CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. PLANUL DE ACTIUNE UCRAINA-NATO
3. PASI PE DRUM

4. LA RASCRUCE

5. „UCRAINA NU ESTE UN PRODUS AL RAZBOIULUI RECE”

6. „UCRAINA A TRECUT RUBICONUL SPRE NATO”

1
 1. INTRODUCERE
NATO şi Ucraina: La răscruce de drumuri

Ucraina se află la o răscruce de drumuri în relaţiile sale cu NATO. Prima dintre opţiuni ar
putea conduce la aderare şi oferă Ucrainei perspectiva devenirii unui stat european cu o orientare
pro-occidentală, protejat împotriva ameninţărilor la adresa suveranităţii şi securităţii sale
naţionale. Cea de a doua ar putea determina Ucraina să renunţe la aspiraţiile sale de integrare
euro-atlantică, având astfel rezultate mai puţin certe. Deşi perioada imediat următoare de după
Revoluţia Portocalie1 a fost martora unui start promiţător pe calea spre aderarea la NATO, acest
proces a fost încetinit ulterior, datorită incertitudinilor politice din Ucraina, care au apărut odată
cu alegerile parlamentare din 2006 şi formarea noului guvern.

Care este miza?

Aderarea la NATO este în interesul strategic al Ucrainei şi reprezintă în acelaşi timp o

opţiune socială majoră. Aceasta ar putea oferi garanţii solide pentru păstrarea suveranităţii
Ucrainei, precum şi a identităţii naţionale şi a integrităţii sale teritoriale, contribuind totodată la
consolidarea şi continuarea reformelor democratice din această ţară. Realizarea în continuare de
progrese în vederea atingerii standardelor democratice euro-atlantice ar proteja şi încuraja de
asemenea dezvoltarea culturală a populaţiei majoritare şi a minorităţilor, precum şi evoluţia
societăţii civile ucrainene.
Alternativa la integrarea euro-atlantică o constituie Comunitatea Statelor Independente
(CSI) din Eurasia, ai cărei membri includ în prezent câteva state caracterizate de regimuri
totalitare sau semi-totalitare, economii gri şi societăţi civile marginalizate sau sub-dezvoltate.
Alegerea acestei opţiuni ar fi salutată de cei care consideră că independenţa Ucrainei este
îndreptată împotriva intereselor geopolitice vitale ale Rusiei, precum şi împotriva eforturilor sale
de a-şi redobândi statutul de mare putere.
Interesul Ucrainei pentru integrarea euro-atlantică a condus la o cooperare mai strânsă cu
Alianţa. În orice caz însă, viitoarea accedere a Ucrainei la Alianţă va depinde în cele din urmă de
capacitatea acestei ţări de a îndeplini standardele de aderare şi de voinţa politică internă de a
progresa.
NATO şi Ucraina sunt de acord să se consulte referitor la dezvoltarea securităţii şi
stabilităţii euro-atlantice, ca şi în domenii precum prevenirea conflictelor, managementul
situaţiilor de criză, susţinerea păcii şi operaţiuni umanitare.
Măsurile luate de Ucraina în sensul îmbunătăţirii relaţiilor cu vecinii săi, în special cu
noile aliate NATO – Polonia şi Ungaria, ca şi cu România şi Rusia, au fost salutate de către
aliaţii NATO.
Prin intermediul seminariilor, grupurilor de lucru şi a altor programe de cooperare, Aliaţii
NATO şi Ucraina au cooperat în cadrul unor activităţi din domenii precum planificarea

1
Revolutia Portocalie (cateodata si Revolutia Castanilor,datorita arborilor de castan din Kiev), reprezinta o serie de
proteste, blocade si greve generale la nivel national in Ucraina, organizate de sustinatorii candidatului la
presedentie Victor Iuscenko dupa publicarea rezultatelor disputate al alegerilor prezidentiale din noiembrie 2004.
2
urgenţelor civile/pregătirea pentru dezastre, reforma apărării ucrainene2, aspecte ştiinţifice,
tehnologice, economice de securitate.
Printre etapele concrete în relaţia NATO-Ucraina până în prezent se numără:

• Stabilirea la Kiev a unui Centru de Informare şi Documentare NATO (NIDC) al cărui

obiectiv este de a explica poporului ucrainean politica Alianţei şi de a corecta percepţiile
eronate remanente din vremurile trecute.
• Un Memorandum de Înţelegere asupra planificării urgenţelor civile încheiat în decembrie
1997, referitor la cooperarea în domeniul pregătirii pentru dezastru şi alte situaţii de
urgenţă civilă. .
• Stabilirea unui Oficiu de Legătură NATO (NLO) la Kiev care să faciliteze contactele
între NATO şi agenţiile civile şi militare implicate în participarea Ucrainei la PpP3 şi în
implementarea Planului de Lucru NUC4.

