Sunteți pe pagina 1din 28

11.

MASUR AR I AS UP RA S I
N P RE ZENT A ZG O MO TEL OR

Zgomotul este unul din subiectele cele mai fierbinti n electronica. Atunci
cnd sunt preluate semnale foarte mici, zgomotul are efecte dificil de eliminat fata
de semnalul util. Zgomotul, ca semnal perturbator aleator, poate avea o multitudine
de cauze, nsa, privitor la semnalul care trebuie masurat, toate au o trasatura
comuna: zgomotul poate masca semnalul util, astfel nct acesta nu mai poate
fi detectat.
Efectul fenomenului este determinat n principal de raportul semnal/zgomot,
dar, n afara de acesta, tehnica de masurare folosita are si ea o influenta importanta
asupra valorii minime a semnalului care poate fi detectat. Evident, exista o limita
fizica minima care nu poate fi depasita.
Cresterea distantelor care trebuie acoperite n comunicatii (telecomunicatii)
au condus la necesitatea obtinerii unui control din ce n ce mai bun asupra
raportului semnal/zgomot, stiut fiind ca orice marime a distantei se traduce ntr-o
scadere a raportului semnal/zgomot. n ciuda folosirii tot mai accentuate a
semnalelor si transmisiei numerice, atunci cnd sunt implicate distante mari,
nivelul zgomotului devine important. Problemele devin mai complicate n cazul
masurarii semnalelor foarte mici provenite din surse biologice, care au n general
impedante foarte mari.
Un exemplu de astfel de sursa l reprezinta celulele muschiului inimii
umane. Fenomenul care are loc este un curent de ioni de K+, Ca2+, Na+ care parcurg
niste canale n membranele celulelor. Aceste membrane se constituie n surse
de impedanta foarte mare, de ordinul gigaohmilor. Curentii care parcurg
aceste membrane sunt de ordinul picoamperilor, ceea ce face ca puterea
semnalului sa fie la nivelul puterii de zgomot. Alte exemple sunt: determinarea electroencefalogramei, care implica si ea semnale foarte mici, de
ordinul microvoltilor, sau masurarea activitatii cmpului magnetic generat de
creierul uman.
n acest capitol se urmareste prezentarea tehnicilor de determinare teoretica
si experimentala a zgomotului, definindu-se conceptele si marimile importante
implicate n aceste calcule, fara a se discuta mecanismele fizice de producere a
zgomotului (mecanism considerat cunoscut de la cursul Dispozitive si circuite
electronice).

428

Masurari electronice

11.1. TENSIUNEA DE ZGOMOT, CURENTUL


DE ZGOMOT, CIFRA DE ZGOMOT
Asa cum s-a precizat, mecanismele fizice ale zgomotului nu sunt luate n
discutie, si nici natura zgomotului (zgomot termic, zgomot de banda larga, zgomot
alb etc.), aici punndu-se accent pe doua aspecte: exista un semnal (util) si exista
zgomot.
Ideea centrala este de a avea nivelul zgomotului foarte mic n comparatie cu
nivelul semnalului, adica un raport semnal/zgomot (noise): S/N ct mai mare.
Raportul semnal/zgomot este legat de cifra de zgomot, factorul de zgomot, puterea
de zgomot, tensiunea de zgomot si curentul de zgomot. Problema devine mai
simpla daca se tine cont de faptul ca orice canal de transmisie sau amplificare poate
fi complet definit din punctul de vedere al zgomotului, cu ajutorul a doua
generatoare de zgomot echivalente en si in (asa ca n figura 11.1).

Fig. 11.1

11.1.1. Tensiunea de zgomot en


Tensiunea de zgomot en , adica tensiunea de zgomot efectiv echivalenta cu
intrarea n scurtcircuit, este definita ca tensiunea de zgomot ce ar aparea la intrarea
unui amplificator fara zgomot, cu bornele de intrare n scurtcircuit.
Tensiunea de zgomot en se masoara n nV Hz la o frecventa data, sau n
V ntr-o banda data.
Tensiunea de zgomot en se poate determina scurtcircuitnd bornele de intrare,
masurnd tensiunea de zgomot la iesire, raportnd-o la factorul de amplificare si
atribuind-o n final intrarii amplificatorului.
Aceasta explica termenul tensiune de zgomot efectiva echivalenta cu intrarea
n scurtcircuit.
n timpul masurarii se poate conecta la iesire un filtru trece-banda cu caracteristica cunoscuta, iar tensiunea masurata este raportata la B (B fiind largimea
de banda). Astfel, rezultatul se exprima n nV pe unitate de largime de banda (sau
Hz ), ceea ce subliniaza ideea ca nivelul en nu este constant cu frecventa ci,

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

429

foarte des, creste la frecvente mici (asa cum se arata n graficul dependentei en si
in de frecventa, din figura 11.2). De altfel, aceasta dependenta este deseori pusa
la dispozitia utilizatorului de catre fabricantii de componente, mai ales n cazul
tranzistoarelor si chiar al amplificatoarelor specializate.

Fig. 11.2

11.1.2. Curentul de zgomot in


Curentul de zgomot in , sau curentul de zgomot efectiv echivalent cu intrarea
n gol, este zgomotul care apare la intrarea unui amplificator fara zgomot datorita
numai curentilor de zgomot. El se exprima n pA Hz la o frecventa data, sau
n nA ntr-o banda de frecventa data.
Curentul de zgomot in se poate masura conectnd un condensator sau un
rezistor la bornele de intrare, astfel nct curentul de zgomot va produce o tensiune de
zgomot suplimentara in X Cin sau in Rin , n functie de elementul de circuit conectat. Se
masoara tensiunea la iesire, se raporteaza la cstigul G al amplificatorului si apoi se
elimina din zgomotul total masurat contributia cunoscuta a tensiunii de zgomot en si
a componentei conectate Rin sau Cin . Daca se foloseste o rezistenta, atunci:
e2in total =

eiesire = 2 2 + 2 + 2 .
i n Rin e Rin en
G

(11.1)

Daca se conecteaza la intrare un condensator cu reactanta XCin , atunci:


e2in total =

eiesire = 2 2 + 2 ,
i n X Cin en
G

(11.1)

pentru ca o capacitate nu produce zgomot, deci eC = 0 .


Si n acest caz in este masurat folosind un filtru trece-banda cu caracteristica
cunoscuta si deci raportat la

B , ceea ce conduce la exprimarea sa n pA

Hz .

