SCOALA POSTLICEALA SANITARA

CAROL DAVILA ALEXANDRIA

REFERAT LA DEONTOLOGIE

TEMA: DREPTURILE OMULUI

ELEV: LUCA
SORIN-ALEXANDRU
PROF COORDONATOR:
ZLATE PAULA

AMG III C

EDUCAIA PENTRU DREPTURILE OMULUI

1.1. Motto-uri
Motto 1 :
"... pentru a exista un stat de drept nu este suficient s se institue un
mecanism juridic care s garanteze respectarea riguroas a legii, ci este totodat necesar
ca acestei legi s i se dea un anumit coninut, inspirat de ideea promovrii drepturilor i
libertilor umane n cel mai autentic spirit liberal i al unui larg democratism. "
Prof. dr. Tudor Drganu
Motto 2 :
"...noiunea de drepturi ale omului ... nu are sens dect n cadrul unei societi
organizate, dotat cu o putere organizat i care acioneaz n relaia dintre individ i stat, cu
liberti de care individul trebuie s se bucure,cu dreptul su la justiie n condiiile stabilite
prin lege, cu dreptul su de a participa la treburile publice i cu drepturile i ndatoririle sale
asupra statului ca un drept la un nivel de via suficient i la satisfacerea nevoilor sale
fundamentale. "
Ashjrn Eide
1.2. Istoricul Drepturilor Omului
Drepturile omului i au rdcinile n multe culturi i tradiii ancestrale. Codul
Hammurabi, n Babilonia (Irak, 2000 .Hr.) a fost primul cod legislativ scris. A urmrit s
impun domnia legii n regat, s distrug rul i violena, s previn opresiunile asupra celor
slabi de ctre cei puternici (), s nale ara i s promoveze binele oamenilor". Un faraon
din Egiptul antic (2000 .Hr.) ddea instruciuni subordonailor ca "atunci cnd un reclamant
vine din Egiptul de Sus sau de Jos, s se asigure c totul se face conform legii, c drepturile
fiecruia sunt respectate". Carta Cyrus (Iran, 570 .Hr.), iniiat de regele Persiei pentru
poporul su, prin care erau recunoscute dreptul la libertate, securitate, libertate de micare i
unele drepturi sociale i economice. Magna Carta englez i Declaraia Drepturilor (1215),
elaborat de nobilii englezi i membrii clerului mpotriva abuzului de putere al regelui John
I, a enumerat o serie de drepturi i a pus bazele principiului egalitii n faa legii.
n secolele XIX-XX au fost adoptate primele tratate internaionale de drepturile
omului, o serie de probleme legate de drepturile omului au nceput s fie discutate la nivel
internaional, n special cele privind sclavia, negoul de persoane, condiiile inumane de
munc i munca copiilor.
n sec. XX, Carta Naiunilor Unite, semnat la 26 iunie 1945, statueaz ca obiectiv
fundamental al Naiunilor Unite "aprarea generaiilor viitoare de eventualele rzboaie" i
"reafirmarea credinei n drepturile fundamentale ale omului, n demnitatea i valoarea
omului i n egalitatea de drepturi dintre femei i brbai". La nivelul Naiunilor Unite, Carta
Internaional a Drepturilor Omului cuprinde: Declaraia Universal a Drepturilor Omului
(1948), Convenia Internaional asupra Drepturilor Civile i Politice i Convenia
Internaional asupra Drepturilor Economice, Sociale i Politice (1996). Recent, a fost
elaborat i Carta Social European, care urmrete asigurarea anumitor standarde de via
ale popoarelor din Europa.
2

Aproape toate regiunile lumii au elaborat propriile instrumente pentru protecia

drepturilor omului: Convenia American a Drepturilor Omului (1969), Carta African a
Drepturilor Omului i Popoarelor (1986), Convenia European a Drepturilor Omului (1950)
i, recent, Declaraia Asiatic a Drepturilor Omului i Carta Arab a Drepturilor Omului.
Educaia pentru drepturile omului (EDO) a nregistrat n timp multiple definiii i
abordri. Programul pentru tineret al Consiliului Europei, una dintre cele mai active instituii
n acest domeniu, a definit EDO drept "() programe i activiti educaionale care
promoveaz egalitatea demnitii umane, n conexiune cu alte programe care promoveaz
nvarea intercultural, participarea i susinerea minoritilor".
1.3. Generaiile Drepturilor Omului
Evoluia drepturilor omului este descris n literatura de specialitate prin trei
"generaii". Prima generaie de drepturi a cuprins drepturile civile i politice, de ex., dreptul
la via, dreptul la asociere, dreptul la judecat dreapt, libertatea de expresie, dreptul de
participare la viaa politic a societii i aa mai departe. Drepturile civile se refer la
garantarea integritii fizice i morale, cele juridice - de obicei clasificate ca "drepturi civile"
- protejeaz indivizii n relaia cu sistemul legislativ i politic, iar drepturile politice
reglementeaz participarea la viaa socialb (de ex., dreptul la vot, dreptul de a se nscrie
ntr-un partid politic, dreptul la asociere liber i de a participa la ntruniri, libertatea de
expresie i accesul la informaii). Delimitrile ntre diferite tipuri de drepturi nu sunt clare,
unele drepturi putnd fi ncadrate n mai multe categorii: de ex., dreptul la libera expresie
este un drept civil, dar i unul politic. Valoarea central a primei generaii de drepturi a fost
libertatea.
A doua generaie de drepturi a inclus drepturile sociale, economice i culturale - de
ex., dreptul la o via decent, dreptul a munc, dreptul la sntate i la educaie, dreptul de
a se asocia ntr-un sindicat. Valoarea fundamental care a stat la baza celei de-a doua
generaii a fost egalitatea: accesul egal la servicii, oportuniti sociale i economice
echivalente. Drepturile sociale promoveaz participarea deplin la viaa social: dreptul la
educaie, dreptul de a avea o familie, dreptul de a petrece timpul liber, dreptul la sntate,
dreptl la non-discriminare. Drepturile economice se refer la standardele de via, ca
premis a demnitii i libertii umane: dreptul la munc, la locuin, la asigurri sociale.
Drepturile culturale cuprind dreptul de a participa liber la viaa cultural a comunitii,
dreptul la educaie, drepturi referitoare la pstrarea identitii culturale.
A treia generaie de drepturi (solidaritatea) promoveaz o categorie nou de drepturi,
aflate nc n curs de recunoatere: drepturile "colective" ale societii sau ale persoanelor.
Acestea au aprut ca urmare a dezastrelor ecologice, a rzboaielor i srciei, fenomene care
au atras atenia omenirii asupra dreptului la dezvoltare, la pace sau la un mediu sntos, la
asisten umanitar.
1.4. Conceptul de Educaie pentru Drepturi ale Omului
Ca i alte dimensiuni ale educaiei, EDO este deseori definit prin scopul su:
programe i activiti care urmresc s dezvolte o cultur n care drepturile omului sunt
nelese, aprate i respectate. Aceasta nu nseamn o limitare a obiectivelor EDO la
dobndirea de cunotine, la informarea despre drepturile omului, ci presupune n egal
msur cunoaterea i respectarea lor, o interrelaionare de atitudini, comportamente,
convingeri, norme i regulamente. Obiectivele generale ale EDO vizeaz promovarea
respectului pentru drepturile omului i pentru libertile fundamentale, a respectului fa de
sine i respectul fa de alii; dezvoltarea unor atitudini i comportamente care s conduc la
respectarea drepturilor celorlali, promovarea egalitii de gen, respectarea, nelegerea i
valorizarea diversitii culturale, n special n ceea ce privete diferenele naionale, etnice,
religioase, lingvistice i alte minoriti sau comuniti; promovarea ceteniei active i a
democraiei.