2 PLANUL DE ACTIUNE UCRAINA-NATO

Acest Plan de actiune a fost elaborat in conformitate cu hotararea Comisiei Ucraina-
NATO cu scopul de a adinci si largi relatiile Ucraina-NATO; el reflecta strategia relatiilor
Ucrainei cu Alianta Nordatlantica (NATO). Acest plan se bazeaza pe Tratatul de parteneriat
strategic, semnat la Madrid la data de 9 iulie 1997, care asigura baza relatiilor bilaterale Ucraina-
NATO. Scopul acestui Plan de actiune este identificarea scopurilor si prioritatilor Ucrainei
pentru atingerea obiectivului sau de integrare in structurile euroatlantice de securitate si pentru
crearea cadrului strategic pentru relatiile bilaterale Ucraina-NATO existente si viitoare in
conformitate cu Tratatul susamintit. In acest context periodic Planul de actiune va fi revizuit.
Planul de actiune include principii si scopuri comune. Pentru a atinge aceste principii si
scopuri in conformitate cu Capitolul V vor fi elaborate Planuri Anuale care vor presupune
activitati concrete interne ale Ucrainei si activitati comune Ucraina-NATO.
Principiile de intarire a economiei de piata si standardele economice a Organizatiei
Colaborarii Economice , dezvoltare, securitatea libertatii economice, asigurarea stabilitatii si a
bunastarii prin libera economie, dreptul social si atitudinea populatiei fata de mediu inconjurator
este decizional pentru dezvoltarea economiei ucrainene.

2
Vezi anexa 1. DECLARAŢIE COMUNĂ Reuniunea Comisiei NATO-Ucraina la nivel de miniştri de externe Bruxelles, vineri, 7 dec. 2007
Sursa: Articolul d-lui Profesor Grigoriy M. Perepelytsia, directorul Institutului de Cercetări în Domeniul Politicii Externe din cadrul
ministerului ucrainean al afacerilor externe.

3
PfP Parteneriatul pentru Pace – PpP (Partnership for Peace). Creat în ianuarie 1994, PpP oferă partenerilor Alianţei posibilitatea de a
participa, alături de NATO, la programe de cooperare pentru securitate, adaptate cerinţelor lor individuale. Printre acestea se numără activităţi
precum exerciţii militare şi operaţiuni civile de urgenţă. PpP a fost extins pentru a oferi ţărilor partenere un cuvânt mai important de spus în
planificarea şi dirijarea programelor viitoare. În prezent 26 de ţări sunt incluse în PpP.

4
NUC Comisia NATO-Ucraina (NATO-Ukraine Commission) a fost stabilită în conformitate cu Carta Parteneriatului Distinct dintre NATO şi
Ucraina. Comisia se întruneşte cel puţin de două ori pe an pentru a trece în revistă progresul în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor dintre
NATO şi Ucraina. O sesiune la nivel înalt a şefilor de state şi de guverne ale ţărilor aliate şi Ucrainei s-a ţinut în Washington, pe 24 aprilie 1999.

3
 Tinzand la atingerea scopurilor sale strategice pentru integrarea absoluta in structura de
securitate a euro-atlanticei, Ucraina isi ia angajamentul sa puna la punct constitutia conform
regulilor si procedurilor, acceptate pe teritoriul euro-atlantic.
Ucraina va depune efort in continuare, directionate pentru asigurarea stabilitatii cresterii
economice si cresterea considerabila a nivelului de trai.
Elementul cheie a strategii economice a Ucrainei este asigurarea economiei deschise
conform standardelor Organizatiei Internationale a Comertului.
Prioritatile economiei externe a Ucrainei este integrarea totala in spatiul economiei
mondiale si aprofundarea colaborarii economice internationale.
Obiective privind imbunatatirea problemelor economice5:

 Colaborarea pentru cresterea stabila a economiei , incluzand colaborarea planificarii

restructurate a economiei pentru sustinerea cresterii stabile a PIB-ului anual, ritmul
redus al inflatiei, cresterea venitului real al populatiei si delimitarea deficitului bugetar;
 Introducerea maratoriului pentru baza proiectelor constitutionale in privinta impozitelor;
 Crearea conditiilor necesare pentru integrarea in Organizatia Internationala a Comertului;
 Contributia la colaborarea economica dintre Ucraina, NATO si tarile membre;
 Realizarea reformelor privind securitatea economica pentru atingerea scopului Ucrainei
in privinta integrarii in structura euro-atlantica;
 Crearea mediului institutional, care va stimula activitatea profesionala , cresterea
economica pe baza inovarii modificarilor, crearea infrastructurii sociale moderne si
mecanizmului economiei de piata, avand in acelasi timp sprijinul retelei adecvate a
protectziei sociale;
 Efectuarea reformelor economice si structurale, tinand cont de recomandarile Bancii
Mondiale, Fondului Monetar International (F.M.I.) si alte organizatii intenationale ,
incluzand masurile pentru colaborarea privatizarii, combaterea coruptiei si marirea
transparentei cheltuielilor statale;
 Largirea procesului: reforme globale;
 Garantarea drepturilor economice si libertatea populatiei in toate formele, si prin calea
accelerarii securizarii drepturilor proprietatii intelectuale;
 Limitarea deosebirilor in venitul real intre straturile sociale, cu venituri mari si mici si
raportarea efortului pentru eliminarea saraciei;
 Marirea securitatii energetice.

