Stresul profesional reprezint o categorie de stres foarte important din punct de

vedere al adaptrii optime la locul de munc. Randamentul, eficiena personal sunt

factori care influeneaz direct stima de sine i funcionarea persoanei. O
important aciune de prevenire a instalrii oboselii cronice i a stresului o
reprezint aplicarea unor strategii de management a stresului.

SC. GEN. DR. AUREL VLAD

ORASTIE

STRESUL
PROFESIONAL
LA CADRE
DIDACTICE

INTOCMIT
Prof. educ. GAUBERT
RODICA

STRESUL PROFESIONAL LA CADRE DIDACTICE

1. Problema stresului profesional

1.1 Ce este stresul?
Stresul este raspunsul nespecific al organismului la
solicitarile externe.
Stresul este definit ca un dezechilibru perceput subiectiv
dintre cerintele impuse de mediul extern si intern si capacitatea
personala de raspuns.

Un element esential al vietii este interactiunea dintre

organism si mediul ce impune o continua adaptare a organismului
atat pe linie filogenetica cat si cea ontogenetica.

1.2. Ce este stresul profesional?

Stresul profesional este definit ca un fenomen pluricauzal si
multidimensional reflectat in raspunsurile psihofiziologice ale individului, intr-o
anumita situatie de munca, manifestat prin dezechilibrul dintre solicitarile impuse de
munca si capacitatea obiectiva sau doar subiectiva a omului de a face fata.
Stresul profesional este unul dintre cele mai serioase
amenintari ale vietii moderne. El denota stresul generat de situatia
de munca: muncile de mare raspundere, cu risc inalt, activitate
care suprasolicita sau subsolicita disponibilitatile individului.

2.

Cercetari despre stresul profesional.

In zilele de astazi stresul a devenit pentru noi un mod de

viata. Stresul este unul dintre cele mai serioase amenintari ale
vietii moderne.
Sursele de stres profesional sunt descrise in multe cercetari.
Dintre acestea amintim: munca in organizatie,tracasarile
cotidiene, imposibilitatile de realizare in cariera, structura si
climatul organizational, aprecierile muncii, etc. O alta sursa de
stres este grija zilei de maine , adica teama de a fi lipsit de stresul
profesional, de a ramane fara un loc de munca.
Efectele stresului sunt resimtite de individ in functie de
caracteristicile lui biografice, de atitudinea lui fata de viata, de
stilul comportamental si de nevoia de realizare.
Medicii sustin ca cei care lucreaza sub tensiune nervoasa ar
putea sfarsi ca pacienti ai clinicilor de psihiatrie. relatiile dintre

oameni au devenit in mare parte tensionate si distructive. In

unele ocupatii cu raspundere mare
stresul nu se face simtit in momentele grele pentru ca atunci
avem stare doar sa cautam cai de scapare si asta pentru ca exista
sentimentul responsabilitatii.
Cateva componente generatoare ale stresului ocupational
sunt: ambiguitatile de rol, conflictul de rol, incarcarea muncii.
relatiile interpersonale de munca, conditiile necorespunzatoare,
munca in schimburi,
pericole fizice, etc. Reactiile in urma confruntarii cu acesti factori
stresanti sunt:insatisfactiile in munca, absenteismul,
recompensarea muncii, cresterea acuzelor somatice(imbolnaviri,
comportament depresiv) abuz de medicamente, alcool, cafea,
tigari.
Cu toate ca suntem constienti de prezenta acestui factor si
de consecintele lui daunatoare, stresul este absolut inevitabil,
este prezent in noi. Evitand stresul eviti viata.
Prin munca pe care o desfasoara, cadrele didactice sunt
supuse la o multitudine de influente generatoare de stres care
variaza in functie de situatie. Amintim: conducera unitatii, lipsa
de consultare si comunicare, asumarea de riscuri, deconectarea
de problemele de serviciu, subapreciere, etc.
A fi cadru didactic inseamna, pe linga alte calitati, a avea un
spirit integrativ si altruist, sa puna suflet in tot ceea ce face.
Fiecare eveniment important pentru elevi presupune implicarea
cadrului didactix aratat prin reactiile emotionale: frica , teama,
mania, ingrijorarea, etc. Acestea sunt situatii stresante care
nerezolvate pot duce la deteriorari accentuate generand:
insomnii, tulburari ale dinamicii alimentare, sexuale, stari de
tensiune psihica; incordare, nervozitate, iritabilitate, exacerbarea
spiritului
critic sau autocritic, pierderea increderii in sine si in
ceilalti, anxietate.
Odata depasite aceste situatii stresante se intalneste
increderea in fortele proprii, apoi reactii emotionale
pozitive(bucuria, mandria, satisfactia, atitudinea pozitiva fata de

