CANAL DE DISTRIBUTIE FIZIC SAU NU?

INTRODUCERE
Canal de distributie fizic sau nu ? Aceasta este dilema pe care sunt
chemate sa o rezolve astazi companiile. Este vorba despre a intelege care vor fi,
in viitorul cel mai apropiat, cele mai bune politici de distributie de adoptat,
decizand daca sa ne mai incredem sau nu in vechiul sistem al punctelor de
vanzare. Alternativa la canalul traditional store (magazin), o reprezinta,
bineinteles, o ampla gama de canale no-store disponibile in momentul de
fata:vanzari pe baza de catalog, vanzari telefonice, vanzari televisive si, mai ales,
comertul electronic (e-commerce).
Dupa parerea analistilor comertului cu amanuntul, in urmatorii 5-7 ani,
aproximativ 40% din vanzarile cu amanuntul se va realiza pe noile canale , intre
care Internet se evidentiaza cu putere, datorita ritmului sau de crestere, de
neimaginat pana cu putin timp in urma.
Intrebarea care se pune , in cele din urma, este urmatoarea:vom continua
sa facem shopping mergand fizic in magazin, sau vom ajunge sa cumparam totul
ramanand comod acasa?
Pentru a gasi un raspuns la aceasta intrebare, sa ne oprim mai intai putin
aspra termenului retail marketing. Termenul englez retailing se traduce prin ceea
ce , in romaneste, definim activitate de distributie comerciala cu amanuntul ; in
consecinta, retail marketing nu este altceva decat ansamblul strategiilor si
tacticilor de marketing specifice gestiunii punctului de vanzare si avand drept
scop cresterea cifrei de afaceri.
In ceea ce priveste dilema asupra sortii punctului de vanzare fizic, putem
anticipa ca, probabil, comertul cu amanuntul nu se va prabusi sub greutatea, chiar
daca tot mai mare, a comertului electronic. Vom asista, mai degraba, la o evolutie
accentuata a sa, care ii va permite sa supravietuiasca datorita unei noi capacitati
de a atrage clientul in magazin. Aceasta noua capacitate de atractie deriva din
constientizarea faptului ca, concurenta prin intermediul marfurilor nu mai este
suficienta:armele de cucerire a consumatorului vor fi serviciile oferite si
amenajarea punctului de vanzare mai mult decat sortimentele de produse insesi.
Atac periculos din partea comertului electronic, deci , dar o aparare
excelenta din partea comertului traditional.

CAP. 1 DE LA MARKETINGUL NO STORE LA E-COMMERCE

Dupa parerea multor esperti, globalizarea este inamica punctului de
vanzare si Internet- si impreuna cu el si comertul electronic- reprezinta un pericol
tangibil si imediat pentru cine se ocupa de comertul traditional. Aceasta
amenintare se concretizeaza in punerea la dispozitia consumatorului de cai
alternative pentru achizitionarea produselor, impingandu- l spre instrumente noi,
nu intotdeauna compatibile cu sistemele obisnuite de vanzare- cumparare. In
realitate, avantul Internetului nu este primul atentat la monopolul comercializarii
prin intermediul punctului de vanzare:in timp, s-au succedat multe alte inovatii,
intervenind, untori prin a slabi, alteri prin a intari capacitatea atractiva a
magazinului.