Cu scopul de a se apropia de integrarea in structurile euroatlantice Ucraina va continua sa

duca o politica interna bazata pe intarirea democratiei si statului de drept, respectul dreptului
omului, principiilor de separare a puterilor si independenta factorilor de judecata, alegerilor
democratice in conformitate cu normele Organizatiei europene de securitate si relatii bilaterale,
pluralismul politic, libertatea cuvantului, respectul drepturilor minoritatilor nationale si etnice
precum si nediscriminarea pe criterii politice, religioase sau etnice. Aceasta presupune asigurarea
adaptarii legislatiei pentru implementarea politicii mentionate.
Tinand cont de orientarea politicii externe a Ucrainei catre integrarea in structurile
europene si nordatlantice, inclusiv obiectivul declarat de a deveni membru NATO, Ucraina va
continua dezvoltarea legislatiei, bazandu-se pe principii democratice si de drept international.

5
Sursa : Planul de actiune Ucraina-NATO, capitolul 1,punctu 2
4
 Un element important in reformarea sistemului juridic este participarea la Conventiile
Consiliului European, care introduc standarde comune pentru tarile europene. Eforturile trebuie
sa fie indreptate catre reformarea structurilor securitatii, perfectionarea mecanismelor asigurate si
urmarite de toate societatile si structurile guvernamentale, imputernicirea rolului structurii, care
protejeaza drepturile natiunii.

Obiective privind schimbare a politicii interne6:

 Imbunatatirea institutiilor democratice si a campaniilor electorale;
 Intarirea autorizarii si independentei Puterii legislative;
 Cooperarea la progresul stabil si intarirea societatilor civile, dreptului suprem,
protectie drepturilor omului de baza si libertatii natiunii;
 Asigurarea libertatii religioase;
 Asigurarea adunarilor libere;
 Incheierea reformei administrative;
 Intarirea controlului social democratic privind puteri armate si intregul sectorul
de aparare;
 Lupta impotriva coruptiei, spalarea banilor si a activitatii economice ilegale pe
cale economica,legislative, organizationale si si masuri de securitate; realizarea
masurilor necesare pentru extragerea din lista FATF7, partial acceptarea si
implementarea legii, care corespunde standardelor FATF;
 Asigurarea echilibrului intre trei ramuri ale puterilor legislative, celei executive si
judecatoresti pe calea reformelor constitutionale si celei administrative, si de
asemenea asigurarea colaborarii lor efective.

3 PASI PE DRUM
Prima declaraţie referitoare la intenţia Ucrainei de a-şi spori gradul de integrare în
structurile euro-atlantice a fost prezentată cu zece ani în urmă, în Carta NATO-Ucraina8 pentru
un Parteneriat Distinct, care a permis înfiinţarea Comisiei NATO-Ucraina (NUC) şi a identificat
domeniile de consultare şi cooperare. Totuşi, cooperarea în vederea realizării de progrese în
atingerea de către Ucraina a obiectivelor sale de integrare euro-atlantică a primit o orientare mai
accentuată odată cu adoptarea Planului de Acţiune NATO-Ucraina în noiembrie 2002.
Planul de Acţiune urmăreşte să adâncească şi să extindă relaţia NATO-Ucraina, precum şi
să sprijine eforturile Ucrainei în domeniul reformelor, pe drumul către integrarea deplină în
structurile euro-atlantice. Acesta stabileşte obiective specifice privind aspectele politice şi
economice, de apărare şi militare, de informaţii şi juridice. La îndeplinirea acestora contribuie
Planurile Anuale de Obiective, în cadrul cărora Ucraina îşi fixează propriile obiective pentru
activităţile pe care intenţionează să le desfăşoare atât în plan intern, cât şi în cooperare cu
NATO.
Planul de Acţiune nu va conduce în mod direct la aderare. Totuşi, implementarea sa cu
succes este privită ca un element precursor al invitaţiei de includere în Planul de Acţiune pentru
Aderare la NATO şi poate ajuta Ucraina să avanseze în realizarea cerinţelor pe care trebuie să le
6
Sursa : Planul de actiune Ucraina-NATO, capitolul 1,punctu 1
7
Conducerea si coordonarea actiunilor de prevenire a spalarii banilor revine unui grup de actiune, în principiu cu larga recunoastere
internationala, cu structura interguvernamentala - the Financial Action Task Force (FATF).
8
In Carta tarile membre NATO si-au reafirmat sprijnul pentru suveranitatea si independenta Ucrainei, ca si pentru integritatea sa teritoriala,
dezvoltarea democratica, prosperitatea economica si statutul sau de tara fara arme nucleare, precum si principiul inviolabilitatii fronti erelor sale.
Sursa: Manualul NATO, editaia 1999.
5
îndeplinească o ţară candidată la NATO.
Revoluţia Portocalie a adus o nouă conducere ucraineană sub preşedintele Victor
Iuşcenko, care a plasat aderarea la NATO la vârful priorităţilor sale de politică externă. Acest
fapt i-a determinat pe aliaţi să invite Ucraina să înceapă un Dialog Intensificat privind aspiraţiile
sale de aderare şi reformele asociate acestora, la întâlnirea NUC a miniştrilor afacerilor externe,
desfăşurată la Vilnius, Lituania, în aprilie 2005. Scopul acestui dialog este de a oferi oficialilor
ucraineni ocazia să afle mai multe despre ce se aşteaptă din partea Ucrainei ca potenţial membru
al Alianţei, precum şi de a permite NATO să evalueze reformele şi capabilităţile ucrainene.
În paralel cu lansarea Dialogului Intensificat, miniştrii de externe ucrainean şi aliaţi au
convenit un pachet de acţiuni pe termen scurt pentru a ajuta Ucraina să avanseze în procesul de
reformă. Acest pachet acoperă o gamă largă de domenii, cum ar fi consolidarea instituţiilor
democratice, sporirea dialogului politic, intensificarea reformelor în sectorul apărării şi
securităţii, gestionarea consecinţelor sociale şi economice ale reformelor şi îmbunătăţirea
informării publice.
În vederea perfecţionării coordonării interne a implementării de către Ucraina a
activităţilor convenite în cadrul cooperării NATO-Ucraina, preşedintele Victor Iuşcenko a
semnat, la 27 decembrie 2005, un decret prin care adjuncţilor autorităţilor executive centrale le-
au fost repartizate responsabilităţi specifice. Preşedintele a însărcinat Cabinetul de miniştri să
consolideze cooperarea între autorităţile executive şi parlament, acordând prioritate relaţiilor cu
NATO şi popularizării beneficiilor pe care această cooperare le aduce Ucrainei.