munca si viata). Aceasta depinde numai de noi, de capacitatile

noastre de a controla situatiile stresante.
Stim din experientele noastre ca stresul are si valente
pozitive mobilizand resursele umane in vederea autodepasirii,
fiind un stres bun, dar si valente negative. Deci eliminarea
oricarui stres din viata personala nu este posibila pentru
ca:Eliberarea completa de stres inseamna moarte. Este si asta
o cauza pentru care continuam sa ne asumam riscul pentru a afla
daca situatiile noi sunt
potrivite si stimulante pentru persoana
noastra sau deopotriva.
Si totusi de cele mai multe ori in fata unei situatii care
simtim ca ne depaseste apelam, mai mult sau mai putin
constient, la anumite rituri comportamentale, care permit
sescarcarea anxietatii, cum sunt: numaratoarea pana la 10 sau
noaptea este un sfetnic bun, dialogarea cu noi insine, etc.

Profesia de cadru didactic

Cadru didactic inseamna persoana cu studii superioare,

importanta in
viata unei societati moderne,careia progresul stiintific nu-i este indiferent si care
participa la procesul de educare si instruire a indivizilor de la varsta prescolara si
pana la dobandirea unei profesii. Educatia se face cu scopul de a integra individul
in raporturile sociale.
Meseria de educator este o mare si frumoasa profesiune, ce
nu seamana cu nici o alta, o meserie care nu se paraseste odata
cu hainele de lucru. O meserie aspra si placuta, umila si mandra,
exigenta si libera, o meserie in care mediocritatea nu este
permisa, unde pregatirea exceptionala este de a avea satisfactie,
o meserie in care dragostea este sterila fara forta spirituala , o
meserie cand apasatoare cand incapabila, ingrata si plina de
farmec

Profesia de cadru didactic este o munca care nu este izolata,

ea este strans legata de viata sociala si de viitorul sociatatii, care
ii traseaza cadrele generale sociale si morale de dezvoltare.
Cateva dintre elementele generatoare de stres la cadrele
didactice sunt:
insatisfactie pentru stilul de conducere, relatiile interpersonale,
atmosfera si climatul psiho-afectiv, structura organizatorica din
scoala, luarea unor decizii, planificariile scolare, subsolicitarea,
suprasolicitarea, deplasarile de serviciu, lipsa posibilitatilor de
autoperfectionare, etc.
Toate aceste situatii stresante, nerezolvate duc la
nervozitate, anxietate. Pentru a bloca efectele distructive ale
stresului, individul pune in joc o multime de mecanisme de
aparare a eu-lui. Acestea au functii adaptive:
rationalizarea(justificarea comportamentului);
proiectie(atribuirea propriilor sale trasaturi negative altei
persoane); represia(inlaturarea ideilor, simtamintelor
inacceptabile); compensarea, supracompensarea, practicarea
activitatilor in aer liber, sportul. Cu aceste mecanisme individul
lupta singur impotriva stresului.

