Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Volumul 10, 1945

4.
8.
UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I" CLUJ-SIBIU

'
ANUARUL
INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA
PUBLICAT
DE
IOAN LUPAS
DIRECTORUL INSTITUTULUI
x.
1945
:4
SIBIU
t,
TIPOGRAFIA CARTEA ROMANEASCA DIN CLUJ",

.
www.dacoromanica.ro
UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I" CLUJ-SIBW
ANUARUL
INSTITUTULUI DE 1STORIE NATIONALA
PUBL1CAT
DE
IOAN LUPA
DIRECTORUL INSTITUTULUI
x
1945
SIBIU
TIPOORAFIA CARTEA ROMANEASCA DIN CLUJ",
1
www.dacoromanica.ro
Pentru volumul IX al acestui Anuar" incheiasem cuvantul

introductiv, semnat in Saliste la 25 lune 1944, cu speranfa cei-i
va fi data Institutului nostru in scurter vreme putinfa de a seileislui din nou in imobilul sdu clujan, pe care in cunoscutele
imprejureiri critice a lost nevoit sei-1 peiraseascd in Septemyrie
1940. Speranfa aceasta parea sortita sci se apropie de realizare
in ritm cu mult mai accelerat de cum s'ar fi putut irdrezdri in
clipa, &Ind ea advise lumina fiparului, in veirlejul unor imprejurdri exceptional de vitrege, create prin alarmele cotidiane ale
reizboiului aerian. Sub presiunea lor s'a veizut Directiunea Inslitdtului nevoitei sei-si disperseze biblioteca i rnaterialul didaclic-Oinfific parte in subsolul Bibliotecii Mitropolitane din edificiul Academiei Teo logice Andreiane din Sibiu, parte in localul Reuniuna Economilor" din Ser liste (Strada Bucuresti) in
cursul lunei Mai 1944.
Cu prilejul dispersarii" la Ser liste s'au bucurat membri
Institutului de saliatudine deosebitd din parlea D-lui General
Constantin Negoescu, prefectul de alunci al judejului Sibiu,
care le-a pus de repetate ori la dispozifie vehicolele necesare
la transportarea ceirfilor 4 a mobilierului de trebuinfei pentru
continuarea activiteitii stiintifice, chiar Si in cursul celor patru
luni de dispersare".
Urmand la 23 August 1944 actul salvator al tandrulud nostru Suveran, Regele Mihai I, care prin gestul personal, de atata
hoteireire i intelepciune, a dat o stralucita dovadei Ca infelege
sir poarte cu vrednicie numele eroicului seiu inaintas dela 1600,
pe frontul transilvan au luptat impreund trupele romeine cu

cele sovietice intr'un iresistibil avant de vile jie reusind sd deschidei, prin sacrificiile lor, disprefuitoare de moarte, drumul Clujului (la 11 Ocitomvrie).
www.dacoromanica.ro
IV
PREFATA
Inainte de a putea s porneascii pe drumul acesta, o intoarcere precipitatd la Sibiu a lost de neinldturat, in urma ordinuhit de evacuare forfatd a Sci liftei in zilele de 22-23 Septemvrie,
cdnd cu mari dificultdji au putut Ii aduse carjile i asezate din
nou in localul din Strada Universitdjii Nr. 20. In lipsai de vehiCale si de timp, mobilierul a rdmas inset' in localul Reuniunii
Economilor" plind in ziva de 22 Octomarie, cdnd a puha fi adus
cu an autocamion, oblinut prin bundvoinja D-lui General Gheorghe Lipovan, prefectul judefuhti Sibiu.
Dupd izgonirea cutropitorilor hitleristi i horthysti din
Transilvania s'ar fi putut crede, cd orice obstacol din calea inloareerii la Cluj a dispdrut. Din partea Direcriunlii s'au i lcut pregatirile necesare pentru aceastd intoarcere in sperctnja
sd-si poatd incepe Institultul de lstorie National noua pelioadd
de activitate tiin fi fiat clujand in ziva de 11 Noemvrie 1944 la
implinirea tocmai a unui sfert de veac dela data, cdnd apropiata liii infiinjare fusese anunjatd numerosului auditor intrunit in Sala Nr. IV din edificiul central al Universitiijii, la o lecfume inaugural?! despre Factortii istorici ai viejii najionale
lomoinesti".
Imprejurdrile vremii, incd neasezate, au zdddrnicit insd

proiectul acesta. Fes[tivitatea aniversard, cu prilejul implinirii
celui dintdi sfert de veac de existentd i activitate fitin filicd a
lnstiltutului nostru, s'a jinut deci la Sibiu in ziva de Dum.inecd
4 Februarie 1945, cu un serviciu divin in Catedrala Mitropoliland pentru odihna sufleteascd a Ctitorului regal i cu ddrile
de seamd, at cdror text e publicalt la sfoirsitul prezentului volum.
Aceastd festivitate, prezidatd de Rectorul Universitd0i,
prolesorul Dr. Alexandra Borza, in Sala Simion Banuitiu, a

of erit subsemnatului prile j potrivit spre a rosti colegilor fi
studenjilor sdi cuointul de rdmas bun, dupd o activitate universitard de 25 ani, dinire cari 19 la catedra de Istoria modernd a
Rodnnilor si Istoria Transilvaniei i dupd deslitnjarea acesleia
(1938), inch' 6 and la catedra de Istoria Romamilor (1938-1944).
ln sensul dispozijiunilor legate desparjirea de catedrd nu

or li trebuit sd aibd drept consecinfd 0 plecarect dela canna
www.dacoromanica.ro
PREFATA
Institutului. Cu toate acestea Orland seamei de anume imprejureiri, cu data de azi am incredinfat conducerea Institutului, prin
delegatie, in sensul articolului 5 din Regulament, fostului meu
elev si actual coleg: profesorului Dr. loan Moga, suplinitorul
catedrei de lstoria Romani lor.
In clipa despeirtirii simt o necesitate sufleteascd de a exprima vii mulfumiri, in primul rand, colegulut Alex. Lapedatu
pentru tot ajutorul, ce a binevoit i a lost in stare sci-1 dea Institutului nostru dela 1920-1938, apoi dzstinsilor mei fosti elevi
0. Boitos, D. Braharu, I. Breazu, N. Comsa, I. Creiciun, M. Dan,
_4. Decei, Al. Dobosi, C. Gllner, K. Horedt, H. Klima, R. Kutschera, M. Macrea, S. Martin, I. Moga, El. Muresian-Triteanu,
I. Muslea, Al. Neamfiu, V. Netea, St. Pascu, I. 0. Podea, D.

Prodan, C. Rudneanu, I. I. Russu, V. Scurtu, B. Surdu, T. Trapcea, V. Vdteisianu, Gh. Vinulescu, M. Vlasiu, cart parte prin
colaborarea lor la publicatiunde lnstitutului, parte prin devotamentul lor mi-au dat numeroase dovezi de alipire sufleteascei
in toate imprejureirile, in deosebi in veilmeisagul marilor dificulteiti, intdmpinate fi infruntate impreund, in vdrtejul izbelistilor
desleintuite asupra noastrei dupei dictatul dela Viena.
Plecarea lor la Cluj r111 vet mai putea sd intdrzie mutt limp.
Regretand cei deocamdatd nu pot sd-i insofesc fi eu in drumul
acesta de intoarcere victorioasd, le exprim cele mai bune urdri
pentru reluarea activititii la Institut in conditiuni, cari sper sd le
dea posibilitatea de a munci, in al doilea sfert de veac cu aceeasi steiruintei, cu acelas entusiasm si cu aceleasi roade imbelfugate din cursul intaiului sfert, izbutind sd cducd contributi'uni
de sporitd valoare la progresul istoriogrofiei romdne.
Sibiu, 31 Martie 1945.
I. LUPA$
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
STUDII
I. Lupas, Faze le istorice in evolutiunea constitutionala a Transilvaniei
1
54
I. Moga, Voevodatul Transilvaniei. Fapte i interpretart istorice
55-148
tefan Pascu, Contributiuni documentare la istoria
Romnilor in sec. XIII si XIV
149-220
MISCELLANEA
T. Man, Eudoxiu Hurmuzachi si colectia lui de do-
223-256
cumente
Mihail P. Dan, stiri privitoare la Mihai Viteazul in
cateva brosuri germane contemporane
.
256-290
loan Dolma, Referintele lui Giorgio Tomasi despre
Transilvania si Tarile Romane
290 324
Coriolan Petranu, Siserica reformata din Sighet si
bisericile de lemn din Maramures
.
.
.
324-333
Marina Lupas-Vlasiu, Contributiuni documentare
la relatiunile dintre Italia si Transilvania in
.
secolul al XVI-lea
334
343
Coriolan Petranu, Biserica Sf Nicolae din Brasov

344-348
si odoarele ei
Dr. Lia Dima, Pasaportul sanitar din 1809 al unui
comerciant din Macedonia
Alexandru Neamtiu, Un capitol din relatiile Tarii

Romanesti cu Transilvania in veacul al XVI.
www.dacoromanica.ro
348
349
Viii
CUPRINSUL
lea. Relatiile lui Neagoe Basarab cu Sibiul
350 376
(1512-1521)
tefan Pascu, 0 conscriptie dela 1773

I. Lupas, Historia militans
376
391
392-393
DARI DE SEAMA
$t. Bezdechi, Cronica inedit dela Blaj a protosinghelului Naum Rmniceanu (de I. Lutas) . 397-398
G. Popa-Lisseanu, Dacia in autorii clasici. Vol. I. Autorii latini clasici i postclasici; Vol. II. Autorii
greci i bizantini (de I. Creiciun) . . . . 398-404

Dr. Thirring Gusztiv, Magyarorszag nepessege H. Jo-
zsef koraban (de D. Prodan)

Juhisz Lajos, A portio t6rtnete 1526
404-410
1648. Jobbagy-
gazdalkodasunk egysege es az acklegysg

(de D. Prodan)
410-412
Octavian Beu, L'empereur Joseph II et la rvolte de
412 414
Horia (de D. Prodan)
Octavian Beu, Bibliografia rascoalei lui Horia (de D
414-422
Prodan)
Mihai Sinzianu, Revolutia lui Horia in rapoartele ambasadorilor regelui Sardiniei (de D. Prodan) 422-423
Ion Const. Chitintia,Cronica lui tefan cel Mare. Ver.
siunta germana a lui Schaedel (de I. Lupa0 423-424

Mihail Popescu, Orae i cetati din Transilvania (de
424 425
Tcodor Bodogae, Despre cunotintele teologice ale
precqilor romani de acum 200 de ani. Semnificatia unui manuscris (de . ) . . . 425-427
.)
S. Dragomir,Studii i documente privitoare la Revolutia Romamilor din Transilvania in anii
1848-49. Vol. II (de .t. Pascu) . .

.
427-430
P. P. Panaitescu, Mircea cel Batran (de .t. Pascu) . 430-436
E. Hodos, Scrisori (de ,t, Pascu)
436-439
0 viata de lupta, suferinta i nadejde (de
.t. Pascu) . . .
436-439
.
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
IX
Literatura zilei (de ..t. Pascu)

436-439
Cercetari. Probleme colare confesionale (de
St. Pascu)
436-439
Factorii transilvani ai Unirii. 6 conferinte pentru comemorarea unui sfert de veac dela Unirea
din Alba-Iulia (de St. Pascu)
439-441
loan Bianu i Dan Simonescu, Bibliografia romaneascd
veche, 1508-1830. Tom. IV (de I. Craciun) 441-945

tefan Pasca, Unitatea romftneasc prin religie (de
I. Craciun)
445-448
Monografia judetului Trnava-Mare (de I. Criiciun) 448-453
Judetul Tarnava-micA. Schit monografica (de 1. C.) 453-454
G. I. BrAtianu, Le probleme de la continuit daco454 461
roumaine (de Mihail P. Dan)
Emile Petrovici, La population de la Transylvanie au
XI-eine sicle (de Mihail P. Dan) . . . 464-466

N. N. Petrovskij, Bogdan Chmelnicky (de Mihail P.
Dan)
466-473
Stefan Pascu, Istoria Transilvaniei (de M. L. VA
473- 475
Konrad Muller,
Siebenburgische Wirtschaftspolitik
unter Maria Theresia. Nach den Akten des

Staatsrats (1761-1773) (de R. Kutschera) . 475-478
Al. Iordan, Bibliografia scrierilor lui V. A Urechia
,
.
.
. 4(8-482
(de Teodor Onipr)
Miliai CostAchescu, Documente moldovenesti dela te-
fAnit Voevod (1517-1527) (de B. Surdu) 482-485

Studii i documente banAtene de istorie, artA i etnografie, prezentate de Ion Stoia-Udrea (de
B. Surdu)
485-491
In amintirea lui Constantin Giurescu la douAzeci de
ani dela moartea lui (1875 -1918) (de M.L.V.) 491-494
N. Iorga, Conferinte si prelegeri. Vol. I. (de M. Lupas-Vlasiu)
494-496
Revista Istoric, 1942 1943 (de I. Criiciun) . . . 496-499
Revista Arhivelor, 1942-1943 (de I. C.) . . . . 499-501
Arhivele Olteniei, 1942 (de I. C.)
501
502
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
502 505
Hrisovul, 1942 (de I. C.)
Cereet5ri Istoriee, 1943 (de ;St . P )
505-508
Revue historique du Sud-Est europeen, 1941-1943 (de
M. P. Dan)
508 515
Seriptum, Buletin bibliologic, 1943 (de I. Craciun) 515-521
I. Moga, Voevodatul Maramuresului. Probleme istorice si chestiuni de metoda stiintifica
.
.
522-576
TABLA NUMELOR
577 008
INSTITUTUL DE ISTORIE NATIONALA DIN CLUJS1BIU

1920-1945
Sedinta comemorativii din ziva de 4 Februarie 1945
AL Borza, La aniversarea unui sfert de veac dela intemeierea Institutului de Istorie Nationall din
Cluj
611-614
I. Lupas, Regele Ferdinand I
ctitor si binefacator
al institutiunilor culturale-stiintifice . . . 615-619
I. Moga, Contributia membrilor Institutului de Istorie
Nationala la istoriografia romana in prirnul
sfert de veac (1920-1945)
620-633
I. Criciun, Publicatiunile Institutului de Istorie Nationall din Cluj Sibiu si colaboratorii lor
dela 1920-1945. Cu o bibliografie a publi634 706
catiunilor . . . ,
Stefan Pascu, Metoda de munca stiintifica la Institu-
tul de Istorie Nationala din Cluj Sibiu in

primul sfert de veac (1920-1945) . . . . 707-713
Septimiu Martin, Organizarea Institutului de Istorie
Nationala din ClujSibiu in cel dintai sfert

714-720
de veac, 1920 1945

L Lupas, Cuvant de incheiere
.
Legea pentru organizarea si funetionarea Institutului

Regulamentul Institutului
www.dacoromanica.ro
721
.
7z3
724
725 728
STUD!!
www.dacoromanica.ro
FAZELE ISTORICE
IN
EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI

de I. LUPAS
I.
Necesitatea unui criteriu propriu, transilvan, pentru cercetarea

trecutului acestei Tani.
Cu toate cd istoriografia Transilvaniei a putut inregistra

o respectabila serie de studii tiparite in diferite limbi, lipseste
panal in timpul de fata' o incercare de sinteza cuprinzatoare a
trecutului ei reoglindit in chip realist, cercetat si coordonat dupa
criterii izvorite din insasi fazele de evolutiune politica, religioasa. i culturala-economic a acestei Tani. In cele mai multe
cazuri trecutul transilvan apare examinat si, in parte, deformat prin prisma unor criterii straine, imprumutate de obiceiu
sau adaptate calapoadelor arhicunoscute ale istoriei ungaroaustriace. Fiind tara Transilvaniei inglobata, impotriva vointii
majorita.tii covritoare a locuitorilor ei, fimp indelungat, in organismul polHic al Monarhiei habsburgice, istoriografia austriaca-germana, precum i cea transilvana-saseasca-maghiara si, in
parte, chiar cea romaneasca, lipsite de un discernamant critic mai
circumspect, s'au grabit s impart& trecutul Transilvaniei dupd
criteriul dinastic, enumerand in ordine cronologia seria membrilor
din diferitele dinastii, cari s'au perindat vremelnic la carma VoevoConferinti rostitii la Cercul Juridic Transilvan" din Brafov, 19.
II. 1944.
www.dacoromanica.ro
I. LUPA$
datului i Principatului transilvan sau la aceea a Regatului ungar,
Aceste dinastii nu aveau ins& nimic comun cu pturile adanci

largi ale populatiei de bastina, pe care s'a sprijinit dealungill
veacurilor fiinta Statului transilvan. Nici autorul celei mai re-
cente incercari de sinteza a istoriei transilvane, aparute in

cursul anului 1943 in limba germana la Budapesta, Leipzig si
Milano, nu s'a putut emancipa de sub povara invechitului calapod maghiarocentric, ci incearca din nou sa forteze trecutul
transilvan, ca inteun pat al lui Procrustes, in limitele acelorasi
epoci ale istoriei ungare: Transilvania inainte de cucerirea maghiara, Transilvania sub Arpadieni (985-1301), Transilvania
in epoca Anjouestilor si a Huniadestilor (1301-1540) s. a.
m. d.1).
Istoria oricarei intocmiri de stat este insa cu totul altceva

decat succesiunea cronologica a dinagtiilor sau a stapanitorilor
vremelnici. Daca istoriografia maghiara i cea austriaci s'au
vazut nevoite sa accepte criteriul dinastic drept temelie a cercetarilor i studiilor menite s reinvie trecutul celor dou tari,
explicatiunea se gaseste in faptul, ca atat intr'o tara cat si in
cealalta dinastia habsburgica a fost veacuri dearandul chiagul
care strangea laolalta intr'o artificiala unitate politica atatea elemente etnice centrifugale, pe cari nu au izbutit sa le cucereasca
Eugen Horvath,
Milano p. 3, 10,
1)
zig,
Die Geschich te Siebenbiirgens. Budapest,

29: Siebenbiirgen vor der ungarischen
LeipLand-
nahme; Siebenbiirgen unter den Arpaden 895-1301; Das Zeitalter der Anjous und Hunyadis 1301-1540. usw. Deck aceast impirtire era mai apropiat5 de adevirul istoric al specificului transilvan aceea, pe care o formulase inainte cu 88 de ani fostul profesor al Academiei de Drept din Sibiu Friedrich Schuler-Libloy in cunoscuta sa publicatiune Siebenbiirgische
Hechtsgeschichte (ap5rutii in I-a editie la 1855, iar in ed. II-a la 1867), (land
aceastii periodizare a desvolt5rii istorico-juridice transilvane: I. Siebenbiir-
gen vereinigt mit Ungarn 1002-1526 oder 1540; 11. Siebenbiirgen unter
eigenen National/at-sten 1540-1696; III. Siebenbiirgen unter sterreichischem
Scepter 1696 1848 (mit der Krone von Ungarn in Personalunion wieder vereinigt, p. 18). Autorul acestei publicatiuni nu iiit s sublinieze si adev5rul
c5 Transilvania era tin teritor indivizibil (Siebenbiirgen ein unteilbarer Gebietsteil, p. 25), in care poprdatiunea romemei avea superioritate nutneriai necontestat
www.dacoromanica.ro
-FAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI
sufleteste, deci sa le asimileze nici gerrnanismul dominant din

Austria, cu atat mai putin maghiarismul intolerant dela carma
pretinsului Regat milenar-apostalic".
Existal doua feluri de a concepe, de a cerceta t i inf atisa trecutul. Unii se multumesc sa-i cunoasca invalisul exterior, enumerand seria dinastiilor si a evenimentelor in suc-
cesiune. Alii Ii dau si1ina sa patrunda
in miezul lucru-
rilor, in rostul feluritilor factori personali i impersonali, din
a caror tainic lucrare iau nastere si se infiripeaza procesele istorice de durata. Cei dintai accepta metoda istoriei de
suprafatei, cei din urma 0 cautd pe aceea a istoriei de addncimi, care este, fara indoial, cu mult mai anevoie de cercetat si de lamurit decal cea dintai. Persona litatile i evenimentele de suprafata pot fi cunoscute, analizate i infatisate cu
graiul sau in scris mai cu inlesnire, eg vreme procesele tainice din adancuri, dela temeliile vietii de stat, nu se lasa tot
atat de repede surprinse si descifrate, fiind adancimile ascunse
uneori sub valul uitarii sau accperite de lespedea tacerilor milenare.
Istoriografia de pand acum a pacatuit tocmai printr'o

superficializare i artificializare neadmisibila, privind trecutul
Transilvaniei ca dintr'un avion, dupd expresiunea unui cunoscut
istoric budapestan intr'un studiu tiparit in lirnba englezal si

neizbutind s vada mai mult dintr'insul decal suprafetele inselatoare, acoperisurile lipsite adeseori de contact organic cu
temeliile acestui trecut mai mult decal milenar.
Mu It inainte de a fi existat a Monarhie austro-ungara si
inainte de a fi fast plasmuit mitul pretinsei Coroane Sacre"
atribuite fara nici o dovada istorica acceptabila chiar celui dintai rege ungar, lui Stefan zis cel Sfantl, Tara transilvana
Terra ultrasilvana"
era o realitate istorica-politicd de
nesdruncinat nu numai in clipa, cand fusese sortita a lua cel
2) The Historical Claim to Transilvania, 1935.
3) Cf. I. Lupas, Der Mythos der heiligen Stephans Krone" and das siebenbargische Problem. Bukarest 1943, p. 196-201.
www.dacoromanica.ro
I. LlIPA$
dintai contact nedocit cu descalecatorii lui Arpad, ci si mai

tarziu in toata desfasurarea relatiunilor seculare ale Voevodatului, mai tarziu ale Principatului si ale Marelui Principat transilvan, cu purtatorii mentionatei coroane.
Metoda istoriei de suprafata, obisnuita sa sacrifice trecutul Transilvaniei unor constante preocupari i tendinte profane
exclusiv maghiaro- sau habsburgocentrice, nu mai corespunde
postulatelor stiintifice serioase. Ea se cere deci inlocuita cu
metoda istoriei de adancimi, metoda cu atat mai adecvata conceptiunilor actuale, cu cat e mai respectuoasa pentru adevarul obiectiv i pentru realitatile etnice, cari au contribuit la desfasurarea
evolutiunii constitutionale-politice, strabatute de Statul transilvan din veacul al IX-lea pana in a doua jumatate a veacului al
XIX-lea. In sensul acestei conceptiuni moderne nu mai poate fi
admis la periodizarea istoriei transilvane criteriul dinastic, deci
un criteriu extern cu totul superficial, ci trebue adoptat ca
fundamentum divisionis" un criteriu organic-intern, care sa nu
fie imprumutat dela nici una din istoriografiile vecine, ci s
rezulte in chip firesc din insasi notele caracteristice ale trecutului acestei Tari, deci din specificul transilvan. Criteriul organic-structural cere sa fie cercetate cu atentiunea cuvenita mai
ales formele specific individuale, pe cari le-au inregistrat fazele
istorice principale in evolutiunea Transilvaniei, ca individualitate constitutionala-politica esential deosebit de aceea a fostului Regat ungar. SA' fie deci infatisat itrecutul transilvan in propria sa haina, care-1 va prinde mai bine si-1 va arata in chip
mai realist, mai apropiat de adevarul istoric, decal oricare dintre criteriile de imprumut si de provenienta straina.
In stadiul actual al cunostintelor istorice, cu privire Ia trecutul Transilvaniei, apare ca piatra de hotar veacul al IX-lea
al erei crestine, pentru motivul ca de atunci se gasesc mentionate in izvoare narative cele mai vechi formatiuni de stat in
cuprinsul teritoriului dintre Carpati si Tisa. Aceste mentiuni
istorice apar apoi dela inceputul veacului XII inainte sporite
si confirmate prin izvoare documentare, indicand cu precisiune
si noul nume de Tard transilvand (Terra ultrasilvana), nume care a
www.dacoromanica.ro
FAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI
eliminat cu totul din graiul obstesc vechia numire a Daciei superioare.

Faza premergatoare ducatelor i Voevodatului transilvan,
cuprinzand un lung rastimp de cateva milenii, cu obisnuitela,
subimpartiri (Dacia preromana, romang i postromana), urinea-
za a fi pretuita ca o lath prenatald a Statului transilvan, cunoscut din izvoarele evului mediu, modern si contemporan.
In chipul acesta se infatiseaza evolufiunea constitufionald
a Transilvaniei percurgand urmatoarele stadii sau laze istorice
principale:
1. Faza prenatald a Statului transilvan cuprinde tirile

ce pot fi culese din rezultatele cercetarilor istorice, filologice si
arheologice, relative la soarta Daciei si a locuitorilor ei, pan
spre jumatatea a dcrua a veacului al IX-lea. Aceasta faza prenatald constitue un fel de preistorie sau protoistorie tran-savant:.
2. Faza ducatelor qi a Voevodatului transilvan (veacurile

IXXVI), a carei infatisare poate fi lamurita in temeiul informatiunilor oferite deopotriva de isvoare istorice narative, ca
si de altele de valoare documentara cari, desi apar ceva mai
Itarziu, au totusi darul de a putea sa lamureasca i stari politice
anterioare aparitiei lor, oferind aceasta lamurire nu ca o stirbire, ci ca o completare a informatiunilor culese din isvoarele narative.
3. Faza Principatului ft a Marelui Principat transilvan, cu
cloud subdiviziuni:
A) Transilvania in legatura politica cu Poarta din Constantinopol sub suzeranitate otomand, veacul XVIXVII, si
B) Transilvania in legatura cu Viena imperiala, sub suprematie austriacd, veacul XVIIIXIX, riclicata in timpul carrnuirii Mariei Teresia la rangul de Mare le Principat al Transilvanier (1765), Deosebirea intre aceste dou subdiviziuni
iese deplin la iveala din felurimea si bogatia isvoarelor istorice, cari infatiseaza suzeranitate.a otomana ca fiind mult
mai respectuoasa tlecat suprematia austriaca fata de insdsi fiinta autonoma a Statului transilvan. Deaceia s'a
www.dacoromanica.ro
I. LUPA
putut desvolta Transilvania sub seculara ocrotire a Sultanului din Constantinopol

ca si Muntenia, ca si Moldova,
in mai larga libertate decat sub asa zisa protectiune
printeasca a ,,Sacratissimei Majestati" vieneze. I s'a oferit chiar
prilej sa aiba in cursul rasboiului de treizeci de ani rol insem-
nat in coalitiunea antihabsburgica a statelor europene protestante. Rolul acesta a fost in stare sa-1 indeplineasca ins numai
sprijinita pe aliantele sale, incheiate de repetate ori cu Tara
Romaneasca i cu Moldova. Viata constitutional, ca i politica
externa a Transilvaniei din faza ocrotirii otomane a fast principiar ostila Regatului ungar si permanent indrumata spre cultivarea bunelor relatiuni de reciprocitate cu Tarile romne din
Sudul si Rasaritul Carpatilor. Mai tarziu insa prepotenta
habsburgica-vieneza a reusit s izoleze Transilvania de aceste
doua tari i sa o transforme intr'o provincie de margine, cu
scop de a o exploata pentru interese adeseori cu totul straine
de ale locuitorilor ei autohtoni. Prin compromisul dualist austro-ungar dela 1867 fiind sacrificata insasi existenta Statului
transilvan, istoria evolutiunii sale constitutionale e curmata brusc.
Dar simultan nu au putut fi desfiintate i fortele vii, componente-
le lui etnice romnesti i saxone, cari in toate domeniile vietii

publice si-au continuat, cu mijloace felurite, lupta impotriva
unui organism de stat neconsimtit de ele, total strain i ostil
fata de fiinta lor etnica, pe care exponentii asa zisei idei de

stat unitar national-maghiar" se casneau prin atatea riscate
opintiri de Sisif s'o contopeasca in maghiarism.
IL
Faza prenatalti a Statulut transilvan.
1. In faza prenatala, din ale carei ramasite iesite la iveala

prin cercetari de ordin istoric, filologic i arheoiogic incearca
specialistii reconstituirea cafe unui aspect al vietii presi protoistorice, se cornstata ca regiunea cuprinsa in arcul carpatic si
numita mai tarziu Transilvania avea o populatiune relativ den-
www.dacoromanica.ro
s, capabila sa contribue la infiriparea
i continuitatea unei
apreciabile civilizatiuni populare, cu larga raspandire, Inca din

epoca zisa de piatra. In cea urmatoare, in epoca bronzului, a
putut implini regiunea transilvana tm rol important, avand la
indemana considerabile cantitati de arama, aur si argint pen-
tru pregatirea obiectelor de lux, puse in circulatiune i spre

campia din Apus si spre cea din Miazazi i Rasarit, de unde
trebuiau sa-si procure locuitorii muntilor cerealele necesare
pentru hrana vietii.
Specialisti in materie au exprimat opinia, ca chiar cu doua
milenii inainte de era crestina se poate constata o inflorire a

comertului cu obiecte artistica de bronz, in special cu vase pre-
gatite in cuprinsul Daciei, care atinsese prin produsele ei o

situatiune dominanta in aceasta parte a Europei. Cercetari arheologocie recente au scos la iveala in Tesalia epocei de piatra"
ramasite de import artistic facut in regiunea aceasta atat din

Transilvania, cat si din Moldova/. Carpatii nu ridicau deci nici
atunci, cum n'au putut sa formeze nici mai tarziu, vreo piedica
impenetrabila in calea circulatiunei valorilor de pe amandoua
laturile lor.
La intrebarea, carei rase apartineau locuitorii Daciei din
epoca pietrii cioplite si a bronzului?
invatati straini (ca Schuchadt, Pittard) si romani (ca Andriesescu, Iorga, Parvan) admit
deopotriva, ca ei nu puteau fi decat ascendentii celor cari au prima
mai tarziu din partea scriitorilor antichitatii greco-romane numele de Geti sau Daci. Ei erau, prin urmare, oamenii acestui
pdmdnt de darnicd si blind ocrotire, la adapostul caruia au

reusit sa-si intemeieze asezari trainice, sate si prase potrivite sa
le apere traiul amenintat adeseori de pradalnice navaliri straine,
Ali specialisti se limiteaza a lasa in grija viitoarelor Gercetari sarcina de a dovedi, dacal cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei erau in .adevar Getii sau Dacii (arieni) de semintie
trade& precum sunt amintiti mai tarziu, dupa ce fierul ca me_
4) I. Andrieqescu, Artele in timpurile preistorice la noi. Bucureti, 1939,
p. 13. Kimon Grundmann, Import dundrean in Tesalia epocii de piatrii. Atena,
1934.
www.dacoromanica.ro
I. LUPA$
tal mai usor de prelucrat decat bronzul incepuse a fi incetatenit
si in aceste regiuni (sec. IXVII a. Chr.) deschizand o epoca

noua, care in desvoltarea omenirii coincide cu epoca istoricti.
2. Ivindu-se de aci inainte i izvoare istorice scrise, din
cuprinsul lor rasar informatiuni mai sigure cu privire la elementele de baza ale populatiunii transilvane de mai tarziu. La Herodot, parintele istoriografiei, s'a pastrat stirea ca pe langa
raul Mures locuiau Agatirsii, soccrtiti ca o semintie de Sciti tracizati, cu toate c ei apar ca adversari ai Scitilor. Cand acestia
se apropiara de ei cu gandul sa le invadeze tare., Agatirsii n'au
intarziat sa alerge la hotare, spre a-li apara mosia respingand
pe navalitori. Vazand aceasta, Scijii s'au oprit la hotarele Agatirsilor cari nu cedara" (512 a. Chr.). Mai tarziu acesti vechi
locuitori din regiunea muntoasd s'tau contopit in populatiunea
daco-geta, care avea o intindere geografica i o adancime istorica impunatoare nu numai in cetatuia Carpatilor, ci si in campia Dunarii, spre care pastorii i plugarii ei roisera din munti.
Cu radacini adanc infipte in arcul carpatic, a carui configuratiune geografica nu era lipsita de insusirile necesare unui .
centru de stabilizare etnica, Dacogetii au fost in stare sa resiste
numeroaselor invaziuni (cimeriene, scitice, persice, macedonene,
celtice, romane) fara sii se fi lasat vreodata dislocati cu toful

din cuprinsul pamantului stramosesc, pe care-1 stapaneau nu
numai ca pastori de turme, ci i ca agricultori legati de glie.
Pe la jumatatea veacului I-iu a. Chr. in zilele lui Burecel dintai i cel mai mare dintre regii Tracilor"
bista
Dada luase proportiuni vaste, intinzandu-si granitele de dincola de Carpatii nordici, din Padurea Hercinica, pana la Sud de
Balcic i spre Rasrit pana la Olbia5). Rezultatele sapaturilor
dela Costesti si dela Gradistea Muncelului (Sudul Transilvaniei) aral cd, in epoca de stralucire a eroismuki idaco-getic
centrul Imperiului era in Sudul Transilvaniei, unde vechile cetali de pamant si de lemn de pe culmile muntilor au fost.inlocuite subt Burebista cu celati de piatra, in forma unor con5) Wilhelm Weber, Aus Runtaniens Friihzeit. Bukarest, 1924, p. 38.
www.dacoromanica.ro
FAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIE1
structiuni mornunentale dand dovada unor mari putinte tehnice in ceiace priveste aducerea dela mari departari a unui material atat de greu, cum este andezitul, si la punerea lui in lucru
Cu deosebita dibacie la aceasta mare inaltime"). Prin autoritate
si energie impunatoare a reusit Burebista sa franga particularismul Getodacilor, unindu-i pe toti sub canna sa i ducandu-i
la stralucita biruinta in lupta contra Celtilor. Cazind insa victima unei conspiratiuni politice, unitatea Daciei este din nou
sfaramata de ambitiunile craisorilor lacomi de stdpanire. Ea nu
a mai putut fi refacuta pane.' in zilele lui Decebal, care intelegea sa impun i dusmanilor i aliatilor lui, nu numai prin
stralucirea calitatilor sale sufletesti, ci i printr'un exterior impresionant, in primul rand printr'o capitala demna de maretia
planului, pe care vroia sa-1 infaptuiasca"7). Impotriva acestei
capitale se indreptara atacurile inversunate ale legionarilor romani in cursul expeditiunilor lui Traian, izbutind anevoie sa
strabata spre locurile mai inalte ale muntilor si prin multe

primejdii, cuprinzand deal dupa deal, pana au ajuns la capitala
Daciei", cum scrie istoricul roman Dio Cassius. Decebal insa
nu a putut fi prins de viu. Spre a evita primej dia rusinii de a
fi purtat pe caile Romei, sa sporeasca triumful invingatorului
Tralan, acest Rege al Muntilor a preferat sa-si curme cu propria sa arina viata, trecand astfel prin moarte la nemurire. Scecum scrie Roberto Par-na de pe Columna lui Traian arata
beni
pe cavalerii romani, cari sar de pe cai pentru a impiedeca
gestul sinucigasului, avand ei ouclin sa-1 duca viu, clar nu so-
sesc la timpl.
3. Substratul etnic de continuitate milenara al populatiunii
autohtone geto-dace a fost transformat, in parte, prin intensiva
opera de colonizatiune romana a Daciei Traiane. Nu a putut fi
insa inlaturat cu desavarsire din viata si desvoltare.a ulterioara
a acestei Tan, avand rddacini adanci in parnantul ei si dove6) D. M. Teodorescu, Cetatea dace!' dela Grddiftea Muncelului, Cluj
1932, p. 21.
7) Idem, ihidem Cf. si studiul lui loan I. Russu, Decebal, in revista
Transilvania din Sibiu 1941.
8) Cf. Revista Transilvania" din Sihu, 1943, p. 732.
www.dacoromanica.ro
Jo
I. LUPA$
dinidu-se a fi fost de o lenacitate cu totul exceptionala. Recente

cercetari arheologice, ca aceia dela Rasnov (langa Brasov.) i
din alte regitmi ale Transilvaniei, au scos in ultim.ul timp la

iveala dovezi concludente pentru simbioza daco-romand, demonstrnd ca populatiunea bdstinasa a stiut sa se adapteze conditiunilor de viata impuse de stdpanirea romana, fara s fi dat
insa cu totul uitarii traditiunile propriei sale civilizatiuni straverb?). ElemenItul dacic s'a afirmat ca o realitate etnica in stare sa supravietuiasca cele mai felurite invaziuni si dominatiuni
straine.
Iscusita administratiune romana a Daciei Traiane a contribuit esential la inlesnirea i desavarsirea acestei simbioze
a elementului etnic, cucerit, cu cel stapanitor. La addpostul legiunilor romane, timp de peste un veac i jumatate, a putut lua
desvoltarea Daciei avant deosebit in toate domeniile vietii publice si particulare, izbutind sa realizeze un progres necunoscut 'Ana atunci de populatiunea ei i neatins, multe veacuri
de-arandul, nici mai tarziu. Colonizarea si penetratiunea ro_
c-urn arata istoricul englez R. W. Seton-Watson
a fast mai treptatd, mai prelungita si mai efectiva decat cum
s'a crezut de catre autorii mai vechi, 0 natiune noua i tran_
sformata (natiunea daco-rornana) era in formatiune, and Im-
mama in Dacia
periul Roman a inceput sa decade").

Aparatul administrativ roman si puterea armata a legiunilor s'a retras insa din Dacia Traiana (271), pe care imparatul Aurelian o cedase Gotilor federati", urmarind scopul
de a intari cat mai bine granita dunareang a Imperiului. Impreuna cu functionarii i cu armata s'au retras, fireste, si locuitorii oraselor, cari erau in stare s'o faca dispunand de inijloacele necesare si nesimtindu-se legati sufleteste de brazda pamantului dacic. Nu s'au putut retrage insa paturile mai sarace
9) Mihail Macrca, Cumidava, Sibiu 1943, p. 28, cf. si Const. Daicrovici.
1 a brobleme de la continuhe en Dacie, in Revue de Transylvanie, Cluj, VII,
1940, p. 3-72 si ideni, Siebenbargen hn Alterturn, Bukarest, 1943, p_
114-115.
19) cf. Anuarul Inst. de 1st. Nat. Cluj, vol. VI, p. 566.
www.dacoromanica.ro
FAZELE 1STORICE IN EWOLUT1UNEA CONST1TUTIONALA A TRANSILVANIE1
11,
ale populatiunii urbane, precum nici taranimea atat de strans

legata de glia stramoseascd, incat nici una dintre numeroasele
invaziuni anterioare nu o putuse clinti din asezdrile ei stravechi. In regiunile ran-lase fara stapan s'au strecurat
cum
observa istoricul Altheim")
neamuri de pe la granita, luand
locul paturilor superioare romane, earl au plecat". Multimea
satenilor agrieultori si eeonomi de vite, cu temeinice rosturi
de gospodarie, oricat de sever ar fi fast ordinul de evacuare,
nu putea fi induplecata sa-si paraseasca 1ocurile de adapost ti
de trai sigur, spre a se muta in locurile necunoscute din Sudul
Dunarii, unde si posibilitatile de brand i cele de adapostirc
erau cu mult mai reduse. Apare deci aeceptabild afirmatiunea
italianului Carlo Tagliavini ca Dacii au continuat sa vietuiasca
mai departe in tam lor, cum procedard mai tarziu i alte popoare ca Italienii, Galii, Iberii, cari rmasera totusi pe locurile lor, cand asupra regiunilor respective s'au revdrsat barbarli"12). Contactul dintre un tarm al Dunarii i celalalt nu a
fost insa intrerupt prin retragerea legiunilor i oficialitatilor administrative. Dimpotriva, el a continuat (land astfel posibilitatea sa supravietuiasca in Nordul fluviului civilizatiunea rasarita din mentionata simbioza daco-romana. Are dreptate profesorul Alf Lombard dela Universitatea din Lund (Suedia) subliniind ca un adevcir recunoscut de boatel lumea" faptul ea
a existat i exista totdeauna in regiunea numita Romania,
un caracter roman pronuntat""). Nu se departeaza de calea adevarului istoric nici profesonil Kurt Huber dela Universitatea din
Mnchen, care in cea din urma scriere a sa14) tine sa constate
ea dainuirea poporului dacoroman in Carpati, ne aminteste in
mod surprinzator soarta vechilor popoare de pastori de origine
11) Franz Altheim,Soldaten-Kaiser", Frankfurt a M., p. 103.
12) Cf. Anuarul Institutului de Istorie Nationale, Cluj-Sibiu, vol. IX,
p. 407-408.
13) Cf. revista Svensk Tidskrift" din Stockholm, 1942 si Revista Fundatii:or Regale din Bucuresti (Oct. 1942, p. 107-109).
14) 0 recenzie a artii Zur Geschichte der Rumdnen", de I. Lupas,,
Sibiu, 1943.
www.dacoromanica.ro
12
1. LUPA$
celto-ilirica din regiunea Alpilor. Dealtfel Dada mai au, ca trasatura comuna cu aceste popoare, imprumutarea limbii latine
dela colonizatorii lor". Profesorul Emil Gamillscheg dela Universitatea ldin Berlin confirma deasemeni, prin rezultatele cer-
cetarilor sale, adevarul istoric relativ la continthtatea dacoromang in Muntii Apuseni ai Transilvaniei, socotind regiunea
aceasta drept (ard de temelie a romemismului"").
4. Civilizatiunea daco-romana a raimas expusa distrugerii
in cursul indelungatei si initunecatei epoci ahnigratiunii popoarelor. Nu au putut fi insa nimicite toate vestigiile ei, pastrate
de populatiunea autohion care, infiltrata succesiv cu sporadice
elemente de efemere colonizatiuni sau invaziuni germane i turanice, a continuat sa vietuiasca neintrerupt in teritoriul acesta.
Stapanirea Gotilor a fost partiala si de scurta durata, iar a

Gepizilor, fiind mai dainuitoare, pare s fi ldsat oarecari urme
de ordin limbisfic si toponomastic, precum si de ordin arheologic, cum este tezaurul descoperit in localitatea bdnateana Sannicolaul Mare, cu inscriptiunea relativa la Bouila, jupanul Tisei de jos, fiul lui Boutaul, jupanul din Tagroga (Transnistria).
Dacal descifrarea textului din aceasta inscriptiune, .databila din
a 2-a jumatate a veacului IX, este exacta, ar fi o dovada c

exista in acest timp chiar a legatura de ardin familiar intre
carmuitorul dela Nistru si cel dela Tisa").
Valurile din Rasdrit ale popoarelor de stepa au fost ef emere cu exceptiunea Bulgarilar si a Magbiarilor. Nici Hunii, nici
Avarii, nu au putut sa patrtmda in traiul intim al autohtonilor,
a caror viata traditionala a idainuit aci, si in timpul dominatiunilor turanice, fara discontinuitate. Cum nu au putut fi dislocati din asezarile lor stravechi in I-ul mileniu a. Chr., oricat
de numeroase si violente invasiuni s'au abatut asupra lor, tot
astfel nu au fost in stare sa-i desradcineze nici in I-ul mile15) E. Gamillscheg, (iber die Herkun t der Rumdnen", Berlin, 1940, p. 12:
das eigentliche Kerngebiet, das Ausstrahlungsgebiet des Rumiinentums".
16) I. Lupati, Epocile principale in Istoria Romdnilor", ed. II, Cluj
1938, p. 38-39.
www.dacoromanica.ro
13
niu p. Chr, navalirile deslntuite asupra Daciei Traiane, dupai

ce teritoriul ei a fost parasit de vulturii romani.
Din veacul VI inainte Dacoromanii au trait in simbioza
cu elemente de origina slava, cari sub carma jupanilor si a cnezilor marunti, au patruns pe inidelete in regiunile Daciei de odinioara. 0 simbioza romano-slava, de durata multiseculara, era
menita sal influenteze deopotriva i pe mu i pe altii. Urrnele
acestei influente s'au pastrat in numire.a vechilor institutiuni
de drept romanesc, precum si in limba si in toponoinia Daciei
de odinioara. Vechiul Apulum a devenit in graiul poporului
bastinas Begradul de azi; Ampellum s'a primenit in Zlatna

(dela sl. zlato =-- aur); Abrudul insa, fiind asezat mai la munte,
uncle n'au putut patrunde elementele slave la fel ca la ses, a

fost in stare sa-si pastreze vechia numire din timpul Dacilor,
curn si-o pastreaza si Cr4urile i MurequI, cata vreme raul
sprintar din Carpati si-a pastrat numai la munte vechia numire
de Repede, iar la ses a devenit Bistri(a (ceiace in slavoneste e
tot repede).
Dupa ce a ramas Dada lipsita de ocrotirea Imperiului,
in cuprinsul hotarelor ei s'a afirmat vreme indelungata particularismul traditional, sfasiindu-i teritoriul in nenumarate orgaMzatiuni dealungul vOilor mai largi sau mai inguste. Un cu-
vant al Scripturii spune ca cei ce n'au stapanire, se risipesc

ca frunzele". In lipsa unei stapaniri proprii cu puterea de a
dispune asupra intregului pamant stramosesc, s'au format deci
in timpul simbiozei slavo-romane, probabil in cursul veacurilor
VIIIIX, maruntele cheneziate i voivodate, de existenta carora face amintire cronicarul anonim, cand povesteste ciespre
patrunderea cetelor lui Arpad in paimantul transilvan, gasind
aci Romani i Slavi, sub comanda lui Gelu Romdnul. Iar in Banat aminteste, pe langa Blacii liii Glad, si pe Cumani i pe Bulgari, a caror stapanire politica in Nordul Dunarii este insa con-
testate) sau admis ca o traditie istorica, careia numai pen17) Aurel Decei, Romdnii din veacul al IX-lea mind in anul XIII-lea",
Cluj, 1939, p. 59-61. Cf. Ili K. Horedt, 0 contributie la istoria epocii pre-
www.dacoromanica.ro
14
1. LUPA$
tru scurt timp si la lungi intervale i-a corespuns o realitate politica"). Din simbioza slavo-romana s'au ales cu castig de cauza, dui:4 cum era firesc sa se intample, tot bastinasii Daciei
Traiane, izbutind ei sa absoarba in propria lor fiinta etnica,

pang in veacul XII, elementele slave din arcul carpatic.
Procesul de formatiune a poporului roman se incleplinise
inainte de totala absorbire a elementelor slave, dupa cum arata
graiul romanesc, a carui tesatura intiin s'a pastrat in forme

de mostenire latina, fara sa fi putut ele caldea in desuetudine
in cursul indelungatei cohabitatiuni slavo-romane. A fast sporit numai vocabularul graiului romanesc cu un numar insemnat
de elemente slave. Pare deci exageratg afirmatiunea ca nu ar
putea fi vorba de popor roman decat dupa ce Dacoromanii au
reusit sa asimileze i pe Slavi. Sigiliul lattinitatii a fost atat
scrie Roberto Paribeni
incat
de viu si atat de profund
trecerea veacurilor i intamplarilor schimbatoare nu au fost in
stare sg-1 desfiinteze"").
5. Timpul formatiunii poporului roman coincide si cu pattrunderea crestinismului in Dacia, uncle au putut fi descoperite
pang acum monumente databile din cursul veacului IV p. Chr.
Aceasta nu exclude insa existenta altor monumente similare
mai vechi, din caH nu s'au pastrat resturi sau, daca s'au pastrat,
nu au iesit Inca la iveala.
0 inscriptiune latina descoperita in centrul Transilvaniei,
la Biertan si pastratla in Muzeul Brukenthal din Sibiu"), prezintg valoare deosebita, intrucat dovedeste existenta unei populatiuni crestine cu graiu latin in cuprinsul Daciei, chiar dupa
mentionata retragere a legiunilor i oficialitatilor romane din
aceasta provincie.
natde a I oevodatului transilvan, in Anuarul Inst. de 1st. Nat. Cluj.Sihiu, vol.
IX, p. 430-448.
18) Gh. I. Bratianu, Blegaria de dincolo de Duniire in izvoarele bi-
zantine". Omagiu lui I. Lupal, Bucureti, 1943, p. 132.

