Despre perle de cultura

Primele perle de cultura au aparut pe piata in Japonia la inceputul secolului XX. Perlele naturale de cultura au aceleasi proprietati ca si perlele naturale - extrem de rar de
gasit - diferenta constand in faptul ca perla de cultura se formeaza prin introducerea intentionata in interiorul scoicii vii a unui "nucleu" peste care, de-a lungul anilor, se
formeaza straturile de sidef.
Calitatea perlelor poate fi determinata de mai multi factori, precum forma, luciul, suprafata, marimea, stratul de sidef, culoarea. Fiind formate din organisme vii este
practic imposibil ca perlele sa fie perfecte, sa aiba proprietati si forme ideale. Un sirag din perle de cultura / perle naturale fara imperfectiuni ar trebui sa va dea
neaparat de gandit...
Desi in industria perlelor de cultura nu exista un criteriu standard de clasificare, Ambra-Bijuterii foloseste sistemul furnizorilor sai, incepand de la calitatea A/B pana la
calitatea AAA. Gradul de calitate este dat de insumarea caracteristicilor perlelor de cultura.

Tipuri de perle
Perlele de cultura pot fi de apa dulce, apa sarata - Akoya si South Sea. Fiecare tip de perla este produs de specii diferite de scoici ce traiesc in anumite regiuni ale lumii,
in conditii climatice specifice.

Forma perlelor
Perlele rotunde sunt foarte rare. Cu cat perla este mai rotunda, cu atat valoarea acesteia creste. Perlele asimetrice sunt la fel de atragatoare, dar costul acestora este mai
scazut decat al perlelor rotunde.

Luciul perlelor
Luciul perlelor este dat de calitatea sidefului. O perla de buna calitate trebuie sa reflecte astfel incat sa se distinga obiectul reflectat. Luciul poate fi determinat in conditii
standard de lumina; in caz contrar pot aparea situatii diverse in care perlele apar mai mult sau mai putin stralucitoare.

Suprafata perlelor
Suprafata perlelor determina, printre alti factori, si valoarea acestora. O perla cu o suprafata cat mai curata este cotata la un pret mult mai mare. Imperfectiunile pot fi
vizibile sau mai putin vizibile, dar nu inexistente.

Stratul de sidef
Sideful este substanta naturala secretata de molusca pentru a se proteja de iritatiile provenite de la introducerea intentionata a nucleului (de cele mai multe ori se folosesc
fragmente de scoica). Ca regula generala, cu cat stratul de sidef este mai gros, cu atat perla este de o calitate mai buna.

Culoarea perlelor
Perlele pot fi de culori diverse si in tonuri diferite, de la alb pana la negru, roz, crem, gri, argintiu, perle verzui, galbene, paun, aubergine, etc. Alegerea culorii depinde in
totalitate de preferintele fiecaruia.

Marimea perlelor
Diametrul perlelor de cultura este masurat in milimetri ; pot fi de 2 - 3 mm, pana la 12 - 13 mm. O diferenta de 1 - 2 mm poate creste substantial valoarea; de asemenea
datorita diferentei de marime pot aparea schimbari semnificative la perle (luciu, suprafata, etc.)

Pretul perlelor
Industria perlelor de cultura este foarte costisitoare; pe langa faptul ca scoicile au nevoie in permanenta de o ingrijire speciala, rata mortalitatii este foarte mare. Doar 10%
din scoicile dintr-o cultura produc perle ce pot fi comercializate. Perlele de cultura cele mai scumpe sunt cele de apa sarata; pretul unui sirag variaza de la cateva zeci pana
la mii de euro/dolari. Perlele de apa dulce se gasesc cel mai des in magazinele de profil datorita industriei mult mai dezvoltate si implicit pretului accesibil.

Form: depinde de forma corpului strin:

o perfect rotunde sau aproape rotunde: sunt extrem de rare, se formeaz atunci cnd corpul din
molusc nu se lipete de cochilie; cu ct perla este mai rotund, cu att valoarea acesteia este
mai mare
o baroc: se obin atunci cnd nucleul se lipete de chochilie, iar perla se dezvolt ntr-o form
neregulat
o rotund aplatizate (butoni), sunt folosite n general pentru realizarea cerceilor
o picatur: sunt uniforme, simetrice
o bob de orez: au aspect ridat
o fantezie (bicolore): apar atunci cnd mai multe perle se lipesc ntmpltor una de alta.
Strlucire: este dat de strlucirea unei pete de lumin care se reflect pe suprafaa perlei; cu ct acest
contur este mai mare cu att strlucirea e mai bun
Luciu: este dat de calitatea i culoarea sidefului i indic gradul de reflexie i de strlucire al suprafeei
unei perle; o perl de bun calitate trebuie s reflecte astfel nct s se disting obiectul reflectat.