4. Strategii posibile de ajustare a stresului la

cadrele didactice

- organizarea muncii sa se faca tinand cont de conditiile si

specificul institutiei respective;
- crearea unor conditii fizice bune de lucru (spatiu, confort,
etc)
- evitarea relatiilor incordate dintre conducere si subalterni
- asigurarea continuitatii la grupa/ clasa, pentru a putea
stabilii
legaturi afective;

- toate persoanele care urmeaza a fi angajate in unitate sa

fie supuse
unui test psihologic;
- obiectivitatea conducatorului in acordarea calificativelor;
- sa fie stimulate material cadrele didactice talentate si
incurajate cele
care au obtinut performante;
- sa existe un climat moral afectiv;
- salariile si gradatiile de merit sa fie acordate celor
merituosi;
- evitarea mobilizarii cadrelor la serviciu pentru scurte
comunicari,
acestea putandu-se afisa, de cate ori este nevoie;
- respectul reciproc fata de colegi indiferent de statutul
acestora.

Dificulti ale cadrelor didactice la debut profesional i managementul

stresului ocupaional

asist. univ. drd. Ramona Hurduzeu

Universitatea de Vest Timioara
Departamentul pentru Pregatirea Personalului
Didactic
27 aprilie 2009
Abstract:
Professional stress represents one of the moust
important stress categories concerning the job place
from the adaptation point of view. The yield and
personal efficient are parameters that influence
directly self stem and the persons functionality. One of
the

moust

important

settlement of chronic

action

of

preventing

the

tiredness and stress is

represented by the application of stress management

strategies.
Key

words:

stress, adaptation, vulnerability , burnout, stress

management.
Rezumat:
Stresul profesional reprezint o categorie de stres
foarte important din punct de vedere al adaptrii
optime la locul de munc. Randamentul, eficiena

personal sunt factori care influeneaz direct stima

de sine i funcionarea persoanei. O important
aciune de prevenire a instalrii oboselii cronice i a
stresului o reprezint aplicarea unor strategii de
management

stresului.

Cuvinte
stres,

cheie:
vulnerabilitate,

adaptare,

burnout,

managementul

stresului.

Adaptare

stres

Debutul n orice profesie este deopotriv dificil,

stresant,

dar

stimulativ,

orict

de

pregtit

profesional este noul intrat n cmpul muncii. Condiia

de baz pentru angajarea n nvmnt este dat de
absolvirea modulului pedagogic n perioada de
formare

iniial,

ns

nu

reprezint

suficien,

deoarece dificultile, complexitatea situaiilor cu care

se vor confrunta tinerii angajai nu sunt cunoscute
complet, nici mcar din punct de vedere teoretic.
Nicio pregtire prealabil, de altfel, orict de bine ar fi
fcut, nu poate elimina total problemele cu care se
vor confrunta debutanii, deoarece se tie c cel mai
puin previzibil n aceast ecuaie descris de
procesul

de

nvmnt

este

elevul.

Enchescu, analiznd suprasolicitarea sub aciunea

unor factori stresani din mediul extern (biologic,
psiho-social,

profesional,

colar,

familial,

etc.)

ierarhizeaz, ca etape ale adaptrii profesionale:

Surmenajul cu scderea ateniei, a interesului pentru
munc, urmat de fenomene de decompensare
randament

sczut,

Oboseala,

ca

dezinteres,

urmare

etc.;

suprasolicitrii,

cu

manifestarea unei stri de indispoziie, epuizare fizic

i nervoas, deficit de atenie i frecvente erori;
Epuizarea nervoas cu manifestri de nelinite,
iritabilitate, astenie fizic i intelectual, cefalee,
ameeli, cu forma cronicizat denumit nevroza de
supasolicitare.
Atunci cnd vorbim de probleme de adaptare i
situaii care genereaz stres la locul de munc,
schimbri recente n modul de via al indivizilor
genereaz

stresul

situaional,

denumit

stres

cultural.
Problemele cel mai des evideniate de cadrele
didactice debutante, subliniate de M Craovan (2005)
sunt

legate
comunicarea
rezolvarea

de:
cu

situaiilor

elevii;
conflictuale;

relaiile

situaii

cadru

didactic

tensionate

cu

elevi

colegii

sau

superiorii;

proiectare

modaliti

prini;

didactic;
de

evaluare.