10) Transilvania, Sibiu 1943, P. 732.
20) Kurt Horedt, Eine lateinisehe Inschrift des 4. Jahrhunderts aus Siebenbargen, Sibiu, 1941, p. 5: Ego Zenovius votum posui".
www.dacoromanica.ro
15
Cuvantul bisericei, derivat din forma latina (nu din grecescul basilika, din care ar fi rezultat in limba romana vasalica"),
s'a putut strecura in graiul romanesc numai dela jumatatea yeacului IV inainte, dupd ce numeroase basilici, folosite mai innainte ca palate de justitie, fusesera cedate pe seama crestinilor ca lacasuri de trebttinta pentru savarsirea cultului divin.
Un filolog suedez") cercetand originea cuvantului slav pentru
biserica, ajunge la concluziunea ca crkva" ar putea fi un derivat din romanescul (bi) ser (i) ca, de unde ar rezulta c Romanii aveau biserici cladite inainte de cohabitatiunea lor cu
Slavii, caH au imprumutat dela ei cuvantul acesta.
Este deci lipsita de temei parerea unui istoric rus (Golubinski), care afirmase ca Romanii ar fi primit crestinismul
dela Bulgari spre finea veacului IX, inainte insa de a fi ajuns
in contact cu Maghiarii. Dar tot el se contrazice admitand eal
primele inceputuri ale crestinismului au fost semanate intre
Romani incd din veacul al 1V-lea".
Romanii s'au nascut crestini, neivindu-se la ei nici decum
trebuinta sa fie trecuti cu sila prin apa botezului, cum au fost
trecuti Bulgarii (sec. IX) din porunca hanului lor Boris, Rusii
din a cneazului Vladimir cel Mare (sec, X), sau Maghiarii din a
regelui Stefan
zis cel Sant (sec XI).
Romanii apar deci, in Sudestul european, ca unicul popor

care a primit de bund voie Evanghelia lui Christos, fiind indrumati spre ea din proprie pornire, fard nici o siluire din partea
vreunei capetenii politice.
Despre organizarea bisericeasc in Tara transilvana intaia
amintire dateaza dela 950, arid trei isvoare bizantine arata ca.
episcopul Jeroteiu, care fusese hirotonisit la Constantinopol de
catre patriarhul Teofilact, ajuns in Transilvania ar fi isbutit sa
raspandeasca printre Maghiari crestinismul. La fel e atestata in
Cetatea Muresului (Cenadul de mai tarziu) existenta organizarii
21) Gunar Gunarson, Das slawische Won fr Kirche. Upsala, 1938, Cf.
Golubinski, Priuire scurt6 asupra istoriei bisericilor ortodoxe-bulgar, srb6 i romiin, trad. de Gh. Caraicoveanu, Iasi, 1879, p. 16.
www.dacoromanica.ro
16
I. LUPA5
bisericesti rhsdritene inainte de a fi ptruns elemente maghiare

in regiunea Banatului. Pe la 1234 numerosi Magliiari si Teutoni
din regatul Ungariei, facandu-se un popor cu Valahii, dispretuiau pe episcopul catolic al Milcoviei, care locuia ca un smerit preot in Transilvania"), i primeau sf. taine dela niste episcopi de rit grecesc, rasAritean. Populatiunea romaneasca autohtona era deci, in arcul carpatic, in stare sal influenteze nu-
rnai pe cale fireasca, prin presiunea numdrului sau covarsitor, elementele colonizate in Transilvania atragandu-le spre
dartlinele si practicele sale religioase, dupa cum sub raport administrativ a putut s dea, prin modestele sale organizatiuni in
scaune de judecatei; prilej colonistilor secui i sasi de a-si intocmi si ei cafe o consfitufitme sceiunalei" (Stuhlverlassung),
constand si la unii si la altii din chte 7 scaune" ca unitati politice, administrative si judechtoresti, cuprinse la olalta sub
autoritatea cate unui cornite, Departe s ne fi dat Sasii arganipropria lor organizatie a fast dezatia lor
scria N. Iorga
calchiata, copiata dupa organizatia primitiva a Romanilor, pe
cari i-au gasit in aceste parti""). Iar elementele maghiare, tot
asa de putin numeroase ca 9 i cele sasesti (despre care scria
preotul Georg Polner la 1493: perpauci Saxones sumus in istis
partibus), au putut fi organizate si ele in 7 comitate, zise unguresti.
Deasupra mentionatelor unitati administrative scdunale"

si comitatense" se tidied', spre a dainui in tot cursul evului
mediu,tradifionala organizafiune voevodald, identicei in Transilvania cu cea din Muntenia si cu cea din Moldova.
22) Cf. Anuarul Inst. de 1st. Nat. Cluj-Sibiu, vol. VIII, p. 486.
23) N. Iorga, lstoria Romani lor din Ardeal si Tara Ungureascii, vol. I.
Bucuresti, 1916, p. 39-40. Cf. si Hans Connert, Die Stuhlverfassung int Szeklerlande und auf dem KOnigsboden bis zum Ende des 15 Jahrhunderts. Ein
Vergleich
Sibiu, 1906, p. 12 i I. Moga, Marginea, Ducatul Amlasului Ii
Scaunul Sedistei, in Omagiu l,d j. Lupas. Bucuresti, 1943, p. 569.
www.dacoromanica.ro
17
IIL
Faza Voevodatului transilvan.
1. Nu poate fi trecut cu vederea adevgrul, ce rezult cu depling claritate

fiind vorba de inceputurile vietii si organizatiunilor de stat ale poporului roman
din toate informatiunile istbrice cunoscute pang in timpul de fata, anurne cg
documentele infgtiseazg Voevodatul transilvan cu o vechime
de un veacsi jumtate, iar cronicile chiar cu una de trei yeacuri si jumatate mai adancd, decat aceia a Voevodatul muntean
din Sudul Carpatilor.
Desi cuprinsd mai tarziu in granitele politice ale Regatului
ungar, Transilvania evului mediu a rgmas dealungul veacurilor
separatei de acesta, trgindu-si vieata ei aparte intr'o traditionalg organizafiune voevodalii, pan g. in veacul XVI, apoi ca
Principal sub suzeranitate otoman i, in sfarsit, ca Mare Principat sub suprematie habsburgicg (1765-1867).
S'a evitat mult vreme cercetarea amanuntit a originii

Voevodatului transilvan, multumindu-se dei mai multi cercetgtori, sa spung in termeni vagi, cg. elementul rnaghiar ar fi
dat acestei Tani cea dinti organizafiune de stat, sau chiar c
insui Voevodatul transilvan ar fi lost o creafiune a Regatului ungar.
Se stie insg cd, la inceputul organizgrii sale politice-administrative, Regatul ungar adoptase modelul german al comitatelor i nici decum pe al voevodatului de veche structurd specific romaneascg. Carmuirea maghiard a stdruit s inraclacineze
ins si in teritoriul Transilvaniei organizatiunea comitatensd, dar
intampinand aci resistenta secularg a vechii organizatiuni voevodale romanesti, abia a reusit sa injghebeze inainte de invaziunea mongola de la 1241 un comitat de granitg. la Solnoc
pe drumul de penetrafiune din Ungaria,in Nord-Vestul Transilvaniei
apoi un al doilea comitat la granita rgsgriteang, in frunte
cu comitele Secuilor i un al 3-lea la granita sudica in frunte cu
comitele Safi lor. Erau aoeste comitate, organizate sub directs.
autoritate regalg, tot atatea posturi menite s inlocuiascg i sg.
2
www.dacoromanica.ro
18
1. LUPA$
stirbeasca treptat puterea traditionalei organizatiuni voevodale

din Transilvania.
Tendinta de a-i emancipa pe acesti reprezentanti aiautorittii regale de sub jurisdictiunea voevodului transilvan, putea fi
dusa la indeplinire insa numai cand se intampla sa fie acesta o
personalitate mai putin insemnata si mai lipsita de indrasneala in
relatiunile sale cu regele Ungariei. Cand se simtea in putere si era
om de isprava, voevodul transilvan nu se credea obligat s Ona sea-
ma, cu orice pret, de restrictiunile ce-i impunea cutare decret regal, ci continua sa-si exercifte atributiunile administrative, judecatoresti i militare in tot cuprinsul Transilvaniei, fara a se
lasa prea mult stanjeuit de prezenta vreunui comite dintre cei

amintiti. Dimpotriva, numeroase dovezi arata Ca voevodul Transilvaniei Ii asuma adeseori i titlul i jurisdictiunea comitilor,
pe cari intentiunea regala vroia sa-i stie independenti de autoritatea voevodala i supusi numai coroanei ungare.
In timpul din urma, intr'o recenta sinteza de lstorie Ungarei, s'a afirmat ca Voevodatul Transilvaniei ar fi fost creat
de insusi primul rege al Ungariei Stefan (zis cel Sfant), in
forma unui comitat de granite, la cnna caruia nu a reusit sa
aseze insa tin comite ci, silit de imprejurdri, a incuviintat perpetuarea vechiului voevod.
In sprijinul acestei afirmatiuni nu a putut fi adusa pang

in timpul de fata absolut nici o dovadei, dupii cum probabil nu
va putea fi adus nici de ad inainte vreun argument aoceptabil
in sprijinul ipotezei formulate de un cercetator dela Sibiu (Georg
E. Mii Her), care sustine, fare/ nici un temeiu, ea originea acestei
organizatiuni voevodale ar trebui cautata undeva prin Germania24).
Mai aprcape de adevar este insa cercetatorul german Herbert Schnebaum din Leipzig, care in publicatiunea sa despre
Structura politic fi bisericeascei a Transilvaniei ptinei la inva24) G. E. Muller, Die mittelalterlichen Verfassungs- und Rechtseinrichtungen der Rumiinen des ehemaligen Ungarns. Sibiu, 1938.
www.dacoromanica.ro
FAZELE 1S1'ORICE IN EVOLUT1UNEA CONST1TUTIONALA A TRANSILVANIE1
19
ziunea Tdtarilor""), consider& organizatiunea aceasta ca specific

transilvanei (etwas speaifisch siebenburgisches"). Numai in pri-
vinta titlului de voevod risca ipoteza, ca ar fi de origina bizantina, strecurandu-se in Transilvania la anul 1176 prin voevodul Leustachius, afirmativ de neam italian, care luptand cot
la cot cu trupele imparatului bizantin Manuel I Comnen, ar fi
adus ca o reminiscenta din timpul serviaiului sau in armata Bizantului, acest titlu ostasesc si ar fi isbutit sa-1 impuna pentru veacurile urmatoare capeteniei politice a Transilvaniei.
Este adevarat ca insusi autorul considera aceasta ipoteza
a sa oa o presupunere indreisneatd (eine kiihne Vermutung). Bi
e firesc.
Precum nu se va putea dovecli nici odata ca organizatiunea voevodala a Tara Romanesti si a Moldovei ar fi de alta
provenienta decat aceea demonstrata in studiul slavistului
loan Bogdan, fost profesor la Universitatea din Bucuresti, des-
pre Originea Voevodatului la Romani", tot asa de putin se

poate cauta inceputul Voevodatului transilvan aiurea decat intr'o obarfie comund cu a celui din Sudul i cu a celui din Reiseiritul Carpatilor. El a fost organizat in Transilvania pe vechi temeiuri trainice, cu mutt incrinte de a fi pcitruns elementele maghiare in teritoriul dintre Carpati i Tisa.
Altfel, ce interes ar fi putut avea Regatul ungar sa-si creieze aci o organizatiune separatista, care sa fie in stare a-i impiedeca, veacuri dearandul, consolidarea in aceasta regiune carpatica? Faptul ca nume de voevozi transilvani se gasesc amin-
tite prin documente Inca dela inoeputul veacului al XII-lea

(1103, 1111 si 1113), ca dintre ele nu lipsesc nici nume vadit
romanesti ca Leucei-Voevod i Pofa-Voevod, este o dovada ca
acesti voevozi nu pute,au fi idecat oontinuatorii i urmasii vechilor duci" amintiti in cronica Notarului anonim din veacul al
XII-lea ca unii, cari s'au impotrivit cetelor lui Arpad, cand acestea
au incercat sa treaca prin Banatul lui Glad sau prin Crisana

25) H. Schnebaum, Der politische und kirchliche Aulbau Siebenbrxens bis zum Tatareneinbill. Leipzig, 1938.
www.dacoromanica.ro
20
I. LUPA$
lui Menumorut, spre a patrunde in Tara transilvana stapanita

de Romeinul Gelu (Gelou quidam Blachus). Este deci indreptatita. concluziunea c, in lumina dovezilor istorice cunoscute
pana in timpul de fatal, concentrarea mdruntelor voevodate ronieinefti dintre Carpafi i Tisa intr'unul singur, in marele Voevodat al Transilvaniei, a trebuit sei fie determinate!' tocmai de
necesitatea de a-Fi apdra Tara, inoercand sa opreasc la granitele ei apusene invaziunea cetelor lui Arpad.
2. Maghiarii, patrunzand in Transilvania, au gasit ad o veche
organizatiune, identicd in structura ei cu cea specific romilneascd
din teirile surori: Muntenia fi Moldova. Intre Voevodatul Tran-
silvaniei si al Moldovei sau al Munteniei nu exista nici o deosebire de esent, numai una de grad, intrucat cel dintai a fost
silif de imprejurari sa ramana cu Regatul ungar in stranse legaturi timp mai indelungat decal cele doug din urma. Veacuri
deareindul Regatul ungar nu a fost insd in stare th inlocuiascd
ori sd desfiinfeze organizatiunea voevodald transilvand. Dimpo-
triva, organizatiunea aceasta s'a putut afirma pela inceputul

veacului al XIV-lea cu mai mult amploare decat a Regatului
ungar, sfasiat in luptele partidelor grupate in jurul diferitilor
pretendenti la tron. Aceste lupte s'au deslantuit cu cleosebita
inversunare indata dupa stingerea dinastiei Arpadiene (1301)
unica clinastie de probabila origine etnica maghiara, toate
cate au mai urmat la carma Regatului ungar fiind de original
franceza-italiana ca Anjouestii, sau germana ca dinastiile de
Luxemburg si ide Habsburg, sau rom'ana ca.dinastia Huniadestilor, sau polona ca a Iagelonilor, sau slovaco-gerrnana ca a Zapolestilor.
Slabirea Regatuhu arpadian 1-a ajutat pe voevodul transil-
van Ladislau (1291-1315) sa deving arbitru al situatiunei pa_

litice din Ungaria, luand la sine insasi coroana zisa a Sfantului $tefan" i intinzandu-si, dupg cum precizeaza un document
dela 1309, stalpanirea asupra unui teritoriu considerabil dincoace i dincolo de padure", asa dar, pang la Tisa.
Era cel dintai prilej de vadita inalltare a Voevodatului transilvan deasupra Regatului ungar. Nu insa t i cel din urma, Pe
www.dacoromanica.ro
21
la sfarsitul aceluiasi secol s'a invrednicit Transilvania sa aiba

sub carma destoinicului voevod Stibor (1395-1414) o situatitme destul de buna si de respectata, in unele imprejurAri
mai sigurd chiar 'decal aceea a regelui ungar Sigismund de
Luxemburg. Acest voevod Stibor stapanea i regiunea slavacA dealungul raului Vag").
Misiunea istoricA, indeplinita de Transilvania in veacul al
XV-lea, in vremea domniei voevodului lancu Huniade, cu net-
gaduit folos pentru crestinatate, este un argument de valoare

decisiva pentru a demonstra fiinta i propria ei organizare
statala.. Din acest fapt rezult in mod neindoios ca Tara transilyang, prin eroicul Voevod rasarit din pAmantul si din sangele
poporului ei de bastina, se ridicase mai presus de Regatul ungar, pe care intrigile magnatilor certareti II impiedecasera timp
indelungat sA-si faca deplin datoria in lupta de apArare a crestinatatii. Nici unul dintre regii Ungariei nu a reusit sa se inalte
vreodat in istoria crestinatatii la o insemnatate atat de covarsitoare ca aceea a voevodului transilvan Iancu Huniade, care
prin numeroasele-i biruinte asupra Turcilor ia intemeiat o
faimA rAspandit in toate tarile eurapene, Hind socotit pretutindeni ca cel mai viteaz atlet al lui Christos". Aa 11 numise
Papa Calixt III, intr'o scrisoare din 24 August 1456 (ab unico
Christi fortissimo athleta lohanne Vayvoda), cum urma sa-1 nu-
measca, ceva mai tarziu, si Papa Sixt IV pe Stefan cel Mare,

voevodul Moldovei.
0 elocventa dovadA a increderii desavarsite si a legaturilor prietenesti dintre Iancu Huniade i tatal lui Stefan, Bogdan
al II-lea, voevodul Moldovei, ofera scrisoarea trimisA de acesta
la II Februarie 1450, din orasul Roman, la adresa lui Huniade,
exprimandu-i dorinta ca Tara domniei mele fi Tara domniei

tale una sei fie". .27).
26) Cf. I. Luptq, Das Toiwodat Siebenbiirgen im 12. und 13. Jahrhunden, 0 Stiborius Vaivoda Transilvanus, ac Iluvii Vag Dominus perpetuus".
in volumul Zur Geschichte de Runtanen, Sibiu, 1943, p. 59 qi 115.
21) Idem, Realitti istorice in Voevodatul Transilvaniei din sec. XII-XVI, in Anuarul Inst. de 1st. Nat. Cluj, vol. VII, p. 69.
www.dacoromanica.ro
22
1. LUPA$
$i, in realitate, UNA au fost Tari le romane din Carpati

strajuind crestinatatea in lupta ei de aparare impotriva Semilunei, in cursul veacului al XV-lea, ca si in veacurile urmatoare..
Pana in August 1456, Romanul din Hunedoara, ca Ban al

Severinului ca Voevod al Transilvaniei si, cativa ani, ca Guvernator al Ungariei, fusese comandantul cel mai temut al luptatorilor crestini impotriva Semiltmei.
Multimea biruintelor lui asupra Turcilor s'a incheiat atunci
cu stralucita izbanda dela Belgrad, a carei faima umpluse de,
bucurie tarile crestine. Isbucnind ciuma in tabr, a cazut si
Huniade victima infricosatei molime. Potrivit ultimei lui dorinte, ramsitele-i trupesti, transportate in Transilvania, au fost
asezate spre odihna de veci in Catedrala din Alba-Iulia.
Peimantul Tdrii de naqtere fi glasul stingelui it chemau deci acasei pe neinvinsul erou al neamului romanesc fi al Intregei cref-
tinatati...
Anna smulsa de secerea martii din mana lui Huniade, Ia
11 August 1456, fu ridicata in primvara anului urmator
14 Aprilie 1457
spre a fi purtata aproape o jumatate de veac,
cu egala vrednicie, de catre alt Roman: $telan cel Mare, Domnul Moldovei.
Este, fara indaiala, tin neperitar titlu de glorie pentru

neamul romanesc, ca prin acesti doi fii ai sai i prin nenumaratii
luptatori, cari sub comanda bar si-au varsat sangele pentru

apararea crucii lui Christos, a reusit sa impiedece puterea Semilunei in veacul al XV-lea i sa intarzie drumul ei de triumf
spre inima Europei Centrale, spre Viena cea amenintata, mai
tarziu, si ea de avntul cuceritor al Turcilor.
Unul dintre cei mai seriosi istorici maghiari, Iuliu Pau ler,
afirmase ca inantasii lui Huniade au fost, mai presus de oriceindoiald, Romani, dar el nu mai era nici trupefte, nici sufletefte, Roman. Este vadita intentiunea de a expropria istoriei
romane aceasta necontestata glorie, spre a o trece in folosul aL
tei istorii, prea obisnuit sa se imbodobeasca adeseori cu pene.
straine. Ar fi de prisos a mai starui asupra adevarului exprimat
in cuvantul popular sangele apa nu se face". E de ajuns a spune:
www.dacoromanica.ro
FAZELE 1STORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI
23
ca instisi Papa Pius al II-lea, contemporanul lui Huniade, vedea lucrurile cu mult mai clar decal istoricul din veacul al XIXlea, scriind in una din catile sale de Istorie a Europei aceste cuvinte de dreapta pretuire i pentru erou i pentru neamul din
sanul caruia se ridicase: loan Huniade, al carui nume intuneca
pe al celarlalti, n-u a sporit atat de mult gloria Maghiarilor, cat
pe a Rornanilor, din coapsele carora s'a nascut", (Johannes
Huniades, cujus nomen caeteros obnubilat, non tam Hungarorum,
quam Valachorum, ex quibus natus est, gloriam auxit)28).

Umanistul italian Galeotto Marzio, unul dintre curtenii cei
mai apropiati ai regelui Matia Corvinul, deci in masura s eunoasca relatiunile lui familiare, scrie ca Italienii numeau pe tatal lui Matia loan Romeinul", si ea acesta de cateori se afla in
tratative cu trimisi de ai Papei, cari vorbeau latineste, nu facea
apel la alt interpret in afar de fiul sau, Dovada, cat de putina
incredere putea s acorde Voevodul Joan din Hunedoara sfetnicilor sai pismatareti i ravnitori sa-i surpe tronul.
Au mai avut i alii dintre fiii neamului romanesc prilej

sa se inalte pang la treapta de voevozi ai Transilvaniei i dupa
Joan Huniade, ea de pilda Bartolomeu Dragfi, unul dintre descendentii voevodului roman maramuresan Dragu, sau mai tarziu,
in veacul urmator, fagarasanul $tefan Mailat qi hunedoreanul
Francisc Chendi (Candea), sau in veacul XVII principele
Acatiu, originar din Barcea Mare (jud. Hunedoara), de unde-i
deriva
i numele de Barciai (Barceanul). Sub earma acestor
voevozi, Transilvania pornise pe calea de a se desface cu totul

din legaturile politice cu Regatul ungar in descompunere, cautandu-0 ca i arile surori, Muntenia si Moldova, putinta de
afirmare proprie la adapostul suzeranitatii turcesti.
3. Locuitorii Transilvaniei, dupii ce aduseserei nenumeirate
sacrificii in luptele pentru apeirarea creqtineitei(it sub steagurile
inceircate de glorie ale voevodului loan Huniade,
in timpul
domniei fiului sau, regele Matia Corvinul, avand serioase motive de nemultumire fata de politica hil, orientata in masura ex28) Ihidem.
www.dacoromanica.ro
24
1. LUPAS
cesiva spre Apus, incepura a se simti parasiti de acest fiu al

Transilvaniei. Ei asteptau ajutor si apArare din partea lui Stefan cel Mare, Domnul Moldovei si neinfricatul atlet al lui
Christos".
Secuii luptau adesea sub steagurile lui moldovene, fiind

mai bucurosi sa-i dea lid dijma, ide buna voie, decat sA o achite
pe cea stoarsa peste vona lor, de catre organele stapanirii lui

Stefan Bathori. Nemultumirea Secuilor este exprimata intr'un
memoriu, pe care frantasii lor il inaintasera la 1493 lui Vladislav al II-lea, regele Ungariei, aducandu-i la cunotintA ca."
numerosi oameni de ai lor, ne mai putand rabda prigonirile voe-
vodului Stefan Bathori, s'au refugiat in Moldova si in Tara

Romaneasca spre a-si cauta aci adapost si ocrotire, of erindu-se
ca iobagi ai stapanitorilor din aceste parti. Din vremile de prigoana secuiasca trebuie sa fi luat nastere locutiunea concluden-
ta: roadem grani(a romeind" (ragjuk az oldh hatdrt), ceiace

vrea sa spunA Ca', ne mai putand rabda asupririle, Secuii erau
gata sa roada cu dintii granita dintre Transilvania si Tari le
romne, spre a-si cauta in cuprinsul acestora adapost mai prielnic decat cel din teritoriul transilvan.
Sasii din Brasov, impartasiti la 1472 prin decretul lui Stefan cel Mare de importante privilegii comerciale, cu cAtiva ani
mai tArziu, i se adresau cu toata increderea trimitandu-i la
Suceava o scrisoare plina de incredere si de rugaminti, care zu-
grAvesc indeajuns starea lor sufleteasca: Mu lta sanatate si

slujba
scriau capeteniile lor
aducem inainte de toate Ma-
riei Tale. Par'cii ai fi lost ales si trimis de Dumnezeu pentru

cetrmuirea si apeirarea Transilvaniei. Turcii pagani vin spre tinu-
tul nostru si spre cele trei scaune secuiesti dupa prada. Pentru
aceea cu mare dor si dragoste Te rugam pe Maria Ta, s faci
bunatate sa te apropii de aceasta Tara, spre a o feri de acei

Turd nespus de cranceni"").
In ceasuri de primejdie gandul elementului sasesc transilvan nu se indrepta deci spre capitala Regatului ungar, ci spre
29) Ibidem.
www.dacoromanica.ro
FAZELE ISTORICE IN EVOLUT1UNEA CONST1TUTIONALA A TRANSILVANIEI
26
capitala Moldovei, spre Suceava, uncle-0 avea resedinta Stefan
cel Mare 0 de unde Ii asteptau ei salvarea.

Daca acestea erau sentimentele de incredere ale Sasilor
fata. de $tef an cel Mare privind spre el ca spre un ocrotitor,
trimis de Dumnezeu pentru apa.rarea i carmuirea Transilvaniei", nu pare necesar a mai stalrui s 15.murim in chip deosebit
c astfel de sentimente nu puteau lipsi nici din sufletul Roma.nilor, prin sange, prin credint.a., prin aspiratiuni i prin limb&
mult mai apropiati, decat compatriotii lor Sasi, de gloriosul

domnitor al Moldovei.
4. Instrainarea sufleteasea intre Voevodatul transilvan si

Regatul ungar, dupd cum rezultai din numeroase dovezi, nu era
in jumatatea a doua a veacului al XV-lea mai mica de cum fusese
1a inceputul veacului al XIV-lea, indat dupa stingerea dinastiei arpadiene. Dimpotriva, ea sporise in asa m531111, incat s
peed servi ea temelie pentru o totalei separafiune politica' a

Transilvaniei de Ungaria, separatiune pe care a contribuit s'o
gralbeasc regimul destrabalat al celor doi regi din familia Iagelonilor (Vladis1av al II-lea i Ludovic al II-lea), spre a putea
fi dusai apoi la indeplinire prin lovitura de gratie aplicat Regatului ungar de cAtre ostirea lurceasca in lupta dela sfarsitul
lui August 1526.
In altfel de imprejurari decal acelea, sub povara i neornduiala carora se prabusea Regatul ungar, ar fi luptat i trupe transilvane, muntene i moldovene, alaturi de stile Ungariei, cuni se intamplase adeseori in trecut, izbutind sg punai
stavild, nu odati, repetatelor ofensive turcesti.

Cu forte militare inmAnunchiate ele ar fi fost poate in stare
sa," inlature, si in lupta dela Mohaci, primejdia atat de ameninOtoare pentru Regatul ungar. Dar pe ctirnpul de inverfunatti
bdtdlie nu s'au putut zdri atunci fluturand nici steagurile mantene i moldovene, nici ale oftirii transilvane, care comandata
de voevodul sau loan Zapolia, potrivise astfel lucrurile, incht s
nu soseascd la timp pe ciimpul de luptd.
Urmarea indelungatei agonii politice a Regatului decAzut
si a catastrofei militare dela Mohaci a fost deslacerea Transit-
www.dacoromanica.ro
I. LUPA$
26
vaniei din legaturile politice de panel atunci i o noua organiza-
re a ei, sub aripile suzeranitatii turcesti, ca Principat cu totut

independent de Coroana ungard.
Aceasta noua situaticime era menita sa aduca Principatul
transilvan cu Muntenia si cu Moldova in legaturi mai stranse
deeat fusesera cele din timpul Voevodatuhil, dupa cum era de
altfel o veche dorint a locuitorilor din Tara transilvana.
Insusi organizatorul aceshii Principat, Gheorghe Martinuzzi,
descendent din tata croat i din mama italiang , a
lasat despre aceasta dorin(d obsteascd, o convingatoare dovada in
scrisoarea sa din toanma anului 1542, comunicand cu vadita
ingrijorare Arhiepiscopului din Kalocsa ca: de multd vreme
se friimointaserd Ardelenii cu gandul sd se desfacd de acest re-gat al Ungariei, ca dupd exemplul Moldovei i al Munteniei, sd
se supund Turcului". Exprima in acelas timp teama cA ei nu
vor intdrzia" sa faca pasul acesta").
Deasemeni, in acelas an, scria Petru Perembsky
secretarul polon al vaduvei regine Isabela
cal patrunzand Petru
Rares, Domnul Moldovei, cu ostirea sa in cuprinsul Transilvaniei,
Hind Tara aceasta locuitd de Romani,
nu a intampinat piedeci
cari din cauza identitdfii limbii lor, s'au aldturat cu ufurinfd
M oldovenilor" .
Insusi Sultanul Soliman cel Mdref se temea ea' cele trei

t5ri: Transiluania, Muntenia si Moldova, incapute sub suzeranitatea Portii otomane, se vor inchega cu timpul, intr'o singurd
Tara (omnia haec regna in unum coirent).
Toate aceste prevederi, intemeindu-se pe nesdrtmcinate
realitati etnice i sufletesti, nu au putut impiedeca desfasurarea
fireasca a inchegarii celor trei tari carpatice la sfarsitul veacului
al XVI-1ea, sub o carmuire politica romaneasca.
Astfel s'a dat lui Mihai Viteazul, eroul dela Calugareni
(1595), dela Sibiu (1599) si dela Hotin (1600) putinta sa deschida, cu sabia lui fulgeratoare, drum nou pentru viitoarea desvoltare politica a neamului romanesc.
30) Ibidem.
www.dacoromanica.ro
FAZELE ISTORICE N EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI
2T
IV,
Faza Principatului fi a Mareizzi Principat transilvan.

A) Faza suzeranitiifii otomane.
1. Situatiunea creata prin sfaramarea Regatului ungar me-
dieval in urrna infrangerii suferite de ostirea sa in lupta cu

Turcii, la 29. VIII. 1526, a facut cu putinta sa ajunga PrincipAtul Transilvaniei cu Muntenia si cu Moldova in legaturi mai
stranse cleat fusesera cele din timpul Voevodatului. Insusi organizatorul acestui Principat, Gheorghe Martinuzzi, s'a simtit
indenmat sa arate la 1542 ca era o veche dorinfd a locuitorilor
Transilvaniei sa fie, deopotrivii cu Muntenii qi cu Moldovenii,
sub ascultarea Turculut.
Din punct de vedere constitutional-politic ridicarea rarii
transilvane la rangul de Principat insemna un vaidit progres

fata de situatiunea ei din faza medievala a Voevodatului. Cat
vreme in evul mediu voevozii Transilvaniei erau instituiti de
regele ungar, care putea sa.-i revoace oricand, aceast neplacuta dependenta politic a. a disparut in jumatatea a doua a veacului XVI, dupa ce sultanul Soliman Magnificul asigurase prin
juramnt pe loan Sigismund, fiul lui loan Zapolia, de intreaga
sa profectiune, cu singura condi-thine s. trimeata fara intarziere tributul anual atat el cat si urmasii sai. Implinita exact
conditiunea aceasta, Transilvania putea sa-si aleaga in libertate
principele, caruia Sultanul ii impartasea ratificarea solemna trimitandu-i insernnele domniei ca i cannuitorilor munteni i moldoveni. Actul acesta, intarit cu jturamant, a raimas temeiul
relatiunilor politice ale Transilvaniei cu Poarta otomana pana
la declaratiunea din Sibiu (9 Mai 1688), prin care ele au luat
sfarsit spre a fi inlocuife cu suptisenia habsburgica
austriaca.
La adapostul ocrotirii turcesti s'a putut desvolta Transilvania mai liber si mai deplin decat sub apasarea coroanei ungare. A perseverat insa in gresala de a perpetua ca temeiu al
vietii sale constitutionale faimoasa Uniune incheiata la 1437
-intre reprezentantii celor trei natiuni privilegiate (Nobili, Secui
www.dacoromanica.ro
28
1. LUPA$
Uniune din care a ramas exclusa tocmai natiunea

de basting a Transilvaniei: Romanii, carora nici sub raport politic nici sub cel religios, nu li s'a recunoscut in cursul veacusi Sasi),
rilor urmatoare, decat calitatea de tolerati" in propriul lor

pamant stramosesc.
2. Sub raport religios a inregistrat istoria Transilvaniei in
jurnatatea a doua a veacuhii al XVI-lea impestritarea tarii cu

cele trei nuante confesiortale protestante (luteranism, calvinism
si unitarism), carora dietele transilvane le-au incuviintat dreptul
de cetatenie declarandu-le, alaturi de catolicism, religiuni recepte (admise), cata vreme Romanii fusesera amenintati cu
expulsare din Tara, claca se vor impotrivi s accepte nuantele
de ref orme protestante, proclamate succesiv prin oamenii dela
carma Tarii transilvane, ea religiuni dominante.
Pe la 1570 fizionomia policonfesionala a Transilvaniei era
croital in liniile ei directive. Trecerea dela o confesiune la alta
devenise un fenomen frecvent in viata transilvana. Nu lipsesc
nici dovezile relative la trecerea unor catolici sau protestanti
in sanul bisericii romanesti ortodoxe").
Curentul de reforma religioasa a facut si printre Romanii
Transilvaniei oarecari cuceriri. Ele au ramas insa la suprafata
si de scurta durata. Proiectata starpire a unor datini si practici
religioase stravechi a fost zadarnicita prin traditionalismul adanc inradacinat in sufletul poporuhri roman. 0 graitoare dovada a luptei dintre Scriptura si Traditie s'a pastrat in memoriul
scris de preotul protestant Andrei Mathesius, jeluindu-se ca
in preajma sarbaltorilor Cradunului credinciosii sai nu au altai
grija mai mare deeat sa invete a ceinta colinde romneqti. Toate incercarile lui de a-i abate dela aceasta ratacire, citandu-le
texte din Bib lie, erau zadarnice, ralmanand ei pe langa ce au
pomenit" din batranil. Dar nu numai jos, in paturile populare,
se afirma o puterniea influenta a traditionalismului rornanesc.
Ea patrundea si in sferele mai inalte, pang,' la curtea principelui
31)
I. Lupaq, Zur Geschichte der Rumnen, Sibu, 1943, p .239.
32) Idem,
www.dacoromanica.ro
PAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI
29
transilvan, cum arata cazul din primavara anului 1626, cand la

stralucitul ospat al cununiei lul Gavriil Beth len cu Ecaterina
de Brandenburg in Casavia (Kosi6e) s'a dansat
cum arata
isvorul german contemporan
un minunat dans romanesc
tanzten auf wallachisch, wunderlich genug""). Cazul s'a repetat si cu 21 de ani mai tarziu, cand insusi contele Paul Eszter_
hazi marturiseste in memoriile sale cd, cedand staruintii impratului Ferdinand III, a consimtit sa danseze in cursul dietei dela
1647 in Bratislava (Pojon.), si dansul romanesc34).
Nu este deci de rnirare ca un poet talentat ca Martin

Opitz, fost profesor la Academia infiintata de Gavriil Beth len
in Alba-Iulia (1622), avand prilej sa cunoasca limba si datinile
Romanilor, s'a simtit indemnat sa scrie versuri entusia.ste despre ei, infatisandu-i ca pe un popor mai inchegat in viata unitara decat celelate neamuri latine din Apus:
Pe cat de putin ele se unesc

Pe-atat de unit e poporul romanesc,
In fiece colibl cu paie-acoperita
Un sange nobil spune, cal limba mostenita
$i azi e tot aceeasi, ca datinile sant
Pastrate cu credinta, c'al vostru imbracamant
$i jocul chiar e martor, c'aveti trupina veche
Un joc, care 'n frumseta abia-si afla pereche.
Dar ce sa zic acuma de fetele romane?
Modeste, dar cu spirit, pe buza lor putine
Cuvinte-apar, cu toate cA stiu cugeta mult:
Decat sa tot vorbeasca, mai bucuroase-ascult"..
33) Engen Trauschenfels, Eine Leichen
und eine Hochzeitsfeier am
siebenbiirgischen Fiirstenhole, Brasov, 1876, p .27.
34) Azzal kellett ez olkih tinczot is jrnom". Cf. T. Brediceauu, Histoire de la musique romaine en Transylvanie, in voliunul publicat de Inst. de
Istorie Nationald din Cluj sub titlul La Transylvanie. Bucarest 1938, p. 567.
35) Dupii traducerea romiing publicati de Gh. Cosbuc, in Tribuna din
Sibiu, 1885, n-rii 107-113.
www.dacoromanica.ro
30
I. LLIPA5
Scoala i literatura romand a putut inregistra un vadit progres sub influenta reformei religioase, in deosebi in importantele centre culturale romanesti ale Sibiului si Brasovului, Afirmatiunea Ca intreg progresul acesta s'ar reduce la imprumuturi
din literatura maghiara, tot atat de incipienta si ea, nu este

acceptabila, intrucat dupa justa observatiune a italianului Roberto Fava: aceasta nu putea sd imprumute altora ceiace nici
ea nu avea"").
Progresul realizat de celelalte elemente etnice transilvane
in domeniul literaturii i educatiunii nu putea sa lase nepasatori nici pe Romani. Cu toate c ei nu beneficiau nici de sprijinul Statului, nici de al oraselor incarcate de bogaitii, cum erau
cele sasesti, au propaisit in chip impunator prin tipariturile romneti, care dela Catehismul din Sibiu (1544) pand la Biblia
din Bucuresti (1688), au dat o intreaga Iiteratura bisericeascanationala, ca i prin organizarea catorva scoli ca cele din Brasov, Caransebes, Lugo), Hateg, Sliste, Geoagiu i Fagaras,
Dintre ele mai cunoscut este vechea scoala din Brasov, rearganizata pe la 1570, cand avea doua sectiuni, corespunzand una
gradului de invatamant primar, iar a claim celui de invatamant
secundar. Prin staruintele luminatului protopop Mihai, contemporanul i cmonimul lui Mihai Viteazul, s'au putut strange din
colecte benevole, dela negutatorii brasoveni si dela blagocestivii voevozi i cinstiii boeri din Tara Romaneasca'', sumele
neoesare, ca la 1597, in locul cladirii scazute" prin vechime,
sa poata fi construit aci un nou edificiu de piatra37).
3. In scurta domnie transilvana (1599-1601) a lui Mihai
Viteazul, istoricul oficial Gaspar Bojtinus dela curtea principelui Gavriil Bethlen, vedea implinirea unei legi a destinului
inevitabil (inevitabilis fatorum lex), pe care nu-1 poate schimba
36) Roberto Fava, La questione romena. Parma, 1894, p. 55. ,,La cultura magiara ch'era essa pure in quel tempo allo stato puramente rudimentale, non poteva dare agli altri quanto mancava lei stessa".
37) N. Sulia, Cea mai ceche gcoalii din cuprinsul Romniei intregite.
13ucuretti, 1937, i Aurel A. Muretianu, Ciiidtrea gcoalei rontlinesti din Bragov
41597), in Anuarul Inst. de 1st. Nat. Cluj, vol. IV, p. 195.
www.dacoromanica.ro
31
nici o impotrivire omeneasca. Aceasta vijelioasa stapa.nire a

contribuit sa intensifice legaturile Transilvaniei cu Muntenia si
cu Moldova, aducand i insemnate inlesniri, votate in dieta
transilvana din 1600 pentru satele romanesti, chiar la staruinta
lui Mihai Viteazul. El nu era lipsit, cum s'a crezut multa
vreme, de intelegerea situatiunii poporului roman din Tara
aceasta, situatiune pe care se silea s'o inbunatateasca. I se adusese chiar invinuirea de a fi umplut cu Romani pamantul Transilvanlei, care mai inainte hranea i ingrijea" numal pe fiii natiunilor privilegiate. Ura nestapanita impotriva Romanilor s'a
deslantuit in targul Huedinului (jud, Cluj), unde s'a savarsit intr'o Dumineca din luna August (1600) o infioratoare cruzime,
fiind talati in timpul serviciului divin 180 de dorobanti dintre
ostasii lui Mihai i unii din ei chiar ingropafi de vii, dupa cum re-
lateaza cronicarul contemporan Szamoskzi. Cu 340 de ani mai

tarziu, la 10 Septemvrie 1940, in aceeasi localitate a fost ucis
in cele mai cumplite chinuri protopopul Aural Munteanu, de
catre descendentii calor cari ingropasera de vii pe dorobantii
lui Mihai Viteazul.
Daca acet Wallenstein al Romanilor, cum il numeste istoricul ceh Maarek pe Mihai, nu ar fi cazut victima intrigilor generalului Gheorghe Basta si asasinatului politic de pe Campia
Turzii la o varsta, cand abia implinise 43 de ani, soarta ulterioara a Tarilor romane, deci si a Transilvaniei, putea sa fie
cu totul alta decat cea infatisata in isvoarele istorice ale yeacului XVII.
Chiar dupa tragica surpare a acestei stapaniri, Transilvania, Muntenia si Moldova, au ramas in cele mai stranse legaturi, avand toate trei in ultima instanta acelas stapan, pe Sultanul din Constantinopol, aceiasi orientare politica si acelas
destin istoric. Ceice puteau sa patrunda mai adanc realitatile

etnice i sufletesti, erau in stare sa-si dea seama, ca ele se
sprijineau
i de-o lature a Carpatilor si de cealalta
pe
nesguduita temelie a aceluiasi element etnic autohton.
4. In cursul veacului XVII, cand imprejurarile de ordin

-politic european ale razboiului de 30 ani au facut cu putinta sa
www.dacoromanica.ro
32
1. LUPA$
se creeze un fel de suveranitate transilvana", aceasta era de

colorit ortodox-calvin avand rolul unui factor politic cu desavarsire ostil traditionalei suveranitati maghiare, plasmuita. si
propagata exclusiv cu mijloacele cunoscute ale catolicismului
prin mitul Sacrei Coroane".
Profesarul Emeric Lukinich dela Universitatea din Budapesta, prezentand la Congresul istoric din Varsovia un tratat
despre ideile politice dirigente in Principatul Transilvaniei",
era nevoit sa recunoasca traditionala instreitnare a Transilva.niei de calre Ungaria, sprijinindu-si aceasta recunoastere pe
cuvantul unuia dintre cei mai neaosi cronicari maghiari, Mihail
Cserei, un povestitor talentat, care dintr'o putin prielnic experienta istorica tinea sal traga pentru compatriotii si transilvani
invatatura i sfatul de a nu se mai intovarai niciodat cu cei
din Ungaria, c&ci o asemenea insotire nu poate fi decal grozav
de peigubitoare pentru propriile lor interesel.
Nu pe terneiuri straine i cu sprijinul Regatului ungar s'a
desvoltat Principatul transilvan in cursul veacurilor XVIXVII,
cum s'a afirmat de atatea ori in chip gresit, ci pe propriile sale
temeiuri mostenite din epoca Voevodatului, cu ajuorul principatelor din Sudul i Rasaritul Carpatilor, cu sprijinul ocrotirii
turcesti si in continua vralinalie cu Regatul Ungariei, incaput
sub sceptrul habsburgic. In lupta contra Habsburgilor s'a putut ridica Transilvania, in zilele lui Gavriil Beth len si Gheorghe
Rakoczi I, la un rol important in politica europeana, participand
cu fortele sale armate la razboiul de 30 de ani in calitate de

factor utilizat cu indemanare de coalitiunea statelor pratestante. Rolul acesta a putut sa-1 indeplineasca Transilvania insa
numai cu prealabila incuviintare a Suzeranului din Constantinopol i cu ajutorul efectiv al permanentelor legaturi de alianta
ce incheiase cu Muntenia fi cu Moldova. Iar cand Beth len se
gandea la convertirea Romanilor din Transilvania spre calvism si la o eventuala reinoire a Daciei in forma unei tari protestante, patriarhul Chiril Lukaris nu intarzia sa-I sfatuiasca
38) Cf. I. Lupag, Zur Geschichee der Rumiinen, p. 369.
www.dacoromanica.ro
83
prin scrisoarea sa din 2. IX. 1629, a nu incerca un astfel de

proiect, producator de intaratare sufleteasca" i cu neputinta
de infaptuit din pricina legeiturilor de sainge qi de simfiri, cari tra-
tesc in mod tainic dar cu atat mai puternic intre Romcinii din
Tara Transilvaniei i intre cei din Tara Munteniei fi a Moldovei"").
5. Cu domnia lui Mihail Apafi incepe declinul Principatului
transilvan, independent de coroana Ungariei. Apafi insusi ex-
primase temerea ca vecinul sau din Sudul Carpatilor, Serban

Voda Cantaeuzino, vrea sa paseasca pe urmele lui Mihai Voda"
trimitand solie la Viena i strangand osti sa intre in Transilvania (14. III. 1686).
Nici urmasul lui Serban, chibzuitul Constantin Brancovea-
nul, nu era strain de gandul sa-si intinda staparilrea asupra

Transilvaniei, dupa ce tronul acesteia devenise vacant in prima'vara anului 1690, dnpa moartea lui Apafi. El proiecta sa-si
marite o fata dupa principele Filip de Liechtenstein, pentru ca
1-ar fi lasat in locul sau la carma Tarii Roma.nesti, pentru ca
dansul sa ia in primire tronul Transilvaniei. Daca imprejurarile nu-i permiteau sa-si infaptuiasca proiectul acesta prin vreo
izbanda ostaseasca rasunatoare, ca ale inaintasului &au dela
1600, el nu pregeta sa incerce a netezi calea unei eventuale realizari lente, prin mijloace de ordin dinastic, diplomatic, sufletesc, cultural 0 economic, faurind proiecte matrimoniale ca cel
amintit, cumparandu-si case in Brasov si intinse domenii in Tara
Oltului, cladind biserici romanesti la Sambata si la Fagaras, oferind si celei reformate maghiarel din aceasta localitate din urma o insemnata contributiune in bani, cum oferise i Mitropoliei
ortcdoxe transilvane daruri anuale i mcsia Merisanilor (Arges),
cum scrie Brancoveanu ins'o ajute ca pe una ce se invaluia
tr'un hrisov al sau din 1698
ca o cotabie" in bataia valurilor
potrivnice41).
I. Lupal, Documente iaorice transilvane, vol. I, Cluj, 1940, p. 178.
40) Cf. Anuarul Institutului de Istorie Nationalli, Cluj, vol. VII, p.
39)
619-620.
41) I. Lupaq, Documente istorice transevane, vol. I, p. 462.
3
www.dacoromanica.ro
34
1. LUPA$
B) Faza suprematiei habsburgice.
1. Declinul tot mai vadit al fortelor otomane a contribuit,

la sfarsitul veacului XVII, sa accelereze lunecarea Principatului transilvan din situatiunea de semiindependent politica, la
care izbutise a se inalta in cursul acestui veac, spre o suprematie austriaca, lacoma sa-1 exploateze pentru interese adeseori cu totul straine de ale locuitorilor si. Adevarat ca in clipa,
and pdtrunsese in Transilvania vestea despre infrangerea ostilor turcesti ale lui Kara Mustafa sub zidurile Vienei, s'a gasit un scriitor (in Cohalm) gata s. izbucneasca in cuvinte de
bucurie ca acestea: chtusele s'au risipit, libertatea a sosit".