1. CONCEPTUL SI ORIGINILE COMERTULUI ELECTRONIC

Fenomenul comertului electronic trebuie incadrat si studiat in interiorul
unui scenariu mai larg in timp si mai variat in tipologia manifestarilor carora le-a
dat viata. Perspectiva cea mai larga ce se poate adopta este cea a marketingului
no- store, adica marketingul fara punct de vanzare, categorie in care comertul
electronic se incadreaza perfect. Dar cand si, mai ales, cum ia nastere
marketingul no-store are prea putin sau chiar deloc de-a face cu comertul digital.
Prima forma genuina de marketing fara punct de vanzare poate fi
identificata in figura vanzatorului ambulant., care vaneaza clienti batand din usa
in usa si caruia, cantitatea si calitatea crescanda a magazinelor , impreuna cu
mobilitatea tot mai mare a cumparatorilor ii va reduce drastic munca.
Cand, apoi, in 1871, Antonio Meuci inventeaza telefonul, se deschide o alta
usa pentru cine doreste sa vanda sarind peste necesitatea punctului de vanzare;
astfel incat, deja in 1883, intr-o zona din nord-vestul SUA este publicata prima
editie a unei carti de telefoane pentru utilizare comerciala,al carei scop era cel de
a presenta o lista a produselor si serviciilor si de a permite cumparatorilor sa faca
achizitii fara a iesi din casa. Cam in acelasi timp cu raspandirea telefonului, in
SUA vanzarile prin intermediul cataloagelor devin parte integranta din viata multor
familii, oferind un ajutor pretios mai ales agricultorilor din ariile mai indepartate si
locuitorilor din comunitatile mai mici.
La inceputul secolului 20 automobilele se afirma ca mijloc de transport
din ce in ce mai obisnuit si, ca urmare, au loc o serie de interventii menite sa
imbunatateasca calitatea si capilaritatea retelelor stradale. Populatia castiga o
asemenea mobilitate in masura sa determine criza chiar si a celor mai afirmate
firme de vanzare prin corespondenta, astfel incat acestea sunt determinate sa
deschida adevarate puncte de vanzare, convertindu-se la sistemul de vanzare
traditional. Vorbind tot destre Statele Unite, aceasta este si soarta firmei lider in
vanzari prin corespondenta SEARS, care se trasforma in cel mai important
distribuitor pe teritoriul SUA, pozitie mentinuta pana in 1990, cand este depasita
mai intai de K-MART si, un an mai tarziu, de WALL-MART.
Pe fondul declinului general al succesului cataloagelor din prima
generatie, in anii 80 debuteaza un nou filon de cataloage care, imprimate pe
sartie de calitate optima si cu reproduceri color, ofera o categorie de bunuri
complet detasata de bunurile de prima necesitate.Propun, de fapt, articole de lux
sau semi-lux cum ar fi: bijuterii, imbracaminte de calitate superiora si la preturi ce
depasesc preturile medii, mobila extravaganta, articole decorative pentru casa,
jocuri pentru copii si adulti. . O serie de factori simultani contribuie la succesul
acestei noi piete: in anii precedenti venitul americanului mediu a crescut peste
nivelul de subzistenta; femeile, din ce in ce mai mult lucreaza in afara casei,
adaugand venit dar luand din timpul alocat gestiunii familiare; crearea, de catre
companiile telefonice, a numerelor verzi (toll free), datorita carora se
economiseste mult in realizarea unei comenzi; eliberarea cartilor de credit
valabile in toata tara si in toata lumea, datorita carora se obtin facilitati in
modalitatile de plata; eficienta si competitivitatea tot mai mari a mijloacelor de
transport, ceea ce reduce timpii de livrare.
Etapa urmatoare o constituie vanzarile televisive. In SUA exista inca
anumite canale de televiziune dedicate in intrgime vanzarilor directe, dar se
estimeaza ca acestea au ajuns deja potentialul maxim, urmand, fireste, declinul.
Se folosesc de vanzatori esperti si, la orice ora din zi si din noapte, ofera un
produs dupa altul. Publicul lor principal pare a fi compus din persoane singure
care, pentru un motiv sau altul, raman in casa. Vanzatorii televisivi devin prietenii
si idolii lor, si aceasta ii determina sa cumpere ceea ce le este propus. Atat in
SUA, cat si in Europa, s-a incercat vanzarea prin televiziune a produselor

alimentare, fara a se obtine, insa un prea mare succes. Problema principala o

reprezinta distanta dintre client si vanzator-si costurile necesare pentru
acoperirea acestei distante, mai ales in cazul bunurilor perisabile.
Dificultatile in materie de modalitati, timpi si costuri reprezinta o problema
majora pentru orice forma de comert ce nu se bazeaza pe un punct de vanzare.
De aceasta regula nu scapa nici ultima frontiera a marketingului no-store:
comertul electronic.

