2007 05 10 Mentalitati africane (I)- Pr.

Eugen Blaj
Un aspect pozitiv n cultura africana este acea sensibilitate fata de darul procrearii, al acceptarii
tuturor copiilor pe care Dumnezeu binevoieste sa i daruiasca unei familii. Orice copil care se naste
este vazut ca un dar al divinitatii. Aceasta motivare religioasa face ca familia kenyana sa fie
numeroasa. Dar nu numai aspectul religios prevaleaza n acest context. Exista o complexa atitudine
generala fata de viata, total diferita de cea occidentala, care si pune amprenta asupra motivatiei
acceptarii copiilor. De pilda, egoismul, dorinta de trai comod, hedonismul sau lipsa de credinta sunt
elemente secundare n deciderea acceptarii mai multor copii n familie. Darul existentei este mai
presus de orice dificultate de trai. Deci constiinta maternitatii si a paternitatii nu este zguduita de
suferintele pe care le traverseaza familia africana, existnd mereu loc de ncredere si, mai mult, un
fel de stoicism si tarie de a nfrunta orice dificultate.
Copiii nu sunt nici o clipa lipsiti de afectiune materna. Oriunde ai merge, poti vedea femei cu copii
nu n landouri, pentru ca acestea nu se gasesc aici, ci pe spate. Aceasta este un semn ca mamele
nu si delega functia de educatoare, de formatoare, nici unei persoane. Asa cresc la umbra iubitoare
a mamei si probabil aceasta afectiune de care are nevoie orice copil reprezinta acel esential care
tine locul bunurilor materiale, al jucariilor si al tuturor accesoriilor vietii moderne.
Copiii trebuie sa asculte de mai mari ca de Dumnezeu; la slujba nici nu se foiesc, chiar daca slujba
dureaza uneori si doua ore. Este greu de nteles aceasta rabdare. Desi stau toti ntr-o parte
rezervata copiilor la biserica, nu se misca, nu au nevoie de cineva care sa-i pazeasca. Pe lnga
aceasta, sunt foarte rusinosi, cel putin pna li se cstiga ncrederea; te apropii de ei si fug de tine.
Activitatea domestica este pastorirea vacilor si a caprelor, n cazul n care nu merg la scoala. Cei
care merg la scoala studiaza opt ore, de la opt dimineata pna la patru dupa-amiaza. Unii dintre ei,
din cauza saraciei, nu iau cu ei la scoala nici cel putin o bucatica de pine. Dupa ntoarcerea de la
scoala, fetitele duc apa de la ru cu bidonul sau cu butoiasul, pe spate, agatndu-l de cap ,iar
baietii merg la muls vacile.
Jocurile copiilor sunt foarte simple. Jucariile lor sunt reduse la minim: poti vedea copii care se joaca
cu minge de crpa, chiar si n unele scoli ( foarte rar cu sticla din plastic), cu roti de bicicleta
mpinse de o srma groasa n forma de cocrla sau vreun alt obiect gasit pe drum. Nu am vazut
pna acum masinute, papusi si alte jucarele moderne. Majoritatea nu au vazut ce este un televizor
sau radio, dect doar pe piata daca au venit la trg, ntruct nu au lumina nici acasa, nici la scoala.
mbracamintea lor este destul de modesta. Unii umbla desculti, chiar si la biserica, altii cu
ncaltaminte buna, nsa majoritatea cu tenisi sau pantofi rupti. Adolescentii sunt pregatiti pentru
circumcidere. Aceasta are diferite conotatii: la nivel social si familiar, se bucura de o anumita
recunoastere. La nivel religios, este vorba de o practica traditionala de initiere ntr-un mod de viata
ce specific comunitatii traditionale si pe care evanghelizarea l-a preluat ntruct este un element
fundamental al acestor culturi indigene africane. Circumciderea, pentru adolescentii crestini este
precedata de o cateheza corespunzatoare vrstei si modului de viata.
Tinerii, ca pretutindeni, se organizeaza pe grupuri cu scopul de a promova activitati formative sau
educative, religioase sau civile, de a se cunoaste reciproc si de a ajuta institutia pe care o
reprezinta. Flacaii care se pregatesc sa se casatoreasca trebuie sa si strnga banii pentru a putea
rascumpara mireasa de la parintii ei. n caz contrar, se expun riscului ca tatal fetei sa o ia acasa
dupa ctva timp.
n general, femeia este desconsiderata, nefiind admisa n coordonarea vietii sociale si educative. Ea
nsa are grija de copii. Rolul ei de educatoare nu este substituit de nimeni. Ei i revine munca
domestica. Zilnic, spre seara, femeile duc sarcini de lemne pe spate pentru a gati mncarea.
Muncile cmpului sunt mpartite cu barbatul. Accesul la functia de conducere este foarte limitat. n
biserica, femeia poate participa la dansurile rituale si la cor; activitati de cateheza, de ministru
extraordinar al Sfintei Euharistii, de conducere a unui grup sunt actualmente rezervate numai
barbatilor. nca nu sunt valorificate disponibilitatea, capacitatea intelectuala si abilitatea femeii n
multe activitati sociale si religioase. Femeia este aceea care aduce ofrandele la liturghie,
continund obiceiul pe care l aveau nainte de crestinism, cnd, n sacrificiile lor religioase, femeile
aduceau darurile. n ambientul musulman si traditional, unde nca nu a patruns crestinismul, se
practica poligamia; si aceasta ar fi un alt dezavantaj al femeii n comparatie cu barbatul. n fine, o