430

Masurari electronice

Curentul de zgomot creste la frecvente joase n cazul amplificatoarelor si al


tranzistoarelor bipolare (v. fig. 11.2), n timp ce la tranzistoarele cu efect de cmp
creste la frecvente nalte.

11.1.3. Cifra de zgomot NF


Cifra de zgomot NF se defineste ca logaritmul raportulu i dintre ctul semnal/
zgomot la intrare si acelasi ct semnal/zgomot la iesire:
NF = 10 lg

( S N )in
,
(S N ) iesire

(11.3)

unde S si N sunt nivele de putere, n V2 . Acest raport NF (de la Noise Figure) se


masoara determinnd nti S/N la intrare cu amplificatorul deconectat, iar apoi S/N
la iesire cu sursa de semnal conectata la amplificator si raportnd apoi cele doua
rezultate.
Expresia cifrei de zgomot poate fi data si sub forma (usor diferita de 11.3 si
care va fi utilizata ulterior):
NF = 10 lg

puterea totala de zgomot


.
puterea de zgomot a sursei

(11.4)

Cifra de zgomot poate fi calculata daca se cunosc valorile Rgen si Xgen ale
sursei si respectiv frecventei, deoarece curentul de zgomot al amplificatorului da
nastere unei surse de tensiune de zgomot echivalenta i 2n Z gen , iar Rgen produce ea
nsasi o asa numita tensiune de zgomot termica. Desi sursa din figura 11.1 produce
zgomot, totusi, VS (adica sursa de semnal) este n general considerata fara zgomot.
Zgomotul sursei de la intrare este identificat ca fiind zgomotul termic al
componentei Rgen a impedantei sursei si considerat zgomot alb, deoarece prezinta o
densitate a puterii de zgomot pe unitatea de frecventa constanta.

11.2. RELATIA NTRE TENSIUNEA DE ZGOMOT,


CURENTUL DE ZGOMOT SI CIFRA DE ZGOMOT
Se va studia relatia ntre en si in la intrarea amplificatorului. Daca sursa de
semnal este conectata la intrare, en apare n serie cu tensiunea sursei VS si cu e R
(tensiunea de zgomot termic produsa de Rgen). Curentul de zgomot in parcurge Rgen,
producnd o alta tensiune de zgomot in Rgen. Rezulta deci ca aceasta tensiune de
zgomot depinde de valoarea Rgen . Toate aceste tensiuni se aduna patratic la intrarea
amplificatorului, ceea ce impune apoi extragerea radacinii patrate din suma obtinuta.

431

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

Daca se considera en si in independente, atunci efectul tuturor acestor


tensiuni de zgomot prezente simultan poate fi exprimat prin densitatea de zgomot
totala la intrare e N :
2
2
2
2 2
e N = en + eR + i n R gen ,

(11.5)

relatie ce rezulta din principiul conservarii puterilor.


n concluzie se evidentiaza trei surse de zgomot distincte: una reprezentata
de nsusi amplificatorul considerat ( en ), a doua determinata de sursa de semnal ( e R ),
iar a treia de produsul dintre curentul de zgomot al amplificatorului si rezistenta
interna a sursei ( in Rgen).
Relatia dintre cele trei componente se poate cerceta cu ajutorul ecuatiei (11.3)
rescrisa sub forma:
NF = 10 lg

Sin Niesire
.
SiesireN in

(11.6)

Daca Gp este cstigul n putere al amplificatorului, atunci:


N iesire = Gp e 2N .

(11.7)

nlocuind (11.7) n (11.6) se obtine:


NF = 10 lg

S inGp e 2N

(11.8)

S inG p e 2R

sau:
2

NF = 10 lg e N ,
e 2R

(11.9)

ceea ce justifica relatia (11.4).


nlocuind (11.5) n (11.9) se obtine:
NF = 10 lg

e n + e R + i n R 2gen
2

(11.10)

e 2n + i 2n R 2gen
.
NF = 10 lg 1 +
2

eR

(11.11)

e 2R

n concluzie:

Din (11.11) se observa ca daca Rgen este mica, tensiunile de zgomot vor avea
ponderea cea mai semnificativa, n timp ce, pentru valori mari ale Rgen, curentul de
zgomot devine important.

432

Masurari electronice

Avnd n vedere ca tranzistoarele cu efect de cmp (TEC) au curenti


foarte mici, apare ideea preferarii amplificatoarelor cu etaje de intrare cu TEC-uri,
mai ales n cazul surselor cu Rgen mari.
De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca valoarea cifrei de
zgomot data de (11.11) este valabila pentru o anumita sursa, cu o anumita Rgen data
si la o anumita frecventa sau ntr-o anumita banda de frecventa.

11.3. CALCULUL TENSIUNII TOTALE


DE ZGOMOT
Asa cum se observa din ecuatiile anterioare, tensiunea de zgomot totala se
determina nsumnd patratic termenii care reprezinta sursele de zgomot implicate
si apoi extragnd radacina patrata din aceasta suma. n concluzie se va opera n
general cu puteri de zgomot.
Pentru amplificator si o sursa de semnal date, calculul tensiunii de zgomot
totale impune cunoasterea fiecarui termen al ecuatiei (11.5). De multe ori
fabricantii pun la dispozitie reprezentari grafice privind zgomotul produs n
amplificatoarele oferite utilizatorilor; tensiunea de zgomot totala la intrare e N este
reprezentata n raport cu frecventa, pentru diferite valori ale rezistentei sursei Rgen
(fig. 11.3).

Fig. 11.3

Alteori fabricantii pun la dispozitie doua grafice distincte reprezentnd


dependenta tensiunii de zgomot, respectiv a curentului de zgomot, n functie de
frecventa (v. fig. 11.2).
n aceasta situatie valorile tensiunii sau curentului de zgomot la o anumita
frecventa pot fi determinate cu usurinta, considernd curba corespunzatoare valorii
curente a rezistentei sursei, sau, prin interpolare, atunci cnd Rgen au valoare
intermediara.