Pot fi adugate sau suprapuse, de asemenea:

lipsa

experienei

nencredere
cunotine

n
n

practice

ineficiente

domeniul

profesional;

forele

insuficiente,

iar

proprii;
teoretice
practic;

nempliniri legate de nevoile, aspiraiile, ateptrile

personale;

restricii

impuse

de

autoritate;

insatisfacii legate de evaluarea performanei.

Dificulti caracteristice nceputului carierei cadrului
didactic surprinse de I.Radu, M.Ionescu (1987):
dificulti de a gsi un limbaj accesibil elevilor,
conforme

cu

posibilitile

lor

de

nelegere;

necunoaterea psihologiei colarului i dificultatea

relaionrii

profesor-elev;

erori n apreciere i notarea performanelor elevilor;

organizarea i realizarea cu dificultate a leciilor
practice;

lipsa

experienei

munca

de

diriginte;

nestpnirea elevilor cu dificuti de nvare ori

tulburri

de

comportament.

Dintre atributele care pot defini un climat tensionat pe

care l poate tri un profesor, chiar de la debutul
activitii sale, sunt: frustrare, nepsare, distanare
afectiv,

neangajare,

autoritate,

restrictivitate,

evideniate n cadrul relaiilor sociale la clas, al

gradului de ncredere-nencredere ntre profesori, n
tipul de autoritate exercitat, manifest la nivelul
instituiei de nvmnt. Astfel, asupra individului,
care prezint n mod particular nivel de anxietate,
manifestri nevrotice, toleran la situaii incerte, se
rsfrng

surse

rolul

de
exercitat

aspecte

ale

relaiile

profesionale

stres

structura

dezvoltrii
i

la

legate

de:

organizaie;

carierei

profesionale;

locul

climatul

de

munc;

organizaional.

Starea subiectiv de stres, inerent n orice situaie

pentru care o persoan nu deine controlul, rezult din
interaciunea i confruntarea a trei componente:
factorii generatori de stres probleme/dificulti
legate de instituia sau relaiile din cadrul instituiei n
care

desfoar

activitatea

individul;

resursele persoanei de a face fa factorilor stresori

capaciti i abiliti ale persoanei de natur

cognitiv, emoional, comportamental de a reduce,

diminua ori tolera aciunea factorilor stresori; de
maniera n care persoana percepe situaia, i
evalueaz corespunztor resursele poate fi protejat
de aciunea distructiv a factorilor de stres (factori
psihologici individuali ce pot folosi: stima de sine
pozitiv,

optimism,

perseveren);

reacii specifice ale persoanei rspunsurile la

aciunea factorilor stresori, care pot fi de natur
fiziologic, cognitiv emoional, comportamental.,
iar la nivel organizaional se pot manifesta n forma
absenteismului, productivitii/randamentului sczut,
izolrii,

insatisfaciei

munc,

reducererii

responsabilitii, reducerii loialitii fa de organizaie,

demisiei.
Stresul

organizaional

poate

fi

definit

ca

fiind

rspunsuri fizice i emoionale, vtmtoare, ce apar

atunci cnd solicitrile locului de munc nu corespund
capacitilor,

resurselor,

trebuinelor

persoanei,

putnd conduce la deteriorarea sau chiar vtmarea

strii

de

sntate.

Se pare c, conform statisticilor europene, stresul

este astzi a doua problem de sntate n munc,
ca rspndire, afectnd 28% dintre lucrtorii din

Uniunea European, respectiv peste 40 de milioane

de

persoane,

inclusiv

lucrtori

tineri.

Confruntat cu situaii stresante, omul i-a dezvoltat

mecanisme

prin

care

fac

fa

stresului,

mecanisme specifice de aprare psihic fa de

aciunea factorilor stresori

numite mecanisme de

coping. n acest sens, C. Hayes ofer the Coping

Triangle, o ecuaie simpl de calcul, o structur logic
ce

st

de

altfel

comportamentale,

la

baza

pentru

terapiei

cognitiv-

identificarea

presiunii

situaiei stresante, inclusiv n cazul cadrelor didactice.

Aceast formul, aplicat n diferite contexte i situaii
se prezint sub forma:
/percepie

[Stres = factor stresor

+

suport].

