t 34S Sirt CONSTANTIN SIMA ALEXANDRU TUCULEANU DORIN CIUNCAN ARESTAREA PREVENTIVA ARESTAREA PREVENTIVA CONSTANTIN SIMA ALEXANDRU TUCULEANU DORIN CIUNCAN Lu, 4, 2 S xa* 4 ISBN 973-588-478-xArestarea preventiva Consideratii generale introductive Arestarea preventiva este o masura procesual preventiva, privativa de libertate, care consté in lipsirea de liby “ate a unei persoane in cazurile si cu procedura previzute de lege, inauiwe de solufionarea definitiva a lunei cauze penale pentru a se asigura buna desfiigurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmirire penal, de la judecatt ori de la executarea pedepsei. Prin ,cazurile si procedura prevazute de lege” trebuie s& infelegem att reglementitile nationale (Constitutia, Codul de proceduré penal §.a) et si reglementatile internajionale la care fara noastra este parte (prin ratificare, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Conventia european a drepturilor omului s.2. au devenit parte a dreptului intern). Deoarece reprezinti o restringere importanti a libertifiindividuale, {n cursul desftisurarii procesului penal, arestarea preventiva poate fi dispusd numai de un magistrat (art.23 alin.4 din Constitutic). Magistratul {si exercit& atributile numai in baza legit si este independent -judecdtorul sau imparfial - proeurorul (art.123 si art.131 din Constitujie). Avdnd in vedere cd arestarea preventiv poate fi luatd in cazul savarsirii unei infractiuni numai in ipotezele, limitativ, prevazute de art.148 lita-h C.prpen. rezultd ca privarea de libertate a unei persoane constituie o masurd de exceptie. {in materia masurilor preventive, art.148 lit.a-h C.pr.pen. oferd lista complet a derogarilor de la principiul constituyional al inviolabi persoanei. Codul de procedurs penala rispunde astfel exigenfelor formulate de art.49 alin.1 din Constitujie care consacr& caracterul limitativ (de exceptie) al restréngerii exercifiului unor drepturi sau al unor libertifi constitutionale.Arestarea preventiva = in raport de situatiile enumerate de textul constitugional, arestarea preventiva, in actuala reglementare poate fi dispusd numai daca se impune, dupa caz, pentru desfaigurarea instructiei penale, apararea siguranfei nafionale, a ordinii, a sinataii ori a moralei publice, a repturilor si a libertafilor cetijenilor. Se deduce c& arestarea poate fi dispusi de procuror numai daca se impune pentru buna desfagurare a instructiei penale si de instanfa de judecata numai daca se impune, dupa caz, pentru apairarea sigurantei nafionale, a ordinii, a sinatifii ori amoralei publice, a drepturilor gia libert8ilor cetifenilor. Desigur apirarea acestor valori este realizati implicit si in cursul desfigurari instrucfiei penale. Arestarea preventiva are i un caracter provizoriu. Durata limitatd in timp a arestarii preventive rezulta din prevederile art. 146 C.pr.pen. (arestarea invinuitului dureazi pana la 5 zile), art.149 alin.1 C.pr.pen. (arestarea inculpatului dureaz8 pana la 30 de zile), art. 139 C.pr.pen. (cevocarea si inlocuirea arestarii preventive}, art.140 C.pr.pen. (incetarea de drept a arestirii preventive), art.160' C.pr.pen. (liberarea provizorie pe caufiune sau sub control judiciar). Aceste prevederi reprezint& reflectarea pe plan procesual penal a dispozitiilor art.49 alin.2 din Constitutie care statueazi cd restringerea exercifiului unui drept sau unei libertiji nu poate avea ca efect suprimarea dreptului sau a libertifii (art.49 alin.2 teza a II-a). Corelativ reglementirilor amintite, art.23 alin.6 din Constitute precizeazi ci eliberarea celui arestat este obligatorie dac& motivele luatii acestei masuri au disparut. Mai trebuie subliniat cA masura arestarii preventive, reprezentiind 0 ingrdire a libertafii individuale trebuie cireumscrisd obligatoriu tuturor coordonatelor (garantiilor) inserise in art.49 alin.2 din Constitutie. alta garantie previzuti de art.49 alin.2 0 constituie consacrarea principiului proporfionalitifii in virtutea caruia ingridirea trebuie s& fie proportionala cu situafia care a determinat-o (art.49 alin.2 teza I). ‘Aceasti condifionare presupune ca mésura si fie dispusd numai in scopul pentru care a fost prevaizutii (in fiunctie de situafia ce o justificd). 4 ‘Arestarea preventiva Daca in cursul desféigurarii procesului penale se constata cd scopul pentru care a fost luatd mésura preventiva a fost atins devin aplicabile prevederile art.23 alin.6 din Constitutie si art.139 C.pen. Luarea misurii arestirii preventive presupune indeplinirea cumulativa a mai multor condifii de ordin substanfial (previizute de art.143 C.prpen., art.146 C.pr.pen., art.148 C.prpen. s.a.) si de ordin formal (prevazute de art.137! C.pr.pen., art.150 C.pr.pen. $.a.) ce constituie tot atdtea garantii ale inviolabilitatii persoanei. Chiar dacs sunt indeplinite aceste conditii, luarea masurii arestarii preventive este subordonatd realizarii scopului specificat de prevederile art.136 alin.1 C.prpen, Potrivit art.136 alin.1 C.prpen. masurile preventive se iau in scopul asigurarii bunei desfisurari a procesului penal ori impiedicarii sustragerii fnvinuitului sau inculpatului de la urmarire penald, judecati ori de la executarea pedepsei. Realizarea acestui scop constituie o conditie speciali si esenfial pentru luarea misurii arestirii preventive. Miura poate fi luat si pentru realizarea numai uneia dintre ipotezele prevazute de textul art.136 alin.1 C.prpen. Din cele expuse se mai deduce cd arestarea preventiva este o masurd facultativa, in situafiile previzute de art.468 alin.2 si art.470 alin.2 C.prpen., in cadrul procedurii speciale de urmatrire si judecare a unor infractiuni flagrante, luarea masurii este obligatorie. Libertatea individuala, ca de altfel toate libertafile umane, nu este absoluti si urmeazi a se realiza in coordonatele impuse de ordinea de drept. incalcarea ordinii de drept indreptijeste autoritatile publice si intervind pentru restabilirea legalitafii. Aceste actiuni ale autoritatilor trebuie sa fie circumscrise unor reguli ferme si clar delimitate pentru a asigura persoanei ocrotirea juridic& necesara. Lucrarea de faf& isi propune si contribuie Ia cunoasterea _acestor ‘coordonate prin trecerea in revista a principalelor reglementari in materie si a orientarilor actuale ale doctrine’ sijurisprundengei instanfelorjudecatoresti,Arestarea preventivg <== Deoarece in doctriné si jurisprudenfa a rezultat o diversitate de ‘pinii care in mod firesc au condus la solufii divergente demersul nostru se vrea 0 incercare de armonizare a punetelor de vedere exprimate care si contribuie la aplicarea unitara a dispoziiilor legale, la respectarea stricta a garanfiilor constitutionale gi la apropierea legislatiei si jurispadentei romanesti de legislafia si jurisprudenta europeans. Din acest motiv publicm aceasti iucrare avand convingerea c& va constitui un instrument de lucru pentru tofi cei care, intr-un fel sau altul, contribuie la infaptuirea actului de justiie. I CADRU LEGISLATIV Jurisprudenta — doctrinaArestarea preventiva Conventia pentru apirarea drepturilor omului i Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 ART.S 1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranga. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si pottivit cdilor legale: a) daca este detinut legal pe baza condamnérii pronunjate de cétre un tribunal competent; b) daca a ficut obiectul unei arestiri sau al unei defineri legale pentru nesupunerea la 0 hotérre pronunfati, conform legii, de cétre un tribunal ori in vederea garantacii executirii unei obligafii prevazute de lege; ©) daca a fost arestat sau refinut in vederea aducerii sale in fafa autoritajii judiciare com- petente, atunci cénd exist motive verosimile de a banui cd a sAvarsit © infractiune sau cand exist motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica si sivargeasc o infractiune sau si fuga dupa savarsirea acesteia; 4) dac’ este vorba de detentia Jegala‘a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente; e) daca este vorba despre detentia legal a unei persoane susceptibile si transmiti 0 boala contagioasd, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f) dac& este vorba despre arestarea sau detenfia legala a unei Persoane pentru ao impiedica si patrunda in mod ilegal pe teritoriu. sau impotriva cdreia se afld in curs © procedura de expulzare ori de extradzre. 2. Orice persoana arestat’ trebuie si fie informata, in termenul cel mai scurt si intr limba pe care oinfelege, asupra motivelor arestiri sale si asupra oricdirei acuzafii aduse ‘impotriva sa, 3. Orice persoand arestata sau detinuti, in conditile prevaizute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata {naintes unui judecator sau a altui ‘magistrat imputericit prin lege cu exercitarea atribujiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un ——— Arestarea preventiva termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonaté unei garanfii care si asigure prezentarea persoanei in cauzA la audiere. 4, Orice persoand lipsiti de libertatea sa prin arestare sau definere are dreptul si introduc un recurs in fafa unui tribunal, pentru caacesta sa statueze intr-un termen_ scurt asupra legalitatii detinerii sale si s& dispund eliberarea sa dacd definerea este ilegala. 5. Orice persoana care este victima unei arestiri sau a unei defineri in condifii contrare dispozifiilor acestui articol are dreptul la reparafi. ART. 6 1. Orice persoand are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de citre 0 instanja independent’ si impartialé, instituitd de lege, care va hotart fie asupra inc&lcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzafii in materie penala {ndreptate impotriva sa. Hotérarea trebuie s& fie pronunjat in mod public, dar accesul in sala de sedin{& poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parfi a acestuia in interesul moralitifi, al ordinii publice ori al securitit nafionale intr-o societate democra- tied, atunci cénd interesele minorilor sau protectia vietii private a pirfilorla proces o impun sau in masura considerat& absolut necesara de cdtre instanfi atunci cAnd, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de naturd sd adued atingere intereselor justi ) si beneficieze de asistenta gratuita a unui interpret, dac& nu infelege sau nu vorbeste limba folositd la sedinta de judecata; 2, Orice persoand acuzati de © infractiune este prezumati nevinovatl pani ce vinovatia sa va fi legal stabilitd. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: a) si fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care © infelege si in mod aménuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; ’) si dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatiriiArestarea preventivg ———$—$a@$ a ) sf se apere el insusi sau s& fie asistat de un apardtor ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparitor, i poati fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunei cand interesele justitiei o cer; d) s& intrebe sau s& solicite audierea martorilor acuzaiii si si obfind citarea si audierea martorilor apirarii in aceleasi condifii ca si martorii acuzarii; ¢) 88 fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu injelege sau nu vorbeste limba folositala audiere. Pactul international cu privire la drepturie civil si politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 ART. (1) Orice individ are dreptul la libertate sila securitatea persoanci. Nimeni nu poate fi arestat sau definut in mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, decat pentru motivele legale si in conformitate cu procedura preva zutli de lege. (2) Orice individ arestat va fi informat, in momentul arestarii sale, despre motivele acestei 10 arestiri si va fi instiinjat, in cel mai scutt timp, de orice invinuiri care i se aduc, (3) Orice individ arestat sau definut pentru comiterea unei fractiuni va fi adus, in termenul cel mai scurt, in fata unui judecttor sau a unei alte autoritafi impu- temnicite prin lege s& exercite funcfiuni judiciare si va trebui si fie judecat intr-un interval rezonabil sau sa fie eliberat. Detentiunea persoanelor care uurmeaza afi trimise in judecata nu trebuie si constituie regula, dar punerea in libertate poate fi subordonaté unor garanjii asigurand infatisarea lor la sedinfele de judecatd, pentru toate celelalte acte de procedura si, daca este cazul, executarea hotdrdrii. (4) Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenjiune are dreptul de a introduce o plangere in fafa unui tribunal pentru ca acesta si hotirascd neintérziat asupra legalitajii detenjiunii sale si si ordone eliberarea sa, dacd detenfiunea este ilegalA. (5)Orice individ care a fost victima unei arestati sau detenfiuni ilegale are dreptul la o despagubire. ns Arestarea preventiva ART.I4 Orice persoand acuzati de comiterea unei infractiuni penale are dreptul, in condiii de depling cegalitate, la cel pufin urmatoarele garanfi: 4) si fie informatitn cel mai scurt termen, intr-o limba pe care o infelege si in mod detaliat, despre natura si ‘motivele acuzatiei ce ise aduc; ») s& dispund de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale si si comunice cu aparditorul pe care si-lalege; c) s& fie judecata fara o ‘intdrziere excesi d) sa fie prezenta la proces si s se apere ea insigi sau s& aiba asistenfa unui apardtor ales de ea; daci nu are apiritor sa fie informata despre dreptul de avea i, ori de cate interesul justi cere, s& i se atribuie un aparator din oficiu, fairs plata, daca ea are mijloace pentru a-l remunera; ©) Si interogheze sau si facd a fi interogati martorii acuzari i s& obtind {nfatigarea si inferogarea martorilor apitiri in aceleasi condi cu cele ale martorilor acuzarii; g) si nu fie silita si marturi- eased impotriva ei insesi sau s& se recunoasca vinovata. CONSTITUTIA ROMANIEL Art. 20, —Tratatele intemafionale privind drepturile omului (J) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertayile cettfenilot vor fi interpretate si aplicate in concordanfé cu Declarafia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Roménia este parte. . (2) Daca exist neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementirile internationale. Art, 21. — Accesul liber la juste (1). Orice persoana se poate adresa justifiei pentru aplrarea drepturilor, a libertfilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. iArestarea preventiva mm —$_ $$ Constitutia Romaniei Art. 23. — Libertatea individual (1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. (2) Perchezifionarea, refinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu-procedura prevazute de lege. (3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore. (4) Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durati de cel mult 30 de zile, Asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plange judecdtorului, care este obligat si se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata. . __(S) Celui retinut sau arestat i se aduc de indati la cunosting’, in limba pe care o infelege, motivele refinerii sau ale arestiri, iar invinuirea, fn cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in rezenfa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (©) Bliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie, dacd motivele acestor mésuri au disparut, (7) Persoana arestati preventiv are dreptul si ceara punerea sa in libertate provizorie, Sub control judiciar sau pe cautiune. (8) Pana la ram4nerea definitiva a hotdrarii judecatoresti de condamnare, persoana este considerati nevinovata. __ (9) Nici o pedeapsi nu poate fi stabiliti sau aplicata decat in condi si in temeiul legii. - Art. 24. — Dreptul la aparare - (1) Dreptul la aparare este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul si fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Art. 49. — Restrdngerea exercijiului unor drepturi sau al unor libertati : (1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertifi poate fi restréins numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea 12 es Arestarea preventiva siguranfei nationale, a ordinii, a snitafii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertafilor cetafenilor; desfisurarea instructiei penale; prevenirea consecinfelor unei calamitaji naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proportional cu situafia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertafi. Art. 5 Codul de proceduri penal - Garantarea libertitii persoanei, in tot cursul procesului penal este garantati libertatea persoanei. Nici o persoand nu poate fi refinuté sau arestatd si nici nu poate fi supusd vreunei forme de restrangere a libertafii decdt in cazurile gi in condifiile prevazute de lege. ‘Dacé cel impotriva ciruia s-a luat mésura arestirii preventive sau o misurd de restréngere a libertafii considera c& aceasta este ilegald, are dreptul, n tot cursul procesului penal, si se adreseze instanfei competente, potrivit legii. ; Orice persoand impotriva cdreia s-a luat ilegal o masura preventiva are dreptul la repararea pagubei suferite, in condifile prevazute de lege. fn tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar ‘sau pe cautiune. DOCTRINA vp Asandra Tucueanu, GarayileIbertagt ~ Alexandru Tuculeanu. Garanyite Forcamelpretade de Codul de procedart constinginal al bert individual. ‘penald. “Dreptl” n.12/1999, p25 “Pro lege” 3/1999, pS jn PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA. PENALA, elaborat de Ministerul Justifei, art are urmatorul cuprins: ‘Alineatul 2 : “Nici o persoand nu poate fi refinutd sau arestaté ori privati de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si conditiile prevazute de lege”. 13Arestarea preventiva : Alineatul 3 : “Daca cel impotriva caruia s-a luat masura retinerii ori a arestarii preventive sau s-a dispus intemarea medicala ori o masurd de restrangere a libertatii considerd c& aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, si se adreseze instanjei competente, potrivit legi Alineatul 4 : “Orice persoand care a fost, in cugsul procesului penal, rivati de libertate sau cireia i s-a restrns libertatea, legal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditille prevazute de lege” Art.5' C.pr.pen. - Respectarea demnititii umane. Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala seu de judecaté trebuie tratata cu respectarea demnititii umane. Supunerea acesteia Ia tortura sau la ‘tatamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege Inpproiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de procedura penal elaborat de Ministerul Justitiei, dupa articolul 5! se introduce articolul 5? care va avea urmatorul cuprins: “Prezumtia de nevinovatie: Art. 5. Orice persoand este considerat& nevinovatd pani la stabilirea vinovajiei sale printr-o hotirdre penal definitiva”. Art.6 C.prpen. - Garantarea dreptului de aparare. Dreptul de apirare este garantat invinuitului, inculpatului gi celorlalte parti in tot cursul procesului penal. {incursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sd asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in condit de lege si si administreze probele necesare in aparare: Organele judiciare au obligatia si incunostiinteze pe fnvinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, ineadrarea juridicé a acesteia si sii asigure posibilitatea pregitirii si exercitarii apararii, —~ Orice parte are dreptul sa fie asistata de apardtor in tot cursul procesului penal. Organele judiciare au obligatia si incunostiinfeze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declarafie, despre dreptul de a fi “4 Arestarea preventiva asistat de un apairaitor, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. in condifille siin cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate si ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a ‘nvinuitului sau inculpatului, dac& acesta nu are aparator ales. . {in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de procedura penalé, elaborat de Ministerul Justtiei art.6 alineatul 3 va avea urmatorul cuprins: “Organele judiciare au obligatia s& {ncunostiingeze, in cel mai scurt timp, pe fnvinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridicd a acesteia si si-iasigure posibilitatea pregatiri si exercitirii apararii”. Art.66 C.prpen. - Prezumfia de nevinovatie. invinuitul sau inculpatul nu este obligat si probeze nevinovatia sa. ; ‘In cazul cand exist probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul si probeze lipsa lor de temenici | in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de proceduri penal, elaborat de Ministerul Justifiei, art.66 are urmatoarea denumire marginala: “Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor”. CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI Fiind sesizat de aceste operajiuni, Ministerul Comerfului a ordonat 0 inspectie care si fac& Reclamantul, in calitate de inyestigatii supra _ firmei presedinte director general al mpenfionate, in baza art 432 si 442 societiii Giuness, pentrua inlatura influenfa unei firme concurente, a efectuat unele operafii ilicite ‘marind artificial valoarea acjiunilor cotate la bursa prin plafi ilegale, falsificarea de facturi gi alte operafii ilicite de sustinere a propriilor actiuni. a Legii nr.1985 asupra societafilor comerciale. La 12 ianuarie 1987, inspectorii au informat Ministerul Comerfului si Industrie’ ca defineau probe incontestabile c& Saunders a comis mai multe infractiuni, Ministerul a luat 15Arestarea preventivg ——————— Jegitura cu parchetul carea autorizat pe inspectori s& continue ancheta si s& transmita procesele verbale orgapelor de urmarire penali. Tn ianuarie 1987, inculpatul a fost eliberat din functia de pregedinte ~ director general al societifi La5 februarie 1987 inspectorii au predat organelor de politie procesele-verbale si documentele obfinute in legaturd cu faptele comise de Sauders. Acesta a fost trimis in judecata la 27 aprilie 1989, iar la 23 august 1990 a fost condamnat pentru 12 infractiuni {ntre care fals in inscrisuri gi furt, a0 pedeapsa de $ ani inchisoare. La2 mai 1991 Curtea de Apel a.confirmat solutia primei instante si, totodata, a refuzat autorizatia de a fi sesizata Camera Lorzilor. Prin aceasta, au fost epuizate toate Bile de atac impotriva hota pronuntate de instanga de fond. La 20 iulie 1989, reclamantul a sesizat Comisia European’ a Drepturilor Omului, susfinand c& utilizarea in procesul penal a declaratiilor fScute de el in fafa inspectorilor din Ministerul ‘Comerfului si Industriei, declarafii 16 smulse printr-o anumit presiune administrativa I-au privat de un proces echitabil, astfel ci au fost violate prevederile art. 6/1 din Conventia Europeani. Comisia, cu majoritate de voturi, a considerat ca sunt intemeiate sustinerile reclaman- tului privind violarea art.6-1 din Conventie, dind un aviz in acest sens, Totodat’, Comisia a dispus sesizarea Curfii Europene. Analizénd actele dosarului si susfinerle parilor, Curteaa constatat ci problema centrala este aceea dac& este posibil s& se foloseasca in procesul penal contra reclamantului declaratiile date de acesta in fata inspectorilor numifi de Ministerul Comerjului si Industriei. Dupa pprerea Curfii, o asemenea anchet, desi ar putea avea ca urmare descoperirea unor fapte pe-baza cérora ar putea fi sesizate alte autoritati competente, ea nu este supusi regulilor proceduriijudiciare la care se refera art.6/1 din Conventie, deoarece s-a considerat caplicarea acestor reguli cu priviré la o anchetd de aceasta natura ar contraveni interesului public si acivitifilorfinanciare si comerciale, = Arestarea preventiva in raport cu regulile inscrise in art.6 al Convenfiei, ori persoand supusi unei proceduri judiciare are dreptul de a técea si ca o componenta a acestui drept, (dreptul de a nu contrinui prin propriiile declarafii 1a retinerea uunei acuzatii impotriva sa.) Ratiunea acestui drept este aceea de a proteja pe acuzat contra oricarei atitudini abuzive din partea i de a se evita erorile judiciare. Acuzarea trebuie si-gi ‘bazeze argumentarea pe probe, rd si recurgii la elemente probatorii obfinute prin constrangere sau presiune, impotriva vointei acuzatului. In acest sens, dreptul mentionat este strans legat de prezumtia de nevinovatie consacrati in art.6/2 din Convent In masura in care acuzarea s-a folosit de raspunsurile recla- mantului la diferite interogatorii luate de inspectori, raspunsurile care, sub o forma sau alta, tindeau sd-l acuze, nu se poate sustine c& reclamantul a beneficiat de un proces echitabil, asa cum prevede art.6 din Conventie. Curtea nu a ‘impartagit parerea guvernului c& fa{a de gravitatea fraudelor comise {n activitatea societitii comerciale conduse de reclamant si de interesul public s-ar putea face 0 exceptie de la principii si admite folosirea in procesul penal a proceselor-verbale incheiate de inspectorii_mentionati. Dupa parerea Curfii, interesul public n- ar putea fi satisfticut prin utilizarea {n procesul penal a unor réspunsuri obfinute fortat intr-o ancheta nonjudiciara. fn concluzie, Curtea a decis, cu 16 voturi contra 4, cf exist’ 0 violare a art.6/1 al Conventiei Europene. Totodat8, in unanimi- tate, a obligat statul englez si pliteasca reclamantului, in trei luni, 75.000 lire sterline pentru cheliuieli ocazionate de proces. Cacul Saunders contra Angliei publcats in, RDP.“ me/1997, 127 in ziua de 24 decembrie 1976, Jean de la Broglie, deputat si fost ministru a fost asasinat in fata locuinfei unde domicitia Ribemont; victima tocmai inménase acestuia © sum de bani sub forma de imprumut pentru contractarea unei afaceri comerciale. 17Arestarea preventivaé —$>__—$—$—$—=$—< Cercetirile efectuate de Prefectura politiei din Paris au condus la arestarea mai multor persoane, printre care si a lui Ribemont, in ziua de 29 decembrie 1976, in aceeasi zi, cu ocazia unei conferinte de presd, ministrul de interme, directorul polifiei judiciare din Prefectura de poliie din Paris si seful brigazii criminale au dat amnunte asupra anchetei fn curs (conferinga a fost reluaté de doug posturi de televiziune), sustinéndu- se c& Ribemont ar fi instigatoriu la asasinat (autorul faptei fiind F). La 14 januarie 197, R. a fost invinuit de complicitate la omor intentionat gi arestat preventiv, find eliberat la 1 martie 1977, in baza unei ordonante de incetare a urmaririi penale. La 23 martie 1977, R. sa adresat primului ministru solicitand 0 indemnizatie de 10 milioane franci drept reparatie pentru prejudiciul moral si financiar pe care I-a suferit ca urmare a declaratiilor ministrului de interne si functionarilor de poitie. Memoriul lui R. catre primul ministru fiind respins, el s-a adresat tribunalului administrativ Acestas-a desesizat, motivand c&, desi actele administrative ale 18 unui membru al guvemului sunt susceptibile de a angaja raspun- derea pecuniara a statului, declaratiile pe care acesta le face in exercifiul funcfiilor sale guver- namentale scapa controlului juris- dictiei administrative; ca urmare, o cerere in sensul aratat nu poate fi primita. ‘impotriva acestei solutii, R. a declarat apel in fata Consiliului de stat care a respins cererea cu moti- varea c& declaratiile facute de ministrul de interne gi de functio- narii superiori de polifie cu ocazia explicafiilor date asupra unei operatii de politie judiciara nu pot fi desprinse de aceast operatie si, ca urmare, nu este de competenta Jurisdicfiei administrative de a se prenunfa asupra consecinfelor, eventual prejudiciabile, ale acestor declaratii e Ca urmare, R. a procedat la chemarea in judecati in fafa Tri- bunalului din Paris a primului ministru sia reprezentantului Tezaurului. Tribunalul, analizénd actele’ prezentate de reclamant, a pronunjat 1a 8 ianuarie 1986 urmtoarea solufie: - In ceea ce priveste actiunea indreptaté. contra primului ministru, Tribunalul constata potrivit art.38 al Legii din 3 aprilie 1955, orice acjiune adusd in fafa instantei prin care Statul este declarat creditor sau debitor pentru alte motive decét impozitele, va fi intentat, sub actiunea nulitati, de c&tre reprezentantul sau contra reprezentantului tezaurului public, singurul care are monopolul reprezentirii statului in justitie. Ca. atare, primul ministru nu poate fi implicat in aceast cauzi. In ceea ce priveste competenta, instanja constata ci declaratiile flicute de ministrul de inteme sunt strains legate de operatia de politia judiciara in curs de desfigurare, ca uurmare competenfa aparfine instanfelor de judecati. ‘Yn cea ce priveste afirmatiile reprosate, instanfa constatd cd R.a prezentat ca probe extrase din presi asupra conferinfei din 29 decembrie 1976, care insi nu rezult& declaratiile facute de ministrul de interne asa cum se susfine fn cererea de chemare in judecata: ca urmare, aceasta urmeazA si fie respinsa. impotriva hotdrarii R. a de- clarat apel in fafa Curfii din Paris, Arestarea preventiva la 19 februarie 1986, reiterand cere-rea ca instanta sa solicite inre- gistritile care s-au facut la con- ferinfa de pres. Instanja de apel a confirmat solufia instante de fond cumotivarea ca reclamantul nu a facut dovezile necesare in susfinerea acfiunii sale sichiardacd.un asemenea probatoriu, ar fi fost ficut, nu se demonstreaza c& exist o legatura de cauzalitate ‘ntre declaratiile incriminate i preju- diciul pretins de reclamant; daca acest prejudiciu ar fi fost, eventual, produs din cauza urmétirii penale, nu se poate refine c& declaratiile menfionate ar fi influentat cursul acestea. Solutia a fost criticata de R. in fata Curtii de Casafie care a respins recursul, la 30 noiembrie 1988, cu motivarea cd probele prezentate de recurent in fafa instanfei de apel nu erau suficiente si de natura sA justifice afirmatiile sale; ca atare, ‘nmod just, Curtea arespins apelul formulat de R. Prin plangerea adresat& Comisiei Europene a Drepturilor Omului, R. a sustimut c& declaratiile f¥cute de ministrul de interne au reprezentat 0 atingere adusd dreptului stu de a beneficia de 19Arestarea preventivg ————<—$—$_—$—— prezumfia de nevinovatie protejata prin art.6 paragraful 2 din Con- venfie, De asemenea, a sustinut c& s-au inedlcat dispozitiile din art23 deoarece n-a beneficiat de posi bilitatea si se plingd in fata unei instanfe spre a obfine repararea prejudiciului suferit, precum si cele ale art.6 paragraful 1, prin lipsa de independenta a instanfelor interme si durata excesiva a procedurii, Comisia a refinut numai incdlearea prezumtiei de nevino- -atie si durata excesiva a procedurii, sesizand Curtea European. ‘Combaténd sustinerile Comi- siei Europene, guvernul francez a susfinut teza cd prezumfia de nevinovatie constituie inainte de toate o garantie cu caracter procedural in materie penala gi ci 0 atingere a acestui principiu nu poate fi conceputa decit din partea_unei autoritafi judiciare si mu ar putea fi relevat decdt in caz de condamnare, sinumai dacd motivarea hotirarii ar evidentia c8judecatorii au considerat anticipat(apriorie) c& inculpatul este vinovat. Dimpotriva, Comisia Euro- pean a motivat c& prezumtia de nevinovafie are o semnificatie mai larga; ea nu se impune numai 20 jucecitorului penal cand decide asupra unei acuzatii, ci i celorlalte autoritii Analizind motivele invocate, Curtea Europeana a retinut ci prezumfia de nevinovatie opereaza si in legaturé cu alte cauze si nu umai cu cele in-care se decide asupra vinovajiei unei persoane (vezi spejele Adolf contra Austria, Lutz §.a. contra Germaniei). Ca urmare, o incdlcare a prezumfiei de nevinovatie poate si provina nu numai din partea unor judecdtori sau a unui tribunal, dar si din partea altor autoritati publice; in aceste condifii se poate sustine c& afirmafiile in discutie reprezint& 0 incilcare a prevederilor art.6 peragraful 2 din Conventi itatile de politie au obligatia sa informeze publicul asupra anchetelor penale in curs, ins& este necesar ca aceasta si se fad cu toati discrefia i cu rezerva pe care ‘oimpune respectarea prezumfici de nevinovatie. De fiecare data, instanga sesizata va hotiri, motivat, daca mai subzist& ori nu ratiunile pentru care a fost dispusé arestarea inculpatului {in sfargit, nu se vede de ce, pe de o parte, se considera — implicit —c& prezumtia de nevinovatie nu —_———— Aresstarea preventive este inlaturata prin arestarea inculpatului “[...] in temeiul mandatului emis de magistrat (judecitor sau procuror), pentru durati de cel mult 30 de zile” (conform tezei intai din alin. al art.23 din Constitutie), dar, pe de alté parte impune respectarea prezumtiei de nevinovatie. In speta, organele superioare de politie au afirmat public, fird nici 0 rezerva c& R. este unul dintre instigatorii Ta asasinat, declaratie de natura si determine publicul si creada ca aceast situafie este adevarati sisi influen-feze asupra aprecieri faptelor de c&tre judecator competenti. in ceea ce priveste durata excesivé a procedurii, Curtea a re- finut ci nici complexitatea dosa- tului, nici comportarea reclaman- tului nu justifica o atat de inde- lungata perioada de soh dosarului (11 ani si 8 luni), Curtea a constatat c& exist’ numeroase perioade de inactivitate imputabili autoritafilor nafionale, iar prelun- girea procedurii s-a datorat gi faptului ci R. nu a fost ajutat si obtina probele necesare, desi @ solicitat instanfelor acest sprijin. Caurmare, Curtea, cu 8 voturi pentru si unul contra, a considerat cd in spettia existato violate a art.6 paragraf | si a art6 paragraf 2 din Conventie si a obligat statul francez sa achite, in trei luni, suma de 2.000.000 franci francezi ca despagubiri si 100.000 franci pentru cheltuielile efectuate de reclamant, Cazul Ribemont contra Franta in, RDP.“ nw. 1/1996, p.150 CURTEA . CONSTITUTIONALA, Admite excepfia de neconsti- ‘ufionalitate ridicata de Alexe Prund n dosarul nr.707/1999 al Curfii de Apel Galati — Sectia penalt si ‘constatiica dispozitile art.350 alin.1 din C.prpen. sunt neconsti jn masura in care se interpreteaza in sensul c& menfinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului se dispune pe durati nedeterminati, iar nu pentru durata de cel mult 30 de ile prevazuti fa art.23 alin4 din Constitutie. Definitiva si obligatorie. Decizia se comunica celor dou Camere ale Parlamentului si Guvernului. 2Arestarea preventiva —=———$$$<$—$$_$_$—— Pronuntatd in sedinta public din data de 24 ianuarie 2000. Decizia nr.10 din 24 ianuarie 2000 publicata in M.Of.nr.213/ 16.05.2000. OPINIE SEPARATA Considerim ca prevederile art.350 alin.1 din Codul de procedurd penal sunt constitu- fionale iar solufia care se impune ‘in spefa este aceea de respingere a excepfiei de neconstitujionalitate. Se ridic& problema dact nu cumya, prin solufia infifisata fn prezenta opinie separata, sunt incalcate dispozitile alin.8 al art. 23 din Constitutie, potrivit crora: “PAna la raménerea definitiva a hotdrarii judecatoresti de condam- hare, persoana este considerat nevinovata”. b) In al doilea rand, este de observat ~ daca se are in vedere ansamblul reglementarilor proce- sual penale — c& nu se poate considera c& prezumtia de nevinovatie ar fi inl&turaté prin aceea c& prelungirea masurii arestirii preventive nu este supusi 2 aprobatrii instanfei judecitoresti la fiecare 30 zile, intr-adevar , potrivit art.Salin.3 din Codul de procedur& penela “Dacé cel impotriva c&ruia s-a luat misura arest&rii preventive sat o masur& de restrangere a libertatii considera c& aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, s& se adreseze instantei competente, potrivit legii”. Rezulta cA nici nu este necesar ca inculpatul arestat s& astepte 30 de zile spre a fi prezentat — din oficiu — instantei judecdtoresti, cAreia s& ti solicite punerea sa in libertate, fiindca acesta poate si declanseze 0 asemenea procedura “ in tot cursul procesului “, asadar att. inainte de “condamnarea” in prima instanfa cat si dup’ aceea. De fiecare dati, instanta sesizat’ va hotisf motivat daca mai subzista ori nu rafiunile pentru care a fost dispus’ arestarea ineulpatului. - c) in sfargit, nu se vede de ce, pe de o parte, se considera — im- plicit—cd prezumtia de nevinovatie nu este inkéturata prin arestarea inculpatului in temeiul mandatului emis de magistrat (judecttor sau procuror), pentru o durati de cel ‘mult30 zile (conform tezei intai din alin. 4 al art. 23 din Constitutie), dar, pe de alta parte, se consider’ c& prezumfia de nevinovatie ar fi inlaturati prin aceea c&, ulterior unei “condamnari * in prima in- stant, (supusa de altfel exigentelor “procesului echitabil” impuse de art.6 din convenfie, inculpatul Arestarea preventiva arestat nu ar mai fi prezentat, automat, la fiecare 30 de zile, instanfei judecdtoresti, pastrandu- si insi dreptul de a solicita ~ oricdnd, (chiar si mai devreme de 30 de zile) — examinarea de catre instantaa stirii sale de arest. Art.136 C.pr.pen. - Seopul si eategoriile misurilor preventive. in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfisurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penalé, de la judecat ori de la executarea pedepsei, se poate lua fatd de acesta una din urmatoareler masuri preventive: a) refinerea; b) obligarea de a nu parisi localitatea; ©) arestarea preventiva. iar misurile ardtate la lit.b) si c) se pot lua numai de procuror sau de instanfa de judecata Alegerea mésurii ce urmeazia fi luatd se face jindndu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiuni, de sinatatea, varsta, antecedentele si alte situafii privind persoana fafa de care se ia méasura. Elvetian nascut in 1952 si locuind la Winterthur, dl-Friedrich Schiesser se constituie’ prizonier la 5 aprilie 1976 dupa ce, un timp, s-a sustras cercetirilor politiei. El este imediat condus in fata procurorului districtului Winterthur care, in aceeasi zi, dispune plasarea sa in detentie provizorie; procurorul il CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI Notiunea de magistrat Punerea in detenfie provizorie de c&tre un procuror din district al cantonului Zurich. 23Arestarea preventiv§g —=———=<—————————— suspecta puternic cd a sivarsit sau c& a incercat si sivarseascé mai multe furturi calificate si se temea ccd invinuitul sé nu facd s& dispar probele. DI. Schiesser face atunci apel impotriva acestei ordonante, dar recursul su este respins de citre procurorul general al cantonului Zurich. La 14 iulie 1976, Tribunalul federal, c&ruia petitionarul i s-a adresat fn recurs, sustinand incalcarea art.4 din Constitufia federala elvetiand si violarea art.5 /1 c) din Conventie, confirma respingerea actiunii. {ntre timp, Camera de acuzare a Curtii de apel cantonale I-a ‘menfinut in detentie provizorie pe dl. Schiesser, a cArui punere in libertate survine la 12 iulie 1976. La 11 mai 1978, Curtea de apel il condamna pe petitionar la 0 pedeapsi de 17 luni de inchisoare, {nsofiti de o aménare conditionata a executirii pedepsei de patru ani, pentru furturi in grup ca ocupatie. Cantonul Zurich este constituit din 11 districte dotate, fiecare, cu un parchet care cuprinde unul sau mai mulfi procurori. Acestia din urmd sunt alesi prin vot universal pentru o durat de trei ani (de patru ani incepénd de la 1 ianuatie 1977). 24 Fiecare procuror este in acelasi timp un organ de anchetd si de instructie, supus controlului procurorului general si un organ de urmarire pe lng judecatorul unic in materie penala si pe lang& tribunalul de district, pentru infracyiunile de important mici sau medic. El se bucura, de asemenea, de puterea dea emite un “mandat de reprimare” dac& invinuitul isi recunoaste vinovatia si dacd 0 amenda sau 0 pedeapsi cu inchisoarea, de cel mult o luna, sunt considerate suficiente, ‘Di Schiesser sesizeaza Comisia la 15 noiembrie 1976; el sustine c& s-a incileat art. 5/3 din Conventie, ‘constéind in aceea c& procurorul de district nu ar putea fi considerat ca fiind ,un magistratabilitat de catre lege si exercite functii judiciare”. Mai departe, el invoca, de asemenea, at.5/4 din Conventie, pé motiv c& nu a avut dreptul de a introduce un recurs in fafa unui tribunal pentru ca acesta din urma s4 statueze fntr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei sale. Hotardrea din 4 decembrie 1979 (Camera) (seria A nr.34) fn privinta art.5/3 Curtea examineaz mai intdicerinfele care decurg din expresia ,magistrat abilitat de catre lege si exercite functii judiciare”. Ea apreciazi c& termenul “magistrat” nu se confunda cu “judecdtor”, desi acesta trebuie si posede anumite calitafi, adicd s& indeplineascd conditiile constituind tot atétea garanfii pentru persoana arestatd : ~ garantii de independent’ fat de executiv si de parti, ceea ce nu exclude orice subordonare fata de alfi judecatori sau magistragi, cu condifia ca acestia sa se bucure de © independents analoa - garanfii de proceduri, ceea ce implica obligafia de a audia personal individul care fi este deferit; = garantii de fond, ceea ce comporti obligatia de a examina circumstanjele constituind argu- mente pentru sau contra detentiei, de a se pronunta pottivit crteriilor juridice asupra existengei rafiunilor care o justifica si, in absenta lor, de a dispune punerea in libertate. Curtea cerceteazi dac procu- rorul districtului Winterthur a prezentat aceste garanfii d-lui Schiesser. Referitor 1a garantiile de independent, Curtea subliniaza ca, ‘Arestarea preventiva {in spef’, procurorul de district a actionat exclusiv ca organ de instructie examindnd daca trebuie sil inculpe pe cel interesat si si-l plaseze in detentie provizorie si apoi efectuind instructia dosarului cu obligatia dea cerceta, cu aceeasi grija, atét faptele in favoarea acuzarii cat si cele impotriva acesteia. in afara de acestea, ea constatd c& procurorul de district nea trebuit s& suporte nici o ingerinfa exterioard, nici si con- sulte o alt& autoritate, exercitind astfel propria-i putere de decizie pe care i-o atribuie legea. fn ceea ce priveste garantiile de procedura, Curtea arata cA, atunci cfnd dl.Schiesser s-a constituit prizonier, procurorul de district I-a interogat in termen de 24 de ore, i-a pus in vedere pentru ce era invinuit ci a comis sau a incercat s4 comitd infracfiuni i i-a adus la cunostinfé dreptul stu de recurs impotriva mandatului de arestare emis impotriva lui. Cat despre garanjiile de fond, Curtea noteazd cA ordonanta de detenfie se intemeia pe doud motive, enumerate de Codul de procedura penala al cantonului 25Arestarea preventivaé————=>=>—$—$=$—$<—_———— Zurich, printre care existenta rafiunilor de a banui pe cel interesat de sAvarsirea unui delict. Acest motiv figureaza printre acelea care, potrivit art.5/1 ¢) din Conventie, justific’ 0 punere in detentic provizorie, in plus, ordonanta a fost adoptata potrivit c&ilor legale. Curtea concluzioneaza deci c& nus-au violat prevederile art.5/3 (5 voturi pentru, 2 impotriva). ‘Art.5/4 trebuia sd fie gi el pus in discugie? Curtea epreciaz& ci asupra acestui aspect raportul Comisiei echivaleaz&, in esenfé, cu © decizie implicit de inadmisi bilitate: ea constaté in plus c& ia d-lui Schiesser iese din cadrul litigiului cu privire la care Curtea este sesizata. in lumina jurisprudentei in materie, ea hot&raste c& examinarea deciziei mentionate fi depaseste competenta (unanimitate). Cazul Schiesser contra Elvetiei in V. Berger, Jurisprudena Curtit Europene a Drepturilor Omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului Bucuresti, 1997, p.64 26 Exercitarea succesiva, de c&tre acelasi procuror de district al cantenului Zurich si fata de aceeasi perscana, a funcfillor de instructie side urmatire. La 11 august 1983, un procuror de district din Zurich — MJ. elibereaza un mandat de arescare impotriva d-nei Jutta Huber, deoarece aceasta era banuiti de implicare intr-o refea de prostitutie si de marturie mincinoasd; ea este eliberaté din inchisoare la 19 august. in octombrie 1984, acelasi procuror ‘intocmeste si semneaza un act de acuzare contra acesteia, intre altele, pe motivul ci a depus 0 marturie mincinoas& in cursul unei proceduri judiciare. Procurorul menfionat nu ocupa nicidecum locul Ministerul Public in fata jurisdictiei de judecata—tribunaiul de district din Zurich - desi putea s& o facd intrucét Codul cantonal de procedura penala ii atribuie calitatea de parte in proces. Tribunalul o pune in libertate pe inculpati, dar Curtea de apel a cantonului Zurich o declar’, in final vinovata pentru sivarsirea tentativei la infractiunea de care — ee Arestarea preventiva fusese acuzata inital siti aplicd 0 amenda de 4,000 franci elvefieni. Apoi, condamnata introduce, in zadar, un recurs in casare si un recurs de drept public in fata Curfi de casafie a cantonului Zurich si, respectiy, a Tribunalului federal.In cererea sa din 27 februarie 1987, adresati. Comisiei, d-na Huber se plinge de faptul c& acelasi procuror de district care s-a pronuntat asupra detentiei sale, ulterior, a inculpat- 0. Ea invocd art.5/3 din Conventie. Hotdrarea din 23 octombrie 1990 (plenul Curti) (seria A nr. 188). Dupa d-na Huber, procurorul de district nu oferise independenta ceruta de exigentele Conventici, nut.) din moment ce el a plasat-o in detentie provizorie, apoi a inculpat-o si in final a actionat ca organ de urmarire penal in fata jurisdicfiei de judecats. in spef, M.J. a intervenit, intr- © prima fazd, in stadiul actelor premergiitoare; el a cercetat dacd trebuie s& puna sub inculpare pe petifionard si a prescris masura detengiei provizorii, ca apoi si efectueze instructia dosarului. intr- ‘oadoua fazi,respectiv paisprezece Juni dupa arestare, el nu a ocupat nicidecum locul ministerului public in fafa jurisdictiei de judecats. Referindu-se la mai multe hotirari ulterioare cazului Schiesser din 4 decembrie 1979, privind indeosebi “auditorul” militar olandez, Curtea nu disceme © rafiune de a ajunge la concluzie diferita pentru justitia penali de drept comun. Fard ndoiala, Conventia nu exclude ca magistratul care decide asupra detentiei sd aiba si alte functi, insa impartialitatea sa poate fi pusa in cauzi daca el poate interveni procedura penala ulterioara, in calitate de parte titulard a urmarir penale, Astfel s-a intdmplat si in cazul de fafa, ineat s-au incdlcat prevederile art.5/3 (21 de voturi pentru, 1 impotriva).in baza art.50, Curtea apreciaza c& nu s-a stabilit nici un prejudiciu material decurgand din nerespectarea art.5/ 3. in ce priveste daunele morale, dacd d-na Huber a suferit un asemenea prejudiciu, hotararea Curfii i furnizeaza o satisfactie echitabila suficienté. Cererea petifionarei de reparatie pecuniara este asadar respinsa (unanimitate). 27Arestarea preventiva Elvefia trebuie si ramburseze totalitatea cheltuielilor cerute pentru procedurile najionale (1.092 franci elvetieni) si o parte din cheltuielile facute la Strasbourg (3.000 franci elvefieni repre- zentiind onorarii de avocat si 400 franci elvetieni pentru cheltuieli de c&litorie si sejur) (unanimitate), Cazul Huber contra Elvefie In V. Berger, Jurisprudenta Curfit Europene a Drepturitor Omului, 7.67-68, CURTEA - CONSTITUTIONALA Prin incheierea din 27 iulie 1999, pronunfata in Dosarul nr. 1.048/1998, Tribunalul Buzdu - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutional cu excepfia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 $i 236 din Codul de procedura penal, precum si a dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru. organizarea judectoreascd, republicata, 28 excepfie ridicaté de Stefan Zinc. In motivarea exceptiei de neconstitufionalitate se considera c& dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenfia pentru apirarea drepturilor omului sia libertafilor fundamentale si, prin aceasta, ale art. 11 si 20 din Constitutie. Se arati c&, potrivit art. 5 paragraful 3 din convenfia menfionati, orice persoand arestat sau detinut& trebuie si fie adus& neintarziat in fata unui judecdtor sau a unui alt magistrat abilitat de lege sa exercite functii judiciare si are dreptul de a fijudecata intr-un termen rezonabil sau eliberatd in cursul procedurii. Desi conventia recunoaste analogia dintre “judecator” si “magistrat”, totusi magistratul, altul decdt judeciitorul, trebuie si fie independent fafa de executiv gi imparfial (independent faja de parfi). Se invoca in acest sens jurisprudenta Curfii Europene a Drepturilor Omului, si anume hot&rarea pronuntata in cauza “Brincat contra Italiei”, 1992, prin care s-a considerat ci a fost ——— Arestarea preventiva incalcat art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertijilor fundamentale, prin faptul c& procurorul care a dispus privarea de libertate a inculpatului a actionat in calitate de adversar al acestuia, find si parte acuzatoare in procesul penal. Curtea Europeana a Dreptu- rilor Omului a statuat ca “magistratul abilitat de lege si exercite funcfii judiciare”, la care se referd art.5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertifilor fundamentale si fata clruia trebuie SA fie adus& o persoand arestata preventiv, trebuie s& prezinte garantii_de independent si impartialitate. Independenta este privitd in raport cu executivul, ira aexclude subordonarea fafa de alfi judecatori sau magistrafi, dact acestia se bucura ei ingisi de independent fats de executiv. Imparfialitatea se determind in mod obiectiv fata de partile din procesul penal, indeosebi fafa de inculpatul arestat. Curtea Europeand a considerat, de asemenea, ci magistratul care se pronunti asupra stiri de libertate, chiar dact exerciti si alte functiuni, nu trebuie st exercite sau si alba vocatia de a exercita funcfii care ar naste banuieli legitime cé impartialitatea sa ar fi pus in discutie de parti in caz contrar, art. 5 paragraful 3 din conventie ar fi incalcat, Autorul exceptiei considera cc in sistemul penal romanese in vigoare, stabilit prin Codul de procedura penala si prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, procurorul nu prezinta garantiile de independenya si imparfialitate necesare, deoarece este organ de acuzare, deci parte in procesul penal, si este subordonat procurorilor ierarhici si, prin procurorii generali, este subordonat ministrului justifiei gi Guvernului. Se mai arata ci procurorul nu este considerat de Constitutie magistrat si de aceea el ‘nu poate fi asimilat cu judecatorul, pentru a putea fi considerat competent s& emit’ un mandat de arestare. Procurorii, _fiind subordonati ierarhic, nu pot fi considerati independenti, chiar daca itatea lor este garantaté de principiul legalitatii si al 29Arestarea preventiva imparfialitatii. Autorul exceptiei mai considera c& nici garantia de independenfa nu este indeplinita, pentru ca atat Constitutia, cat si Legea nr. 92/1992 nu inter ‘ic ordinul dat de ministrul justtiei unui procuror de a aresta un inculpat. In sistemul procesual penal roménese procurorul are doua functii ireconciliabile: de organ de urmarire penala si de acuzator in instanfé, fird a exista alte structuri organizatorice distincte in cadrul parchetelor, care si exercite atributile organelor de instructie si a celor de acuzare. in continuare se mai aratf c’, in mod obiectiy, procurorul nu poate fi impartial, intrucat a susfine solutia cliberarii. sau a achitarii inculpatului arestat ar insemna si contribuie la propriul sau insueces profesional siin final independent, chiar daca activitatea sa este garantati de principiul legalitaii si al impartialitatii. Autorul exceptiei considerd ca, si in situatia in care procurorul care a dispus arestarea nu este si pprocuror de sedinf,simplul fapt c& are vocatia legal s& cumuleze cele doué calitati transforméndu-se, in 30 faza judecdtii, intr-o parte in procesul penal, adversar al inculpatului, cu interese contrare acestuia, atrage inexistenta imparialitii acestuia $i incdilcarea art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apirarea drepturitor omului si a libertatilor fundamentale si, implicit, a dispozitilor art. 11 $i20 din Constitutie. Dispozitiile art. 148 51 236 din Codul de procedura penali, fiind norme preconstitu- tionale, contrare Constitufiei, trebuie considerate abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie. Autorul excepfiei invocd si jurisprudenta Curfii Constitu- fionale, si anume Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994, rimas& definitiva ca urmare a Deciziei nr. 136 din 7 decembrie 1994, prin care s- statuat cd “interpretarea instanfei'de contencios european, este conforma principiului constitutional national”. Se mai susfine c textele de lege criticate contravin si prevederilor art. 23 alin, (4) din Constitutie, interpretate in lumina art. 5 paragraful 3 din Convengia pentra apararea drepturilor omului si a libertafilor fundamentale. Tribunalul Buzau - Sectia penal, exprimAndu-si opinia asupra excepfiei, considera ci aceasta este nefntemeiat, invocdnd jurisprudena Curfii Constitu- tionale, si anume Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997, ramas& definitiva ca urmare a Deciziei nr. 709 din 19 noiembrie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, prin care Curtea a respins exceptia de neconstitu- sionalitate a dispozitiilor art. 305 alin. 2, ale art. 146 si 148, cu referire la art. 143 din Codul de procedura penal. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicati, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor dou’ Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. Guvernul, in punetul séu de vedere, apreciazi ci dispozitiile art. 148 si 236 din Codul de procedura penala, precum si dispozitile art.27 din Legea nr. 92/ 1992 pentru organizarea judectto~ ‘Arestarea preventiva reasci. nu sunt in deplind concordant cu dispozifille art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apirarea drepturilor omului i a libertatilor fundamentale si, ‘indeosebi, cu interpretirile date acestora de Curtea Europeand a Drepturilor Omului, contravenind astfel si prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie. Independenta procurorului roman fafa de exeéutiv poate fi pus la indoiala, dac& se are in vedere faptul c& procurorii isi desftgoara activitatea sub autoritatea ministrului justiici, organ esenfialmente executiv. Guvernul mai aratd c&, desi activitatea procurorilor este guvemata de principiul imparfia- litatii, conform art. 131 alin. (1) din Constitutie, aceasta nu exclude nici controlulierarhic si nici autoritatea ministrului justitiei asupra lor. Imparfialitatea nu echivaleaz4 cu ““independenta” acestuia, indepen- denja care este prevazuta numai pentru judecatori in art. 123 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se considera cd nu este indeplinita nici cerinja “imparfialitatii” 31Arestarea preventiva procurorului, prevazuti la art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertailor fundamentale,in interpretarea Curfii Europene a Drepturilor Omului, deoarece simpla posibilitate pe care 0 are procurorul romén dea fi, in aceeasi cauz& si cu privire la aceeasi persoand, organ de urmérire penala si organ de acuzare, “parte” i procesul penal, constituie o incdlcare a acestui text. Totodata Guvernul consideri cd este necesar un control automat, din oficiu, si nu lasat la latitudinea persoanei arestate, aga cum se prevede in sistemul procesual penal romanese actual, in cel mult 48 de ore, al misuriiarestarii de cdtre judecator sau alt magistrat imputernicit prin lege. Controtul judiciar al acestor ingerinfe din partea executivului in ><$_—<— roménese procurorul corespunde nofiunii de “alt magistrat ‘imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare”, la care se referd art. 5 paragraful 3 din Convenfia pentru apararea drepturilor omului si a libert3filor fundamentale. Astfel insagi Constitugia, cand prevede in art, 23 alin. (4) c& “Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat [...”, acoperd si situatia magistratului care este procuror. De asemenea, Capitolul VI din Titlul 111 al Constitutiei, referitor a autoritatile publice, capitol intitulat “Autoritatea judectito- reasci”, prevede, pe lang& Secfiunea 1, intitulati “Instantele judecatoresti”, $i Sectiunea a 2-2, denumita “Ministerul Public”, iar in Sectiunea a 3-a, in art. 133 alin. (1), printre atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, se prevede competenta acestuia de a propune Presedintelui Roméniei numirea in functie a judecitorilor sia procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in condifiile legii, in considerarea calitajii de “magistrafi” a procurorilor. Referindu-se la natura juridica 36 a Ministerului Public, Curtea Constitutionald, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a considerat ca acesta “reprezintii o magistratura special, care nu indeplineste atributii de natura jurisdictional”. Procuro indeplinesc insa 0 importanta funcfie judiciara in procesul penal, intrucdt intreaga faz a urméririi penale se desfasoara prin activitatea sau sub supravegherea Jor. in cadrul urmaririi penale, in afara activitatii de strangere a probelor privind existenta faptei si a vinovatiei Riptuitorului, au loc gi acte procesuale de o importanté hotirétoare pentru dinamizarea procesului penal, si anume punerea fn migeare a acfiunii penale sau trimiterea in judecata a inculpatului, precum si masuri procesuale necesare efectuarii urmaririi penale, intre care se afld si misurile preventive privative sau restrictive de libertate. Pentru motivele expuse Curtea cconstat& c& procurorul este un “alt magisrat imputernicit prin lege ou exercitarea atributiilor judiciare”, fn sensul cerut de art 5 paragraful e5CO—-_—— Arestarea preventiva 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si in sensul art, 23 alin. (4) din Constitutie. Cu privire la constituyiona- litatea competentei procurorului de a lua masura arestarii inculpatului Curtea observa cl aceasta nu poate fi examinata in afara cadrului constitutional si legal in care actioneaza procurorul. Astfel, in temeiul art. 23 alin. (4) din Constitutie si potrivit art. 149 alin, 1 din Codul de procedura penala, procurorul (magistrat f imputericit prin lege cu exercitarea at ilor judiciare) poate dispune arestarea inculpatului pe o durata de cel mult 30 de zile, prelungirea duratei putand fi aprobaté numai de instanta de judecati (art. 155 din acelasi cod). impotriva ordonantei rocurorului de arestare preventiva inculpatul arestat poate face pléngere la instanfa competent si Judece cauza in fond, iar plangerea, impreund cu dosarul cauzei, este ‘rimisd instanfei in termen de 24 de ore, invinuitul sau inculpatul arestat fiind adus in fata instanfei, asistat de aparator (art. 140! din Codul de procedura penala). Misura arestarii inceteazi de drept Ja expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organul judiciar oti cénd acfiunea penalaia rimas fara obiect (art. 140 din Codul de procedura penala). Prin urmare, oricare ar fi organul ‘imputemicit de lege s& ia masura arestarii preventive, acesta trebuie sdactioneze in cadrul strict stabilit de lege, cadru care nu vine in contradictie cu exigentele Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si nici cu jurisprudenta Curfii Europene a Drepturilor Omului Referitor la critica adusa rolului procurorului in procesul penal, care pune in discujie imparfialitatea si independenja acestuia, Curtea observa ci examinarea ej nu trebuie fécuta in ‘mod abstract, prin compararea uno concepte, ci prin analiza modului in care, in dreptul intern, prin reglementarea activitafii procu- rorului sunt sau nu garantate in realitate drepturile fundamentale ale omului in procesul penal. Prin organizarea procesului penal pe 37Arestarea preventiv8 ———$————$—— baza principiului contradictoria- litafii, Codul de procedura penal in vigoare obligi organul de urmatire penal 4 adune probele atdtin favoarea, cat siin defavoarea fnvinuitului sau a inculpatului, chiar si atunci cand acesta recunoaste fapta (art. 202). Conform art. 130 alin. (1) din Constitutie, “in activitatea judiciara, Ministerul Public Teprezinta interesele generale ale societitii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertajile cetitenilor”, iar normele din Codul de procedura penal privitoare la rolul procurorului in procesul penal, ca reprezentant al Ministerului Public sunt in concordanji cu _prevederile Constitutiei. Astfel, potrivit prevederilor art, 216 din Codul de procedura penal, procurorul, exercitnd supravegherea respectérii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaz’ ca orice infractiune si fie descoperita, orice infractor s8 fie tras la rispundere penalai si ca nici o persoana s& nu fie urmarita penal fara s& existe probe sau indicii temeinice de slivarsire a unei fapte prevazute de 38 legea penal’. De asemenea, vegheszii ca nici o persoand si nu fie refinuta sau arestati decat in cazurie si in condifiile prevazute de lege. in exercitarea activitatii de supraveghere procurorul misurile necesare sau d& dispozi onganelor de cercetare penald sa ia asemenea masuri. in conformitate eu dispozifiile art. 220 din Codul de proceduré penala, sunt in concordanji cu prevederile Constitujiei. Astfel, potrivit prevederilor art. 216 din Codul de procedura penal, procurorul, exercitind supravegherea respec ‘ri legii in activitatea de urmarire penali, vegheaz’ ca orice infractiune si fie descoperit, orice infractor s& fie tras la rspundere penalii si ca nici o persoand si nu fie urmarité penal far8 si existe probe sau indicii temeinice de sdvargire a unei fapte previizute de Teges penal. De asemenea, vegheazi ca nici o persoand si nu fie refinutd sau arestat& decat in cazurile si in conditille prevazute de lege. in exercitarea activitafii de supraveghere procurorul ia miasurile necesare sau d& dispozifi organelor de cercetare penal st ia asemenea masuri, in conformitate cu dispozitiile art. 220 din Codul de proceduré penal, procurorul este obligat s& infirme orice act sau masura procesuala a organului de urmarire penald luaté fara respectarea dispozitiilor legale. Cu privire la rolul procurorului in faza judecttii, dispozitiile art. 316 din acelasi cod prevad c& in desfagurarea cercetarii judecd- toresti procurorul exerciti un rol activ in vederea aflarii adevarului sia respectarii dispozifiilor le find liber s& prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, si tinfnd seama de probele administrate, Atunci cnd cercetarea judecdtoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna dintre cauzele de incetare a procesului penal, procurorul este obligat s& puna coneluzii, dupa caz, de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal. Curtea mai observa ca procurorul nu poate fi considerat parte in proces, deoarece el reprezint& interesele societitii, ap&ri drepturile persoanelor implicate in proces, inclusiv cele ale invinuitilui sau inculpatului ‘Arestarea preventiva Nu poate fi considerata o contradictie faptul c& procurorul care supravegheazA urmarirea penalé dispune trimiterea in judecati a inculpatului si susfine gi acuzarea in proces, atta vreme cit solufionarea cauzei revine instanfei judecttoresti. Totodat’ nu poate fi consideraté 0 contradictic ‘imprejurarea c& procurorul care a dispus luarea masurii arestarii preventive a dispus si trimiterea in judecata, deoarece intreaga activitate a procurorului in cursul urmaririi penale se desfagoara sub controlul instanfelor judecatoresti. Asa cum a statuat Curtea Constitufionala prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitoral Oficial al i, Partea I, nr, 105 din 6 martie 1998, orice persoand nemultumit’ de solufionarea plangerii sale impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror ori pe baza dispozitiilor date de el si care nu ajung in fafa instanfelor judecatoresti are dreptul s& se adreseze justitiei fn temeiul art. 21 din Constitutie, ce urmeazA si se aplice in mod direct. Prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997, ramasa_ definitiva prin Decizia nr. 709 din 39Arestarea preventiVa = 19 decembrie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilic 1998, Curtea a respins, ca find neintemeiatd, exceptia de neconstitutionalitate privitoare, intre altele, la dispozitiile art. 148 din Codul de procedura penala, invocdnd garanfiile prevazute in art. 23 din Constitutie impotriva unei arestariefectuate cu incélcarea legii. Aceeasi solufie se impune si jn prezenta cauzA, cu precizarea cA reglementarea constitufionala si procesual penal a activitafii procurorului asigur’ garanfii de natur sd prevind atingerea drepturilor si libertatilor persoanei jn procesul penal, chiar dac& a efectuat urmérirea penala, a dispus arestarea preventivaa inculpatului gi a dispus trimiterea in judecata. Chiar daca actele si masurile procesuale ar fi date in competenta unor persoane diferite, actele si mAasurile respective ar trebui efectuate cu respectarea aceluiasi cadru legal. in motivarea exceptiei de neconstitufionalitate se invocd indeosebi jurisprudenta Curfii Europene a Drepturilor Omului, 40 care pune in discutie independenta procurorului, si anume hotirarile pronunfate in cauza “Schiesser contra Elvetiei”, 1979, $i in.cauza “Huber contra Elvetiei”, 1990. in primul caz*Curtea a decis ci nu s-au incdlcat prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenfia pentru apararea drepturilor omului si libertitiior fundamentale, deoarece procurcrul de district a actionat exclusiv ca organ de instructie, examinand daca trebuie sa il inculpe pe cel vinovat si sé il plaseze in detenfie provizorie si apoi, efectuand —instructia dosarului, si-a respectat obligatia de a cerceta cu aceeasi grija atat faptele in favoarea acuzitrii, ct $i cele impotriva acesteia, fara a suporta nici o ingerintd exterioard, ci exercitandu-si astfel propria-i putere de decizie pe care atribuie legea. in cel de-al doilea caz (“Huber contra Elvetiei”, 1990), spel asemandtoare, Curtea adeciscd, de vreme ce este posibil ca procurorul si devind organ de urmétize si deci “impartilitatea sa poate fi pus la indoiala”, s-au incalcat prevederile art. 5 din conventie, solutie reafirmata si in cauiza “Brincat contra Italiei”, 1992. —<——$ = Arestarea preventiva Degi jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a fixat in sensul ca actele procesuale efectuate de procurorin cursul urméririi penale sunt suspectate de lipsA de imparfialitate, aceasta nu poate conduce automat la concluzia neconstitutionalitati art. 148 si 236 din Codul de procedura penala, precum si a neconstitujionalitai dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, asa cum solicita autorul exceptiei, deoarece, astfel DOCTRINA Alexandru Tuculeanu, Calitatea de magistrat a procurorului si dreptul acestuia de a dispune arestarea in PROIECTUL DE LEGE cum rezulté din analiza anterioard, prin aceste prevederi sunt asigurate drepturile fundamentale ale persoanei in dreptul penal, neexisténd o contrarietate cu prevederile Constitutiei. Curtea Constitutional constata totodaté cd nu existd neconcordante fntre, pe de o parte, prevederile art. 5 paragraful 3 din convent gi, pe de alta parte, legile interme. Decizia Nr. 28 din 15 februarie 2000 republicatés preventiva in lumina Conventiei Europene a Drepturilor Omului, “Pro lege" nr.1/1999, p.9, PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elatiorat de Ministerul Justifiei art.136 alineatul 1 va avea urmatorul cuprin cauzele privitoare I “in fractiunile pedepsite cu detentiune pe vial sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfisurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmirirea penalé, de la judecati ori de la executatea pedepsei, se poate Ju atl de acesta una din urmatoarele misuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu parisi localitatea; ©) obligarea de a nu parasi fara; 4) arestarea preventiva”. 41Arestarea preventiva La art.136, dupa alineatul 1, se introduce un alineat nou care devine alineatul now care devine alineatul 2, cu urmatorul cuprins: “Scopul _misurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune”. ‘Art, 136 alineatul 2 care devine alineatul 3, va avea urmatorul cupri “Miura prevazutA in alin.{ lit.a) poste fi luat& de organul de cercetare penala sau de procuror”. La art.136 dupa alineatul 2, devenit alineatul 3, se introduc 3 alineate, care vor deveni alineatele 4,5 si 6 ca urmatorul cuprins “Masurile prevazute in alin.t lit.b) si c) se pot lua de procuror in cursul urmiririi penale sau de instanta de judecata in cursul judecdi Miasura prevazuti in alin. 1 lit.d poate fi Iuata de instanja de judecati sis in cazurile previzute de lege si de procurar, ca masura provizorie, in cursul urmaririi penale. Liberarea provizorie se dispune de instanga de judecata si, in cazurile prevazute de lege”. La articolul 136 alineatul 3 devine alincatul 7. Art.137'C.prpen. - Aducerea la cunostinfi a motivelor ludrii misurilor preventive si a invinuirii. Perscanei refinute sau arestate i se aduc, de indat, la cunostinté, motivele refinerii sau ale arestiri Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, {n prezenja unui avocat. E ‘Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau ineulpatului, procurorul sau instanfa de judecatd incunostiinfeaz despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alté persoand pe care o desemneaz& invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta fntr-un proces-verbal. {in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codulut de procedurd penal elaborat de Ministerul Justjiei, la art.137!, dupa alineatul 2, se introduce un nou alineat, care devine alineatul 3, care are ‘urmatorul cuprins: “Cel refinut poate s& cearl si fie incunostiintat despre 42 ‘Arestarea preventiva ‘miisura luati un membru de familie sau una din persoanele ardtate in alineatul 2. Atét cererea celui refinut cat si incunostiintarea se consemneazi intr-un proces verbal. In mod exceptional, daca organul de cercetare penal apreciazd c& acest lucru ar afecta urmarirea penalA, informeaza pe procuror, care va decide”, " Art.138 C.prpen. - Sesizarea procurorului pentru Iuarea unor masuri Preventive. Cand organul de cercetare penala considera cd este cazul si se ia vreuna din masurile prevazute in art.136 alin.1 lit.b) si), Intocmeste un referat motivat pe care fl inainteaz& procurorului, care se pronunfé dupa ce a examinat si dosarul cauzei. , _{n cazul masurii prevazute in art.136 alin.1 lit-b), procurorul este obligat si se pronunfe in termen de 24 de ore. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justitiei art.138 are urmatorul cuprins: “Sesizarea procurorului Art. 138. - Daca organul de cercetare pentru Iuarea unor masuri penal considera cd este cazul si se ia preventive una din masurile prevazute in art.136 alin. lit.b), c) si d), inainteaza in acest sens un referat motivat procurorului, {ncazul masutlor previzute in ar.136 alin. 1 Titerele b) sic), procurorul este obligat i se pronunfe in termen de 24 de ore. In cazul masurilor prevazute in art.136 alin. lit) procurorul, daca apreciazi cd sunt intrunite condifiile prevazute de lege, procedeaza, dupa caz, potrivit art, 146 sau art.236”. aArestarea preventiv¥a———=—$—$>=$=$=><$=<$<<———— Art.139 C.prpen. - inlocuirea sau revocarea misurilor preven- tive. Masura preventiva Iuata se inlocuieste cu alts mésuré preventiva, cfnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. . ‘Cénd nu mai exist® vreun temei care s8justifice menfinerea misurii preventive, aceasta trebuie revocati din oficiu sau la cerere. in cazul cand masura preventiva a fost luati de procuror, organul de cercetare informeze pe acesta despre schimbarea ori judiciar urmeazA si-si decline competenta. JURISPRUDENTA Potrivit art.23 alin.6 din Constitutie si art.139 alin.2 C.pr.pen., ednd nu mai exista temeiuri. care si justifice menjinerea masurii arestarii preventive, punerea in libertate este obligatorie. in acest sens, intinderea pagubei nu poate fi considerata drept criteriu unic, suficient pentru a face inoperante dispozifiile egale ‘menfionate, cét timp nu s-a dovedit c& lasarea in libertate a inculpatului, arestat preventiv pentru delapidarea unor aparate in valoare de 520.840 lei, ar prezenta pericol pentru ordinea publica sinu sunt elemente care si ateste cf el ar putea influenfa in vreun fel 44 administrarea in instant a probelor de vinovatie stranse la urmérirea penal. Curtea Supremé de Justifie, dec. pen. nr. 1046 din 1] iunie 1993 Pronunfarea unor soluti anterioare, pe parcursul-urmaririi penale de prelungire a arestirii preventive ori de respingere a pléngeriiinculpatului, nu inseam cc pe intreg parcursul ulterior al procesului penal acesta nu at mai avea posibilitatea legala de a formala cereri intemeiate pe art. 139 C.prpen. ; in spetd, pe parcursul urmatriri penale, prelungirea arestarii preventive a fost solicitata in vederea administriii de probe, iar ——_——— Arestarea preventiva la respingerea cererii de revocare s-a avut in vedere cd cereetirile nu erau epuizate si se impunea raménerea inculpatului in stare de refinere preventiva, ‘Terminarea urmatirii penale si intocmirea rechizitoriului a determinat pe inculpat sa considere a in ceea ce-| priveste vinovatia Tui nu este convingstor retinuti, motiv “pentru care a solicitat ca and la solujionarea cauzei care, prin amploarea sa si a persoanelor implicate, se va prelungi in timp, s& se inlocuiascd masura arestarii preventive cu cea a obligirii de a nu pirasi localitatea. Prima instanfa, luand in considerare faptul ck masurile preventive aplicate pot fi inlocuite sau revocate pe intregul parcurs al Procesului penal si c& potrivit art.139 C.pr.pen, dacd s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventiva, aceasta poate fi inlocuitd cu o alti masurd, iar cand nu mai exist’ vreun temei care si justifice menfinerea ei, trebuie revocata, din oficiu sau la cerere, a dispus Tevocarea arestirii preventive si ‘inlocuirea ei cu masura de a nu paraisi localitatea. impotriva incheierii prin care recurs procurorul care in esenfa a susfinut c& in spef instanta de judecaté a mai pronutat anterior alte hotaréri prin care s-a prelungit areastarea—preventiva. a inculpatului, hotarari care au autoritate de lucru judecat si de numai era posibilA solufia revocairii misurii, Recursul este neintemeiat pentru considerentele sus- ‘menfionate gi ca atare se respinge. Cede Apel Constanya, dee.pen.nr.472/ 1995, “Dreptul” n.6/1996, p.112 Numai printr-o activitate de Judecati a fondului cauzei, instanta se poate pronunta asupra existenfei sau nu a vinovafiei inculpatului si nu in cadrul unei cereri de revocare ‘a masurii arestarii preventive. in speja, inculpatul a solicitat isarea in libertate, sustinand c& nu ar fi vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata. C.de Apel Constanga, dec.pen.nr.29/ 1996, “Dreptul” nr-8/1996, p.140. 45Arestarea preventivg ———=<=<$—$—$— $$ < $$$ Potrivit art.136 alin.1 C.prpen., in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchi soarea, pentru a se asigura buna desfsurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la ‘urmirirea penal, de la judecat& ori de la executarea pedepsei,se poate lua una din urmatoarele masur refinerea, obligarea de a nu paras localitatea gi arestarea preventi ‘inceeace priveste alegerea masurit ce urmeazé a fi luati, alin.3 di acelasi articol indica, drept criterii complementare: scopul masurii, gradul de pericol social al infractiunii, sinatatea, varsta, antecedentele si alte situafi privind persoana invinuitului sau ineulpatului Conform art.139 C.pr.pen., masura preventiva luaté se fnlocuieste cu alt& masura preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei. Pentru a se inlocui masura preventivaicu mésura obligirii de anu pirisilocalitatea, prima instanaavut fn vedere c& fratele inculpatului ~ coinculpatin proces —a decedat, inst 46 aceasta imprejurare, chiar dacd I-a afectat psihic pe inculpat, nu poate fi privita ca o schimbare a temeiurilor care au determinat arestarea gi nu justificd inlocuirea ci. C.Apel Bucuresti, s. a I1-a pen., dec.nr.52/1998 ‘Atéta vreme cft mandatul de arestare preventiva emis impotriva inculpatului nu a fost pus in executare — deoarece acesta s-a sustras gi se sustrage in continuare de la executarea lui, instanfa nu putea cispune revocarea arestarii preventive, in sensul art.139 C.pr.pen., cexpresia “miisura preventiva Iuata” desemneaz o masuri preventiva cefectiv pusi in executare, deoarece numai in acest caz isi pot gisi aplicarea toate _institutiile referitoare la masurile preventive, adic& la inlocuirea, revocarea $i incetarea de drept a acestora. C. de Apel Bucuresti, .a Ila pen, dec. nr 1403/1998 Este nelegala hotérarea primei instanfe de a revoca masura arestirli preventive si a dispune, ——————— Arestarea preventiva totodati, inlocuirea acestei masuri cuaceea a obligérii inculpatului de a nu pairasi localitatea. Potrivit _ art.139 alin.2 C.pr.pen., masura preventiva preventiva cfnd s-au schimbat temeiurile care au determinat uarea masurii, C4t& vreme masura arestarii preventive a fost revocata, ea nu trebuie revocatd din oficiu sau la cerere cdnd nu mai existé vreun temei care si justifice menfinerea ¢i;conformal.1 al aceluiagiarticol, masura preventiva luaté se inlocuieste cu alt’ masurd mai poate fi inlocuita cu o alti misurp preventiva, cici lipseste obiectul inlocuiri Code Apel Bucuresti, s.a la pen, dec. nr. 611/198 DOCTRINA Alexandru Tuculeanu, /nlocuirea si ivite indoctrind sijurispruclenjéi."Dreptul” revocareamésurilor preventive. Probleme _.11/2001, p.136 In PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justifie, la art. 139 alineatul 3 are urmatorul cuprins: “{n cazul in care masura preventiva a fost Tuata, in cursul urmaririi Penale, de instanfa sau de procuror, organul de cercetare penali are obligatia si-l informeze pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea misurii preventive”. Laart.139, dup& alineatul 3, se introduc cinei noi alineate, care devin alineatele 4,5,6,7 si 8 cu urmatorul cuprins: ___ “Cand misura preventiva a fost luatd, fn cursul urmaririi penale, de instanf& sau de procuror, acesta, dac& apreciaz c& informafiile primite de la organul de cercetare penal justific’ tnlocuirea sau revocarea misurii, sesizeazA instanga. Procurorul este obligat s& sesizeze si din oficiu instanja, pentru Snlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de cdtre aceasta, cénd onstata el insusi cd nu mai existé temeiul care a justificat area masurii. 47Arestarea preventiv8 ———<—$<—$—=—$= $$ Miasura preventiva se revocd din oficiu gi cdnd a fost Iuata cu incalcarea prevederilor legale, dispundndu-se in cazul rejineri i arestari preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, ddack nu este arestat in alti cauza. Déasemenea, dact instanfa constati, pe baza unei expertize medico- legale c& cel arestat preventiv sufera de 0 boala care il pune in imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea masurii arestarii, att in cazul in care a Tuat aceasti misurd, ct si in cazul arestarii provizorii dispuse de procuror. ‘Miura arestarii preventive poate fi fnlocuita cu una din masurile previzute de art.136 alin.1 lit.b) si ¢)”. ‘Alineatul 4 al articolului 139 devine alineatul 9. Art.140 C.prpen. - Incetarea de drept a misurilor preventive. ‘Misurile preventive inceteazi de drept: a) Ila expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare; ) In caz de scoatere de sub urmatire, de incetare a urmatririi penale sau de Incetare a urmatirii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare. - ‘Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, tnainte de pronunarea unei hotdréri de condamnare in prima instanja, durata arestirii a atins jumitatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infracfiunea care face obiectul invinuiri, precum si in celelalte cazuri anume previzute de lege. {in cazurile ardtate in alin.1 litb) si alin.2, procurorul in cursul urmiriri penale, din ofiefu sau in urma informa organului de cereetare, ori instanta de judecata, are obligatia s& dispun& punerea de indati in libertate a celui refinut sau arestat, trimigind administrafiei locului de refinere ori de detinere copie de pe ordonanfd sau dispozitiv ori un extras cuprinznd urmatoarele menfiuni: datele necesare pentru identificarea 48 Arestarea preventiva invinuitului sau inculpatului, numdrul mandatului de arestare, numarul si data ordonanfei sau a hotdrarii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberati CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUL in ziua de 25 septembrie 1991, ora 23, la Roma, reclamanta a fost arestati , in flagrant delict de ultraj, amenintare si violent asupra doi agenti din politia municipal aflati fn exercitiul functiei. Informat imediat, parchetul a confirmat refinerea, iar reclamanta a fost condus’ a inchisoarea din Rebibbia. La 27 septembrie tribunalul, constaténd legalitatea retinerii, a validat mandatul. Totodati a dispus ca, in continuare, reclamanta si fie Kisata fn stare de libertate, in aceeasi zi, tribunalul a solutionat si fondul cauzei,refindnd invinuirea adus& reclamantei cfreia i-a aplicat 0 pedeapsi cu inchisoare de trei luni gi 11 zile, dispunand suspendarea executatii pedepsei. Dupai terminarea proce- sului, la ora 11,45, reclamanta a fost condusa la inchisoarea din Rebibbia pentru indeplinirea formalitayilor de punere in libertate care au durat pana la ora 18,45 cand acesta a pirasit inchisoarea. La 2 decembrie 1991, reclamanta s-a adresat Comisiei Europene a Drepturilor Omului, susfindnd c& in mod ilegal i s-a prelungit refinerea si dup ce s-a pronunfat hotirdrea cu suspendarea executirii pedepsei. Comisia a retinut plangerea, iar in raportul séu din 11 aprilie 1996 a aratat cA nu considera ca in spefa s-a produs o violare a art.5 alin.1 din Convenfie.Totodata, a fost sesizata Curtea Europeand. Curtea Europeand, analizand situafia reclamantei, a constatat ci aceasta a fost refinuté o perioada la inchisoare si dup& terminarea procesului; in acest timp i s-a prezentat, conform legii, procesul- verbal al dezbaterilor, ceea ce reprezintd un inceput de executare a sentinfei, iar in continuare s-au efectuat formalitagile adminis- trative pentru punerea ei in 49Arestarea preventivg ———_—$=>—$———$———————— libertate. Chiar daca aceste forma litati puteau fi efectuate mai repede, aceasti imprejurare nu justificd o solufie prin care sa se constate ci in cauzi a avut loc 0 ncdlcare a Conventiei; o anumita durat de timp pentru executarea unei decizii d epunere in libertate aceasta ar trebui, prin grija autori- tafilor, sf fie redusd la minimum. ‘In consecint, Curtea a decis, in unanimitate, c& nu existd 0 violare a prevederilor art.S alin.1 din Conventia Europeand. Cazud Giulia Manzoni contra lialia este adeseori inevitabila, chiar dacd in, RDP.""ww. 4/1997, p.118 SURISPRUDENTA Cererea de constatare a {ncetirii de drept are caracterul unei cereri de revocare si de punere in libertate. C.SJ,, 8. pen., dee. nr. 2190 din 8 octombrie 1996, in “Pro lege” nr. 1/1998. - V. Papadopol, not in CAB, Culegere pe anul 1997, p.36 INCETAREA DE DREPT A MASURII PREVENTIVE, REVOCARE, INCHEIERE DE RESPINGERE A CERERII, RECURS INADMISIBIL. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justif art.140 alineatul 2 are urmatorul cuprins: “ Masura_ arestirii preventive inceteazi de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotaréri de condamnare in prima instanja, durata arestirii a atins jumétatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, ori maximul prevazut in art. 159 alin.13, precum si in alte cazuri anume previzute de lege”. ‘Articolul 140 alineatul 3 are urmitorul cuprins: “ In cazurile ardtate {n alin.1 litb) si alin.2, instanfa de judecati, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procuroral in cazul arestirii preventive provizorii, din ficiu sau in urma informarii organului de cervetare penalé, are obligatia s& dispund punerea de indata in, libertate a celui arestat, trimijand administrajiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonants, 50 Arestarea preventiva ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonanfei, incheierii sau ale hotarérii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii”. La art.140, dupa alineatul 3 se va introduce un nou alineat, care devine alineatul 4, cu urmatorul cuprins: “Ini cazul ardtat in alin. lit.b, procurorul, din oficiu sau in urma informérii f'cute de organul de cercetare penala, are obligafia s& dispund punerea de indata in libertate a celui retinut, trimitand locului de definere copie de pe ordonanga, ori un extras cuprinziind mentiunile prevazute in alin.3”, Art.140" C.prpen. - Plingerea impotriva misurilor preventive luate de procuror. impotriva ordonantei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a nu parisi localitatea se poate face pléngere la instanfa c&reia i-ar reveni competenta si judece cauza in fond. Plangerea, impreuna cu dosarul cauzei, va fi trimisa instante’ prevazute in alin.1, in termen de 24 de ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instangei gi va fi asistat de apardtor. fn cazul in care inculpatul se afla internat in spital si din cauza stirii sindtifii nu poate fi adus in fafa instantei, sau in alte cazuri in care deplasarca sa nu este posibila, plingerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenfa apardtorului, céruia ise da cuvantul pentru a pune concluzii. . Pldingerea se va cerceta in camera de consiliu. Instanja se pronunfa in aceeasi zi, prin incheiere, asupra legalitii misurii, dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului. Incheierea este supusd recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru ei lipsé. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cénd instanfa considera necesar. Participarea procurorului este obligatorie. Cand considers c& misura preventivd luati este ilegalé, instanfa pune revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau a inculpatului ori, dupa caz, revocarea masurii obligatorii de a nu pardsi localitatea. 51Arestarea preventivg JURISPRUDENTA Potrivit art.140' C.pr.pen. plangerea tmpotriva masurii arestarii preventive luate de procuror se indreapti nu impotriva mandatului de arestare, chiar dac& era eronat poate fi corectat, ci a ordonanfei prin care a fost luati mésura respectiva. Instanta este obligata si determine corectitudinea temeiu- rilor care au determinat masura arestarii preventive, adica, in concret, dac& sunt indeplinite cerintele art.146 C.pr.pen. si art.148 litg si h C.prpen. In loc si procedeze astfel, instanja s-a rezumat doar si constate ci in spefi s-a gresit cu doua zile calculul celor 30 de zile, considerind c& aceasta atrage nulitatea masurii, fard insi si indice temeiul de drept care ‘consacra o asemenea sanctiune. in consecint4, solufia adoptata de instanfa este vidit arbitra si deci, nelegala. Cade Apel Constanga, dec.pen.nr.337/ 1995; in “Dreptul” w.3/11996, p.109 ‘Tribunalul a admis pléngerea facut de inculpat impotriva 52 ordonentei prin care s-a dispus arestarea preventiva in baza art. 148 lif si g C.pr.pen., intrucat inculpatul se afla in stare de recidiva , pedeapsa prevazuti de lege pentru fapta comisa este mai ‘mare de 2 ani inchisoare, iar isarea sa in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica. Admitand plangerea, instanja a motivat c& inculpatul, in timpul urmiririi penale si-a recunoscut faptele, a cooperat cu organele de cercetare si s-a obligat la achitarea integral a prejudiciului cauzat partilor vatamate. Recursul declarat de procuror este fondat. Inculpatul, prin plangere, nua contestat legalitatea masurii arestarii, invocénd doar unele ‘mprejurdri ce au intervenit ulterior arestirii sale i care constau, in- esenta, in conduita bund avuta in cursul urmaririi {nmod gresit aceste motive au fost luate in considerare de tribunal, cat timp ele nu privese temeiurile legale ale ordonanfei de arestare. Pléngerea nu ar putea fi admisa nici dacd s-ar considera fi o cerere de revocare a masuri preventive, intrucat temeiurile ce au determinat Iuarea sa si anume starea de recidiva a inculpatului, pedeapsa prevazuta de lege si pericolul pe care l-ar putea prezenta ldsarea sa in libertate, apreciat in raport cu natura si gravitatea faptelor comise, nu s-au schimbat. Cede Apel Cluj, s:pen, dec. nr. 964/R/ 2000; in, RD.P.*nr, 3/2001, p.139 Prin incheierea atacaté cu recurs de citre parchet, prima instanti_a admis pléngerea formulata de catre inculpat impotriva ordonanjei de arestare preventiva, cu motivarea cf nu mai subzista temeiurile avute in vedere Ja luarea masurii arestarii preventive ~ in baza art.148 lith C.prpen, ~ in sensul cd lasarea fn libertate a inculpatului nu prezinta pericol pentru ordinea publica. in conformitate cu dispozitiile art.140! C.pr.pen. impotriva ordonantei de arestare preventiva se poate face plingere la insianfa, care urmeazi a se pronunfa asupra ‘i, dupa ascultarea sau inculpatului, Or, invinuitului motivarea instanfei de fond nu se referé la legalitatea masurii —=Arestarea preventiva apreciati, in mod exclusiv, in raport cu actele de urmarire penala cefectuate pang la data arestiii, ci cuelemente ulterioare ludri acestei masuri (asa cum sugereazi expresia “nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea mésurii” preventive). Dar indiferent de acest aspect, {n speta sunt indeplinite condiiile prevazute in art.148 lith C.prpen, deoarece in mod evident inculpatul prezinté un pericol pentru ordinea Publica, atéta vreme cat el a asigurat paza unui altinculpat care, mascat si fnarmat, a patruns in incinta unei benzinarii de unde, prin ameninfarea casierului, a sutras 0 important: sum de bani. in consecingi, se va admite recursul si se va respinge plangerea ‘impotriva ordonanfei de arestare preventiva, C-Apel Bucuresti, sa Il-a pen, dee.nr.1103/1998 Din prevederile art.140" C.prpen. rezulta c& procedura de solutionare a plangerii impotriva ordonantei de arestare preventiva poate fi folosita doar atata timp cat cauza se aflé fn curs de urmatrire 53Arestarea preventiva —=—=—=—<—$—$—$—$$—$$—$—— — penali. Acest lucru rezulté din dispozitiile alin.2 al textului sus mentionat, in care se prevede c& plangerea impreund cu dosarul cauzei va fitrimisd instantei céreia i-ar reveni competenta si judece cauza in fond. De altfel, ar fi si ilogic s& se considere c& legiuitorul 2 instituit dou’ proceduri diferite paralele pentru aceeasi cauzi cand dosarul se afl ~ pentru judecarea fondului — pe rolul instantei. Sustinerea inculpatului ca repingandu-se plangerea ca inadmisibil& se incalca prevederile art.23 alin.4 din Constitutie, care prevéd dreptul arestatului de a se plange judecatorului asupra legalitatii mandatului si dispozitiile art alin.3 C.prpen. privitoare la garantarea libertatii persoanei, nu este intemeiati, c&ci, dupa ce dosarul a ajuns pe rolul instantei pentru judecarea fondului, garanfiile prevazute de lege pot fi asigurate prin solujionarea oricrei ccereri ficute in sedingi publica. Cade Apel Bucuresti, s.a lla pen., dec, nr. 1366/1998 data cu plangerea ficuti de inculpat impotriva ordonantei de arestare preventiva, in baza art. 54 140'C.pzpen. nua fost solufionata anterior sesizarii instanfei cu judecarea cauzei in fond iar in prima zi de infatigare - in procedura de judecare a fondul = instanfa, verificénd din oficiu legalitatea arestarii, conform art.300 C.pr.pen. a menfinut aceasti masura, plangerea mai sus- mentionata urmeaza a fi respins& cca inadmisibils Din prevederile art.140' Coprpen. rezulté c& procedura de solufionare a pléngerii impotriva ordonanfei de arestare preventiva poate fi folosita doar atata timp cat cauza s¢ aflé in curs de urmérire penal. Acest Iucru rezulta din dispozifiile alin.2 al textului sus- citat, in care se prevede ca plingerea impreuna cu dosarul cauzei va fi trimis4 instanjei careia i-ar reveni competenfa s& judece- cauza in fond. De altfel, ar fi i ilogic si se considere cd legiuitorul a instituit doua proceduri diferite paralele pentru aceeasi cauzi cdnd dosarul se afl — pentru judecarea fondului — pe rolul instantei. Sustinerea inculpatului c& respingandu-se plangerea ca inadmisibild se incalca prevederile art.23 alin.4 din Constitutie, care prevad dreptul arestatului de a se plange judecatorului asupra legalitatii mandatului si dispozitiile art.S alin.3 C.prpen. privitoare la garantarea libertafii_ persoanei, nu este intemeiat’, cici, dupa ce dosarul a ajuns pe rolul instantei pentru judecarea fondului, garantiilor prevazute de lege pot fi asigurate prin solugionarea oricdrei cerereri ficute in gedinfi. publica. Dispoziiile art.453 si 455 C.prpen. referitoare la intreru- perea executirii au in vedere numai pedepse privative de libertate DOCTRINA Instanta sesizat& cu recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a respins plingerea ficutd de inculpat impotriva ordonantei de arestare preventivd nu poate ‘examina legalitatea acestei solutii, tot asa cum si primei instange ii este ‘ingiduit sa verifice doar legalitatea ordonantei de arestare preventivi, nu $i temeinicia acesteia (Blag Micle, Gh.Mihai Stoica. Unele probleme inedite legate de procedura de declansare a ‘Arestarea preventiva rimase definitive; ele nu autorizi si intreruperea arestarii preventive, Inculpatul arestat preventiv poate cere si obtine nu intreruperea executérii masurii preventive, ci revocarea acestei misuri in conditile art. 140) C.pr-pen,, pe calea unei plangeri impotriva ordonantei de arestare preventiva adresati instanfei careia i-ar reveni competenta si judeve cauza in fond. TMun Bucuresti, s. a Ia pen. dec. nr. 255/199, in “Dreptul” nr. 9/1994, p.90 controlului judectitorese asupra legalitdyii ordonantei de arestare, “Dreptul” nr.12/1998, p.78). Plangerea impotriva arestarii preventive ar putea fi facuti in orice faz procesului pena, inclusiv dupa ce, potrivit art.300 alin.3 C.pr.pen., instanja de judecati a verificat la prima infitisare regulatitatea Iuarii si menjinerii masurii arestarii (ustine Marian Nazat, Admisibi- Iitatea plngerit mpotriva ordonamtei de arestare preventiva. “Dreptul” n1-7/1998, p.94). Opinia a rimas ins singulara. 55Arestarea preventiva = 1. Griga, Competenja de - M.Firu, Competenja de solujionare a plngerit contra masurii solufionare a plangerilor impotriva ‘arestarii preventive luate de procuror meisuriarestirit preventive. “Dreptul” “———$$___—— CURTEA . CONSTITUTIONALA Reglementarea cailor de ataceste la latitudinea legiuitorulu, cu conditia de a nu se aduce atingere altor texte constitutionale. Sub acest aspect este nerelevanta invocarea art. 23 alin. (4) din Constitutie, deoarece dispozitiile acestuia nu sunt cu nimic afectate de art. 141 din Codul de procedura penala intr-adevar, atata timp cét prelungirea arestatii se aprob& numai de catre instanta de judecat, astfel cum cere art. 23 alin, (4) teza final, prevederile constitufionale sunt respectate, nefiind nici o contradictie intre cele dou texte. Pe de alta parte, nu se poate susfine nici c& art. 141 din Codul de procedura penal ar fi contrar art. 49 din Constitutie, nefiind yorba de limitarea unui drept constitutional. Astfel, nici o prevedere a legii fundamentale nu da o consacrare expresi dreptului Ja recurs in orice cauza, oricénd si de citre oricine; dimpotriva, art. 128 din Constitutie stipuleazé ca pirfile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac 60 asa cum in spetd este cazul dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penal, Ukimul argument invocat in susfinerea exceptiei este cel intemeiat pe art. 5 pet. 4 din Conventia europeand pentru apararea drepturilor omului si a libertifilor fundamentale, al cdrui text este urmatorul: “Orice persoand privat de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul s& introduc’ un recurs in fafa unui tribunal, pentru ca acesta siise pronunje in cel mai scurt timp asupralegalitatii detinerii sale sis ordone eliberarea sa daca detentia este ilegala”. Sensul normei citate nu este cel al unei cdi de atac la o alta contestare jurisdictionala ant rioar, ci numai acela de a confer persoanei arestate sau definuté posibilitatea de a se plange de jlegalitatea masurii privative de libertate luate impotriva sa, prin sesizarea unui tribunal competent. Acestei cerinte fi réspunde textul art. 1401 din Codul de procedura penal’, iar, dack dispozitiile art. 141 din acelasi cod deschid calea recursului la incheiere doar pentru unele situagi - limi indicate in art. 141 -, acest fapt nu este de naturé a atrage dupa sine infrangerea dispozitilor art. 5 pet. 4 din conventie. Asa dupa cum reiese {in mod constant din practica Curfi Europene a Drepturilor Omului, aceste prevederi dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plange inaintea unui tribunal competent asupra mésurii de arestare sau definere luate impotriva sa, neavand semnificatia reglementarii unei c&i de atac ulterioare ‘indreptate impotriva solufiei date de instanga in urma solufionarii plangerii... Decizie nr. 38 din 26 februarie 1998 publicatttin Monitorul Oficial nr. 177 din 13 mai 1998. ~-Prevederile art. 141 alin. 1 in Codul de procedurd penal stabilesc ci: “Incheierea data in prima instant, prin care s-a dispus luarea, revocarea, inlocuirea sau fncetarea unei masuri preventive, poate fi atacat separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. ‘Termenul de recurs este de 3 zile sicurge de la pronunfare pentru cei ‘Arestarea preventiva prezenfisi de a comunicare pentru cei lips4”. Se sustine ci aceste dispozifii sunt neconstitufionale pentru faptul c&, desi art. 1401 din C.prpen.recunoaste existenta unei modalitafi de atacare a ordonantei de arestare preventiva la o instant Judecatoreasca, textul art. 141 din acelasi cod nu reglementeaza si posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care aceasta plangere a fost rezolvata, in cazul cand instanta respectiva refuzi revocarea masurii de arestare preventiva, lacererea inculpatului. Inexistenta unei ci de atac in aceast situatie este apreciati a fi echivalenté cu incalcarea dreptului la ap&rare si cu privarea nejustificati de exercijiul unei cai de atac. Critica formulat& de autorul exceptiei nu este intemeiata. in conceptia legiuitorului, msurile de preventie au caracter provizoriu si sunt luate in functie de anumite ‘imprejurairi concrete, legate de cauza si de persoana fiptuitorutui. De aici decurge posibilitatea interveniei unor elemente care fac necesari inlocuirea sau Incetarea misurilor preventive. 61Arestarea preventi Potrivit art. 139 alin. 1 di Coprpen., masura preventiva luata se inlocuieste cu o alt& masura: preventiva, dac& s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii, iar in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ci masura preventiva trebuie revocata din oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exist vreun temei care si justifice mentinereaei. Art. 140 din ‘C.prpen. prevede cazurile in care masurile preventive inceteazi de rept, iar fn art. 140! din acelasi cod se prevede posibilitatea plange impotriva masurilor preventive luate de procuror. ‘Incalcarea prevederilor art. 128 din Constitujie, privitoare la folosirea cailor de atac, nu poate fi refinuti, deoarece acest drept fundamental se realizeazi in condifiile legii, iar restrangerea prin lege a c&ilor de atac este constitutional, nefiind contrara dispozitilor art. 128 din Constitute. De asemenea, asupra semi ficafiei prevederilor art. 128 din Constitutie, Curtea Constitutional s-a pronunfat prin Decizia nr. 1/ 1994, publicata in Monitorul 62 Oficial al Roméniei, Partea I, nt. 69 din 16 martie 1994, in sensul cd “... este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regutile de desftigurare a procesului in fata instanjelor judecatoresti”, cA ”... judecdtorul «spune dreptul» pentru soluficnarea unui litigiu, dar numai in formele si in solujionarea unui litigiu, dar numai in formele si in condifile procedurale instituite de lege”, deoarece “... legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de proceduri, cat i modalitafile de exercitare a drepturilor proce- =<$><———. este scopul urmatirii penale, ca pe parcursul desfigurarii ei si adune probele in baza carora se poate dispune, in final, trimiterea in DOCTRINA Al-Tuculeanu, Conditile de fond judecati a inculpatului, azul Lukanov contra Bulgaria. Cade Apel Bucuresti, s.a I-a pen, dee.nt. 9S7/1997 side procedurdsale arestiril preventive, "Dreptul” nr.8/1999, p73 IN PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justifiei, articolul 146 are urmatorul cuprins: “Arestarea invinuitului in penale 74 Art.146. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penal, dact sunt intrunite condifiile previzute in art.143 si exista in mod corespunzitor vreunul din cazurile prevazute in art.148, cand considera ca in interesul urmiririi_penale este necesari arestarea invinuitului, dupa ascultarea acestuia in prezenta apardtorului ales numit din oficiu, dispune, prin ordonanté motivat’, arestarea preventiva provizorie a acestuia, aratand temeiurile care justificd’ luarea masurii_ i fixand” durata arestirii provizorii, care nu poate depasi 3 zile. Totodat, procurorul emite mandat de arestare preventiva provizorie a invinuitului, Mandatul cuprinde, in mod corespunziitor, mentiunile aratate fn art. 151 lit. a) -c) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusd arestarea acestuia, nen Arestarea preventiva Daca invinuitul se afla in stare de refinere, cele trei zile se calculeazi de Ja data emiterii mandatului de refinere. Procurorul, in 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventiva provizorie, prezinté dosarul cauzei instangei cdreia i-ar reveni competenfa sf judece cauza in fond, cu propunerea motivati de Iuare a masurii arestarii preventive a invinuitului, Cu ocazia prezentirii dosarului de cetre procuror, presedintele instanfei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua gi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva provizorie emis de procuror, pe care le comunica procurorului, acesta fiind obligat si asigure prezenta in fata instanfei a fnvinuitului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventivi se solufioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, Invinuitul este adus in fata instantei i it de aparitor. tile art. 149" alin.9 $i 150 se aplicd in mod corespunzator. Participare procurorului este obligatorie. Dupa ascultarea invinuitului, instanfa admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, in aceeasi zi, prin incheiere motivatl. 5Arestarea preventivg ———$—$=>—$$—$— Instanta, daci sunt intrunite condifile previzute in alin.1, dispune, prin inche'ere, arestarea preventiva a jnvinuitului, inainte de expirarea duratei arestirii provizorii dispuse de procuror, dac& s-a dispus anterior aceasti misurd, ardtind temeiurile care justified luarea masurii arestarii preventive si fixdnd durata acesteia care nu poate depagi 10 zie. Totodaté, instanfa emite un mandat de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzitor ‘menfiunile aratate in art.151, precum. sinumelesi prenumele invinuitului si durata pentru care este dispus& arestarea preventiva acestuia. Dispozitiile art.152 alin.1 se aplica in mod corespunzator. {mpotriva incheierii instangei se poate face recurs la instanta superioara in 24 de ore de la pronuntarea incheierii”. ‘Art.147 C.prpen.- Arestarea invinuitalui la instanga de judecat. Instanja de judecatd, in situafiile ardtate in partea speciala, titlul IL, poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si condipille previzzute fn art.146, Cand s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecats emite mandatul de arestare a invinuitului. invinuitul arestat este trimis de indata procurorului impreund cu mandatul de arestare, DOCTRIN. arestitii preventive R.D.P. nr.2/1994, A.Tuculeanu, Despre masura p.121 76 —— Arestarea preventiva ‘Art.148 C.prpen. - Condifiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului, Misura arestérii inculpatului poate fi luat dac& sunt intrunite condifiile prevazute in art.143 gi numai in vreunul din urmatoarele cazuri: 2) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; ») infractiunea este flagrant, iar pedeapsa inchisorii previzuta de lege este mai mare de 3 luni; ¢) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmiérire sau de Ia judecaté, ori a ficut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecaii sunt date c& inculpatul urmareste s& se sustragi de la executarea pedepsei; 4) sunt date suficiente ci inculpatul a incercat s& 2idamiceascd aflarea adevarului prin influenfarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; €) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exist& date care justified. temerea cd va sdvargi si alte infractiuni; 4) inculpatul este recidivist; g) cand exist una din circumstanfele agravante; h) inculpatul a svarsit o infractiune pentru care legea prevede ‘pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lisarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica. Incazurile prevazute la li.c)-g), masura arestarii inculpatului poate fi luatd numai daca pedeapsa inchisorii prevazuti de lege este mai mare de un an, SURISPRUDENTA Pericolul pentru ordinea oo . public nu se prezumd, nu trebuie -- Numai criteriul referitor la dovedit, ci demonstrat. pericolul social coneret sau generic al infracfiunii sAvargite de inculpat CURTEA SUPREMA DE nuconstituie untemei pentru luarea JUSTITIE S. pen. dec. pen. nz 921 sau, dupa.caz, menfinerea arestirii in 16 august 1990, publicata in preventive. “DCS.” 1990-1992, p. 448. 7Arestarea preventivg ——=$=——$<— $< Pentru luarea masurii arestarii preventive in temeiul art. 148 alin, 1 lit h din codul de procedura penalai este necesar, cumulativ, ca pedeapsa prevazut de lege pentru infractiunea sivarsité s8 fie mai mare de 2 ani si lasarea in libertate a inculpatului s4 prezinte pericol pentru ordinea publica. Existand un mandat de arestare al autoritijilor germane si ind indeplinite condifiile previ zaute in art.6 si 9 C.pen., arestarea preventiva a inculpatului, ca si prelungirea duratei acestei masuri, in vederea extradirii, sunt pe deplin justificate, chiar daca nu exist 0 cerere scrisd in acest sens. Code Apel Bucuresti, sa Iba pen, dec.nr.6 1/1998 Nofiunea de perico! pentru ordinea publicd nu trebuie infeleasa cao primejdie concreti si imediat’, constind in posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. in realitate, ea semnificd o stare de neliniste, un sentiment de insecu- ritate, in rindul societiqii civile, generata de rezonanfa social& negativé a faptului ci persoanele asupra cérora planeazi acuzati comiterii unor infractiuni de 0 78 gravitate deosebiti sunt cercetafiin stare de libertate. Apel Cha dee nr 1371997, RDP": 4/1998, p.139 Pentru a se sustine c& este vorba de pericol public care justificd Iuarea sau menfinerea masurii arestarii preventive, instanfei fi revine obligatia s& dovedeasc ci o intreaga colecti- vitate, 0 mulfime este pusd in primejdie, daca inculpatul este pus liber. Aceasta obligatie constituie sinormaconstitutionalé, prin art.23 pet.4 din Constitutie, prevazindu- se c& judecitorul trebuie sa se pronunfe* printr-o hotirdre moti- vaté” cu privire la legalitatea ma- surii arestirii. Aceastd prevedere constitutionala care trebuie exa- minati gi in raport cu dispozitiile art.20 din Constitutie, prevazandu- se ci judecatorul trebuie s& se pro- nunfe “printr-o masur& motivata”. fnspefa, numai s-aafirmat fra si se faci dovada c& lasarea in libertate a recurentului ar prezenta un pericol pentru ordinea publica. Pe cale de consecinfa, in mod gresit a refinut ca find existenta —— ee Arestarea preventivd conditia prevaizuta de art.148 lith din C.prpen. C. de Apel Constanja, dec pen.nr.23/ 1993, “Dreptul" nr. 12/1994, p.78 Luarea masui arestarii preventive implica un minim de verificare cu privire la existenta elementelor constitutive ale infractiuni, adied daca subzistifapia penal care a fost avuti int vedere. In spetii, inculpafii care numai erau incadrafi in calitate de comisionari ai societafii care se ocupa cu intermedieri vanzri imobile, deci nu mai aveau calitatea de subiecti activi ai infracfiunii de luare de mit, au mijlocit totusi o tranzactie, iar conform infelegerii cu vanzitorul, urma ca diferenfa obfinutd fn plus peste pretul pretins de acesta si revind inculpatilor- intermediari. S-a procedat la organizarea flagrantului si luarea masurii arestarii preventive, fra si examineze daca in spef era sau nu intrunita latura obiectiva a infractiunii de luare de mité pentru care s-a luat masura respectiva. C-Apel Constanja, dec.pen.nr. 253/ 1995, “Dreptul” nv 4/1996, p.122 Cererea inculpatului de libe- rare provizorie pe caufiune poate fi respinsi cu motivarea c& exist pericolul nu trebuie dovedit, ci demonstrat. CSI, spen, dee.921/90, in, Dreptul nr. 12/91, p94 Pericolul pentru ordinea publica la care se referé acest text nu trebuie probat prin admi nistrarea unor anumite dovezi, ci poate rezulta din ‘imprejuratile si natura faptei, din elementele care caracterizeaza persoana inculpatului. Code Apel Bucuresti, sa Il-a pen, dee. mr. 351/197 Parchetul si apoi judecdtoria au respins cererea inculpatului cu motivarea succinté c& exist& pericolul ca acesta s8 comita noi infracfiuni, Recursul declarat de inculpat ‘impotriva solutiei de respingere a cerererii de liberare provizorie pe caufiune este intemeiat intrucat, desi se motiveaza in felul sus ‘mentionat solufia de respingere, dosar nu existi date din care si rezulte acest pericol, ci, dimpo- triva ca inculpatul este un ténar {ncadrat in muned, cu bune refe- inte de la serviciu, find infractor 79Arestarea preventivg —————$=<=$—$———$5 $$ primar si gime despagubirile civile, iar caufiunea fiind achitata. “Asa fitind. se caseazi inche- jerea atacata 31 admitind-se plan- gerea in fond se dispune punerea in libertate provizorie pe cautiune. Trib.Covasna, dee. pen.nt.22/R-1995 in,,Dreptul” t.3/1996, p.108 jin speta, D.C. si A.E. au fost trimisi in judecatd, in stare de arest, pentru svarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor obstesti Prin incheiere, instanta de judecatd a dispus revooarea misuri arestirii. preventive privind pe inculpatul ACE. i a respins cererea de revocare a masurii arestiri preventive formulate inculpatul D.C. impotriva incheierii sus- menfionate au declarat recursuri, procurorul si inculpatul D.C. Ambele recursuri sunt neintemeiate, a) Masura arestarii incul- patului A.E. a fost luata prin rechizitoriu, in temeiul art. 148 lit C.prpen.,flind motivaté pe impre- jurarea cA infractiunea comisé prezinti o gravitate deosebitd. Prin 30 recursul procurorului se sustine c& masura revocirii arestirii preven- tive a inculpatului A.E. este neintemeiata, fapta comisa de acesta prezentand pericolul social grav. Or, art. 148 lith C.pr.pen. prevede doud conditii, care trebuie siifie inrunite cumulativ, pentru ca arestarea si fie justificata: pe deo parte, si se fi sivarsit oinfraefiune are legea prevede pedeapsa mai mare de 2 ani, iar, pe de alté parte, sf existe un pericol pentru ordinea publica in cazul in care infractorul ar fi lasat in libertate. Atat luarea masurii arestirii preventive, cat si recursul procurorului la incheierea instantei, prin care s-a dispus revocarea arestirii preventive a inculpatului AE, se intemeiazA si, respectiy, se invoca pericolul social al faptei, deci numai una din cele dou. conditii cumulative prevazute de lege. Cum nici din oficiu nu au putut fi identificate temeiuri pentru a se putea susfine ca judecarea inculpatului A.E. in stare de libertate ar constitui vreun pericol pentru ordinea public’, recursul urmeazi a fi respins. b)inceea ce priveste recursul inculpatului. D.C. impotriva SS Aresstarea preventive aceleiasi incheieri, prin care i s-a respins cererea de revocare a misurii arestarii preventive, acesta este inadmisibil Conform prevederilor art.361 alin.2 C.pr.pen., incheierile pronunfate in baza art.141 alin. C.prpen., pot fi atacate cu recurs chiar si inainte de judecarea fondului. Dar, art.141 alin. 1 C.prpen. se referi la incheierile pronunfate de prima instanfé prin care se dispune Iuarea, misurilor preventive, cand exist pericolul ca inculpatul sii comit& noi infractiuni, dar pentru aceasta se cere ca la dosar si existe date concrete din care si rezulte, iri echivoc, acest pericol; astfel se poate ajunge la arbitrariu, inadmisibil in luarea unei decizii judiciare, mai ales atunci cind este vorba de libertatea unei petsoane, valoare moral suprema garantati de Constitute. fn spett, inculpatul, persoand incadrat’ in munc& si avand referinfe pozitive de la serviciu, a fost trimis in judecatt pentru comiterea a doud furturi, al cdror prejudiciu a fost acoperit in {ntregime, find infractor primar. Fiind arestat preventiv, inculpatul a depus cerere de punere fn libertate provizorie pe caufiune. Legea nu condifioneazit valabi- litatea arestiii preventive de cerinta cca aceasta s fie dispusd initial pe termen de 5 zile, conform art.147 C.prpen., procurorul putind emite direct mandat de arestare pentru 30 de zile, daca sunt intrunite conditiile previzute in art.143 si exist vreunul din cazurile prevazute in art. 148 C.prpen. Cade Apel Bucuresti, s a II-a pen., dec.nr. 813/1997 in art.361 alin.1 C.pr.pen., se prevede cd incheierile, cu exceptia color previzute in mod expres de lege (cum sunt prevazute de art. 141 alin.1 C.prpen.), pot fiatacate cu recurs numai odatd cu fondul. Deci, incheierea prin care s-a respins 0 cerere de revocare a masurii arestrii preventive nu poate fi atacatdi cu recurs decat data cu fondul pricinii. CSS. s.pen, dee. nr.921/1990 »Dreptul” n.2-3/1991, p.77 81Arestarea prevent iy == DOCTRINA Motivele de arestare previzute de art.148 Lita-h C.prpen. se regisesc intre situafiile mentionate din art.5 paragraful | lit.c din Conventie acceptate, cu unele nuantati si de jurisprudenta Curtii europene: = riseul (pericolul ) presiunii asupra martorilor. Acest pericol poate exista la inceput dar este posibil ca de-a lungul timpului el siise atenueze sau chiar si dispard, Inaceste imprejurari, mentinereain detentie a persoanei inceteazi si ‘mai fie necesara, Cercetarea acestor cireumstanfe riméne insi fn sarcina lor judiciare nationale: = riscul (pericolul) sustragerii sulpatului. Acest rise nu poate fi apreciat numai pe baza gravit sanetiunilor penale sau ci aplicabile celui in cauzi. Trebuie avute in vedere si alte imprejursri cum ar fi: moralitatea autorului faptei, resursele materiale, legaturile cu familia si jara, domicitiul si profesia. Acest rise (pericol) descreste cu timpul petrecut in detenfie. Poate fi inlaiturat prin depunerea unei le 82 caufiuni sau prin punerea persoanei jn cauzd sub control financiar, + prezervarea ordinii publice. Gravitatea deosebitd a unor fapie si reactia publicului la stvarsirea lor pot suscita o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie. Trebuie ins& ca dreptul intern s& cunoasca notiune de tul- burare a ordinii publice provocati de o infractiune. Detentia poate fi menfinuti atéta timp cét se face dovada deeliberarea celui in cauzi ar tulbure ordinea publica. - peticolul comiterii u infractiuni (pericolul recidivei). Pentru aprecierea acestui pericol pot fi avute in vedere natura infractiunilor precedente, numérul pedepselor suportate (V.Berger, Jurisprudena Curtit Europene a Drepturilor Omului.. Institutul Romén pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1997, p.23-25, 86-96, 90-94. Cazul Letellier contra Frantei, cazul Newmeister contra Austriei, cazul Toth contra Austriei). Curtea Constitutionala, prin deciziile nr.26 din 15 februarie 2000 publicata in M.Of.nr.232/28 februarie 2000 si nr.73 din 20 aprilie 2000 publicata in M.Of. nr.335/19 iulie 2000 a statuat ca. _—_——— Arestarea preventiva prevederile art.148 lith C.prpen. Alexandru Tuculeanu. Cuprivire sunt conforme cu prevederile ta cazul de arestare prevazut de at. 48 constitufionale care reglementeaz8 ih din Codul de procedurd penald, si garanteazi libertatea individual “Dreptul” n9/2000, p.105 In PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA elaborat de Ministerul Justitiei, articolul 148 alineatul 1, litera b) are urmatorul cuprins: “b) infractiunea este flagrant, iar pedeapsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un an *; Articolul 148 alineatul 1 litera e) are urmatorul cuprins: “e) inculpatul a comis din now o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedic&rii sivarsiri unei alte infracjiuni”. Articolul 148 alineatul 1 litera g se abrogs. Articolul 148 alineatul 1 litera h) are urmatorul cuprins: “h) inculpatul a stvarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viafl sau a inchisorii mai mare de 4 ani i existé date certe & ldsarea sa in libertate prezint un pericol pentru ordinea publica.”. La articolul 148 alineatul 1, dupa litera h) se introduce litera i) cu ‘urmatorul cuprins: “i) pentru a se evita exercitarea unor presiuni asupra Persoanei vatdmate sau o infelegere frauduloasd cu aceasta”. Articolul 148 alineatul 2 are urmatorul cuprins: “In cazurile previzute la lit ©)-f) si i), masura arestirii inculpatului poate fi Iuat% numai dac& pedeapsa inchisorii previzute de lege este mai mare de 2 ani”. Art.149 C.pripen. - Durata arestirii inculpatului, Durata arest3tii inculpatului nu poate depisi 30 de zile, afard de cazul cand ea este prelungita in condifiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului cénd arestarea a fost dispus dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cénd arestarea a fost dispusd in lipsa inculpatului, termenul urge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul. ‘Cand o cauza este trecutd pentru continuarea urméririi penale de la Un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior réméne valabil. Durata arestarii se calculeazA potrivit dispozitiilor alineatului precedent. 83Arestarea preventiva= Arestarea inculpatului in cursul judecafii dureazi pnd la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cAnd instanfa dispune revocarea DOCTRINA Curtea Constitutionala se: zat& asupra neconstitusionalitat prevederilor art.149 alin.ultim C.pr.pen. a decis c& acestea contravin dispozitiilor art.23 din Constitutie care reglementeaza si ‘garanteaza libertatea individuala. Asifel, in mai multe randuri, Curtea Constitutionala a statuat ci prevederile art.149 alin.ultim sunt neconstitufionale fn miisura in care sunt interpretate in sensul e& durata arestirii, in cursul judecdii, poate depisi 30 de zile fara a mai fi necesara prelungirea masurii in ile art.23 din Constitutie ia nr.60 din 20 mai 1994 si Decizia nr.20 din 15 februarie 1995, publicate in M.Of.nr.57 din 28 martie 1995, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicata in M.Of.nr, 294 din 24 decembrie 1995, Decizia nr.1 din 9 ianuarie 1996 si Decizia nr.62 din 21 mai 1996, publicate in M.Of. nr.141 din 8 iulie 1996, Decizia nr.279 din 1 julie 1997, publicati in M.Of.nr.50 din 4 februarie 1998. S-amotivat c& textul art.23 din Constitufie ~ arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat pentru o duratd de cel 84 mult 30 de zile, prelungirea arestirii fiind aprobat& numai de instanfa de judecata — nu face nici 6 distinctie intre imprejurarea c& arestarea este dispusd in faza de urmarire penala sau in faza de judecats Prelungirea arestarii peste termenul de 30 de zile trebuie aprobati de instant’ chiar in ipoteza Incare erestarea a fost dispusdin faza de judecata, sensul dispozi art.23 din Constitute fiind acela al ocrotirii libertatii individuale, indiferent in ce fazi a procesului a fost lata aceasté masura. O alti problemi care s-aridicat inactivitatea judiciara in legatura cu aplicareaart.149 alin.ultim C.pr.pen, a vizat necesitatea prelungirii arestirii masura dispusd in faza de urmarire penal, dupa sesizarea instanjei de judecata, prin rechizitoriu, in conformitate cu art.264 C.prpen. Inpractica, in aceasta situatie, prevecerile art.149 alin.ultim Coprpen. aplicate in corelatie cu prevederile art.300 alin.3 C.prpen., constituie temei pentru mentinerea stirii de arest pana la judecarea cauzei. Potrivit art.300 —alin.3 C.prpen., in cauzele in care inculpatul este arestat, instanfa de judecati legal sesizati este datoare 8 verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea luarii si menfinerii arestrii preventive. Asupra_constitufionalitayii prevederilor art,300 alin.3 C.prpen., Curtea Constitutionala s-a pro- nuntat implicit in considerentele Deciziei nr.1/1996, aratand ca hotirdrea instanfei de judecat& de a menfine in temeiul art.300 C.pr.pen., arestarea dispusé in cursul urmaririi penale echivaleaz, sub aspectul garanfiilor constitu- fionale a-le libertijii individual in mod explicit, asupr problemei in discutie, Curtea Constitutional s-a pronunfat prin Decizia nr.564din 4 decembrie 1997, publicaté in M.Of.nr.98 gi Decizia 1.62 din 2 aprilie 1968 publicat& in MOF. nr.181 din 15 mai 1998. Curtea Constitufionala. a constatat c& acest prilej conformitatea prevederilor art.300 alin.3 C.pr.pen. cu dispozifiile art.23 din Constitutie, S-adecis c& prevederile art.300 alin.3 C.prpen,, care se referd la indatorirea instanfei de a verifica din oficiu la prima infajisare legalitatea arestatii preventive gi ‘Arestarea preventiva necesitatea mentinerii acestei mésuri nu contravin dispozitiilor constitu-tionale referitoare la libertatea individuala. Se poate obiecta cd toate aceste situafii sunt aplicabile inainte de expirarea duratei ‘mandatului emis de procuror ori a duratei ultimei prelungiri acordata de instanta, conform art.159 C.prpen. in majoritatea cazurilor, ins, prima zi de infiisare, cid instanfa de judecata trebuie si aduca la {ndeplinire prevederile art.300 alin.3 Coprpen. sesitueazi dupa expirarea duratei arestiri (a mandatului ori a ultimei prelungit In aceasta imprejurare, se ridicd problema daca instanfi se mai poate pronunfa asupra mentinerii starii de arest. In raport de prevederile categorice ale art.185 alin.2 C.prpen. si art.140 alin.1 lita Coprpen., raspunsul nu poate fi decét negativ. Potrivitart.185 alin.2Cprpen, si art.140 alin.1 lit.a C.prpen., masura arestarii preventive inceteaza de drept la_expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare. Constaténd incidenta acestor reglementéri imperative, preve- derile art.300 alin.3 devenindArestarea preventivg =e inaplicabile, instanja de judecata trebuie s& dispund punerea in libertate a celui arestat. Suntem de parere cA, dupa punerea in libertate a inculpatului, daca subzista temeiurile care au stat la baza arestirii ori acestea nu s-au_ schimbat si apare necesitatea continuarii judecitii cu inculpatul in stare de arest, instanta poate s& dispund arestarea celui in cauza. Curtea Constitutionala s-a pronuntat si cu privire la constitutionalitatea prevederilor art.146 si art.149 C.pr.pen. {n fafa instanfelor judecd- toresti a fost invocati exceptia de neconstitufionalitate a prevederilor art.146, 148 si_art.149 C.pr.pen. (Deciziile Curfii Constitufionale nr.106/14 iulie 198, 107/ 14 iulie 1998, 108/14 julie 198, 109-14 iulie 2998, 110/14 iulie 1998, 111/ 14 julie 1998 ;I 112/14 iulie 1998 Publicate in M.Of.nr.286 din 4 august 1998 si Monitorul Oficial nr.287/5 august 1998). Principala critica de neconstitufionalitate adusd acestor prevederi se referd la faptul c& permite procurorului care a dispus arestarea unei persoane pe o duraté de pana la 5 zile ca invinuit, si prelungeasca propria masura de arestare, s& dispuna arestarea aceleiasi persoane ca inculpat pe 0 86 durata de panda la 30 de zile, desi potrivit art.23 din Constitutie prelungirea arestarii se dispune numai de instanfa. Prin Deciziile nr.106-112/1998, Curtea Constitu- tionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor 46, 148 si art.149 C.prpen., wind c& acestea nu. contravin dispozitilor art.23 din Constitusi In conformitate cu art. 233 cu referite la art.146 C.pr.pen., procurerul din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penal, cand sunt intrunite conditiile prevazute de lege, dispune prin ordonant’ motivata arestarea invinuitului, ariténd motivele care justific’ luarea masurii fixdnd durata arestarii care nu poate depasi_5 zile. Totodati, procurovul emite un mandat de arestare a fnvinuitului. Card existé temeiurile prevazute de lege, procurorul, din oficiu, seu la propunerea organelor - de cercetare penala, in conformitate cu art.234, art.235 C.pr.pen. cu referire la art.149 Coprpen, prin ordonangs motivata pune in migcare actiunea penala, dispune, tot prin ordonanta motivati, arestarea celui in cauza ca inculpat si emite mandatul de arestare pe o perioadai ce nu poate depiisi 30 de zile. ——————— Arestarea preventiva Rezulté cA arestarea inculpatului atunci cénd intervine dupa arestarea invinuitului nu Poate depasi 25 de zile si nu constituie 0 prelungire a acesteia deoarece cele dous masuri, degi luate de procuror cu privire la aceeasi persoand, sunt diferite ca natura juridiea, avand in Codul de procedura penala reglementari diferite. ‘Norma constitutionala fixeaza ‘numai durata arestarii preventive a unei persoane la cel mult 30 de zile JURISPRUDENTA Chiar si in ipoteza inaplica- bilitatii art.149 alin.3 din C.pr. pen. considerat neconstitutional de Curtea Constitutional, judecatorii care sunt obligafi, prin.art.123 alin.2 din Constituje, sf se supund legiui, trebuie si se conformeze in timpul judecatii, in prima instanta si in caile ordinare de atac, ispozitile art 300 alin.3 si art.139 Coprpen., care nu au fost declarate neconstitutionale. Or, aceste din urma dispozifii nu contin nici o prevedere referitoare ta posibili- tatea mentinerii arestarii pre- férd a distinge intre arestarea invinuitului si arestarea inculpatului, Durata cumulati a celor doud mandate nu depageste 30 de zile ‘Numai dup& expirarea duratei arestarii inculpatului, consecutiva arestarii invinuitului (5 zile+25 zile), dac& se mentine necesitatea privarii de libertate a celui in cauzd se pune problema prelungirii arestarii preventive de catre instant fn conformitate cu art.23 din Constitutie, ventive in etapele procesuale ale Judecatii la o perioada de pana la cel mult 30 de zile, Ca urmare, dispozitiile Codului de procedurd penala aplicabile, de la care judecitorii nu se pot abate, nu prevad obligativitatea examinarii Periodice, la intervale suecesive de maximum 30 de zile, a starii de arest_a inculpatului, in vederea ‘menfinerii sau revocatii acesteia. CS, s. pen, incheierea din J august 2000. “Dreptul” nr.8, p.201- 202 Prin art.141 din C.prpen, se prevede c& “ incheierea data in prima instanga prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau 87Arestarea preventiva' incetarea unei méisuri preventive poate fi atacatéi separat cu recurs, de procuror sau inculpat”. ‘incheierii prin care se respinge ce- rerea de revocare a unei mésuri pre- ventive si, implicit, a constatriiince- tri de drept a masurilor preventive side punere in libertate, se impune concluzia c& incheierea prin care a fost respinsd o atare cerere nu poate fi atacat separat cu recurs. C.S.J,, completul de 9 judecitori, decizia nr.54 din 11 decembrrie 2000 Faptul c& au fost efectuate toate zctele de urmirire penala nu constituie un motiv legal pentru punerea in libertate, in mod automat, a inculpatului. Singurul criteriu legal de apreciere asupra oportunitafii prelungirii duratei arestarii pre ventive este existenta sau inexi tenta, la data solufionati cererii de prelungire, a temeiurilor care au impus arestarea preventiva. Code Apel Bucuresti s. a Ila pen, dec, nr. 1279/1998 in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUIDE PROCEDURA PENALA, elaborat de Ministerul Justifci, articolul 149 alineatul 1 prima fraza are urmitorul cuprins: "Durata arestarii inculpatului nu poete depisi 30 de ile, afard de azul cfd ea este prelungiti sau menfinut& in conditile legit”. Articolul 149 alineatul 3 are urmatorul cuprins: “In cursul judecdrii apelului sau recursului, arestarea inculpatului dureaza pana 1a solufionarea definitiva a cauzei”, . Dupa articolul 149 se introduce articolul 149! cu urmatorul cuprins: “Arestarea inculpatului in Art.149'.-Procurorul, dinoficiusau cursul urméririi penale la sesizarea organului de cercetare penal, daca sunt intrunite condi prevazute in art.143 5i exist vreunul din cazurle previzute in art.148, cand consider c& fn interesul urmaririi penale este necesarA arestarea -Arestarea preventiva inculpatului, dup’ ascultarea acestuia in prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu, dispune, prin ordonanf& motivaté, arestarea preventiva provizorie a_acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixénd durata arestarii provizorii, care nu poate depasi 3 zile. ‘Totodati, procurorul emite mandat de arestare preventiva provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, in ‘mod corespunzitor, menfiunile arétate fn art.151 lita)-c), e) si), precum gi numele si prenumele inculpatului si durata pentru care este dispus& arestarea acestuia. Daca invinuitul se afl in stare de refinere, cele trei zile se calculeazi de ladata emiterii mandatului de retinere. Procurorul, in 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventiva provizorie, prezinta dosarul instanfei careia i-ar reveni competenfa si judece cauza in fond, ‘cu propunerea motivati de luare a masurii arest&rii preventive a inculpatului. Cu ocazia prezentarii dosarului de tre procuror, presedintele instanjei sau judecdtorul delegat de acesta fixezd ziua si ora de solutionare a 89Arestarea preventiva 90 propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva provizorie emis de procuror, pe care le comunicd procurorului, acesta fiind obligat si asigure prezenta in fata instantei a inculpatului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator. Inculpatul este adus in fata instante’ si va fi asistat de aparétor. in cazul in care incutpatul se afla in stare de retinere sau arestare, potrivit art. 146 si din cauza stiirii sanatafii ori din ale motive temeinice nu poate fi adus in fafa instanfei, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, cAruia i se d& cuvantul pentru a formula coneluzii, Dispozifiile art.150 se ap! mod corespunzator. Participarea procurorului este obligatorie, Insianfa admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, in, aceeasi zi, prin incheiere motivata. in cazul in care sunt intrunite condijile prevazute in alin.1, instanta dispune, prin incheiere, arestarea in — Arestarea preventiva preventiva a inculpatului, fnainte de expirarea duratei arestatii provizorii dispuse de procuror, aratind tem: jurile care justificd luarea masuri arestirii preventive si fixind durata acestea, care nu poate depisi 30 de aile. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au amas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acestaa fost anterior refinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune fnainte de expiratea duratei arestitii ‘invinuitului Dispozitiile art.146 alin.12 si 13 se aplica in mod corespunzaitor. impotriva incheierii de arestare preventiva se poate face recurs la instanta superioara, in 24 de ore dela pronunfarea incheierii”. Art.150 C.prpen. - Ascultarea inculpatului. Masura arestarii inculpatului poate fi luaté numai dupa ascultarea acestuia de catre procurorsau de citre instanta de judecat8, afara de cazul cand inculpatul este dispirut, se afld in straintate, ori se sustrage de la urmarire sau de Ja judecata. in cazul prevazut in alineatul precedent, cénd mandatul a fost emis ‘ard ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat. o1Arestarea preventiva = CURTEA . CONSTITUTIONALA Autorul excepfiei de neconstitufionalitate sustine, in esenfi, c& aceste prevederi sunt contrare dispozitiilor art. 24 din Constitujie referitoare la dreptul la aparare, deoarece permit luarea miasurii arestarii preventive a inculpatului in lipsa acestuia gi fra ca, la dispunerea acestei masuri, si fie prezent avocatul ales sau desemnat din oficiu. Potrivit art. 24 “(1) Dreptul la ap&rare este garantat, (2) In tot cursul procesului, plrfile au dreptul si fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.” Analizand aceste critici, Curtea constata cA sunt neinte- meiate. Din interpretarea siste- matici a tuturor dispozitiilor pro- cedurale conexe, cuprinse nu numai in art. 150 si 152, ci gi in art. 137', 171 $i 172 din C.prpen., Curtea constat c nu sunt incalcate dispozitiile constitutionale referi- toare la dreptul la aparare. Astfel, potrivitalin. 1 alart. 137! din Codul 92 de procedura penal, “Persoanei refinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta, motivele refinerii sau ale arestari. invinuirea seaduce la cunostinfa celui arestat, incel mai scurt termen, in prezenta unui avocat”. Mai mult decét atat, alin. 2 al aceluiagi articol prevede ca, atunei “cdnd se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanfe de judecata incunostin- feazA despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuiaorio alti persoana pe care desemneazi invinuitul sau incul- patul, consemnéndu-se aceasta intr- un proces-verbal”. Totodata, prevederile art. 171 din C.pr.pen. reglementeaz dreptul invinuitului sau inculpatului la asistenta juridica in tot cursul urmaririi- penale si al judecafii, precum si cazurile in care aceasta este obligatorie. In aceste conditii, Curtea constati ci este nefondati sustinerea autorului excepfiei, potrivit cdreia luarea masurii atestirii invinuitulu sau incul-patului disparut, care se afla in strfindtate ori se sustrage de Taurmiire sau de la judecata fara si fi fost ascultat, contravine dispozifilor art. 24 din Constituie. Misura arestarii, luati in aceste situafii, nu lezeaza in nici-un fel dreptul invinuitului sau incul- ppatului la apdrare, cat vreme se bucura, la momentul punerii in executare a mandatului de arestare, de toate garanfile procesuale pentru realizarea deplind a acestui drept-.. Prin Deciziile nr.106-112 din 14 iulie 1998, publicate in M.Of.nr. 286/1998 si M.Of.nr. 287/1998, Curtea Constitzutionalé a pus in discufie constitufionalitatea preve- derilor Codului de procedur& penal care se refer 1a obli- gativitatea ascultirii celui arestat numai in cazul inculpatului nu si in cazul invinuitului. Cu privire 1a acest aspect, Curtea Constitutional s-a pro- nunfat in sensul c& prevederile Codului de procedura penala referitoare la arestare sunt consti- tutionale numai in masura in care asigurd invinuitului $i ineulpatului aceleasi drepturi procesuale. Decizia nr. 59 din 22 februarie 2001, publicatl in: Monitorul Oficial mr. 226 din 4 mai 2001 —Arestarea preventiva JURISPRUDENTA. Luarea masurii arestirii pre- ventive odati cu emiterea rechi- Zitoriului fird ascultarea prealabila a invinuitului (care nu se afla in vreuna din situafiile prevazute de art.150 alin.1 C.prpen.) in prezena unui avocat, constituie o eludare a dispozitilor referitoare la asistenta juridicé obligatorie, ce atrage nulitatea absoluta si restituirea dosarului la procuror. CSS, SU, dee.nr. 3 din 17 iarwarie 1994 La primul termen de judecati instanfa a amfnat cauza gi a dispus arestarea preventiva a inculpatului in baza art.148 lith C.prpen. Recursul declarat de inculpat impotriva incheierii, pentru motivul c& instanfa a dispus arestarea fird s&-1 fi ascultat, ‘ncilednd astfel prevederile art.150 alin.1 C.prpen. este fondat Potrivit dispozifiei legale menfionate, instanfa nu poate ispune arestarea preventiva a inculpatului mai inainte de a-1 asculta. 