433

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

Daca graficele mentionate nu sunt cunoscute, determinarea zgomotului devine


mai laborioasa.
Sa presupunem ca se cere determinarea tensiunii de zgomot echivalente
totale la intrare, pe unitate de frecventa, pentru un amplificator care opereaza la
temperatura camerei (300 K), la frecventa data f 0 si este atacat cu o sursa de
rezistenta Rgen data.
n primul rnd trebuie aflata valoarea tensiunii de zgomot echivalente produsa
de Rgen ( e R ). Asa cum s-a mentionat, zgomotul produs de Rgen este un zgomot termic
(alb). Aceasta se poate determina cu ecuatia:
P = 4kTB

[W ] ,

(11.12)

n care P reprezinta puterea de zgomot termic produsa la o temperatura data T [K],


ntr-o anumita banda de frecventa B[ Hz] de rezistenta n discutie (k este constanta
lui Boltzmann, k = 1,38 10 23 [ JK1 ] ). Puterea de zgomot termic (P) a sursei se
poate reprezenta n doua moduri:
2

P = e R = 4kTB
Rgen

sau

P = i 2RRgen = 4 kTB

(11.13)

Din aceste ecuatii se obtin puterea tensiunii de zgomot echivalent e 2R ,


respectiv puterea curentului de zgomot echivalent i 2R :
e R = 4 kTBRgen
2

iR =
2

4 kTB
Rgen

[V ],
2

[A ] ,
2

(11.14)
(11.15)

de unde obtinem:
e R = 4 kTBRgen [V] ,
iR =

4kTB
Rgen

[A] ,

(11.16)
(11.17)

adica tensiunea de zgomot efectiva echivalenta a sursei, respectiv curentul de


zgomot efectiv echivalent al sursei.
Daca acest calcul al marimilor e R , iR se face pentru o largime de banda de
1 Hz si o temperatura ambianta de 300 K, atunci rezultatele se pot reprezenta grafic
asa ca n figura 11.4, unde indicele s (adaugat n plus, dupa R) indica faptul ca e Rs
si i Rs sunt marimile e R si i R calculate specific (pe unitatea de banda).

434

Masurari electronice

Fig. 11.4

n concluzie, pentru determinarea tensiunii de zgomot e R se poate folosi


ecuatia (11.12), sau se poate face apel la reprezentarile grafice din figura 11.4.
Calcularea zgomotului total de intrare se poate face, deci, parcurgnd
urmatoarele etape :
se determina e R folosind ecuatia (11.4) sau reprezentarea grafica din
figura 11.4;
se citeste en corespunzatoare frecventei f 0 , folosind reprezentarea grafica
din figura 11.2;
se citeste in corespunzator frecventei f 0 , folosind reprezentarea grafica din
figura 11.2 si se nmulteste valoarea citita cu rezistenta Rgen a sursei;
se determina e 2N folosind ecuatia (11.5), iar apoi se extrage radacina
patrata:
2
eN = eR2 + eN2 + in2Rgen
[nV/Hz 1/2] ,

ceea ce reprezinta tensiunea de zgomot efectiva echivalenta totala la intrare,


corespunzatoare unei largimi de banda de 1Hz si unei frecvente de lucru f 0 . Acest
rezultat poate sa difere usor fata de rezultatul care s-ar obtine direct, folosind
reprezentarile grafice din figura 11.3, datorita erorilor inerente care se fac la
citirea unui grafic.
Daca se doreste calcularea tensiunii de zgomot totale ntr-o banda data de
frecventa, atunci se poate proceda la integrarea zgomotului calculat anterior pe
intervalul de frecvente impus. Se disting urmatoarele situatii :
a) daca domeniul de frecvente urmarit [ f1, f 2 ] se ncadreaza n banda corespunzatoare reprezentarii grafice din figura 11.2, atunci se multiplica eN calculat
anterior cu

B , unde B este lungimea intervalului de frecvente, B = f 2 f1 , adica :

e*N = eN B [V ]

435

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

b) daca domeniul de frecvente urmarit [f 1 , f 2 ] nu se ncadreaza n banda


corespunzatoare reprezentarii grafice din figura 11.2, atunci domeniul [f 1 , f 2 ] va fi
mpartit n mai multe subintervale si se va face calculul puterilor de zgomot pe
fiecare din acestea.
Se multiplica rezultatele obtinute cu lungimile celor n (i = 1, 2, ..., n) subintervale corespondente, se face suma si apoi se extrage radacina patrata :
e *N = eR2 B +

( e
n

2
n

+ in2 + R2gen Bi .

i =1

(11.18)

Subinterva lele pot avea, n general, lungimi de 1-3 octave.


Aplicatie numerica. Se cere determinarea tensiunii de zgomot efectiva
echivalenta pentru un amplificator care lucreaza n banda 50 Hz 10 kHz, fiind
atacat de o sursa cu Rgen = 2 kO . Temperatura de lucru este 300 K.
Etapele rezolvarii sunt urmatoarele :
se citeste e R din figura 11.4 corespunzator unei Rgen = 2 kO . Se determina
e2R prin ridicare la patrat si se multiplica cu lungimea intervalului de frecvente :
e R = 6 nV/Hz1 / 2 ,

e2R = 36 nV/Hz,
e2R B = 36 9950 = 358 200 nV 2 ;

se mparte domeniul de frecvente [50 Hz, 10 kHz] n subintervale, de


exemplu:[50 Hz], [100 Hz, 300 Hz], [300 Hz, 1000 Hz] si [1000 Hz, 10 000 Hz];
pentru fiecare subinterval mentionat, se parcurg urmatorii pasi :
a) se citeste din figura 11.2 o valoare medie pentru e N , se ridica la patrat si
se determina e2n ;
b) se citeste din figura 11.2 o valoare medie pentru in , se multiplica cu Rgen
2
si se ridica la patrat. Se obtine astfel termenul in2 Rgen
;
2
c) se aduna termenii e2n si in2 Rgen
si se multiplica cu lungimea sub2
intervalului Bi . Se obtine apoi (e 2n + in2 Rgen
) Bi .
Astfel, pentru primul subinterval [50 Hz, 100 Hz]:

en = 17,5 nV/Hz 1/2 (citita la mijlocul subintervalului, f = 75 Hz )


en2 = 306 nV 2 /Hz ,

in = 0,85 pA/ Hz ,

436

Masurari electronice
2
in2 Rgen
3 nV 2 /Hz,
2
(e 2N + in2 Rgen
)(100 Hz 50 Hz) = 15 450 nV 2 ;

se aduna rezultatele corespunzatoare fiecarui subinterval si de asemenea,


termenul e2RB. Se determina astfel :
e2N = 1 214 650 nV2 ;

se determina e N :
e N = 1 214 650 nV 1100 nV = 1,1 V .