Rezultatele EDO se reflect n: cunotine (nvare despre drepturile omului),

competene (nvare pentru drepturile omului), atitudini i valori (nvare prin drepturile
omului).
O definiie a drepturilor omului este dificil de formulat, ca i n cazul altor valori
fundamentale - binele, adevrul, dreptatea. n sens juridic, un drept este o revendicare pe
care suntem ndreptii s o cerem. Un drept al omului este o revendicare atribuit prin
simpla condiie de a fi fiin uman. La baza drepturilor omului stau valorile fundamentale:
demnitatea uman, egalitatea, xisten interpersonal i interstatal n mod practic. De
exemplu: libertatea, respectul pentru cellalt, nediscriminarea, tolerana, dreptatea,
responsabilitatea.
Comunitatea internaional a stabilit c drepturile omului sunt:
inalienabile (nimeni nu le poate pierde, dei n unele circumstane ele pot fi
suspendate sau restricionate);
indivizibile, interdependente i interrelaionate (nu pot fi abordate izolat unele de
altele);
universale (se aplic n mod egal pentru toate persoanele, indiferent de ras,
culoare, sex, limb, religie, opinii politice sau de alt gen, origine naional, origine social
sau alt tip de statut).
Protecia drepturilor omului sau solicitarea respectrii acestora se realizeaz prin
uilizarea mecanismelor legale sau prin diferite activiti ale societii civile - campanii,
lobby. La nivel internaional, exist tratate, acorduri, declaraii sau convenii, coercitive sau
nu, care recomand norme de conduit pentru state i semnific angajamentul statelor
respective de a proteja drepturile indivizilor. n Europa, exist Curtea European a
Drepturilor Omului, care se ocup cu protecia drepturilor omului i vegheaz ca statele si ndeplineasc obligaiile conforme legislaiei drepturilor omului. Organizaiile
nonguvernamentale sau alte grupuri de iniiativ civic au un rol important n asigurarea
respectrii drepturilor omului. ONG-urile ofer asisten direct persoanelor ale cror
drepturi au fost nclcate, exercit presiuni pentru modificarea legislaiei naionale i
internaionale, formuleaz propuneri pentru modificarea legislaiei i dezvolt programe
educaionale pentru cunoaterea i respectarea drepturilor omului. Cunoaterea drepturilor i
a mijloacelor de aprare a lor sunt premise pentru asigurarea respectrii acestora n situaii
cotidiene.
EDO mbin cu succes nvarea formal, non-formal i informal, pe tot parcursul
vieii. Dr. Pasi Sahlberg a subliniat c "un numr mare al experienelor noastre de nvare sau desfurat n afara sistemului de educaie formal: la locul de munc, n familie, n
diferite organizaii i biblioteci" ("Building Bridges for Learning - Recunoaterea i
valorificarea educaiei non-formale n activitile cu tinerii"). Abordarea actual recomand
centrarea EDO pe cel care nva, pe nevoile, preferinele, abilitile i dorinele fiecrei
persoane, evideniind valoarea propriilor aciuni i a schimbrii personale. Contribuia
cursantului, activismul su n procesul de nvare asigur eficacitatea i atractivitatea
activitilor i sunt resurse educaionale fundamentale.
Educaia pentru drepturile omului promoveaz cunoaterea intercultural i respectul
pentru om, indiferent de ras, etnie, religie, gen, origini sociale etc. Astfel, pe lng
instrumentele care stipuleaz drepturile fundamentale, unele convenii sau tratate
promoveaz i drepturile unor grupuri specifice, ca modalitate special de protecie, ntruct
s-a constatat c acestea au fost deseori discriminate sau se afl ntr-o situaie de
vulnerabilitate (dezavantajare). Obiectul unor asemenea documente l-au reprezentat
drepturile minoritilor, ale copiilor, drepturile femeilor, ale refugiailor, drepturile
prizonierilor de rzboi sau ale persoanele deinute.
Un aspect important al EDO l reprezint interpretrile greite ale drepturilor. n
multe situaii, protejarea drepturilor unui grup poate limita drepturile altui grup sau altor
persoane. n alte situaii, drepturile omului sunt doar un slogan sau o scuz la ndemn
pentru aciuni ale cror valori i scopuri declarate difer de inteniile sau efectele reale. De
4

exemplu, lupta mpotriva terorismului este adesea un motiv pentru ngrdirea drepturilor i
libertilor fundamentale, cum ar fi dreptul la libera circulaie.
EDO a beneficiat de atenia i sprijinul multor instituii sau organizaii
internaionale. Consiliul Europei a recomandat predarea i nvarea drepturilor omului n
coli i ntrirea rolului societii civile n promovarea i protecia drepturilor omului. ONU
a declarat perioada 1995-2004 "Decada Naiunilor Unite de educaie pentru drepturile
omului". UNESCO a subliniat importana "nvrii de a tri mpreun" n i trans-societi,
n condiiile societilor moderne multiculturale i multireligioase.
DREPTURILE OMULUI N CONSTITUIA ROMNIEI I N
DOCUMENTELE INTERNAIONALE
2.1. Declaraia Universal a Drepturilor Omului
La 10 decembrie 1948, Adunarea General a Organizaiei Naiunilor Unite a
proclamat Declaraia Universal a Drepturilor Omului "ca ideal comun spre care trebuie s
tind toate popoarele i naiunile, pentru ca toate persoanele i toate organele societii s se
strduiasc, avnd aceast declaraie permanent n minte, ca, prin nvtur i educaie, s
dezvolte respectul pentru aceste drepturi i liberti i s asigure prin msuri progresive, de
ordin naional i internaional, recunoaterea i aplicarea lor universal i efectiv". Prin
acest document se puneau bazele principiale a ceea ce mai trziu avea s se numeasc
Dreptul internaional al drepturilor omului.
Declaraia Universal a Drepturilor Omului cuprinde dou categorii de drepturi:
drepturi civile i politice, pe de o parte, i drepturi economice, sociale i culturale, pe de alt
parte.
Drepturile civile i politice:
- drepturi la via, la libertate i la securitatea persoanei (Art. 3);
- interzicerea sclaviei i a comerului cu sclavi (Art. 4);
- interzicerea torturii, a pedepselor i tratamentelor inumane sau degradante (Art. 5);
- dreptul la o egal protecie n faa legii (Art. 7);
- dreptul de a nu fi subiect al arestrii, deteniei sau exilului arbitrar (Art. 9);
- dreptul la un proces echitabil i public, n materie civil sau penal, cu aplicarea
prezumiei de nevinovie i interzicerea aplicrii legilor i sanciunilor "ex post facto" (Art.
10 i 11);
- dreptul la secretul vieii personale i interzicerea imixtiunilor n familie,
coresponden, domiciliu, precum i dreptul la onoare i reputaie (Art. 12);
- dreptul la libera circulaie i de a-i alege reedina n interiorul granielor unui stat
(Art. 13);
- dreptul de a prsi i de a reveni n ara sa (Art. 14);
- dreptul de a avea o cetenie i de a o schimba (Art. 15);
- dreptul de a se cstori i de a ntemeia o familie pe baza egalitii i a
consimmntului liber i deplin (Art. 16);
- dreptul la proprietate (Art. 17);
- dreptul la libertatea gndirii, de contiin i religie (Art. 18);
- dreptul la libertatea opiniilor i exprimrii (Art. 19);
- dreptul la libertatea de ntrunire i de asociere panic (Art. 20);
- dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale rii, precum i accesul
egal la funciile publice din ara sa, baza puterii de stat fiind constituit pe voina poporului
(Art. 21);
Drepturi economice, sociale i culturale:
- dreptul la securitate social (Art. 22);
- dreptul la munc i la libera alegere a muncii, precum i la ocrotire mpotriva
omajului (Art. 23, pct. 1);
- dreptul la salariu egal pentru munc egal (Art. 23, pct. 2);
5

- dreptul la o retribuie satisfctoare care, la nevoie, poate fi completat prin alte

mijloace de protecie social (Art. 23, pct. 4);
- dreptul la odihn i recreaie (Art. 24);
- dreptul la un nivel de trai care s asigure sntatea i bunstarea lui i a familiei
sale, precum i dreptul la asigurare n caz de omaj, invaliditate, vduvie, btrnee sau n
celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzisten, n urma unor mprejurri
independente de voina sa (Art. 25, pct. 1);
- dreptul la ocrotire deosebit a mamei i copilului (Art. 25, pct. 2);
- dreptul la nvtur, care trebuie s fie gratuit cel puin la nivelul elementar i
general (Art. 26);
- dreptul de a participa n mod liber la viaa cultural a colectivitii, de a se bucura
de arte i de a participa la progresul tiinific i la binefacerile lui (Art.27,pct.1);
- dreptul la ocrotirea intereselor materiale i morale care decurg din orice lucrare
tiinific, literar i artistic al crei autor este (Art. 27, pct.2);
Pe lng aceste dou categorii de drepturi, Declaraia Universal a Drepturilor
Omului prevede obligaiile oricrei persoane fa de colectivitatea n cadrul creia i
dezvolt liber i deplin personalitatea. Corelaia dintre ndatoririle i drepturile omului este
efectul existenei unei legturi logice i necesare ntre dou pri componente ale raportului
individ-societate, individ-stat. Cele dou pri ale raportului se gsesc, din punct de vedere
juridic, pe poziie de egalitate. Statul, ca form organizat a societii, trebuie s rezolve
problemele de natur economic, social, cultural, politic i civil ale cetenilor.
Modalitatea de realizare nu este indiferent, ci presupune existena unitii de interese ntre
guvernani i ceteni (guvernai). Problematica drepturilor omului devenit actual, subiect
cheie al aprecierilor fcute unui regim politic, ne face s gndim c "actualizarea" acestui
fenomen este efectul pericolului sau stagnrii n care se gsesc drepturile omului. Creterea
interesului fa de aceast tematic face "actual" Declaraia Universal a Drepturilor
Omului i celelalte acte internaionale care le reglementeaz, interpretarea ei, precum i
aplicarea dispoziiilor sale.1
Exercitarea drepturilor i libertilor cuprinse n Declaraia Universal a
Drepturilor Omului este supus doar ngrdirilor stabilite prin lege, exclusiv n scopul
asigurrii respectului drepturilor i libertilor altora, precum i a respectrii cerinelor
moralei, ordinii publice i bunstrii generale ntr-o societate democratic. Dispoziia
aceasta este o recunoatere implicit a caracterului relativ al drepturilor i libertilor
prevzute n Declaraia Universal a Drepturilor Omului. Nefiind absolute, drepturile pot fi
deci limitate n exerciiul lor, astfel nct s previn abuzul de drept i, n acelai timp, s se
pstreze caracterul democratic al societii. Limitarea exerciiului drepturilor i libertilor
ceteneti fcut prin acte interne este restrns, deoarece nici o dispoziie a Declaraiei
Universale a Drepturilor Omului "nu poate fi interpretat ca implicnd pentru vreun stat,
grupare sau persoan dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a svri vreun act
ndreptat spre desfiinarea unor drepturi sau liberti enunate n prezenta Declaraie" (Art.
30). Declaraia este primul document internaional care stabilete o concepie unitar despre
drepturile omului. Reprezentnd standardul comun al comunitii internaionale, drepturile
proclamate n cuprinsul acestei declaraii sunt universale i inalienabile.
Alturi de existena unui sistem reprezentativ, participarea individului la guvernare,
existena statului de drept i a libertii ca premise ale reglementrii drepturilor omului
caracterizeaz o societate democratic. Ele constituie azi unul din criteriile, elementele
eseniale, fundamentale ale democraiei. Democraia este strns legat de sistemul de
protecie a drepturilor omului i depinde de gradul de civilizaie atins, adic de un ansamblu
de factori istorici, sociologici, biologici, psihologici, economici specifici societii. Ea este o
revendicare colectiv, dar i o limit a drepturilor omului, prin caracterul relativ al acestora,
pe care li-l imprim, adic prin posibilitatea recunoscut statelor de a limita exerciiul unor
1

