Secretul lui Mos Craciun

Dintotdeauna, Danut, vecinul meu, a visat sa ajunga detectiv. Asa cum stia el si
cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi, usor trasa peste fata, oche
lari de soare negri, pardesiu lung si la fel de negru, obligatoriu cu gulerul ri
dicat. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat, binoclu si aparat de fotograf
iat! Pe toate si le dorea Danut, dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasc
a acest vis. Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana.
- Ei si, ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani, a
uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.
Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el, la distanta de nici
doua zile. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi. Ceva frumo
s, am sa va raspund eu, va fi Craciunul. Asa ca Danut va incerca sa descopere mi
sterul lui Mos Craciun.
- Stiti, mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe, d
intr-o tara numita Laponia. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care, cat e a
nul de lung, nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toat
a lumea: papusi si ursuleti din plus, jocuri mecanice, masini teleghidate si cat
e si mai cate. Ba, mai mult, Mosul stie ca noi, copiii, ne pricepem acum si la c
alculatoare si la jocurile video, asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu
noi. Cand jucariile sunt gata pregatite, e deja Craciunul. Mosul le incarca pe t
oate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe
horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad!
Pe toate mi le-a povestit Danut, cu sufletul la gura.
- Dragul meu Danut, am incercat eu sa-mi incurc vecinul, vad ca stii totul despr
e Mos Craciun. Nu vad atunci unde e misterul, ce mister vrei tu sa dezlegi?
- Ei, vezi, lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par, se intrista brusc
Danut. Sunt chiar foarte complicate. De exemplu, cum se face ca in ziua de Craci
un toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se afla ca
te unul. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu ma
i vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine
si acasa la mine, desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. Si cum de
pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba
si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. Tare mi-e mie teama ca
Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari. Sau exista cu a
devarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg.
__________________________________
Zis si facut. In cea mai mare graba, pentru ca nu avea prea mult timp la dispozi
tie, Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita, Alexandru si Ionut. Si toti patr
u, intr-o seara, au pus la punct planul de bataie. Momentul actiunii: noaptea de
Craciun, locul actiunii: dormitorul lui Danut, obiectivul: dezlegarea misterulu
i Mosului cu barba alba. La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa f
aca ei rost de palarii, ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca act
iunea urma sa se desfasoare la ore tarzii, cand ei ar trebui sa fie in mod norma
l in pat in tinuta obligatorie: pijama. Pina la urma, baietii s-au multumit sa-s
i imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. Mai mult, la insistentele mamei
lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo, cu lumina s
tinsa, sosirea lui Mos Craciun.
- Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca, Mihaita.
- Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el,
chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni.
- Poate!, mai spuse ganditor Mihaita, poate vine la cei care au fost peste an cu
minti, pe cand eu, daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care le-am f
acut in 365 de zile!
Tragandu-si bine plapuma pana sub nas, Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l
framanta de multa vreme:
- Daca Mosul nu e unul bun, ci unul rau si imbracat in negru?
- Taci! se ingrozi Alexandru, vorbesti prostii, o sa vezi ca Mosul nici macar nu
va veni, pentru ca nu exista cu adevarat.
In tot acest timp, Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. Problema lui era
alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre diminea
ta si rateaza intalnirea cu el?
- Gata, nu va mai certati, incerca Danut sa calmeze spiritele. Daca stati si voi
treji ca mine in noaptea aceasta, o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun i
n carne si oase.
In liniste, copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi s
i atentia incordata la maxim, va fi imposibil sa rateze marea intalnire.
Si orele treceau. Incet, foarte incet. Se tarau parca una cate una... Baietii, i
nsa, rezistau eroic. Sau, mai bine zis, au rezistat pana la sosirea mosului... E
ne. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. Doar vroia sa se faca detectiv,
nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda, sa fie atent la cea mai mica mis
care si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii. Ce mai, mu
nca de detectiv e tare grea!
Asa gandea Danut in clipa in care, langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos
cu barba si mustatile ninse de ani multi, imbracat in rosu, cu cizme negre si c
u un sac doldora de jucarii.
- E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. Si exact in clipa in care somn
ul l-a luat in brate, a simtit un sarut cald, pe frunte.
Dimineata, cand s-a trezit, Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul br
adutului impodobit, gata sa-si deschida darurile. El insa, nu avea nici timp nic
i chef sa vada ce i-a adus Mosul.
- Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. Nu te bucuri de darurile Mosului sau
esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el?
- Nu, nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, azi noapte am stat treaz pina tarziu s
i l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. Tin minte ca, atunci cand a intrat
in camera, m-a sarutat pe frunte.
Auzindu-l, copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.
- Aha, deci l-ai vazut. Si cum arata? Era asa cum il stim noi, batrin si cu barb
a alba?
- Da, da se infierbinta Danut. Era exact asa.
- Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. Doar te crezi detectiv, nu-i asa? D
aca Mosul a fost aici, in camera, trebuie sa fi lasat o urma, ceva...
Danut se afla in mare incurcatura. Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat d
e rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii, sa stea imp
reuna de vorba cu Mos Craciun... Descurajat, incepu sa caute prin camera ceva, o
rice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo... O urma de cizma pe covor, o ju
carie miscata de la locul ei, un glob spart... Nimic! Toate erau la locul lor si
nici o urma...
- Ei, vezi, acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe c
are cei mari au inventat-o pentru noi, copiii!
Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Cine stie, poate totul n-a
fost decat un vis... Un vis frumos... Trist si abatut, se gandi ca ar fi timpul
sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Incepu sa-si descheie nasturii de la
pijama incet, unul cate unul. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler, Da
nut scoase un chiot de bucurie.
- Uraaaaaa!
Uimiti, copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. Danut chiuia de bucurie: in
mana stanga tinea, abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama, trei
fire albe din barba lui Mos Craciun. Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe
frunte. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire. Numai Danut dans
a, sarea si striga cat il tineau puterile:
- Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat!
De-atunci, in fiecare an, in noaptea cea sfanta, Danut incearca sa nu adoarma. N
u vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. Si daca se intampla, totus
i, sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme, atunci nu uita sa-si verifice dimine
ata nasturii de la pijama. E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar tre
i fire din barba alba a mosului, pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu
adevarat! Misterul a fost dezlegat.