Gradarea perlelor[modificare | modificare surs]

Prin gradarea perlelor se face identificarea unor categorii de calitate pentru perle, bazate pe practica unor
laboratoare internaionale specializate cum sunt Gemological Institute of America (GIA), European
Gemological Laboratory (EGL), Schweizerische Stiftung fr Edelstein-Forschung (SSEF), American Gem
Trade Association (AGTA), Laboratoire Franais de Gemmologie (LFG), Gemmological Institute of India
(GII).

Sistemul AAA A :

o
o
o

AAA (triplu A), calitatea cea mai ridicat, peste 95% din ntreaga lor suprafa nu are
imperfeciuni , perlele au lustrul cel mai deosebit; sunt perlele cele mai scumpe
AA (dublu A), categoria de perle cu un lustru foarte bun i cu 75%-95% din suprafaa fr
imperfeciuni; este categoria comercial, n care rata calitate/pre are nivelul optim
A, categoria n care intr perlele cu calitatea acceptabil cea mai mic, neincluse n circuitul
comercial.

Sistemul tahitian, folosete primele patru litere din alfabet, de la A la D:

o A: perle de calitate maxim cu lustrul cel mai bun, cu mici imperfeciuni, maxim 10% din
suprafaa lor
o B: perle cu un lustru bun i mediu, suprafaa cu imperfeciuni, nu mai mult de 30%
o C: perle cu nivelul mediu al lustrului i cu imperfectiuni ale suprafetei de 60%
o D: sunt perlele cu un lustru foarte redus i fr irizri, avand multe imperfeciuni.

Sistemul tahitian nefiind unul uor de apreciat, este folosit n special n rile productore de ctre productori
i comerciani, dar n circuitul comercial mondial sunt evaluate i gradate conform sistemului AAA A.

Identificare gemologic[modificare | modificare surs]

Diagram ce arat diferena dintre o perl natural i una de cultur

Perlele naturale se pot distinge de imitaii prin examinare n laboratoare gemologice specializate, folosind un
microscop cu raze X. De asemenea, perlele false sunt de obicei fie prea grele (interiorul este din sticl), fie
prea uoare (interiorul este din plastic).
Un microscop cu raze X poate examina inele de cretere ale perlei, n cazul n care straturile de carbonat de
calciu sunt separate de straturi subiri de conchiolin. O perl natural prezint o serie de inele de cretere
concentrice, n timp ce perla de cultur arat un centru solid cu un strat de sidef variabil.

Testarea perlelor[modificare | modificare surs]

Testarea perlelor naturale se face prin mai multe teste tradiionale care pot fi probe suficiente pentru a avea
certitudini minime dac sunt sau nu perle naturale.[3]

Testul perfeciunii: perlele naturale nu au suprafee perfecte, rotunde i identice, pe cnd cele
nenaturale sunt identice sau de exact aceeai marime

Testul temperaturii: la atingere de piele, (zona gtului, ncheietura cotului), perlele naturale vor fi
simite ca fiind reci, n comparaie cu cele artificiale, care sunt calde
Testul dinilor: prin uoara frecare de suprafaa unui dinte, o perl natural se va simi uor aspr la
micare, pe cnd o perl din plastic va fi foarte satinat i fin
Testul aspectului: perla natural fiind format din straturi succesive de sidef, lumina trece prin fiecare
n parte reflectndu-se dintr-unul n altul, rezultnd un lustru inimitabil, pe cnd imitaiile de perle
prezint o reflexie sidefat gen oglind
Testul culorii: perlele naturale au nuane diferite, chiar dac toate sunt albe, la cele artificiale nu exist
nici o diferen de nuan.

iraguri

Bavet: const n nfurarea n jurul gtului a 2-3 sau mai multor iraguri de diverse lungimi sau de
diverse diametre ale perlelor
Guler: format din unul sau mai multe iraguri de perle cu o lungime nu mai mare de 30 33 cm,
purtate n jurul gtului, ct mai fix; este un irag ce a fost lansat n perioada victorian
Cravat: este asementor iragului guler, dar uor mai lung, n jur de 33 40 cm, cobornd jos la baza
gtului
Prines: este iragul clasic de perle, lungimea fiind de 40 51 cm.
Matineu: cu o lungime de 51 66 cm, ajunge pn n zona pieptului
Opera: lungimea se ncadreaz ntre 66 i 91 cm; poate fi purtat n jurul gtului, sau nfurat o dat
scurt n jurul gtului i restul atrnnd sub bust
Funie: este cel mai lung irag de perle, avnd o lungime de peste 91 cm
Brar (de mn sau de picior): unele iraguri pot fi nfurate la ncheietura minii, gen brar
multipl, sau n mod similar la ncheietura piciorului.