privire generala asupra femeii n cultura de aici arata ca, desi respectata, este frustrata de anumite
activitati pe care foarte bine ar putea sa le desfasoare, dar care deocamdata sunt considerate
apanajul barbatului.
Barbatului i revine asadar rolul de conducere n familie, grup, comunitate sau societate. Lui i revin
muncile ce comporta o mare responsabilitate si cele care solicita un efort fizic deosebit, de
exemplu, munca n constructie. n general el este acela care trebuie sa aduca bani n casa pentru
ntretinerea familiei; el trebuie sa fie ascultat fara vociferari de copii si de sotie. El nu trebuie sa fie
corectat n fata copiilor sau a femeilor pentru a nu pierde autoritatea n fata acestora. Autoritatea
barbatului, nteles n acest context de aici, mentine echilibrul psihologic si ritmul constant al
atributiilor pe care fiecare le are.
***
Toate scolile au opt ore de lucru pe zi. Elevii trebuie sa ajunga n jurul orei sapte dimineata la
scoala, ncep orele la opt si termina la patru dupa amiaza. Lasa scoala la ora cinci dupa amiaza.
Deoarece dupa ore trebuie sa faca curatenie sau alte activitati pe care le primesc de la profesori.
Acesta e cazul scolilor elementare, de la ntia pna la a opta. n cazul liceelor, majoritatea sunt cu
internat. Foarte putine licee sunt asa numite de zi, unde elevii merg acasa dupa ore. n general
scolile sunt pentru baieti sau fete, foarte putine sunt mixte. Aceasta pentru a mentine mai usor
disciplina scolii. Iar orele se fac n limba engleza, prin urmare toti aceia care frecventeaza scoala
stiu bine engleza.
n licee se oficiaza servicii religioase, fie catolice, fie protestante, odata pe luna, nsa n fiecare
saptamna elevii se aduna pentru a discuta teme religioase, a se ruga si a cnta mpreuna, tinnd
cont de confesiunea religioasa. Scolile care sunt aproape de parohie n general primesc permis sa
vina la liturghie duminica. Este frumos sa vezi cum sute de elevi vin la liturghie , n uniforma lor de
scoala, duminica dimineata.
Exista scoli statale sponsorizate de catre biserica, fie catolica, fie protestanta. n reuniunile oficiale
administrative sunt invitati ntotdeauna si reprezentantii bisericii. Autoritatea morala a preotului, n
aceste cazuri, este foarte importanta. Programul scolar este cal a noi, copiii trebuie sa cumpere
totul, inclusiv cartile. Se mai aud cazuri cnd scoala primeste de la vreun binefacator carti pentru
elevi, si n cazul acesta aceste carti se mprumuta pna se rup. Parintii trebuie sa contribuie la
mentinerea scolii. Considernd acest sistem, multi copii saraci nu pot studia n scoala. Este un
procentaj doar de 40% din copii care frecventeaza scoala. Toti cei care studiaza cel putin liceul
sigur au mai multe sanse de a fi angajati. nsa si cu liceul este greu sa se gaseasca de munca. Nu
sunt fabrici, nu este industrie, si prin urmare marea majoritate lucreaza n agricultura, n cmpul pe
care l are.

