Stilul

Rococo
Rococo este un stil arhitectural, decorativ,
artistic i de design interior care a fost generat n
Frana secolului al XVIII-lea, dar care s-a
rspndit ulterior n ntreagaEurop i apoi n
cele dou Americi, mai ales n ceea ce se
numete America latin, adic n rile de limb
spaniol i portughez.
Considerat adesea ca o perioad relativ trzie din
evoluia barocului, fiind caracterizat mai ales de
bogia i varietatea detaliilor i a ornamentelor,
respectiv de exagerarea caracteristicilor
barocului pn la opulen, rococo este privit
astzi ca o perioad relativ distinct n evoluia
artei occidentale. Spre sfritul perioadei sale de
existen, a devenit relativ sincron i de multe ori
s-a apropiat sensibil de neoclasicism.
Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridic
ornamentarea bogat, n toate aspectele sale, la
rang de postulat. Astfel, interioarele rococo
prezint similar faadelorcldirilor timpului, perei
pictai i ornamentai (uneori chiar tavanele fiind
decorate similar pereilor), mobilier impozant,
masiv i elaborat ornamentat, sculpturi de

dimensiuni mici i medii, oglinzi de diferite

dimensiuni, tapiserii n ton cu arhitectura,
multiple reliefuri aplicate i, evident, picturi n
ulei de diferite dimensiuni.Interiorul rococo al
bazilicii din Ottobeuren
(landul german Bavaria)

Frecvent folosit n epoca plin de lejeritate

social a Mariei Antoinette, stilul rococo i
datoreaz numele unei combinaii lingvistice
dintre cuvntul francez rocaille, adic scoic, i
cel italian barocco, adic de sorginte baroc.
Bogia ornamentaiei vecin cu opulena,
curbele ornamentale infinit ncolcite folosite cu
obstinaie, respectiv accentuarea cu precdere a
artelor decorative i a designului interior, au
creat un fel de tratare cu indulgen superioar a
ntregului curent n prima treime a secolului al
XIX-lea, cnd rococo-ul atinsese apogeul su.
Oricum, relativ repede, termenul de rococo s-a
impus n lumea criticii de art a anilor 1850,
nemaifiind privit peiorativ, ca ceva vetust ci, aa
cum o merita, ca o ntreag perioad artistic
marcant.