DOINA MICU, Garantarea Drepturilor Omului, Editura "All Beck", Bucureti, 1998,
pag. 1-11.
6

drepturi sau liberti fundamentale n scopul protejrii drepturilor celorlali sau al societii
n ansamblu.
Afirmndu-i credina n drepturile fundamentale ale omului (Art. 55 din Carta
O.N.U.), toate popoarele Naiunilor Unite au contribuit la proclamarea standardului comun
ce trebuie realizat de toate naiunile n acest domeniu, prin adoptarea Rezoluiei 217 (III) din
decembrie 1948. Declaraia Universal a Drepturilor Omului nu este doar standardul comun
spre a crui realizare tinde fiecare stat, ci i un ansamblu de principii pe care statele trebuie
s le respecte, de care trebuie s in seama n cadrul msurilor progresive pe care le iau la
nivel naional i internaional pentru asigurarea recunoaterii i aplicrii universale i
efective a coninutului lor.
Influena Declaraiei Universale a Drepturilor Omului s-a manifestat profund att
fa de statele membre ale O.N.U., ct i fa de celelalte state membre. Impactul acesteia a
fost universal, n sensul c legislaia statelor de pe diferite continente, alturi de conveniile
regionale ale drepturilor omului, s-au inspirat din cuprinsul Declaraiei sau au preluat unele
prevederi ale acesteia.
La nivelul O.N.U. s-a apreciat necesitatea transformrii obligaiilor de principiu din
cuprinsul Declaraiei Universale a Drepturilor Omului (D.U.D.O.) n obligaii juridice,
alturi de reglementarea unor msuri de implementare. S-a hotrt redactarea proiectelor
celor dou Pacte Internaionale: Pactul Internaional privind Drepturile Civile i Politice i
Pactul Internaional privind Drepturile Economice, Sociale i Culturale. Ambele Pacte
prevd drepturile popoarelor la autodeterminare. Se recunoate dreptul fiecrui stat de a
decide asupra problemelor sale interne, dar n acelai timp se recunotea dreptul i obligaia
Naiunilor Unite de a se ocupa de politicile naionale atunci cnd afecteaz comunitatea
mondial (poziia american prezentat de Cabot Lodge n anul 1960). Problematica
drepturilor omului sau orice alt chestiune fa de care statele i-au asumat obligaii
internaionale nceteaz s constituie un subiect ce intr n competena exclusiv a
jurisdiciei naionale. Ca urmare, un stat care nu-i respect obligaiile internaionale
asumate nu poate invoca principiul suveranitii naionale ca justificare a nendeplinirii
obligaiei respective, chiar dac obligaia vizeaz drepturile propriilor ceteni.6
Cu privire la msurile de implementare a drepturilor omului, care au divizat iniial
membrii Comisiei Drepturilor Omului, care a redactat proiectele pactelor, s-a ajuns la
urmtoarea soluie:
- crearea Comitetului Drepturilor Omului, care devine principalul organ de
implementare;
- admiterea petiiilor interstatale ca msuri de implementare;
- instituirea sistemului rapoartelor ntocmite de state;
- furnizarea de informaii de ctre organismele O.N.U. sau agenii specializate de la
care se pot obine informaii independente;
- trimiterea de recomandri fcute statului intimat.
2.2. Pactul Internaional privind Drepturile Civile i Politice
Pactul Internaional privind Drepturile Civile i Politice poate fi apreciat ca un tratat
multilateral care reflect dorina comunitii internaionale. El conine urmtoarele
prevederi:
- de natur general (Art. 2-5);
- obligaii cu executare imediat (Art.2 (1));
- clauza principiu a nediscriminrii (Art. 2);
- clauza general de interpretare i aplicare ntocmai sau clauza de siguran (Art.5);
- remedii efective n cazul nclcrii drepturilor din cuprinsul pactului (Art.2(3));
- obligaii pozitive (Art.10);
- obligaii de principiu (Art.14 - prezumia de nevinovie, dreptul la aprare,
protecia mpotriva autoincriminrii, dreptul la apel i compensaie, principiul "non bis in
idem").
Drepturile protejate cuprinse n Partea a III-a sunt urmtoarele:
7

- dreptul la via (Art.6);