(Strick ist entzwei und wir sind frei). Deceptia obsteasca nu
a intarziat Irish', cad penetratiunea austriaca urma sa se anunte si in cuprinsul Transilvaniei ca i aiurea, prin cunoscuta
treime de crainici deopotriva de primejdiosi: ofiterul imparatesc, agentul fiscal si calugarul iezuit, de mrejile caruia aveau
motiv sa se team nu numai locuitorii autohtoni
toti credinci i numerc0 protestanti Iranciosi ai bisericei ortodoxe
silvani, obisnuiti mai inainte cu o situatiune privilegiata, 0 viguroasa reactiune catolica nu a intarziat sa se reverse cu nemiluita asupra lor, rapindu-le cu ajutorul puterii armate bisericile, intemnitandu-i i prigoninclu-i cu deosebita pasiune. Invatatul englez Edmund Chisthull, calatorind la 170Z prin Transilvania, scrie in amnitirile sale ca multi dintre locuitorii acestei
Tani avand o infdfisare de triste( solemnd, ii luau ramas bun
par'ca ar fi fast in ajunul martiriutui...'). Cu sau f bra voia
ei, Transilvania urma s simta in curand binefacerile protecliunei crestine-vieneze.
Se intelegea la Viena ca intr`o taxa ca aceasta nu se va

putea inradacina indeajuns stapanirea austriaca numai in temeiul dreptului de cucerire cu sabia i cu tunul. 0 cucerire
mai trainica ar fi fost menita sa fie aceea a sufletelor cari,
prinse in mrejile catolicismului, sa-si poata oferi intreaga forta morala in opera de consolidare a stapanirii imparatesti tn
42) Cf. I. Lupq, Zur Geschichte der Rurnanen, Sibiu, 11943, p. 221.
www.dacoromanica.ro
35
aceasta Tara de granita, dandu-i aparenta unei consacrari de

origine mai inalta, decat cucerirea militara, de origina divina.
In scopul convertirii la catolicism a unui cat mai mare numar de
fii ai Transilvaniei, a fost infiintat azilul de orfani (orfanotrofiul teresian) din Sibiu, adaogandu-se, prin dispositiune impat-a-teased la fondurile acestei institutiuni, intreaga averea ramasa din agonisita fostului episcop ortodox Dionisie Novacovici, decedat far& testament. Despre Institutul acesta de caracter misionar catolic isi permitea iezuitul Delpini profetia c
va fi in stare sa rastoarne la pamant, in curs de 50 de ani, intreg luteranismul din orasele si breslele sdseti ale Transilvaniei. Urmdrile au ardtat insd, cat de slab fusese darul profetic
al iezuitului Delpini43).
Dach nici Sasii nu au reusit sa fie cu totul crutati de urmarile propagandei habsburgo-catolice, cu atat mai mult au
avut de patimit Romanii, desbinati prin aceasta propaganda in
doua tabere ostile, dintre care cea ortodoxa a reusit sa iasa totusi biruitoare, multumita energiei, virilitatii si tenacitatii seritimentului national, de care au dat numeroase dovezi taranii
Transilvaniei
dovezi, dupa opinia istoricului englez R. W.
Seton-Watson, fara egal in istoria altor neamuri din Europa.
Printr'o sisternatica opera de convertire, cu ajutorul bisericii si al scolii, nadajduia inainte de toate politica vieneza
sa poata invinge mai tarziu orice impotrivire din partea populatiunii, care nu se pleca tocmai wr poruncilor venite de
sus, dela Curtea imparateascd. Era insa deosebit de stdrui_
toare actiunea carmuitorilor din centrul Imperiului, spre a-si
43) Pater Delpini hat sich als ein schlechter Prophet erwiesen"
scrie Emil Sigerus in monografia sa asupra Sibiu Ini din vechime Vom
alten Hermanstadt", 3, Folge-Sibiu, 1928, P. 31.
") R. W. Seton-Watson, Transylvania. A. Key Problem, Oxford, 1943, p.
5. For most of the century the orthodox flock was left a without Bihops
and with an altagether inadequate supply of clergy and this indeed was one
of the main reasons of the main reasous of the backwardness of the Roumanirans in the urneteenk century. But they held out grimly against all disadvantages, and showed an astonishing virility and tenacity of national feeling,
such as has not its egual in Europe".
www.dacoromanica.ro
36
I. LUPA$
impune directivele i vointa de a uniformiza, pe Oat iertau imprejurairile, toate Arile stranse laolalta sub pajura bichefal.
2. Sub raport politic succesul obtinut de Habsburgi la 1688,
prin anexarea Transilvaniei, ale carei vecbi legiuiri i datini
promitea diploma leopoldina dela 1691 sai le respecte (in rea-
litate insa erau adeseori nesocotite), cat si prin aceia a Banatului si a Olteniei la 1716, le-a trezit in chip firesc speranta
intr'un imperialism capabil si de alte cuceriri viitoare. Era la
ordinea zilei lozinca sterreich fiber AI les".
Transilvania trebuia sa treaca printr'o indelungata criza
de aciaplare inainte de a fi fost si ea ingenunclata sub povara
acestei lozinci. IncErcarea revolutionara a lui Francisc Rikoczi
II de a surpa regimul habsburgic i-a sfasiat populatiunea in cursul.
unui rasboi civil de 8 ani, care s'a terminat cu triumful Imparatului dela Viena (1711). Abia dupa moartea lui Rakcczi
(1735) a putut sa urmeze adaptarea Transilvaniei la regimul
habsburgic intr'un ritm mai accelerat. Cu toate c dietele ei
ramasesera in fiinta si sub acest regim, hotararile lor nu mai
puteau sa aibe valoarea de mai inainte, Curtea din Viena inlaturandu-le sau modificandu-le potrivit cu propriile sale interese. Titlul de principe al Transilvaniei s'a adacgat la insusi titlul Impralului din Viena. Pentru carmuiforul transilvan
se proiectase un simplu titlu de functionar superior : director
general (cum era mai tarziu in Oltenia: Oberdirektor). Acesta
neputandu-se insa incetateni, a fost inlocuit cu cel de guvernator. Increderea cercurilor vieneze in fiii Transilvaniei Hind
adeseori foarte redusa, Oarma guvernului transilvan era incredintata cand unor generali comandanti ca Wallis, Buccow, HaO'Donell s. a., cand unui agreat episcop catolic ca Anton.
Bajtai, de dragul caruia proiectase Maria Teresia sa ridice episcopatul Transilvaniei la demnitatea de Daciae Primatus". 0
singur exceptiune saseasca" se iveste in persoana luteranului
Samuil Brukenthal, care fiind destul de iscusit spre a se infige
in gratiile craiesei Maria Teresia, a putut sa guverneze Transilvania timp de 121/2 ani (VII. 1774I. 1787) insa cu conditiunea de a nu impiedeca raspandirea catolicismului in Tara aceasta.
www.dacoromanica.ro
FAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSII.VANIEI
37
Un moment insemnat, la aparenta, a putut inregistra Tara

Transilvaniei la 2. XI. 1765 fiind inaltata la rangul unui Mare
Principat, din propriul indemn al Mariei Teresia, care tinea
sa-si motiveze generositatea reamintind serviciile aduse de locuitorii acestei Tari in lupta de aparare a cretinatatii. Transilvania a dat adeseori prea vadite dovezi de virtute, incat pe
drept a fost numita inainfe luptiitoare a crestincitti(ii impotriva Turcilor" (Reipublicae Christianae contra Turcas propugnaculum). Subliniind in textul decretului c Transilvania nu este
supusii nici unui alt regat", ci e carmuita dupa propriile ei

legi qi institutiuni, spune Maria Teresia ca din propriu indemn"
qi din deosebita ei bunatate" fatal de aceasta Tara, ca suprem
arbitru si din plenitudinea puterii sale a aflat potrivit s'o innalte mai presus de alte provincii ale Imperiului, cu cel mai
deplin efect: la demnitatea i titlul de Mare Principat, ca s
nu-i lipseasca nimic din stralucirea si magnificenta., de care se
bucura alte provincii de sub stapanirea noastra"45). Cancelarul
aulic deatunci, contele Gavriil Bethlen, incercand sa introduca
in stema Marelui Principat al Transilvaniei crucea dubla ca

simbol al legaturii acestei Tairrcu Ungaria, a intampinnat resistena catlegoric a cancelarului Kaunitz, care era convins ca
un astfel de simbol ar indispune locuitorii Transilvaniei. In
fata Mariei Teresia s'a vazut nevoit sa recunoasca insusi Bethlen, ca.' in Transilvania se gasesc foarte putini, care s doreasc
alipirea acestei Tari la Ungaria, aqa de putini, inctit opinia lor
nici nu poate fi luatii in considerare"). Vechea independenta
transilvana se afirma cu putere si in regiunile limitrofe (Crasna, Chioar, Zarand, Maramure), pe care dietele Transilvaniei
nu voiau nici decum sa le cedeze Ungariei. De altfel, orientarea
straveche a acestor parti adnexe" spre Transavania este explicabila prin consideratiuni de ordin geopolitic, intrucat intreaga reteaua de drumuri practicabile se indreapta din Campia Tisei mai mult spre Transilvania decat spre Ungaria: din
45) Jos. Benk, Magnus Transylvania e Principatus, vol. I, p. 38.
45) Heitnan-Szekfii, Magyar Tiirtnet, VI, p. 452.
www.dacoromanica.ro
38
LUPAS
34 drumuri de camp ale acestei regiuni numai 12 stint orientate

spre Vest, iar 22 spre Est fi Sudest47),
3, Sub raport financiar-economic Tara Transilvaniei era

cercetata cu deamanuntul, spre a-i descoperi toate izvoarele de
venit, imposabile in folosul vistieriei. Sasii, cari ndajduisera
sprijin efectiv din partea carmuirii vieneze, au ramas adanc

deceptionati vazand ca aceasta nu vrea sa in. seama de traditionalul lor monopol comercial, ci ii lasa in voia intamplarii,
sa poarte
cum vor sti
lupta de concurenta cu negutatori
armeni, greci si evrei, strecurati mereu prin targurile trans&
vane. Merita apoi subliniat faptul, c industria easnica romaneascd, indeosebi a pivarilor producatori de panura pentru hal-
ne de purtat, era in stare sa se afirme cu vigoare facand serioasa concurenta fabricilor de postav ale breslasilor sasi din
Sibiu. S'au pastrat rapoarte oficiale din anul 1769 cuprinzand
tanguirile acestora impotriva celor cari cumpdrau pnura pivarilar romani, reducand astfel putinta de a desf ace marfa breslasilor. Ca mijloc potrivit pentru curinarea acestui neajuns ei
cereau sa fie restransa productia pivarilor romani ,si
daca
va fi posibil
sd fie opriti SaVi din Transilvania a mai purta
(undra romcineascei. (Dass denen Sachsen die wallachische
Zundra zu tragen verboten wiirde")").
Iat deci industria taranilor romani producand deajuns
nu =mai pentru acoperirea propriilor trebuinte de imbracalminte, ci prisosindu-i chiar i pentru intolirea taranilor sasi.
Soarta iobagilor s'a inrautatit in mare masura in cursul
veacului XVIII. Sub stapanire austriacd arendatorii straini,
strecurati in cuprinsul Transilvaniei, nu mai respectau vechile
obiceiuri locale, ci dijmuiau fara crt4are tot ce gseau la casa

bietului taran-iobag. Catanele Imparatului, incartiruite prin sate,
isi bateau joc de tdrani, maltratandu-i in diferite chipuri, incat multi ii paraseau vetrele stramosesti spre a porni in pri17) Revue de Transylvanie, Cluj, 1936, p. 179.
Moga, Politica economicii austriacii i comertul Transi:vaniei in
48) I.
veacul al XVIII-lea, in Anuarul Inst. de 1st. Nat. Cluj, VII (1936-38), p133, n. 2.
www.dacoromanica.ro
39
begie peste munti. Prigonirile de ordin religios, izvorate din

propaganda catolica, sporeau motivele de nemultumire si mimarul celor gata a se destata. Nici regimentele de grani(d, infiintate in zilele Mariei Teresia anume cu scop de a impiedeca
desertarea Tarii transilvane de locuitorii ei bastinasi, nu erau
in stare sa-i urmareasca pe toate potecile ascunse prin vaile
muntilor, pe unde stile si mii de Lanai izbuteau sa se refugieze
spre Tara Romaneasca i spre Moldova.
La 1783 cerand Curtea din Viena informatiuni relative la
numarul taranilor refugiati din Transilvania in Principate, a
putut afla cal peste 11.000 (unsprezece mii) familii trecusera
in Tara Romaneasca si se asezara acolo"). Nu numai din Transilvania propriu zis, ci si din Campia Aradului au alungat
persecutiunile religioase catolice considerabile masse de Sarbi
si Romani ortodocsi (30.000) spre Rusia, colonizand acolo regiu-
nea numita Serbia Nona" (1751-1752). Printte ei se gseau si locuitori din 8 comune aradane cu majoritati romanesti.
Populatiimea romaneasca dela granita de Vest apare in statisticile veacultii XVIII ca element autbhton, dispunand de incontestabila superioritate numerica si economica. Din 164 comune aradane erau .137 curat romeineqti, 23 cu populafiune romdneascii in rnajoritate; localitati curat maghiare nu erau decat 4, curat germane I, curat sarbesti I. Iar in 27 localitati mixte
se gaseau 69% lccuitori romani, 18% sarbi, 8% maghiari si
5% germani").
Cei ce nu puteau sa piece, izbucneau adeseori in rascoale
40) Cf. Hacquet's, Neueste physikalisch-politische Reisen in den lahren
1789-9 und 90 durch die dazischen und sarmatischen oder nardlichen Karpathen II. Teil. Niirnberg 1791, pag. 117 118: ... hat die vielen Deserteurs bei der Pforte reklamierte, den Bericht erhalten, dass man schon iiber
11.000 Farnilien aus Siebenbiirgen in dem Gebiete der Walachei entdeckt
habe. Nun wie viele sind nach Serbien, in die Moldau u. s. w. ausgewandert.
Gewiss ist es, dass die Schuld von dem Verlust so vieler Unterthanen der
iisterreichischen Monarchie, an der untergeordneten Regierung und hauptslichlich an den Adel liegt".
50) Cf. G. Ciuhandu, Rorridnii din Cdmpia Ardealului de acum doud
veacuri. Arad 1940 p. 256-320.
www.dacoromanica.ro
40
I. LUPAS
sangeroase. Nu a foist veac in toatla istoria Transilvaniei, atat

de insangerat de rascoale ca tocmai acest veac al XVHI-lea.
Nu a ramas element etnic transilvan sa nu fi incercat a se rdscula impotriva regimului habsburgic. Inceputul 1-a facut elementul sasesc cu rascoala dela Brasov (1689), spre a continua
oel maghiar, sub comanda lui Francisc Rakoczi (1703-1711); cel
sarbesc si romanesc in frunte cu Pero Seghedinat dela Pecica
(Arad 1735); eel secuiesc dela 1764. Pe la mijlocul veacului
aproape n'a ramas sat romanesc sa nu se fi revoltat. La 1757
a izbucnit rascoala din Mocod (Nasaud); la 1763 cea din Zagra,
cu sfaramarea in roata a mosneagului Todoran; la 1774 cea din
Saliste cu impuscarea mai multor tarani fruntasi, iar cu 10 ani
mai tarziu rasooala Motilor din Muntii Apuseni, izbucnita in
toamna anului 1784 si terminata in Februarie 1785 cu sdrobirea capeteniilor in roata dela Balgrad (Alba-Iulia).
In schimbul frecventelor neajunsuri de ordin financiar si social-economic, regimul habsburgic a contribuit la progresul cultural al Transilvaniei, care s'a primenit esential printr'o infatisare mai civilizata a oraselor, prin biserici si alte cladiri monumentale in diferite centre, precum si printr'o solida opera
de infiintare si organizare a scoalelor de felurite categorii. Pe
langa scoalele satesti ale Romanilor si pe langa cele mostenite din epoca ref ormei religioase, veacul al XVIII-lea a putut
inregistra deschiderea scoalelor din Blaj (1754) si a celor din
regiunea nordica transilvana, infiintate in legatura cu regimentul II de graniteri nasaudeni, precum si a catorva mai rasarite
in teritoriul regimentului I din Sudul Taxii. Ca o insusire laudabila a unora dintre ofiterii acestor regimente trebuie amintit interesul lor deosebit pentru munca, ce se desfasura in cuprinsul acestor scoli romanesti. Astfel, de exemplu, despre colonelul Kray s'a pastrat informatiunea c avea obiceiul sa cerceteze pe scolari si sa-i premieze cu bani, spre a-i indemna s
invete cu spor51).
51) Siebenburger Zeitung din Sibiu publici un raport din Oriat (28.
IV. 1786) liudand pe acest colonel, care a vizitat coala nemteasca, a exa
www.dacoromanica.ro
41
Imperialismul Irabsburgic ciocnindu-se chiar in cuprinsul

Transilvaniei cu anume influente ale tarismului rusesc, in cercurile vieneze incepuse Inca din veacul XVIII a se furisa teama
de o eventuala desmembrare a Monarhiei. In astfel de imprejurari problema Transilvaniei se infatiseaza in conditiuni cu
atat mai dificile, cu cat sporea airactiunea, pe care o exercitau
Principatele romane asupra majoritatii locuitorilor ei, contopiti
cu cei de peste munti printr'o nesdruncinata comunitate de sin-
ge, de limba si de credinta. Nici repetatele cereri maghiare

pentru unirea Transilvaniei cu Regatul ungar nu putea sa-i lase
incliferenti pe diriguitorii politoei austriace. Astfel de cereri
intampinara explicabila impotrivire si la 1741 i cu o jumg-
tate de veac mai tarziu, cand dieta clujana incepuse a cere

sgomotos unirea aceasta, pe care Sasii din Brasov o socoteau
insa foarte pagubitoare
hchst nachteilig""), pentru interesele bor. Unii dintre membrii dietei transilvane din Cluj luand
contact cu dieta ungara din Bratislava-Pojon, spre a proceda
de comun acord la solutionarea acestei probleme politice, incUspun Curtea din Viena in asa masura, incat Leopold II nu ezit
a respinge votul dietei clujene cu rnotivarea cal se simte legat
prin juramnt sa respecte constitutiunea i legile Transilvaniei.
Asa a luat fiinta czrticolul de lege V11 din 1791, in sensul c-
ruia Transilvania, desi carmuita de catre regele Ungariei, ii

pastreaza totusi caracterul de Tara independenta" (cum se
precizeaza iprin decretul din 2. XI. 1765) fiincl obligata prin
dispozitiunile Sanctiunii Pragmatice" sa se apere impreuna cu
celelalte tari ale Monarhiei. La fel marturisea mai tarziu si
succesorul lui Leopold, Francisc II ca nu va admite niciadat
unirea Transilvaniei cu Ungaria53).
minat elevii daruind celor mari cdte un slant, iar celor mici cdte o grosit( i
,.durch die Bank".
52) Fr. Teutsch, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen, vol. II, Sibiu, 1924.
33) Ibidem vol. III, p. 88: wenn ein kleiner KOrper sich mit einem
grsseren vereinigt, so verliert der Kleinere dabei gemeiniglich. In eine Ve.
reinigung Siebenbiirgens mit Ungarn werde ich nie einwiligen". 0 dedararatiune identicii ficuse la 1861 qi impitratul Francise Iosif I, pentru a o da
www.dacoromanica.ro
42
I. LUPA$
La dieta clujana din 1791 s'a ivit i problema romanismului

transilvan intr'o forma cu mult mai acuta54), de cum fusese ea
prezentata la dietele sibiene din 1-a jumatate a veacului XVIII
de catre episcopul lnochentie Klein, care n'a reusit sa-si vadd
infaptuit proliectul de a fi inaltata natiunea romana la rang

politic-constitutional deopotriva cu cele trei natiuni transilvane privilegiate. De asta data, nu era insa vorba despre cererea until singur episcop, despre care membrii dietei stiau ca
nu poate reprezenta intreaga natiunea sa, intrucat cei mai numerosi fii ai ei se impotriveau categoric sa-1 considere drept
capetenia lor bisericeasca. Ci se inaint,ase Culla din Viena
iar prin aceasta se .transmisese dietei din Cluj un vast si impunator memoriu,
numit mai tarziu de catre dusmanii poporului roman Supplex Libellus Valachorum
in numele tuturor claselor sociale romanesti din Transilvania, cari se prezentau in deplina solidaritate dovedind astfel cat de superficiall
raimasese desbinarea sufleteasca uneltita de politica vienezd,
atat de stradalnica in nazuinta de a crea dotia natiuni valache:
1. unita si 2. neunita. Aceasta neasteptata solidaritate politica
romaneasca inspaimantase asa de mult aristocratia maghiara
transilvana, incat un tipic reprezentant al ei, baronul Wesse-
lnyi, s'a grabit s'o compare cu un mare incendiu" menit sa

arda vechile i nedreptele temelii ale constitutiunii transilvane
din 1437. Guvernatorul Gheorghe Banffi, pornind dela presupunerea gresita, c principalul vinovat pentru aceasta actiune
_politica romaneasca ar fi fost episcopul ortodox dela Sibiu Ghetow] nitfirii mai tfirziu, and a consimtit sa fie desfiintat Statul transilvan.
Cf. In amintirea lui Constantin Giurescu. Bucuresti 1944, p. 377: Was dieUnion mit Ungarn anbelangt, so kann ich Sie, meine Herren, versichern, dass
ich diese Union nie gestatten werde`...
54) I. Lupas, Contributiuni ra istoria politica' a Ronuinilor transilvani
180 1792 in Studii, conferinte i comunicdri istorice vol. I ,Bucuresti 1928,
p.
; Idem, Die politischen Bestrebungen der Run-lib-ten Siebenbiirgens in den
Iahren 7190-1792, in volumul Zur Geschichte der Rumdnen. Sibiu, 1943,

p. 451-477, si Zenovie Pficlisanu, Luptele politice ale Romanilor din Transilvania din 7190-1792, in Analele Academiei Romfine, Memoriile Sectiei
Istorice, Bucuresti, 1923.
www.dacoromanica.ro
FAZELE 1STORICE IN EVOLUT1UNEA CONST1TUTIONALA A TRANS1LVANIEI
43"
rasim Adamovici, n'a intarziat a cere Curtii din Viena revocarea lui, iar mai tarziu staruia (29. IV. 1794) sa fie lu.ate masuri politienesti, oprind patrunderea gazetelor romanesti in
Transilvania, unde prea periculoasele idei ale libertatii frantuzesti"
perniciosissima Galicanae licentiae principia
amenintau sa' se raspandeasca foarte repede.
Dintre Romanii transilvani i banateni, trecuti prin scoli mai
inalte, cei mai multi nu-si puteau gasi in Tara natala teren de
activitate, potrivit cu pregatirea lor, fiincica nu se puteau adapta impetuosului curent de maghiarizare cu orice pret, curent care
se avantase panel la 1842 spre gandul unei totale maghiarizari
a Transilvaniei in rastimp de 10 ani"). Deaceia se ref ugiau

in Tara Romaneasch si in Moldova, devenind aci raspanditorii
ideii de libertate si unitate nationala-politica. a tuturor Roma-
filer din cele trei tari carpatice, a caror evolutiune istorical

s'a desfaisurat veacuri dearandul in acelas ritm traditional. La
10. XII. 1838 agentul polon Woronitz (cu pseudonimul german
Carol Werner) comunica principelui Adam Czartorysky"), conducatorul emigratiunii polone din anii 1830-1856, ca. ,,ideia
unirii tuturor populatiuniilor romdrze sub unul i acelas guvern'amant se anunt ca o idee dominantd in Tara Romdneascd.
fiind puternic rdspdnditei ideia aceasta de ceitre Rorndnii din
Transilvania, cari, asupriti de Austrieci si de Unguri ca niste
,,paria in propria lor tare
trec muntii afirmandu-se ca elemente folositoare i valoroase... Nu fara motiv s'a scris despre
un nationalism mesianic", propagat i realizat de catre Romanii Transilvaniei si ai Banatului, eminenti patrioti devotati
in serviciul ideii de unitate national-politica a tarilor locuite
de dansii.
Pentru a contrabalansa tendintele relative la desfacerea

Transilvaniei din organismu1 politic al Monarbiei austriace, ala55) I. Lupas, Misslungener V ersuch einer totalen Mad jarLs iereung Siebenbargens irn Jahre 1842. Bukarest, 1943.
56) P. P. Panaitescu, Planurile ltti loan CCunpineanu pentru unitatea
nationala a Romiineor, in An. Inst. de Ist. Nationalii, Cluj, vol. III, p.63-106.
www.dacoromanica.ro
44
I. LIRAS
turi de curentul maghiarizarii fortate, pornise i un pretins curent liberal-democratic, menit sa trezeasca in sufletul Romani-lor speranta unor largi drepturi constitutionale-politice. Amagirea insa n'a izbutit a secera victime rominesti, indata ce s'a
putut afia cat de scump era pretul. Baronul Nicolae Wesselenyi nu ezitase a marturisi intr'o carte a sa, tiparita in limba
maghiara la Bucuresi (Balitletekrl 1831 p. 232-3), ca socoteste foarte necesar sa fie impartasita taranimea rornaneasca
transilvana de drepturi numai cu conditiunea sd devind aevea
maghiard
contopindu-se prin limbd i datini". Pentilu o farama de drepturi de ordin teoretic, i se cerea deci sacrificarea
celor mai sacre comori mostenite dela protoparintii dacoromani.
5. Liberalismul 'democratic, afisat in preajma si in cursul
miscarilor revolutionare din 1848 de catre carmuitorii Ungariei,
nu era decat o iluziune desarta. Atitudinea diciatoralui Ludovic Kossuth, sufletul acestar miLscari, indeosebi fata de Romanii Transilvaniei si de &Arbil din Banat, s'a afirmat ca fiind
total lipsita de simt politic, amenintandu-i pe cei dintdi cu exterminarea "), iar celor din urma ripostandu-le violent, la
sfarsitul unei convorbiri cu fruntasii lor: ne vom incrucisa sabile (wir werden unsere Degen. kreuzen).
Dicta ungara dela Pojon, depasindu-si sfera de activitate,
a votat la inceputul lui Aprilie 1848, o lege privitoare la unirea
Transilvaniei cu Ungaria. Admite i istoriografia maghiara ca,
desi aparent Marele Principat al Transilvaniei se afla in ca57) Kveri Lszl, Okmnytor az I848-49-iki erdayi esentnyekhez (Maga-
zin documentar la evenimentele transilvane din 1848-49, p. 88-91): nines

tbbe irgalom, benniink nem ellensegre, hanem egyenes kiirtkra fognak tallni"
(nu mai este mile, in noi nu vor gesi adversari, ci deadreptul exterminatori).
Aceasti amenintare urmiirea scopul viidit de a intimida pe Romani, Kossuth
insusi putind
dea seama ce nu va fi in stare se extermine majoritatea
populatiunei dintre Tisa i Carpati, majoritatea vilzutii clar de cetre toti cilitorii. Germanul economist Elsner, publicindu-si impresiile de celatorie in
revista Auslund din Tubingen la 1836, scria: So wie man Grosswardein verlast, findet man die Walachen als Mehrheit der Bevlkerung", iar iu vol.
Beschreibung der Erde (Stuttgart 1843) se subliniazi deasemeni: Der Zahl
nach iibertrellen die Walachen die Magyaren bei Weitem".
www.dacoromanica.ro
FAME ISTORICE 9N EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI
45
drele Regatului ungar, intre aceste cloud tari exista numai uniune nominala, nu insa real, intruca.t Transilvania nu fusese nici-
odata deplin incorporata la Ungtarian. Spre a contribui sa

impiedece amenintatoarea unire a Transilvaniei cu Ungaria,
talentatul publicist Daniil Roth, inteun studiu al salt aparut
la Sibiu in Mai 1848, sfatuia pe compatriatii sai sasi, s faca
impreuna cu Romanii cauzd comund, avand el convingerea cal
in scurta vreme se vu infkuta o Monarhie dacoromana sub coroana Austriei i fiind sigur ca Sasii se vor putea intelege mai
bine cu Romanii decat cu Maghiarii intolerantin.
La jumatatea lunei Mai 1848 s'a desfasurat sub preedinha tanarului episcop Andrei Saguna din Sibiu si a colegului
sau Ioan Lemeni din Blaj, Adunarea Nationala de pe Campia
Libertatii
o puternica manifestatiune politica, mica pana
atunci in analele transilvane
a masselor populare roma,-
nesti din aceasta Tara. Punctul culminant a fost cuvantarea

preotului
profesor Simion Barnutiu, care dinteo lunga. ininare a experientelor seculare, privitoare la indelungata lupta a hinainta.silor pentru pamantul i numele romanesc intzlegea sa
traga concluziunea categarica de a indemna pe tobi fiii neamului La Jupta pentru limba i nationalitate, sfatuindu-i sd le apere
ca lumina ochilor", caci fara nationalitate nu poate sa existe
nici libertate, nici lumin, nici progres, ci pretutindeni numai
i amortire, nationalitatea fiind libertatea
noastra cea din urma si limanul mantuirei noastre viitoare".
Multime.a zecilor de mil de tarani, tinuti prin autoritatea
covarsitbare a lui Saguna in exemplara ordine i disciplina a
jurat credinta Natiunii romane", Imparatului i Patriei. Insu-
lanturi, intuneric
58) Sziligyi Ferenc, Az erdlyi uni. Trtertelmi rajz, Pest, 1861. $i la

alti istorici maghiari e subliniat adeviirul, cii Transilvania istoricii nu a constituit o singur5 tarii cu Ungaria i c obiceiurile, drepturile si leg& celei
dintii nu erau identice cu ale celei din urmii.
58) Von der Union und nebenbei ein Tort fiber eine megliche dakoromanische Monarchie unter Oesterreichs Krone. Sibiu. Mai 1848. Streben die
Dakoromanen nach giinzlicher politischer Unahhiingigkeit unter eingenen
souverainen Fiirsten, so schlagen sie eine falsche Bahn ein. Ohne Siebenbfir-
www.dacoromanica.ro
-46
1. LUPA$
He-tag de duhul vremilor desrobitoare, nu a mai pornit pe calea
traditionala a petitiunilor la Tron, ci s'a proclamat ea insasi

natiune independenta de celelalte natiuni transilvane, formandu-si un program de 16 puncte cu postulatul cardinal al independentii sub raport politic i bisericesc, protestand cu anticipatiune impotriva oricarei uniri a Transilvaniei cu Ungaria, and
ea s'ar vota, dupa cum era de prevazut, in 4:1:eta dela Cluj, fara
consimtamantul Romanilor
de nobis sine nobis ...".
In adevar, la sfarsitul lui Mai 1848, dieta transilvana convocata la Cluj de guvernatorul Iosif Teleki, fara prealabila incuviintare a Curtii din Viena, s'a deschis intr'o atmosfera de
agitatiune terorista, exprimata prin lozinca; unire sau moarte"
si a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria. Legea vottata., desi
obtinuse aprobaxea slabanogului monarh Ferdinand (pentru Un-
garia al V-lea, pentru Transilvania al II-lea), nu a putut fi

transformata in realitate politica din cauza izbucnirii rasboiului
civil, care a deslantuit furtuna patimilor, pricinuind multe suferinse i cruzimi in Transilvania anilor 1848-49. Conducatorul
gen wiirde ihr Reich eine hchst ungeschickte geographische Lage erhalten
und schon um deswillen keinen Halt haben, mit Siebenbargen wiirde dieses Reich vortref fliche, abgerundete. feste Gestalt erhaiten (p. 40-41). Die
Union mit Ungarn war fiir die Sachsen nets eine Quelle des Unheils. Wir
miissen, es ist gesagt worden, wollen wir die Union mit Ungarn verhindern,
mit der walachischen Nation gemeinschaftliche Sache machen, (p. 421. Acest
postulat de a face cauzii- comun'a cu Romilnii in Iupta de apiirare contra
pericolului maghiariziirii, ii subliniase si mai tfirziu spre sffirsitul sec. XIX.
publicistul Lutz Korodi, in Kronstiidter Zeitung, scriind despre chestiunea
nationalitiitilor ca despre cea mai arziitoare problemii in Ungaria" (Die
brennendste Frage in Ungarn): .... wir stehen dock nicht ganz allein im
Kampfe. Unsere rumiinischen Mitbiirger sind in derselben Lege wie wir.
Mgen wir auch nicht in alien Fragen einig vorgehen, der Kampf urn unsere
Sprache, unser Volksturn findet uns auf gemeinschaf tlichern Boden.Die Gefahr
der langsamen, aber systematischen Entnationalisieru.ng. droht ans alien; daher
wird Einer durch des Anders', nraimhaftes Auftreten ermutigt werden. Man
gebe uns dais. Recht auf unsere Sprache ganz und voll wieder. Geschieht das
aber nicht bald, so mag man sich nicht wundern, wenn der Staat unaufhaltsam
seiner innern Fulnis entgegengeht und beim geringsten Stoss von aussen
Tnorsch in sich zusammenbricht".
www.dacoromanica.ro
47
principal al Romanilor a fost, in vartejul acestor furtuni revolutionare, tanarul advocat Avram Iancu mare prefect general" care, ca un al doilea Decebal, a reusit a se impotrivi cu
izbanda repetatelor atacuri indreptate de revolutionarii maghiari
sub comanda lui Hatvani, Kemny si Vasvari contra Romanilor
din Muntii Apuseni, La lupta dela Maxisel (1849) au participat si cete de femei comandate de Pelaghia Rosu.
Rapoartele martorilor contemporani vorbesc despre Avram
Iancu in termeni eIogioi, infatisandu-1 impresurat de iubirea
nemarginita" a poporului roman, obisnuit sa vada in persoana
lui pe mantuitorul sau" i sa-1 nurneasca Regele Muntilor",
in fata caruia trebuiau sa. se inchine toti locuitorii Transilvaniei").
6. Para lel cu luptele purtate in Transilvania sub iscusita
comanda a marelui prefect general Iancu, urmau i staruintele
de ordin diplomatic ale lui Saguna, Joan Maiorescu, Eudoxiu Hurmuzachi") si Andrei Mocioni, cerand prin memoriul dela 25 Februarie 1849, unirea i independenta nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Bucovina, deocamdata. in cadrele ingaduite de imprejurarile de atunci, fara a cduta sa se desfaca
din vechile legaturi cu Imperiul habsburgic. Iar in Aprilie 1849

a-celas Saguna, impreuna cu reprezentantii Slovacilor, Croatilor
si Sarbilor, cerea guvernului central dela Viena, invoirea de a
se putea organiza pe temeiuri nationale, fara sa.' mai alba legatura cu guvernul maghiar. Nu sosise Inca. vremea pentru Inaplinirea aoestor postulate de ordin constitution.al-politic.
Dupa potolirea miscarilor revolutionare din anii 1848-49,
a urmat absolutismul de un deceniu, Transilvania avandu-si guvernatori priceputi, numiti de tanarul impairat Francisc Iosif I,
dintre cei mai destoinici, generali ai sai.
60) In versuri germane earl circulau prin orasele transilvane in anul
1848, se spunea cu vdit aluzie la Regele Muntilor: Und zwingt dich
der dem Hause Habsburg eigen
Vor einem neuen Dezebal das Knie zu
beugen...". An. Inst. de 1st. Nat. Cluj, v. III, p. 46.
ci) T. Ba Ian, Eudoxiu Hurmuzachi i memoriul Rontnilor ardeleni din
Febr. 1849. Cerniinti, 1943.
www.dacoromanica.ro
43
L.LUPAS
La inceputul erei de experimentdri constilutionale carinuitorii Ungariei se amageau cu speranta cA vor izbuti sa pun&
in aplicare legea din 1848 relativa la unirea Transilvaniei i sa
induplece pe Romani a-si trimite reprezentanti la dieta ungara
din 1861. S'au inselat ins& in asteptarile lor. Luminatul publicist si luptator politic Iosif Hodos scria intr'un. memoriu al
sau din acest an, c Transilvania va continua sa fie, cum a
fost si in trecut, tard independent& de Ungaria, neexistand intre aceste doul taxi alt raport decat cel izvorit din faptul ca
cine domneste aith in calitate de rege, domneste acolo in calitate ide mare principe", c legea din 1848 s'a votat fara invoirea Romanilor, cari formeaza dou& treimi din populatiunea
transilvana si ar fi monstruos, ca minoritatea sa decreteze
sa impuna legi majoritatii. La fel se exprima si Andrei Saguna
intr'o scrisoare adresata. baronului Vasile Pop, ca Transilvania va ramanea oeiace a lost totdeauna: tara transilvana si nu
va fi invoita niciodata s se transforme in tele& ungureasca"!
Iar Alex. Papiu-Ilarian in memoriul sau adresat la inceputul
anului 1860 lui Cuza-Voda, credea ca se apropie clipa cand
acest domnitor al Principatelor unite sa poata razbuna cu intelepciune uciderea lui Mihai Viteazul i sa execute testamentul oelui mai mare Domn i Roman, ce a avut vreodata Dacia
lui Traian" ").
Teama de o eventuala miscare armata in Sudul Carpatilor
nelinistea profund pe carmuitotrii Monarhiei Habsburgice, determinandu-i sa caute cai i mijloace, spre a spori increderea
Romanilor transilvani in grija parinteasca a Imparatului dela
Viena. Aici este de cautat until din motivele, care au contribuit
la incuviinfarea diefei lransilvane in oraful Sibiu (1863-1864),
cu mandat precis de a satisf ace postulatele natiunii romane.
Dieta aceasta, boiootata de reprezntantii aristocratiei maghiare i batjocorita cu numele de scupstina valaha", este socotita in timpul din urma de calve istoriografia maghiara ca o
anticipatiune timpurie a Romaniei Mari ,, .
62) I. Lupiq, Cum vedea Alex. Papiu-llarian la 1860 putinta de infliptuirea Daco.rorminiei, inj Studii, conl. si corn. ist. Vol. III, Sibiu, 1943.
www.dacoromanica.ro
49
FAZELE ISTORICE iN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI
Legile votate atunci pentru egala indreptatire a natiunii

lirnbii romane, precum si a confesiunilor ei religioase, au avut
o soarta destul de trista. Cu toate ca fusesera sanctionate din

partea Suveranului, au farms fara valoare practica fiind abrogate in vara anului 1867, cand a fost desfiintat i simulacrul de
died clujana, care fara sa fi tinut seama de protestul Romanilor si al Sasi lor, a recunoscut ca lege valabila articolul votat
in Mai 1848, pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria, articol
prin care, dupa cum constatau deputatii sasi in opinia lor separala, fusese sgucluit din temelie dreptul public al Transilvaniei. Prin decretul regal dela 25. XII 1865 dieta aceasta fiind
amanata sine die", se pretindea c i se imbie Transilvaniei
prilej sa-si trimita reprezentanti spre a participa la dieta incoronarii dela Budapesta. Nouile alegeri au produs ada.nca ama-
raciune in cercurile romanesti i sasesti. Intr'un editorial publicat la 9. III. 1866 in ziarul sasesc din Sibiu se impdrtawa
candidatilor de deputati transilvani sfatul sa nu participe decat la iricoronarea lui Francisc Iosif I, protestand contra oricarei legislatiuni comune cu Ungaria, deoarece prin o astfel de
legislatiune comung cloud treimi din Transilvania ar fi expuse
primejdiei de a-si vedea interesele i destinele indrumate de
catre o majoritate ungureana, care
precum se tie
nu are
nici o cunoqiintal cu privire la relatiunile i necesitatile Tara
Transilvane. 0 transitiune spre unirea definitiva cu Ungaria
trebue combatuta din toate puterile (ist mit alien Kraf ten zu
widerstehen").
Daca resistenta deputatilor transilvani nu si-ar atinge scopul i o siluire nu ar mai putea fi evitata, ei trebue sa pardseasca
in numar cat mai mare parlamentul din Budapesta
sa se
intoarca acasa". Dealtfel se ivise in cercurile sasesti ideia unei

pasivitati politice germano-romane chiar fatal de insasi dicta
clujana, convocata la sfarsitul anului 1865 cu scopul de a inmormanta fiinta de stat a Transilvaniei. Autorul sas Guido von
Baussnern se intreba: oare sa nu aibe Romanii si Sasii dreptul de
a observa fatal de dicta clujana aceiasi atitudine negativa, pe
care o adoptasera Maghiarii fata ide cea sibiana...? Romanii si
4
www.dacoromanica.ro
60
I. LUPA$
ar putea sa obtina prin pasivitate ceiace

socotea B.
guvernul, indus in eroare de tainice influente maghiare, nu vrea
sal le incuviinteze; in ce ar consta pasivitatea lor, e foarte usor
Sasii
de spus, intrucat ar trebui numai sa ia exemplu de la procedeul Maghiarilor").

