bazeaza pe abilitatea de a construi structuri complexe respectand specificatii la nivel atomic si folosindu-se de sinteza mecanica.
Structurile nanometrice nu numai ca sunt foarte mici,
ajungandu-se chiar pana la scara atomica in proiectarea lor, dar ele poseda unele proprietati total deosebite si neasteptate, in comparatie cu trasaturile aceleiasi substante luata la nivel macroscopic.
Roboti microscopici, subdimensionati incat
sa poata patrunde insesizabil in corpul uman si sa se miste in voie, au inceput de ani buni sa fie ganditi, proiectati si realizati de oamenii de stiinta, in virtutea intrebuintarii lor intr-o varietate de scopuri.
Medicii se confrunta adesea cu problematica
executarii unor operatii complexe de microchirurgie pentre repararea vaselor de sange, pentru transplantarile de tesut sau pentru reatasarea membrelor sectionate.
In curand insa, sistemul medical si mai ales
cel chirurgical si-ar putea modifica stilul de abordare, capotand spre tehnologia nano, cea care va permite prestarea celor mai sinuoase sarcini medicale prin controlarea telecomandata a unor mecanisme robotice minuscule, capabile sa calatoreasca prin corpul omenesc, sa diagnosticheze afectiuni si sa le trateze.
La Universitatea Tonhuku din Japonia, inginerul
Kazushi Ishiyama a proiectat mici spirale rotative electronice, capabile sa inoate prin fluidul celor mai subtiri vene organice. Nanobotii pot fi injectati in organism cu ajutorului unei seringi standard cu ac hipodermic. Ishiyama considera ca aceste dispozitive si altele asemenea lor se vor dovedi extrem de eficiente din punct de vedere medical, mai ales in privinta indepartarii tumorilor cerebrale, foarte greu de operat pe cale clasica.
Doctorul James Friend si echipa sa de ingineri
mecanici din cadrul Universitatii Monash din Australia au construit deja un motor de tip acvatic de dimensiunea unui cristal de sare, echivalenta cu grosimea firului de par uman. Principiul de functionare al motorului este inspirat din stilul de locomotie al bacteriei digestive Eschierichia coli (E coli), care foloseste mici tentacule pentru a inota prin organism. Viteza motorului este de 100.000 de rotatii pe secunda.
Cateva institute de cercetare s-au implicat in
realizarea unei confluente intre tesutul organic, viu, si componente anorganice, pentru a crea dispozitive hibride care sunt parte masinarii, parte organisme. Primele asemenea inventii au fost roboti microscopici care se asamblau singuri, alimentati de muschiul cardiac si creati de inginerii Universitatii din California, Los Angeles (UCLA). Aceste entitati hibride au potentialul de a fi folosite in microchirurgie, de exemplu pentru indepartarea placilor arteriale
Microcosmosul cucereste macrocosmosul
In laboratoarele sale, NASA sustine intensiv stiinta infloritoare a nanotehnologiei. Ideea principala a acestei activitati este invatarea gestionarii materiei la scara atomica. Daca vizionarii au dreptate, nanotehnologia ar putea conduce la roboti care sa incapa intre cutele amprentelor unui deget, la materiale autoregeneratoare, lifturi spatiale si alte dispozitive uimitoare.
Cercetatorii incearca sa obtina de la nanomateriale
posibilitatea folosirii lor in sustinerea avansata a vietii, in realizarea unor super-computere si a unor senzori minisculi pentru substantele chimice.
Senzorii miniaturali pot detecta pana la cateva parti
dintr-un milion ale unor substante chimice, precum gazele toxice, facandu-i folositori atat in explorarea spatiului cat si in chestiuni de siguranta nationala.
Un alt concept propus este "o a doua piele" pe
care astronautii sa o poarte pe sub costumele spatiale, care ar folosi bio-nanotehnologia pentru a simti si a raspunde radiatiei ce penetreaza costumul, sigiland rapid orice zgarieturi sau brese.
O buna parte din cercetarile
nanotehnologice din toata lumea se concentreaza pe aceste nanotuburi. Senzorii miniaturali pot detecta pana la cateva parti dintr-un milion ale unor substante chimice, precum gazele toxice, facandu-i folositori atat in explorarea spatiului cat si in chestiuni de siguranta nationala.
Totusi, inspirandu-se din biologie,
Constantinos Mavroidis, director al Laboratorului de Bionanorobotica Computerizata din cadrul Universitatii Nord-Estice din Boston, exploreaza o alternativa a abordarii nanotehnologiei: in loc sa inceapa de la zero, conceptele lui Mavroidis angajeaza "masinarii" functionale molecular, pre-existente, care pot fi gasite in celulele vii: molecule de ADN, proteine, enzime, etc.
Este important sa incepem sa ne
gandim de pe acum la ce ar putea face posibil nanotehnologia peste multi ani de acum inainte!