- libertatea fa de tortur i tratament inuman (Art.7);
- libertatea fa de sclavie i munc forat (Art.8);
- dreptul la libertate i securitate (Art.9);
- dreptul persoanelor deinute, de a fi tratate cu umanism (Art.10);
- libertatea fa de nchisoarea pentru datorii (Art.11);
- libertatea de micare i alegere a domiciliului (Art.12);
- libertatea strinilor fa de expulzarea arbitrar (Art.13);
- dreptul la un proces corect, echitabil (Art.14);
- protecia mpotriva retroactivitii legii penale (Art.15);
- dreptul la personalitate juridic n faa legii (Art.16);
- dreptul la via privat (intimitate) (Art.17);
- libertatea de gndire, contiin i religie (Art.18);
- libertatea de opinie i expresie (Art.19);
- interzicerea propagandei de rzboi i a incitrii la ur naional, rasial sau
religioas (Art.20);
- dreptul la adunare (Art.21);
- dreptul la asociere (Art.22);
- dreptul de a se cstori i de a forma o familie (Art.23);
- drepturile copilului (Art.24);
- drepturile politice (Art.25);
- egalitatea n faa legii (Art.26);
- drepturile minoritilor (Art.27).
Ca o concluzie cu privire la acest Pact, se poate spune c el conine categorii
distincte de obligaii juridice, definiii detaliate i ample ale drepturilor, o enumerare
extensiv a drepturilor civile i politice, anumii termeni, ns prea generali i imprecii, care
sunt mai degrab principii politice dect drepturi subiective efective i msuri de
implementare a cror eficien a crescut n timp, dar care menin individul ntr-o postur de
subordonare fa de stat, fcnd astfel s primeze metodele tradiionale bazate pe diplomaie
i suveranitatea statelor.1
2.3. Pactul Internaional cu privire la Drepturile Economice, Sociale i
Culturale
Pactul Internaional cu privire la Drepturile Economice, Sociale i Culturale a fost
adoptat simultan cu Pactul Internaional privind Drepturile Civile i Politice, dar drepturile
protejate sunt distincte i sistemul de control internaional este diferit.
Pactul conine:
- prevederi generale asupra obligaiilor statelor pri, care reflect i natura juridic a
drepturilor prevzute;
Obligaiile statelor, precum i drepturile indivizilor urmeaz s fie implementate
progresiv, deoarece Pactul nsui are un caracter promoional. Statele i asum obligaii
generale de a lua msuri care s duc progresiv la realizarea drepturilor prevzute n Pact.
- clauza nediscriminrii (Art.2(2));
- egalitatea n drepturi a femeilor cu brbaii (Art.3);
- clauza aplicrii i interpretrii ntocmai a Pactului (Art.5);
- clauza referitoare la limitrile exerciiului drepturilor doar dac sunt determinate de
lege i sunt justificate de bunstarea general ntr-o societate democratic (Art.4).
Drepturile protejate n cuprinsul acestui Pact sunt urmtoarele:
- dreptul la munc (Art.6);
- dreptul la condiii de munc juste i favorabile care includ salarii echitabile, plata
egal pentru munc egal i concedii pltite (Art.7);

DOINA MICU, Op.cit., pag.12-18

8

- dreptul de a constitui sau de a se afilia sindicatelor, incluznd dreptul la grev

(Art.8);
- dreptul la securitate social (Art.9);
- protecia familiei, incluznd asistena special a mamei i copiilor (Art.10);
- dreptul la un standard de via adecvat, incluznd hrana adecvat, mbrcminte i
locuin i mbuntirea continu a condiiilor de trai (Art.11);
- dreptul la cel mai nalt standard posibil al sntii fizice i mentale (Art.12);
- dreptul la educaie, educaia primar fiind obligatorie i gratuit pentru toi, iar cea
secundar i superioar fiind accesibil tuturor (Art.13);
- dreptul de a participa la viaa cultural i de a se bucura de beneficiile progresului
tiinific (Art.15).
Sistemul internaional de control const n rapoarte periodice ale statelor, trimise
E.C.O.S.O.C.-ului. ncepnd cu anul 1976, E.C.O.S.O.C. are funcia de monitorizare, a
stabilit un Comitet de lucru format din experi alei, independeni fa de statul ai crui
resortisani sunt. Comitetul a nceput s lucreze efectiv din 1978, ntrunindu-se o dat pe an
n sesiuni de cte trei sptmni. El poate primi informaii din surse neguvernamentale i
activitatea lui s-a perfecionat n timp. Cu toate acestea, nici Comitetul, nici E.C.O.S.O.C.
nu pot face recomandri directe statelor cu privire la mbuntirea legislaiei ori a practicii
lor cu referire la drepturile economice, sociale sau culturale. E.C.O.S.O.C. este abilitat s
fac recomandri cu caracter general Adunrii Generale a O.N.U.- organul politic al
Naiunilor Unite. Se poate conchide c eficiena msurilor de implementare nu este
relevant, dar nici lipsit de sens, cu att mai mult cu ct anumite instituii specializate ale
O.N.U. contribuie la promovarea drepturilor economice, sociale i culturale. Acestea sunt:
Organizaia Internaional a Muncii, Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i
Cultur i Organizaia Mondial a Sntii. Ele contribuie, prin activitatea proprie i
conveniile internaionale pe care le-au adoptat sau la a cror adoptare au participat, la
promovarea i respectarea acestor categorii de drepturi.
Declaraia Universal a Drepturilor Omului i cele dou Pacte Internaionale sunt
primele documente internaionale cu valoare de universalitate care atribuie libertii omului
un caracter imprescriptibil i internaional i o garanteaz juridic. Consecina acestui fapt va
fi reglementarea unui numr minim de drepturi crora li se recunoate caracterul absolut, de
la ele nefiind permis a drepturilor omului a fost stabilit de ctre statele membre ale
Consiliului Europei.
2.4. Convenia privind protecia drepturilor omului i a libertilor
fundamentale
Principalul document care asigur protecia drepturilor omului este Convenia
privind protecia drepturilor omului i a libertilor fundamentale (C.E.D.O.). Adoptat n
1950, a intrat n vigoare la 3 septembrie 1953.
Spre deosebire de D.U.D.O., C.E.D.O. are ca obiectiv, pe lng enunarea drepturilor
civile i politice, i protecia lor prin sistemul garaniilor internaionale care permit controlul
internaional. Mecanismul de implementare a drepturilor garantate n C.E.D.O. este diferit i
exemplar fa de cel reglementat n P.I.D.C.P., care a constituit o surs de inspiraie limitat.
Autonomia organelor internaionale de control instituite de Convenie permite tuturor
statelor membre ale Consiliului Europei i pri contractante la C.E.D.O. s participe la
procesul general european de reglementare i aplicare efectiv a drepturilor omului.
Romnia s-a integrat n acest proces devenind membr a Consiliului Europei la 30
septembrie 1993 i parte la Convenie la 31 mai 1994.
2.5. Constituia Romniei
Constituia Romniei, inspirat att din D.U.D.O., ct i din tratatele internaionale i
C.E.D.O., reglementeaz drepturile i libertile fundamentale ale ceteanului n titlul II.
Acestea vor fi interpretate i aplicate n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor
Omului i cu toate celelalte tratate sau acte internaionale la care ara noastr este parte ori a
9