Bine de stiut
Totul despre perle

Cele mai importante criterii de diferentiere a perlelor sunt habitatul in care s-au format (in apa dulce
sau in apa sarata) si felul in care s-au dezvoltat ele. Perlele de apa sarata provin de la stridiile si midiile
din oceane, mari si golfuri. De obicei, sunt de calitate superioara si mai scumpe decat perlele de apa
dulce. Acestea din urma se gasesc in molustele din rauri, lacuri si iazuri. Sunt, in generale, mai
neregulate si au forme mai variate decat cele de apa sarata.
Perlele naturale si cele de cultura
Pasiunea pentru perle si dorinta de a fi in ton cu moda au dus la reducerea drastica a numarului de
perle naturale existente in lume. Cererea constanta pentru perle naturale de apa sarata din ultimii ani a
rezultat intr-o supraexploatare a bancurilor si pierderea definitiva a mare parte din acestea. Unul dintre
motivele pentru care perlele naturale sunt atat de scumpe. Pe masura ce resursele naturale s-au imputinat, a devenit necesara
producerea unor perle de cultura, disponibile la preturi mai accesibile. In interiorul unei stridii se insereaza un nucleu care irita
stridia, si care la randul ei, pentru a-l izola depune pe el sidef, creand astfel o perla. In functie de marimea nucleului depinde si
timpul necesar stridiei sa produca perla. Orientativ, putem mentiona ca depunerea unui milimetru de nacru dureaza pana la trei ani.
Dimensiunile perlelor
Perlele de apa dulce. Cele mai mici au un diametru de 2.5 mm, iar cele mai mari 10-12 mm. In cazuri exceptionale se ajunge si
pana la 16mm. Perlele de cultura Akoya. Perle mici sunt considerate cele cu diametrul de 2-5 mm, medii cele de 6-7 mm, mari cele
de 8 mm, iar cele de 9-11 mm sunt foarte mari. Perlele din Marea Sudului si Tahiti. Diametrul minim se incadreza in 8-9 mm, iar cel
maxim ajunge pana la 14 mm. Perlele baroce din Marea Sudului masoara intre 9 si 20 mm. Perlele Mabe. Marimea minima 10 mm,
cea maxima 17 mm.
Culorile perlelor
Culoarea perlei depinde de tipul de apa in care s-a format, precum si de varietatea molustei care a produs-o. Culoarea perlei este
rezultatul amestecului de culoare de fond si luciu (sau nuanta).

Formele perlelor
Forma unei perle depinde de tipul de molusca in care a crescut, precum si de modul in care molusca a reactionat la introducerea
nucleului.
Perle perfect rotunde sau aproape rotunde. Se formeaza atunci cand nucleu introdus in molusca nu se lipeste de cochilie.
Perlele perfect rotunde sunt extrem de rare.
Perle baroce. Se obtin atunci cand nucleul se lipeste de chochilie, iar perla se dezvolta intr-o forma neregulata.

Perle rotunde aplatizate/butoni. Sunt asemenatoare cu cabosoanele si sunt folosite in general pentru realizarea cerceilor.
Perle fantezie. Perle multiple care apar atunci cand mai multe perle se lipesc intamplator. Tot perle fantezie sunt
considerate si perlele bicolore.
Perle in forma de para/picatura. Aceste perle trebuie sa fie uniforme, simetrice. Cele in dimensiuni mici sunt relativ usor de
gasit, insa cele mai mari de 8 mm sunt mai rare.
Perle in forma de cartof si bob de orez. Aceste perle au aspect ridat, asemanator unor boabe de orez. Se gasesc in
dimensiuni relativ mari, insa luciul este destul de slab.

Perle de apa sarata

Perle Akoya. Sunt produse de stridiile akoya si au forma rotunda. Culorile de fond intalnite la acest tip de perla sunt roz-deschis,
galben pal si verde sau albastru-gri.
Perle negre/de Tahiti. Nuanta de "negru" poate varia de la argintiu, gri-inchis si pana la roz sau verde.
Perle din Marea Sudului si Tahiti. Perlele sunt albe cu nuante verzi, gri-albastre, galbene pal sau trandafirii. Pretul creste odata
cu dimensiunea, iar ca si forma cele rotunde sunt si cele mai scumpe.
Perle Keshi. Perle fara nucleu, care cresc alaturi de o alta perla, nucleata, intr-o stridie akoya.

Perle de apa dulce

Perle Biwa. Biwa este cel mai mare lac din Japonia si primul cu apa dulce in care s-au cultivat perle. Perlele biwa sunt recunoscute
pentru calitatea inalta, luciul uniform si suprafata neteda. De obicei nu au nucleu pentru ca midia nu il accepta, motiv pentru care
perlele au si forme ciudate. Culorile variaza intre alb-roz, alb-crem, somon, bordo si violet.
Perle mabe. Se obtin lipind un nucleu sub forma de semifera pe interiorul unei cochilii.
Perle blister (semiperle). Diferenta cu aceste perle este aceea ca nu se dezvolta pe partea interioara a mantalei, ci a valvei,
spatele lor fiind plat.
Perle seminte. Perle de dimensiuni foarte mici, pana la 2 mm.