11.4. CALCULUL CIFREI DE ZGOMOT


SI AL RAPORTULUI SEMNAL/ZGOMOT
Cifra de zgomot si raportul semnal/zgomot se pot determina usor daca se
cunoaste tensiunea de zgomot efectiva echivalenta totala n domeniul de frecvente
urmarit.
De exemplu, n cazul aplicatiei numerice anterioare, cifra de zgomot se
determina cu ajutorul ecuatiei (11.9) :
NF = 10 lg

e 2N
e 2Rgen

= 10 lg

1 214 650
= 5,3 dB.
358 200

Pentru a determina raportul semnal/zgomot trebuie cunoscuta valoarea


efectiva a tensiunii sursei VS . n acest caz raportul semnal/zgomot se defineste ca
fiind logaritmul raportului dintre puterea sursei de semnal si puterea de zgomot
totala obtinute pe aceeasi rezistenta :
S
V2
= 10 lg S
N
eN

(11.19)

S
V
= 20 lg S .
N
eN

(11.20)

sau

Pentru aplicatia numerica de mai nainte, n cazul unei surse de semnal care
genereaza VS = 4 mV , se obtine :
S
4 10
= 20 lg
N
1,1 10

3
6

= 71,2 dB .

437

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

Se observa ca se pot obtine reprezentari grafice ale cifrei de zgomot NF n


functie de frecventa, pentru diferite valori ale rezistentei sursei Rgen si pentru orice
dependenta e n ( f ) sau in ( f ) cunoscuta. Realizarea unei reprezentari grafice unice
din care sa reiasa dependenta dintre variatiile NF, en , in , Rgen si f este imposibila.
Totusi, neglijnd fie en , fie in , se pot obtine reprezentari ca cea din figura 11.5,
unde este descrisa variatia en n functie de Rgen , avnd NF ca parametru, n
conditiile neglijarii marimilor e R si in .

Fig. 11.5

Aceasta reprezentare este utila n cazul amplificatoarelor operationale, daca


Rgen < 200O si mai ales n cazul tranzistoarelor cu efect de cmp, pentru care la
orice valoare a Rgen , in are o influenta nesemnificativa.
Reprezentarea din figura 11.5 se poate folosi pentru determinarea NF daca
e n si Rgen sunt cunoscute, sau pentru determinarea lui en daca NF si Rgen sunt date
si nca pentru gasirea valorii maxime a rezistentei Rgen pentru o anumita valoare
maxima admisibila a NF n conditiile unei en date. Nu trebuie nsa uitat faptul ca
aceste determinari sunt corecte cu conditia ca in sa fie neglijabil la frecventa de lucru
la care se doreste cunoasterea lui NF si en si pentru o lungime de banda de 1 Hz.
Daca se are n vedere o anumita banda B, atunci en trebuie multiplicata cu

B.

11.5. IMPORTANTA CIFREI DE ZGOMOT


Cifra de zgomot este usor de calculat deoarece cunoasterea tensiunii sursei
VS nu este necesara (v. ecuatiile 11.8 si 11.9). Din acest motiv, s-ar putea crede ca
NF este singurul parametru important, lucru extrem de riscant, avnd n vedere ca,
n realitate, n orice sistem audio, video sau de transmisie numerica a datelor, ceea
ce se doreste este un raport semnal/zgomot la iesire (S/Niesire) ct mai bun, acesta

438

Masurari electronice

fiind scopul final al analizei. De exemplu, n cazul unui in de valori foarte mici,
pentru a obtine o cifra de zgomot NF mica, s-ar putea alege o sursa cu Rgen mare (v.
ecuatia 11.11), unde termenul in2 Rgen dispare datorita lui in , n timp ce numitorul
e2R creste cu cresterea lui Rgen. n acelasi timp nsa, e R capata valori semnificative,

devenind mai importanta chiar dect en , rezultatul fiind un raport semnal/zgomot


la iesire (S/Niesire) nesatisfacator (v. ecuatiile 11.19 si 11.20), desi cifra de zgomot
NF este acceptabila.
n concluzie, ideea ca o cifra de zgomot NF ct mai mica asigura un zgomot
redus la iesire este gresita si ca atare trebuie respinsa.
Un raport S / N maxim se obtine daca Rgen = 0. Asa cum s-a vazut
(ecuatia 11.16), e R este puternic dependenta de temperatura, asa nct o cale
de reducere a tensiunii e R este asigurarea unei temperaturi reduse a mediului
la sursa de semnal, de exemplu prin racire cu heliu lichid, care are o temperatura
de 4 K. Aceasta metoda este extrem de costisitoare, dar acceptabila, de
exemplu n cazul comunicatiilor ntre sateliti si statiile terestre si, n general,
n aplicatiile legate de cercetarea spatiului cosmic, unde distantele imense
care trebuie strabatute de semnale, desi cu viteza luminii, determina timpi de
transmisie foarte mari, ceea ce conduce la reducerea drastica a raportului semnal/
zgomot.

11.5.1. Rezistenta optima a sursei de semnal


Un termen important n analiza este rezistenta sursei de semnal. Rezistenta
optima a sursei de semnal, Ropt , este valoarea rezistentei Rgen , pentru care , ntr-un
sistem dat si la o frecventa data, cifra de zgomot NF este minima.
Pentru a determina valoarea Ropt , se deriveaza expresia (11.10) n raport cu
Rgen si se egaleaza aceasta derivata cu zero. Astfel se obtine :
2
2
2 2
d( NF )
10 en + e R + in Rgen
=
ln
.
dRgen
ln 10
e 2R

(11.21)

Tinnd cont ca e 2R = 4 kTBRgen , se obtine:


(4 kTB + 2in Rgen ) eR (e n + e R + in R gen )4 kTB
d( NF )
.
= 4, 34
2
2
2 2
2
d R gen
(e n + e R + in R gen ) eR
2

439

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

Rezolvnd ecuatia

d( NF )
= 0 , se obtine:
d Rgen

2
( 4kTB + 2in2 Rgen ) 4 kTBRgen = (e 2n + e R2 + in2 Rgen
) 4 kTB ,

sau
2
2
2 in2Rgen
= e n2 + in2 Rgen
,

adica :
Ropt =

en
in

(11.22)

Daca se nlocuieste Rgen cu valoarea Ropt n ecuatia (11.11), se obtine


expresia cifrei de zgomot optime. n general cifra de zgomot NF este o functie
dependenta de rezistenta sursei de semnal si de frecventa de lucru si, n acest sens,
se pot trasa curbe de NF = const. ntr-un sistem de referinta avnd pe axe Rgen si f.
n figura 11.6 sunt prezentate aceste curbe.