1.2

COMERTUL ELECTRONIC:CE ESTE SI CUM

FUNCTIONEAZA

Ideea de baza este aceeasi:cumparatorul sta comod in casa sau la birou,

rasfoieste pagini si pagini cu oferte imbietoare, selecteaza produsele
preferate, trimite eventuala comanda si asteapta livrarea produselor la
domiciliu. Diferentele fundamentale fata de celelalte canale no-store sunt :
interactivitatea, vastitatea ofertei si multimea informatiilor.
Interactivitate inseamna a putea dialoga, in timp real sau aproape,
cu firma ofertanta-fie aceasta firma de productie sau de distributie- ,
datorita folosirii postei electronice.
Oferta vasta se refera, practic, la un sir de produse si servicii,
practic nelimitat, atotcuprinzator, care ajunge de la carti si reviste la discuri
si videocasete, de la imbracaminte si accesorii la alimente si vinuri, de la
electronica si telefoane mobile la hardware si software, de la articole pentru
hobby, casa si birou, la articole de sanatate, frumusete si sport, pana la
masini si moto,(de cumparat sau de inchiriat) , polite de asigurare, produse
financiare, vanzare de bilete si calatorii organizate.
Informatii vaste inseamna ca Internet, ofera , ca sa spunem asa,
acces liber la intreaga cunoastere umana, datorita sistemului simplu si
imediat al linkurilor (sau legaturi hipertextuale ), prin intermediul carora
utilizatorul sare de la un argument la altul, navigand printre pagini web,
programe de instalat si adrese de posta electronica, imagini, sunete si
aplicatii executabile on-line. In felul acesta orice posibil cumparator se
poate documenta detaliat aspra oricarui aspect al tranzactiei pe care,
eventual, va dori sa o incheie.
Faptul surprinzator este ca, pentru a se arunca in acest ocean imens
de oportunitati este suficient sa fii in posesia unui PC, un modem si,
bineinteles, o linie telefonica.
Sa incercam acum sa sintetizam modul de functionare al comertului
electronic dintr-un punct de vedere strict operativ, pentru a intelege ce se
intampla efectiv, din momentul in care un cybershopper- adica cel ce face
cumparaturi prin intermediul computerului- se conecteaza la Internet si
pana cand intra efectiv in posesul bunurilor achizitionate.
La fel cum, cel ce trebuie sa faca cumparaturi ia masina, merge la
supermarket, se invarte printre rafturi, alege marfurile si le pune in carucior,
tot asa, cybershopper- ul se conecteaza la Internet,intra in cybermarket,
rasfoieste cataloagele video , selectioneaza bunurile si efectueaza comanda
dupa modalitatile -on-line sau off-line prevazute. Modalitatea cea mai
raspandita pentru a trimite comanda este on line si consta in completarea
unui modul preimpostat. Alteori, acest modul nu exista si utilizatorul va
trebui sa-si manifeste cererea prin email.
In acest punct se pune o problema juridica, in termeni de incheiere a
contractelor pe Internet. Comertul electronic se bazeaza, de fapt, pe
ofertele comerciale din partea firmelor si accptarea acestora de catre