Importana acestui model de explicare a situaiei

stresante

din

perspectiva

individului,

rezid

identificarea nevoilor, gndurilor, aciunilor curente

care reclam nevoia de suport, crearea unei balane
loc de munc-viaa personal, reactualizarea raiunii
pentru

care

se

dorete

fi

cadru

didactic.

Evaluarea situaiilor considerate amenintoare este

determinat de dou categorii de factori: situaionali i
personali. Factorii situaionali se refer la noutatea,
severitatea,

ambiguitatea,

iminena,

durata,

predictibilitatea

stimulilor.

Evaluarea

situaiei

ca

amenintoare sau ca situaie - problem este

determinat n principiu de ase tipuri de condiii:

ameninarea

integritii

fizice;

anticiparea eecului a crui consecine duce la o

trire

negativ;
autodezaprobarea

dezaprobarea

din

partea

eecului;
celorlali

neconfirmarea

pentru

expectanei;

destabilizarea lumii personale, sociale i culturale a

persoanei;
interferarea aciunii altora cu valorile i convingerile
personale.
Vulnerabilitate

rezisten

la

stres

Vulnerabilitatea la stres, noiune analizat amnunit

cu ani n urm de Kourilsky la astmatici, se constituie
pe parcursul biografiei subiectului, n funcie de
traumele psiho-afective, experiene ale unor stresuri
psihice cu rezonan major, incluznd modul cum a
reuit s le domine. O importan deosebit o au i
interaciunile subiectului cu o serie de factori de
mediu social - familial, profesional, instituional etc.
Principalele trsturi de personalitate ce confer

vulnerabilitate

la

tendinele

stres

sunt

interpretative

urmatoarele:

pe

un

susceptibilitate

de

crescut;
rigiditate,

fond

tendine

ncpnare;

pronunate

egocentriste,

de

autoconformare;
tendine obsesive i fobice, pe un fond psihic anxios;

impulsivitate,

agresivitate,

emotivitate
nclinaie

spre

crescut;
violen.

Exist persoane pentru care stresul reprezint un

factor puternic energizant. Aceste persoane dispun
nativ sau i-au dezvoltat prin antrenament rezistena
la

stres,

manifestnd:

sigurana de sine n diferite situaii, credina c

pentru

orice

situaie

are

rezolvare;

schimbarea este considerat nu ca o ameninare, ci

mai

degrab

provocare

la

competiie;

capacitatea de a-i asuma riscuri, de a privi riscul ca

un

mod
implicarea

de

profund

mai
n

nva
viaa

ceva

nou;

profesioanl

personal;
flexibilitatea n opinii i n aciuni, libertate de
exprimare;
contientizarea faptului c nu pot schimba situaiile

stresante,

dar

le

pot

accepta

depi

etc.

Spre deosebire de alte profesiuni n care experiena i

complexitatea executrii sarcinilor se dobndesc pe
parcurs, cadrul didactic se confrunt din prima zi de
munc cu situaii la care este supus i un dascl cu
experien, i n egal msur trebuie s dea un
randament crescut (n predare, ndrumare, consiliere,
evaluare,

organizarea

diverselor

activiti

etc),

deoarece un copil nu ateapt s creti profesional

sau s creti o dat cu el, ci are nevoie de un
profesor stpn pe propria meserie. Astfel, simtomele
stresului ocupaional sunt identificate la nivelul
angajatului prin dificultatea de adaptare ce poate
duce chiar la trirea strii de epuizare, nemaiputnd
gestiona corespunztor situaiile dificile, dar i la
nivelul instituiei asupra creia se rsfrnge existena
unui mediu stresant, iar consecinele unui astfel de
mediu

implic

mult

prea

multe

persoane.