Pasivitatea nu a putut fi observata insa nici fata de dieta din
Cluj, nici fata de cea din Budapesta. Sasii au inteles a se adapta mai repade situatiunii schimbate. Romanii, dupa oarecari ezitari la inceput, au protestat la 1868, prin pronunciamentul de la
Blaj, contra desfiintarii autonomiei transilvane, iar prin conferintele dela Miercurea (1869) si dela Sibiu (1881) au proclamat pasivitatea ca tactica politica fata de parlamentul din Budapesta dainuind epoca pasivitatii pa.na la 1905.
7. Inceputul dualismului austro-ungar coincide cu desfiin%area Statului transilvan, cu eliminarea lui de pe harta politica
a Europei si cu anexarea lui fortata, impotriva vointei categorice a covarsitoarei majoritati a locuitorilor lui romani i sasi,
la Regatul ungar. Ford ajutor habsburgic, maghiarismul prin
propria sa fortii nu ar fi lost niciodatd in stare sd desliinteze
Statuf transilvan, Prin acest neasteptat succes a reusit atunci
politica budapestana sa incalece politica vieneza, induplecand
pe Francisc Iosif I, a carui staruinta personala a pregatit transactiunea dela 1867, sa admit subredul temeiu de compromis
politic-dualist, menit sa strecoare germenele disolutiunii in organismul istovit de batraneta al Monarhiei habsburgice. Aceasta
transactiune dualista austro-ungara daca aparea la 1867 ca o

necesittate istorica, a devenit in scurta vreme, dupa expresiunea
63) G. von Baussnern, Die siebenbiirgische Frage eine Waltfrage. Sibiu,
1865, p. 16-17. .... sollten etwa die Ruminen und Sachsen nicht auch das
Becht besitzen, dem Klausenhurger Landtag gegeniiber dieselbe negative
Stellung einzunehmen, welche die Ungarn dem Hermannstdter Landtag gege-
niiher behaupteten?... nun darum kiinnen die Rumlinen und Sachsen durch
Passivitiit erreichen, was ihnen die Regierung, von magyarische Schleirchern
beeinflusst mid irre gefiihrt, nicht verergnnt hatte; worin ihre Passiviat bestehen soil, ist 9chr leicht gesagt, in dem sie nur die Magyaren zum
Muster nehmen mgen".
www.dacoromanica.ro
61
istoricului austriac Heinrich Srbik, o adevarata' nenorocire a

Monarhiei habsburgice.
Problema transilvana a ramas insa nerezolvata in timpul

carmuirii dualiste, a carei legitimitate nu a fost niciodata recunoscuta din partea populatiunii majoritare a acestei Tani. Romanii din Transilvania, constituind impreuna cu cei din Banat,
Crisana si Maramures in conferinta dela Sibiu (Mai 1881) un
partid national, s'au otelit prin aprige hipte de resistenta impotriva metodelor de opresiune i desnationalizare, practicate
de guvernele budapestane. Luptele lor politice au reusit sa trezeasca viu interes in opinia publica europeana mai ales prin
asa numita miscare memorandista" din ultimul deceniu al veacului XIX, care a produs un puternic curent de ostilitate fata
de toate asezamintele Statului ungar, in deosebi fata de organele justitiei, cari s'au grabit sa condamne la zeci de ani temnita de slat pe toti membrii comtietului national roman, pentru
c indrasnisera a raspandi textul Memomndului politic inaintat
de o numeroasa delegatiune (1892) hti Francisc Iosif I. Acesta
insa, de teama guvernului budapestan, nu a cutezat sa primeasca
delegatiunea, nici sa-desfaca plicul, in care se gasea Memorandul. Intemnitarile ziaristilor si conducatorilor romAni au urmat
apoi cu tot mai multa inversunare 'Ana in preajma rasboiului
mondial. Guvernele din Budapesta aveau tin dar cu totul exceptional de a se face odioase nu numai Romanilor, ci i Sasilor i Secuilor din Transilvania. In deosebi prin rasboiul vamal (1885), provocat impruden4 prin inchiderea granitei spre
Romania, pricinuindu-se pagube mari industriei i comertului,
numeroase familii de Sasi s'au simtit indemnate sa treaca munspre a-si cauta o posibilitate de existenta in Sudul Carpatilor. La fel au emigrat si multi Secui (29.465 de locuitori din
jud. Ciuc, Trei-Scaune, Osarhei i MuresTurda, si-au scos paa.port in anii 1888-1890). Istoricul Szideczky arata ca. spre
sfarsitul veacului XIX aproximativ 100,000 de Secui au emigrat
in Regatul roman, Nu lipseste nici istoriografiei maghiare curajul de a recunoaste adevarul c prin unirea Ungariei cu Tran-
silvania s'a pricinuit acesteia din urma in curs de 50 de ani,
www.dacoromanica.ro
62
1. LUPA5
cu mult mai multei pagubei deceit folos". (Malnassy Odn, Magyarorszcig szinte trtnete = Istoria sincerd a Ungariei).
Romanii si-au continuat lupta fara sovaire aliindu-se
61
cu elemente etnice sarbesti i slovace, spre a forma impreuna.

un partid al natiunilor asuprite, participand si la luptele parla-
mentare (1905-1918), fara: sa fi reusit 'find a indupleca pe

guvernantii Ungariei sa-si domoleascd metodele de opresiune
economica i tendintele de maghiarizare. Asa se explica avantul, cu care au participat voluntarii Transilvaniei i ai Banatului, in cursul razboiului mondial, la lupta contra Ungariei. Parsind taberele rusesti, unde fusesera internati ca prisonieri de
rasboi, ei au trecut in cadrele armatei romane aducand acesteia
dupa expresiunea generalului Ioan Vladescu cea mai bund
improspatare i imputernicire a virtutilor ostasesti... stiind bine,
c ei nu vor putea s cunoascd alt cale decM: biruinta scut

moartea. Acesta era sufletul ce anima pe Ardelenii veniti la
8. VI. 1917 in cadrele otirii romanel.
Dupd incheierea primului ralsboi mondial in toamna anului 1918, Transilvaniei i-a fost data posibilitatea unei reasezari firesti in cadrele Statului roman. Pe temeiul principiului
de autodeterininare etnica ar fi putut revendica atunci locuitorii Transilvaniei reinfiintarea vechiului lor Stat autonom, sacrificat prin transactiunea ausb-o-ungara dela 1867. Este deopotriva semnificativ si concludent faptul, ca in iresistibila pornire
de entusiasm, pricinuit de bucuria de a fi izbutit s scape de jugul opresiunii maghiare, dintre locuitorii romani sau sasi ai Tran-
silvaniei nu i-a trecut nimanui prin gand sa ceard o astfel de

reinfiintare. Dimpotriva, atat Romanii in memorabila lor Adunare Nationala dela Alba-Iulia (1, XII. 1918), cat si Sasii prin
cea dela Medias (8, I. 1919), si $vabii din Banat prin cea dela
Timisoara (10. VIII. 1919) si-au rostit in cuvinte raspicate vointa
de a se uni cu Regatul Romaniei. Acesta era unicul rdspuns

&inn, pe care conducatorii romani i sasi ai majoritatii tran64) Copia No. 3414 din 17. VIII. 1917. Cart. militar B. 3.
www.dacoromanica.ro
53
silvane au stiut sa-1 dea celar ce inmormantaserd Statul lor autonam sub lespedea compromisului dualist austro-ungar.
*
Numai prin completa reintegrare a Transilvaniei in cadrele

Statului Roman se poate repara nedreptatea savarsita la 30.
VIII, 194065) prin dictatul dela Viena. Deschizand din nou calea unei desvoltari politice normale in Sud-Estul european, reasezand Romania in granitele etnice dela 1918, i se va da acestei
sentinele a civilizatiunei europene putinta sa-si indeplineasca,
in orice imprejurari, misiunea sa istorica ce a inteles i intelege
sa-si asume Cu toate riscurile i sacrificiile impuse de situatiunea sa in una din regiunile cele mai pandite de frecvente amenintari i primejdii.
Este subliniat in vremea din urma si de catre specialisti
germani adevarul ca numai prin stapanirea teritoriului transilvan ii poate fi garantata Romaniei situatiunea si forta de resistenta necesara spre a-i da putinta sa-si implineasca misiunea
de interes general european").
Nedreptatea facuta Romaniei prin sfasierea capricioasa a
pdmantului transilvan in urma didtatului dela Viena, apare
astfel ca un episod efemer. Majoritatea semnatarilor acestui
65) Cat de dureros resimtite au foot si pentru Sasii din Transilvania
consecintele imediate ale acestui dictat vienez, se vede din ceiace publicase
ziarul sibian Siebenb. Deutsches Tageblat, la 10 i 11 Sept. 1940, la loc de
frunte: Wir Deutschen des betroffenen sadosteuropaischen Raumes wollen
of len gestehen, dass die getroffene Entscheidung von Wien auch an unserera
Volkskorper eine beraus schmerzliche Amputation vorgenommen hat..." si
Weite Kreise unserer Volksgenossen in dem bei Rumanien verbliebenen Teil
Siebenbiirgens sind von einem an Verzweillung grenzenden Kleinmut ergritfen". Sufletul romanesc, daca a impartilsit o clipa desorientarea i descuraniciodata pe
jarea compatriotilor sasi, nu a lunecat
slava Domnului
povarnisul desnadejdei.
66) Alfred Malaschofsky, Rumiinien, Berlin, 1943, p. 14: .... erst diese
Verklammerung mit Gebieten jenseits des Karpatenkammes gibt dem Staat

eine Sells% erpunktslage und Widerstandskraft, die ihn zur Erfiillung seiner
gesamteuropischen Aufgaben fahig macht".
www.dacoromanica.ro
64
I. LUPA5
monstruos act de ineptie politica nu se mai afla in timpul de

Ltd pe scena istoriei europene. Unul a murit curand, precum
se spune, de moarte naturala (Conte le Csdki), al doilea s'a sinucis in primavara anului 1941 (Conte le Paul Teleki), al treilea
a fost impucat la Verona in 1943 (Conte le Ciano). Vor dispare
i ceilalti, deodata cu prabuirea nefastei lor ispravi din Palatul Belvedere, lasand in paginile istoriei contemporane o amin-
tire, cu care nu se va putea lauda niciodata aa zisa diplomalie de lege none. Pentru toata suflarea romaneasca, din Transilvania qi de pretutindeni, nu poate sa existe in timpul de fata
decat un Caeterum censeo, dictatum Vindobonense esse delendum".
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSILVANIEN.
Fapte i interpretdri istorice.

de
I. MOGA
I. PARERI ROMANE$TI $1 STREINE.
Intre resultatele importante obtinute de istoriografia romnd din ultimul sfet de veac, un kc de frunte il detine voevodatul Transilvaniei ca institutie autohtond romaneasca cu rol
hotarator in evolutia istorico-politica a acestei provincii. Ignorat de istoriografia noastra, gresit interpretaa sau numai partial evidentiat de istoricii streini, aceast institutie a fost pentru intaia Gra prezentata in rostul ei istoric de profesorul Ion
Lupa in edinta din 20 Mai 1936 a Academiei Romane1). Au-
torul ardta cu acel prilej eroarea savarita de regretatul Ion

Bogdan in studiul au Ortginea voevodatului la Romani') de a
fi dat atentie numai voevozilor mairunti de pe teritoriul fostului regat ungar, trecand cu vederea fiinta voevodatului tran,
silvan ca cea mai veche organiratie de acest fel la Romnii din

Nordul Dunarii. Analizand apoi amnuntit informatiile izvoare') Lectie de inaugurare a catedrei de Istoria Transilvanici, rostitii in
ziva de 1 Decemvrie 1942 la Facultatea de Filosofie si Litere din Cluj-Sibiu
si intregit5 cu cercetiri ulterioare.
1) I. Lupas, Voevodatul Transilvaniei in secolele XII f i XIII. Analele
Academiei Romfinc. Mem. Sect. Istorice. Seria III. Tom. XVIII. Bucuresti,
1936-1937, p. 83-114.
2) I. Bogdan, Originea voevodatului la Romani. Analele Acad. Rom.
Mem. Sect. Ist. Seria II. Tom. XXIV, p. 191-207.
www.dacoromanica.ro
b6
I. MOGA
lor istorice, arata caracterul autohton romanesc al acestui voevodat, locul pe care 1-a ocupat in ierarhia regatului ungar si tendintele separatiste pe cari le-a manifestat fata de coroana ungara.
Revelatoarea comunicare a istoricului nostru a impresionat lumea stiintifica straina, impunand istoricilor maghiari la
inceput o rezerva plina de talc. Mai tarziu apoi, staruind in pacombtuta de I. Lnpa
rerea lui Homan Balint
ca. voevodatul Transilvaniei ar fi o creatie a regelui ungar Stefan I,
dupa modelul marcilor" de granita germane, istoricii maghiari
evita sa discute argumentele academicianului roman privitoare
la caracterul autohton si romanesc al acestui voevodat, multumindu-se sa sustina, potrivnic marturiilor istorice, ca despre
nici una din organizatiunile politice aflate de Unguri la data
patrunderii lor in Transilvania nu se poate dovedi ca ar fi cuprins in ea element etnic romanesc i cal voevodul niciodata
nu s'a afirmat ca exponent al independentei transilvane, ci a fost
un functionar numit de rege, de obiceiu din randurile magnatilor
din Ungarial. Ace las istoric in comentariile ce le face unui document din volumul Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 14001, se ocup de voevodatul romanesc din comitatul Bereg si din Maramures si plecand
dela constatarea ca in regiunea Hategului si a Severinului Romanii nu aveau voevozi, afirmh cal aceasta ar constitui un indiciu ca voevodatul, ca institutie romaneasca, a fost adus din
Moldova de catre Romanii imigrati in sec. XIV pe pamantul

Transilvaniei.
0 parere interesanta este cea a istoricului german Herbert Schnebaum, care in studiul sau Der politische und kircliche Aulbau Siebenbiirgens bis zum Tartareneinla115) crede
3) Revista Szdzadok", Budapest, 1940, P. 234.
4) Curante E. Lukinich adjuvante L. Gildi, ediderunt A. Fekete-Naagy
et L. Makkai. (Etudes sur l'Europe Centre-Orientale", No. 29), Budapest,
1941, LXI --I 636 pp. + 1 hart. Cf. p. 177, nota 4.

5) Leipziger Vierte:jahrsehrift fr Siidosteuropa. 1 Jahr. No.
1937, p. 36 --37.
www.dacoromanica.ro
1, April
VOEVODATUL TRANSILVANIEI
57
ca este posibil ca titulatura de voevod sal o fi adus in Transilvania acel Leustachius Voyvoda" care distingandu-se in luptele
purtate in 1176 de oastea imparatului bizantin Manuil I, a primit din partea acestuia titlul de prposos cu care bizantinii
numiau pe conducatorii de caste maghiari. Desi istoricul german
crede aceasta ipoteza verosimila, admite totusi ca titlul de voevod ar putea fi explicat si pe alta cale, dar un lucru este sigur
sustine Schnebaum
anume ca acest titlu nu isi are originea in Transilvania.
0 atitudine mai rdspicata a luat in problema institutiei voevod,atul la Romani istoricul sas Georg E. Muller in studiul sdu
Die mittelalterlicherz Verfassungs
und Rechtseinrichtungen
der Rumrzen des ehemahligen Ungarre). Autorul face categorica
deosebire intre voevozii conducatori ai districtelor romanesti,

supusi autoritatii cornitilor judeteni i guvernatorii Transilva-
niei numiti de rege, purtatori ai titlului de voevod". Pentru

primii, prezinta in mare masura materialul utilizat de Bogdan,
observand dear c sfera lor de autoritate este in decadenta. In
ce priveste voevodatul transilvan, insa, autorul
potrivnic color sustinute de L Lupas
formuleaza urmatoarele pareri:
a) De vreme ce organizatia politica-administrativa a regiunii Severinului, locuita mai ales de Romani, paart numirea de
Banat si nu de Voevodat, inseamna ca numirea de Voevodat
n'a avut nici o legatura cu prezenta unei populatii romanesti
sau cu amintirea ei istorica.
b) Voevozii Tarii Romanesti si ai Moldovei au fost Domnitori independenti, in timp ce voevozii Transilvaniei, ca loctiitori ai regelui, erau numiti sau destituiti de rege. Incercarea
voevodului Ladislau, dela sfarsituI veacului 13 si inceputul celui.urmator, de a-si crea din Transilvania un principat autonom,
nu se lega de vre-o traditie sau tendinta mai veche de indepen'dental, ci a fost prilejuita de luptele pentru trecerea stapanirei regatului ungar dela dinastia Arpadiana la dinastia Ange6) Siebenbrgische Vierteljahrschrift. 61 Jahrg. Ianuar-Iuni 1938, Heft
1-2, pp. 1-47.
www.dacoromanica.ro
58
1. MOGA
vina, Aceasta incercare a guvernatorului transilvan a rdmas

insa fara urmari, deoarece regalitate.a medievala ungara a fast
destul de puternica pentru a zadarnici reuqita eventualelor tendinte de independenta ale guvernatorilor transilvani.
c) Voevodatul Transilvaniei, asemenea Banatului Severinean *i Banatul Croatiei i Sloveniei, probabil trebuie considerat ca o organizatie periferica, march*" de granita (Markgrafschaft) adusa de regii Ungariei din Germania odata cu organizatia comitatensa franconiana 0 transpusa asupra guvernamintelor periferice ale regatului,
d) Cum se poate constata din cea mai veche pomenire a
deci pe vremea iregelui
voevodatului transilvan la 1176
intrebuintarea titulaturei de Voevod" pentru guBela III
vernatorul Transilvaniei in locul vechei numiri de Principe"
ieOta din uz, trebuie sa fi fost ordonata chiar de regele Bela
TIP).
Path' de asemenea afinnatii, in care nesocotirea marturillor

documentare este inlocuit cu suficienta unei certitudini isvorata dintr'un fel strain de a privi realitatile etnice i istorice
din Transilvania medievala, se impune o notia cercetare a institutiei voevodatului, a*a cum s'a manifestat ea politicete pe
teritoriul dela Apus de Carpati.
II. VOEVODATUL TRANSILVANIEI.
1. Originea Voevodatului.
Dupa informatiunile documentare cunoscute pana acum, cel

dintaiu demnitar numit de rege la conducerea Transilvaniei este
Mercurius principes ultrasivanus" amintit in anii 1103 i
11138). Am aratat in alta parte') ca nu avem nici un molly a

7) Georg E Mailer, op. c. p. 31-32.
sl I. Lupa, o. c. p. 94.
9) I. Moga, Romiinii in Transilvania medievald, in Rev. Transilvania,
An. 1941, No. 3, p. 193 i urm.
www.dacoromanica.ro
69
crede ca acest princips" ar fi condus efectiv destinele Trans'1_

vaniei i c a ramas doar ca simplu demnitar la curtea regala.
Dela 1113 Oita la 1176 documentele nu mai cunosc nici un
asemenea demnitar; la aceasta din urrna data, apare in schimb
Leustachius Wayvoda Transilvaniae"").
Tacerea de peste 6 decenii a izvoarelor istorice privitor
la conducatorii provinciei noastre nu poate fi intamplatoare.
Ea ni se pare cu atat mai semn;ficativa, ctt cat regii Ungariei nu
s'au putut desinteresa de conducerea politica a Transilvaniei,
de vreme ce tocmai in acest rastimp ei colonizeaza pe Secui si
pe Sasi in aceasta provincie.
Aparitia lui Leustachius cu titlul de voevod i nu cu cel de
principe, cum 1-a avut Mercurius, este si el un fapt hotarator
in evolutia politica a acestei provincii. S'a aratat parerea rosUFA de H. Schnebaum ca acest titlu de voevod 1-a putut educe
Leustachius dela Bizantini ai can:or cronicari numiau pe coniucatorii de caste unguri cu terminul de p6rf3oSog i c chiar daca
acest titlu ar putea fi explicat pe alta cale, e sigur Das der

Titel nicht aus Siebenbiirgen selbst stammt". Parerea lui H.
Schnebaum nu ese noua. Vechii istorici ungari plecand dela
faptul ca. Constantin Porfirogenitul numeste pe capetenia Ungurilor cu titlul de voevodul i facand legatura cu institutia
voevodatului transilvan, au continuat sa nume.asca pe ducii unguri in scrierile lor drept voevozi. La aceasta tendinta s'a renuntat insa, de cand critica istorica a recunoscut caracterul slay
al termenului voevod i ca acest termen, folosit pentru ducii
unguri de Constantin Porfirogenitul, poate constitui fie dovada
cal imparatul si-a cules stirile prin mij1ocirea unui izvor shy"),
10) Wentzel G., Codex Diplomatieus Arpadianus Continuatus. Tom. VI,
Pest, 1868, p. 486.
11) De Administrando Imperio, Cap. 38.
12) Szah6 Kroly, Biborban szletet Konstantin czdszr munkdi mapar
trtneti szempontbol ismertetve. (Operele impiiratului Constantin Porfirogenitul, cunoscute din punct de vedere istoric maghiar). Marzyar Akatb;rniai
Ertesitii, 1860, p. 162-163.
www.dacoromanica.ro
60
I. MOGA
fie cA termenii slavi se intrebuintau curent in limba bizantinA").
Termenul de voevod nu are deci nimic comun cu vechea organizatie politica a Ungurilor, iar originea lui slava
ea si
evolutia acestei institutii la Romani intr'o form proprie fat
arat ca. H. Sch6de cea a Slavilor, dovedit de I. Bogdan")
nebaum numai din necunoasterea realitAtilor a putut formula
parena pe cat de categorica pe atAt de gresita CA acest termen nu este bstinas in Transilvania.
In urrna acestor precizAri ni se pare lamurit Ca" pardsirea
titlului de principe pe care Mercurius 1-a purtat timp de 12 ani
fi acceptarea de ceitre regele ungar a titlului de voevod pentru
conduceitorul politic al Transilvaniei, a insemnat nu numai o
schimbare de titulaturei, ci renun(area la o intentie qi acceptarea
de hevoie a unei realiteiti date.
DacA tinem seama de faptul ea tocmai in vremea cand Mer-
curius purta titlul de principe al Transilvaniei, se introducea

in Ungaria organizarea comitatului dupd model german, suntern in drept a presupune c dupa acelas model german s'a incercat a se organiza pentru Transilvania o marca de granita prin
acest Mercurius. Iar dacd la 1176 Leustachius purta titlul de

voevod si nu de principe i dupa el continua cu rare intreruperi
seria voevozilor transilvani, aceasta constitne dovada c organizarea unei meirci dupii model german in Transilvania s'a
lovit de existenta adeinc inrddeicinatd a voevodatului, care nu
a pulut fi desfiintat qi nici inlocuit.
Fara' indoiala ea' si in timpul dela 1113 pang. la 1176 au
existat voevozi in Transilvania. Faptul insa c ei nu sunt amintiti printre demnitarii regali, poate servi drept indicatie cA autoritatea regala Inca nu dispunea de ei, sau cd nu avea incredere in acesti conducAtori bAstinas ai Transilvaniei, pa.na ce a
reuit s-qi impunal in fruntea voevodatului un om de incredere
13) Marczali Henrik, Bizanci trtenetirk. (Istoriografi biqantini), in
Pauler-Szilagyi, A magvar lzonloglalds kslfbi (Izvoarele istorice ale descglecatului unguresc), Budapest, 1900, P. 98.
14) I. Bogdan. o. c. p. 203 si urm.
www.dacoromanica.ro
61
in persoana lui Leustachius. Deasemenea suntem indreptatiti a

banui c pang. la 1176 acesti voevozi bstinasi si-au pastrat atributiunile administrative i judecatoresti precum i dorinta de
suveranitate deplin., stalruind a le apara fata de masurile de
instaurare a autoritatii regale si a reprezntantilor ei in Tragsilvania.
Daca voevodatul transilvan ar fi fost o creatie regala dupal

modelul marcii germane, el ar fi reprezentat o ordine de drept
in care colonistii Sasti si-ar fi aflat posibilitatea unei perfecte
incadrari. Comitele lor ar fi stat sub controlul Markgrafului
(Voevodului) transilvan, ca reprezentant al regelui. Deasernenea,
daca acest voevodat si-ar trage originea dela ipoteticul stapator al Transilvaniei Gyula de pe vremea regelui Stefan I
cum
incearca a sustine unii istori unguri
tot atat de firesc ar fi
fost ca Secuii
fi aflat in acest voevodat ordinea juridical
specifica semintiei lor, pastrandu-1 ca pe o institutie proprie,
asa cum si-au pastrat vechea lor organizare politca-sociala de
dinaintea colonizarii lor in Transilvania.
Faptul insa ea" atat Sasii cat i Secuii
departe de a avea
institutia voevodatului
au primit dela rege autonomia lor ad_
ministrativa i juridica dandu-li-se drept conducator cafe un
comite numit direct de rege si anume in asa fel ca numitii cobonistj sa nu fie supusi autoritatii voevodului transilvan, ci numai regelui, constitue dovada ca pana la 1176 acesta nu dispunea Inca de institutia voevodatului ca de un organ executiv
al puterii regale qi ca Voevodatul transilvan reprezenta o ordine juridic& deosebitei de cea adusd de Sasi si de cea mostenitd
dc Secui, deci ordinea juridicd autohtond slavo-romandll,
15) Se stie c Voevoda" la Slavi insemna belli dux". Ungurii pentru
aceast demnitate au termenul de vezer", identic cu vizirul" turcesc. Deosehit de acest vizir ungur pe care Constantin Porfirogenitul II desemneazii
cind cu termenul de voevod, &And cu cel de arhonte, impgratul bizantin mai
cunoaste la Unguri Inca douii demnitiiti: giilas" i carhas", despre cari
precizeaza cii nu sunt nume de persoane, ci demnitAti i anume judecAtori,
dintre cari galas" este superior lui carhas". (De. adm. imp. cap. 40). Se
cunosc de asemenea striduintele regelui $tefan I si a urmasilor lui de a
www.dacoromanica.ro
62
1. MOGA
Neincrederea regelui fat de aceasta." institutie este si mai

vadita daca tinem seama Ca i dupd ce voevodatul transilvan
ajunge subordonat coroanei ungare, regele se fereste sa numeascai in fruntea voevodatului vreun transilvanean si aseaza.
in aceasta demnitate numai personalitati de seama din viata
public a regatului ungar, de obiceiu oameni cu experient castigata in conducerea comitatelcr de granita si in Banatul Slavoniei").
Acest fapt s-1 atribuim care imprejurgnrii c regele avea
cum n'ar fi aflat

nevoie de oameni cu experienta castigat
pentru ca printr'o strklanie lunga i incorin Transilvania
data s organizeze voevodatul corespunzator nevoilor regatului
ungar? In acest caz, pare cel putin curios faptul ca din cei 16
voevozi, Cap s'au succedat in timpul dela 1176 pand la 1241,
nici unul n'a ajuns s stApneasca in Transilvania mai mult de
1-3 ani, cu exceptia lui Posa, care in cel de al doilea voevodat a stat 6 ani, chznd in lupta cu Tatarii.
Desele schimbeiri in fruntea voevodatului constitue mai de
grabs o indicatie cei regele evita set creeze dinastii voevodale
pentru ca nu cumva cu timpul acestea s poate deveni rivate
ale puterii regale in Transilvania. Cu atht mai mult deci trehula sa se fereasca a numi voevod pe vreun localnic care, prin
legaituri familiare si prin sporirea de proprietaiti, ar fi fost mai
curnd indemnat s faca. din voevodatul transilvan o staipanire
proprie.
desfiinta toate aceste reminiscente ale organizatiei unguresti din vremea
pgn si a le inlocui cu forme apusene. Dacii voevodatul ar fi corespuns
vrenneia din aceste demnitti, sau daci el ar fi supravietuit vreuneia din
ele, atunci firesc ar fi fost ca regii ungari s fi inlocuit odatii cu institutia
numirea de voevod cu una corespunzlitoare apuseana. Mentinerea
de voevod pentru supremul conciliator al Transilvaniei dovedeste insi CS
aceastii institutie nu corespundea nici uneia dintre cele avute de Unguri,
cii ea nu este o creatie a regilor ungari, fiindcii atunci nu i-ar fi dat o numire slave &Arica nu i-a gSsit corespondentul apusean nici in limba diplomatici, ci era o institutie autohtonii crestin5 pe care regii ungari n'au putut-o desriidficina din solul Transilvaniei.
16) H. Schiinebaum, o. c. p. 36-38.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSIL VANIEI
63
Aceste consideratiuni le credem cu atat mai mult corespunzAtoare preocuparilor regale de atunci, cu cat Inii regii
Ungariei vedeau in voevodatul transilvan posibilitalea unei stdpdniri deosebite.
2, Regnum Transilvanum.
Se qtie anume c Inca" din 1226 Bela, fiul lui Andrei III a
obtinut stapanirea Transilvaniei pe care a guvernat-o deosebit
in calitate de rex primogenitus regis Hungariae" cu depline
puteri, avand o curte proprie"). Dup ce a ajuns insal rege al
Ungariei, desi navalirea Tatarilor produsese man l. distrugeri in
Transilvania cari cereau prezenta permanenta a unui conduca-
tor cu depline puteri, Bela IV totusi nu d asemenea puteri

discretionale voevodului"), ci pastreaza Transilvania sub exclusiva sa autoritate, Tana la 1257 cand, in urma staruintelor
fiului sdu Stefan, tanar de 18 ani, ii old aceast provincie. Stefan apoi, folosind titlul de rex primogenitus illustris Ungariae
et dux Transilvanus" implinesie atributiuni regale pe teritoriul
Transilvaniei"). Spre deosebire de tatail sAu ins, Stefan nu
s'a multumit sA guverneze Transilvania in numele regelui Ungariei, ci sa domneascA intocmai ca inteo tar cu suveranitate
deplinA. El pretinde tatAlui saiu sa-i cedeze intreg teritoriul
dela RAsArit de Tisa faira nici tin amestec al autoritAtii regale
ungare si reuseste sA impunal aceastA stApanire deosebitA cu
17) Cfr. Teutsch-Firnhaber, Urkunderbuch mar Geschichte Siebenbiirgens Wien, 1837, p. 49.
18) Pgrerea obicinuit acceptatii di Bela IV ar fi dat voevodului Laurentiu depline puteri in Transilvania ca ea quae sihi viderentur in terra
illa nobis et regno utilia, vice nostra auctoritate ordinaret", este gresitg,
de vreme ce documentul din 27 Februarie 1243 care cuprinde acest text e

fals (Cfr. Kargcsonyi I. A hamis, hibdskdtii es keltezetlen oklevelek jegyzeke
1400-ig (Catalogul documentelor false, cu data gresiti i nedate piing la
1400). Budapest, 1902, p. 14.

18) Confirmg privilegii acordate de regii inaintasi. Cfr. Zimmermann-
Werner, Urkunderbuch zur Geschicte der Deutschen in Siebenbiirgen. Band

I. Hermannstadt, 1892, p. 82.
www.dacoromanica.ro
64
I. MOGA
forta armelor, Pacea aparenta incheiata in 1262 la Bratislava

intre Bela IV i fiul sau 5tefan se rupe la 1264, cand Bela porneste cu oastea sa restabileasca autoritatea regalitatii ungare
in Transilvania. Nevoit sa se retraga intaiu pana la Cod lea,
Stefan reuseste sa alunge ostile lui Bela din Transilvania si s
le infranga apoi aproape de Pesta. Pacea definitiva dintre tat
si fiu se incheie abia la 1269 cand Bela recunoaste deplina stdpanire a lui 5tefan asupra teritoriilar dela rdsarit de Tisa. Dupa
victoria din 1265, 5tefan ca iunior rex Ungariae, dux Transil_
vanus et Dominus Cumanorum", & acte de adevarat suveranl,
Acest regnum Transilvanum a lui 5tef an se suprapunea
voevodului transilvan, care avand aceleasi tendinte spre suveranitate proprie nesocotea privilegiile regale acordate oaspetilor colonizati in aceste regiuni. Astfel Sasii din Cricau si Ighiu
se plang lui 5tefan ca suferd mari greutati din pricina deselor
descinderi a voevodului sau a oamenilor lui in mijlocul lor si
prin faptul ca ii supune pe nedrept judecatii vicejudecatorului
voevodal si le pretinde slujbe grele. Din acest motiv $tefan
opreste pe voevod sa faca descinderi in mijlocul Sasilor si in
nici un fel sa nu indrasneasca sa-i judece voevodul sau judecatorul sae). In scaunul voevodal apoi, 5tef an dupd ce prin moartea tatalui sau ajunge la 1270 rege al Ungariei, aseaza numai
oameni de incredere cari judeca. i iau masuri in numele lui
illustris Stephanus rex Ungariae, dominus noster naturalis"1.
Ca rege al Ungariei 5tefan V nu mai foloseste titulatura de
,,dux Transilvanus", iar voevodul Transilvaniei este amintit prin-
tre demnitarii regali, dupd banul Slavoniei si inaintea celui de

Severin. Deasemenea este semnificativ faptul ca 5tefan reconfirma acum in calitate de rege privilegii pe care le acordase
tempore ducatus nostri Transilvani"21. Inlaturand titlul de
dux Transilvanus si socotind ca nedeplin valabile actele sa20) Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 97.
21) Ic lem, ibidem.
22) Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 111-112.
www.dacoromanica.ro
65
varqite de el in aceasta calitate, $tefan marturiseqte vointa de a

anula tot ce constituia fiinta, lui regnum Transilvaniae". Temeiurile acestui regnum insa erau mai adanci, in autonomia voe-
vodatului transilvan qi in tendintele spre suveranitate a voevozilor. Orice eclipsa a puterii regale, deslantuia aceste forte
inradacinate in pamantul Transilvaniei.
Timpul potrivit pentru realizarea acestei suveranitati voevodale pe care $tefan o impiedeca suprapunandu-i-se ca dux
Transilvanus s'a ivit in vremea domniei aventurierului rege La-
dislau IV Cumanul 1(272-1290), and Ungaria a fost teatrul

unui necontenit rhzboiu civil. Autoritatea i puterea voevodului
crete24), dar instabilitatea voevozilor determinata de fluctuatiunile vietii politice din Ungaria, a intarziat procesul de inche-
gare a statului transilvan. Anume, prin viata-i desfranata in

mijlocul Cumanilor, regele Ladislau ridicase impotriva sa toate
categoriile politice i bisericeqti din Ungaria, &and prilejul unor
violente lupte de partid. Desele schimbari de voevozi din anii
1278-1284 sunt consecinta acestor lupte, fiecare voevod reprezentand partidul politic biruitor in anarhia interna a Ungariei. Unii din ei se socoteau exponenti ai puterii regale in Tramsilvania, altii o ignorau, exercitanduli autoritatea i atributiile
cu dela sine putere.
3. Voevodatul lui Roland Borf.
1284-1294.
Un asemenea voevod dornic de a exercita puteri depline in

Transilvania, a fost Roland Bor. (1284-1294)25).
24) Matei Csik, credinciosul voevod alui Ladislau IV, judeci, anuleazii
sentinte vechi si di altele noui ca un adevirat suveran al Transilvaniei. (Cfr.
Teutsch-Firnhaber, o. c. p. 102-103). Deasemenea vicevoevodul Nicolae di
sentinte in probleme grele la 1282, sentinte pe cari abia la 1285 le confirmi
regcle (Cfr. Teutsch-Firnhaber, o. c. p. 129-130). Voevodul Finta aresteazi la 1279 pe rege, mai tirziu se impune ea palatin si apoi din nou ca
rebel contra regelui.
25, Roland Bore ajunge in scaunul de voevod al Transilvaniei ca ur5
www.dacoromanica.ro
66
I. MOGA
Desi oficial recunostea pe Ladislau Cumanul co pe dominus

noster
inclitus rex Hungariae", voevodul Roland Bors s'a
impus ca un stapan care putea nesocoti autoritatea regelui ungar in Transilvania"). De fapt opera realizata de el pentru organizarea puterii voevodale in Transilvania este identica E5 cea
savarsita de Ladislau Cumanul pentru intarirea puterii sale regale in Ungaria. Inca din vremea lui Bela IV si Stefan V, fata
de tendintele rivale puterii regale ale marilor magnati oligarhi,
regele sprijineste nobilimea mijlocie ridicandu-o la factor politic in conducerea regatului, incat dela 1277 incepand ea participa la Congregatio generalis regni" care de acum inlocueste
vechile adunari legislative restranse. Si in Transilvania se formase o asemenea nobilime mijlocie mai cu seama dupa navalitea Tatarilor, and numerosi nobili din Ungaria, vazand c avutul
lor nu poate fi aparat in campie, s'au mutat in regiuniIe periferi_
ce ale regatului si mai cu searna in cetate.a de munti a Transilvaniei, unde au pus stapanire cu, dar mai cu seama fara voia regelui, pe numeroase moii. Luptele dintre Bela IV si fiul Sam Ste_
mare a aliantei incheiate intre familia Bore care avea vaste mosii in judetul Bihor, cu familiile puternice KOszegiGutkeled cari detineau, indeosebi
cea dintai, banatul Slavoniei ca pe un fief politic propriu. Partidul acestor familii reusette s1i impuni guvernarea In Ungaria in urma victoriei
militare obtinute impotriva regelui Ladislau Cumanul detinand sub exclusivii stapanire politica atilt Slavonia cat si Transilvania.
20) Saeii din Dej, eu toate ca privilegiile lor obtinute pe vremea banului" transilvan Irineu, le aveau confirmate de $tefan ca rex primogenitus illustris regis Hungariae et dux Transilvanus" (Zimmermann- Wer-
ner, o. c. I, p. 86), apoi de acelae Stefan V ca rege, precum ei de actualul

rege Ladislau Cumanul, se grabese a cere confirmarea acestor privilegii ei
dela noul voevod Roland Bore (Zimmermann-Werner, o. c. .p 147) cum o
cerusera si dela inaintaeul acestuia (Zimmerman-Werner, o. c. p. 146) marturie vaditt ct acesti oaspeti etiau ca cei doi voevozi puteau nesocoti obligativitate.: decretelor regale pe teritoriul Transilvaniei. In actul de confirmare dat de Roland Bore se cuprinde formula necunoscuta la voevozii inaini obicinuita numai in decrete regale: quod comes de Zonuk qui pro
tempore per nos fuerit constitus" aritand ca noul voevod transilvan nu se
multumea ca in calitate de comite titular al Solnocului ea numeasca un vice
comite ci substituindu-se atributiilor regale numia pe comitii de Solnoc.
tasi
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TEANSILVANIEI
67
Ian V, precum i anarhia din vremea lui Ladislau Cumanul au

dat prilej acestei nobilimi s obtin numeroase danii de proprietati, dar totodata i sa puna stapanire in mod abuziv pe
pamanturile regale si eclesiastice. De aceste imprejurari se folosi Roland Bors, care a tras toate concluziile ce se desprindeau
din slabiciunea puterii regale si din individualitatea politica si
geografica a Transilvaniei, deosebita de cea a regatului ungar,
pentru a inchega statul transilvan cu depling suveranitate.
Marturia realizarii acestui stat transilvan o avem in dc-cumentul din 8 Iunie 1288, in care Ladislaus vice voyvoda Tram-
silvanus" dimpreung cu trei comiti ca iudices per regnum

Transilvanum constituti et eidem Ladislai vicevoyvode in asses_
ores", &And unnare ordinului voevodului Roland Bors, potrivit
hotarirei luate in generali convocatione nobiliurn regni Transilvani" privitor la litigiul dintre episcopul de Alba Iulia i Ke-
mny si Joan, fiji lui Micula, se deplaseaza pe teren pentru a

aseza pe numitul episcop in posesiunea unor proprietati juxta
sententiam ejusdem Rorandi vayvode"").
Din acest document reiese deci limpede ca. la 1288 era in
fiinta un regnum Transilvanum" deosebit de regnum Hungariae. In fruntea lui era Roland Borf ,,vayvoda Transilvanus et
comes de Zonuk' cu puteri de adevarat suveran. Vicevoivodul
ladislau avea atribufiunile pe cart in Ungaria le incteplinea palatinul, anume era loctiitorul voevodului ca sef al puterii jude-
catoresti, fiind ajutat in exercitarea atributiilor de trei comiti

ea judices per regnum Transilvanum constituti".
Voevodul, sau in locul lui vicevoevodul, intrunea i prezida
o Congregatio generalis nobilium regni Transilvani", deci o
dieta a tarii; prima cunoscuta in Transilvania.
Se *tie ca voevozii Transilvaniei in toate timpurile au indeplinit atributiuni judecataresti si la fel au exercitat aceasta
sarcina i vicevoevozii. Dar nici unul n'a ajuns sa poata realiza
-un regnum Transilvanum cu diet proprie deosebita de cea a
2T) Teutsch-Firhaber, o. c. p. 144-145.
www.dacoromanica.ro
68
1. MOGA
regatului ungar, asa cum a reusit s realizeze voevodul Roland Bors.
Acest regnum transilvan nu se poate compara cu cel st'Atilt de Stefan V cand era rex primogenitus ilustris regis Hungariae et dux Transilvanus. Regnum Transilvanum a lui Stefan
s'a constituit la inceput prin recunoasterea fiintei politice deosebite a Transilvaniei, peste voevodatul careia a suprapus institutia superioara a ducatului, ca singura compatibila unui fiu
de regel, pentru ca in aceasta ultima calitate Stefan sa-si

extinda puterea i asupra partilor exterioare ale Transilvaniei,
apartinatoare regatului ungar pana la Dunare"). Dana, cu toata
aceasta depasire a granitelor transilvane, in documente Stefan
staruie s vorbeasca de regnum transilvanum sau ducatum transilvanum, o face fiindca acesta era temeiul stapanirii lui in hipta pentru cucerirea Coroanei ungare.Recunoastera fiiinei Transilvaniei ca individualitate politica deosebita este insa numai
provizorie.
Stefan nu face nimic pentru afirmarea suveranitatii transilvane; din vremea lui nu cunoastem nici o dicta transilvana, tar
curtea i-o organizeaza nu in calitate de dux Transilvanus, ci
ca rex junior Hungariae. Odata ajuns rege, Stefan V nu vrea s.
stie de existenta unui regnum Transilvanum i nici sa mentina
titiul de dux Transilvanus, ci voevodului transilvan ii lash' doar
rolul de a administra aceasta provincie in numel regelui. Fata
de acest caracter al stapantrei lui $tefan, regnum Transilvanum
al voevodului Roland Borg este un slat autonom cu reideicini in
institufia voevodatului transilvan ca o expresie a tendinfelor
acesteia spre suveranitate deplinei.
28) Timon Akos, Magyar alkotmeny- es jogtrtnet (Istoria constitutional si juridical maghiarii). Budapest, 1906, p. 116-117.
29) Impiirtirea aceasta in douii a regatului ungar o va mentine din
punct de vedere legislativ Stefan V si dupil ce va ajunge rege; la 1271 el
tine o Conventio et congregatio omnium nobilium existentium a parte Danubii versus orientem ... pro statu Regni nostri reformando et justitiam
cuique reddendo" (Cf. M. G. Kovachich, Supp'ementum ad Vestigia Comitiorum apud Hungaros. Budae, 1798, p. 31).
www.dacoromanica.ro
69
Aceasta tendinta a voevodului Roland Bors era firesc sa

fie sprijinita de nobilime care participa la Congregatio generalis nobilium regni Transilvaniae i anume in primul rand de proprietarii unguri, poate si de unii Secui, dar fr indoiala si de
acei Saxones praedia tenentes ac more nobilium se gerentes",
pe cari 11 vom intalni in documentele de mai tarziu.
Situatie mai nelamurit fata de regnum transilvanum a lui
Ronald Bors o aveau insa Secuii si mai cu seama Saii. Privileiile colective obtinute prin diploma andreana din 1224
in
temeiul carora erau scosi de sub autoritatea voevodala si pusi in
clirecta subordonare fata de rege
nu le puteau apara fata de
iendinta spre depline puteri suverane a lui Roland Bors, decfit
cu ajutorul regelui. Ladislau Cumanul insa era cu autoritatea
total compromisa si atat Sasii cat i Secuii erau indemnati de
iactorii politici i bisericesti din Ungaria fie sa dea sprijin voevodului Roland, fie cu fortele proprii sa activeze impotriva
regelui").
In asemenea imprejurari, se pare ca Sasii cautau sa-si faurcasca o autonomie nationala, Meal un control direct al regelui.
Din acest motiv intre anii 1280-1290 nu mai_gasim amintit nici
lin comes Cibiniensis, care obicinuit era numait de rege, ceeace
constitue un indiciu c voiau sal obtina dreptul de a-si alege sinuH comitele. Care era atitudinea lui Roland Bors fata de o
asemenea autonomie nationala saseasca, nu o putem sti; credem insa c veleitatile de suveranitate deplina a voevodului
n'ar fi putut admite asemenea autonomii. Fapt este ca nici dela
Ladislau Cumanul si nici dela voevodul Roland Bors, Sasii n'au

30) La 1282 un document regal vorbeste despre Saxones Transilvanos
qui contra nostram procedere nitebantur majestatem" (Wenzel G. Cod. Arpad. IX, p. 330), iar la 1285 Secuii ajutli pe Roland Bore sI alunge pe
Tharii aliati ai regelui din Transilvania. Mai tfirziu, la 1288, and Ladislau
Cumantil triruise din non dup5 ajntorul Tatarilor, arhiepiscopului Ladomir
se adreseaz5 universis nobilihus Ungarorum, Saxonibus, Siculis et Volachis
de Cibiniensi et Burcia comitatibus Transilvanis" s impiedece pe rege art
intre in leglturli ca 'Math (1Caricsonyi I., in Szeizadok, an 1910, p. 8 si
urm).
www.dacoromanica.ro
70
J. MOGA
obtinut nid un act prin care sg li se recunoasea privilegiile dirt

1224. Voevodul le nesocotea.
Pentru regnum transilvanum a lui Roland Bors cel dintaiu

moment critic s'a produs in lama anului 1288-1289 si in lunile
AugustSeptemvrie ale anului 1289, cand regele se afla in.
Transilvania. Intaiu venise gonit de armata intregului regat,
afland ocrotire in Tara Barsei la comitele Brasovului"), instituit
se pare
de el aici ca un punct de razim al puterii regale
feta' de pornirile ostile ale Sasi lor i Secuilor. De aici caut'a sa."
se impace cu episcopia de Alba Iulia"), al carei sprijin era.

pretios. Scapat de stramtorare, in Maiu 1289 regele se reintoarce
la Buda uncle se impaca' din rum cu clerul ungar, dar cu toatl
.iertarea obtinuta, el nu fu lsat s indeparteze dela guvern partida KoszegiBors. Revenirea lui in Transilvania in August 1289
pare a fi avut scopul de a sdruncina situatia lui Roland Bors,

un stalp al guvernarii acestui partid. De aceasta' prezent a regelui au cautat sa* profite in primul rand Capitlul de Alba Iu lia")
apoi Sasii din Cricau") i Secuii de pe Aries'). Reconfirmarile
de privilegii facute cu acest prilej opresc pe voevod s'a mai

calce privilegiile Capitlului de Alba Iulia. Verificarea acestor
drepturi Ladislan Cumanul a facut-o prin mrturia a universos viros religiosos, nobiles Ungaros, Saxones et Siculos partis
Transilvaniae""). Documentul nu precizeazal c toti acestia ar
fi fast intruniti intr'o congregatio generalis; este insh" neindoiel-
nica prezenta lor la solemnitatea inchinarei pe care regele o

fa'cu in catedrala episcopala din capitala Transilvaniei. Prin
acest act de devotiune regele a cautat s-i recastige increderea
31) E. Lukinich, o. c. p. 41.
32) Zimmerman-Werner, o. c. I, p. 159.
33) Zimmermann-Wiener, o. c. I, p. 161 qi 163. Teutsch-Firuhaber, o. c.
p. 153.
34) Zimmermann-Werner, o. c. 1, p. 162.
35) Teutsch-Firnhaher, o. c. p. 147.
36) Zimmermann-Werner, o. c. p. 161.
www.dacoromanica.ro
71
factorilor politici si bisericesti din Transilvania, in dauna autoritii voevoilale a lui Roland Bors.
Cu toata" dorinfa lui Ladislau Cumanul de a ingradi puterea
voevodalci, autoritatea lui Roland Borf a reimas neatinsci; el era
sfpdnul necontestat al acestei provincii. Din acest motiv peste
un an, la 10 August 1290, cnd Papa solicit din nou sprijinul
Transilvaniei impotriva lui Ladislau Cumanul recarut in curioscuta-i ritalcire, nu se mai adreseazai nobililor unguri, Sasilor,
Secuilor si Romani lor, cum a falcut-o la 1288 arhiepiscopul Ladomir, ci ,,nobili viro Rolando Voivode Ultrasilvano, ejusque
fratribus""), cu unui potentat de neinvins.
Mai grea situatie pentru regnum Transilvanum a lui

Roland 13ors s'a ivit insai odata" cu moartea lui Ladislau Cumanul
si urcarea pe tronul Ungariei a lui Andrei III.