Spre Planul de Acţiune pentru Aderare

La întâlnirea de la Budapesta, Ungaria, din ianuarie 2006, miniştrii apărării din Republica
Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia au anunţat că ţările lor sunt gata să sprijine progresele
Ucrainei pe calea către aderarea la NATO. Ministrul ungar al apărării, Ferenc Yukhas, a declarat
după întâlnirea cvadripartită următoarele: „apreciem că este o sarcină importantă pentru noi să
ajutăm Ucraina să avanseze pe drumul său spre integrare şi aderarea la NATO”. Cele patru ţări
au anunţat că vor organiza un comitet special pentru sprijinirea reformei militare ucrainene.
O lună mai târziu, în februarie 2006, preşedintele Victor Iuşcenko a reiterat la Bruxelles,
Belgia, faptul că Ucraina era pregătită să fie inclusă în Planul de Acţiune pentru Aderare
(MAP)9. În martie, în continuarea acestei declaraţii, el a emis un decret prin care stabilea o
comisie inter-agenţii în vederea pregătirii Ucrainei pentru aderarea la NATO. Această structură
poate alcătui grupări de forţe cu destinaţie specială pentru direcţii specifice ale cooperării între
Ucraina şi NATO, fiind prezidată de coordonatori relevanţi la nivel naţional.
Consiliul Naţional de Securitate şi Apărare este responsabil pentru definirea obiectivelor
strategice şi a abordărilor conceptuale privind cooperarea Ucraina-NATO, precum şi pentru
transmiterea unor propuneri relevante către preşedinte. Guvernul este responsabil pentru
implementarea politicii naţionale în domeniul cooperării Ucraina-NATO, în special în ceea ce
priveşte îndeplinirea criteriilor de aderare.
Participarea la MAP ar permite Ucrainei să se pregătească mai bine pentru aderarea la
NATO, prin intermediul asistenţei tehnice şi a consilierii practice primite din partea Alianţei.
Totuşi, aceasta nu ar garanta aderarea, o invitaţie în acest sens depinzând de capacitatea ţării de a
îndeplini criteriile de aderare. În cadrul MAP, Programele Naţionale Anuale sunt orientate spre
un număr de cerinţe pentru ţările aspirante, inclusiv în domeniile politic, economic, de resurse,
juridic şi de securitate. Ţările aspirante trebuie să demonstreze existenţa unui sistem politic

9
Lansarea Planului de Acţiune pentru Aderare (MAP) în aprilie 1999 a ajutat ţările care intenţionau să adere la NATO să îşi focalizeze din ce în
ce mai mult pregătirile pe îndeplinirea scopurilor şi priorităţilor stabilite prin acest Plan.

6
democratic funcţional bazat pe economia de piaţă, aplicarea unui tratament corect pentru
minorităţi, angajamentul pentru rezolvarea paşnică a disputelor cu vecinii, abilitatea şi voinţa să
contribuie din punct de vedere militar la Alianţă şi angajamentul pentru structurile şi relaţiile
civili-militari democratice. .
În martie 2006, ministrul ucrainean al apărării, Anatoliy Grytsenko, şi-a exprimat opinia
potrivit căreia dacă Ucraina acţionează cu adevărat pentru îndeplinirea acestor cerinţe şi aliaţii
sunt de acord, „decizia privind acordarea Ucrainei a statutului de stat membru ar putea fi luată în
timpul cel mai scurt. Ucrainei i se va permite parcurgerea unei perioade de tranziţie pentru
încheierea activităţilor de pregătire, care va dura între un an şi jumătate şi doi ani… Din acest
motiv, aderarea cu drepturi depline este posibilă în 2010, dar aceasta reprezintă doar o estimare.
Viaţa poate aduce schimbări.”
Desigur, una dintre dificultăţile majore în calea includerii Ucrainei în MAP o reprezintă
reticenţa semnificativă a publicului de a avansa – potrivit sondajelor de opinie, numai cca. 20%
din populaţie sprijină cu adevărat aderarea la NATO, în timp ce aproximativ 54% dintre cetăţeni
se opun acesteia. Stereotipurile învechite şi contraproductive privind NATO sunt încă prezente la
nivelul multor ucraineni. Totuşi, ministrul apărării şi-a exprimat de asemenea încrederea că
opinia publică va fi pregătită să sprijine decizia de aderare la NATO a Ucrainei, atunci când
aceasta va fi luată.