Dac oferirea unui suport teoretic n perioada de

formare iniial n ceea ce privete avertizarea asupra
confruntrii debutantului n activitatea didactic cu
situaii dificile, tensionate, generatoare de stres nu
exist

sau

prea

puin

aprofundat,

lipsa

de

comunicare, de colaborare ntre cadrele didactice

accentueaz trirea dificil a perioadei de debut

pentru tnrul cadru didactic. Suportul de care are
nevoie cadrul didactic, n aceste condiii, n debutul
su de carier i l-ar oferi mentorul de stagiatur.
Stres vs. sindromul de extenuare (burnout)
Cercetrile recente asupra consecinelor stresului
cronic au impus n literatur un nou concept, i
anume sindromul de extenuare (burnout) caracterizat
prin:

epuizarea

emoional;

epuizare

fizic;

epuizare

Epuizarea

se

exprim

depersonalizare,

mental.
n:

scderea

aplatizare
realizrilor

afectiv,
personale.

Sindromul de extenuare rezult dintr-o implicare de

lung durat n activiti profesionale cu oamenii i
este, n general, specific cadrelor didactice, medicale
i a celor din domeniul legislativ-juridic. Maslach si
Jackson (1981)

propun urmatoarea definiie ale

burnout-ului: un sindrom de epuizare emoional, de

depersonalizare

de

reducere

realizrii

profesionale aprut la indivizii implicai profesional

alturi

de

alii

(M.

Zlate,

2007,

p.

604).

Analizate comparativ, noiunile stres burnout au arii

de cuprindere i coninuturi asemntoare, dar i
diferite. Stresul are o extensie mai mare, el find
ntlnit att n sfera vieii profesionale, ct i n cea a
vieii private, extraprofesionale, pe cnd burnout-ul
este specific sferei vieii profesionale. Stresul este
rezultatul unei tensiuni pasagere, burnout-ul al unei
tensiuni continue, permanente. Stresul este un
termen generic care se refera la procesele de
adaptare

temporare

acompaniate

de

simptome

mentale fizice, n contrast, burnout-ul poate fi

considerat stadiul final al unei rupturi de adaptare
care rezult dintr-un dezechilibru pe termen lung ntre
exigene, resurse, deci al unui stres profesional
prelungit (M.Zlate, 2007, p 604). Aadar, dac stresul
are un caracter episodic, burnout-ul se caracterizeaza
prin

permanen.

Stresul este mai psihologizat, burnout-ul conine mai

multe aspecte obiective, sociale. n stres nu att
stimulul stresant ca atare conteaz, ci i perceperea
lui de ctre individ ca fiind stresant. n burnout
caracteristicile

constrngerile

reale

ale

vieii

profesionale trec n prim-plan. Burnout-ul apare atunci

cnd individul nu mai face fa constrngerilor

profesionale, resimind investiiile" lui relaionale

iniiale.
Stresul exist independent de burnout, pe cnd
acesta din urm este indispensabil legat de stres.
Stresul bine gestionat poate fi depit. n schimb,
stresul incorect sau prost gestionat se poate converti
n

bornout.

Termenul de burnout (a arde complet) denumete

sindromul stresului cronic la locul de munc. Este
descris ca un proces ce se dezvolt lent, fr
simptome i care duce la epuizare emoional i
retragere social. Este o stare de epuizare fizic,
emoional i mental cauzat de implicarea pe
termen

lung

situaii

solicitante

emoional.

O prezentare a sindromului burnout a fost facut de

Maslach i Jackson (1986), identificnd 3 dimensiuni:
a) depersonalizarea - persoana se distaneaz de
celealte persoane b) reducerea realizrilor personale
c) epuizare emoional - persoana se simte golit de
resurse

emoionale

personale

devine

foarte

vulnerabil la factori generatori de stres. Starea de

burnout este cauzata de expunerea la stresul
profesional i adesea este nsoit de depresie
Burnout reprezint o stare de tensiune extrem i

specific, declanat de stresul ocupaional de durat,

avnd manifestri negative n plan comportamental,
psihologic,

psihofiziologic.
tulburri

Pot

declana:

ale

somnului;

tulburri
scdere

digestive;

eficienei

munc;

senzaie progresiv de epuizare cu rsfrngere

asupra

iritabilitate

mediului
fa
lipsa

de

familial;
cei

apropiai;
dialogului;

senzaia de a fi n alta parte, departe de prezent;