cumparatori : dar cand, cu exactitate, se poate considera incheiat contractul

intre parti?
Este nevoie sa facem distinctia intre doua cazuri, in functie de
propunerea commerciala, care poate fi :
-specifica, comunicata prin e-mail unor comparatori potenziali
specifici;
-generica, comunicata prin intermediul unor pagini web atragatoare
nediferentiat tuturor utilizatorilor Internet.
In primul caz este vorba de oferta commerciala in sens propriu, adica
o propunere juridica care obliga firma imediat. In cazul in care oferta este
urmata de un mesaj de
acceptare a ei de catre consumatorul tinta,
contractul se considera incheiat (perfect).Este vorba, deci, de un vanzator
ofertant si un cumparator acceptant.
In cazul propunerii generice, vorbim mai degraba de o invitatie de a
lua contact, invitatie adresata de firma consumatorilor. Firma nu poate
cunoaste dinainte identitatea sau numarul utilizatorilorcare vor raspunde
ofertei sale cu intentia de a incheia afacerea. Si atunci, este mai prudent,
din partea vanzatorului, sa precizeze ca nu se trateaza de propuneri
juridice, ci doar de invitatii de a intra in negociere, introducand, de exemplu
texte precum fara obligatii sau cu exceptia confirmarii. In acest caz,
utilizatorul care completeaza formularul de comanda electronica
este
primul care se obliga sa ramana angajat la contract, in timp ce contractul se
considera incheiat doar in urma mesajului succesiv de confirmare din partea
firmei. Vorbim, deci, destre un cumparator ofertant si un vanzator
acceptant.
Un alt aspect de clarificat priveste modalitatile de plata.In primele
experiente de tranzactii prin Internet plata se efectua in afara Retelei, de
exemplu prin bonific bancar sau ramburs, la livrarea pachetului.Bineinteles,
dezvoltarea comertului electronic nu se putea opri la aceste modalitati de
plata atat de tradizionale si lente, astfel incat, curand au fost introduse
mijloace de plata alternative, printre care se evidentiaza cartea de credit:
acest sistem este accptat de aproape toate siturile comerciale si, inca
pentru multi ani, va fi forma de plata dominanta pentru tranzactiile pe
Internet. O analizza recenta realizata de catre BizRate pentru Visa USA
atesta faptul ca, cartea de credit acopera 93% din tranzactiile on line, fata
de un simplu 25% din tranzactiile off line.

CAP. 2 APARAREA MARKETI NGULUI TRADI TIO NAL

2.1 DESPRE FLAG SHIP STORE
Strategiile brandingului vertical orientat spre coerenta valorilor, a
imaginii, a stilului, a pastrarii specificului la toate nivelurile filierei, pana la
punctul de vanzare, au determinat aparitia asa numitelor flagship store, o
inovatie in cadrul comertului cu amanuntul inca putin analizata. Flagship
store sunt un fenomen relativ recent aparut in ultimii 15 ani. Se disting prin
dimensiunile lor, care le depasesc mult pe cele ale boutiqurilor monomarca
tradizionale, se intind pe mai multe niveluri, de obicei si isi au sediul in
strazi de prestigiu.Sunt o declaratie, un manifest de forta si putere a marcii,
cu scopul de a impresiona consumatorul. In general, intra in strategiile de
dezvoltare internationala si sunt finantate din bugetul de marketing. Nu se
deschid cu scopul de a aduce profit, ci cu obiectivul de a intari imaginea
brandului.Reusesc, prin intermediul spectacolului sa transforme actul de a
face shopping intr-o experienta unica si aduc conceptul de branding la
extrem. Brandul este transformat, practic, intr-o icoana.
In cazurile cele mai reusite, magazinele flagship store tintesc la
acoperirea mediatica ca si atractii turistice. Un flagship store reprezinta
extensia brandului in comertul cu amanuntul,reprezinta marca ce devine
stapana a teritoriului, reinterpretand spatiul arhitectonic pentru a influenta
clientul final.
Primul flagship store a fost construit de Ralph Lauren in 1989 la New
York. Ambientul luxuos, cu mobila din lemn masiv , covoare orientale si
ramuri de orhidee introduce vizitatorul intr-un fel de locuinta nobila ce
reconstruieste stilul Angliei Antice pe care stilistul il dorea pentru punctul
de vanzare propriu.
A doua etapa, fundamentala, in istoria magazinelor flagship este
reprezentata de Nike Town. Nike a fost una dintre primele companii care a
creat un flagship store cu obiectivul de a aplica in proiectarea spatiilor de
vanzare monomarca aceeasi dorinta de performanta si inovatie applicate in
cazul proiectarii produselor proprii.