2007 05 11 Mentalitati africane (II)-Pr. Eugen Blaj

Casatoria este marcata de rascumpararea miresei cu o suma de bani, platita parintilor. Aici se
cunosc patru forme de casatorie: traditionala, musulmana, hindu,si crestina. Statul le recunoaste
pe toate patru. Primele doua admit poligamia, iar ultimele doua sunt monogamice. Pentru noi,
casatoria traditionala constituie o mare sfidare. Tabuurile si obiceiurile sunt foarte complicate.
Semnul unei asemenea casatorii este cumpararea miresei si consimtamntul parintilor.
Cnd lucrurile se desfasoara normal, se economisesc multe suspiciuni asupra relelor care pot
aparea ntr-o familie. n schimb, cnd nu se mplinesc cele doua conditii de mai sus, orice rau care
se abate asupra familiei este considerat un blestem al parintilor si ca o pedeapsa a lui Dumnezeu.
De pilda, n cazul n care mirele nu are bani sa o rascumpere, mireasa de multe ori fuge de acasa,
ceea ce complica situatia. Daca nu are fii ( fiii sunt primul scop al familiei traditionale), sunt
convinsi ca i-a ajuns blestemul parintilor. Aceasta forma de casatorie admite poligamia deoarece
scopul principal nu este att complementaritatea, ct procrearea, ntruct se trateaza de comunitati
care se dedica fie la pastoritul animalelor, fie la muncile cmpului.
Se ntlnesc si cazuri de sanatio in radice, atunci cnd, n general, femeia, solicita sa fie admisa la
sacramente, deoarece sotul nu vrea sa se casatoreasca la biserica. Dupa o investigare proprie,
daca se verifica ntr-adevar ca sotul, din motive anticatolice sau anticrestine, nu accepta casatoria,
ea este admisa la sacramente, cu conditia ca sa fie prima lui sotie( daca este caz de poligamie).

Casatoria nu are aici un caracter institutional destul de pronuntat. Cazurile de divort sunt minime si
se ntmpla n general la orase, nu la sate. Datorita culturii de aici, pot spune ca exista un respect
fata de cea mai veche institutie, de origine divina, a umanitatii.
***
Persoanele care ajung la o vrsta avansata sunt putine. n general vrsta medie este cea de 40 de
ani. Deoarece batrnetea este considerata o binecuvntare a lui Dumnezeu, batrnii sunt iubiti si
respectati n familie s n comunitate. Este de neauzit ca un batrn sa fie ndepartat din familie
Ramne cu familia lui pna la moartea naturala. Sunt considerati ca foarte ntelepti si cunoscatori a
multor mistere.
Saracia fiind corolarul bolii, singura solutie n fata bolii ramne resemnarea. . De exemplu, n cazul
bolii sida, unicul tratament este pregatirea pentru moarte, chiar daca aceasta din urma nu este
imediata. Costul tratamentului este att de mare ca numai clasa de sus a societatii de aici poate sa
si procure. Si asa si cu alte boli care n Europa au o solutie. Lipsa de organizatii si de asigurari
sociale, att private ct si statale, reduc la minimum posibilitate unui tratament adecvat facut unui
bolnav. n plus spitalele nu ofera multe sperante. (aici este o mizerie de nedescris; uneori se pun
cte doi bolnavi ntr-un pat si daca unul moare smbata noaptea, celalalt trebuie sa doarma cu
mortul pna luni dimineata pentru ca nimeni nu l scoate de acolo. n plus, n camera frigorifica
pentru morti, daca nu dai mita, nu-ti baga mortul n frigider, ti-l lasa noaptea pe podea, iar ca sa ti
dea mortul de acolo de asemenea ti trebuie o suma de bani exorbitanta).
Bolnavul nu sufera singur. n jurul lui este toata familia. Dar nu numai familia, ci si comunitatea.
Poporul kenyan, fiind foarte religios si primind o e educatie solida de la misionari, nu ntrzie sa
cheme preotul sa spovedeasca pe bolnav, sa se roage pentru el si sa i dea sacramentul bolnavilor.
Atunci cnd preotul ajunge la bolnav, gaseste adesea bolnavi adunati ntr-o singura casa mpreuna
cu alti vecini. Se aduna si asteapta preotul, ntre timp se roaga si cnta foarte mult.
Moartea nu este un motiv de disperare. Sunt ajutati n nfruntarea mortii de mentalitatea
religioasa. Africanii nu au o reprezentare clara asupra lumii de dincolo. De fapt, nu cred ntr-o
pedeapsa vesnica. Ei stiu ca mor si merg la Dumnezeu. Nimic altceva. n religia lor traditionala nu
au conceptul de premiu-pedeapsa. Iata de ce moartea nu i surprinde n disperare.
n ce priveste cultul mortilor, spre deosebire de alte locuri din Africa, n aceste zone religiile
precrestine nu aveau un cult deosebit al mortilor. Responsabilitatea fata de cei plecati a fost
constientizata odata cu venirea crestinismului. Cu ani n urma nsa mortii nu erau ngropati, ci lasati
pe cmp la animal. Acum ei sunt ngropati n curtea casei sau n gradina( n afara de orase, nu sunt
cimitire). Uneori sunt lasati n casa pna si doua saptamni cu scopul de a se aduna familia. Seara
se aduna toata comunitatea, indiferent de confesiune religioasa, cnta, mannca mpreuna,
danseaza. Sunt pe cale de a-si forma o traditie crestina cu privire la cultul mortilor.
Pr. Eugen Blaj