impresia c munca invadeaz totul, inclusiv viaa
privat.
Sindromul burnout este o noiune nou, utilizat
tocmai pentru a insista asupra acelor situaii n care
individual apare consumat, slabit de munca sa, fiind
vorba de o stare de epuizare, att fizic ct i psihic,
caracterizat prin prezena urmtoarelor simptome:
oboseala intens cu dureri difuze i tulburri de
somn;
un sentiment de dezumanizare care se traduce
printr-o detaare emoional din ce n ce mai
evident, mergnd chiar pn la absena emoiilor
fa de alii, dac nu chiar o total indiferen la

suferina

lor;

decepie fa de profesie i sentimentul de inutilitate

legat

de

activitatea

incapacitate

respectiv,

de

a-i

impresia

ajuta

de

pe

alii.

Acest sindrom de epuizare profesional i afecteaz

mai ales pe aceia care au ales s-i ajute semenul
(profesori, personal medical, educatori), care se
druiesc pe sine mai mult dect s atepte
recompensa

muncii

lor.

Situaii

declanatoare

posibile:

efort

crescut,

ateptri
pierderea
furie

epuizare
sentimente

Pai

importani

epuizare

refacerea

ntr-un

ndreptat
disperare

care

resurselor

mai

bun;

ctre

ceilali;

fizic;

lipsa

diminueaz

profesional

mari;

viitor

mentala

de

rezultat;

prea

speranei

fr

sindromul

(de
fizice

speranei.
de

burnout):
i

psihice;

renunarea la iluzii i stabilirea unor ateptri

realiste;
recunoterea faptului c nu munca din greu este
soluia;
raionalizarea eforturilor conform cu rezultatele pe

care

le

aduc;

fixarea unor obiective fixe, stabile pe termen lung;

gndire

evitarea

de

cuta

reluarea

legturile

cu

pozitiv;
vinovat

cellalt;

prietenii

familia;

asigurarea activitilor care genereaz plcere,

confort;
respectarea timpului de odihn, mas, pauze.
Managementul

stresului

Un management adecvat al stresului, respectiv

gestionarea i controlul emoiilor, reaciilor n situaii
percepute ca dificile, generatoare de stres, ar
presupune

cteva

aspecte

eseniale:

informarea cu privire la situaii, surse care pot

deveni factori stresori, facilitnd anticiparea unor
posibile strategii de nfruntare a situaiilor dificile;
dezvoltarea, consolidarea stimei de sine, prin
stabilirea unor scopuri realiste, posibil de atins,
credina autosuficienei, motivaia pentru implicarea n
rezolvarea

sarcinilor;

dobndirea (nvarea) unor abiliti, metode i

tehnici de luare a deciziiilor optime i de rezolvare a
problemelor, dobndirea unor tehnici de rezolvare a

conflictelor, de colaborare pozitiv cu ceilali menite

s

asigure

succesul

activitate;

suport social adecvat, prin gestionarea unor relaii

de parteneriat profesional cu persoane competente ce
pot
n

oferi
condiii

sprijin,
de

ajutor,

normalitate,

consultan.

oamenii

trebuie

gseasc modaliti de adaptare n faa unor situaii

noi. Stresul nu este neaprat un fenomen negativ,
perceput la nivel moderat, el poate fi chiar un
important

factor

motivaional

sau

poate

fi

un

instrument n dobndirea unei adaptri dinamice la

noi situaii. n cazul n care stresul este intens,
continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un
fenomen negativ ce poate conduce la mbolnvire
fizic

ori

tulburri

de

natur

psihologic.