Fig. 11.6

Comparativ pentru un tranzistor bipola r si un TECJ, se observa ca pentru


aceeasi valoare a cifrei de zgomot NF, tranzistorul cu efect de cmp necesita o
rezistenta a sursei Rgen mai mare.
Aplicatie numerica. Se cere sa se determine Ropt pentru o cifra de zgomot
minima la frecventa de lucru 600 Hz pentru un amplificator operational caracterizat
de curbele din figura 11.2.
Pentru rezolvare, se citesc valorile tensiunii de zgomot en si curentului de
zgomot in corespunzatoare frecvente i de 600 Hz. Se obtin en = 10 nV/ Hz si
in = 0,66 pA/ Hz , si, nlocuind n (11.22), rezulta Ropt = 15,15 kO . Folosind
reprezentarea grafica din figura 11.3, se observa ca unei rezistente Rgen = Ropt i
corespunde o tensiune de zgomot totala la intrare e N = 20 nV/ Hz , n timp ce, de

440

Masurari electronice

exemplu, pentru o rezistenta a sursei Rgen n intervalul (0 100 ) valoarea aceleiasi


tensiuni de zgomot este de numai 10 nV/ Hz .
Concluzia evidenta este ca folosirea unei surse de semnal cu Rgen = Ropt
conduce doar la obtinerea unei cifre de zgomot NF minime, nu si a unui zgomot
redus. Pentru a realiza si acest lucru n situatia Rgen = Ropt , trebuie ndeplinita nca
o conditie si anume e 2R = mRgen , ceea ce se obtine daca se foloseste un anumit tip
de cuplaj prin transformator (semnificatia coeficientului m se arata n subcapitolul
urmator).

11.5.2. Raportul optim semnal/zgomot


Raportul semnal/zgomot dat de ecuatia (11.19) poate fi rescris sub forma :
S / N = 10 lg

VS2
2
( en2 + eR2 + in2 Rgen
)B

(11.23)

Se aplica acelasi procedeu ca n cazul obtinerii Ropt pentru (NF) minima


si rezulta:
2
d( S / N )
= 4,34
dRgen

dVS 2
2
(en + e R2 + in2Rgen
) VS ( 4kTB + 2in2 Rgen )
dRgen
2
VS ( en2 + e 2R + in2 Rgen
)

(11.24)

Din ecuatia (11.24) reiese ca valoarea cautata pentru Rgen, la care S/N atinge
un extrem, se poate determina daca se cunoaste dependenta VS (Rgen). Totodata se
d( S / N )
observa ca
> 0 , adica S/N creste cu cresterea rezistentei Rgen, atunci cnd
d Rgen
numaratorul expresiei din (11.24) este pozitiv.
Se i-au n discutie trei situatii:
1) VS2 = m2 Rgen,
2) VS = mR gen ,
3) VS < m Rgen .
1) Conditia: VS2 = m2 Rgen se poate realiza daca se foloseste un cuplaj prin
transformator. n aceasta situatie VS = m Rgen si deci:
dVS
m
=
.
dRgen 2 Rgen

(11.25)

441

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

nlocuind (11.25) n (11.24) si punnd conditia

d(S /N )
> 0 , se ajunge la:
d Rgen

2m
2
( en2 + eR2 + in2 Rgen
) > m Rgen (4kTB + 2in2R gen )
2 Rgen

Efectund calculele, obtinem:


2
2
e 2n + e R2 + in2 Rgen
> 4 kTBRgen + 2 in2Rgen

(11.26)

Tinnd cont de faptul ca e 2R > 4kTBRgen , relatia devine:


e 2n > in2 Rgen ,

sau
Rgen <

e 2n
in2

= Ropt .

(11.27)

Concluzia este ca, daca VS2 = m2 Rgen, atunci raportul S/N va creste cu cresterea
lui Rgen atta timp ct Rgen < Ropt.
2) n situatia VS = mR gen , se obtine

dVS
= m . Procednd ca n cazul
dRgen

anterior, se ajunge la:


en2 + e2R > 0 .

(11.28)

Concluzia care rezulta este ca daca VS = mRgen, atunci raportul S/N creste cu
cresterea lui Rgen, oricare ar fi aceasta crestere. Asa stnd lucrurile, se deduce ca
este logica utilizarea unei surse de semnal cu o rezistenta Rgen ct mai mare
posibila.
3) n cazul VS < m Rgen , obtinerea unui raport S/N optim este de asemenea
0,4
posibila. Daca, de exemplu, VS = mR gen
, atunci

relatia (11.24) si impunnd

dVS
0 ,4 m
= 0, 6 si, nlocuind n
dRgen
Rgen

d(S /N )
> 0 , se obtine:
dRgen

2
2
0,8 (en2 + eR2 + in2 Rgen
) > 4 kTBRgen + 2in2Rgen
,

sau
0,8 en2 > 0,2e 2R + 1,2in2 R2gen,

442

Masurari electronice

adica:
e 2n > 0,25 e R2 + 1,5 in2 R2gen.

(11.29)

Deci raportul S/N creste cu cresterea lui Rgen atta timp ct (11.29) se verifica
adica, cel putin pentru:
e 2n = 0,25 e R2 + 1,5 in2 R2gen.

(11.30)

Analiznd rezultatele din cele 3 cazuri, se poate concluziona ca modificarea


lui Rgen, n particular prin nserierea unei rezistente cu sursa de semnal, n vederea
satisfacerii conditiei Rgen = Ropt , nu este recomandabila. Aceasta ajustare are
sens daca se foloseste un cuplaj prin transformator si este posibila prin controlul
raportului de spire. O alta solutie este proiectarea sursei si deci, revizuirea valorii Rgen
n cazul n care Ropt este cunoscuta. Marimea valorii rezistentei Rgen a unei surse de
semnal existente n vederea asigurarii conditiei Rgen = Ropt este acceptata atunci
cnd tensiunea de intrare VS creste si ea cu Rgen.
Aplicatie numerica. Semnalul provenit de la un traductor cu o impedanta
proprie Rgen = 10 k este aplicat la intrarea unui amplificator cu factorul de
amplificare AV = 100, avnd tensiunea de zgomot si curentul de zgomot
in = 0,01 pA/ Hz la frecventa de 1 kHz si opernd n banda 10 Hz 10 kHz.
Amplificatorul este de tip neinversor, iar caracteristicile de zgomot se considera
liniare. Se doreste sa se determine Ropt , NF si tensiunea de zgomot totala la intrare
eN, cnd traductorul este conectat la intrare fara a afecta cstigul amplificatorului,
iar zgomotul rezistentelor retelei de reactie se neglijeaza. Se vor considera doua
situatii distincte:
a) rezistenta Ropt este asigurata si
b) traductorul este conectat direct la amplificator.
Pentru rezolvare, se determina n primul rnd Ropt la 1 kHz, folosind ecuatia
(11.22):
Ropt =

en2
in2

12 10 9
= 1,2 M .
0,01 10 12

n cazul a), circuitul are configuratia din figura 11.7.