Satui de anarhie, clerul i nobilimea regatului s'au strans
in jurul tanarului rege, care dui:4 ce fu incoronat la 13 Iu lie
1290, in Septemvrie al aceluiasi an intruni dieta taxii la Buda,
luand toate masurile pentru refacerea prestigiului Coroanei, recuperarea posesiunilor regale instrinate in timpul lui Ladislau
Cumanul i reorganizarea starii clerului si nobilirpei, cari primi_
miral drepturi sporite").
In Ianuarie 1291 Andrei III vine in Transilvania si la 22

Februarie 1291 d'ai diploma prin care extinde hotaririle dietei
din Buda si asupra acestei provincin. Din acest important

document semnalam unele puncte cari au o Iegatura direct ctr
regnum Transilvanum a lui Roland Bors. Anume se precizeaza
c' in cazul and tara va fi atacatai de dusman, nobilimea rega37) Wenzel G. Cod. Arpad. IV, p. 368.
38) Conscriptis libertatibus nohilium regni Hungariae antiquis, insertis etiam quibusdam articulis de novo concesis" (Zimmermann-Werner, o. c.
I, p. 190).
38) Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 173 si urm. Gresit s'a sustinut cii
regele ar fi intrunit la 12 Fehruarie 1291 o dietl la Alha-Iulia. (Cfr. A.
Decei, in Revue de Transylvanie, Tome VI, p. 217 precum si autorii Kereszi,
Vass, Trausch, citati de autor). Alba" din document nu e Alba Iulia,
ci
Szkesfehervitr-ul din Ungaria, locul de incoronare unde s'a stahilit, inteo

Meta, punctele cuprinse in document.
www.dacoromanica.ro
72
t. MOGA
tului si Sasii din Transilvania cari detin predii cu drept nobiMar"), sunt datori s'a" mearga in ajutorul oastei regale. Apoi
se subliniaza c5, voevodul Transilvaniei nu are dreptul de a face
popas (descensus) la nobilii din aceast provincie si nici la Sasii
din categoria mentionatk precum nici banul Slavoniei nu poate
face papas la nobilimea din pArtile Dravei. Deasemenea se pre-
vede ca atunci, and palatinul pleacd in cuprinsul regatului s'

tin4 judecat, trebue sal fie asistat in fiecare provincie de patru
judeatori alesi si de comitele parohial. Daca palatinul ar da
o sentint nedreaptg, cei patru judeatori in frunte cu comitele
parohial se vor opune si vor refera regelui. Despre voevod, ca
reprezentat al puterii regale si deci avand cel putin atributiile
judeatoresti ale palatinului in Transilvania, nu se face nici o
amintire .Dimpotriv prin diploma din 22 Februarie 1291 nobilimea din Transilvania si Sasii defineitori de predii cu drept
nobilitar au lost scosi prin dispozi(iile amintite de sub orice jurisdicfie si autoritate a voevodului transilvan.
Mai erau insd in aceasta" provincie colectivitAtile etnicepolitice ale Sasilor si Secuilor, precum si Romanii, despre cari
diploma din 22 Februarie 1291 nu aminteste, nici cel putin ca
avnd obligatia de a veni in sprijinul oastei regatului, asa cum
au facut-o in trecut. Drepturile si datoriile acestora fat de Co-
roana au fost stabilite intr'o diet speciald (congregatio) la

II Martie 1291, pe care Andrei III o tinu universis nobilibus,
Saxonis, Siculis et Olachis in partibus Transilvanis apud Albam
Iulae pro reformatione status eorundem""). Cu acest prilej regele reusi s'a adue6 pe Sasi Secui la neconditionat supunere
fat de Coroan6, acordndu-le drepturi politice-nationale co-
lectiven. Astfel dela 1291 incepAnd apar din nou comitii Sibiului si ai Secuilor nuniiti de rege, iar la dietele regatului ti40) ,,Saxones Transilvani praedia tenentes et more nobilium se gerentes".
41) Zimmermann-Werner, o. c., I, p. 177.
42) Rostul prezentei Romtmilor la aceastii dietii il vom limuri intr'un

alt studiu eu titlul: Dieta transilvanii din 1291 si descilecatul Ta'rii Romanesti".
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSTLVANIEI
73
nute in Iu lie 1292 la Buda") si August 1298 la Pesta"), participa reprezentantii tuturor Sasilor si Secuilor, alaturi de clerul,
nobilimea si de reprezentantii Cumanilor din regatul ungar.
Reintegrarea Sasilor i Secuilor din Transilvania in corpurile politice ale regatului ungar i scoaterea nobilimei transilvane si a Sasilor nobili din aceastd provincie de sub orice jurisdictie i autoritate a voevodatului, insemna desliin(area lui regnum Transilvanum a lui Roland Borg.
Temandu-se de reactiunea acestuia, regele ii of eri drept
recompensa functiunea de palatin asupra intregului teritoriu stapanit de-Stefan V ca rex junior, dela Dunare pana la Carpati
ai astfel in dicta ungara din Iulie 1292 Roland Bors apare ca
palatinus Ultradanubialis", in timp ce reprezentant politic al
Transilvaniei era fostul vicevoevod, acum Ladislaus -vayvoda
Transilvanus"").
In Octomvrie 1293 insa Roland Bars se afla din nou in
Transilvania, dar nu in calitate de palatinus Ultradanubialis"
ci cu vechia-i demnitate de vayvoda Transilvanus et comes de
Zonuk", impunandu-si autoritatea-i temuta. Oaspetii din Dej
se si grabesc sa solicite lui Roland Bars intarirea dreptului obtinut dela regii Ladislau Cumanul si Andrei III de a tine targ
liber scutiti de orice jurisdictie a slujbasilor voevodali, iar Roland le confirma acest privilegiu, dar in termeni de adevarat
autocrat (,,hanc gratiam duximus conferendam benivole et f avore" etc.").
Scopul revenirii lui Roland Bars in fruntea voevodatului a
fast fara indoiala reorganizarea lui regnum Transilvanum care
dupa masurile luate de Andrei III continua sa existe ca o
realitate politica inradarinata in constiinta publica47). Pe te43) Zimmermann-Werner, o.
441 Zimmermann-Werner, o.
45) Zimmermann-Werner, o.
c. I, p. 192-193.
c. I. p. 211.
c. I. p. 192.
c. I. p. 194.
47) Insusi Andrei III in diploma din 22 II 1291 vorbeste de nobiles

regni nostri et predicti Saxones regni Transilvaniae" (Zimmermann-Werner,
o. c. I, p. 174 randul 17-18); la 8 Mai 1291, deci dupi misurile cunoscute
www.dacoromanica.ro
I. MOGA
74
meiul acestui regnum autoritarul voevod transilvan intelegea s

sustind lupta deslantuita' de numerosii magnati din regat im-
potriva actiunii de revizuire a averilor ordonat de rege. In

adevar controlu1 sever asupra felului cum s'au achizitionat proprietatile detinute de nobilime, ins;stenta pusa de reprezentantii coroanei pentru recuperarea dreprturilor, proprVetatilor i
veniturilor regale instreinate prin abuz, precum si hotdrirea die-
tei de a &drama toate cetatile nobililor devenite cuiburi de

atacuri banditesti si de rezistenta impotriva puterii regale, a
starnit o generala nemultumire in iumea acestor potentati. Mai
cu seam6 acei magnati oligarhi, cari au ajuns sa stgpaneascd
judete intregi, nu intelegeau sa renurrte la atotputernicia lor i
revoltandu-se impotriva dispozitiilor regale, continuau sa deslantue pretutinZeni actele lor de violenta, ataeand in deosebi
proprietatile episcopilor si ale mnaistirilor.
Seria .acestor revolie a deschis-o voevodul transilvan Roland Bars, care impreun cu frapi sai stapaneau o imensa avere
strnsa pe cale legala i ilegara in judetele Bihar, Solnoc i
Dobhca, precum i numeroase cetaiti clddite de ei sau uzurpate
dela altii. Voevodul ataca posesiunile episcopiei de Oradea, constrange pe magistrul Iacob, fratele episcopului, sal se retraga cu
oastea in cetatea Fenes, dar afla." intre timp c regle insusi pleca
cu armata impotriva lui, semn ca Andrei III considera ca cea
mai periculoasa si plinal de urmari politice revolta fratilor Bors.
Roland se grabi atunci s acorde magistrului Iacob la 23
Mai 1294 un armistitiu de 15 zile, in care timp acesta putea s
se retraga cu oastea la Oradea, fagaduindu-i c ii va apAra re-
--
tragerea att de Unguri, cat si de Romanii, fie de-ai nostri,

fie de-ai episcopiei, afltori in interiorul sau in afara hotarelor
Soimusului, cari in timpul acestor conflicte s'au sustras sau nu
ale
regelui pentru desfiintarea acestui regnum sunt pomeniti comites per
regnum Transilvanum judices" (Teutsch-Firnhaber, o. c. p. 169), iar la 24

Innie 1291 arhiepiscopul de Calocea, cancelarul regelui, se adreseazii sacer-
dobitus universis in ducntu Transilvano constitutis" (Teutsch-Firnhaher, o.

c. p. 171) evidenti miirturie a fiintei politice a Transilvaniei distincti de
cea a regatului ungar.
www.dacoromanica.ro
75
de sub autoritatea episcopiei""). Curand insa regele aparu in

fruntea oastei, ocupa cetatile lui Roland Bors, care se retrase
in cetatea Adorian, dar si aceasta cazu la 6-7 Septemvrie 1294
in mana regelui. Andrei III destitui pe Roland din voevodatul
Transilvaniei, acordndu-i in schimb alte demnitati pentru a impaca pe acest temut oligarh si a-1 avea de sprijin intr'o vreme
cand revoltele cuprinsera intregul regat.
4. Voevodatul lui Ladislau Borg.

1
1315,
In locul lui Roland, in fruntea voevodatului transilvan, dela

1294 incepand se afla fastul vicevoevod, Ladislau, din familia
Bors, care a ridicat puterea voevodala la un prestigiu neatins
pnd atunci, faurind din regnum Transilvanum o putere ce depasia pe cea a regatului ungar.
Ascensiunea politica si activitatea noului voevod este cunoscuta istoriografiei romane). Din ea se desprinde personali-
tatea dominanta a lui Ladislau Bors, care infruntand vointa

Papei si a tuturor factorilor politici din regatul ungar, s'a linpus ca arbitru al situatiei politica din acest regat". De fapt
Ladislau stapanea regnum Transilvanum cu puterea unui kuveran deplin. Tort ce se afla pe teritoriul Transilvaniei, cetati,
orase, domenii regale, saline etc., erau in stapanirea lui, si
vointa-i autoritara cauta sa si-o impuna si la conducerea bisericii catolice si in autonomia corpurilor privilegiate cari sta.teau in directa 'dependenta fata de rege, cum erau Sasii. Astfel
dupa moartea episcopului Petru din Alba Iulia intamplata la
27 Noemvrie 1307, Ladislau ocupa toate mosiile si bunurile epis48) Wentzel G., Cod. Arpad. X, Budapest, 1873, p. 153.
49) Por Antal, Leszle, erdely vajda 1291 . 1315 (Ladislau voevodul transilvan 1291-1315) in rev. Erdely Muzeum, 1891; I. Lupas, Un voevod al
Transitvaniei in luptd cu regatul ungar. Voevodul Ladislau (1291 N-4315) in
vol. omagial Fratilor Alexandru si loan Lapedatu. Bucureiti, 1936 si in I.
Lupas, Studii, Con/ eriNe # Comuniceiri istorice, vol. II, Cluj, 1940, p. 33
si urm.
www.dacoromanica.ro
76
I. MOGA
copiei. Spre marea indignare a clerului a5eaza" in palat oameni

de-ai lui i impune candidatura fiuiui sau la scunul episcopesc
vcant"). Ca stApan al Episcopiei, aparal tamquam caput membra sua" interesele ei in procesul cu Sasii"), acestea fiind si interesele fiului sau candidat la vlddicie. Cum. insa aceasta candidatural intampina rezistenta inversunata a clerului, aresteaza
pe canonici, pe cari ii elibereaza numai pentru ca strangandu-i
in sinod La 7 Ianuarie 1308, sa-i sileasca a primi i semna actul
de alegere i numire a fiului sau ca episcop, act cetit de insusi
voevodul Lodislau in sedinta"). Stapan, acum, i pe bisericd.
Ladislau Bors avea putere nelimitata in voevoclatul sail. Tine
diete (congregatio generalis
cum nobilibus regni ad nos pertinentibus")") si are o adevarata curte de suveran") in cetatea
sa dela Deva.
Prestigiul unic si putera politica a voevodului Ladislau ies
insd in evidenta din atitudinea lui fata de luptele cari s'au dat
dupa moartea lui Andrei III (14 Ianuarie 1301), pentru succesiunea la tronul Ungariei. Se stie anume ca. Venceslav (1301
1305) renuntand la tronul Ungariei, a cedat drepturile lui in

favoarea lui Otto de Bavaria (1305-1307) care, dupa ce fu ales
i incoronat rege, Ii vazu stapanirea zaciarnicita de sentinta
Papei, potrivit careia coroana fu atribuita candidatului Carol
de Anjou, oprind pe Otto sa poarte titlul de rege i deslegand
pe supusii lui de jurarnantul de credinta fdcut. In aceasta si_
tuatie critica Otto vine in Transilvania, la Bistrita. Scopul ca."latoriei era cererea in casatorie a ficei voevodului Ladislau, cu
sprijinul caruia Otto era sigur c ii va putea pastra tronul Ungariei, cu toate amenintarile Papei. Fara a tine seama de oferto
50) Temesviry I., Erdly kzpkori piispkei (Episcopii Transilvaniei (lin
Evul Mediu), Cluj, 1922, p. 112.
51) Zimmermann-Werner, o. c., I, p. 249, 278.
52) Temesviiry I., o. c., p. 113.
53 )
Codex diplomaticus domus senioris comitum Zichy. Tom. I, Pest.
1871, p 118.
54 )
Cf. Nos comes Iohannes, Judex Curiae Ladislai Waycode Tran-
silvani" i magister Petrus, dapiferus domini Wayvode" (Cod. Zichy, I, p.

122).
www.dacoromanica.ro
77
lui Otto, Ladislau refuza maina ficei sale, arestg pe regele petitor si lug la sine coroana Ungariei. Prin aceasta voevodul transilvan indepart un puternic rival in persoana lui Otto din calea
lui Carol de Anjou, dar sechestrarea coroanei, aratg limpede
c nu sprijinirea candidatului pontifical a fost planul urtnArit
de Ladislau Bors. Cgsgtorindu-si la 1308 fica cu Stefan Uro al
Serbiei, voevoaul transilvan preconiza o aliantg indreptatd impotriva lui Carol Robert si a planurilor pontificale privitoare la
regatul ungar.
Papa interveni, grabindu-se sg trimitg pe cardinalul Gen-
tile in Ungaria pentru a consolida siluatia lui Carol Robert.

La 27 Noemvrie 1308 acesta a si fost ales rege, dar incoronarea
nu se putut face din pricing cg Ladislau Bars refuza sg restitue
coroana sechestrath dela Otto. Gentile trirnite delegati la voevodul transilvan, dar nici mgamintile, nici amenintarile aceslora nu-1 puturg indupleca. In consecintg Carol Robert fu in-
coronat cu o coroang noug, sfintitg, dar actul a fost socctit

ca nevalabil dacg n'a fost sgvrsit cu coroana regelui Stefan I.
Rezistenta voevodului transilvan trebuia deci infrantg cu aiutorul factorilor politici ostili voevodului. Delegatii cardinalului
pornirg sa." impace pe Sasin cu Episcopia din Alba Iu
si
55) Sasii nemultumiti de perspectiva pierderii procesului lor en episcopia, la conducerea cfireia se afla fiul voevodului i pierzindu-si prin arestarea lui Otto sprijinul nidfijduit, in Februarie 1308 atacarfi Capitlul din AlbaJulia devastiind i terorizfind pe preoti (Zimmermann-Werner, o. c. I, p.
256, 288, 291), dupfi ce mai nainte distruserfi castelele nobililor sprijinitori
ai voevodului aflfitori in regunile lor. (Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 277).
56) Cu acest prilej Sasii acuzarit pe voevod c prin teroare i-au impice,scat sii-si revendice drepturile lor fati de Episcopie i sfi ia contact cu delegatii cardinalului (Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 249, 278), iar la ranin afaril de violenta sfivarsitii impotriva Cadul lor Sasii au foot acuzati
pitlului de Alba-Iulia si de faptul ci au jurat credinti lui Otto,

ci au
participat la oastea acestuia stransa la Buda si apoi la Seghedin, ca au trimis dela Sibiu delegati la Otto, cfind se afla la Rodna i la Bistrita, declarand ca aunt gata sii-1 sprijine ca rege al Ungariei, chemindu-1 sfi vini in
aceasta calitate la ei, nesocotind textul excomunicfirii pontificale rostiti impotriva acestuia. (Zimmermann-Werner, o. c. I, p. 273-274). Rezultatul cer-
cetarii fu trimis apoi Cardinalului Gentile.
www.dacoromanica.ro
78
I. MOGA
au ajuns sg. netezeascal terenul in acest scop. Ladislau; la rndul

sau, convins ca.' nu va putea obtine confirmarea pontificala pen-
tru fiul sail in scaunul vladicesc, renunt la alegerea silnicd

facut i dadu libertate pentru o noul alegere, cu conditla sa
fie ales un prieten al lui, altcum nu va restaui mosiile episcopale"). Capitlul a ales pe candidatul indicat de voevod, pe
Benedict (1309-1319).
Ncul episcop, din ordinul cardinalului facu maxi stdruinte
pe langa voevod sal restitue coroana sechestrat, dar Ladislau
Bors refuzal orice compromis in aceast privint. Fat de intransingenta voevodului, cardinalul recurse la ultima armg.: excomunicarea.
La 25 Decemvrie 1309 actul de excomunicare fu semnat la

Bratislava. Cardinalul arat ca misiunea lui este de a 'Astra si
intari curatenia credintei catolice, ferindu-o de amestecul cu

alte credinte mai cu seama." in regiunile la cari se refer delegatia sa pontificald. A aflat insd ca intre voevodul transilvan
regele Stefan al Serbiei s'a incheiat contract pentru casaloria ficei voevodului, na'scutai din parintii catolici, cu fiul regelui amintit, care este ratacit dela dreapta credint. Desi cardinalul i-a trimis repetite scrisori i emisari, prin care 1-a rugat
s renunte la aceasta cstorie, Ladislau cu incalpginare a
refuzat s-1 asculte si cu o dispretuitoare i trufase nesupunere
i-a intors spatele" incheind acea casatorie si refuzalnd s restitue in termenul prescris bunurile regale pe cari hoteste le detrebuesc pedepsite
tine. Aceste fapte
spune cardinalul
pentru ca. altcum infama impunitate" a voevodului ar indemna
la nesupunere i pe alti nobili din regat i ar raspandi la viitoarele generatii asemenea porniri spre ingamfata indrsneala.
Din motivele de mai sus deci cardinalul pronunt excomunicare asupra voevodului Ladislau i asupra vasalilor, comitilor, castelanilor, juzilor i iobagilor, can II vor mai sustine,
lipsindu-i de inmormantare bisericeasca.
Din pricina casAtoriei amintite, impotriva lui Ladislau se va
57) Temesviry I., o. c., p. 116.
www.dacoromanica.ro
79
procecla ca impotriva unui sprijinitor al ereticilor si dusman al

credintei si intreg teritoriul supus lui, ca i cel al aderentilor,
sprijinitorilor si a celor ce i se vor supune sau ii vor da ajutor, sfat sau inlesnire, atat dincolo cat si dincoace de padure",
va fi supus interdictiei bisericesti. Deasemenea, de oarece cardinalul adese ori 1-a avertizat pe voevod sa." restitue coroana
regatului ungar
ceeace Ladislau pan acum a refuzat s faca
Ii pune in vedere s o predea pand la data de 2 Februarie

1310, altfel va suporta pedepsele prevazute de legile riL
Cardinalul ordona clerului de toate categoriile s citeasca
actul de excomunicare in biserici in sunet de clopote i cu candelele aprinse, pana ce voevodul i supusii lui nu se vor in-
toarce la datorita supunere. Totodat pune in vedere voevodului Ladislau ca, daca se va supune Bisericei i va da satisfactie pentru tot ce a facut, va fi iertat nu numai de pedepsele
aratate, ci va fi i rasplatit cu favoruri din partea cardinalului").
Actul de excomunicare a produs efectul dorit. Desi mai

erau preoti in Transilvania cari nu voiau sa respecte excomunicarea"), Ladislau Bars, cunoseand din cazurile lui Venceslav
si Otto consecintele unei atari anateme, a cedat si in ziva de

8 Aprilie 1310 a semnat la Seghedin actul prin care declara
ca ab hora et die antea, dominum Karolum Dei gratia regem
Hungariae recognoscimus et recipimus in dominum nostrum naturalem et legitimum"
Va restitui deci regelui coroana pana
la 1 Iu lie 1310, precum i minele de argint din Rodna, apoi comitatele Bistrita, Sibiu si cel al Secuilor precum i orasele Dej,
Cluj si Szek cu oficiile camerale. Restituirea Coroanei o va face
ins cu conditia ca in acea zi, cererile pe care le va inainta sa

fie respectate i begat rasplatite, asa cum se cuvine din partea majestatii regale").
59) Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Romani:or. Vol I, p.
568-571. Cf. i I. Lupa, o. c., in Studii, Conferinle i Comunicari istorice,
II, p. 37.
59) Temesviry I., o. c., p. 130.
99) Zimmermann-Werner, o. c., I, p. 295-296.
www.dacoromanica.ro
80
1. MOGA
Ce anume pretentiuni va fi ridicat voevodul Ladislau, nu

se poate preciza. E sigur insa ca ele n'au fost satisfaeute de
rege. Dovada o avem atat in atitudinea voevodului fata de Carol Robert, cat si a regelui fat de Ladislau Bors. Anume, cu
toate ca semnase actul din 8 Aprilie 1310, voevodul transilvan
lipsea din oastea pe care regele o pregatea in 1311 impotriva lui
Matei Csk, desi in ea se aflau toil demnitarii regatului'). Regele, la randul sau, cauta sa-si asigure credinciosi in interiorul
Transilvaniei impotriva voevodului transilvan. Intr'un document
de mai tarziu, Carol Robert marturiseste ca, fiind constrans

de turburarile din regat, s'a vazut nevoit sa dea ascultare cererilor facute de unii ardeleni, scotandu-i de sub jurisdictia
dupa cum insusi regele recunoaste
voevoduluin, fapt care
constituia o micsorare a autoritatii voevodale. Motivarea regelui Ca a acordat asemenea scutiri numai constrans de misca-
rile din regat, este menita doar sa justifice revenirea asupra

acestor masuri, mai tarziu. De fapt Carol Robert dupa 8 Aprilie 1310 a urmarit staturnic reducerea autoritatii voevodale si
prin aceasta nimicirea puterii pe care o exercitase Ladislau
Bors. In rastimpul dela 1310, pana la 1315 cand Ladislau fusese destituit din voevodat, nu mai avem nici o unna de activitatea lui de voevod; nici o dieta tinuta, nici un act dat de el,
toate actele fiind date fie de rege fie de Capitlul de Alba-Iulia.
Taate acestea constituesc dovada ea prin actul din 8 Aprilie
1310, Ladislau BorF a semnat desliinfarea puterii lui voevo,
dale nefdrmurite in regnum transilvanum.
Voevodul transilvan, fireste nu se impaca cu situatia data
si cand regele voi sa aseze garnizoane proprii in cetatile transilvane, Ladislau s'a impotrivit, fapt care i_a dat prilej regelui
sa-1 destitue in 1315 din voevodatn. Carol Robert se grabi acum,
sa desfiinteze masurile luate de Ladislau Bor prin abuz de

putere, sau prin nesocotirea privilegiilor regale preexistente.
61) Homan-Szekfii, Magyar trtnet (Istorie maghiarli), vol. II, p. 262,
2) Nagy I., Codex diplomaticus hungaricus Andegavensis. Tom. II, Bu.

dapest, 1881, p. 118.
63) Homan-Szekfii, o. e., II, p. 263-264.
www.dacoromanica.ro
81
Astfel restitue Abatiei din Egre uncle sate cari odinioara au

fost ocupate de voevodul Ladislau""), apoi d dreptul Sasilor
din Medias, Seica si Biertan sa se reuneasca cu cei din Sibiu, de
oarece prin volnicia lui Ladislau, fostul voevod Transilvania, au
fost separati de comunitatea Sasilor din Sibiu si ocupati, si

cari de fiul sau, tot cu numele Ladislau, voevodul transilvan,
potrivnic libertatii lor, au fost pana acum stapaniti"65). Deasemenea, noul voevod, Nicola Pok, opreste pe iobagii celor doi
fosti voevozi Ladislau dela folosinta mosiilor Babus i Beud,
cari sunt ale comitelui Iacob fiul lui Ape), iar regele restitue
magistrului Doja mocia Panad din judetul Bihar care de Ladislau fostul voevod silnic fusese ocupata"").
Revolta impotriva regelui era acum unicul gand al lui Ladislau Borg, El se afla in stranse legaturi cu fostul palatin Jacob
Kopasz din familia Bors, destituit si el din aceleasi motive din
demnitatea ce o ocupa, stapanul unui intreg tinut compus din
judetele Bihor, Sabolci, Satmar, Crasna t i Solnocul Interior,
avand la Nord-Est granita Scmesul, la Nord-Vest Tisa, la Sud
Bereteul, iar la Rasarit intinzandu-se pana la Baia Mare si

Almas. Acesta organiza revolta intrand in legatura cu puternitele familii Koszegi si Gutkeled, cu Matei Csk, precum si cu
Mois, fiul lui Mois din Transilvania. In cazul cand revolta va
da rezultatele dorite, ei aveau candidat la tronul Ungariei pe
Andrei, principele de Halici. In acelas scop si-au asigurat sprijinul regelui sarb Stefan Uros II si,
se pare
asteptau ajutor si dela Basarab, domnul Tarii Rornne0.
Rascoala incepu in primavara anului 1317. Regde cauta
sa-si asigure aliati in regiunile unde stApanirea lui era mai periclitata. Si precum in lupta impotriva lui Matei Csak avusese
cel mai statornic ajutorr dela Sash din Zips, la fel cauta sa-si
consolideze situatia in Sudul Transilvaniei, acordand la 25 Mai
04) Z;mmermann-Werner, o. c., I, p. 301.
65) Zimmermann-Werner, o. c., 1, p. 315-316.
") Zimmermann-Werner, o. c., I, p. 317.
07) Nagy I., Cod Andeg. I, p. 380.
6
www.dacoromanica.ro
82
I. MOGA
1317 Sasilor, ceea ce timp de opt decenii n'au reusit s obtina

dela regii Ungariei, anume confirmarea drepturilor cuprinse in
diploma andreeand din 122468).
Sigur de Sasi, Carol Robert trimite pe credinciosul salu Doja
impotriva lui Iacob Kopasz, care Inca in acelas an, 1317, fu infrnt la Debretin. Palatinul se refugie in cetatea Solyomko unde fu asediat; Mois ii vine in ajutor din Transilvania dar fr
rezultat si in cele din urmd Kopasz fu prins i ucis"). Anul

urmdtor acelas Doja sdrobeste rdscoala lui Mois, fiul lui Mois
din Transilvania.
Regele raisplateste acum pe cei ce 1-au servit cu credintA,
intre alii pe Dionisie Elefant, care si-a lasat familia in captivitatea lui Matei Csk pentru a-1 servi pe rege, a ajuns in prinsoa-
re, de unde scapand a cucerit cetatea Valcu a lui $tefan i

cetatea Dergench a lui Bekch predandu-le regelui. Ace la, Dionithe a mai infrant pe alti rebeli si a cucerit din mna lui Jacob
Kopasz cetatea Adrian, proprietatea familiard in care la 1294
se refugiase si Roland Bars, Pentru toate aceste merite Dionisie
primeste mothile unor rebeli cari au luptat aldturi de Mois, fiul
lui Mois, mosii pe cari le detineau prin abuz Inca din vremea
voevodului Laclislau"). Deasemenea regele cla magistrului Toma, comite de Sirmiu, Bcs si Arad, drept recompensd pentru
meritele castigate in lupt contra lui Matei Csak, 22 de mosii
in Transilvania, foste ale lui Andrei fiul lui Ipoci i sechestrate
kiln cauzd ca s'a alaturat actiunii lui Ladislau, fost voevod,

principal rival si necredincios impotriva majestgtii noastre regale""). Doja de Debretin, voevod al Transilvaniei i comite
de Solnoc, pentru luptele victorioase purtate impotriva lui Kopasz i Mois, primeste cetatea Uioara dimpreunal cu 13 sate
apartindtoare, care fusese sechestrat dela fratii Than, Nicolae
si Iacob, vinovati de rebeliune"). Autoritatea lui fusese apoi
69) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 217-218.

70) Nagy I., Cod. Andeg. I, p. 521-522.
71) Zimmermann-Werner, o. c., I, p. 340 341.
72) Codex dipl. COMitum Zichy. I, p. 171-172.
www.dacoromanica.ro
83
extinsg i asupra celor cinci comitate stgpanite odinioard de

palatinul Iacob Kopasz").
Rgsculatii, infranti, nu se mai pot mentine in Transilvania

de cat in cetatile Ciceu si Deva, iar in Bihar in cetatea Leta.
In primgvara anului 1321 voevodul Doja pregatea, din ordinul
regelui, campania impotriva lor"). Castelanul Ciceului trecuse
,de partea regelui, fiind iertat si chiar raisplatit pentru aceasta"), iar comitele Nicolae, fiul lui Petru Gerend, a predat regelui cetatea Leta pe care a detineau fiii lui Ladislau, fostul
voevod, necredinciosul nostru", Hind pentru aceasta iertat de
toate samavolniciile sdvarsite in timpul cat a stat algturi de fill
lui Ladislau, pang la predarea cetatii").

Situatia fiilor lui Ladislau devenise criticd. Regele, printeo
expeditie personal condusg, infranse pe Stefan Uros II, cuceri
Belgradul i banatele Maciva, So i Ozora, adica Nordul Serbiei
dela Dungre pang la raul Bosna"). De.asemenea regele smulse
cetatea Mehadiei, din mana rgsvratitului Joan, fiul banului severinean Teodor"). In acelas limp, Stefan Uros II muri la 1321,
iar fiul sgu Stefan Uros III (1322-1331) schimbase orientarea
politica a tatglui sau, cgutand alianta cu Carol Robert.
Pierzand orice ngdejde de ajutor din Serbia, fiii lui Ladislau, rgmasi stApani daar in Deva, nu mai aveau altg posibilitate
de ajutor cleat la Basarab, domnul Tarii Romanesti. Ocuparea
cetatii Mehadiei de catre ostile regale insemna intreruperea oricgror legaturi posibile ale fiilor lui Ladislau. prin banatul severinean, cu domnul Tara Romanesti. Ei se pare cg au cautat alte
puncte de legatura prin Carpatii Meridionali.
Numai in cadrul unor asemenea tendinte ne putem explica
textul documentului din 5 August 1322, prin care regele arata cal
in timpul and Ladislau, fiul fostului voevod transilvan Ladis73) Nagy I., Cod. Andeg. I, p. 604, 611-612, 631-632.
74) Nagy I., Cod. Andeg. I, p. 612.
c. I, p. 354-355.
Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 124-126.
71) Homan-Szekfii, Magyar Trtenet, II, p. 265-266.
78) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 151.
76 )
www.dacoromanica.ro
84
1. MOGA
lau, impreuna cu fratii sal, rapiti de ingamfare, cu indrasnealk

temerara i cunoscuta necredinta, in chip rebel s'au ridicat impotriva majestatii noastre, atacand regiuni din partile Transilvaniei pe cari cu pagubitoare incursiuni i tiranice devastari in
mnneroase randuri le-au pustiit, ridicand numeroase piedeci in
calea straduintelor noastre".... Nicolae fiul lui Conrad de 'FAAmaciu a dat dovezi de neclintita credinta pentru infrangerea,
umilirea i exterminarea pomenitilor necredinciosi ai nostri"
mai cu searna numitul Nicolae, marturisindu-si statornicia in
sincera credinta i curatenia gandurilor, a restituit regelui cetatea Salgo, pe care o detinea impreuna cu noua sate si anume
Cunta, Amnas, Sacel i Orlat cu alte cinci sate romanesti" (Saliste, Gales, Vale. Cacova i Sibiel), fapt de pe urma caruia
-- dupa cum insusi regele marturiseste ua rezultat, in afara
de sporirea stapanirei noastre, toata odihna si linistea dorit decredinciosii nostri in aceste parji, impotriva incursiunilor satt
atacurilor neprevazute ale adversarilor nostri""). Raportul direct intre activitatea desfsurata de Nicolae de Talmaciu impotriva actiunii rebele a fiilor lui Ladislau i restituirea cetatii
Salgo cu cele 9 sate in mana regelui este evident. Faptul ca
aceasia cetate, ale carei ruine se vad i azi pe Varful Zidului,
deasupra Sibielului"), inchidea una din cele mai importante tre_
catori folosite pentru incursiuni militare peste Carpati81), arata'
ea incursitmile sau atacurile neprevazute ale adversarilor" despre cari pomeneste regele, nu trebuesc raportate numai la actiunea revolutionara a fiilor lui Ladislau, in interiorul Transilvaniei, ci inainte de toate la incursiunile pe cari Basarab le-a
facut, sau populatia locala i regele se temea c le va face peste
Carpati in sprijinul fiilor lui Ladislau. Asemenea incursiuni eratt
asteptate de vreme ce regele intre anii 1321-1323 a trimis la
Basarab in repetite randuri pe Martin fiul lui Bugar care 0-a,
89) A. Decei, Cetatea Salgo dela Sibiel (jud. Sibu) in Anuarul
tului de Istorie National, VIII (1939-1942), Sibiu, 1942, p. 299-342.
81) I. Moga, Marginea, Ducatul Amlasului i Scaunui Salistei in Dina..
giu profesorului loan Lupar, Bucureoi, 1943, p. 577-578.
www.dacoromanica.ro
85
implinit cu credinta si in chip laudabil" insarcinarile primiten,j Se pare cal rezultatul obtinut de Martin a fost recunoaste-
rea de catre Basarab a suzeranitatii ungare, cu pretul pastrarii

banatului severinean pe care il revendica domnul roman.
5. Voevodul Toma Szecheny.
Neinterventiunea lui Basarab in favoarea actiunii fiilor lui

Ladislau era cu atat mai pret'casa pentru Carol Robert cu cat
noul voevod transilvan Toma de Szcheny, om de verificata incredere a regelui, starnise o generala nemultumire in Transilvania. Nu voia sa ramana, in ce priveste autoritatea lui voevodala, mai prejos cleat Roland si Ladislau Bors. Chiar daca nu
putea pretinde o suveranitate depling, voia ca puterea lui voevodala sa nu aiba nici o ingradire in cuprinsul Transilvaniei.
Curand dupa venirea lui in Transilvania, Toma convoaca la 18
Aprilie 1322 dieta tarii (congregatio generalis) la Turda cu clerul, nobilimea, Sasii si Secuii unde tine judecata &and sentinte
in diferite procese"). Cum insa in scutintele acordate de rege
intre anii 1310-1322 diferitelor persoane sau comunitati din
Transilvania, scctandu-i de sub jurisdictia voevodala si punandu-i in directa spunere fata de rege, Toma isi vedea limitata autoritatea in voevodat, la 25 Aprilie 1324 obtinu dela rege un important act, prin care Carol Robert, revocand toate aceste scutinte, reafezei pe Toma f i pe voevozii ce-i vor urma in deplina
lor jurisdictie, avdnd dreptul sii judece in toate pricinile pre-cum judecau vechii voevozi din vremea inaintaqilor noqtri iluftri
regi ai Ungariei", rezervand pe seama judecatii regale numai cazurile referitoare la proprietatile sechestrate pentru acte de inal-
ta tradare si nedreptatile savarsite de oameni din Ungaria in

pretentiile lor banesti asupra cellar din Transilvania, sau de
acestia impotriva celor din regatul ungar84). Actul obtinut avea
82) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 151.
83) Zimmermann-Werner, o. c., I. p. 361-364.
www.dacoromanica.ro
E6
1. MOGA
repercusiuni mai mari decat textul documentului lasa sa se va'cid, de oarece Toma Inca din Ianuarie 1324 reusi sa obtina si
demnitatea de comite al Sibiului"), extinzandu-si astfel autoritatea si asupra Sasilor. Iar pentru ca nemultumirea mai yeale a acestora sa poata fi stdpanita i sa nu poata primi vreun
sprijin dela Domnul Tarii Romanesti, voevodul;
la 11 Aprilie
1324
obtinu dela rege stapanirea cetatii Salgo cu satele care-i
apartineau").
Sasii, inspaimantati de puterea nelimitata a lui Toma de
Szcheny, care le nesocotea privilegiile de curand (1317) confirmate de rege, s'au rasculat sub conducerea greavului Henning
din Sanpetru. Regele veni in vara aceluias an in Transilvania si
chema pe Cumani in ajutorul voevodului Tama. In lunie 1324 regale era langa cetatea Dever), de uncle Toma isgonise pe rebelii
fii ai lui Ladislau, cucerind cetatea; in luna urmatoare era pe
Tarnave, iar in August la Sibiu, apoi la Orastie"). Intre timp
sosind Cumanii, voevodul Toma ataca oastea saseasca a lui Henning la Rupea, o sdrobeste, iar greavul revolutionar cazu in lupl, Linistea fu restabilita in Transilvania, iar pentru ca Sasii sa
nu mai aibd motive de nemultumiri, lui Toma i s'a luat demnitatea
de comite al Sibiului, dandu-i-se in schimb numeroase mosii in
diferitele judete ale Ungariei.
Despre fiii lui Ladislau nu se mai face amintire documentara decal la 1329. Anume regele, continuand politica urmata
pana acum de a improprietari in Transilvania cat mai multi
nobili din Ungaria cari s'au .distins in luptel contra rasculatilor,
mai cu seama cei cari au luptat impotriva lui Matei Csk, la
10 Aprilie 1329 face schimb, primind dela Stefan Pogany proprietatile acestuia din judetul Trencin din Ungaria de Nord,
dandu-i in schimb alte mosii din judetele Dobaca si Cluj, sechestrate pentru inalta tradare dela Mois fiul lui Mois si dela
85)
Sa)
87)
88)
Zimmermann-Werner,
Zimmermann-Werner,
Zimmermann-Werner,
Zimmermann-Werner,
o.
o.
o.
o.
c., I, p.
379, 381, 388.
p. 383-384.
I, p. 385.
I. p. 386-387.
c., I,
c.,
c.,
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSILVNNIE1
fostul voevod Ladislau si
'fill
87
lui. Despre acestia din urma
documentul spune CA satele si mosiile le-au fost sechestrate

din pricina nefastei necredinfe cunoscute, la care fusese con-
vertit acel Ladislau voevod care trdefte si acum, iar fiii
seii,
urmandu-1 in stricdciunea necredinfei, totdeauna s'au invrajmdqit

contra maiesteitii noasire f i fi arum, intoveirciqifi cu alfi nerredinciofi f i rivali ai regelui, uneltesc spre aceeaqi necredinfd a trd-
ddrii fi, fdcdnd incursiuni in posesiunile regale, rzu se infricofeazd a provoca vaste incendii fi ateita distrugere f i depopulare incal abia se poate spune prin vorbe"").
Documentul este in adevAr revelator. BAtranul voevod Ladislau era inch' in viata. Unde s'a putut refugia dui:4 muff-angel-ea raiscoalei? In Serbia, din cauza imprejurdrilor cunoscute nu,
deci numai la Basarab. Intr'un document din 9 Decemvrie 1330
regele pomeneste de Domnul Tarii Romnesti ca de cunoscutul rival rebel al nostru""), cu care se luptase la Posada, El
trebue sA fi fost si rivalul" cu care
dupa cum mArturiseste
regele in documentul din 10 Aprilie 1329
fiii lui Ladislau
unelteau trAdarea si devastau posesiunile regale.
In mod curent se arat drept cauzai a expeiditiei lui Carol Robert impotriva lui Basarab, ocuparea Banatului severinean de catre Domnul Tarii Romanesti. I. Lupas a arAtat insA
cal acel care a staruit la Carol Robert sa porneascA campania
impotriva lui Basarab, a fost in primul rand Toma de Szcheny
voevodul Transilvaniei. Anume Cronicon Pictum Vindobonensef
precizeaza OA dupa ce Regele strAnsese ostire numeroasA ...

el insusi la indemeinal voevodului transilvan Toma f i alui Dionisie, fiul lui lancha, s'a dus in luna Septemvrie prin Severin, in
tara lui Basarab, voevodul Valahilor . ca regele sA alunie din
tara aceasta pe insusi Basarab, sau tara lui sa o dea cel putin
in stApAnirea unuia din apropiatii sAi, cu tcate ca. insusi prin89) Nagy I., Cod. Andeg. II, p. 394.
90) I. Lupai, Atacul lui Carol Robert, regele Ungariei, contra lui Basarab cel Mare, Domnul Tara Romemesti, in Studii, conlerinfe si comuniciiri
e;.torice, H, p. 54.
www.dacoromanica.ro
88
I. MOGA
cipele platise totdeauna cu credinta darea cuvenita Mriei Sale

Regelui. Indata ce Regele a cuprins Severinul si castrul acestuia, toate cele amintite le-a predat lui Dionisie impreung en
demnitatea de Ban"). Dup cum cu dreptate s'a afirmat, cei

dci instigatori ai acestei campanii nenorocite pentru ostile regale urmareau fiecare cate o stapanire peste munti: Dionisie
banatul severinean, iar voevodul Toma domnia Tarii Romanesti92),
Dionisie era mare demnitar, stolnicul regelui") si bun Cunoscator al imprejurarilor din Severin. Dupa ce regele smul_
sese la 1321 cetatea Mehadiei din mama rebelului loan, fiul banului Teodor, aseaza aici castelan pe Dionisie"), pentru a supraveghea atitudinea lui Basarab. In acelas scop, am vazut, daduse regele i cetatea Salgo, voevodului 'roma.
Odata precizate aceste fapte, textul documentului din 10
Aprilie 1329, in care Carol Robert se plange ca fiii lui Ladislau
intovarasiti cu rivali de-ai regelui fac incursiuni, incendiaza,
distrug i depopuleaza posesiuni regale, nu se poate referi la
banatul Severinului, de oarece Basarab nu avea motiv s pradeze un teritoriu care ii apartinea. Aceste atacuri nu s'au putut
produce decat in regiunea romaneasca a castelului Salgo
ducatul Almasului de mai tarziu
si in tinutul plin de cnezi
romani ai cetatii Mehadiei. Din aceste doua importante puncte
strategice trebuia indepartata puterea regala, pentru a inlesni
actiuni mai mari in Transilvania.
Aceste atacuri periclitau atat veleitatile lui Dionisie, cat
mai cu seama voevodatul lui Toma de Szcheny. Batranul Ladislau Bors, rehigiat la curtea lui Basarab, nu se mai gandea la
o revenire in scaunul voevodal al Transilvaniel. El sprijinea pe
fiul sau, tot Ladislau, care purta titlul de voevod transilvan,
demnitate pe care o socotea ca o dreaptd mostenire din care in
I. Lupas, o. c., p. 50.
C. C. Giurescu, Istoria Romiinilor. Ed. III. Bucuresti, 1938, p. 364.
93) Nagy I., Cod. Andeg. II ,p. 467, 629.
94) Turchanyi T.. Krassd-Szoreny megye trtenete (Ist oria judetului
91)
92)
Caras-Severin), Lugoj, 1906, P. 198.
www.dacoromanica.ro
89
mod abuziv fusese indepartat de rage. Basarab, prin numeroasele

incursiuni facute peste munti, arata o hotrata vointa de a ajuta
pe tanarul Ladislau sa se reintoarca in scaunul voevadal al

Transilvaniei, ceeace primejduia voevodatul lui Toma de Szicheny. Din acest motiv deci, voevodul transilvan staruia ca regele sa porneasca cat mai neintarziat campania impotriva lui
Basarab pentru a indeprta primejdia unei coaliii intre Tara
Romaneasca i Transilvania condusa de tanrul Ladislau Bars,
Numai in lumina acestor fapte ne putem explica de ce regele
fixa drept scop al expeditiei nu numai constrangerea lui Basarab de a se supune autoritatii coroanei ungare
ceeace duna
cum arata Cronicon Pictum Vindobonense, Domnul Tarii Roci indepartarea lui din idamnie, pumanesti a si acceptat
nand banatul Severinului sub conducerea lui Dionisie, iar Tara
Romaneasca sub cea a lui Tama de Szcheny.
Nu stim daca aceasta, odata ajuns domn al Tarii Romanesti, mai intentiona sau nu sa-si pastreze i voevodatul Transilvaniei. Probabil ca nici regele n'ar fi admis acest cumul si
nici Toma de Szcheny nu 1-ar fi dorit. Tinand seama ide sta."ruinta cu care a impus regelui s reaseze autoritatea voevodala
in deplinele ei atributiuni, apoi de felul arbitrar cum acest
voevod a inteles sa se foloseasca de puterea lui judecatoreasca"), precum si de dorinta de a-si extinde autoritatea si asupra autonomiei sasesti, tot atatea fapte cari tinteau la faurirea
unei stapaniri nelimitate in Transilvania, suntem in drept s
afirmam ca Toma Szcheny prin alungarea lui Basarab din scau-
mil de domnie al Tarii Romanesti, urmarea sa ajung Ia o

stapanire cu toate atributele suveranitatii, pe care in Transilvania nu o putea realiza.
Biruinta lui Basarab la Posada in anul 1330 asupra ostilor
regale a pus capat acestor proiecte. Ele raman tatusi ca pretioase marturii despre tendintele voevozilor transilvani spre
suveranitate, tendinte pe cari regii angevini au reusit sa le za-,
darniceasca.
95) Nagy I., Cod. Andog. II, p. 617-618.
www.dacoromanica.ro
so
6.
I. MOGA
Concluzizuni privitoare la voevodatul transilvan medieval.