93Arestarea preventiva in spey, procedand altfel, adic’ lipsindul pe inculpat de posi- bilitatea de a da explicafii in lege turd cu faptele imputate si de a in- dica eventualele dovezi cu care Caatare, urmeaza ase admite recursul in conformitate cu dispozitiile art.385'° pet.2 litd C.prpen., a se casa in parte incheierea atacata si, rejudecind, injelege si se apere, instanja i-a cauzat o vitamare ce nu ponte A %S¢ dspune anularea mandatului inlaturata decat prin anularea 4e arestare preventiva. dispozitiei de arestare preventiva, avindu-se in vedere dispozit art.197 alin.1 C.prpen, Cede Apel Bucwresti, Sa I-a pen, 1354/1998; R.D.P nr.1/2001, p.133 DOCTRINA culeanu. Obligativitatea _méisuritarestarl preventive. “Dreptul” inviritulut x cazul ludrii 1.111998, p.11L in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA, elaborat de Ministerul Justiiei, articolul 150 are urmatorul cuprins: Art.150, - Masura arestatii_incul- patului foate fi luaté numai dup’ ascultarea acestuia de ciitre de catre procuror sau de cdtre instanta de judecatt, afard de cazul cand incul- patul este disparut, se afld in stra indtate, ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, sau se afld in una din situafile prevazute in art. 149° alin, fn cazul in care inculpatul este disparut, se afld in strindtate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, cénd mandatul a fost emis ‘rd ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins oti s-a prezentat”. “Ascultarea inculpatului 94 ns Arestarea preventiva Art.151 C.prpen. - Confinutul mandatului de arestare. Dupi intocmirea ordonanfei sau hotirdrii prin care s~ inculpatului, procurorul oti presedintele completului de judecata emite de indatt mandat de arestare. Dac prin aceeasi ordonanf& sau hotirare s-a dispus arestarea mai multor inculpafi, se emite mandat de arestare separat pentru. fiecare dintre ei in mandatul de arestare trebuie s& se arate: a) parchetul sau instanfa care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data si locul emiterii; c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; 4) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art.70; ¢) ardtarea faptei ce formeaz obiectul inculparii si denumirea infractiunii 4) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevéizutd de lege; g) temeiurile conerete care determina arestarea; |) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura procurorului sau a presedintelui completului de judecats. Art.152 C.pr.pen. - Executarea mandatului, Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, procurorul sau presedintele completului de judecat& care a emis mandatul inméneazi ‘un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar i trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere odat& cu arestatul. Cand miisura arestirii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art.150, mandatul emis se inainteaz fn dublu exemplar organului de polifie, pentru executare. 95Arestarea preventivg ———$—$—$—$< <<< $< ——— Organul de politie procedeaza Ia arestarea persoanei aratate in mandat, cireia fi pred un exemplar al mandatului gi o conduce in fafa organului judiciar care a emis mandatul. Dac& mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menfioneazi pe mandat data prezentarii incalpatului. si procedeaza de fndata la ascultarea acestuia, dupa care dispune prin rezolujie asupra arestirii inculpatului. Dacd intre timp cauza a ajuns in fata instantei de judecata, procurorul va trimite pe arestat instantei. Presedintele instantei procedeazA la ascuitarea inculpatului, iar dacd acesta ridicd obiecfii care necesita o rezolvare urgentd, fixeaza de indat& termen de judecata. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA SI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA claborat de Ministerul Justifici, articolul 152 alineatul 4 are urmatorul cuprins: “Cand mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaz pe ‘mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indaté la ascultarea lui, dupa care dispune prin rezolutie motivata, asupra arestarii inculpatului, Dac& intre timp cauza a ajuns la instanja de judecati, procurorul va trimite pe arestatinstanjei, iar organul de polifie vaconduce pe arestat in fata instantei*. Art.153 C.pripen. - Obiectii in cea ce priveste identitatea. Daca cel arestat ridica obiectii in contra executirii mandatului numai in ce priveste identitatea, este condus in fafa procurorului locului unde a fost gisit. Céind este necesar, procurorul cere relat organului judiciar care a emis mandatul. Pénd la rezolvarea obiectiilor, procurorul, dac& apreciazd ci nu exist pericol de disparitic, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva cfreia s-a executat mandatul. Daca procurorul constata c& persoana edusa nu este cea aratata in ‘mandat, o pune imediat in libertate, iar dac8 constata cd obiectile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se executarea mandatului, proceddndu-se potrivit art. 152 alin.3 si 4. Despre toate acestea procurorul incheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul. 96 ——$_ = Arestarea preventiva __ Art.154 C.prpen. - Negisirea persoanei previizute in mandat. Cénd persoana prevazuta in mandat nu a fost gasitd, organul insércinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care constati aceasta gi {nstiinfeaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si orgenele ‘competente pentru darea in urmatire. ___ Art.155 C.prpen. - Prelungirea duratei arestiirii. Durata arestari inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat. ___ Prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusé de instanja careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a cérei razi tetitoriald se afla locul de detinere. in PROIECTUL DE LEGE PRIVIND MODIFICAREA $I COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURA PENALA, elaborat de Ministerul Justiiei, articolul 155 va avea urmatorul cuprins: “Prelungirea duratei tari in cursul urmari penale Art, 155. - Arestarea inculpatului dispusa de instanfa poate fi prelungita, ‘ncursul urmatirii penale, motivat, in caz de necesitate si numai daca au intervenit elemente noi care s& Justifice privarea de libertate sau dacd cele ce au determinat arestarea inigial& impun in continuare privarea de libertate. fn cazul prevazut in alin.1, prelungirea duratei_arestar inculpatului poate fi dispusa de instanja cdteia i-ar reveni competenfa si judece cauza in fond sau de instanfa corespunzatoare in a cérei circumscriptie se afla locul de detinere”. 97Arestarea preventiva Art.156 C.prpen. - Propunerea pentru prelungirea arestirii. Prelungirea duratei arestirii se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaz urmarirea penal. Propunerea organului de cercetare penal este avizat& de procurorul care exercit’i supravegherea. Propunerea se inainteazA conducatorului parchetului din care face parte cel care a ficut sau a avizat propunerea sau, dupa caz, procurorul sef de seotie din Parchetul General, cu cel pufin 8 zie inainte de expirarea duratei arestarii. Acesta, dacd apreciaz c& nu este cazul ca inculpatul si fie pus in libertate, sesizeazi, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului, instanfa competenta. Dac’ arestarea a fost dispusd de procurorul de la parchetul ierarhic superior celui corespunzitor instanfei competente s& acorde prelungirea, propunerea se inainteazA procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, daci o socoteste intemeiati, sesizeazA instanta, potrivit al ‘Propunerea se anexeazi la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei se pot arta si alte motive care justificd prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere. in proiectul de Lege privind modificarea si completarea Codului de procedura penala, elaborat de Ministerul Justifii, articolul 156 are ‘urmatorul cuprins: Art.156. - Prelungirea duratei arestirii prevazute in art.155 se dispune pe baza propunerii motivate- aorganului care efectueaz umarirea penal. Propunerea organului de cercetare penal este avizatd de procurorul care cexercitd supravegherea $i inaintat& de acesta cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestirii, instanfei prevazut fn art.155 alin.2. “Propunerea pentru prelun- girea arestirii dispuse in cursul urméririi penale 98 —_—————— Arestarea preventiva Daca arestarea a fost dispusi de o instant inferioara celei competente si acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instangei competente. + Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adres... e pot arata gi alte motive care Justificd prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere, Cand in aceeagi cauza se giisese mai mulfi inculpafi arestafi pentru care durata arestirii preventive expird la date diferite, procurorul care sesizeazé instanfa pentruunul din inculpati va sesiza, totodata $i instana cu privire la ceilalfi incul- pati”. Art.159 C.pr.pen. - Procedura prelungirii arestirii de cAtre instanfa. Completul de judecata va fi prezidat de presedintele instanfei sau de un judecator desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie. Dosarul cauzei va fi depus de citre procuror cu cel pujin 2 zile {nainte de termen si va putea fi consultat de cdtre apardtor la cererea acestuia, Inculpatul este adus fn fafa instantei gi va fi asistat de apairator. fn cazul in care inculpatul arestat se afld internat in spital si din cauza starii sindtafii nu poate fi adus in fafa instanfei, sau fn alte cazuri {n care deplasarea sa nu este posibilé, propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in Prezenta aparatorului, cdruia i se di cuvantul pentru a pune coneluzii, 99Arestarea preventiva' - in cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depiisi 30 de zile. _ Instanfa se pronunf’ asupra prelungirii arestarii preventive inainte de expirarea duratei mandatului si restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la pronuntare. | Incheierea prin care s-a hotirat asupra prelun; ii poate fi atacati cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronunfare pentru cei prezenti si de Ia comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii pr in care. s-adispus prelungirea masurii arestiri preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva incheierii princare s-a dispus respingerea prelungirii arestirii preventive este suspensiv de executare. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cAnd instanga considera necesar. ; Misura dispus& de instant se comunic’ administratiei locului de definere, care este obligata si o aduci la curostint’ inculpatului. Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depaigi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplic& in mod corespunzattor. CURTEA ¥ si de Ia comunicare, pentru cei CONSTITUTIONALA lipsd. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus -Textul art. 159 alin. 7 din Prelungirea arestarii preventive nut C.prpen., care face obiectul este suspensiv de executare”. exceptiei de neconstitufionalitate, Desi incheierea de sesizare se este urmatorul: referd la art. 159 alin. 7 din “ncheierea prin care s-a C:prpen., atét din eins instante hotirat asupra prelungirii arestirii at si din susfinerile parfilor rezulta poate fi atacat cu recurs de ¢& sunt avute in vedere numai procuror sau de inculpat, Termenul Prevederile tezei a Ill-a a acestui de recurs este de 3 zile si curge de @lineat, asupra caruia Curtea Ja pronunfare, pentru cei prezengi, _U!meazi si se pronunfe. in cuprinsul 100 —— Arestarea preventivi acestor prevederi sunt avute in vedere doud ipoteze: prima, referitoare la recursul impotriva ‘ncheierii de prelungire a arestiri, precizindu-se c&, in acest caz, ecursul nu are efect suspensiy, si a doua, referitoare la recursul ‘impotriva incheierii de respingere a cererii de prelungire a arestari, cand are un asemenea efect. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, este evident c& acesta nu poate avea efect suspensiy, intrucat, prin ipotezd, cel arestat este sub imperiul mandatului pretungit prin hotirdrea judecitoreascd atacati. Daca recursul ar avea efect suspensiv, ar insemna s& afecteze executarea unui mandat prelungit de instant, ceea ce este contrar prevederilor art, 23 alin (4) din Constitutie, potrivit c&ruia prelungirea arestirii se aproba de instanfa judecétoreascé, in acelasi sens sunt si prevederile pet. 4 al art. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertafilor funda- mentale ale omului, potrivit carora orice persoana arestati are dreptul de a fi judecata de o instanta judecatoreascd, care si decida asupra legalitafii privarii sale de libertate. Aga cum s-a statuat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotdrarea din 29 noiembrie 1988, in cazul Brogan si alfii contra Regatului Unit, dreptul celor arestati de a se adresa judecatorului constituie un recurs de habeas corpus, care permite autoritajii judecdtoresti si cenzureze motivele arestarii. in consecinta, numai instante judecatoreascd poate dispune asupra legalititi arestarii, ceea ce exclude, de plano, ca recursul parti s& poatd avea un efect suspensiv. De aceea, dispozitiile din prima parte a tezei a Ill-a din alin. 7 al art. 159 din C.pr.pen. sunt constitutionale, in ceea ce priveste caracterul suspensiv al recursului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de prelungire a arestirii, situafia este alta. Efectul suspensiv al recursului nu poate fi considerat neconstitufional, cét timp nu se ddepaseste durata arestirii anterioare, deoarece, prin ipoteza, aceasti durat 101Arestarea preventiva nu a fost infirmaté de instanta judecatoreasca, ci numai nu a fost prelungiti de aceasta. Dac s-ar interpreta cd efectul suspepsiv are ca urmare faptul c& gi dupa expirarea duratei arestarii potrivitmandatului emis anterior cel arestat nu este pus in libertate, ar insemna si se confere unui act procedural, cum este cererea de recurs, un asemenea efect, cea ce este contrar art. 23 alin. (4) din Constitutie. Decizia nr. 22 din 10 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial vw, 161 din 23 aprilie 1998 JURISPRUDENTA Inculpatul - urmarit pentru saivargirea unei infractiuni de omor - a declarat recurs impotriva incheierii prin care s-a admis cererea de prelungire a arestiri preventive, intrucat, in opinia sa, imprejurdrile comiterii faptei nu justificd temerea c& va sivargi noi infractiuni daca va fi pus in libertate. Recursul este intemeiat, din nici o proba administrati nerezul- tnd cA inculpatul a activat cu 102 intengia de a suprima viata victimei, cel avand doar intengia de ase apara. Apel Bucuresti, s.a H-a pen, dee. ne. 1170/1998 NOTA: in spet, nu cuncastem — edci in cuprinsul incheierii nu sunt ardiate - nici motivele pentru care parchetul a considerat c& prelungirea arestarii este necesara, nici care dintre temeiurile aratate ‘in art, 148 C.prpen. a fost avut fn vedere de catre procuror atunci cand a dispus arestarea incul- patului. Or, tocmai aceste elemente conjugate — necesitatea prelungirii raportata la temeiul arestarii — trebuiau luate in considerare la solufiorarea cererii de prelungire. Instanta de recurs nu a procedat ins asa, ci - pornind de laconstatarea c& inculpatul a comis fapta imputaté (un omor)—a intra {n analiza imprejurarilor in care aceastaa fost svarsita gia intenfiei cucareacfionat inculpatul, pentru a conchide ca vinovatia nu se indeparteaz prea mult de culpa. Toate acestea sunt ins& aspecte de fond, cere nu pot fi constatate —nici milcar sub rezerva c& au fost avute ‘in vedere probele administrate pana {in prezent in cursul urmaririi penale — in procedura reglementat prin art:159 C.pr.pen. Instanta investita cu soluionarea propunerii de prelungire a arestari Daca s-ar admite teza ca arestarea poate dura mai mult de 30 de zile, ca o consecinta a efectului suspensiv al recursului, implicit ar trebui s& ajungem la concluzia contrari Constitufiei gi art.149 alin.| C.pr.pen.- ca prelungirea arestarii preventive nu prejudeca fondul, nu intra in analiza probelor—decdt in masura pe care o implica constatarea unor indicii c& s-a sAvarsit 0 fapta prevazuti de legea penal ~ si nu trage concluzii cu privire la vinovafia celui arestat; ea trebuie sAse limiteze s& constate c& sunt asemenea indicii si, odat aceasta constatare ficuti, s& verifice nece- sitatea menfinerii in continuare a inculpatului in stare de arest, fay de motivul sau de motivele care au determinat arestarea preventiva. Instanta de recurs nu numai a facut constatari gi aprecieri de domeniul judecafii in fond, dar — pentru a motiva respingerea cererii de prelungire a arestarii preventive =, s-a referit chiar la un pretins vid legislativ in domeniul apararii proprietai si si-a asumat, cu de la Arestarea preventiva sine putere, rolul de a-t suplini prin solutia adoptata. (¥Papadopol, Nota in “Culegere”, 1998, p. 45-46). Inculpata find arestata preventiv pand la data de 22 martie 1998, la 10 martie 1998 s-a solicitat prelungirea masurii arestirii preventive de la 23 martie 1998 pani la 20 aprilie 1998, Aceasti cerere a fost respins& de tribunal la 18 martie 1998, iar impotriva incheierii respective parchetul a declarat recurs: datoriti acestui fapt, inculpata nu a fost pusi in libertate la data expirarii duratei arestirii preventive, considerndu-se c& recursul este suspensiv de executare. Recursul este nefondat, deoarece, chiar dac& parchetul a atacat incheierea din 18 martie 1998, inculpata trebuia pusd in libertate la 22 martie 1998, cand a expirat velabilitatea mandatului de arestare preventiva, C.Apel Bucuresti, s.a Ila pen, dec.mr317/1998. NOTA: Potrivit art.159 alin.7 Copepen,, in redactarea data textului prin Legea nr.141/1996, “recursul declarat impotriva incheierii prin 103