aderat. Constituia Romniei prevede aplicarea prioritar a reglementrilor internaionale n

situaiile n care exist neconcordan ntre actele internaionale referitoare la drepturile
omului la care ara noastr este parte i legile interne care reglementeaz drepturile i
libertile fundamentale ale ceteanului.
Fundamentate pe libertatea uman i libera dezvoltare a personalitii umane (Art.1,
alin.3, Constituia Romniei), drepturile i libertile ceteanului n Romnia sunt valori de
o importan deosebit. La baza reglementrilor stau urmtoarele principii:
- universalitatea drepturilor i egalitatea cetenilor n a se bucura de exerciiul lor
(Art.15);
- unitatea drepturilor i libertilor cu obligaiile ce revin cetenilor n temeiul
dispoziiilor constituionale i al altor legi interne (Art.16);
- principiul legalitii, n conformitate cu care trebuie s fie exerciiul oricrui drept,
libertate sau obligaie; acest principiu este propriu oricrui stat de drept;
- egalitatea cetenilor n faa legii i a autoritilor publice (Art.16, alin.1);
- obligativitatea exercitrii drepturilor i libertilor fundamentale cu buncredin, fr s aduc atingere drepturilor i libertilor celorlali (Art.54).
Din cuprinsul Constituiei se desprind drepturi i liberti de care beneficiaz
cetenii Romniei, precum i obligaiile fundamentale ale acestora. Att drepturile ct i
ndatoririle trebuie nelese i aplicate n mod corelativ cu obligaiile, respectiv drepturile ce
aparin subiecilor fa de care se stabilete sau exist raportul juridic. Acest raport juridic se
nate i exist ntre cetean i stat, cnd
obiectul reglementrii juridice i al aplicrii normei este un drept, libertate sau
ndatorire fundamental.10
Drepturile fundamentale ale ceteanului sau drepturile omului au constituit prin
esena lor o valoare n sine, recunoscut cu nuanri i coninut diferit n evoluia societii
omeneti de la origine pn astzi. Modul n care au fost recunoscute, apreciate i
reglementate drepturile ceteanului, precum i teoriile care au argumentat existena lor ntrun cadru instituionalizat este reflectat de cultur, inclusiv de cultura juridic. Valorile
aprate i apreciate la un moment dat sunt dovada gndirii valorizatoare, axiologice i
sistemice a societii respective. De asemenea, ele sunt mrturia scopului, finalitii urmrite
de majoritate, de societate, precum i dovada indirect, implicit, a metodelor care au dus la
obinerea lor.
Toate acestea sunt regsibile att n cultur, art, tiin, ct i n politica i
dreptul societii sau statului a crui analiz se realizeaz. Aciunea practic de umanizare a
naturii i omului, de organizare i reglementare a relaiilor sociale este aceea prin care
societatea, grupurile sociale asimileaz i structureaz ambiana natural i social,
valorizeaz obiecte, sisteme de instituii, organizaii i norme proprii unei ornduiri, n
funcie de interese, aspiraii i idealuri socialmente i istoricete determinate.11
DREPTURILE I LIBERTILE SOCIAL-ECONOMICE I CULTURALE
Drepturile i libertile social-economice i culturale reprezint acele drepturi i
liberti care prin coninutul lor asigur condiiile sociale i materiale de via, educaia i
posibilitatea proteciei acestora.
n aceast categorie includem:
1. Dreptul la nvtur;
2. Accesul la cultur;
3. Dreptul la ocrotirea sntii;
4. Dreptul la un mediu nconjurtor sntos;
5. Dreptul la munc i la protecia social a muncii;
6. Dreptul la grev;
7. Dreptul de proprietate;
8. Libertatea economic;
9. Dreptul de motenire;
10. Dreptul la cstorie;
10

11. Dreptul copiilor i tinerilor la protecie i asisten;

12. Dreptul persoanelor cu handicap la protecie special.
1)Dreptul la invatatura
Este o parte a dreptului la educatie,la care orice om are vocatie,precum si mijlocul
principal de formare si perfectionare a fortei de munca.
Dreptul la invatatura este un drept complex prin continutul sau,prin semnificatiile
sale juridice si prin numarul mare de subiecte de drept implicate in realizarea sa.
Este o indatorire,fapt ce explica obligativitatea unor forme de invatamat
(primar,general etc).
Dreptul la invatatura, ca drept fundamental trebuie astfel organizat incat sa
asigure sanse juridice egale oamenilor,ceea ce implica folosirea cu prioritate a criteriului
competenta profesionala si interzicerea discriminarilor sau privilegiilor.
In mod firesc Constitutia prin art.32 stabileste formele organizatorice prin care se
realizeaza dreptul la invatatura si anume:invatamantul general obligatoriu, invatamantul
liceal, invatamantul profesional,inavatamantul superior.
Unele dispozitii constitutionale privesc institutiile de invatamant si anume
institutiile de invatamant de stat si particulare.
Toate institutiile de invatamant, stabileste Constitutia, se infiinteaza si isi
desfasoara activitatea in conditiile legii cat priveste institutiile de invatamant superior,
Constitutia le garanteaza autonomia universitara.
In afara obligatiilor ce rezulta din reglementarile care stabilesc asigurarea
dreptului la invatatura,in mod distinct se garanteaza gratuitatea invatamantului de stat,in
conditiile legii. Este fara indoiala ca invatamantul obligatoriu trebuie sa fie gratuit si am
spune fara deosebire de realizarea sa in forme statale sau particulare,conform prevederile
art.13 din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale.
O mare componenta a dreptului la educatie si invatamant este invatamantul
religios in scolile de stat care este organizat si garantat prin lege.
Organizarea si desfasurarea invatamantului trebuie sa se realizeze in limba
oficiala a statului si anume limba romana.
Constitutia ia insa in considerare ca in Romania exista si cetateni romani de alta
nationalitate care potrivit art.6, au dreptul de a-si pastra exprimarea identitatii lor etnice,
culturale, lingvistice si religioase, Constitutia garantand dreptul persoanelor apartinand
minoritatilor nationale de a invata in limba lor materna si dreptul de a fi instruite in aceasta
limba.
2)Accesul la cultur
Art.33 din Constituia Romniei reglementeaz dreptul accesului la cultur al
cetenilor. Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile
culturii nationale si universale nu poate fi ingradita. Statul trebuie sa asigure pastrarea
identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si
conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea
valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.
3)Dreptul la ocrotirea sanatatii
Este un drept fundamental cetatenesc receptat in Constitutia Romaniei indeosebi din
Pactul international relativ la drepturile economice,sociale si culturale. Acest Pact in art.9
normalizeaza dreptul persoanei la securitatea sociala, aici intrand si asigurarile sociale, iar
art.12 normalizeaza dreptul persoanei de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si
mentala.
Realizarea acestui drept implica obligatiile si eforturile statului pentru:scaderea
mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile ,precum si dezvoltarea sanatoasa a
copilului;imbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului inconjurator si a igienei
industriale;profilaxie si tratamentul maladiilor epidermice ,endemice,profesionale si a
11

