Interviu cu Parintele Augustin de la Aiud despre MUCENICII

NEAMULUI DIN INCHISORILE COMUNISTE: SUFERINTA, PILDE SI

MINUNI. Ce se intampla cu generatia noastra, ce avem noi de facut
pentru a invata de la sfintii inchisorilor?
Doar suferind poti sa ii luminezi si pe ceilalti!

Parintele Iustin Parvu spunea: Aiudul este cel mai sfant loc al romanilor. Intr-adevar, aici
au fost inchisi si torturati cei mai de seama fii ai neamului nostru. De-a lungul vremii s-au
descoperit si se mai descopera inca oseminte ale celor care au patimit in temnita Aiudului,
sfinte moaste care savarsesc mari minuni. Parintele Augustin pastoreste de ceva vreme
mica obste a Schitului Inaltarea Sfintei Cruci ridicat pe locurile unde odata erau gropi
comune in care se aruncau trupurile mult-chinuite ale noilor mucenici. Ne-am bucurat sa
luam blagoslovenie si sa stam de vorba cu sfintia sa despre importanta acestui loc pentru
neamul nostru
- Parinte Augustin, vine multa lume aici sa viziteze Schitul de la Aiud?
- Da, vine foarte, foarte multa lume, pentru ca, prin Parintele Iustin Parvu, prin Parintele
Arsenie Papacioc, multi au aflat despre martirajul generatiei de aur pe care a avut-o
Romania, generatie care a fost masacrata pentru simplul fapt ca-L marturisea pe Hristos.
Oamenii se apropie cu sufletul de aceste lumini, de aceste exemple de jertfa, pentru ca au
credinta ca ei sunt Sfinti Mucenici in fata Tronului lui Dumnezeu si sunt mijlocitori pentru
neamul romanesc, in momentele grele prin care trecem noi acum.
Vedeti, asa cum spunea Parintele Iustin, intotdeauna poporul roman a fost sortit suferintei
si, cum si romanii de astazi trec printr-o suferinta in primul rand sufleteasca ei se
leaga usor de alte exemple de suferinta, de oameni care s-au indumnezeit, care au primit
harul sfinteniei. Fiecare crestin cunoaste ca Sfintii care trec prin suferinte foarte mari
inainte de a primi Cununa sunt mari mijlocitori in fata Tronului Sfintei Treimi si asta o
dovedeste si faptul ca se intampla foarte multe minuni cu oamenii care vin in acest loc si
se inchina Sfintilor Mucenici, si primesc tamaduiri, atat sufletesti, cat si trupesti, mai ales
in cazul unor boli incurabile
- Am inteles ca au venit medici pentru a cerceta osemintele descoperite. La ce concluzii
au ajuns?
- Este adevarat, a venit un medic legist de la Bucuresti si unul de la Cluj. Amandoi au avut
aceeasi parere, afirmand ca au observat semne de tortura pe majoritatea osemintelor.
Aspectul lor arata brutalitatea cu care au fost batuti, chinuiti, se vede si din culoarea lor,
care este specifica Sfintelor Moaste, iar despre pastrarea lor in forma in care sunt,
spuneau ca orice medic din lume care ar veni sa faca orice analiza va constata ca
osemintele s-au pastrat asa datorita harului lui Dumnezeu alta explicatie nu exista.
De pilda, au observat la un craniu lovituri de cuie in frunte si chiar deasupra nasului
lovituri puternice, care au crapat fruntea. Asta a fost un soc si pentru medici, deoarece
osul frontal este foarte tare si trebuie, intr-adevar, o lovitura foarte puternica pentru ca el
sa se crape in zona respectiva. In zona cefei, iarasi, placile craniene erau desprinse,
loviturile fiind aplicate exact unde trebuie, exact cat trebuie ca durerea sa fie maxima si
1

