Iart-m!

Iart-m!
C dincolo de ochii mei
Se afl cerul
Cu stelele din ochii ti,
C la spovedanie
Sufletul meu n-a pstrat taina
Poeziei care eti tu.
Iart-m!
Dar n-ai tiut s citeti
Printre rnduri, printre anotimpuri
Te-ai agat de toate punctele
i de toate virgulele nepuse
Cnd prin mine erai scris tu
Ca un roman de amor beletristic.
Iart-m!
C m-ai ntlnit pe toate drumurile
Ca pe o dragoste de la colul strzii,
C m-ai crezut al tuturor
Iar eu am fost doar al tu
i al restului lumii
Al poeziei i al nimnui altcuiva.
Iart-m!
C te-am trit
Ca dou viei ntr-o alt via
i i-a prut att de puin,
Pn i mprtirea emoiilor
A devenit pentru tine o povar
De care n-ai aflat niciodat.
Iart-m!
C n aceast dragoste foarte mare
N-am avut timp pentru altceva
n afar de mrturisirile ei,
i pentru c m-am lsat prdat
Ca la drumul mare
De tot ce era al meu i devenea al tu.
Iart-m!
C mi-ai luat totul
i m-ai lsat doar cu mine
Avnd deasupra acest nimb

Al pctosului, al vinovatului
De a te fi iubit pn la desprire
Ca apoi s intru-n blestem.
Iart-m!
Pentru fericirea pn la nefericire
Oferit senin prin ochi i gene
De echilibrul fragil al chimiei
Cnd ni se srutau genunchii,
Preoii o s ne dea canon
Pentru acest desfru al eurilor.
Iart-m!
C te-am cutat att de att n tine
i printr-o sublim ntmplare m-am gsit pe mine
Iart-m!
C rugciunea ta la Dumnezeu era cu mine
i toate gndurile mi se ntorceau la tine.
Iart-m!
Marius Tuc

Poveste sentimentala
Nichita stanescu
Pe urm ne vedeam din ce n ce mai des.
Eu stteam la o margine-a orei,
tu - la cealalt,
ca dou toarte de amfor.
Numai cuvintele zburau intre noi,
nainte i napoi.
Vrtejul lor putea fi aproape zrit,
i deodat,
mi lsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam n pmnt,
numai ca s privesc iarba-nclinat
de caderea vreunui cuvnt,
ca pe sub laba unui leu alergnd.
Cuvintele se roteau, se roteau ntre noi,
nainte i napoi,
i cu ct te iubeam mai mult, cu att
repetau, ntr-un vrtej aproape vzut,
structura materiei, de la-nceput.