O schimbare de ritm

Prin desfăşurarea unor alegeri parlamentare corecte şi democratice în martie 2006,

Ucraina a trecut cu succes testul cheie pentru aderarea la NATO. Astfel, faptul că rezultatul
acelor alegeri a fost redus semnificativ în ceea ce priveşte ritmul progresului spre atingerea
acestui obiectiv reprezintă o ironie.
Au trebuit să treacă luni de agitaţie în plan politic pentru ca un nou guvern să poată fi
format. În această perioadă, sentimentele anti-NATO în rândul populaţiei au fost exploatate
pentru câştigarea de capital politic, fiind provocate demonstraţii împotriva exerciţiului SUA-
Ucraina Sea Breeze din vara lui 2006. „Coaliţia Anti-Criză”10 care s-a format în cele din urmă,
avându-l ca premier pe Victor Ianukovici, a frânat apropierea de momentul aderării la NATO şi a
făcut ca îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia să devină o prioritate.
Cu prilejul vizitei de la Cartierul General al NATO din septembrie, premierul Victor
Ianukovici i-a reasigurat pe aliaţi că Ucraina este hotărâtă să dezvolte relaţii mai strânse cu
NATO, prin intermediul unei cooperări continue. Dar a afirmat că populaţia ucraineană nu este
încă pregătită să ia în considerare includerea în MAP şi că tema aderării va trebui în cele din
urmă supusă unui referendum. Totuşi, el a promis că guvernul ucrainean va lansa o campanie
majoră de informare publică pentru a explica ce înseamnă NATO şi cooperarea Alianţei cu
Ucraina.
În acelaşi timp, preşedintele Iuşcenko a continuat să acţioneze în vederea realizării de
progrese pe calea spre aderare. Dar este cert că în timpul mandatului Coaliţiei Anti-Criză am fost
martorii atât ai unei schimbări de ritm, cât şi ai unei schimbări în limbajul folosit. Liderii politici
tind să se refere mai curând la „cooperarea” cu NATO decât la „integrare”.
Realizarea in continuare de progrese in vederea atingerii standardelor democratice euro-

10
Coaliţia "anti-criză"in componenta careea intra două partide pro-Rusia: Partidul Regiunilor, cu 186 de deputaţi (din 450) şi Partidul Comunist
cu 21 deputaţi, cărora li s-a adăugat Partidul Socialist, cu 33 de deputaţi, condus de Olexandr Moroz, care a şi fost ales preşedinte al Radei
Supreme. Coalitia a avut drept scop desemnarea lui Ianukovici, dar a fost urmata de un esec.
7
atlantice ar proteja si incuraja dezvoltarea culturala a populatiei majoritare si a minoriltatilor,
precum si evolutia societatii civile ucrainene.
Complicând şi mai mult lucrurile, Rusia a avertizat Ucraina asupra costurilor potenţiale ale
aderării la NATO. Pe timpul vizitei sale la Kiev, în decembrie 2006, ministrul rus al apărării,
Serghei Ivanov, a transmis un avertisment privind „consecinţele negative ale aderării Ucrainei la
NATO” asupra relaţiilor cu Rusia, deşi a recunoscut „dreptul suveran al Ucrainei de a-şi alege
vectorii majori ai propriei politici de securitate”.
În mod evident, incertitudinile politice din ultimii ani din Ucraina şi ruptura perceputa
dintre tabăra preşedintelui şi cea a premierului au un impact negativ asupra nivelului cooperării
cu NATO. Acest lucru a fost subliniat de întârzierea în finalizarea Planului Anual de Obiective
din 2007, care a fost aprobat de guvern şi transmis preşedintelui în vederea semnării doar la
începutul lunii iunie.

4 LA RASCRUCE 11
Ucraina se află la o răscruce în relaţiile cu NATO. Întrebarea cheie este cât de mult se va
apropia ţara de aderarea la NATO. Răspunsul va depinde în mare măsură de capacitatea
autorităţilor şi a societăţii în general de a păstra realizările Revoluţiei Portocalii şi de a dezvolta
structurile şi practicile democratice în ţară.
Timpul va arăta cât de importante sunt valorile democratice fundamentale pentru
majoritatea parlamentară Anti-Criză. Dacă membrii majorităţii împărtăşesc aceste valori, timpul
necesar Ucrainei în vederea aderării la NATO nu va fi mai lung decât cel care îi este necesar
pentru a îndeplini standardele euro-atlantice şi a realiza consensul la nivel naţional.
După cum spunea ministrul Anatoliy Grytsenko în interviul său din octombrie 2006,
„Ucraina nu şi-a pierdut şansele de a avansa şi de a adera la Alianţă… Durata acestui proces
depinde, în primul rând, de nivelul de coordonare al autorităţilor noastre. În al doilea rând,
depinde de dorinţa noastră de a construi o ţară care îndeplineşte standardele NATO. Şi în al
treilea rând, depinde de voinţa şi determinarea principalilor actori din ţara noastră de a sprijini
aderarea la NATO.”
Pentru ca toate acestea să se îndeplinească, este clar că societatea civilă va trebui să
coopereze strâns cu guvernul, parlamentul şi alţi actori politic relevanţi. Este de asemenea
esenţial să fie lansată o campanie amplă de informare a publicului în vederea creşterii gradului
de înţelegere a beneficiilor aduse de cooperarea NATO-Ucraina şi potenţiala calitate de membru
al Alianţei.