Magazinele Nike Town sunt realizate ca si cum ar fi o sala a

viitorului, un music club, un muzeu fotografic si un enorm punct de vanzare
tehnologic. Nike acorda o atentie deosebita culturii sportive locale,
realizand pavilioane unde se poate juca fotbal, rugby, basket sau volei.
Obiectivul Nike, construirea acestui flagship store, era sa realizeze un
punct de intalnire sub semnul experientei brandului Nike. Magazinele Nike
Town au ajuns aproape sa faca parte din traseul turistic al oraselor, si, in
unele cazuri, cu mar fi cel al orasului Chicago, reprezinta principala atractie
turistica, cu un milion de visitatori pe an.
In 2000 ia sfarsit faza de pionerat a magazinelor flagship store si
marile companii multinationale, multinationalele de lux, incep sa
investeasca importante resurse, nu doar financiare, ci si creative, in
proiecte noi de magazine tip flagship.
Facand o recere in revista succinta a celor mai semnificative flagship
store costruite recent, trebuie sa amintesc magazinul de tip flagship store al
lui Louis Vuitton din Tokyo, al carui scop principal il reprezinta comunicarea
marcii. Scopul principal al acestuia il reprezinta comunicarea marcii.
In 2001, Prada, la New York, creeaza Epicentrul, in inima
Manhattanului, care se distinge mai ales prin tehnologia avanzata;
comunicarea in punctul de vanzare se realizeaza prin intermediul
tehnologiei:cabinele de proba sunt dotate de telecamere care proiecteaza
imaginile in monitoare.
In 2003 Prada construieste un al doilea Epicentru la Tokyo sub forma
unui turn de cristal cu o piele de sticla asemanatoare unei membrane
organice trasparente care elimina linia de demarcatie dintre interior si
exterior. In 2004 acesta este urmat de un al treilea Epicentru, la Los
Angeles
Cel mai mare flagship store in Asia a fost inaugurat in anul 2001 la
Tokyo de Hermes, in intteriorul caruia se gasesc un mic muzeu, un spatiu
dedicat expozitiilor temporare, o casa multimediala, laboratoare pentru
artizanii casei Hermes, o gradina si, evident, cinci niveluri dedicate
vanzarii.
Avand in vedere aceste exemple, o intrebare se impune:ce factori
imping un numar tot mai mare de grupuri industriale lider (intre care Apple,
Sony, Omnitel, Puma, Adidas, Fila, Pucci , Fendi, Benetton, Trussardi,
Armani, Dolce&Gabbana, Immeuble Kenzo) sa deschida magazine de tip
flagship store ?
2.2 Factorii de dezvoltare a magazinelor de tip flagship
Un studiu efectuat in Italia in randul unor companii din sectoarele
serviciilor, modei, restauratiei si no-food a scos la ideala urmatoarele
motivatii in proiectarea si deschiderea unor magazine flagship:
Comunicarea valorii marcii;
Servirea unor noi segmente de piata;
Sustragerea de la distributia traditionala;
Crearea unei relatii directe cu consumatorul;
Folosirea punctelor de vanzare ca si laboratoare de marketing;
Emotionarea clientilor in punctele de vanzare;
Reducerea costurilor de distributie.
Intre factorii calitativi relevanti care determina un numar tot mai mare
de companii sa se dezvolte prin deschiderea de magazine de tip
flagship monomarca, se disting urmatorii, conform aceluiasi studiu:
1. schimbarile survenite in raportul industrie-distributie;

1.

2.

3.

4.

