Silentium amoris

de Oscar Wilde
Cum vpaiata soarelui cunun
Grbete palida, nvinsa lun
Spre negrul ei abis, mai nainte
De orice cntec de privighetori,
n faa ta, frumoaso, n-am cuvinte;
Tac dulci cntri i mi se-atern palori.
i cnd pe esul gol, n seara pal,
Pe-aripe aprigi vntul d nval
i frnge trestii mari cnd le srut,
Fiind chiar flautele lui de cnt,
Furtuna pasiunilor m-a frnt:
Iubind prea mult, iubirea mea st mut.
n ochi-mi vezi ca-n slov tiprit
De ce eu tac, iar lira-i nestrunit.
Ne-om despri... Plecnd, te vei abate
Spre alte buze dulci, spre alte zri:
Eu voi chema nedate srutri
i cntece rmase necntate.