Dezastru, Zbor i-ncrncenare

edea pe vine-n miez de sear,

condus de-un sfrit,
Prin colii lungi, cumplita fiar,
cluzea un mcit.
Din coada lung i zbrlit lovea nebun, ne-nduplecat.
O biat musc, zgribulit,
zbura, prin coluri, agitat.
Dar zboru-i molcom, adunat pe-alocuri,
fragila via i-a curmat,
iar Prinul alintat i mndru
o clemfia cam dezgustat.
n timpul sta lumea-ntreag
a stat ascuns pe sub poduri
n fund de pivni, prin baruri,
prin locuri cam strine nou.
i stnd mereu cu Frica-alturi
sau nsoii de Disperare,
un gnd mprteau cu toii:
DIVOR de groaznica Teroare.
Cci asta le fusese viaa
de cnd au fost adui pe lume
triau n mod constant cu teama
unei noi urmriri de mute.
Cci musca firav i mic,
dei banal mai mereu,
putea cu-un flfit de aripi
s trezeasc-un pui de Zeu.
Atunci, trezit din somnul su de veacuri,

ntreinut prin mngieri,

pisoiul se ridic gale,
dar gata de un nou prpd.
ncepe urmrirea-ndat
cuprins de-extazul vntorii
fr-ai psa mcar oleac,
de oamenii brusc dai uitrii.
i n dezastrul ce-l mparte
n porii mari tuturor,
n vrful cozii sale ade,
Moartea, zmbind triumfator.
Cci veacuri au trecut probabil
de la un aa osp,
fiind silit mai tot timpul
s se mulumeasc cu un bo.
Dar iat! A sosit momentul
s se nchine cu respect,
spre musca mestecat-n sil,
ce tot spre Moarte a purces.
Cine-ar fi ghicit vreodat
distrugerea adus,
de un flfit de aripi
i un bzit de musc?