Tensiunea de zgomot totala la intrare se calculeaza cu ecuatia (11.5), pentru
Rgen = Ropt. n acest scop:
se citeste e R din figura 11.4: pentru R = Ropt =1,2 M se obtine
e R = 130 nV/ Hz . Rezulta en2 = 16 900 nV 2/Hz ;

se calculeaza e2n : en2 = (12 nV/ Hz )2 = 144 nV 2 /Hz ;

443

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

se

calculeaza

2
in2 Ropt
=

= (0,01 1200 )2 = 144 nV 2/Hz ;


se calculeaza termenul

e 2N cu ajutorul ecuatiei (11.5):


2
2
2
2 2
e N = en + eR + i n R gen ,

Fig. 11.7

iar apoi se multiplica cu B = 9950 Hz


si rezulta:
*

e 2N = e 2N B = 171 708 120 nV

sau
*

e 2Na = e 2N B =
= 171 708 120 = 13,1 V.

Fig. 11.8

Pentru calculul cifrei de zgomot NF se foloseste ecuatia (11.9):


*

2
171 708 120
NF = 10 lg e N = 10 lg
= 10 lg 1,017 = 0,06 dB,
168 831 000
e 2RB

valoare ntr-adevar foarte mica.


n cazul b), configuratia circuitului este ca n figura 11.8.
Urmnd acelasi procedeu ca n cazul a), dar pentru R= Rgen =10 k, se va
obtine:
e 2R = 13,5 nV/ Hz
*

si, n final, e 2N = 1,8 V considerabil inferioara valorii din situatia a), n timp ce
cifra de zgomot :
2

NFb = 10 lg e N = 2,5 dB .
e 2R

Evident cifra de zgomot este o masura a zgomotului amplificatorului n


raport cu zgomotul sursei de semnal.
n consecinta, asa cum reiese din aplicatia numerica anterioara, este contraindicata nserierea unei rezistente cu sursa de semnal pentru mbunatatirea cifrei de
zgomot NF; rezultatul final este o cifra de zgomot superioara, dar, n acelasi timp,
o degradare importanta a raportului S/N. n concluzie, este preferabil sa se lucreze

444

Masurari electronice

cu Rgen existenta sau, n cel mai bun caz, sa se utilizeze un cuplaj prin transformator. Legat de aceasta, se ia n considerare uneori un asa numit factor de
mbunatatire (I), calculat pe baza raportului dintre S/N dupa modificare si
S/N initial.
n exemplul urmator se va arata ca pentru un amplificator operational cu
reactie ideal, tensiunea de zgomot echivalenta la intrare nu depinde de cstigul
amplificatorului.
Aplicatie numerica. Amplificatorul din figura 11.9 lucreaza la frecventa
f = 1 kHz si este atacat de o sursa de semnal cu Rgen = 1 k. Valorile rezistentelor
retelei de reactie sunt: R1 = 100 k si R2 = 1 k. Caracteristicile de zgomot sunt
cele din figura 11.2. Se cere sa se
determine tensiunea de zgomot echivalenta la intrarea amplificatorului.
n acest caz, zgomotul termic
produs de rezistentele retelei de
reactie nu trebuie neglijat. Efectele
acestora se traduc printr-un generator
de tensiune de zgomot termic echivalent e R1 // R2 care se nseriaza cu e R si
Fig. 11.9
printr-o tensiune de zgomot suplimentara i n ( R1 // R2 ) datorata parcurgerii de catre i n a rezistentei echivalente R1 //R2 ,
plasata n serie cu Rgen, avnd n vedere ca i n o strabate si pe aceasta din urma.
Astfel se stie configuratia echivalenta din figura 11.10.

Fig. 11.10

Pentru rezolvarea problemei se parcurg urmatoarele etape:


se citeste e R din figura 11.4, pentru Rgen=1 k:
e R = 4,55 nV/ Hz
2

si rezulta e R = 20 ,7 nV 2 /Hz ;

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

445

se citeste e R1 // R2 din figura 11.4, pentru R1 //R2 1 k si va rezulta:


e R1 // R2 = 4,55 nV/ Hz,

adica:
2

e R1 // R2 = 20,7 nV 2 /Hz ;

se citeste e n din figura 11.2, pentru f =1 kHz, rezultnd:


e n = 9,5 nV/ Hz,

si deci:
en = 90,25 nV 2/Hz ,

se citeste i n din figura 11.2, pentru f =1 kHz si se obtine:


i n = 0,65 pA/ Hz ;

se multiplica i n cu Rgen + R1 //R2 si se ridica la patrat:


2

i n ( Rgen + R1 //R2)2 = 1,69 nV2 / Hz;


2

se calculeaza e N cu ecuatia (11.5):


2

e N = 133 ,29 nV 2/Hz ,

de unde rezulta tensiunea de zgomot efectiva echivalenta la intrare:


e N = e N2 = 11,5 nV/ Hz .

Asa cum se vede, cstigul amplificatorului nu este implicat n calculul


tensiunii de zgomot.

11.6. TEHNICI PENTRU CALCULUL TENSIUNII


DE ZGOMOT
n acest subcapitol sunt prezentate cteva tehnici utile pentru operarea asupra
surselor de zgomot din circuite, tinnd cont de faptul ca, n general, acestea sunt
raportate la intrare.
Aceste tehnici nu sunt altceva dect aplicatii ale teoremelor generale ale
retelelor electrice. Fiind usor de utilizat la calculul tensiunii de zgomot pe de o
parte si fiind bine cunoscute de la cursurile Bazele electrotehnicii si Semnale,
circuite si sisteme, pe de alta parte, nu ramne aici dect sa se prezinte succint, dar
concret, aceste tehnici de calcul al tensiunii de zgomot.

446

Masurari electronice

Teorema superpozitiei. ntr-o retea electrica liniara fiecare tensiune sau


curent produse de generatoarele din circuit este egal cu suma contributiilor fiecarui
generator daca ar actiona singur n retea (v. fig. 11.11).