omul sa nu moara. Din marturiile celor care au trecut prin chinurile de la Aiud si au iesit vii
de aici, in 1964, am aflat ca, atunci cand lesinau de durere din pricina torturilor, erau
stropiti cu apa rece si o luau de la capat pana ce tortionarii erau epuizati; apoi continuau
alti tortionari, care erau odihniti.
Un alt exemplu este o mandibula care apartine unui tanar cu varsta de pana in 25 de ani,
care, in partea stanga, jos, la o masea, a avut o infectie care i-a ros pur si simplu osul
mandibulei si a ajuns la radacina. Niste medici stomatologi mi-au spus ca este vorba de
un cancer mandibular furia dintilor. Cel care are aceasta boala are niste dureri
cumplite. Daca pacientul nu primeste asistenta medicala, poate ajunge la spitalul de
nebuni din cauza durerilor. La aceeasi mandibula se observa maseaua de minte, care inca
nu iesise din gingie, si faptul ca maxilarul este inchis inspre interior inca un argument ca
era tanar. Maselele, pana la canini, sunt roase pe exterior de la scrasnirea dintilor de
durere.
Minuni ale Sfintilor Marturisitori din temnitele comuniste
- Parinte, v-as ruga sa ne relatati cateva minuni savarsite de acesti mucenici
- Am sa va relatez o minune povestita de o doamna din Suceava. Anul trecut s-a intalnit
intr-un spital cu o mama care plangea si, intrand in vorba cu dansa, a aflat ca fiul ei a avut
un accident de masina; era in coma si medicii nu-i mai dadeau nici o sansa de
supravietuire. i aceasta mama avea in mana Acatistul Sfantului Nectarie. Atunci doamna
din Suceava, care are o evlavie deosebita la Sfintii Marturisitori, i-a spus mamei: Dar la
Sfintii Mucenici din inchisorile comuniste v-ati rugat? Pentru ca sunt foarte mari facatori de
minuni i ea a spus: Dar nu stiu nimic despre ei. M-as ruga, dar nu am dupa ce!.
Atunci doamna din Suceava i-a dat Acatistul Sfintilor Marturisitori. Mama aceea a luat
Acatistul, l-a citit, iar a doua zi dimineata copilul s-a trezit din coma. Medicii au fost socati,
nu puteau intelege ce s-a intamplat! Insa copilul a vorbit cu mama si i-a spus asa:
Aseara a venit la mine un arhiereu batran, cu chip foarte bland, zambind la mine. M-am
uitat la el si avea in maini o cutiuta. S-a apropiat de mine, mi-a deschis-o si, cand m-am
uitat, am vazut niste oscioare asezate in ea. Mi-a spus: inchina-te la aceste Sfinte
Moaste, pentru ca sunt ale Sfintilor Mucenici din inchisorile comuniste, ei te vor vindeca!
Eu mi-am facut Sfanta Cruce si le-am sarutat, iar dupa aceea m-am trezit.
Copilul l-a recunoscut foarte usor, pentru ca avea in camera lui icoana acestui mare
Arhiereu si Sfant, Sfantul Nectarie din Eghina.
Este o minune cutremuratoare, in sensul ca un Sfant canonizat da prioritate si arata cat
de iubiti sunt acesti Sfinti Mucenici in fata Tronului lui Dumnezeu. Aceasta intareste
credinta celor care isi indreapta privirea catre jertfa lor si, mai ales, a celor care se roaga
Sfintilor, pentru ca sunt, intr-adevar, mari mijlocitori in fata Tronului Sfintei Treimi.
O alta minune s-a petrecut cu un Parinte din Bucuresti, care avea parohie intr-un cartier
plin de vrajitoare. Auzind de Sfintii Mucenici, si-a dorit foarte mult o particica de Sfinte
Moaste de la Aiud. Sfintii au venit foarte repede la el si a adus sfintele moaste acasa cu
bucurie multa, pentru ca acolo era bataia cea mai cumplita a diavolului. La putin timp au
venit trei vrajitoare la poarta lui printre care si cea mai puternica din zonasi i-au spus
parintelui asa: Parinte, ia 400.000 de euro si muta-te de aici. Si Parintele le-a spus:
Cum adica sa ma mut de aici?!, iar ele i-au zis: Daca nu te muti tu, atunci spune-i
celui care sta in casa cu tine sa se mute el!. Era vorba de Sfantul de la Aiud care il pazea
2

pe parinte, ii pazea casa si il ocrotea de mizeriile pe care le faceau ele in parohia