Din cele expuse cu privire la voevodatul transilvan in sec.
XIIXIV, se pot desprinde unele constatari menite a lgmuri

caracterul si tendintele acestei institutii.
Inainte de toate, primele marturii documentare idespre voe_
vozii transilvani i atitudinea pe care regele a avut-o fata de
institutie ne indreptatete sa afirmam ca voevodatul, departe
de a fi o creafie a regilor unguri, este o real:tate politica strdveche autohtond in Transilvania, reprezentdnd la originea lui o
Grdine de drept i o formd politicd de siat romdno-slavd, pe
care regii s'au straduit a o modifica dupd nevoile statului ungar, dar n'au putut-o desrarclacina din pamantul acestei provincii.
Prin scoaterea colectivitatilor politice privilegiate, precum

i a unor particulari din Transilvania, de sub autoritatea voevodului, regii Ungariei totdeauna au mrturisit dorinfa de a micora puterea voevodald, preocuparea lor de cdpetenie fiind
mai cu seama pe vremea lui $tefan V, Ladislau Cumanul, Ande a impiedeca constituirea statului
drei III i Carol Robert
transilvan deosebit de cel al regatului ungar.
In schimb, voevodatul Transilvaniei a tins spre suveranitate proprie, voevozii afirmandu-i aceasta tendintg, la inceput
uneori prin nesocotirea privilegiilor acordate de regi diferitebar persoane sau colectivitati din Transilvania, apoi prin exercitarea atributiunilor judecatoreti cu depline puteri i mai cu
seamg prin constituirea lui Regnum Transilvanum cu dicta proprie, iar mai tarziu cu o constitutie proprie. pang la afirmarea
independentei totale fata de regatul ungar.
*
In lumina acestor precizari, afirmatia lui G. E. Muller cal

incercarea voevodului Ladislau Boq de a-si crea in Transilvania un principat autonom nu avea radacini in vreo traditie sau
tendinta mai veche de independenta, fiind prilejuita doar de
www.dacoromanica.ro
91
luptele pentru trecerea stapanirei regatului ungar dela dinastia arpadiana la cea angevina, precum i asertiunea c aceasta
incercare a guvernatorului transilvan" Ladislau a ramas Mra
urmari, se dovedesc a fi lipsite de mice temeiu. Tendintele
spre suveranitate ale voevodatului transilvan sunt mai vechi de-
cat voevodatul lui Ladislau Bors; acesta a avut precursor pe

Roland Bor i urmas pe Toma de Szecheny, rivalul sau. Regnum Transilvanum al lui Ladislau Bors n'a lost deci o aparitie
spontana i ocazionala, ci desavarsirea unu proces mai vechiu.
S'ar putea, fireste, ridica obiectia, ca acest Regnum Transilvanum al lid Roland i Ladislau Bor, spre realizarea caruia
tindea si Toma de Szcheny, a fost creatia izvorata din dcrinta
nestapanila de putere a unor oligarhi, fard vreo legatura cu
institutia voevodatului transilvan. Fara indoiald ca anarhia care
a bantuit regatul Ungariei in a doua jumatate a secolului XIII
si inceputul celui urmator, a inlesnit in primul rand posibilitatea
pentru Roland i Ladislau Bars, de a organiza acest Regnum
Transilvanum deosebit de cel al Ungariei. Dupa cum se tie,
ei nu stint singurii cari au detinut asemenea stapaniri potrivnic drepturilor coroanei ungare. Facand insa comparatie intre
Regnum Transilvanum si celelalte stapaniri oligarbice, se constata cal acestea din urma au disparut odata cu infrangerea miMara sau moartea celdr cari le-au creat. Stapanirea lui Jacob
Kopasz a disparut fiindca nu se sprijinea pe mai vechi tendinte
de autonomie si mai cu searna fiindca nu avea la temelia ei.o
individualitate geografica si politica inchegata si distincta de
cea a regatului ungar; regatul" lui Matei Csak n'a putut supravietui fiindca, desi avea o individualitate geografica proprie,
nu se sprijinea pe o institutie politica autohtona
asemenea
voevodatului transilvan si al banatului slavoin
care sa fi supravietuit in cadrul regatului ungar.
Regnum Transilvanum in schimb, cu toate infrangerile politice si militare suferite de exponentii lui principali, Roland si
Ladislau Bors, a supravietuit nu numai prin tendintele similare, nerealizate, ale lui Toma de Szcheny, dar prin toata evo-
www.dacoromanica.ro
92
I. MOGA
!Oa ulterioara a vcevodatului transilvan. Pastrarea dietelor

transilvane ca for judecatoresc i legislativ propriu i organizarea unei ordine sociale i politice cuprinse intr'o constitutie
transilvana deosebita de cea a regatului ungar, sunt etapele
prin care vcevodatul Transilvaniei a ajuns sa exercite atributiile suveranitatii interne, 'Ana cand prin sdrobirea puterii militare a Ungariei in batalia dela Mohacs, a fost in masura sa-si
impuna i suveranitatea external, rupandu-se de coroana ungara
devenind stat independent. La temelia acestei evolutii nu sta
cum gresit a fost socotit regnum
deci o creatiune improvizata
ci insasi institutia voevotransilvanum al lui Ladislau Bors
datului.
Cu aceste concluziuni am putea socoti terminata expunerea ncastra asupra voevodatului transilvan.
Totusi, fiindca in fruntea acestui voevodat, dela 1176 incoace au stat, cu unele exceptii, personalitati maghiare, iar autonomia transilvanal s'a alcatuit din uniunea corpurilor politice
privilegiate, din randul carora colectivitatea etnica romaneasca
a fast exclus, usor s'ar putea sustine ca voevodatul transilvan si-a pierdut caracterul lui originar romanesc i deci c
tendintele lui spre autonomie si suveranitate n'au nimic comtm
cu institutia voevodatului romanesc asa cum este ea cunoscuta
ca traind in diferitele regiuni ale Transilvaniei sau ale Ungariei.
In adevar, daca am incerca sa desprindem caracterul si

sensul evolutiei voevodatului romanesc pe baza informatiunilor oferite de documentele medievale ungare, lesne am cade.a In
eroarea lui I. Bogdan si G. E. Muller, de a judeca aceast institutie numai dupa cum apare sporadic in faza ei de decadenta,
in regiuni unde feudalismul reusise sa ,reduca atributiile voevodului la simplul rol de cnez satesc,sau in cel mai favorabil caz,
sa faca din vcevodul roman un subaltern al comitelui judetean.
La acesti voevozi. evident ca numai in rare cazuri putem intre-
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSILVANIE1
93
vedea tendinte spre pastrarea autonotmiei romanesti; in nici un

caz ei nu se pot ridica 'Ana la afirmarea unor tendinte spre suveranitate. Din acest motiv, caracterul, evolutia i teralintele voevadatului romanesc nu le putem urmari decat in acele regiuni
periferice ale regatului ungar, unde organizarea feudala a 0.truns tarziu i unde institutia voevodala s'a putut mentine in
vechile ei atributiuni, aparandu-se viguros impottriva ordinei feudale. 0 asemenea regiune este Maramuresul. Studierea evolutiei voevodatului maramuresan in raport cu politica regala dusa
Lath' de aceasta institutie, va inlesni posibilitatea de a lamuri
caracterul si tendintele voevodatului romanesc i masura in care
acest caracter i tendinte sunt identice sau nu cu ale voevadatului transilvan.
III. VOEVODATUL MARAMURESAN.
1.
Coloniqtii in Maramuref.
Maramuresul este amintit documentar intaia ord la 1199

ca padure regale), iar la 1231 ca domeniu regal"). La 1272
sunt amintiti colonistii streini (hospistes") cari au inaintat pe
valea Tisei dela Vest spre Rasarit pana la prisacile (indagines") Maramuresului"), iar in urmdtoarele trei decenii acesti
oaspeti patrund in Maramures, incat idocumentele ne pot aminti
la 1300 de populi seu hospites nostri in terra Maramaros
congregati""). La inceputul aceluias an, Conventul din Alba

Julia arata ca facuse plangere la Scaunul Apostolic impotriva
episcopului de Agria, care desi cunoaste sfintele canoane, totusi nesocotindu-le ... a solicitat i obtinut dela rege dreptul de
90)
G.
Fejer, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis.
12' Budae, 1829, p. 384.

97) Wenzel G., Codex diplomaticus Arpadianus continuatus. I. XI, Bu-
dapest, 1873, p. 231.

98) G. Fejer, o. c., V. p. 210 si 176.
99) I. Mihlyi, DiplOrne Maramuresene din secolul XIV i XV. Maramures-Sighet. 1900, p. 4.
www.dacoromanica.ro
94
1. MOGA
dijma i jurisdictiunea spirituala in Maramures care este parte

La aceasta data ideci inca nu
a diecezei Transilvane ...1,100,.
)
era definitiv precizat careia dintre cele doua autoritati bisericesti urmeaza sa se supuna nouii colonisti, ceeace constitue o
indicatie pentru recenta lor provenienta.
Abia dupa sosirea acestor oaspeti incepe organizarea politica si administrativa a acestui tinut. Intia ora la 1300 avem
amintit pe Nicolaus vayvoda" ... in calitate de comes de

Ugocha et Maramarusio"101) care apoi la 1319 este numai comes de Maramarusio"102, Urmasul lui Nicolae este fiul sau Stefan, amintit documentar la 1326 si 1327 in calitate ide comite
al Maramuresului108). In aceste prime trei decenii ale secolului
XIV fusese organizat comitatul maramuresan i drept conse-
cinta fireasca pentru oaspetii coloniti, Ii s'a fixat situatia si

drepturile prin documentul din 26 Aprilie 1329. Anume regele
acorda oaspetilor Sas". si Unguri din Maramures, grupati in
orasele Visc, Hust, Teceu i Campulung dreptul ca, in numitele
erase crice om liber sa se poata aseza i locui dimpreuna cu
averea lui, dupa ce mai nainte si-a platit darea si a primit auI. Mihalyi, o. c., p. 1.
Fejer G., o. c., VIII, p. 147. Titlul de voevod nu se refera la
Maramures, ci la demnitatea de voevod al Transilvaniei purtata de Nicolae
100)
101)
in anii 1272 si 1312-1315. Parerea d-lui A. Decei (Cf. Une opinion tendanrieuse de rizistoriographie hongroise in Revue de Transylvanie, Tome V,
Nr. 3, p. 308), ca Mauriciu , tatal lui Nicolae, ar fi fost primul voevod roman al Maramuresului inainte de 1299, nu poate fi mentinuta. Aceeasi parere o sustine greit si D. Onciul: Din documentele unguresti aflarn cii comitatele Ugocea i Maramures formau sub regii unguresti un voivodat roman autohton, ale carui ineeputuri aunt necunoscute. Prima mentiune de
un asemenea voevod se afla in documentele ajunse pang la noi la anul
1299, cu numele Nicolau, care se mai afla numit si la anul 1303". (Cf. D.
Onciul, Dragog gi Bogdan, fundatorii principatului moldovenesc. Convorbiri
Literare, Anul 1884, p. 306.
109 Nagy I., Codex diplomaticus hungaricus Andegavensis, Tom. I, Budapest, 1878, p. 505.
103) Zimmermann-Werner, Urckundenbuch zur Geschichte der Deutschen
in Siebenbiirgen, I, Band., Hermannstadt, 1892, p. 407 si Fejer G., o. c., VIIIt,
p. 212.
www.dacoromanica.ro
95
torizatie dela primarul sau. Oaspetii (colonistii amintiti) nu vor

fi supusi judecatii nici unui comite, ci numai judelui destinat
lor de rege, sau judelui ales de ei. Au dreptul s-i aleaga iiber judele i sa primeasca pe preotul sau pro,topopul pe carel
doresc ei. Toate pricinile ivite, sau cele cari se vor ivi in viitor
intre ei, vor fi judecate de primarul i batrnii kr, in afara de
cazurile de omucidere, violenta, furt si incendiu, cari vor fi judecate .de judele regesc dimpreuna cu primarul, iar din pedepsele incasate doua treimi vor reveni judelui regesc, iar o treime
primarului. Regele acorda apoi numitilor oaspeti dreptul de a
merge cu marfurile lor ori uncle, in deplind libertate, precum
dreptul de a tine targuri, la zile fixe, in orasele amintite,

faira sa plateasca nici o dare. Totodata opreste ca vreunul din
demnitarii regali sa poata face cu sila salas strangand daj die
spune regele in punctul 10 al
printre oaspeti. Mai hoteireim
ca pdmeinturile lor pe cart dupd cum deactului privilegial
clare.' ei prin defriseri le-au (tzar in stdpeinire
sei nu poatd fi
instreiinate din mcina lor de nimeni, oriceirui graiu sau neam ar
aparfine". Oaspetii vor plati in schimb regelui drept terragium
pentru fiecare pamnt cate o jumatate de soim in ziva de Sf.
Martin a fiecarui an. Daca vor sa intemeieze asezari noui, sunt
liberi s o faca, dar pentru fiecare curte sau pamanturi fara
aratura sa plateasca drept teragiu numai trei marci. In schimb
regele scuteste total pe oaspeti de dijma, de darea porcilor, a
fructelor si de plocoanele obicinuite, aceasta din cauza lipsei
si
cerealelor.
Drept justificare a acestor numeroase scutiri, regele arata.

in textul documentului motivele invocate de colonisti: quia
ipsa terra Maramurusiensis multum sterilis esse dicitur"
quod terra Maramurusiensis infertilis, laboriosa et gravis ad
residendum fore dignoscitur". Aceasta marturie a oaspetilor are
o valoare deosebita; ea riezuma experienta facuta de acesti stre-
ini in decws de peste 4 decenii, cari desi s'au asezat in cea

mai fertila regiune a Maramuresului, in valea Tisei, totusi o
gaseau neproductiva i greu de locuit. Ei nu erau deci in stare sa
valorifice bogatiile acestei regiuni i sa asigure veniturile cu-
www.dacoromanica.ro
96
I. MO GA
venite regelui, dimpotriva, pentru mentinerea lor in Maramure

regele le acorda alt isvor 'de venit i anume libertatea de a tine
targuri si de a face comer% scutit de dari.
Thee aceste scutiri i privilegii regele le acorda cu un singur scop: ca numarul supusilor credinciosi sa sporeasca, iar puterea regard sa se extinda Cat mai departe. (quod numerus
fideliurn subiectorum
augeatur et regalis potentia latius extendatur). Consolidarea pozifiei acestor colonisti in Maramures,
in afara de latura ei sectmdara economica, avea o importanfd inainte de toate politica.; ei erau un sprijin al puterii regale in aceste pdrii. Din acest motiv regele ii apara impotriva
dreptului de stapanire al locuitorilor de alta limba, precizand
ca pamanturile pe cari oaspetii le-au defrisat s nu poata fi
luate din mama acestora de nirneni, de orice graiu sau neam ar
fi el (terras eorum, quas ipsi stirpando praeocupasse dicuntur , nullis idiomatis vel nationis homines ipsos terras ab ipsis
auferendi habeant facultatem").
Acest al 10-lea punct din documentul privilegial are o semnificatie de mare valoare. El.presupune existenta unor drepturi
mai vechi de proprietate a locuitorilor de alt limbd si natiosau cel putin pretentia acestora de a fi stapanit
nalitate
in regiunea din Valea Tisei, unde in decurs de patru decenii cola.
nistii au savarsit defriseri de paduri pentru a castiga teren de

agricultura.
Un all fapt deosebit de caracteristic este absenta comitelui din actul privilegial. Atributiunile lui, intre allele, aceea
de a judeca in numele regelui in procesele de violenta, furt
omucidere, nu le indeplineste un comite, ci un jude anume insarcinat de rege. De veniturile comitelui nu se pomeneste nimic,
nici in forma de scutire acordata caspetilor. Dar certitudinea

absentei comitelui o avem nu numai din aceste consideratiuni,
ci inainte de toate din faptul cal in acest timp, vreme de cloud
decenii, intre anii 1328-1348, nu mai este amintit documentar
nici un comite in Maramures104),
104) Dr. Wertner M., Adalkok a XIV szzadbeli magyar vildgarchon.
www.dacoromanica.ro
97
Aceasta vacanta in demnitatea suprema de conducere a comitatului maramuresan este cu atat mai vrednica de a fi subliniata, cu cat tocmai in acest reistimp i anume pentru vremea
anterioarii anului 1343 docurnentele pomenesc de existenfa unui
voevod al Maramureqului. Anume in cunoscutul document din
21 Octomvrie 1343 regele pomeneste de Boghdan, quondam
woyvoda de Maramarosio, noster infidelis""5). De vreme ce la
1343 Bogdan era fost voevod", rezulta ca el si-a indeplinit

aceasta demnitate inainte de anul amintit, Far s se paata preciza de cand i daca regele 1-a recunoscut in aceasta demnitate
ca pe o autoritate oficiald in Maramures, sau voevodul functiona
fara incuviintarea regala. Deocamdata retinem ca inainte de
1343, in timpul and nu este amintita existenta vreunui comite
in Maramures, exista un voevod al acestui tinut, care
fr
indoiala
era conducatorul acelei populatii de alt graiu si
neam decal colonistii Sasi i Unguri, despre care se vorbeste in
punctul 10 al documentului privilegial din 26 Aprilie 1329.
2. Vechimea voevodatului maramuresan.
Odata stabilit acest fapt, se impune intrebarea: de cand

exista institutia voevodatului romanesc in Maramures?
Raspunsul isoricilor unguri
dupd cum s'a araat la inceputul acestui studiu
este ca institutia voevodatului a fost adusa aici de Romanii cari au imigrat din Moldova in sec. XIV pe
pamantul Maramuresului, mai precis: de catre antunite familii romane de rang superior, cari dupa imigrarea lor voiau sa
scoata in evidenta prin titlul de voevod starea lor mai aleasa
in sacietatea vremii"').
Pentru verificarea ipotezei de mai sus, precizam c documentar pentru intaia ora este pomenit un Roman in Maramures
tologiahoz. (Contributiuni la arhontologia laici maghiarii din veacul XIV)
in rev. Tertenelmi Tar, an. 1907, p. 24.

105) I. Mihlyi, o. c., p. 17.
100) E. Luchinich, o. c., p. 177, nota nr. 4.
7
www.dacoromanica.ro
1. MOGA
98
la 1317, anume Dragomir, fiul lui Dragos, care primise la acea

data, nu stim in ce conditiuni, moiile Giulesti si Valea Mare
(Nires)11, apoi la 1326 cneazul Stanislau fiul lui Stan, care

primeste mosia Stramturan, la 1336, fratii Drag si Dragos in
favoarea carora se delimiteaza mosia Bedeun si in sfarsit tot
din vremea domniei lui Carol Robert (1310-1342) fara sa precizeze anul, voevodul Silvestru (Erdeu) si fratele sau Stan, cari
primesc cneziatul din Sarasau110). Admitand, deci, c vreunul
din acesti Romani ar fi adus cu ei din Moldova titlul de voevod,
putea acest fapt sa ducal la constituirea unui voevodat al Maramuresului"? Fiindca, trebue subliniat, ca Bogdan nu era un
voevod" orecare, ca Silvestru de exemplu, ci regele precizeaza
cd era vayvoda de Maramarosio", deci voevodul intregului tinut. Si mai cu seamal putea admite regele s se constitue un
asemenea voevodat, child exista organizat Inca din anii 1303
1327 un comitat al Maramuresului?
In logica sustinatorilor teoriei imigrArii romnesti s'ar putea obiecta c regele putea admite constituirea voevodatului
maramuresan tocmai pentru a sprijini imigrarea Romanifor in
acest tinut, acordandu-le in acest scop. autonomia obiceiurilor
proprii cuprinse in jus valahicum si in institutia voevodatului.
0 asemenea obiectiune insa nu poate fi sustinuta cu nici o
dovada tiinific. Dimpotriva, daca ea ar corespunde realitatii
istorice, atunci in mod firesc pentru anii 1303-1327, cand sunt
porneniti comiti maramureseni, ar trebui sa avem amintiti ji
voevozi, ca subalterni sau colaboratori ai lor. Iar daca voevo-
datul s'ar fi organizat numai dupa 1327, regele n'ar fi putut

admite constituirea acestei forme de autonomie romaneasca in
detrimentul i chiar cu pretul desfiintarii comitatului, de vreme
ce comitele era reprezentantul puterii si al intereselor regale in
a cest tinut.
101)
I. Mihilyi, o. c., p. 27 nota nr. 5.

1") I. Mih1yi, o. c., p. 6.
109) I. Mihlyi, o. c., p. 13.
110) I. Mihalyi, o. c., p. 20.
www.dacoromanica.ro
99
Dar toate consideratiunile de mai sus devin inutile in fata

laptului documentar controlabil a voevodatul maramurefan exista mult inainte ca vreun izvor istoric sd poatd dovedi tiin(a unui
voevodat al Moldovei. Acest fapt singur arata catal lips'a de temeiu st la baza teoriei formulat de istoricii maghiari cd institutia voevadatului ar fi fost importat din Moldova in Maramures, si Inca tarziu, in sec. XIV.
Autorul acestei ipoteze pleac dela premiza falsg. cd Ro_
mnii Maramureseni ar fi imigrati din Moldova. Aceasta ipoteza ins6
pe care istoriografia ungureascal de mult o prezinta
nu se sprijinal pe nici o dovadai istorick ci
drept certitudine
exclusiv pe repetarea p'ana la exasperare a acestei asertiuni.

Insusindu-si aceasta ipoleza ea pe un fapt real, dl. L. Makkai
intentionat nesocoteste faptul ca acele familii
la cari se refer si al cdror numdr, dupa cum s'a ardtat este atat de redus
nici una nu este de provenient. moldoveand; despre nici
unul din Romnii amintiti documentele nu arata ca sunt ,,venetici" (advenae), cum se obicinuia in asemenea cazuri111). Dimpotrivk Cand se face aluzie la prezenta aceStei populatii maramuresene bAstinase in punctul 10 al documentului privilegial
acordat la 26 Aprilie 1329 colonistilor Sasi si Unguri de pe va-
lea Tisei, se intrevad pe seama acestei populatii drepturi de

proprietate mai vechi decg ale colonistilor, regele fiind nevoit
s'a ia apararea acestora, fatA de pretentiile ei nesprijinite pe
antErioare danii sau incuviintAri regale, ci pe constiinta stapa.nirii din stramosi a palmantului maramuresan.
Aceasta fiind realitatea, regele nu putea organiza aici comirtatul pentru a-1 sacrifica in fata unei institutii importate din
Moldova Inca neincadrat in ierarhia politica-administrativa a
regatului ungar. Dimpotrivk rostul infiintgrii comitatului a fost
tocmai supunerea acestei populatii baistinase la legile regatului
si deci a desfiintArii voevodatului existent, chiar daca documentele nu pomenesc de el.
111)
I. Moga, Les Rournains de Transy:vanie au Mayen Age. Bibliotheca

i E. Lukinich, o. c.,
Rerum Transilvaniae, VI. Sibiu, 1944, p. 89-91. Cf.

p. 168.
www.dacoromanica.ro
100
1. MOGA
Tot ceeace putem afla din documente in perioada mult mai

bogata in informatii de dupa anul 1343, confirma acest punct de
vedere in ce privete raporturile dintre comitat si voevodat,
3. Politica regald ungard fa(d de voevodatul maramurean.
In lumina acestor constatari, putinele documente anterioare

anului 1342 primesc un inteles cu totul diferit de cel care li s'a
atribuit pana acum. 0 atentie deosebita merita in aceasta privinta documentul din 22 Septemvrie 1326. Regele Carol Robert
,,tinand seama de dovezile de credinta si de serviciile vrednice
ale cneazului Stanislau, fiul lui Stan", si mai cu seama de statornicia fidelitatii lui si de sincera devotiune pe care totdeauna
a avut-o fa-Va. de Noi si fata de Sacra Coroana si de cari da dovada in prezent si credem ca va da si in viitor"... da posesiunea regala Stramtura (Surduc) din Maramures numitului cneaz
Stanislau si prin el mostenitorilor lui si urmasilor acestora iure
perpetuo et irrevocabiliter ae hereditarie possidendam, tenendam et habendam, eximendo et excipiendo eandem ab omni ju_
risdictione, judicio et collecta qualibet regali, per nos vel officiales nostros quoslibet exercencla, exigenda pro ternpore quando cumque, et dimissimus eidem Kenesio et suis heredibus, omnem ipsius terrae seu populorum in eandem commorancium debitum et collectam, more et lege nobilium regni precipiendam.
Nu lli ergo omnino hominum liceat presentem paginam. infringere,
aut ei ausu temerario contraire et nullus sit, qui super populos

dicte terre Zurduky collectam aliquam exigere presumpmat, quod
si quis facere presumpserit, Regiam indignationem incurant .$112).
Textul de mai sus a suferit mai tarziu un amendament.

Anume la 1346, and urmasii lui Stanislau, fill sai Micu, Neagu,
Manea si Radu, reconfirmara actul de danie primit de tataI

lar, regele Ludovic, dupd transcrierea integrala a documentului
din 22 Septemvrie 1326 mai adauga: Quendam autem articulum in pretacto privilegio paterno, scilicet de exemptione, ob1121 I Mihilyi, o. c., p. 6-7.
www.dacoromanica.ro
101
scurum positum, clarius specificamus. Ita ut idem Mik et fratres sui et ipsorum heredes, acl instar aliorum nobilium Regni
nostri, judicio et jurisdictioni regali, necnon aliorurn judicum ordinariorum Regni debeant et teneantur subiacere"h13). Acest
amendament, care abia acum, cu prilejul reconfirmarii actului

obtinut la 1326 de Stanislau, s'a simtit nevola a fi adaogat, drept
interpretare a itextului subliniat de noi din documenul privile-
gial originar, arata atat sensul in care a fost redactat, cat si

felul cum a fost aplicat textul daniei din 1326, in intelesul c
nu numai mosia Stramtura si locuitorii ei, ci chiar si cneazul
Stanislau i urmasii lui sunt scutiti de jurisdictia i judecata
regelui si a slujbasilor lui, precum si de orice dare regard'. Asa
s'a aplicat textul aratat pana in 1346 si se pare ca nimeni nu s'a
opus, de vreme ce abia in acest an, cand in urma pierderii pecetii de pe actul originar urmasii lui Stanislau se vdd nevoiti a-1
reconfirma, i se ida teictului amintit o interpretare mai restransa.
Aceasta din urma interpretare corespunde insa situatiei politice din 1346, cand regele era biruitor in Moldova si stapanea
in Maramures, iar nici decum celei anterioare cu doua decenii.
Drepturile acordate la 1326 sunt neobicinuit de mari, si
ele sunt semnificative pentru politica urmat de rege in acest
timp in Maramures. Comparandu-le cu cele obicinuite a fi conferite nobilikr cari au prestat servicii mari regalitatii, in deoscbi prin fapte de arme, cele oMinute de cneazul Stanislau depasesc orice uzanta in aceasta privinta. Avem atiume unicul
caz cand un cneaz roman obtine ca:
a) mosia i locuitorii ei si cneazul insusi sa nu fie supusi jurisdictiei si judecalii regelui i nici a subalternilor lui;
b) cneazul sa aiba dreptul a strange impozite feudale (lege
et more nobilium) fiind in acelas timp scutit atat el cat si populatia mosiei de impoziele regale.
Pentru a intelege rostul acestei neobicinuite clanii, se cer
reimprospatate unele evenimente premergatoare. Am aratat cd
In primavara anului 1317 izbucnise rascoala palatinului Iacob
113)
I. Mihilyi, o.
c.,
p. 21.
www.dacoromanica.ro
102
I. MOGA
Kopasz, a carui stapanire se intindea pana la Baia Mare in yecinatatea Maramuresului.
Aceasta rascoala n'a ramas fr rasunet intre Romanii

maramureseni. 0 indicatie in aceasta privinta ne-o of era faptul
c in acelas an 1317 regele cid lui Dragomir, fiul lui Dragos,
moiile Giulesti i Valea Mare. Asemenea danii nu se faceau
insa de cat pentru a rasplati servicli sau dovezi de credinta aduse
in imprejurari grele regelui si deci suntem in drept sa banuim c
Dragomir, pentru a-si merita dania obtinuta, a sprijinit actiunea
de infra.ngere a rascoalei lui Jacob Kopasz, poate chiar a participat la invingerea din acelas an 1317 a palatinului rebel la
Dobritin. Cum insa o danie similar* sau mice alt act de recompensa a servkillor prestate, regele n'a mai dat nici unui alt
roman maramuresan in acest timp, e logic sa presupunem ca
cnezii i multimea romanilor din acest tinut a avut alta atitudine de cat Dragomir, poate chiar una de insubordonare, de
revolta impotriva autoritatii regale. 0 atare miscare era cu atat
mai indreptatita, cu cat cu sprijinul acestei autoritdti se infiltrasera colonistii streini in cea mai fertila regiune a Maramuresului, in valea Tisei, unde Romnii se vedeau pe rand expropriati.
Revolta lui Iacob Kopasz si a lui Molts fiul lui Mois consti-
tuiau un prilej bine venit pentru Romanii maramureseni sa se

ridice impotriva acestor intrusi si a sprijinitorului lor comitele.
Se pare ca o asemenea miscare nu numai ca s'a produs, dar a
continuat si dup infrangerea in anii 1317-1318 a celor doi revolutionari amintiti. Ntunai admitand aceasta ipotezd se poate
explica de ce printre masurile luate de rege la inceputul anului
1319 impotriva revolutionarilor din Vestul Transilvaniei condusi de fiii lui Ladislau, a fost nu numai inlocuirea voevodului
transilvan Nicolae Pok, cu luptatorul neinfricat impotriva rebelilor, Doja de Debretin, ci si trimiterea lui Nicolae in Maramures, unde mai indeplinise functiunea de comite. Rostul lui Nicolae era deci sa aduca pe Romanii maramureseni in credinta
fata de rege.
Tinand seama de aceste antecedente, dania obtinuta de cneazut
www.dacoromanica.ro
103
Stanislau primeste semnificatia unui act ce depaseste caracterul

sau individual. Timpul cand a fost data, corespunde epocei in
care regele rasplatia din plin pe toti cei ce au contribuit prin

atitudinea sau faptele lor la infrangerea rebelilor. Dupa cum s'a
ardtat, in aceste acte de rasplata in mod curent se precizeaza
faptele de arme sAvarsite in slujba regelui. In actul de dank

din 22 Sept. 1326 acondat lui Stanislau nu se face ins nici o
pomenire de asemenea fapte de arme, ci se subliniaza ca un
merit deosebit al cneazului roman neclintita credinta si sincera supunere" fata de rege si Sacra Coroana, atitudine pe care
regele nadAjdueste ca Stanislau o va mentine si in viitor. Acum
se pune in mod firesc intrebarea daea o asemenea atitudine izolata a unui cneaz roman din Maramures putea reprezenta pentru rege o important:A suficienta a justifica dania i libertAtile
exceptionale acordate prin. actul amintit? Fara indoiala ca da,
insal numai in cazul cand cneazul avea suficientA trecere printre
multimea Romanilor maramureseni cari au avut atitudine potrivnica celei dovedite de Stanislau, fiind ostili autoritatii regale
si deci i reprezentantului ei in Maramures, comitele.
Putea exista o asemenea nemultumire impotriva comitelui?
FArA indoiald ca. da; insAi fiinta comitatului Maramuresan yenea sa introducA o altA ordine de drept decat cea autohtotna romaneasca: ordinea i justitia fendald. Din acest motiv cneazul
care accepta aceastA ordine, detinand puterea lui din mama regelui si sub controlul comitelui, daca ar fi incercat sA impuna
dreptul i fiscalitatea feudala chiar si in satele pe cari le detinea dela rege
cum era cazul Stramturei
risca sA intampine rezistenta poporului114). Din acest motiv Stanislau obtinu
dela rege ea masura de prevedere:

a) neobligativitatea de a primi si a se supune atat el, cat
si locuitorii Stramturei justitiei i fiscaliatii feudale si
Lipce
114)
i
altfel
Cf., in aceast5 privinti ordinul sever dat de rege Rominilor din

Hernice de a se supune cnezilor impusi de el, poruncindu-le ca
nu indrizneascii a face. (I. Mihulyi, o. c., p. 29-30).
www.dacoromanica.ro
104
1. MOGA
b) scutirea de impozitele regale, cari, in cazul cand incasarea darilor feudale riu s'ar putea efectua, sa poat fi retinute
drept recompensa pentru el.
Aceste neobicinuite libertati acordate cne.azului Stanislau
dovedesc ea organizarea ordinei feudale prin comitat in Maramure intampina mari rezistente printre Romani si lasa sa
intrevada ca meritele dovedite de cneazul Stanislau prin ne_
clintita sa credinta fata de coroana ungara nu se reduc numai
la neparticiparea eventuala la vre-o fascoala, ci mai cu seama
la atitudinea binevoitoare, poate chiar la sprijinul efectiv dat
pentru consolidarea comitatului regal in Maramure.
In lumina acestor consideratiuni, documental din 22 Sept.
1326 constitue o forma de cornprornis intre voinfa regelui de a
introduce in Maramures ordinea feuclalei prin mijlocirea cornitatului i intre ordinea beistinase cuprinsei in jus valachicum exercitatei de cnezi i voevozi, ordine de care era nevoit sd find seama. Acest cornpromis constituia cea mai ispititoare tentafie ofeWei de rege cnezilor maramureseni pentru a-i ceistiga la credinfa
fafei de coroana ungard.
In vremea cand Stanislau primise dania amintita, exista un
comite in fruntea Maramureului. Scurta prezenta a acestuia in-
sd (1326-1327) si absenta urmatoare timp de doug ,deceni

(1328-1348) a comitilor maramureseni, ne determina sa credem cd institutia comitatului in aceste regiuni la 1326 era intrata in grea criza; altfel regele n'ar fi oferit lui Stanislau acea
formula de compromis cu ajutorul careia credea ea va mai putea
converti si pe altii pentru salvarea si consolidarea acestei institutii ca organ al puterii regale in Maramures. Adaogand la aceste constatari faptul cal anii urmatori, la 1329, regele ia masuri
pentru asigurarea rezultatelor obtinute de colonistii Sasi si Unguri in valea Tisei, acordandu-le cunoscutele privilegii i apaintr'o vreme cand in Maramure nu era comite
randu-le
pamanturile defrisate de ei fata de pretentiile de mai vechi

proprietari ale populatiei bastinase, avem intrezarita adevarata
situatie politica din aceasta regiune.
De fapt, prezenta colonistilor Sasi si Unguri in orasele Visc,
www.dacoromanica.ro
105
Hust, Teceu si Campulung, constituia singurul reazim de nadejde al puterii regale in Maramures. Asezarile lor, toate dealungul vaii Tisei
care pentru ei era inch' tot o regiune neproductivg si greu de locuit"
straiuiau singura cale de patrundere dinspre Ungaria in acest tinut. Din acest motiv credem cit
nu numai prin simpla intamplare, in rarele cazuri cand se intampla ca regele sg castige pentru sccpurile lui politice oameni
mai de seama dintre Romani, le dadea mosii tot pe valea Tisei,
in apropierea colonistilor amintiti, cgutand oarecum sg-i solidarizeze cu acesti oaspeti in sustinerea comund a unui regim, pe
care poporul din regiunea dealurilor si dela munte ii priveau cu
ostilitate. Astfel, mosia Bedeu a carei delimitare noug se face
la 1336 in favoarea lui Dragos si Drag
amandoi pomeniti ca
revientes regal", deci ca nobili in slujba regelui se afla intre

Teceu i Campulung, iar Sarasgul, al carui cneziat tot dela Carol Robert il primise voevodul Silvestru si fratele sau Stan, este,
asezat intre Campulung si Sighet.
Alte documente privitaare la Romani i la Maramure in
general de pe vremea lui Carol Robert (1310-1342) nu sunt
cunoscute. Se pare ca numai la aceste patru familii (Dragomir
din Giulesti, Dragos si Drag din Bedeu, cneazul Stanislau si
voevcdul Silvestru cu fratele sgu) s'a redus succesul regelui de a castiga cameni credinciosi, dispui a primi orclinea feudala si supunerea neconditionatg fatal de Coroang. Rezultatul nu era de dispretuit, tinand seama cit cei doi frati, Dragos i Drag, vor fi mai tarziu campionii politkei regale in Moldova, inainte de descalecatul lui Bogdan.
Carol Robert n'a ajuns sa se bucure de roadele acestor

convertiri. Faptul ca dela 1328 pang la sfarsitul domniei (1342),
deci timp de un deceniu si jumatate, n'a numit nici un comite in
Maramures, dovedeste eit preznta unui asemenea demaitar se
lovea de rezistenta tmor factori puternici, cari nu putea fi nici
cele cateva familii romanesti amintite si cu atat mai putin colonistii privaegiati, ci massa populatiei bastinase in frunte cu
cnezii si voevodul ei. Fara aceasta rezistenta puternica nu poate fi explicatg absenta comitilor maramureseni in acest timp,
www.dacoromanica.ro
I. MOGA
106
cum nu poate fi motivat nici caracterul vadit politic al drepturilor i libertatilor neobicinuit de mari date cneazului Stanislau, precum nici momentul acordarii privilegiilor speciale colonistilor Sasi i Unguri de pe valea Tisei.
4, Rdscoala lui Bogdan.
Aceasta rezistenta colectiva condusa de voevod o vedem

confirmata documentar de faptul ca. la 21 Oct, 1343, cand pentru intaia ora se rupe tacerea, pomenind despre fostul voevod
al Maramuresului in persoana lui Bogdan, acesta este aritit

ca rebel: noster infidelis", cum precizeaza regele. De cand
data actiunea de nesupunere a lui Bogdan nu se poate preciza. Faptul insa, care nu poate fi coniestat, ca Bogdan a indeplinit functiunea -de voevod Inca ide pe vremea lui Carol Robert
si ca nici un izvor contimporan nu arata c nesupunerea lui
Bogdan s'ar fi produs si in vremea acestui rege, ne indreptateste sa banuim fie ca regele intre anii 1328-1342 a sacrificat
comitatul recunoscand voevodatul romanesc in deplina lui autonomie, fie ca
i aceasta ipoteza ne pare mai verosimila
acesti ani constitue o perioada de negocieri i concesiuni din
partea regelui, care suspendand numirea de comiti in Maramures, cauta sa obtina dela voevodul roman modalitatea acceptabila prin care autonomia romaneasca s'ar fi putut incadra in
ierarhia regatului ungar,
5i intr'un caz si intealtul, rezulta ca actiunea revolutiona-
ra a lui Bogdan a inceput dupa moartea lui Carol Robert si

urcarea pe tronul Ungariei a regelui Ludovic Angevinul (21
lulie 1342), fapt care dovedeste ca noul rege a luat alta atitudine de cat fatal sau in chestiunea voevodatului, sau poate s'a
grabit sa ia masuri pentru a pune capat unei actiuni mai vechi
de insubordonare a lui Bogdan, destituindu-1 din voevodat. Dacii o asemenea schimbare radicala in raporturile dintre vocvodat i regalitate nu s'ar fi produs, documentele ar fi ignorat
total, in orice caz ar fi mai intarziat inca sa pomeneasca de
voevodatul Maramuresului.
www.dacoromanica.ro
107
Despre actiunea revolutionara a lui Bogdan in acest timp,

izvoarele nu dau indicatiuni de cat incidental. Anume documentul din 21 Oct. 1343 arat cg. Joan, fiul lui Dionisie Klcsei
a dat in judecatd pe Craciun de Bilke, voevodul Romanilor din
Bereg, acuzandu-1 ea' a sprijinit pe fostul voevod al Maramuresului, Bogdan, necredinciosul regelui, in lupta pe care voevodul
rebel a purtat-o impotriva fratilor Klcsei in iarna din 1342