Fig. 11.11

Teoremele lui Vaschy. Se refera la generatoarele de tensiune si la cele


de curent:
a. Teorema lui Vaschy pentru generatoare de tensiune. Tensiunile si curentii
dintr-o retea liniara sau neliniara nu se modifica daca se introduc n fiecare din
laturile convergente, ntr-un nod al retelei, generatoare de tensiuni electromotoare
egale si orientate identic fata de nod.
Aceasta teorema permite transferul oricarui generator de tensiune dintr-o
latura a uni circuit n fiecare din laturile care converg n acelasi nod cu latura data,
n vederea pasivizarii unui element de retea (v. fig. 11.12).

Fig. 11.12

b. Teorema lui Vaschy pentru generatoare de curent. Tensiunile si curentii


dintr-o retea liniara sau neliniara nu se modifica daca se introduc n paralel cu
fiecare din laturile unui ochi de retea generatoare de curent egale si orientate
identic fata de sensul de parcurgere a ochiului.
Teorema permite transferul oricarui generator de curent dintr-o latura a
unui circuit n paralel cu fiecare latura care mpreuna cu latura data formeaza un
ochi de retea, n vederea pasivizarii unui element de retea (v. fig. 11.13)
Teoremele generatoarelor echivalente Thvenin-Norton. Orice retea
electrica liniara este echivalenta, ntre doua noduri oarecare, fie cu generatorul
Thvenin (de tensiune a)), fie cu generatorul Norton (de curent b)), conform
figurilor 11.14.

447

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

Fig. 11.13

Fig. 11.14

Rezistenta R0 reprezinta rezistenta echivalenta ntre nodurile (1) si (2) ale


retelei R pasivizate; Erh reprezinta tensiunea dintre nodurile (1) si (2) la mers n
gol, iar IN reprezinta curentul care se stabileste daca se scurtcircuiteaza nodurile (1)
U
si (2): I N = 120 .
R0
n cazul unui diport (fig. 11.15) se pot utiliza
ecuatiile:
U i = k11U 0 + k12I 0

(11.31)

Ii = k 21U0 + k 22I 0

Fig. 11.15

k
k
Aceste ecuatii pun n evidenta o matrice [k ] = 11 12 ale carei elemente
k21 k22
se pot defini si masura usor :
k11 =
k12 =

k 21 =
k 22 =

Ui
U0

I0 = 0

Ui
I0

U 0 =0

Ii
U0

[1]

(iesirea n gol),

[]

(iesirea n scurtcircuit),

[ ]

(iesirea n gol),

[1]

(iesirea n scurtcircuit).

I0 = 0

Ii
I0 U

0=0

448

Masurari electronice

Daca se considera un diport n care sunt identificate mai multe surse de


zgomot, atunci acesta se poate echivala cu un diport fara zgomot, avnd la iesire
generatoarele de zgomot echivalente Un0 , In0 care nsumeaza contributiile tuturor
surselor prezente (fig. 11.16).

Fig. 11. 16

Asa cum am vazut, n general se urmareste raportarea surselor de zgomot la


intrare si pentru aceasta se folosesc ecuatiile (11.30). Rezultatul se constituie n
doua surse de tensiune de zgomot si doua surse de curent de zgomot la intrare
(fig. 11.17):
U ni1 = k11Un 0,
U ni2 = k12I n0 ,

respectiv :
I ni1 = k 21U n 0,
I ni2 = k 22I n0 .

Fig. 11.17

Pentru simplitate ar fi utila reprezentarea diportului cu un singur generator


de tensiune de zgomot si un singur generator de curent de zgomot la intrare. Acest
lucru poate fi realizat folosind metoda urmatoare.

11.6.1. Surse de zgomot n serie sau paralel


n cazul cnd doua generatoare de tensiune de zgomot sunt conectate n
serie, ele pot fi nlocuite cu un circuit cu un singur generator. Astfel, daca:
U12 = 4kTBR1

si
U 2 = 4 kTBR2 ,
2

449

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

atunci, nsumnd, se obtine :


U e 2 = U12 + U 2 2 =

(11.32)

= 4 kTB(R1 + R2 ),

sau :
U e = U12 + U2 2

Fig. 11.18

Echivalarea este aratata n fig. 11.18.


n cazul cnd doua generatoare de curent sunt conectate n paralel,
echivalarea cu un singur generator se face ntr-o maniera similara, folosind
ecuatia (11.15) :
i12 =

4 kTB
= 4 kTBG1
R1

i22 =

4kTB
= 4kTBG2 .
R2

si

nsumnd contributiile celor doua generatoare, se obtine


ie 2 = i12 + i22 = 4 kTB(G1 + G2 ),

(11.33)

sau
ie = i12 + i22 .

Echivalarea este prezentata n fig. 11.19.

Fig. 11. 19

n cazul unui amplificator operational cu reactie, sursele de zgomot se pot


transfera in afara bucle i, fara nici o alta modificare si fara afectarea caracteristicilor
de zgomot ale circuitului, raportul S/N ramnnd aceleasi.

450

Masurari electronice

11.6.2. Un generator de tensiune sau de curent conectat


la intrarea unui transformator
Se poate face transferul n circuitul nfasurarii secundare, tinnd cont de
raportul de transformare, asa ca n figura 11.20, unde n este raportul de
transformare N1 / N2 dintre numarul de spire N1 al primarului transformatorului si
numarul de spire N2 al secundarului.

Fig. 11.20

11.6.3. Aplicatii numerice


1. Pentru circuitul din figura 11.21, se cere tensiunea de zgomot echivalenta
ntre punctele A si B.
n circuitul din figura 11.21 se distinge o singura sursa de zgomot, si anume
R, deoarece bobina ideala si condensatorul ideal nu produc zgomot. Considernd
deci generatorul de tensiune de zgomot e R si aplicnd regula
divizorului de tensiune, se poate scrie:
e AB =

Z1
Z1 + Z 2

eR ,

unde :
Fig. 11.21

Z1 =

1
si Z 2 = R + jL.
jC

nlocuind Z1 si Z 2 n ecuatia (11.34), se obtine :


eAB =

1
eR
1 LC + jRC
2

(11.34)

451

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

sau :
eAB =

1
(1 2 LC )2 + ( RC) 2

eR .