respectiva.
O alta minune a fost povestita de o familie din Galati, stabilita acum in Otopeni. Aici aveau
niste vecini nu foarte credinciosi, care nu prea mergeau la biserica. Intr-o zi, vine vecina la
ei si le spune: Nu stiu ce sa fac cu sotul meu, are o criza de rinichi, are dureri foarte
mari. De trei zile, durerile erau din ce in ce mai mari si omul nici nu voia sa mearga la
medic. Atunci doamna aceasta i-a spus: Am niste ulei de la Sfintii de la Aiud, ia-l si
miruieste-l in semnul Sfintei Cruci. Sotia l-a luat, s-a dus acasa, l-a miruit pe sotul ei si
nici nu a apucat sa termine Sfanta Cruce de facut, ca i s-au luat durerile cu mana! Asta a
fost o bucurie sufleteasca foarte mare pentru cei doi, care din clipa aceea s-au apropiat
foarte mult de Biserica si, mai ales, de Sfintii Mucenici din inchisorile comuniste.
- Parinte, stim ca acesti marturisitori sunt cinstiti in mai multe tari ale lumii
- Intr-adevar, particele din sfintele lor moaste au ajuns la Ierusalim, in Sfantul Munte, in
Canada, America, China, Spania, Italia, Germania A fost dorinta unor oameni care,
afland de jertfa Sfintilor din inchisorile comuniste, au avut dorinta de a lua cate o particica
din Sfintele Moaste. i unii dintre ei au spus:
Chiar daca nu sunt canonizati, eu am credinta ca osemintele acestea apartin unor martiri
si pentru mine sunt Sfinte Moaste; ma voi ruga acestor Sfinti pentru tot ce am nevoie, atat
pentru sufletul meu, cat si pentru toti credinciosii din parohie si chiar pentru calugari.
Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, pentru ca nimic nu ramane ascuns, care sa nu
fie scos la lumina cf Mt 10:26 , asa cum spune si Mantuitorul. i sa stiti ca in orice loc
din lume unde au plecat aceste Sfinte Moaste intr-adevar s-au facut minuni, pe masura
credintei preotului si a credinciosilor din parohiile respective.
- Parinte, ati citit despre vietile lor, ati stat de vorba cu fosti detinuti In ce masura acesti
marturisitori au fost un sprijin pentru colegii lor de detentie mai slabi in credinta?
- In general, din marturiile lor se vede un lucru foarte concret, si anume ca omul la
suferinta traieste intr-o unitate fireasca cu celalalt. E adevarat ca au fost si momente mai
grele in unele celule, din pricina infometarilor si torturilor, dar, in general, suferinta i-a
apropiat foarte mult de rugaciune si, in mod special, de rugaciunea Doamne Iisuse. i,
mai ales la Aiud, cei ce faceau parte din grupul mistic ii intareau pe ceilalti mai slabi,
pur si simplu prin fermitatea si demnitatea cu care traiau ei suferinta respectiva in
penitenciar.
Va dau un exemplu: la un moment dat, Petre utea a fost tinut foarte mult timp la zarca,
asa, ca o pedeapsa a Comandantului Craciun pentru ca a refuzat sa-i sfatuiasca pe
detinutii din Aiud sa faca compromis si sa se dea cu comunistii. Iar dupa ce fost adus din
nou in fata lor, fiind intr-o stare extraordinar de grea, de foame, de suferinta fizica, in fata
tuturor le-a spus: Camarazi, nu cedati!. Ei bine, acest lucru, spus din gura unui om
care a iesit dintr-o pedeapsa maxima, cum a fost zarca din Aiud, si care a ramas la acelasi
ton de demnitate si de curaj in fata comandantului penitenciarului (care era langa el), asta
le dadea foarte multa putere sa sfideze pur si simplu toate suferintele si umilirile prin care
erau obligati sa treaca.
Sa-L iubim pe Dumnezeu la nivelul nebuniei pentru Hristos
- Ati mai subliniat un aspect, ca erau foarte uniti. Noua astazi ne lipseste aceasta
unitate
3

- Asa este. Parintele Iustin, aproape de anul 2000, spunea la un moment dat catorva
ucenici din chilie: Abia de acum incolo sa vedeti ce a facut comunismul in Romania. Pana
acum nu a fost nimic.
i, intr-adevar, se vede ca parca suntem intr-o buimaceala si intr-o decadere sufleteasca
continua, asta si datorita plagii aproape de nevindecat pe care a lasat-o comunismul in
poporul roman, si mai ales a tuturor acestor duhuri lumesti care incurajeaza astazi omul
catre indiferenta, catre egoism fata de greutatile celuilalt. Din motivul acesta, cu tot ceam mostenit din perioada comunista si cu tot ceea ce se lucreaza acum, am ajuns la
aceasta stare duhovniceasca grea.
- Ce trebuie sa invatam noi din jertfa acestor marturisitori?
- In primul rand, sa fim dispusi sa acceptam suferinta. Parintele Arsenie Papacioc spunea:
Doar suferind poti sa ii luminezi si pe ceilalti, sa ii intaresti si pe ceilalti.
Suferinta nu va disparea de pe pamant, dar trebuie sa o privim ca pe un mijloc de a
mosteni Imparatia lui Dumnezeu si asta numai daca traim aceasta suferinta in Hristos.
Adica sa nu ne despartim de Biserica, sa mergem sa ne spovedim, sa tinem posturile, sa
nu neglijam rugaciunea, sa fim atenti fata de aproapele atunci cand este in necaz Sunt
atatia oameni necajiti, atatia oameni bolnavi, sa nu fim indiferenti fata de ei, pentru ca noi
trebuie sa urmam exemplul Sfintilor Mucenici, care ne-au lasat o comoara nepretuita
harul muceniciei, harul sfinteniei, pentru care oamenii vin aici si se inchina si primesc
multe vindecari, atat sufletesti, cat si trupesti.
- i atunci, in ce masura am putea noi astazi sa ne asemanam lor?
- Trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu foarte mult, asta este prima conditie, poate la nivelul
nebuniei pentru Hristos, ca sa fim dispusi sa trecem si peste marile suferinte prin care
trece omul astazi. Pentru ca ei au avut la temelie iubirea fata de Hristos, dupa aceea
iubirea fata de neam... i nu putem chiar asa de usor sa ne lepadam de tot ceea ce am
mostenit datorita acestor mari jertfe pe care le-au dat Sfintii Mucenici. Traditia acestui
popor este o traditie sfanta, nu este o traditie nascuta oriunde, oricum este o traditie
de sute de ani, de care nu trebuie sa ne lasam si pe care trebuie sa o reinviem, mai ales in
momentele prin care trecem, si sa avem puterea de a ierta pe aproapele atunci cand ne
greseste. Asta spunea si Petre utea cand era pe patul de spital, cu lacrimi in ochi, asta
era sfatul pe care il dadea tinerilor: sa nu loveasca in aproapele si sa il ierte
(Din revista Familia Ortodoxa, nr.8 (43)/august 2012)