Există destule poveşti bune de spus despre beneficiile practice ale cooperării neîntrerupte
cu NATO. Începând din 1994, NATO şi diverşi aliaţi au asigurat instruirea profesională militară
a cca. 8.500 de ofiţeri ucraineni. În plus, între 2001 şi 2006, NATO a sprijinit re-instruirea a
peste 3.000 de militari ucraineni pensionaţi, pentru a contribui la reintegrarea lor în viaţa civilă.
Numai în 2006, aproape 800 de militari au fost re-instruiţi, iar 440 dintre aceştia şi-au găsit deja
noi locuri de muncă. Începând din 2006, la Kirovohrad, Melitopol, Chernihiv şi Lviv au fost
iniţiate noi cursuri de pregătire profesională pentru foştii militari. Iar la Odesa, Kiev şi
Simferopol se desfăşoară permanent cursuri de limbi străine.
Un alt exemplu bun îl reprezintă sprijinul pe care diferiţi aliaţi îl oferă proiectelor de
demilitarizare din Ucraina, prin intermediul proiectelor Trust Fund-ului Parteneriatului pentru
Pace (PfP). Aceste proiecte ajută Ucraina să rezolve problemele legate de stocurile uriaşe de
muniţii excedentare şi expirate, care prezintă un risc de securitate major pentru populaţia locală.
11
Sursa: Articolul d-lui Profesor Grigoriy M. Perepelytsia, directorul Institutului de Cercetări în Domeniul Politicii Externe din cadrul
ministerului ucrainean al afacerilor externe.
8
Un prim proiect, lansat la Doneţk în 2002 în timp ce Victor Ianukovici era guvernator acolo, a
asigurat distrugerea a 400.000 de mine anti-personal terestre. Un al doilea proiect – cel mai mare
şi singurul proiect de demilitarizare de acest fel în lume – vizează distrugerea a 133.000 tone de
muniţii convenţionale, 1,5 milioane de arme mici şi uşoare şi 1.000 de sisteme anti-aeriene
portabile, urmând să aibă o durată de 12 ani şi să coste 25 milioane de Euro.
Popularizarea unor astfel de iniţiative la nivelul publicului ucrainean va contribui la
depăşirea stereotipurilor caracteristice Războiului Rece în privinţa NATO, care se manifestă în
continuare în mod pregnant. Acest lucru ar putea încuraja cetăţenii să încerce să afle mai multe
despre ceea ce este astăzi NATO.
În această atmosferă, NATO rămâne o temă foarte politizată în Ucraina.
O declaraţie a secretarului general NATO Jaap de Hoop Scheffer ar putea deveni
realitate. Vorbind la Conferinţa de Securitate de la München din februarie 2007, el şi-a exprimat
dorinţa de a vedea Serbia, Georgia şi Ucraina apropiindu-se de Alianţă în intervalul de dinaintea
Summit-ului NATO din 2009. „Cetăţenii ucraineni vor trebui să decidă pentru ei înşişi. Totuşi,
sper că în 2009 vom fi martorii unei relaţii mai robuste cu Ucraina.”

NATO si Ucraina: Zece ani de Parteneriat

În 2007, NATO şi Ucraina au sarbatorit cea de a zecea aniversare a Cartei pentru un
Parteneriat Distinct, semnată de aliaţi şi liderii ucraineni cu prilejul unui Summit desfăşurat la
Madrid, în iulie 1997. Carta identifică domeniile de consultări şi cooperare şi stabileşte
înfiinţarea Comisiei NATO-Ucraina în vederea realizării în continuare de progrese în cadrul
activităţii.
Începând de atunci, relaţia s-a dezvoltat gradual şi a fost realizat un model bine definit de
dialog şi cooperare într-o gamă largă de domenii. De remarcat, Ucraina s-a dovedit un
contributor important la securitatea euro-atlantică în cadrul operaţiilor conduse de NATO. Un
aspect semnificativ al relaţiilor îl reprezintă sprijinul oferit de NATO sau de diferiţi aliaţi pentru
eforturile continue ale Ucrainei în domeniul reformelor, în special în sectorul apărării şi cel al
securităţii. Aceste reforme sunt vitale pentru dezvoltarea democratică a ţării şi atingerea
obiectivului acesteia de a se integra mai mult în structurile euro-atlantice.
NATO şi Ucraina sunt de asemenea angajate într-un Dialog Intensificat privind aspiraţiile
de aderare ale Ucrainei şi reformele legate de acestea. Acest Dialog nu garantează obţinerea
invitaţiei de aderare la Alianţă şi nu va influenţa o decizie finală a Alianţei în această privinţă. O
astfel de invitaţie se va baza pe performanţele Ucrainei în implementarea obiectivelor cheie ale
reformelor. În cele din urmă, depinde de poporul şi de liderii aleşi din Ucraina să determine,
printr-o discuţie deschisă şi constructivă, viitorul relaţiilor acestei ţări cu NATO.
Ca o contribuţie la această discuţie care se desfăşoară în continuare, profesorul Grigoriy
M. Perepelytsia, un membru marcant al mediului academic ucrainean, împărtăşeşte din opiniile
sale privind relaţiile ţării sale cu Alianţa.
Alte domenii importante de cooperare sunt cel ştiinţific, în cadrul căruia NATO a susţinut
comunitatea ştiinţifică ucraineană cu fonduri, şi aspectele economice ale securităţii. În acest din
urmă context NATO a lansat un program de predare a limbilor străine pentru până la 100 de
ofiţeri militari ucraineni.