1343 si pe care intentiona s o reia din nou. Regele convingandu-se de nevinovaltia lui Craiciun, Ii scuteste s'a se prezinte in
proces1").
Despre acesti frati Klcsei se stie ca moiile lor afratoare

in judetul Saitmar, fusesera sechestrate de Carol Robert in favoarea Coroanei, fapt care determina pe numitii frati sa poarte
un lung proces pentru recunoasterea dreptului de proprietate
asupra mosiilor pierdute. Ei au obtinut reintegrarea in posesiune abia la 1 Iu lie 1344, drept recompensa a meritelor castigate
in luptele pe care k-au purtat cu voevodul revolut.onar Bogdan116). Acuzatia lui loan Klcsei impotriva voevodului de Bereg, Craciun, ea' ar fi sprijinit pe Bogdan in aceste lupte, chiar
daca s'a dovedit nedreapta in ce priveste persoana lui Craeiun
si a fiilor sali, nu putea fi formulata, ,dacal actiunea revolutionarai a lui Bogdan n'ar fi alat rdsunet i printre Romanii din
Bereg. Nu este exclus ca voevodul maramuresan sa fi asteptat
ajutorul lui Craciun, sau sa fi dus negocieri prealabile cu el in
acest sens, dar voevodul de Bereg, tinand mai mult 1,a siguranta
situatiei lui si a fiilor sal, precum i la beneficiile1") pe cari le
avea de pe urma atitudinei credincioase fata de rege s'a se fi
rasgandit, evitand sa." treac de partea lui Bogdan.
Ludovic avea motiv s aprecieze luptele fratilor Klcsei imI. Mihlyi, o. c., p. 17.
116) Dr. Karicsonyi I., A rnapar nemzetsgek a XIV szzad kzepeig.
115)
(Semintiile maghiare piin5 la mijlocul sec. XIV). Vol. III. Budapest, 1901, p. 70.
111) Mosia Bilke se afli in coltul Nord-Estic al comitatului -Bereg, in

apropierea imediati a Maramuresului. Criiciun o avea de mult; la 1339 se
face o nou5 delimitare a ei in favoarea lui Criiciun. (Cfr. E. Lukinich, o. c.,
p. 93-94).
www.dacoromanica.ro
108
1.
MOGA
potriva voevodului maramurean cu ata.t mai mult, cu cat actiunea revolutionara a acestuia se deslantuise tocmai child regele incepuse pregatiri in vedrea campaniei impotriva Tatarilor
din Moldova. Ceruse anume, dela papa Clement VI deslegarea
pacatelor pentru el si luptatorii lui in cazul Ca vor cddea pentru
apararea credintei catolice in razboiul sau lupta contra schismaticilor, Tatarilor, paganilor i a altor neamuri necredincioase" si Ludovic obtinu aceasta iertare prin rescriptul pontifical
din 6 Martie 1343118). Campania fu amanata
se pare din cauza actiunii lui Bogdan; expeditia s'a desfasurat apoi in anii urmatori, 1345-1346, condusa fiind de Andrei Lackfi, comitele
Secuilor11). In urma succeselor obtinute, Ludovic, pentru consolidarea puterii regale in Moldova eliberata de Tatari, la 1347
reinfiinta episcopia catolica din Milcov.
Curand dupa aceste campanii din Moldova, avem noui stiri
despre actiunea desfasurata in Maramures de revohitionarul
Bogdan. Anume, un document din 15 Septemvrie 1349 arata Ca
$tefan, fiul lui Iuga i nepot al lui Bogdan nuperrime notam
infidelitatis Bogdano quondam vayvoda patruo suo, nostra et
regni nostri infideli notorio adherendo incidit" si a alungat pe
Giula fiul lui Drago i pe fratii aceluia, anume Dragos, $tefan, Tatar, Dragomir, Costea si Miroslav de pe mosiile lor Giu118) Documentul, copiat din arhiva Vaticanului se aflii in posesiunea
d-lui Dr- St. Pascu, cruia Ii multumesc pentrucit mi 1-a semnalat.
118) Pentru aceastii calitate a lui Andrei Lackfi cfr. Wertner AL, o. r.,
in Trtnelmi Tdr, 1907, p. 63. Documentul din 1343 care aminteste pe Andrei Lackfi ca voevod al Transilvaniei e fals (Cfr. Dr. Karicsonyi I., A
lzamis, hibirskeltii s keltezetlen oklevelek kritikai jegyzeke. (Catalogul critic al documentelor false, gresit datate i nedatate). Budapest 1902, p. 36)
deci si concluziile lui D. Onciul (cfr., Originele Principatelor Rorndne. Bucuresti, 1899, p. 247), trase din acest document fals privitoare la data expeditiei din Moldova in anul 1343 famin gresite. Ordinea in care croni
carul loan Kiikii 116 povesteste aceastii expeditie, dupii clitoria reginei Elisabeta in Italia (1343-1345) si inainte de campania din Croatia (1344-1345),
nu poate servi drept indicatie cii expeditia din Moldova a fost la 1343. Ea
s'a putut siviri
In mill and regele era ocupat in alte 'Atli, de vreme
ce nu el o conducea. Mai degrabii stint exacte datele stabilite de Podhracki,

anume anii 1345, 1346, combitute de Onciul.
www.dacoromanica.ro
109
lesti i Valea Mare (Nires) primite dela Carol Robert, arzandu-le i casele, din pricina c Giula i fiii sai a via fidelitatis
divertere et suo (scilicet Sthepani) ac ipsius Bogdan quondam

voyvodae, nostri infidelis notorii, contubernio et societati jungere nequivissent'.120%j Dim. OnciuP"), considerand pe nuperrime" din textul de mai sus ca referindu-se la o actinne recenta.
a lui Bogdan o pune in legatura cu descdlecatul aoestuia in
Moldova, care s'ar fi savftrsit in anul 1349. Textul insa ni se
pare destul de clar: nuperrime" se referd la recenta aderarea
a lui Stefan la actiunea unchiului ski Bogdan si la devastarea
mosiilor lui Giula i deci cronologia lui Onciul bazat pe interpretarea semnalat mai sus este gresit datat cu un deceniu mai
de vreme dect cea arAtat de cronicele moldovene.
Documentul de mai sus arata. atitudinea lui Bogdan fata de
rezultatele obtinute de rege in campaniile din Moldova. Voevodul maramuresan reia actiunea revolutionar impotriva regelui
pe langa motivele
probabil
*i a Coroanei, folosindu-se
vechi si de argumente mai noui: amenintarea catolicismului in
Moldova si Maramures 122) deopotrivai, contra ortodoxiei. Incearca sa determine pe Giula fiul lui Drago i pe fiii sal sa
adere la miscare, dar acestia, infeudati prin dreptul de proprietate detinut dela rege asupra mosiilor lor, raman neclintiti
alaturi de Coroand. Bogdan reuseste in schimb s convinga pe
nepotul &au Stefan, fiul lui Iuga, care porneste actiunea de razbunare impotriva Dragosizilor din Maramures, alungandu-i din
moiile Giulesti i Valea Mare si arzandu-le casele. Faptul s'a
petrecut curnd nuprrime", inainte de 15 Sept. 1349.
Acelas document mai precizeaza. apoi cal la data de 15
Sept. 4349 in fruntea voevodatului maramuresan stalea fratele
lui Sitefan, Johannes, filius Ige, voyvoda Olachorum nostro_
I. Mihilyi, o. c., p. 27.
121) D. Onciul, o. c., p. 100, 244.
120)
10) La 1346 protopopul catolic din Sighet face juriimiint in calitate de

Vicarius in Maramorosia" al episcopului din Agria, dovadii a unui program
sporit de activitate a catolicismului in Maramures (I. Mihily, 0. c., P23-24).
www.dacoromanica.ro
1 10
I. MOGA
rum Maramarusio", cum il numeste regele. El nu era insa unica

autoritate in Maramures; tot la data de 15 Sept. 1349 apare in
calitate de cornite al acesui judet pana la 31 Martie 1350, Andrei Lackfi, care nu mai este acum numai comite al Secuilor, ci,
pe langa demnitatea de comite al Maramuresului, mai detinea
si pe cea de comite al Brasovului si al Salmarului123).
Aceasta prima aparitie documentard a unui voevcd oficial
recunoscut in Maramures, concomitent cu comitele sub controlul
caruia era asezat, impune in mod firesc intrebarea, cine a exercitat puterea voevodala in Maramures in rastimpul dela 1343
pana la 1349?
Dl. C. C. Giurescu crede c Drago121. Nici un document
nu pomeneste de Dragos in calitatea lui de voevod al Maramuresului, iar in imprejurarile de atunci, nurnirea si functionarea
acestui serviens regius" ca voevod maramuresan nu putea sa
rainana trecula sub tacere de documente. Titlul de voevod al
Maramuresului atribuit de traditie125) lui Dragos, provine fr
indoiala din calitatea mai tarzie de voevod al Moldovei, dem-
nitate pe care fauritorii traditiei nu puteau sa nu o acorde

123) M. Wertner, o. c., in Trtenehni Tar, 1907, p. 24.
121) Istoria Romdnilor. Ed. III, vol. I. Bucuresti, 1938, p 386. Cfr. ei
N. Iorga, Istoria Romfinilor. Vol. III. Ctitorii. Bucuresti, 1937, p. 204, unde
vorbind despre unirea Stmarului, Maramuresului, a Secuimei i Brasovului
sub conducerea lui Andrei Lackfi, scrie: In leg5tur5 cu aceasta sau i indat5,
dincolo de acestea, nefiind intindere si se fac5 un Banat, cum se va incerca
Is Vidin peutril Bulgaria, s'a dat o siinpl de:egatie lard titlu unuia din
multii voevozi maramureseni, lui Dragor.
125) Cf. Letopisetul dela Bistrita i cel dela Putna la D. Onciul, o. c.,
p. 71. Variantii mai bogat5 a traditiei, din cronica anonimii nu admite un
voevodat maramuresan a lui Dragos. Acesta este doar un brbat cuminte ei
viteaz" care impreunii cu tovarii s5i, dup.(' ce au ucis zimbrul cu prilejul
viniitoarei din Moldova s'au intors indirit". Si s'au rugat de craiul unguresc Vladislav s5 le dea drumul, iar craiul cu mare milostivire i-au lasat
85 piece". Asa au revenit cu totii apoi in Moldova ei abia acum i aici!
si-au ales pe Dragos domn si voevod. $i de atunci s'au inceput cu voia lui
Dumnezeu teara Moldovei"... (Apud D. Onciul, o. c., p. 73 74). Aceast
parte a traditiei, asa cum se cuprinde in cronica anonimi, cuprinde mai mult
..adevir istoric.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSILVANIE I
111
unui descalecator de tare.' si pentru timpul si locul lui de provenienta.
S'a emis l i parerea ca in rastimpul amintit voevod al Maramuresului ar fi fost tot Bogdann. Documentele insa, atat la
1343 cat si la 1349, il pomenesc staruitor ca lost voevod al

Maramuresului" Si ca rebel" impotriva regelui. Sigur este deci
numai voevodatul lui Bogdan inainte de 1343, pe vremea lui
Carol Robert127); in primii 6 ani de domnie a lui Ludovic, nu,
Tinand seama apoi de faptul ca regele in acesti ani poarta primele campanii in Moldova si deci cal este putin verosimil ca s
fi pornit la o asemenea intreprindere fdra se' aiba asigurata li-
nistea in Maramures, pare cu atat mai greu de admis s fi

lsat soarta acestei provincii in mane. revolutionarului Bogdan,
fare' sa o fi Idat in grija unui comae, calruia sa-i fi resat sufi_
ciente forte militare pentru a infrana pe voevodul rebel. In acest
timp insa nu avem amintit nici un comite in Maramures

deci suntem in drept sa banuim ca regele avea aici un om de
incredere printre Romani, care se bucura de suficienta autoritate. Acest pm credem ca a lost Iuga. Ca frate a lui Bogdan, el
aducea prestigiul ce se lege de membrii familiei voevodale si
printr'o atitudine rezervata fata de activitatea voevodului rebel,
el putea potoli pe Romanii maramureseni, facandu-i sa astepte
solutionarea problemelor ridicate de Bogdan dela rezultatul
campaniilor militare din Moldova. Faptul c Iuga nu este amintit de documente ca voevod sau ea fost voevod al Maramuresului, nu exclude ca el sa fi indeplinit rolul indicat mai sus,
cu atat mai mult cu cat o numire a lui de catre rege ca voevod
ar fi stricat scopului urmarit, provocand conflictul si rupture,
cu fratele sau Bogdan, popularul voevod al Maramuresului,
126) Dl. L. Makkai, in comentarul pe care-I face documentului din 21
Oct. 1343 (Cf. E. Lukinich, o. c., p. 101), in arborele genealogic al Bogdfinestilor, considerii pe Bogdan voevod al Maramurcsului intre anii 1343 1365.
127) Pentru timpul anterior anuliti 1343 dl. L. Makkai asear5 voevo I
in Mararnures pe Iuga, desi cum s'a ariitat, in acest timp e sigur voeNodatul
lui Bogdan. Singurul timp ciind Inga a putut implini neoficial dar efectiv
aceastil sarcinA sunt anii 1343-1348.
www.dacoromanica.ro
112
I. MOGA
In perspectiva acestor consideratiuni, numirea lui Joan, fiul

lui Iuga, ca voevod al Maramuresului, in preajma sau chiar in
fara ca documentele sa pomeneasca in prealabil
anul 1349,
de vreun serviciu facut de acesta regelui
apare ca o dreapt
rasplata a serviciilor reale dar tacute ale tatalui sail.
Punerea voevodului loan sub controlul comitelui de Maramures in persoana puternicului si temutului Andrei Lakfi, s'a
facut din cauza neprevazutei defectiuni a lui $tefan, fratele

voevodului. Hotararea s'a luat la Bistrita unde la mijlocul lu_
nei Septemvrie 1349 venise regele pentru a verifica situatia
din Moldova si pentru a lua masuri cuvenite in Maramures, in-
nainte de a pleca, insotit de Andrei Lacfi, in campania din

Italia.
Aici, la Bistrita, se afla atunci si Ioan, voevodul Maramuresului, chemat de rege pentru a raporta asupra situatiei create
de miscarea lui Bogdan si defectiunea lui Stefan. Aceasta defectiune a trezit neincrederea regelui si fata de voevodul frate,
banuit probabil ca lasa mana libera unchiului sau Bogdan.

Faptul ca n'a putut impiedeca pe fratele sail. Stefan sa alunge
Pe Dragosestii din Maramures de pe mosiile lor Giulesti si
Valea Mare, apasa greu pe umerii voevodului Joan. Din acest
motiv regele decise punerea voevodului sub controlul lui Andrei Lackfi, a ca'rui putere se intindea dealungul intregei granite ide Nord-Est a tarii, din Satmar, peste Maramures si Se-
cuime pana in Brasov si in Moldova pe care el o apara de

Tatari. In ziva de 15 Sept. 1349, voevodul Ioan, insotit acum
de un om de incredere a lui Andrei Lackfi (Nicolaus filius
Petri, proximus et fidelis magistri Andreae Lack") fu trimis
de rege dela Bistrita in Maramures, cu ordin la mana ca fara
intarziere sa reaseze in posesiunea mosiilor Giulesti si Valea
Mare pe Giula si fiii sal, iar peste cateva zile, la 21 Sept. 1349,
voevodul Joan raporta din Sighet regelui ca a executat ordinul, de fata fiind toti cnejii maramureseni si vecinii mos iei128).
Tot ca o masura de asigurare a ordinei in Maramures tre128) I. Mihilyi, o. c., p. 27-29.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSILVANLEI
113
bue considerat si documentul dela 1 Aprilie 1350 in care regele

daruieste cneziatul satelor romanesti din Maramure Lipce si
Hernicesti (Zeleumezeu) lui Seracin, Nicclae, Valentin si Luc.aciu, fii lui Craciun de Bilke, vcevodul din comitatul Bereg.
Caracteristic pentru acest act de danie este ordinul energic formulat al regelui caltre populatia acelor sate, sa primeasca pe
fratii amintiti ca pe cnezi si stapani ai lor (tamquam Kenesios et
senicres vestros), sa-i pdstreze atat pe ei cat si pe urmasii lor in
pace (pacifice!) si in toate sa se supuna lor, asa cum au ascultat
1 de cnezii predecesori. Altfel sa nu indrgsneasca a face.'").
Acest ordin, neobicinuit in asemenea acte de danie, dovedeste
cal populatia acestor sate era in stare de insubordonare si ca

regele credea posibil ca ea sa refuze primirea unor cnezi strdini,
chiar daca din ordinul lui ar fi asezati in fruntea satelor amintite, poate tocmai fiindca erau cnezi regali si nu alesi de populatie, Deasemenea documentul precizeaza c regele claruise fiilor
voevodului Craciun din Bereg cneziatul acestor sate cu scopul:
habitatorum multitudine decorari et ad statum uberiorem reformari", ceea ce lasa sa se intrevada c o buna parte a populatiei plecase impreuna cu cnezii lor, probabil in tabara lui
Bogdan,
Decicamdata, drept consecinta a actiunii desfasurate de

voevodul rebel si a reactiunii imediate regale, s'a ajuns ca,
dupa dotia decenii de absenta totala (1328-1348), comitatul

maramuresan sa fie reinfiintat, iar voevodatul
care in aceste
cloud decenii se impurese ca unica autoritate efectiva in Maramufu subordonat comitatului. Poate la aceasta, in afara de
re
evenimentele aratate, a ccntribuit
dac ipoteza ncastra este
justa
moartea voevodului Iuga, ai carei fii s'au dovedit sub
nivelul prestigiului si autoritatii tatalui lor,
Reabilitarea Dragosestilor din ordinul regelui, chiar de
catre fratele lui Stefan care i-a alungat de pe mcsii, apoi rein-
toarcerea voevodului Joan dela Bistrita cu demnitatea pusa

sub controlul si tutela comitelui maramuresan, constituia o lo129)
I. Mih.1yi, o. c., p. 29-30.

8
www.dacoromanica.ro
114
I. MOGA
vitura data actiunii lui Bogdan, ale carui acte erau aratate
ca neputincioase fata de vointa regala. Dar mai scadea simtitor si prestigiul fiilor lui Iuga, deci a Bogdanstilor, fata de
Dragosesti. Situatia acestora din urrna a fost si mai mult consolidata prin numirea lui Dragos, la 1352, ca voevod al Moldovei130).
Prilejul pentru asezarea lui Dragos in aceasta demnitate

aduserd pregatirile pe care le facea regele pentru o expeditie hotaratoare impotriva Tatarilor cLn Moldove1). Dela
1336 nu mai avem nici o stire despre Drago i fratele sau
Drag. Nu este exclus ca ei inca din vremea campaniilor dela
1345-1346, sa fi ramas in Moldova, sau poate numai in regiuii
nea Bistritei, eventual a Campulungului molodovenesc, colaborand. cu Andrei Lackfi, comitele Secuilor, la organizarea Mal-
dovei si la apdrarea ei impotriva Tatarilor. Nu avem nici un

document care sa arate o recornpensa data de rege lor, sau
chiar numai o mentionare a lor in. aceasta activitate. Faptul
insa, c regele pe Drago ii insaraineaza, la 1352, cu conducepe care trebue sa o banuim cel putin in parte,
rea Moldovei,
daca nu total, organizata ca provincie periferica a regatului
ungar
ne lasa sa intrevedem ca. Dragos era un bun si verificat
cunoscator de pe teren al imprejurarilor de acolo i cd era cel

mai indicat om care,
cunoscut de Romanii din Moldova
era in masura sa-i tina in ascultare fata de coroana ungara si
sa-i ducal la lupta impotriva Tatarilor1"1.
Organizarea statului moldovean i desdvdrsirea mai prin
afezarea lui Dragos ca voevod al larii, coincide cu destituirea
lui loan fiul lui luga din voevodatul maramuresan. Infrant,
130) Lui Drago i fiului su Sas cronicele Ii dan 6 ani de domnie
inainte de desciilecatul lui Bogdan dela 1359, deci Dragos a inceput si domneascii in calitate de voevod al Moldovei la 1352.
131) Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Romiinilor, 12, Bucuresti, 1890, p. 22, 24-28.
132) Traditia cunoaste un descalecat in mass3: au plecat din Mara

mure c0 toti tovarsii lor i s'au asezat acolo i i-au ales pe Dragos domn 51
vocvod". (Onciul, o. c., p. 71, 73-74).
www.dacoromanica.ro
115
rebelul infocat din anii 1348-1349, se pocaeste, obtinand acum iertarea regelui i impreuna u Joan, destituit din
voevodat, la 14 Mai 1353 se multumesc ca in calitate simpla
fideles servientes
de Stefanus et Iohannes Olahi... Hill Ige
Domini Regis".., sa imparta intre ei acea portiune din domeniul
familiar Cuhea, care le revenea lor133). De partea apartinatoare
lui Bogdan regele nu s'a atins. Desi era socotit ca rebel

la 1349 se precizeaza ca' este nostro et regni nostro infiidelis
notorius" i deci indeplinea toate motivele pentru a fi judecat
pentru inalta tradare cel putin la confiscarea averii,
regele
nu indrazneste sa sechestreze averea lui Bogdan i nici cu prilejul impartirei dela 1353 nu o dA nici fiilor lui Juga, nici altor
servientes regii, probabil avand Inca naclejde.a sA-1 reintoarca
la credinta faVA de Coroana. Bogdan nu era doar un delicvent
comun, ci un razvratit in numele unei idei potrivnice regalimbUt si coroanei ungare. Imparteala dela 1353 constituia totusi un
succes pentru rege; pe aceasta cale s'a rupt definitiv legatura
intre Joan si Stefan, fiji lui Joan, si unchiul lor Bogdan, deci o
mai mare izolare a acestuia si tm indemn pentru ceilalti aderenti ai lui sa-1 paraseascA, de vreme ce i nepotii lui, inclusiv
rasvratitul de odinioara Stefan, 1-au parasit. Ultima nadejde a
aderentilor lui Bogdan, regele socotea s o spulbere prin campania pe care o pregatea pentru indepartarea definitivA a TAtarilor dintre Prut i Nistru si consolidarea autoritatii coroanei
ungare si a domniei lui Dragos in Moldova.
cum se stie
Expeditia
s'a desfasurat in 1354, cu deplina izbanda. Dragos poate a cazut in lupta; in orice caz n'a
supravietuit mult aceasta victorie. DupA cronologia letopisetului dela Bistrita intre anii 1354-1358 a domnit in Moldova fiul
sau Sas.
Fratele acestuia, Drag, apare la 1355 in documente ca
nefiind in Moldova, ci in calitatea de comite (comes Drag")
ca delegat al regelui, insArcinat sa revizuiasca granitele mosiei
Giulesti i Valea Mare in favoarea lui Dragos fiul lui Giula i
138)
I. Mihilyi, 0. c., p. 30---32.
www.dacoromanica.ro
116
I. MOGA
a fratilor
sAi131).
Sa fi fost aceasta o incercare a regelui de a
verifica la fata locului, cum ar fi primita de Romani instalarea lui

Drag in functia de comite al Maramuresului, cu evidenta conse-
cinta a renuntarii definitive la vcevodat? Daca prezenta lui

Drag in calitate de comite i delegat al regelui la aceasta hotarnicie ar putea fi in acest sens interpretata
ceeace date
fiind imprejurarile politice de atunci n'ar fi exclus
ar insemna, fie ca Romanii maramureseni au privit rau aceast
eventualitate, fie ca Drag insusi n'a vrut sa ia asupra lui oprobriul unei asemenea situaiL
In anul urmator, Maramuresul este pus sub autoritatea lui
Oliver Ratold, comite de Satmar i Maramures, (Noemvrie

1356)131. Despre existenta oficial recunoscuta a unui voevod
roman dela 1349 incoace nu mai avem nici o tire. Voevodatul
maramuresan pare s fi fost desfiintat la 1356 in favoarea co-.
mitatului. A fost sau nu o masura temporala de incercare
dela 1356 pana la 1361 nu mai avem amintiti comiti maramureseni
nu putem preciza. Prezenta chiar si numai vremelnica
a unui comite in Maramures, in timp ce nu exista nici un voevod roman oficial recunoscut, constituia insa pentru Bogdan si
aderentii sai o confirmare a scopurilor urmarite de politica

regala in Maramure i deci un prilej de a relua cu si mai indarjita hotarire miscarea revolutionara. De data aceasta numarul aderentilor hotariti sporeste, iar Bogdan da m;scarii un
obiectiv nou: stapanirea Moldovei, fiindca acest bastion rasaritean al coroanei ungare, atata timp cat era condusa de oameni credinciosi regelui, zadarnicea mice putinta de afirmare
a autonomiei romnesti din Maramures.
5. Desceilecatul lui Bogdan in Moldova.
Prilejul potrivit pentru trecerea in Moldova, Bogdan iI

gasi dupa moartea voevodului Sas, intamplata in anul 1358.
131)
I. Mihlyi, o. c., p. 35-36.
135) Wertner M., o. c.. in Trtenelmi Tar, 1907, p. 21.
www.dacoromanica.ro
117
Cronicarul Joan de Kfikii 116, fara s precizeze anul, povesteste

evenimentele: In timpul acestuia (regelui Ludovic) Bogdan
voevodul Romanilor din Maramures, adunand pe Rornanii din
acel district, a trecut in taina in tam Moldovei, care era supusd
coroanei tmgare, dar din pricina vecinatalii Taitarilor de mult

timp paraisit de locuitori. Si, desi a fast combatut mar, adese
ori de oastea regelui, crescand numarul Romanilor in acea tard,
ea s'a constituit in stat"130). Avem deci inregistrat un exod ma.
re de Maramureseni cari 1-au intovairdsit pe Bogdan in Moldova.
Descalecatul a surprins pe rege. Nu 1-a putut impiedeca

cu forta, dar a luat imediat mdsuri pentru a atenua pericolul
care ameninta intreg rezultatul cu grele jertfe obtinut de
politica regala in Maramures si mai cu seama in Moldova.
Proportiile acestei primejdii le vedem din documentele date
de rege in anul urmator. La 20 Martie 1360 Ludovic area cum
cunoscand stralucitele merite ale credinciosului nostru din Ma-
ramures, Dragos fiul lui Giula, castigate prin multe feluri de

acte de credinta i l&al supunere, servicii aduse majestatii
noastre cu prilejul mai multor misiuni si expeditii incredintate
lor, mai cu seama in restaurarea tarn noastre moldovenesti,
and pe mai multi Romani, porniti spre abatere din calea cuvenitei credinte, prin necontenita hti stradanie, cu treazd veghe
neobosit grije i-a readus la pastrarea neclintitei credinte
Ltd' de coroana regale.... darueste liii Dragos fiul lui Giula,
precum si fiilor sai Giula si Ladislau satele maramuresene, Slatina, Brebu, Copaceni, Hernicesti, Desesti i Satul-Sugatag eo
jure nobilitatis titulo, quo caeteri veri primi et naturales regni
Nobiles sub vexillo regio exercituantes uti dignescuntur"137).
In aceleasi conditiuni regele recompenseazd in ziva de 14 Mai
1360 meritele romnului sau credincios Vanciuc, dandu-i mo130) Trad. dup Oneinl, o. c., p. 99-100. Textul latin in Schwandtnei.
Se; i7tores rcrum hungarienrum veteres ag genuini. Vindohonae, 1766. Nom. I
p. 245.
131) I. Mih1yi o. c., p. 38.
www.dacoromanica.ro
118
I. MOGA
sia Varalia') i pe cele ale lui Stan fiul lui Petru, cdruia-i
darueste satul i mosia Rona de Susl"9).
La 24 Iunie 1360 apoi, un document arata" pe .1efan, fiul
lui Iuga, rebelul de odinioard fi poceiitul de mai tdrziu, voevod
al Maramuresului (Stephanus, filius Ige, woywod.a noster Maramorosienisi")140).
Precipitarea acestor danii

unele neobicinuit de mari i
toate in conditiuni exceptionale, Cu drepturi i situatii egale
primilor nobili ai tdrii cari sub steagul regelui si-au castigat
merite razboinice
apoi reinfiintarea voevodatului maramuresan,
fiindcai aceasta o dovedeste documentul din 24 Iunie
1360
crratei de fapt panica, de care era cuprins regele in urma
desailecatului lui Bogdan. Iar spaima era motivat. Cele trei
acte de danie dela 20 Martie si 14 Mai 1360, desi se refer la
o expeditie militard
trimis, se pare, sub conducerea lui
Dragos din Giuleti, Inca in anul desca.lecarii, 1359, impotriva
lui Bogdan
ele nu pomenesc de lupte cu voevodul descalecgtor i nici de riscuri militare, pe cari le-ar fi infruntat beneficiarii actelor de danie semnalate, ci numai de dovezi de credinta: i servicii" neprecizate, sau, in cazul lui Dragos, de succesul obtinut prin readucerea unor Romni la credinta fat de
rege. Campania pornit s'a redus deci la o incercare de pacificare a Moldovei prin negocieri i persuasiuni. Rezultat efemer. Bogdan n'a putut fi constrdns la o luptei, rz'a putut fi invins; el rdmeinea o prime jdie in Moldova, sceipat de sub supravegherea regelui.
In lumina acestor fapte, reinfiintarea voevodatului maramuresan i numirea lui $tefan, fiul lui Iuga, in aceasta demnitate, primesc o semnificatie deosebit. Ele constituesc o dovad
c desciilecatul lui Bogdan din vara anului 1359 a neiruit intreg
rezultatul streiduinfelor de ase decenii a politicei regale in Maramures. Acest descalecat a constrns pe rege s recunoascal
139)
139)
140)
I. Mihalyi, o. C., IL 41.

I. Mihalyi, 0. c., p. 42-43.
I. Mihalyi, co. c., p. 45-16.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSILVANIE1
119
existenta, acum din nou oficial confirmat, a voevodatului rornanesc, ca Unica solutie la care s'a putut opri regele pentru
mentinerea Maramuresului sub ascultarea sa.
Ludovic pentru a mentine in credinta fata de Coroana pe
putinii aderenti ramasi Inca nerasplatiti, la 14 Mai 1361 da
jumatate din cneziatul satului romanesc Ozon din Maramures
Romanilor sal Bud, Sandor, Oprisa, Ioan, Dragomir i Ba lea,
fiii lui Licovoi, pentru stralucitele merite" castigate prin faptul ca in numeroasele treburi ale regelui si ale regatului, s'au
stiaduit, dupa puterea lor, sd fie, si la bine si la rdu, pe placul
Maestatii Sa le141).
Ca masura de siguranta apoi, pune voevodatul lui Stefan sub controlul i ocrotirea comitelui Benedict Himfi, comite
in acela timp i al Satmarului si Ugocein, om energic, brutal
i fara scrupule, iar ca urmas al acestuia in functia de comite
maramuresan, fu asezat Simeon de gen. Pok, comite in acela
limp al Crasnei, Satmarului si Ugocei1"). Numirea acestor mari
demnitari in fruntea comitatului maramuresan, in perioada dela
1361-1364, deci in timpul cand s'au desfasurat campaniile impotriva lui Bogdan"1, constRue dovada ca voevodatul lui
Stefan
nu prezenta suficiente garantii pentru dominarea si`r
tuatizi din Maramures, in vremuri atat de critice.
De fapt in Moldova regele n'a reuit sg. obtina' rezullate
durabile de pe urma actiunii din toamna anului 1359 a liii
Dragos. Asa zisa restaurare a 'aril noastre Moldovane" s'a dovedit de domeniul iluziilor. Actiunea lui Bogdan trebue sa fi
141)
I. Mihlyi, o. c., p. 50-51.
149 Wertner M., o. c., in Trtene:rni Tar, 1907, p. 2 L

1") Idern, ibidem, p. 25.
114) Cro,icarul I. Kiikiill, aminteste in general de repetate campanii.
Piima, cea din 1359, am viizut Ca s'a redus la o simpla incercare de a readuce pe Romani la cr-dint5 feta* de Coroan5, pe cale pasnica. Pentru anul
1360 nu avem nici o indicatie ca s'ar fi racat expeditie in Moldova. Campaniile militare efective ia sprijn-A fiilor lui Sas impotriva lui Bogdan trebue iS se fi produs incepind cu primavara anului 1362, de vreme ce abia
dela 1 Nov. 1361 avem confirmara prezenta din nou a con-litchi-1(1i mara-
murer,.
www.dacoromanica.ro
120
1. MOGA
fost populara si in Moldova, unde fara indoiala c batranul revolutionar isi avea oamenii lui de incredere, mentinand treaza
nadejdea intr'o apropiata eliberare de sub asalturile catolicismului si de sub stapanirea indirect simtita a regelui prin comitii Secuilor si prin Dragosesti, Descalecatul lui Bogdan insemna deci sorocul mult asteptat al realizarii acestei liberari,
prin acela, care in decursul celor doua decenii de actiune revolutionara in Maramures s'a impus i regelui ca o personalitate
temuta, de mare prestigiu, si care in ochii Moldovenilor prin-
sese nimb de erou neinfrant al libertatii. Fara aceasta popularitate

fireste din vreme si sistematic intretinuta
a lui
Bogdan printre Moldoveni, nu poate fi explicat succesul mare
al descalecatului, intr'o vreme cand in Moldova se mai aflau fiii
lui Sas, ca urmasi legitimi pe tronul trii, sprijiniti de forta militara a regatului ungar.
Proportiile infrangerii suferite de coroana ungara prin
descalecatul lui Bogdan in Moldova, nu pot fi masurate decat
prin clocotul de ura cu care regele descrie, intr'un document de
mai tarziu, actiunea voevodului revolutionar i rezultatul ei:
Bogdan voevod si fill sai fulgerati de diavol, dusmanul omenirei, care, cu painjenisul rautatilor si a veninoasei inselaciuni
patrunzand in inima lor, i-a determinat ca, abatand pe mai

multi din calea statorniciei in cuvenita credintl, sa treaca clandestin din numitul nostru regat al Ungariei in Tara noastra
moldovana, pe care s'au invrajmasit a o detine i pasha pentru
ei, spre ofensa Majestatii noastre"145),
Aceasta apocaliptica descriere a descalecatului corespunde
vremii cand regele epuizase toate mijloacele politice si purtase
repetite campandi impotriva lui Bogdan, care reusise sd infranga ostile regale, rupand definitiv Moldova de coroana ungara. Cronicarul Joan de Kkll
s'a vazut
aminteste
despre aceste expeditii militare: Bogdan a fost combatut mai
adeseori de oastea regelui".... Ultima campanie a fost fara
indolala cea purtata cel mai tarziu in toamna anului 1364, ter115)
1. Mihlyi, o. c., p. 57.
www.dacoromanica.ro
121
ininata cu definitiva victorie a lui Bogdan. Acest sfarsit ii cunoastem din documentul din 2 Februarie 1365, cel in care regele caracterizeaza in culori atat de intunecate descalecatul si
actiunela ulterioara a lui Bogdan146). Din acest document se
vede ca greul luptei 1-a purtat Ba lita (in documente Balc), fiul
lui Sas, ramas voevod al Moldovei in locul tatalui su. Despre
el povesteste regele ca s'a luptat , cu varsarea propriului sange,
suportand rani mortale si expunand mortli crude pe fratii, rudele i pe cei mai multi din slujitorii
deci o lupta dis-
perata, la sfarsitul careia Balita fu nevoit ca parasind Ora

noastra Moldovana, lasand acolo pe scumpele lui rudenii si
pe numerosii cumnati, precum i toata averea, sA vina in slujba
noastra, pentru sporirea cinstei i puterii noastre"...

RAsplata trebuia sa fie pe masura jertfelor: Banta' i fratii sai primesc mosia din Maramures a lui Bogdan si anume domeniul Cuhnea cu satele Ieud, Bacicov, amandoua Visaele, Moilistele, In legatura cu aceasta danie merita
seni i amandoua
a fi subliniate amAnuntele date de document. Dupa ce regele

face descrierea cunoscuta in termeni plini de ura a descalecatului si a actiunii lui Bogdan in Moldova, adauga i sanctiunea:
pentru ca perversitatea (lui Bogdan) sh nu treacd drept exemplu la altii ispititi de asemenea fapte" rebelul voevod i fiii sai,
ca nevrednici, sunt spcliati de proprietatile lor i toate actele
eliberate lui i fiilcr sai pentru aceste mosii sunt declarate
stricate, anulate i revocate ca nevalabile. Deci, dupd un sfert
de veac de activitate revolutionara a lui Bogdan impotriva autoritatii coroanei ungare, timp in care savarsise i actul raspicat
al frac:161-H, descalecatul, regele, fra sa indrazneascA nici dupa acest act sa sanctioneze pe voevodul rebel, abia acum, cand
armata ungara suferise definitiva infrangere in Moldova si cand
aceasta tar fu scoasa de sub autoritatea coroanei ungare, se

decide sa sechestreze mosia din Maramures a lui Bogdan, pentru a o da lui Balit i fratilor sal. Aceasta atitudine a regelui
ne d masura proportiilor exceptionale a personalitatii lui Bog148)
I. Mihlyi, o. c., p. 56-58.
www.dacoromanica.ro
122
I. MOGA
dan, caruia unul din cei mai de searna monarhi ai Ungariei, Lu-
dovic eel Mare, fusese in stare pana in ultima clipa sa-i ierte
cele mai raspicate acte de trddare, numai sa-1 poata avea printre
credinciosii sai.
In documentul din 2 Februarie 1365, Balita este amintit ca
Balk, filius Zaaz, vayvoda noster Maramorosiensis". Deci, in
schimbul domniei pierdute din Moldova, Banta primeste voevodatul Maramuresului. Mentinerea acestei institutii era necesara din aceleasi motive, pe cari le invoca regele drept justifi-
care a sechestrarii averilor lui Bogdan in Maramures: ,.ut ne

perversitas (Bogdani) aliis similia presumentibus transeat in
exemplum". Dar regele se grabi sal puna. voevodatul sub controlul
comitelui. La 20 Iunie 1366 este amintit Nicolae Lackfi in cali-
tate de comite al Maramuresului, Satmarului, Ugocei si
co-
mite al Secuilor, iar la 5 Iu lie 1368, fostul comite maramuresan

Simeon fiul luli Mauriciu de gen, Pole"). Este, oare, aceasta o
marturie de neincredere a regelui fata de Banta si Drag, ale cror intentii nu le cunostea, sau poate chiar o infranare timpurie
a legitimei dorinte, pe care cei doi frati o puteau avea, de a sta.pant voevodatul rnaraniuresan cu aceleasi atributiuni de Doran
supus numai autoritatii Coroanei, nn i supravegherii unui comite? Nu o putem
Spre a indeparta amestecul acestor streini in atributiile

voevodale, pentru Balita nu mai rdinnea alta posibilitate, decat sa accepte f gra rezerve ordinea impusa de rege in Maramtlre i orin dovezi de credinta sa obt'ina pentru sine si fratele
sau si demnitatea de comite. $i in adevar, de la 1368 incepand,
Balita, impreuna cu fratele sau Drag, indeplineste functiunea de
comite al Maramuresului, la care apoi regele le-a mai adaogat,
dela 1373 incepand, demnitatile de comite al Satmarului, al
Ugocei si al Secuiior. In afara de aceste recompense, regele
le mai & in decurs de trei decenii cetatile Chiaariu, Nyalab
si Aranyos, apoi orasele Visc, Hust si Sighet si circa 100 sate
si mosii in judetele Maranmres, Satmar i Ugocea148),
147) Wertner M., o. c., in Trtenelaii Tar, 1907, p. 25.
11) E. Lukinich, 0. c., p. 215, 134, 248. 250. 267, 279-283, 298-300,
www.dacoromanica.ro
123
Aceasta risipitoare generozitate regala, unica prin proportiile ei neobicinuite, constituia nu numai demna rasplata a
unei domnii pierdute, ci ea arata totdeodatai i importanta exceptionala pe care o atribuia regele succesului obtinut prin fratii
Banta si Drag, de a fi acceptat institutia comitatului ca supraordonata voevodatului maramuresan.
In cest timp Banta continua sa poarte titlul de voevod de
Maramures. Dela 1387 incepand insa i fratele sau Drag poarta demnitatea de voevod maramuresan, pe langa cea de comite.
Institutia voevodatului deci, chiar i subordonata comitatului, se impunea in Maramures ca o realitate, pe care regele este
nevoit sa o accepte, ea neputand fi deocamdata desradacinata
din aceasta regiune romaneasca.
5. Concluziuni.
Ne-am ocupat in cele de mai sus, mai cu siiiraictO de voevodatul maramurean, inainte ide toate fiindca istoricii streini nu
pot contesta caractertil lui romanesc, apoi din motivul c dintre
voevodatele const.atate documentar pe teritoriul Ungariei si al
Transilvaniei, este singurul unde aceasta ins iitie s'a putut

manifesta in asa fel, Inca sa putem desprinde din evolutia ei
atat caracterul cat si tendintele ei politice.
Din cercetarile noastre se desprind urmatoarele concluziuni:
a) Voevodatul maramuresan n'a fost adus de R9mtini prefin0 im!grati din Moldova in sec. XIV
cum sustin istoricii gnci este o institu(ie autohtond romemeascd.
guri
b) Politica regald in Maramures s'a caracterizat prin tendinta continud de a inlocui voevodatul cu comitatul, sau cel putin de a-I supune controlului acestuia, cu scopul unei treptate
desfiintdri. Colonizarile de Sasi si Unguri pe valea Tisei, ten310, 316, 318, 331-.133, 336 339, 341, 376-377, 379 382, 385-3E5, 388304, 408, 418-421, 426, 431-432, 434-436, 1S;-412, 447-119, 459, 463,
473, 475, 478-490, 493, 495-496, 502, 518-521.
www.dacoromanica.ro
124
1. MOGA
tatiile si recompensele oferite Romnilor pentru a-i castiga pentru credintd fa:V de coroana ungara, suspendarea temporald a
comitilor i acceptarea de f apt, nu de drept, a voevodatului, in
momente de criz, recunoasterea oficiald a voevodatului numai
in forma subordonat comitelui si reinvierea lui sub presiunea
infrangerilor militare suferite in Moldova dela Bogdan, toate

acestea sunt fazele luptei de sapte decenii, dusd de rege pentru a impune aici ierarhia i ordinea feudala si a supune prin
comitat autonomia romneascd apdrat de voevod. In decursul
acestor framntdri se precizeaza tot mai limpede faptul ea:
c) voevodatul a tins spre afirmarea deplind a independentei
faici de coroana ungarei, pe care dace" n'a putut-o realiza in

Maramures, a desclvetrqit-o in Moldova, prin desceilecatul lui
Bogdan.
IV. CAR ACTEREL $1 TENDINTELE VOEVODATULUI ROMANESC.
1. Voevodatul i autonomia romdneascil.
Expunerea sumar de mai sus asupra raporturilor dintre

vcevodat i comitat in Maramures nu poate fi pe deplin inte-
fdra cunoasterea caracterului si a tendintelor voevodatului romanesc pe teritoriul fostului regat ungar. Cei ce s'au ocupat de aceastd institutie, n'au tinut seam6 de faptul ca materialul documentar de care dispunem se refer numai la epoca
de decadenta a voevcdatului, cnd acesta staltea sub presiunea
leash.,
ierahiei feudale, care tindea la ingradirea atributiilor lui si

oprinchiar la desfiintarea acestei institutii. Din acest motiv
du-se numai Ia cazurile senmalate de documente, cand procesul

de desfiintare a voevodatului este in plin mers,
I. Bogdan
scrie: In toate partile uncle gasina in Ungaria voevozi de ai

Romnilor, acestia sunt sau a) identici cu cnezii, sau b) niste
cnezi mai puternici, avand oarecare autoritate asupra altor
www.dacoromanica.ro
WEN, ODATUL TRANSILVANIEI
125
cnezi")), iar G. E. Mii ller ii considera subordonati comitelui

si numai pentru Maramures admite ca voevodul era reprezentantul colectivitatii romanesti fata de rege150). Ocupandu-se apoi
de voevozii maramureseni, I. Bogdan scrie: O definire mai de

aproape a atributiunilor acestor voevozi nu gasim in documente;
admitand insa analogia cu voevozii din celelalte comitate, e de
presupus cal i cei din Maramures se alegeau din cneji i anume
din familiile de cneji mai insemnate prin bogatia sau autoritatea
lor morala; Ca erau recunoscuti de rege ca voevozi ai Roma-
nilor, cu indatorirea de a aduna si a plati regelui veniturile

obisnuite dela populatia romaneasca a tinutului, indeplinind aci
si functiunea de castelan, care lipsia in Maramures, Aceste venituri si indatoriri erau mai ales quinquagesima din oi i serviciile militare. Pentru aceasta ei capatau intaiu usufructul unor
mosii, pe care regele li le daruiau apoi, daca isi castigau merite
militare mai insemnate, cu drept de proprietate deplina si nobilitate, transformandu-i astfel din voevozi in adevarati nobili
ai regatului i scutindu-i de mice dari si de orice atarnare de
slujbasii regelui, de comiti sau castelani.
Nobilitarea lor a insemnat insa, ca si a cnejilor, pierderea
lor deplina pentru poporul romanescl").
Aceasta prezentare a atributiunilor voevodului nu mai peate fi suficienta, mai cu seamd ca ea cuprinde, in afard de informatiile curente din documente, i afirmatii neacceptabile: nu
avem nici o dovada i nici din evolutia institutiei voevodatului
maramuresan nu rezulta ca voevozii ar fi indeplinit i functiunea de castelan, care lipsia din /viaramures. Daca voevodatul
maramuresan ar fi fost in aceasta situatiune, s'ar fi ajuns fie la
desfiintarea totala a comitatului, fie la cea a voevodatului si

n'am fi avut rivalitatea care se constat in Maramures intre
aceste doug. institutiuni. Deasemenea procesul de trecere dela
prezentata ca minora
de voevod, la cea de adesituatia
I. Bogdan, Originea roevodatului la Romani. Analele Academici Romane. Ser. II, Tom. XXIV, Bucureti, 1902, p. 195.
150) G. E. Miller, o. c., p. 28.
151) I. Bogdan, o. c., p. 202.
110)
www.dacoromanica.ro
126
I. MOOA
vdrat nobil a! regatului", nu constitue o evolutie fireasca la

voevozii maramureseni. Miscarea lui Bogdan dovedeste rezistenta i lupta impotriva acestor tendinte ale politicei regale.
0 mai atenta cercetare a documentelor, precurn i incadrarea informatiunilor, destul de putine, in imprejurarile istorice
contimporane, pat totusi of eri suficiente indicatiuni privitoare
la caracterul si tendintele voevcdatului la Romanii din Transilvania i Ungaria. Astfel documentul din 30 Septemvrie 1364, este
Famuritor in aceastd privint. In el Regina Elisabeta arat cum:

Communitas Walacorum nostrorum in comitatu nostro Beregh
existentium", reclamftnd quod quia ipsi per officiales comitis
nostri de Beregh, quos loco woyvode, contra libertatem eorum
inter ipsos locare est consuetus, diversas iniurias patiuntur, ideo
woywodam Wolacum qui pro ipsis utilis et honestus videretur,
de communi voluntate eis preficere admitteremus, secundum quad
etiam alii Wolachi in Maramarosio et aliis partibus regni nostri
residentes huius modi potirentur libertate. Nos igitur attendentes
supplicationem ipsorum Wolacorum fieri esse congruam, annuimus eisdem Wolacis ncstris ut woiwodam quem commanitas wolacorum habere voluerit, liberam eligendi et preficiendi habeant
facultatem, qui omnes causas inter ipsos exortas iudicare debet
et fine debito terminare, omnes eciam proventus nostros et universa iura ex parte dictorum Wolacorum nobis et dicto comiti
nostro proveniencia idem woywoda fidelliter nobis tenebitur amministrare"1").
Dar, important este momentul politic in care a dat regina
acest document. El corespunde timpului ca.nd autoritatea Coroanei trece printr'o grea criz in aceste regiuni, in urma infrngerilor succesive suferite de armata regala in Moldova din par-
tea lui Bogdan. Grija regefui dupd desealecat a fast

cum insusi o marturiseste
dupal
ca nu cumva exemplul lui Bogdan
i pe altii a svArsi asemenea acte de tradare.