n contextul organizaional, stresul poate genera

adesea adaptri inadecvate la situaii, de aceea aflat
sub presiune, ameninri, omul reacioneaz dup
legea lupt sau fugi. Pe termen scurt stresul poate
avea efecte negative asupra comportamentului unei
persoane, pe termen lung, stresul poate afecta n
mod serios sntatea fizic i psihic a omului.
Cteva soluii ale depirii, prevenirii, nlturrii
surselor,

efectelor

stresului

ocupaional

pot

fi:

nvarea unor metode de relaxare, nvarea unor

metode de rezolvare a problemelor i luare de decizii,
dezvoltarea unor strategii de identificare i rezolvare a
situaiilor

conflictuale,

meninerea

echilibrului

emoional: dezvoltarea unei relaii satisfctoare cu

cei din jur, stabilirea i meninerea unui suport social
adecvat, mentinerea unei imaginii de sine pozitive
dezvoltarea

stimei

de

sine,

valorizarea

performanelor, gndire pozitiv, dezvoltarea unui stil

de via sntos (meninerea unei greuti normale,
practicarea regulat a exerciiilor fizice, renunarea la
consumul de alcool i a tutunului), nvarea unor
strategii de adaptare la stres, de gestionare eficient
a

acesteia

reducerea

condiiilor

informarea

privind

contientizarea

prin:

stresante

posibile

din

surse

reaciilor

de
la

mediu;
stres;
stres;

tehnici de dezvoltare a toleranei la stres.

De asemenea, dezvoltarea asertivitatii, comunicarii
pozitive cu ceilalti elimin semnificativ factorii de stres
la locul de munc, i nu numai. Comunicarea
asertiv, ca sursa a adecvrii sociale, s-a dezvoltat ca
o

modalitate

conflictuale

de

adaptare

interpersonale.

eficient

la

Asertivitatea

situaii
prin

schimbarea atitudinii comportamentale are ca i

consecine pe termen lung mbuntirea relaiilor
sociale, dezvoltarea ncrederii n sine, respectarea
drepturilor personale, formarea unui stil de via
sntos, mbuntirea abilitilor de luare de decizii
responsabile.

Exprimarea

emoiilor,

utiliznd

comunicare direct, deschis i onest, determin

creterea ncrederii n sine, n ceilali, a ctigarea
respectului semenilor, de exprimare a emoiilor i
gndurilor

ntr-un

mod

plcut,

nederanjant,

mprtirea opiniilor i experienelor cu ceilali, a

tririlor pozitive, negative fr cenzur i fr a
deranja sau a fi deranjat sunt tot attea condiii ale
unei comunicri asertive i deci a unui management
eficient

al

stresului.

Bibliografie

CRAOVAN,

MARIANA,

[2004],

Mentorul-

modalitate de integrare profesional a cadrului

didactic debutant, n Revista de tiine ale Educaiei,
anul IV, nr.1(10) Timioara: Universitatea de Vest.
CRAOVAN MARIANA, [2005], Mentoratul on-line la
distanta avantaje si limite n Revista de Informatica
Sociala,

an

II,

nr.

4,

www.ris.uvt.ro.

 DUMITRU, ION A., [2001], Meseria de profesor i

exigenele exercitrii ei, n Revista de tiine ale
educaiei, anul III, ne.2(5), Timioara: Universitatea de
Vest.
HAYES, C., [2006], Stress Relief for Theachers,
Routledge, London and New York: Taylor & Francis
Group.
IUCU, ROMI, [2000], Managemetul i gestiunea
clasei

de

elevi,

Iai:

Polirom.

JOIA, ELENA, [2000], Management educaional,

Iai:

Polirom.
PUN,

EMIL,

[1999],

sociopedagogic,

coala

Iai:

abordare
Polirom.

POTOLEA, DAN, MRGINEANU, I. VLASCEANU,

L., NECULAU, A., MIROIU, A., [2002], coala la
rscruce. Schimbare i continuitate n curriculumul
nvmntului obligatoriu. Studiu de impact, Iai:
Polirom.
VLASCEANU, MIHAELA, [2002], Managementul
carierei,

Bucureti:

comunicare.ro.

ZLATE, MIELU, [2004], Tratat de psihologie

organizaional-managerial,
Citare

Iai:

Polirom.

Hurduzeu. Ramona (2009). (27.aprilie). Dificulti ale

cadrelor

didactice

menagementul

la

stresului

debut

profesional

ocupaional.

aprut

i
n

Revista de Cercetare n tiinele Educaiei. Timisoara.

disponibil la: http://www.rcsedu.info