În Ucraina chiar Centrul NATO de Informare şi Documentare deschis în Kiev în mai

1997 a devenit un punct central în activitatea de informare, explicând publicului ucrainean
avantajele Parteneriatului Special cu NATO. Programul cuprinde şi excursii de informare a
vizitatorilor ucraineni la Cartierul General al NATO.
9
 Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a deschis lucrările Comisiei NATO-
Ucraina reamintind decizia aliaţilor de a le garanta Ucrainei şi Georgiei posibilitatea de a deveni
membre ale Alianţei, în viitor. Totodată, el a declarat că NATO va suţine procesul de reformă a
Ucrainei pentru ca în decembrie, la Consiliul miniştrilor de externe ai Alianţei, aceasta să fie
pregătită de aderare. La rândul său, preşedintele Victor Iuşcenko este încrezător în invitaţia de
aderare a Ucrainei la MAP.

Liderii NATO nu au acordat, Georgiei şi Ucrainei Planul de Acţiuni în vederea aderării

(Membership Action Plan, MAP), care ar fi echivalat cu statutul de ţări candidate la NATO.
Liderii au ţinut însă să le dea asigurări celor două ţări că vor putea adera, într-un viitor
neprecizat. Ei au decis ca situaţia lor să fie revizuită în decembrie de miniştrii de externe ai
NATO, care vor putea decide la acel moment să le acorde MAP celor două ţări.

"Azi începem o nouă fază în relaţiile NATO-Ucraina. Am decis ieri şi vă pot cita: NATO
(...) garantează Ucrainei şi Georgiei posibilitatea de a adera în viitor", a spus Scheffer în
deschiderea lucrărilor.

"Vrem să spunem că Ucraina contribuie în mod semnificativ la acţiunile noastre şi

aspiraţiile pentru MAP sunt sprijinite. Vom începe la nivel politic să discutăm aplicaţia pentru
MAP", a spus secretarul general.

"Cred, domnule preşedinte, că este un semnal foarte clar din partea aliaţilor NATO că am
avut o cooperare foarte bună şi o relaţie foarte bună şi vrem să continuăm", a spus Scheffer,
adresându-i-se preşedintelui ucrainean, Viktor Iuşcenko.

"Ucraina a avut progrese remarcabile pentru a se ridica la standardele NATO şi Alianţa

va continua să vă ofere sprijinul pe care îl cereţi şi de care aveţi nevoie în acest proces de
reforme. Acest forum a devenit esenţial pentru dialogul politic deschis şi de asemenea a ajutat la
crearea unui parteneriat durabil NATO - Ucraina", a conchis Scheffer.

Victor Iuşcenko: „Cred că ţara noastră va fi invitată să adere la MAP”

"Decizia pe care a luat-o NATO este o recunoaştere a nevoii de a avea Ucraina în apărarea
Europei. Cred că prezenţa noastră ar întări securitatea spaţiului european. Cred că ţara
noastră va fi invitată să adere la MAP (...) Drumul spre NATO al Ucrainei este ireversibil, iar
aderarea noastră nu ameninţă pe nimeni", a declarat Victor Iuşcenko, în deschiderea lucrărilor
Summit-ului NATO din această dimineaţă.

5 „UCRAINA NU ESTE UN PRODUS AL RAZBOIULUI RECE”

La finalul Comisiei NATO - Ucraina, Preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko, a declarat,
în conferinţa de presă comună susţinută împreună cu secretarul general al NATO, Jaap de Hoop
Scheffer, că Ucraina nu este un produs al războiului rece, ci e un stat suveran, având drepturi
depline de a-şi formula politica de securitate.
Preşedintele ucrainean a spus că Ucraina a primit un text foarte puternic şi foarte clar
privind perspectivele sale de a adera la NATO, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul niciunei alte
10
ţări. El a menţionat că niciun stat membru al Alianţei nu a avut obiecţii privind decizia luată în
cazul Ucrainei.

"Nicio singură ţară nu a formulat obiecţii în acest sens, nu au existat ţări care să exprime
o poziţie negativă faţă de aderarea Ucrainei. Ieri, Ucraina a primit un răspuns clar că poate fi
membru NATO. Suntem printre primele ţări care au refuzat arsenalele nucleare. Credem că este
o contribuţie colosală la securitatea internaţională. Suntem singurul stat non-membru care ia
parte la toate operaţiunile şi misiunile NATO, ceea ce arată că suntem devotaţi valorilor
democratice. Ucraina nu este un produs al Războiului Rece, este un stat independent, suveran şi
are drepturi depline în a-şi forma propria politică de securitate"12.