2. criza sistemului de comunicare in masa traditional si a

metodelor de marketing traditional;
3. schimbarile in structura si dinamica cererii;
4. afirmarea dimensiunii nemateriale a marcii.
Concentrarea si cresterea puterii distributiei strage dupa sine riscul unei
distonatii crescande intre continutul publicitatii producatorului si cel al
publicitatii distribuitorului in punctul de vanzare. Necesitatea integrarii in
jos este, deci, determinata si de cautarea unor sinergii intre comunicarea
marcii la nivel industrial si cea folosita de distributie pentru si in punctele
de vanzare, intr-o noua logica a marketingului vertical.
Pierderea de eficacitate tot mai mare a mijloacelor de comunicare in masa
si dificultatile de firmare a noilor canale de mediatizare au un efect de
revitalizare a componentelor comunicative cele mai tradizionale, cu mar fi
punctele de vanzare. Campanile de comunicare traditionala se dovedesc
inefficiente in a satisface exigentele de marketing tot mai rafinate ale
marcilor lider. Devine din ce in ce mai dificila activarea unei comunicari cu
consumatorul utilizand mijloacele de comunicare in masa, incapabile sa
segmenteze si sa microsegmenteze piata si sa urmareasca schimbarile tot
mai rapide ale cererii.
Consumatorul, astazi, este supus unui exces de informatii care ii creeaza
dificultati in orientare ; prin urmare, el este in cautarea unor noi elemente
care sa ii ofere siguranta in procesul achizitionarii unui bun sau serviciu.
Punctul de vanzare a devenit noul element de apreciere a atributelor
nemateriale ale marcii. In mod deosebit, amplasarea punctului de vanzare,
dimensiunilemagazinului, serviciile accesorii oferite, personalul, profilulu
clientilor care frecventeaza magazinul, renumele arhitectului care a
proiectat magazinul, sunt utilizzate de consumator ca si purtatoare ale
valorii marcii, toate acestea pe fondul accentuarii dimensiunii nemateriale a
marcii.
In baza interpretarii semiotice (stiinta care studiaza semnele), marca de
succes evoca o lume posibila si istoriseste povesti ca si cu mar fi o opera
literara, teatrala sau cinematografica. Dezvoltarea magazinelor de tip
flagship poate fi vazuta ca o incerare de a face cat mai credibila lumea
evocata de marca. Metodele marketingului si a comunicarii in masa
tradizionale si-au pierdut credibilitatea in procesul de costruire a lumii
marcii. In schimb, in noile puncte de vanzare, se regaseste sistemul de
valori al carui purtator este brandul, si consumatorul care intra in magazin
poate, in acest fel sa faca o experienta in contact direct cu marca,
scufundandu- se complet in lumea sa posibila. Magazinele de tip flagship
devin, astfel o incarnare reala a imaginii marcii. Punctul de vanzare este
inglobat in lumea marcii si devine simbolul concret al acesteia.
Iata cum, un flagship store ofera solutii de marketing pentru o
companie la problemele aparute mai ales in mediul extern al acesteia,
deschizand noi strazi de promovare.
2.3 Conditii de succes pentru flagship store
Pentru un succes deplin al unui magazin de tip flagship, un
studiu efectuat in Statele Unite a evidentiat sase factori
principali :
1.
existenta unei identitati de marca bine delineate, care
sa sreveasca drept element de riferiment pentru elementele proiectului;
2.
furnizarea unui avantaj legat de marca.Un magazin de
tip flagship nu trebuie realizat ca un muzeu al marcii, si nici nu trebuie