Stiind ca e R2 = 4kTR , rezulta:


eAB 2 =

1
4 kTR
e 2=
.
2
2 R
2
(1 LC ) + (RC)
(1 LC )2 + ( RC) 2
2

Deci :
4kTR
(1 LC )2 + (RC )2

eAB =

2. Se cere determinarea tensiunii de zgomot echivalenta eN 12 pentru circuitul din figura 11.22.
Pentru rezolvarea problemei se considera rezistentele R1
si R2 ca unice surse de zgomot n circuit. Zgomotul produs
de cele doua rezistente este reprezentat prin ge neratoarele
de tensiune de zgomot echivalente eR1 si eR2 (fig. 11.23).
Calculul tensiunii de zgomot echivalente se poate
face simplu, folosind teorema superpozitiei, avnd n
vedere faptul ca sursele de zgomot sunt independente:
eR12 = 4 kTR1

Fig. 11.22

(11.35)

e R2 = 4 kTR2
2

Fig. 11. 23
si produc la bornele 1-2 efectele e N 12a respectiv e N 12b
(v. fig. 11. 24).
Aplicnd regula divizorului de tensiune n fiecare caz, se obtine:

e N12 a =

R2

e R1 ,

(11.36)

1
jC
=
eR 2 .
1
R1 + R2 +
j C

(11.37)

1
R1 + R2 +
jC
R1 +

e N 12b

452

Masurari electronice

Fig. 11.24

nsumnd efectele, rezulta:


e2 N 12 = e2N 12a + e2 N12b .

(11.38)

Daca n ecuatia (11.38) se nlocuiesc expresiile (11.36) si (11.37), se obtine:


e 2 N 12 =

( R 2 C ) 2
1 + [C ( R1 + R2 )]2

e 2 R1 +

1 + (R1C )2
1 + [ C( R1 + R2 )]2

e2R2 .

Expresia finala a tensiunii de zgomot efectiva echivalenta e N 12 rezulta nlocuind e 2 R1 si e 2 R 2 cu expresiile lor date de (11.35) si extragnd radacina patrata:
e N 12 =

4kTR1 (R2C )2
4 kTR2[1 + (R1C ) 2
+
.
2
1 + [C( R1 + R2 )]
1 + [C ( R1 + R2 )]2

n final se reaminteste faptul ca, pentru determinarea teoretica sau experimentala a zgomotului n amplificatoare, nu este necesara cunoasterea mecanismelor
de producere a zgomotului, ci este suficienta utilizarea caracteristicilor de zgomot
puse la dispozitie de fabricanti si a metodelor de calcul prezentate anterior, dar si a
unor masurari, asa cum se arata n subcapitolul 11.7.

11.7. MASURAREA GENERATOARELOR


ECHIVALENTE DE ZGOMOT ALE UNUI
CUADRIPOL
Asa cum am aratat n subcapitolele 11.1 si 11.2, un diport avnd zgomot
propriu poate fi echivalat cu un dispozitiv fara zgomot, avnd caracteristici
electrice identice, ce are nsa conectat la poarta de intrare doua generatoare de
zgomot echivalente: EN si I N (v. fig. 11.1).
Aceste marimi caracteristice, EN si I N , se pot determina prin masurare,
pentru fiecare cuadripol (diport) analizat. n schema din figura 11.25 este dat exemplul unui cuadripol cu un tranzistor cu efect de cmp (TEC) la intrare, dar desi
cazul este unul cu totul particular el poate fi extins (aplicat) la orice alt diport.

453

Masurari asupra si n prezenta zgomotelor

Fig. 11. 25

Considernd tensiunea de zgomot echivalenta la intrare, conform rela tiei (11.5 ), si anume:
EN = ER + En + I n Rgen ,
2

metoda din figura 11.25 foloseste diverse particularizari ale acestei relatii. Astfel, n
2

cazul n care Rgen = 0 se observa ca termenii ER si I n Rgen se anuleaza, zgomotul


masurat la iesire fiind determinat numai de En . n cazul n care Rgen are o valoare
foarte mare, termenul E 2 n devine neglijabil n comparatie cu ceilalti doi, astfel
2

ca pentru a separa cei doi termeni necunoscuti, ER si I n Rgen , se poate folosi


artificiul de a conecta n locul lui Rgen un condensator cu mica, de buna calitate.
Deoarece componentele reactive nu genereaza zgomot termic, termenul E 2 R se
anuleaza. n acest caz:
EN 2 = En 2 + I n 2 X C 2 ,

de unde rezulta:
In =

E 2N E2n
.
X C2

Avnd n vedere aceste consideratii, procedura de masurare a parametrilor


EN si I N este pe scurt urmatoarea :
se stabilesc frecventele f s si f j ale filtrului acordabil (v. fig. 11.25),
corespunznd benzii n care se doreste masurarea parametrilor EN si I N ;

454

Masurari electronice

se ajusteaza generatorul sinusoidal la frecventa medie (de centru):


f med =

fs f j ;

se ajusteaza VS la valoarea VS = 100 mV atunci cnd comutatorul K este n


pozitia 1 (v. fig. 11.25). n acest fel, tensiunea de intrare n cuadripol (dupa K) este:
U in =

Vs
100 10 3
R2 =
100 10 V ;
R1 + R2
1 10 6 + 100

se masoara U01 (iesirea U0 cu comutatorul K pus pe pozitia 1) si se


calculeaza cstigul amplificatorul Au = U01 /10 V;
se trece comutatorul K pe pozitia 2 si se masoara U02 , putndu-se calcula
EN cu :
EN =

U 02
,
Au

(11.39)

Au fiind determinat prin masurarea anterioara; [Daca se pune K pe 2, intrarea n


cuadripol este scurtcircuitata, iesirea lui U02 fiind determinata de zgomotul din
cuadripol EN , astfel ca Au = U02 / EN , de unde rezulta formula (11.39).];
se trece comutatorul K pe pozitia 3 si se masoara U03 , putndu-se face
apoi calculul:
2

U03

E 2 n
A
In = u 2
,
XC

deoarece, cu K pe 3, Au = U 03 / EN si X C =

1
(C fiind etalonat si cunoscut).
Cmed

Tinnd seama ca pentru masurarea lui I N se impune cerinta ca Rgen sa fie


foarte mare, metoda folosirii unui condensator este aplicabila numai la frecvente
joase (de pna la 200 Hz). n cazul n care se doreste masurarea lui I N la frecvente
medii sau nalte, n locul condensatorului C se va conecta un rezistor R foarte
mare (MO), care produce o tensiune de zgomot data de: E R 2 = 4 kTRB , conform
relatiei (11.14). n acest caz:
2

In =

U 03

E 2 n E 2 R
A
u
.
R2