Iuşcenko a precizat că, de altfel, este pentru prima dată când o ţară care a supravieţuit
comunismului timp de 75 de ani a solicitat aderarea la NATO.

"Suntem singurul stat non-membru care ia parte la toate operaţiunile NATO, ceea ce arată
că suntem devotaţi valorilor europene şi euroatlantice", a spus preşedintele Ucrainei.

La rândul său, Scheffer a declarat că "Este cert că în viitor Ucraina va deveni membru
NATO". Preşedintele Iuşcenko şi cu mine vom rămâne în contact. NATO va susţine Ucraina în
procesele de reformă"13.

La scurt timp după ce conferinţa de presă, delegaţia Ucrainei, condusă de Viktor

Iuşcenko, a plecat de la Bucureşti.

Rusia va face tot posibilul pentru a nu admite aderarea Ucrainei si Georgiei la

NATO
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a mentionat ca Moscova este satisfacuta de
faptul ca americanii au inteles ca autoritatile ruse sunt, in mod real, ingrijorate de perspectiva
prezentei sistemului american de aparare antiracheta in Europa. Serghei Lavrov a mai specificat
ca Rusia va face tot posibilul pentru a nu admite aderarea Ucrainei si Georgiei la NATO. In
opinia ministrului, o posibila aderare a acestor state la Alianta Nord-Atlantica - aceasta fiind cea
mai mare ingrijoare - ameninta cu deteriorarea relatiilor cu acele state care fac presiuni in
vederea luarii unei decizii favorabile cu privire la amplasarea scutului american antiracheta in
Europa.

6 „UCRAINA A TRECUT RUBICONUL SPRE NATO”

Referindu-se la rezultatele summitului NATO de la Bucuresti consultantul Centrului

pentru cercetari strategice din Washington, fostul consilier al presedintelui Jimmy Carter,

Din Declaratia Presedintelui Ucrainei Victor Iuscenko, la Summitul NATO Bucuresti 2008.
12

13
Din declaratiile secretarului general NATO Jaap de Hoop Scheffer la Summitul de la Bucuresti din aprilie 2008.
11
Zbigniew Brzezinski, spune ca Ucraina si Georgia `au trecut Rubiconul` in vederea aderarii la
NATO si ca amanarea datei pentru afilierea la Planul de actiune privind preaderarea a fost doar o
miscare tactica. `Cea mai importanta decizie adoptata la summitul de la Bucuresti este ca Alianta
s-a angajat sa preia cele doua state sub umbrela sa, ceea ce deschide noi perspective de
colaborare cu NATO. Ucraina se integreaza tot mai intens in comunitatea internationala, iar o
Ucraina puternica si democrata va putea exercita o influenta pozitiva asupra vecinului de nord` -
afirma Brzezinski. La randul sau, fostul ambasador al SUA la Kiev, Carlos Pasquale, a declarat
in interviul acordat corespondentului BBC ca rezultatul summitului de la Bucuresti in privinta
Ucrainei a depasit orice asteptari si ca daca Ucraina va indeplini intocmai Planul de actiune,
atunci fara indoiala ca ea va fi invitata sa adere la aceasta structura. `Pentru aceasta, Ucraina nu
trebuie sa taraganeze procesul de implementare a reformelor` - atentioneaza diplomatul
american.

NATO isi exprima parerea despre dorinta aderarii Georgiei si a Ucrainei la Alianta
La intalnirea de la Bucuresti, liderii conducerii NATO au aclamat tendinta sporita a
Ucrainei si Georgiei de aderare in organizatia euro-atlantica si au declarat, ca aceste 2 tari vor
deveni membrii NATO.
La fel, ei au recunoscut , ca ambele tari participa activ la operatiunile Aliantei Nord-
atlantice si aclama reformele democratice in Ucraina si Georgia.
Urmatoarea etapa in drumul spre NATO al acestor tari este Planul de Pregatire a
Parteneriatului(MAP) .
Membrii NATO au declarat clar ca sustin candidatii Ucraina si Georgia in legatura cu
MAP. La fel, acestia au indicat, ca acum NATO va incepe perioada de colaborare intensiva cu
aceste 2 tari la nivel politic inalt cu scopul de a solutiona intrebarile nerezolvate in privinta
candidaturii fata de MAP. Ministrii Relatiilor Externe ale NATO au sarcina de a elabora primile
cercetari privind dezvoltarea lucrarilor pentru decembrie 2008.

BIBLIOGRAFIE
1. Manualul NATO, Biroul de informare si presa NATO - 1110 BRUXELLES, BELGIA

WEBGRAFIE

12
1. BBC Romania.com , Arhiva din 14 iulie 2006

2. Ghid rapid privind acronimele şi expresiile cheie vehiculate în cadrul NATO, NATO on-line library,
20 March, 2000.

3. www.event365.ro , Arhiva News365 27 Noiembrie 2006

4. www.nato.int Articolul d-lui Profesor Grigoriy M. Perepelytsia, directorul Institutului de

Cercetări în Domeniul Politicii Externe din cadrul ministerului ucrainean al afacerilor externe.
NATO Review,

5. www.realitatea.net Arhiva din 5 aprilie 2008

6. www.google.ro

13