sa fie un parc de distractii, care nu are nimic in comun cu marca. El

trebuie proiectat si realizat in jurul unui beneficiu relevant si original.
3.
valorificarea maxima a caracteristicilor principale ale
marcii. Intr-un asemenea magazin trebbie sa se regaseasca toate
caracteristicile si valorile marcii:simboluri, culori, muzica, traditie si
liniile de produs exclusive, intr-un cuvant, lumea marcii.
4.
oferirea posibilitatii unei experiente de comparare de
neuitat, productiva, distractiva si excitanta.
5.
innoirea permanenta, introducerea unor elemente noi
in masura sa ofere consumatorilor o experienta mereu noua.Innoirea
doar a produselor nu este suficienta pentru a face acest lucru. Pentru a
evita crearea, in magazin, a unei atmosfere depasite, previzibile, deja
esista o tendina de a inlocui partial elementele de mobilier si decor intrun ritm accelerat.
6.
exploatarea magazinelor de tip flagship pentru
capacitatea lor de a invata, utilizandu- le ca laboratoare de marketing
pentru a esperimenta solutii noi, pentru a le descoperi pe cele mai
apreciate de consumatori si a le aplica din nou.
Punctele de vanzare monomarca ar trebui concepute si gestionate cu
obiectivul de a face dine le locuri unice si singolare. Ar trebui sa comunice
valorile marcii si sa teatralizeze lumea acesteia. Sa produca senzatii fizice si
emotive care sa determine clientul sa prelungeasca permanenta si sa se intoarca.
Concluzii
Am inceput acest studiu cu intrebarea Canal de distributie fizic, sau
nu?Am aratat cum, pe fondul accelerarii ritmului vietii insesi a individului ,
comertul electronic, care iti permite sa achizitionaezi orice stand comoda casa,
castiga tot mai mult teren. In aceste conditii, preocuparea companiilor a fost si
este cum sa revitalizeze contactul cu consumatorii, pentru a le putea comunica
valoriale marcii proprii si a-i putea convinge cu alte instrumente decat cele ale
comertului pe internet. Pentru ca, pe Internet, sustin Al Ries si Laura Ries in
cartea lor intitulata Cele 11 legi imuabile ale iternet brandingului , pretul a
devenit principalul coordonator al domeniului vanzarilor retail. Daca ceea ce vor
clientii cu adevarat sunt preturi mai mici, atunci locul unde trebuie sa-si faca
cumparaturile este Internetul. (Al Ries &Laura Ries, Cele 11 legi imuabile ale
Internet brandingului,pg. 184). Tot ei observa ca, Probabil ca majoritatea firmelor
nu isi vor desfasura afacerile prin intermediul spatiului virtual. Dar revolutia
Internetului va obliga fiecare firma sa isi adapteze strategia. (pg. 188). Mai mult
decat atat, s-ar putea adauga, sa gaseasca noi solutii de marketing.
Pe acest fond au aparut magazinele de tip flagship, avand un rol
determinant in afirmarea imaginii marcii si in crearea greutatii brandului.
De multa vreme marketingul a inceput sa conceapa punctul de vanzare nu
doar ca spatiu in care are loc actul de cumparare, ci ca un loc in care ia forma o
experienta accentuata si care ajunge dincolo de relatia comerciala dintre
companie si consumator.
Punctul de vanzare multiplica ocaziile de contact cu consumatorul si se
dovedeste in mod deosebit eficient pentru marcile care doresc sa-si construiasca
rapid notorietatea si sa se internationalizeze in timp scurt.
Magazinul de tip flagship este o incarnare fisica, reala si, mai ales,
durabila, pentru marca. Crearea spectacolului pentru a surprinde ii permite
consumatorului sa se joace cu marca, sa experimenteze, sa se distreze si sa
descopere noi dimensiuni ale marcii , comunicate prin intermediul arhitecturii si
miscarii spatiilor.

Marindu- si vizibilitatea si demonstrand capacitatea sa de a exista dincolo

de ceea ce ofera, marca, prin intermediul magazinului flagship, incearca sa
propuna simboluri si o cultura mai mare a brandului.
Se impune doar o ultima observatie, si anume, ca in Romania magazinele
de tip flagship se afla inca intr-o faza incipienta si le putem gasi doar in
Bucuresti, putand exemplifica cu Extenso sau Kartell.Putem , insa, preconiza ca,
in scurt timp, incepand mai ales din acest an (2007), punctele de vanzare de tip
flagship vor deveni parte integranta a preocuparilor si a strategiilor de marketing
pentru multe companii care activeaza pe teritoriul nostru.