altora,precum si lupta impotriva maladiilor;crearea de conditii care sa asigure servicii

medicale si un ajutor medical in caz de boala.
Ocrotirea sanatatii continand obligatii pentru autoritatile publice,este firesc ca prin
Constitutie sa se impuna autoritatii legislative misiunea de a reglemanta principalele
domenii si aspecte precum:asistenta medicala,asigurarile sociale,alte masuri de protectie a
sanatatii,fizice si mentale.Tot legea urmeaza sa reglementeze controlul exercitarii profesiilor
medicale si activitatii paramedicale.
4)Dreptul la un mediu nconjurtor sntos
Art.35 din Constituia Romniei reglementeaz dreptul cetenilor la un mediu
sntos. Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si
echilibrat ecologic i asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.
5)Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii
Este un drept social economic de traditie,cu un continut juridic complex si este
reglementat prin Constitutie la art.41.
Dreptul la munca nu poate fi ingradit,reglementarea constitutionala pune in valoare
conceptul stiintific de drept atat pentru om cat si pentru societate.
Dreptul la munca este dreptul fiintei umane de a trai procurandu-si resursele
necesare vietii prin munca sa.
Este un drept inerent fiintei umane ,natural si imprescriptibil.
Protectia sociala a muncii este de asemenea un domeniu complex si de majora
importanta. Este aici corelatia stransa dintre dreptul la munca si asistenta sociala a muncii.
Dreptul la protectia sociala pe care-l au salariatii,include aspecte clar formulate in textul
constitutional si care vor forma legilor in acest domeniu.
Durata zilei de lucru isi gaseste si ca reglementare ,sub trei exprimari:durata
normala, in medie,cel mult 8 ore. Aceasta durata este firescul vietii umane este normala
pentru ca permite ca celelate 16 ore din 24 posibile sa fie folosite pentru odihna,
recreere,alte ocupatii casnice,culturale,stiintifice,potrivit dorintelor si pretentiilor fiecaruia.
O asemenea repartizare a orelor unei zile raspunde cerintelor,vietii,sanatatii si chiar
eficientei muncii. Limita de 8 ore, este limita peste care un salariat nu poate fi obligat sa
munceasca.
Dispozitiile constitutionale privitoare la durata normala a zilei de munca recepteaza
practic obligatiile ce rezulta din art.7 din Pactul international relativ la drepturile
economice,sociale si culturale si anume de a se crea conditii de munca juste si favorabile
prin care repaosul,timpul liber,limitarea rezonabila a duratei muncii,concedii periodice
platite,renumeratia zilelor de sarbatoare.
Egalitatea salarizarii femeilor si barbatilor, pentru munca egala, exprima in domeniul
muncii,egalitatea in drepturi a femeilor cu barbatii proclamata prin art.4 si 16 din
Constitutie.
In art.40, se garanteaza atat dreptul la negocieri colective in domeniul muncii cat si
caracterul obligatoriu al conventilor colective de munca.
Pactul international relativ la drepturile civile si politice,in contextul libertatilor
individuale,arata ca nimeni nu va putea fi tinut in sclavie,in servitute si nu va putea fi
constrans sa indeplineasca o munca fortata sau obligatorie(serviciul cu caracter militar din
motive religioase).
6)Dreptul la greva
Este prin natura sa atat un drept social-economic,cat si un drept social-politic,deseori
incadrarea sa in una din categoriile de drepturi ridicand pentru cercetarea stiintifica
interesante probleme.
Fiind un mijloc de obtinere de catre salariati a unor drepturi,sau ameliorarea
conditiilor de munca,de salarizare si de viata,dreptul la greva,fie a fost reglementat prin
12

