Afar-i toamn

de Mihai Eminescu
Afar-i toamn, frunza 'mprtiat,
Iar vntul svrl 'n geamuri grele picuri;
i tu citeti scrisori din roase plicuri
i ntr'un ceas gndeti la viaa toat.
Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n ua ta s bat;
Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat,
S stai visnd la foc, de somn s picuri.
i eu astfel m uit din jet de gnduri,
Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;
De odat'aud fonirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii.