Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O Planta Revolutionara
O Planta Revolutionara
Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile
europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe
locurile virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii.
Mai este numit si cimbru de cultura (Thymus vulgaris), pentru a fi deosebit de
cimbrul de gradina (Satureja hortensis), care este o cu totul alta specie. Ca
infatisare, este total nespectaculos: scund, de nici patruzeci de centimetri inaltime,
are flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii si pana toamna tarziu.
Nu este deloc pretentios, crescand pe orice fel de soluri si cerand cantitati mici de
apa. Sub aceste aparente exterioare modeste se ascunde, insa, o uimitoare forta
terapeutica. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice plante medicinale din
lume. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile
sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor
digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in
alimentatie, cat si ca remediu. Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa,
in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte
repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece
foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele
vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea
si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor
galbene. Exista scrieri orientale care mentioneaza folosirea cu succes a acestui
remediu chiar si contra sifilisului sau a dizenteriei. In cele ce urmeaza, vom cunoaste
impreuna extraordinarele sale efecte in vindecarea bolilor, de data aceasta in lumina
studiilor moderne, nu inainte insa de a afla cum se prepara si cum se administreaza:
Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului
Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene
ale plantei. Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla inchise
ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum o saptamana,
deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid. De regula, se administreaza
de 3-4 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Uleiul volatil
Se obtine doar prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile
naturiste, fiind disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din
imunitar.
* Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale - se fac
spalaturi vaginale cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare. Cimbrul are un
efect antifungic si antibacterian puternic si cu spectru larg, foarte rar in lumea
plantelor medicinale. De asemenea, are efecte antiinflamatoare, fiind util in
tratamentul salpingitelor (inflamatia trompelor uterine).
* Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Acest
tratament intensifica circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce rigiditatea
articulara si sensibilitatea la frig, are efecte calmante si antialgice.
* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu tinctura de
cimbru pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita
evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza compresa,
partea afectata de unghie se pileste si se lasa apoi sa se usuce la aer. Procedura se
repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata de micoza este
indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza este foarte extinsa, este posibil ca unghia
tratata chiar sa cada si sa creasca o unghie noua, sanatoasa.
* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) - se pun intre
degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta piciorul cu
o soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi exercite
efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de timp. Cimbrul, folosit in special sub
forma de ulei volatil si de tinctura, este un antimicotic de prima mana. Acest lucru a
fost obiectivat printr-un studiu facut in anul 2008 de un colectiv de cercetatori sarbi
de la institutul "Sinisa Stankovic" din Belgrad. Ei au testat cimbrul pe 17 specii de
ciuperci parazite si au constatat ca uleiul sau volatil este mult mai puternic decat un
produs de sinteza antifungic, bifonazolul, dar si decat uleiul volatil al altor plante cu
actiune antifungica demonstrata (menta, chimen, fenicul).
* Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de cimbru se dizolva
intr-un litru de infuzie combinata obtinuta din aceeasi planta. Cu acest preparat (care
la rece poate fi pastrat 3-5 zile fara sa se altereze) se fac de trei ori pe zi clatiri ale
gurii, de preferinta dupa mesele principale. Fiecare clatire va dura vreme de cinci
minute, timp in care preparatul din cimbru va fi agitat cu putere in gura, pentru a-si
exercita actiunea asupra dintilor, asupra gingiilor si asupra intregii mucoase bucale.
Studii facute in laboratoare din Elvetia si din Germania au aratat ca un constituent
din uleiul volatil de cimbru, timolul, distruge mare parte din bacteriile cu potential
daunator din cavitatea bucala, inlatura infectia la nivelul gingiilor, protejeaza dintii de
formarea cariilor si incetineste evolutia cariilor deja existente.
Efectele psihologice ale cimbrului de cultura
foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si
revigorante. De altfel, cimbrul are o actiune demonstrata de imbunatatire a circulatiei
cerebrale, iar studiile au aratat ca are o certa actiune de favorizare sau chiar de
inducere a unor stari de atentie, vigilenta, concentrare mentala.
In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea
capacitatii de control a emotiilor si pentru intarirea "imunitatii" la stresul psihic.
Precautii si contraindicatii
Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii adverse extrem
de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir.
Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in
cazurile de hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida. Daca se
constata o exacerbare sau o reactivare a simptomelor uneia dintre aceste afectiuni,
tratamentul intern cu cimbru va fi oprit.
Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate. De asemenea,
femeile care alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi si vor evita
administrarea interna a uleiului volatil de cimbru.
Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii alergice
la nivel cutanat, iar aplicat multa vreme pe piele poate produce leziuni cu aspectul
unei arsuri.
Efectele antibiotice ale cimbrului
Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente antiinfectioase, dar este
o completare extraordinara la tratamentele clasice. Este o planta medicinala care ar
putea modifica viziunea asupra a ceea ce inseamna tratament antiinfectios cu
adevarat eficient. Mai multe studii facute in laboratoare sau spitale din Germania,
Spania, Elvetia, Japonia, Anglia ori Romania au arata faptul ca cimbrul, in special
uleiul volatil obtinut din el, are efecte antibiotice extrem de puternice si cu un
spectru foarte larg. Conform studiilor, compusii uleiului volatil de cimbru ataca
membrana celulara a bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea, ceea ce duce la
moartea microorganismelor respective. Mai mult, s-a demonstrat ca bacteriile nu pot
dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in cazul antibioticelor de
sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de variate, incat face
imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte recente arata ca
uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice, adica un antibiotic
administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult mai eficient decat luat singur. In
multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a tratamentului alopat cu cel natural,
cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile foarte periculoase de rezistenta a bacteriilor
la tratament sau de recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara a
bacteriilor care sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce
infectii urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia
choli (produce infectii reno-urinare si digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie
alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis (produce gastro-enterita), Salmonella
enteridis (produce toxiinfectie alimentara), Campylobacter jejuni (produce infectii
gastro-intestinale), Lysteria moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul
digestiv si cel nervos).
Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un tratament cu o
durata de 7-12 zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de ulei volatil de cimbru, de
trei-patru ori pe zi, cu putina apa sau cu miere.