constitutii fie a fost pur si simplu uitat,aceasta echivaland cu necunoasterea sau chiar cu
interzicerea sa.Constitutia reglementeaza dreptul la greva in art.43
Cat priveste scopul grevei,el este apararea intereselor profesionale,economice si
sociale.Grevele care-si propun si afirma asemenea asemenea interese.In general sunt
considerate ilicite grevele cu caracter politic.
Cat priveste Constitutia ,ea prevede obligatia legii de a stabili garantiile necesare
asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.
7)Dreptul de proprietate
Este un drept fundamental care este garantat fiecariu cetatean de a dobandi o
proprietate,de a folosi si de a dispune liber in legatura cu proprietatea sa si de a putea
transmite dreptul sau altuia.
Constitutia Romaniei in art.44 garanteaza dreptul de proprietate precum si creantele
asupra statului,ocrotind in mod egal proprietatea privata,indiferent de proprietar si ca numai
cetatenii romani pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Garantand dreptul de proprietate Constitutia contine reglementari privitoare la
expropiere si la folosirea solului unei proprietati imobiliare de catre autoritatile publice.
Expropierea este trecerea silita in proprietatea statului a terenurilor si a
constructiilor.Constitutia stabileste doua conditii cumulative pentru ca o expropiere sa fie
efectuata si anume:existenta unei cauze de utilitate publica ea insasi definita prin lege si
plata unei prealabile si drepte despagubiri.
Cat priveste despagubirile atat pentru expropiere cat si pentru daunele in situatiile de
la art.44(4)ele se stabilesc de comun acord cu proprietarul, sau in caz de divergenta prin
justitie.
Prevederile constitutionale dau dreptului de proprietate un continut complex,de drept
si obligatie.Asa trebuie explicate prevederile art.44(6)in sensul carora dreptul de proprietate
obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei
vecinatati,precum si la respectarea celorlalate sarcini,potrivit legii sau obiceiului,revin
proprietarului.
8)Dreptul la libertate economic
Art.47 din Constitutie consacra un drept fundamental cetatenesc receptat mai tarziu
in catalogul drepturilor si libertatilor umane. Prin continutul sau dreptul la un nivel de trai
decent, include dreptul cetateanului la conditii rezonabile de viata care sa-i asigure,lui si
familiei, un trai civilizat,decent. El cuprinde dreptul la conditii rezonabile de existenta si la
ameliorarea lor continua;dreptul la hrana,imbracaminte si locuinta satisfacatoare.
De aceea Constitutia obliga statul la luarea masurilor de dezvoltare economica si de
protectie sociala corespunzatoare. Complexitatea acestui drept,dificultatile pe care statul le
intampina,fac efortul acestuia sa nu fie suficient,ceea ce implica rolul cooperarii
internationale ,pentru a pune fiintele umane la adapost de foame si de mizerie.In acest
sens,Pactul international relativ la drepturile economice,sociale si culturale,considera ca
statele vor trebui sa adopte, individual si prin cooperare internationala masuri si programe
pentru:imbunatatirea metodelor de productie,de conservare si de distribuire a produselor
alimentare prin deplina utilizare a cunostintelor tehnice si stiintifice,prin difuzarea
principiilor de educatie in ce priveste alimentatia si prin dezvoltarea sau reforma regimurilor
agrare ,in asa fel incat sa asigure cat mai bine punerea in valoare si utilizarea resurselor
naturale ;pentru a asigura o repartitie echitabila a resurselor alimentare mondiale in raport cu
nevoile ,tinand seama de problemele care se pun atat tarilor importatoare, cat si tarilor
exploatatoare de produse alimentare.
Art.47(2)din Constitutie normalizeaza anumite domenii in care cetatenii au dreptul la
pensie,la concediu de maternitate platit,la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat,la
ajutor de somaj,si la alte forme de asigurari sociale publice sau private,prevazute de lege.
9)Dreptul la mostenire
13

Dreptul la proprietatate presupune si dreptul la mostenire,drept in temeiul caruia o

persoana poate dobandi pe cale succesorala,in conditiile legii,orice bun.Acest drept este
reglementat prin art.46 din Constitutie care stabileste ca ,,Dreptul la mostenire este
garantat''.
10)Dreptul la casatorie
Un drept fundamental al fiintei umane este de a se casatori si de a-si intemeia o
familie.Asa cum arata chiar Pactul international relativ al drepturilor economice,sociale si
culturale(art.10)familia este elementul natural si fundamental al societatii.
Art.48 al Constitutiei exprima aceasta realitate prin garantarea libertatii casatoriei
liber consimtite. Dreptul la casatorie revine barbatului si femeii incepand de la varsta nubila.
Familia trebuie sa se intemeieze pe egalitatea femeii si barbatului.
Egalitatea sotilor este de fapt o reconfirmare si la nivelul familiei a marelui principiu
constitutional privind egalitatea in drepturi a cetatenilor fara deosebire de sex.Se consacra
obligatia constitutionala a parintilor de a asigura cresterea,educatia si instruirea copiilor
pentru cei rezultati in timpul casatoriei si cei rezultati din afara casatoriei ,care sunt egali in
fata legii cu cei din casatorie.
Casatoria este supusa,sub aspect juridic unor reguli privind incheierea,desfacerea
si declararea nulitatii,reguli ce nu au caracter constitutional si de aceea se face trimitere la
lege.Constitutia stabileste o singura regula si anume cea privind succesiunea celebrarii
casatoriei civile si a casatoriei religioase.
11)Dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta
Art.49 din Constitutie,prin continutul sau contureaza un drept fundamental
cetatenesc care poate fi intitulat dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta.
In aceasta categorie pot fi mentionate:dreptul la invatatura, dreptul la munca, dreptul
la casatorie si la intemeierea unei familii.
Art.47, da contur unui drept sinteza care valorifica realitatea in sensul careia copii si
tinerii constituie marele potential uman, de azi, de maine al societati, ca ei sunt continuitatea
si viitorul in perspectiva umana.
Acest potential uman are dreptul la o protectie si asistenta aparte.Acestui drept ii
corespunde obligatia statului de a asigura copiilor si tinerilor conditiile necesare dezvoltarii
armonioase a aptitudinilor lor fizice si intelectuale.
O regula internationala in sensul careia varsta minima de angajare intr-o functie
salarizata sau intr-o munca nu trebuie sa fie inferioara varstei pana la care scolarizarea este
obligatorie, si nici intr-un caz sub 15 ani.
In acest sens se stabileste obligativitatea statului de a acorda alocatii de stat pentru
copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav sau handicapat.
In al doilea rand textul constitutional interzice exploatarea minorilor si referitor la
Pactul international privitor la drepturile economice, sociale si culturale art.10 alin.3,
potrivit carora copii si tinerii trebuie protejati impotriva exploatarii economice si sociale.
Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru
participarea libera a tinerilor la viata politica,sociala,economica,culturala si sportiva a tarii.
12)Dreptul persoanelor handicapate la o protectie speciala
Este un drept fundamental aparte prevazut in Constitutie la art.50 ce priveste o
categorie de oameni care fiind defavorizati de soarta care trebuie sprijiniti spre a se bucura
de conditia umana.
Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire
si de tratament a handicapului,in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in
viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.

14