DREPT ROMAN - CURS 14.01.

2015
SUCCESIUNEA
Principii undamentale ale succEsiunii:
1. Nimeni nu poate muri in parte cu testament si in parte fara testament.
2. Pentru aceeasi succesiune, heredele (mostenitorul) nu poate fi in acelasi timp herede
testamentar si herede ab intestat (legal).
2. O data herede, intotdeauna herede. Aceatsta inseamna ca situatia juridica a heredelui nu este
afectata de modalitati (indeplinirea unui termen sau realizarea unei conditii).
Succesiunea era de doua feluri: legala sau ab intestat si testamentara.
Categorii de mostenitori civili: sui heredes, agnatus proximus si gentiles.
Exista un principiu in conformitate cu care persoanele stabilite de lege sa vina la mostenire erau
indicate intr-o ordine preferentiala:
- sui herede constituiau persoanele din prima categorie care aveau prioritate
- agnatus proximus care venea la mostenie daca lipsea prima categorie
- persoanele din a treia categorie ce veneau la mostenire daca se aflau in grad apropiat de rudenie
conform regulii proximitatii
Sui heredes exemple: fiii, fiicele, sotia care venea in calitate de fiica (casatorita cu manus), nepotii
in cazul tatalui care a predecedat bunicul. NU sunt sui heredes femeia casatorita fara manus, fiul
emancipat (nu existau legaturi civile intre acestia in momentul mortii acestuia).
Prin agnatus proximus se desemneaza fie opersoana fie un grup de persoane aflate in cel mai
apropiat grad de rudenie cu defunctul, dar care nu erau sui heredes.

Testamentul este un act juridic formal prin care o persoana numita testator instituie in mod necesar
unul sau mai multi succesori cu scopul ca acestia sa indeplineasca executarea vointei sale dupa
moarte.
La origine, numai un herede putea fi institutit succesor. Cand erau mai multi herezi, testatorul
putea dezavantaja pe unii dintre acestia. In sarcina lui heredes intra executarea dispozitiilor din
testament.
Forme de testament:
- calatis comitii - imbraca forma unei legi de catre comitia curiata (se intruneau de doua ori pe an)
- testementul in procinctu - in forma initiala acesta se facea sub forma unei declaratii facuta in fata
poporului sub arme care tinea locul formalitatilor facute prin intermediul comitiilor calate; era
specifica ostasilor; prezenta dezavantajul ca era accesibil numai militarilor, adica cetatenilor care
aveau varsta cuprinsa intre 17-46 ani
- testamentul per aes et libram - reprezenta o aplicatiune a mancipatiunii: cel ce voia sa faca un act
de dispozitie a bunurilor sale dupa moarte ( testatorul) transmitea prin mancipatiune (vanzare)

patrimoniul unei persoane numite emptor familiae (familial); aceasta se efectua printr-o vanzare
fictiva insarcinand pe cumparator sa dispuna de bunuri dupa indicatiile sale, incheind asa-numitele
pacte fiduciare in care se arata numele succesorului, precum si modul in care sa fie impartite
bunurile; aceasta forma de acte intre vii era accesibila si pentru plebei; emptor familiae nu este un
erede, el tine doar locul unui herede.
Acest tip de testament cuprinde 2 acte distincte: mancipatiune si nuncupatio. Nuncupatio era
partea principala a testamentului, mancipatio intervenind numai de forma - cele doua acte erau
legate unul de celalalt, nu puteau fi intrerupte de interventia altui act strain testatorului. In
perioada dreptului clasic apar noi forme de testament:
1. testamentul nuncupativ era actul care se infaptuia sub forma unei declaratiicare senumea
"nuncupatio", pronuntate cu voce tare si in prezenta a 7 martori prin care se faceau cunoscute
numele herezilor si ultimele acte de vointa ale testatorului.
2. testamentul prettorian - consta intr-un inscris care purta sigiliile a 7 martori in care gasim
reminiscente ale testamentului per aes et libram
In perioada dreptului imperial apar: testamentul civil in forma orala, in forma scrisa ( pe papirus
sau pergamen, nu tablite de ceara). Au aparut apoi si alte forme de testament, test. olograf in
timpul lui Valentin al III-lea care trebuia sa fie scris in totalitate de testator. De asemenea, exista si
testamentul public, testamentul exceptional