Nimic mai firesc deci, de cat ca regina s se grabeasca a solu-
s ispiteasc a.
152) I.
Mihlyi, o. c., p. 55.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANSTLVANIEI
127
tiona nemultumirile Romanilor din Bereg, prin diploma din 30

Sept. 1364.
Natura acestor netnultumiri este precis indicatd: Romanii

din Bereg sufereau mari nedreptati de pe urma abuzului devenit obiceiu, de a li se impune in locul voevodului functionari de
ai comitalui potrivnic libertdtii lor". In Bereg, dedi, s'a produs desfiinjarea voevodatului in favoarea comitatului fi a slujbaOlor lui. Tendinta era veche; realizarea ei a fost inlesnita f
ra indoiala de atitudinea de totala supunere la politica regala
a voevodului Craciun din 1342-1343, devenind astfel obiceiu.
Faptul ca
dupa cum reiese din textul documentului
acest
obiceiu era potrivnic libertatii Romnilor, arata lamurit c regina prin actul din 30 Sept. 1346. nu acorda Romdnilor din Bereg drepturi noui, ci vechile for libertdji.
Precizarea facuta de regina, c aceste libertati sunt aceleasi si la Romanii din alte parti ale Ungariei si in deosebi la
Romanii din Maramures, lasa sal se intrevada ca, spre deosebire
de faptul cum au fost ele incalcate de autoritatile comitatului
Bereg, in Maramures au putut fi mentinute, i aceasta
adaunumai datorita rezistentei continue opusa de voevodat
gam
si in deosebi de miscarea revolutionara a lui Bogdan. Iata, deci,
o anumild lature, identificabild, a scopurilor urmdrite de voevodul rebel: apararea libertatilor cuprinse in documentul din 30
Sept. 1364 fata de comitat.
Aceste libertati, dup cum arata documentul, sunt in pri_
mul rand:
a) Dreptul Romdnilor de a-0 alege liber voevodul;
b) Dreptul voevodului de a judeca in toate cauzele ivife
intre Romdni", avdnd astfel atribujiuni judecdtoreqti depline i
in justifia majord fi in cea rninord.
Aceasta interpretare a textului din document: omnes causas inter ipsos exortas iudicare debet et fine debito terminare",
cere a fi mai amanuntit justificata, datorita documentelor mai
tarzii, cari arata dificultatile ridicaite de lumea feudala in aplicarea atributiilor judecatoresti ale voevodului in diferite ca,
zuri.
www.dacoromanica.ro
128
r. MOGA
Astfel proprietarii feudali, prinlarii satelor nobilitare si

cetatenii oraselor din judetul Bereg, socoteau c in temeiul pro-
cedurei urmate fata de iobagii lor, sunt in drept s aresteze

pe Romani, sa le sechestreze overile si sd-i condanme pentru
orice crima sau delict salvdrit pe teritoriul proprietatUor nobilitare sau oralqeneti. Din acest reoUv, in urrna reclamatiei
facute de proprietarii de sate romanesti Clemente si loan fii
ai lui Maxim') si de Nicolae i Valentin15') fii ai fostului voevod
de Bereg Craciun, in ziva de 6 Oct, 1366 regina ordona ca Romdnii qi iobagii numifilor proprietari, aflatori in teritoriul sou
in mijlocul nobilimei, al stapanilar feudali, sau al oraselor,
sd nu poatd fi judecafi, nici arestati, nici S ru li se sechestreze
avutul decdt pentru furt, tdlhdrie, sau alte crcine publice. Orice
alte pricini ar avea cu ei, sa fie judecate nurnai in fata numitilor stalpni ai lor, cari vor da satisfactie fiecarui reclamant,
dupa cum cere legea").
Aceeasi fii ai vcevodului Craciun si ai lui Maxim, vor de-
termina si clarificarea situatiei lor de Romani proprietari de

sate detinute de regina, fatal de sfera de jurisdictie a pale.tinuhii, a judelui curiei regale si a comitetului, in raport cu cea a
voevodului. Astfel la 25 Sept. 1370 regina decide') ca in diestiunea proprietcifilor pe cari numi(ii Romdni le defin dela regind . . . acestia vor fi juclecati de comite ca reprezentant al
persoanei reginei'L iar in celelalle pricini mai mici, vor fi judecati de voevodul Romdnilor din Bereg". Ordona deci palatinului si judelui curiei regale, precum i subalternilor lor, sa.
nu indrasneasca a judeca pe numitii Romani, nici sa"-i cheme
in fata lor la judecata. Iar daca cineva are de facut vre-o reclamatiune impotriva acelor Romani, sa a clue inainte comite153) E. Lukinich, o. c. Doc. nr. 60 181.
151) E. Lukinich, o. c. Doc. nr. 56, 77, 84, 81), 138.
155) I. Mihalyi, o. c., p. 59.
1,50) I. Mihlyi, o. c., p. 63 64.
151) Cf. textul mai lamurit al documentului din 24 Sept. 1380 la j.
\Huy), o. C., p. 76.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUI, TRANSILVAN1E1
129
lui sau a voevodului, cari le vor cla satisfactia cuvenita potrivit legilor.
La 1378 apoi, tinand seama de plangerile Romani lor din

comitatul Bereg, ca diferitii functionari Ii trag in judecata in
mod arbitrar, nesocotindu-le marturiile i dovezile i fara sa
fi facut cercetare prealabila judecatoreasca in fata cnezilor sau
voevodului, cum au cerut ei, regina ordond tuiuror autoritdfilor
regatului, sd nu indriisneascd a judeca pe numifii cnezi i romdni, de cdt pentru furl, tdlhdrie i alte crime. Iar daca au vre-o
pricina impotriva lor, sa-i cheme in fata judecatii comitelui
de Bereg, sau a mai marilor acelor Romani, conform legii158).
Caracieristica acestor hotarari ale reginei este ca ele n'au
lost respectate. Din acest motiv ordinul din 6 Octomvrie 1366
a fost nevoie sa fie repretat la 27 Februarie159), iar cel din 25
Sept. 1370 a fost reinoit la 24 Sept. 1380160).
Cercetand aceste documente, G. E. Muller observa, mai corect decat altii isctorici, ca: Betreffs der Gerichtsbarkeitsrechte
der Woiwoden ist hervozuheben, dass die anfanglich weitgehenden Rechte dieser Woiwoden in der Folgezeit zu Gunsten
der Komitatsoberbehrden eingeschrankt erscheinen". Anume,
in timp ce la 1364 jurisdictia voevodului de Bereg cuprindea
toate pricinile ivite intre Romani, la 1378 a fost restransa numai la cauzele mai mici, judecarea crimelor fiind reservata comitelui, caruia i se cla in anii 1370, 1380, 1383 si judecarea ches-
tiunflor de proprietaten.
Decumentele mai sus pornenite insa arata c procesele
de proprietate au fost rezervate pe seama comitalui nu
mai in calitatea acestuia de reprezentant al reginei (.,Comes
noster de Bereg in nostra persona") si numai cand sunt puse
in discutie proprietatile pe cari Romaniii le detineau dela re158) N. Draganu, Romnii in veacurile IX XIV pe baza toponimiei ?i 434
onomasticei. Bucureati, 1933, p. 375. Cf. ai E. Lukinich, o. c., doe. nr. 2 t0.
150) I. Mihlyi, o. c., p. 78.
160) I. Mih1yi, o. c., p. 76.
101) G. E. Muller, o. c., in Siebenbiirgische Vierteljahrschrilt, 61 Jahrg.
1938, Heft 1-2, p. 29.

9
www.dacoromanica.ro
130
I. MOGA
gina (super factis possessionum quas iidetn a nostra tenent

maiestate"). Proprietatile detinute nu prin danie regala, ci prin
drept de mostenire, ramaneau deci in sfera de judecata a voe-
vodului si se faceau dupa dreptul romanesel. In ce priveste

dreptul de judecata al crimelor, atribuit comitelui, documentele
nu sunt in deajuns de dare. Cele din 6 Oct, 1366 si 27 Febr.

1383 se refera numai la cazurile and Romanii au savarsit aceste crime pe teritorii apartinatoare nobililor, proprietarilor feudali sau ale oraselor, nu si ale satelor cneziale romanesti Cel din
19 Febr. 1378 se refera in general la Romanii din judetul Bereg.
La inceput insa voevozii au avut atributiuni judecatoresti
mai mari
dupa cum constata si G. E Muller
extinzanduse asupra tuturor pricinilor ivite intre Romani, deci
adaugam
i asupra crimelor. Dovada o avem in documentul din 7 Mai
1371, in care se confirma existenfa unei proceduri ramdnefti in
judecarea crimei de furt103).
Aceasta procedtura apartinand justitiei majore, in mod fi-
resc na putut fi aplicata dealt de voevod, sou, in regiunile

unde voevod nu exista, de universitas kneziorum" ca suprema
autoritate judecatoreasca la Romani
In urma precizarilor de mai sus, textul omnes causas

inter ipsos exortas iudicare debet et fine debito terminare" din
documentul din 30 Sept., trebue interpretat in sensul ea voevodul avea atributiuni judeditorefti atat in procesele de justifie majors (cr'mele), cat si in cele de justifie minord (delictele).
102) Impiirtirea mosiei Cuhea la 14 Mai 1353 se face juxta modurn
olachorum, que inibi fieri consvevissent et que iam sunt et in posterum fieri
possent". (Cf. I. Mihlyi, o. c., p. 31).
comitum familiae Teleki
103) Barabris Samu, Codex diplomaticus
de Szek. Tom. I. Budapest, 1895, P. 168. Romiinul Petru fiind arestat pentru
crima de furt i dus de functionarii judeteni spre a fi judecat in feta castelanului din Deva, ..universi kenezii et olachi de quator sedibus, districtibus
castri Deva ipsum iudicium et legem regni inhibuerunt
dicendo ut iidem
officiales iuxta legem olachorum eundem Petrum comprobare possent, sed
non cum aliis iuribus regni, ideo ullum iudicium seu iustitiam ipsis facere
interdixerunt". Cf. si E. Lukinich, o. c., p. 233.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL TRANS1LVAN I El
131
Aceastei deplinei sferd de autoritate judecdtoreascd a voevodului este insasi fiinfa autonomiei romdnesti exercitard i in-.
truchipatei de voevodi").
Care a fost atitudiriea regalitatii si a organelor ei executive fat de aceastal institutie? Din necontenitele strduinte ale
nobilirnei si ale comitilor, de a ingradi puterea voevodal, Wan_
du-i dreptul de judecat in procesele de crinag i lasandu-i numai pe cele referitoare la delictele obicinuite, apoi din tendinta
de a incadra pe Romnii din juisbutit in Transilvania
detele nobilitare in justitia feudall, precum si din desfiintarea
voevodatului in Bereg, rezultg, credem, mai presus de orice indoial6 c finta regaliteifii ungare, urmdritd prin organele ei subalterne, a lost desfiin(area voevodatului i prin el a autonomiei
romineste").
Aceastd autonomie romeineascei se apeirez impotriva legilor
regatului ungar, cari nesocotesc liberta file (clatinefe) cuiprinse

in jus valahicum; este potrivnicd ordinei fi ierarhiei, care ocroieste i executei justi(ia leudald, deci comitatului nobilitar. In
cele mai multe regiuni, mai cu seam in comitate, autonomia
romaneasca a fost fie total, fie in parte strivit de regimul feucum sunt districtele romnesti din Hunedal; in alte pgrti
doara si Banat
ea a gasit forme de compromis pentru a se
mentine in cadrul comitatului, in Maramures insal ea a opus o
14) In documentul din 30 Sept. 1364 se precizeaza si obligatiile voevodului: de a strange darea cuvenita regelui i comitelui. Aceastii sarcina
insii voevodul nu o indeplinea ca subordonat al comitelui cum gresit crede
ci pentru a feri autonomia romaneascii de amestecul func.
G. E. Muller
lionarilor judeteni. Cu acelas scop s'a infiintat in districtele privilegiate romfinetti din judetul Hunedoarei si din Banat institutia crainicului. (Cf. G.
E. Muller, o. c., p. 32-33 si S. Dragomir, Cdteva urme ale organizateei de stat
slavo-rorndne. Dacoromania, Anul I (1920-1921), Cluj, p. 151 squ.
165) Cazurile rare -- i numai despre acestea vorbesc documentele
cand regele confirma existenta voevodatului in diferite pirti ale tarn, sunt
determinate fie de situatii dificile, in care se gasea regele fati de rezistenta
Romanilor, cum este cazul in Maramures, fie de miisuri de oportunitate fiscalii pada la treptata desfiintare a acestei institutii.
www.dacoromanica.ro
132
I. MOGA
rezistenta continua tuturor incercarilor de a fi subordonata, diminuata, sou desfiintata.

2. Tendinta voevodatului romdnesc spre suveranitate.
S'ar putea crede ea afirmarea atat de viguroasa a autonomiei romanesti, mai bine zis a voevodatului, in Maramures, se
datoreste miscarii lui Bogdan, sau cal numai aceasta miseare

a creat-o, Rezistenta impotriva ordinei feudale, reprezentata si
introdusa prin comitat, este insa mai veche i, dupa cum s'a aratat, ea a determinat vacanta comitatului timp de doua clecenii in
Maramures (1328-1348). Bogdan are meritul de a fi dat caracter revolufionar acestei rezistente si mai cu searnd de a fi dus
lupta pentru conservarea fi afirmarea autorzomiei romdnesti
peind la concluzia ei finald: suveranitate proprie i independenfd
lafii de coroana ungard. Faptul ca regele cu un deceniu inainte
de a se produce descalecatul lui Bogdan in Moldova, Inca la
1349 il numeste pe Bogdan nostro et regni nostri infidelis notorius" constitue o recunoastere oficiala acestui caracter al revolutiei lui Bogdan, iar descalecatul acestuia in Moldova este
afirmarea fr echivoc a tendintei spre suveranitate i independenta, care daca n'a putut fi realizata in Maramures, a dus-o
in schimb la o izbancla totala in marca" moldoveneasca a regatului ungar.
Dar ceeace intereseaza in problema cercetata in acest studiu, este &cal tendinta spre suveranitate si independenta a fost
proprie autonomiilor romanesti, mai precis voevodatului, in
Ungaria, sau numai afirmarea ambitioasa a unui incorigibil

revolutionar, cum era Bogdan?
Tendintele pentru conservarea autonomiilor locale sunt destul de numeroase in Ungaria si Transilvania in cursul veacurilor
in momentele and autoXIIIXIV. La periferiile regatului
s'au
dat lupte pantru suveraritatea regala era in decadenta
nitate proprie i independenta.
Am aratat mai inainte exemplele cu regatul" lui Matei

Csk i stapanirea lui Iacob Kopasz. Soarta, pe care au avut-o
www.dacoromanica.ro
133
acesti oligarhi i stapanirile lor nu erau de natura a incuraja

o incercare similar& in Maramures.
Indemnul pentru afinnarea i cucerirea cu armele a suveranistatii depline si a independentei, nu k-a putut primi Bogdan
decat dela exemplul lui Basarab, care prin biruinta dela Posada, din aim! 1330, a cucerit independenta Tarii Romanesti. Dar
aceasta independenta Ii trage originea tot dintr'un alt descalecat voevodal, provenit din Tara Fagarasului, cu patru decenii
mai inainte. Si aici, in Tara Oltului, a existat o rezistenta impotriva tendintelor de infiltrare a unor demnitari streini ca
proprietari si prin ei a prezentei permanente si pe teren a puterii regale pe pamantul autonomiei romanesti; i aici, aceasta
Tarr romaneasca, cauta a fi pusa sub controlul unui comite
vecin, tot atatea motive cari determina pe enigmaticul voevod
local ca, la sfarsitul rezistentei, sa treaca muntii descalecand
in Muntenia, pentru a realiza acolo, ceeace nu putuse pastra
desavarsi in Fagaras: suveranitatea deplina i independenta
fatal de regatul ungar166). Actiunea lui Bogdan in Maramures
si in Moldova apare in chip firesc ca o reeditare a actiunei identice a enigmaticului voevod fagarasan cu trei sferturi de veac
mai nainten. Bogdan
poate sa fi stiut de ega
prin vreo
traditie. Sigur este insa numai ca el a cunoscut biruinta dela

Posada, care indica unicul mijloc cu ajutorul caruia suveranitatea i independenta pot fi castigate.
Tinand seama de antecedentele acestor dou descalecate
si de scopurile realizate prin ele, credem a nu savarsi o abatere
dela adevrul istoric, afirmand Ca fendinfa voevodatului romernesc in Ungaria a lost pdstrarea autonomiei cu cele rnai
largi atribufiuni de suvercfnitate cu putin(d. iar cdnd imprejurd166) Cum am amintit despre desciilecatul Tirii Romiinesti vom publica
t desceecatul Tdrii
Ilomiinefti in lumina noulor cercetiiri. Analele Acad. Romine. Mem. Sect.
1st. Seria III. Tom. XXV. Mem. 1.
767) Cf. comunicarea flicutii de Gh. I. Britianu la Academie despre Tradiria istoricil a desailecatului Moldovei in lumina noilor cercetliri, in ziarul
Curentul din 13 Iu lie 1944.
no studiu aparte. Cf. si Gh. I. Briitianu, Tradicia istoricii
www.dacoromanica.ro
134
I. MOGA
rile au inlesnit-o, cu dorinfa de totald independenfd lafd de coroana ungard.
E adevarat cal manifestarea acestei tendinte nu se poate

vedea decal in mod sporadic si in forme de compromis in anumite regiuni, ca in Hunedoara si Banat, iar in comitatele nobilitare de loc, sau prea putin. Aceasta se datoreste insa faptului c in aceste parti puterea regala si a nobilimei au fast in
masur a-si exercita cu succes mijloacele de constrangere pen-
tru a supune sau a incadra autonomiile romanesti in ordinea

feudal. In acele parti insa, unde puterea regard si cea nobilitara nu erau Inca deplin consolidate, cum a fast la sfarsitul sec.
XIII in Tara Oltului, iar in sec. XIV in Maramures, aceasta tendintA s'a manifestat cu atata vigoare, incat prin descAlecat au
dat fiinta celor doua state romanesti.
Dar in afara de cele semnalate naai sus, merit a fi subliniat un alt aspect al tendintei spre suveranitate in Maramures, tendinta mArturisita chiar si de voevozii earl au acceptat
incadrarea lor in ierarhia statului ungar.
Se cunoaste anume actul din 13 August 1391, prin care
Balita si Dragu inchinasera manastirea Sf. Arhanghel Mihai
din Perii Maramuresului Patriarhului din Constantinopol. Ce
scopuri au urmarit fratii Banta si Dragu cif acest act?
Vershmea greaca a documentului, socotit ca mai apropiata
de originalul necunoscut, da pretioase inforrnatiuni. La cererea
lui Dragu (in document Dragos), care cAlatorise in acest scop la
Constantinopol, Patriarhul ia sub ocrotirea lui manastirea din
mostenire familiara a lui Balita si Dragu , o tidied'.
Peri
la rangul de stavropighie, iar egumenul mangstirii, Pahomie,

ii acorda rangul de exarh al Romanilor din comitatele Maramures, Crasna, Solnocul de Mijloc, Ugocea, din unele parti din
Satmar si de pe domeniile cetAtilor Ciceu si Unguras, cu drept
de judecata in chestiunile bisericesti si de supraveghere a judecatilor facute de preotii in subordine, precum si de sfintire
de biserici etc. potrivit canoanelor. Dupa moartea lui Pahomie,
www.dacoromanica.ro
135
dreptul de alegere al succesarului su revine lui Banta i Dragu,

impreuna cu calugarii manastirei168).
Deosebit de semnificativ in acest act este faptul ca, desi
atat Maramuresul, cat si Moldova, faceau parte din Mitropolia
din Ha hell"), Pahomie, ca exarh al Romanilor din Maramures
si Transilvania de Nord, nu era supus jurisdictiei acestui mitrepolit, ci direct patriharhiei din Constantinopol. Momentul politic, cand Dragu obtine actul de mai sus, are si el importanta.
Ofensiva catolica in Moldova, deslantuit de Poloni, obtinu rezultate insemnate. La 1371 se intemeiase episcopia catolica de
Siret si in acelas an epiScopatul Milcoviei primi un nou titular.
Reactiunea ortodox se manifesta prin intemeierea unui episcopat al Moldovei si sfintirea de episcop a lui Iosif de catre mitropolitul din Halici, inainte de 1391, poate chiar inainte de 1387.
Se stgruia apoi la Constantinopol pentru recunoasterea unui
rnitropolit al Moldovei. Obtinerea unui asemenea prelat, insernna i consacrarea religioasa a independentei Statului"1").
Abia cu mitropolie proprie, suveranitatea Moldovei era deplin.
Negocierile in acest scop cu patriarhul din Constantinopol in-
cepurai inainte de 1393 si au fost duse la bun sfarsit abia in

1401.
In cadrul aoestor framantari pentru independenta bisericeasca, actul din 13 August, 1391 obtinut de Dragu dela patriarhul
din Constantinopol, arata ca el ascunde tendinte similare pentru Transilvania de Nord. De fapt, prin constituirea unui exarhat
al Romdnilor din Transilvania septemtrionalei, dependent numai
de Palriarhia din Constantinopol qi prin dreptul rezervat
lui Be(el i Dragu, ea impreund cu ceilugdrii mdndstire( din
Peri sei aleagel pe urmafii lui Pahonie, cei doi 11.0 ii asigurau
188) HurmuzakiIorga, Documente privitoare la istoria Romilmlor, vol.
XIV, p. 13-15. Cf. qi E. Lukinich, o. c., p. 418-421.
169) C. Marinescu, Infiinfarea Mitropoliilor in Tara Romdnpasri i Muldove. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. Seria III, Tom. II. Mem. 6 .Bucurcyti, 1924,
p. 11 squ.
110) C. Marinescu, o. c., p. 16.
www.dacoromanica.ro
136
I. MOGA
dreptul de patronat bisericesc asupra Romemilor din Transilvania de Nord, drept care este o atributie a suveranitatii.
In aceeasi luna August a anului 1391, Patriarhul incredinfeaza pe ieromonahul Simeon cu administrarea Bisericii din
Halici, pan ce aceasta va primi dela Patriarhie un nou arhiereu. Iar daca Simeon ar fi murit intre limp sa alba' vole domnii de acolo, voevodul Balita i fratele sau Dragu, a alege pe
altul ca dichiu al Bisericii (din Halici) si sa o tie si acela, cum
ar fi tinut-o i ieromonahul Simeon1").
Acest document arunca o noua luminA asupra scopurilor
urmarite de Dragu i Balita prin vizita celui dintai la Constanti_
nopol, Haliciul trecuse din mama in !liana intre puterile rivale
can 11 revendicau: Ungaria, Po Ionia i ducii lituani. La 1390
fusese smuls de regina polong Hedviga din stpanirea cumnatului sau Sigismund, regele Ungariei, care, ocupat fiMd Inca ani
de-arandul cu expeditii militare in Sud, nu a reactionat.
Obtinerea dreptului de patronat asupra Bisericii din Hainteo vrefiindea aceasta reiese din documentul citat
lid
me cand acest drept 11 revendica regele polon Vladislav Iagello,
iar mitropolitul Moscovei rAvnea sA supunal jurisdictiei sale si
aceastA BisericA172), apoi infiintarea unui exarhat, care sal cuprinda pe ortodocsii din Maramures, Ugocea, Bereg, &timer,
Ciceu i Bistrita i punerea acestui exarhat sub dreptul de pa-
tronat al fratilor Balita i Dragu, arata ca Patriarhul isi facuse

idei mari despre acesti voevozi i lega nadejdi de proiectele bor.
In cele doua acte patriarhicesti, Balita i Dragu nu sunt presenlati ca demnitari din regaltul ungar (comiti), ci ca voevozi de
preabun neam"; in Halici ca domni", desi aceastA calitate nu

o aveau nici ca proprietari, nici ca stApanitori. Fara indoiala ea
Dragu n'a uitat sal arate Patriarhului descendenta lor din os de
Domn", i calitatea lui Balit de lost voevod al Moklovel, din a
Carel stapinire pe nedrept a fost alungat, tot atatea calitti 0i
merite, cari ii indreptateau s donmeasca si in viitor.
171) HurmuzakiIorga, Documente privitoare la istoria Roma:tiler, vol.
XIV, p. 15.
172) C. Marinescu, o. c., p. 16.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATITL TRANSILVANIEI
137
Inaintea regelui, firete, rostul calaltoriei la Constantinopol trebuia altfel prezentat. Dreptul de patronat asupra Bisericii din Halici al celor doi voevozi maramureeni, prin calitatea
acestora de supu0 ai regelui, continua sa extinda pe cale religi_
oas drepturile coroanei ungare asupra acestor regiuni, contestate cu anna in manal qi de Po Ionia i de ducii Lituaniei. Iar infiintarea unui exarhat al Romanilor din Transilvania de Nord
si judetele vechie ungare, independent de mitropolia dela Halici
0 in directa subordonare fat de- Patriarhia din Constantinopol,
dovedea acestor Romani c ei i0 pot realiza autonomia bisericeased' sub patronatul unor-vbevozi de-al lor, i in cadrul regatului ungar, chiar cu aprobarea regelui catolic, inainte ca Romnii
din Moldova Bogdan-Muatinilor, cari de mult se straduiau pentru aceasta, sa. fi putut realiza o asemenea independenta bisericeascA.
Dar oricite planuri II vor fi faurit cei doi voevozi maramureeni in urma callatoriei lui Dragu la Constantinopol, asupra
date fiind marile
dainuirei dreptului lor de patronat in Halici
credem cd nu
rivalitti cari se incruci*au in aceasta regiune
0-au facut iluzii. Ca rezultat pozitiv al acestei cdrcitorii, reimeinea
tot exarhatul Romiinilor din Transilvania de Nord i judetele
ungare invecinate, al ceirui drept de patronat dddea luf Bali(e!,
fi Dragu putinfa de a exercita asupra acestor Romdni o parte de
suveranitate
singura pe care o socoteau
cea religioasei
realizabild in cadrul regatului ungar.
Au fost, sau nu, realizate aceste intentii ale voevozilor maramurewni, nu putem preciza173). Documentele patriarhice0i nu
173) Documentul Patriarhului Antonie a fost confirmat in traducere latidal la 14 Mai 1494 de regele Vladislay al Ungariei (7PIagazinu Istoricu penrru
Dacia. Tom. III. Bucuresti, 1846, p. 172 squ.). De vreme ce cu acest prilej fu-
sese prezentat originalul grecesc (graecis literis") spre confirmare, rare ru

gisit intreg si autentic, versiunea latini pare sii fi foot flicuti numai acum,
pentru a putea fi inseratii in documentul de confirmare. Aceasti traducere
se deosebette de originalul grecesc in doug puncte esentiale si anume alegerea succesorului lui Pahomie nu se face numai de Baliti si Dragu cu voia
cilugiirilor din ministire", cum spune originalul grecesc (Cf. Hurmuzaki
www.dacoromanica.ro
138
I. MOGA
lasa insa nici o indoiala c Balita i Dragu au ravnit i incercat

realizarea unei atari suveranitati asupra Romanilor din Transilvania de Nord si din judetele invecinate.
Dovada existentei unor asemenea tendinte tocmai la Balita si Dragu, beneficiarii Laird limita ai celei mai largi generozitati regale, este in adevar foarte semnificativa.
Oricum ar fi incercat ei sa justifice dreptul de patronat

asupra exarhatului proiectat, prin faptul c au obtinut acest
drept fara prealabilul consimtamant al suveranului, incalcau
dreptul de patronat suprem al acestuia114). Din acest motiv, Orland seama ca la 1391 dorintia lui Bahia i Dragu de a exercita
un atribut al suveranitatii
patronatul religios asupra unor masse romanesti al caror teritoriu depasea proprietatile celor doi
Iorga, Documente, XIV, p. 15), ci, pe lIngI acestia si de omnibus hominihus,
parvis et magnis in dictis residentiis pertinentihus", deci si de toti Romfinii
din exarhat. Pahomie apoi nu este amintit cu titlul de exarh", ci cu unul
mai modest de prior et abbas" al minfistirei dirt Peri. In versiunea latina'
este deci vfiditi tendinta de restringere si diminuare a celor obtinute de cei
doi voevozi maramureseni prin ciihitoria lui Dragu la Constantinopol. Era,
oare, aceastii restringere si diminuare corespunzitoare situatiei dela 1494 a
egumenului ministirei din Peri, sau era o tendinti mai veche, poate chiar
dela sfirsitul secolului XIV, a cercurilor catolice din Ungaria, fat:i de exarhatul romfinese si de dreptul de patronat a lui Banta si Dragu? Nu este exclus!
La 1494 situatia egumenului miinfistirei din Peri, fatii de cea pe care a avut-o Pahomie, era total schimbatii. Anutne regele Vladislav, la cererea egumenului harm, reconfirmit actul patriarhicese din 1391 numai u conditta
ca acel frate Ilariu i urmItorii lui sA dea episcopului din Muncaciu cuvenita reverintl, iar arhiepiscopului din Transilvania, celui de acum i celor viitori, ca superiori ai sli, sii le arate cuvenita supunere i ascultare". (Magazinul Istoric pentru Dacia, Tom. III, p. 178). Independrota hisericeasci a
exarhatului romfinesc deci, fie ell n'a fost dela inceput admisii de cercurile
catolice ungare, fie &a fusese treptat desfiintatfi. Despte procesul de jurisdictie dintre episcopia din Muncaciu i stavropighia din Peri, inceput la sffirsitul sec. XV si continuat in veacul urmitor, vezi Hadinki A .A ntunkticri
grg-katolikus piispokseg tartnete. (Istoria episcopiei greco catolice din
Moncaciu). Budapest, 1909.
171) Pentru dreptul de patronat
al
regilor unguri vezi: Dk linos,
kegyuri jog Magvarorszdgon a Reformdtioig. (Dreptul de patronat in Ungaria

ping la Reform5). Kolozsvr, 1916 ; cf. capitolul III, p. 4) si urm.
A
www.dacoromanica.ro
139
trecea dincolo de limitele ingaduite de drepturile

regelui ungar; Ca temelia acestei ravnite suveranitti au asevoevozi
zat-o in manastirea din Perii Maramuresului ca ctitorie familiara
a Dragosestilor; ca legithnitatea dorintei lor de a exercita o

asemenea suveranitate o intemeiau nu pe calitatea lbr de proprietari, sau de demnitari ai regatului, investiti de rege cu asemenea
atributiuni, ci pe calitatea lor de voevozi, toate acestea ne indreptatesc a crede ca cei doi !raft socoteau voevodatul ca o
institutie superioarei demniteitii de comite, chiar daca aceasta
demnitate o detineau pentru 3-4 judete ungare, ca pe o domnie cu indrepteitite veleitti de suveranitate deplind.
in condiAspiratiunile celor doi voevozi maramureseni
dovetiunile in cari ei se aflau si in cari i le-au manifestat
desc tendinte identice cu cele pentru cari a luptat si a izbandit
Bcgdan. Acfiunea lui Balif a i Dragu din vara anului 1391 la
Constantinopol vine sei confirme si ea, cei tendinfele voevodatului romdnesc au lost totdeauna autonomia chisel pmei la suvera_
nitate deplinei
V. VOEVODATUL TRANSILVAN IN RAPORT CU CELELALTE
VOEVODATE ROMANESTL
Dupa ce s'a lamurit in cele de mai sus originea si evolutia voevodatului transilvan, apoi raporturile voevodatului maramuresan cu regalittatea ungara, precum si caracterul si tendintele institutiei voevodale la Romanii din Transilvania si Ungaria, suntem, acum, mai in masural a cerceta fiinta voevodatului transilvan in raport cu celelalte voevodate romanesti.
S'a afirmat de istoricii streini, ca voevodatul transilvan nu
are nimic comun cu iristitutia romaneasca purtatoare a acele-
iai
denumiri i aceasta din pricina ca.

dupa cimi sustine istoriografia maghiara
despre nici una din organizatiunile politice
aflate de Unguri cu prilejul venirei lor in Transilvania, nu se

poate dovedi ca ar fi cuprins in ea element romanesc.
Aceasta asertiune este voit eronata. Se stie, anume, ca. sin-
www.dacoromanica.ro
I. MOGA
141
gurele informatiuni despre situatia etnica si politica a Transilvaniei, din vremea patrunderii Ungurilor, sunt cele cuprinse in
cronica notarului anonim. Nu mai reluam aici discutia asupra
timpului cfind si-a scris Anonimus cronica si a valorii informatiunilor 1ui175). Ele vorbesc insa precis despre Romanii si
Slavii din aceste regiuni, cat i despre Gelou dux Blacorum"176). Acurn, chiar daca Anonimus ar fi inventat pe Gelou
ca erou eponim, un fapt ramane tausi de necontestat, anume
ca Romanii si Slavii din Transilvania aveau o organizatiune politica-militara. Ca Romanii aveau rolul conducator, nu mai incape nici o indoiala, de vreme ce Anonimus arata pe ipoteticul
Gelou ca Hind quidam Blacus", deci Roman.
Acceptand teza istoriografiei maghiare, cal Anonimus se
refera la situatia etnica a Transilvaniei de pe vremea lui, pe
care o transpune in epoca descalecarii Ungurilor in Panonia,
result ca enigmaticul notar avea cunostinta fie prin informatori, fie prin traditie, de existenta unei organizatiuni politice
romano-slave, in fruntea careia statea un conducator roman, innainte ca aceasta organizatiune sa Ii ajuns a fi supusa autoritatii
regale ungare.
Fara indoiala ca in persoana lui Gelou avem atestata existenta institutiei voevodatului transilvan, in faza ei romano-slava,
Inca nesupusa autoritatii coroanei ungare. Faptul ca acest Ge-
lou nu este amintit cu termenul de voevod, ci cu cel de dux",

nu poate fi invocat drept argument impotriva existentei voevodatului. Anonimus pentru toate capeteniile militare, ungare,
slave, sau de orice alt neam, nu foloseste de cat termenul de
dux". Acest termen e folosit si ca echivalent latin al celui slay
de voevoda17). Tinand acum seama de faptul ca termenul de
voevoda intrase in limba diplomatica ungara la 1176, cnd
I. Moga, Le Roumain de Transylvanie au Moyen Age., p. 119-124.
176) St. L. Endlicher, Rerum hungaricarum monurnenta Arpadiana. Leip175)
1931, p. 24-26.
177) Voevozii Rutenilor =-- duces Ruthenorum"; voevodul Chievului=
dux de Kyeu"; duces Ruthenorum, scilicet de Kyeu et Susdal"; (Endlicher,
o. c. p. 9-11); magnus dux Bulgariae". (Idem, p. 13).
zig
www.dacoromanica.ro
141
avem amintit pe Leustachius cu acest titlu, resulta ca Anonimus scria despre existenta voevodatului romanesc din Transilvania intr'o vreme anterioara anului 1176, deci se referea la
realitati, daca nu din epoca descalecatului unguresc, cel mai
tarziu la cele din prima jumatate a sec. XIP"), deci in epoca,
in care regii Ungariei au fost nevoiti s renuni,e la incercarea
de a organiza o marca .dupa model apusean In frunte cu un
princeps ultrasilvanus" i s accepte fiinta voevadatului transilvan ca pe o institutie straveche, ce nu putea fi desradacinata
din realitatile geografice si etnice ale acestei tari.
In temeiul acestor fapte, se poate afirma cu certitudine ca
voevodatul transilvan nu numai cd a avut in compozifia lui element etnic romemesc, dar el a lost o organizatiune politicd romd_
no-sland, identicd cu celelalte voevodate romdnesti, Hind alestatei de izvoarele istorice cu cloud veacuri inaintea celei din Tara
Rormineascd i cu trei veacuri inaintea celei din Moldova.
dupa cum s'a

0 alta teza a istoriografiei streine, este
cea sustinuta de G. E. Muller, care considera pe voearatat
numiti de rege, purtatori
vozii Transilvani ca guvernatori
ai titlului de voevod". Despre acesti guvernatori" sustine autorul cal nu se pot compara cu voevozii tarilor romane, deoarece
Voevozii Munteniei i ai Moldovei erau domnitori independenti, in timp ce voevozii Transilvaniei, ca loctiitori ai regelui,
au fast numiti sau destituiti de rege".
Aceasta comparatie poarta pecetea metodei cunoscute a

d-lui G. E. Muller, de a judeca autunite institutiuni sau stari
juridice nu prin caracterul lor specific originar, ci prin situatia
de drept in care acestea au ajuns a fi fortate sa se incadreze171,
I. Moga, o. c., p. 123-125.
Dintre numeroasele lucriiri ale autorului, strAbitute de acest spirit si elaborate cu aceastii metodii, semnalim cunoscutul studiu: .,Die unsprungliche Rechtslage der Rumiinen in Siebenbarger Sachsenlande". Hermannstadt,
1912, care a stiirnit o vie polemicil (cf. studiul d-lui S. Dragomir in Contributiuni istorice privitoare la trecutuZ Romanilor de pe piimiintul criiiesc".
178)
178)
Sibiu, 1913).
www.dacoromanica.ro
142
I. MOGA
Fara indo:ala, nimeni nu contesta ca voevodatul Transilvaniei a ajuns sub autoritatea regalitatii ungare si ca atare voevozii erau numiti sau destituiti de rege, guvernand in numele
acestora. Dar aceasta este situatia juridical in care a fost adus
voevodatul transilvan, drept resultat al permanentei straduinte
a regalitatii de a incadra si supune aceasta institutie ierarhiei regeului ungar. Situatia aceasta inst nu constitue caracteristica
intrinseca, fiinta voevodatului transilvan.
Pentru cunoasterea acestei caracteristici nu se poate face
paralela de cat intre institutiuni de origine identica, supuse aceluias regim politic. Termenul de comparatie pentru voevodatul transilvan, nu poate fi de cat voevodatul maramuresan. Deosebirea intre aceste doua voevodate nu se manifestal in caracterul lor originar, ci in spatiul geografic diferit asupra caruia se
intindea jurisdictia voevodalal, precum i in faptul ca in thnp
ce in Transilvania regele ii exercita autoritatea in mod direct
asupra voevodatului, in Maramures o facea si indirect, prin mijlocirea reprezentantului sau local, comitele.
Tinand seama de aceste deosebiri, neesentiale in ce priveste natura intrinseca a celor doug institutii, in temeiul da-
telor analizate in cap. IIIV al acestui studiu, se pot constata

urmatoarele:
a) Regele a manifestat fata de voevodatul transilvan o vadita neincredere, ingradindu-i sfera de autoritate judecatoreasca,
scotand pe Sasi i Secui i chiar pe indivizi izolati de sub jurisdictia voevodului i punandu-i in directa dependenta fatal de
el. Deasemenea a adus i improprietaxit in Transilvania oameni
verificati in statornica lor creclinta fatal de rege, pentru a-i avea
sprijin i frana impotriva puterii voevodale. Aceeasi neincredere a dovedit-o regele i fatal de voevodatul maramuresan.
Drept sprijin al autoritatii lui in aceasta regiune a asezat coloniti streini in valea Tisei si a urmarit staruitor captarea de
romani izolati in serviciul regalitii, pentru a-i scoate de sub
autoritatea voevodala, pe care urmarea sa o desfiinteze i pe
care a reusit sa o supuna controlului exercitat de comite.
www.dacoromanica.ro
143
b) Voevozii Transilvaniei, cari nu au inteles s ramin'a.

simpli guvernatori"
cum Ii dorea regele,
si-au manifestat
in mod categoric dorinta de a-si apara deplina jurisdictie asupra tuturor locuitorilor, nesocotind privilegiile regale acordate
indivizilor si colectivitAtilor scoase de sub autoritatea voevodal, i impunnd
cum a facut Toma Szcheny la 1324
regelui s restitue dreptul voevodului de a judeca in toate pricinile precum judecau vechii voevozi din vremea inaintasilor
nostri, ilutri regi ai Ungariei". Pentru aceleasi drepturi ale voevodului, de a judeca in toate cauzele ivite intre Romani", atat
in cele apartinatoare justitiei maj ore, cat si in cele ale justitiei
minore, s'au steaduit i Romnii din Bereg i le-au aparat
voevozii maramureseni, aceastI deplina jurisdictie constituind
insasi fiinta autonomiei romanesti intruchipata. de voevod.
c) Voevozii reprezentativi ai Transilvaniei au inchegat un
regnum transilvanum ca expresie a autonomiei, cu jurisditie
legislatie proprie si cu tendint spre suveranitate i independent fatal de coroana ungara. La fel autonomia romneasca din
Maramures, aparata de voevozi impotriva tendintelor regale de
a o desfiinta,
afirmat
prin miscarea revolutionara a lui
vointa de suveranitate i independent feta' de regatul
Bogdan
ungar, pe care daa n'a .putut-o realiza in Maramures, a dus-o
la deplina biruintg. in Moldova.
dJ Acest paralelism intre lupta pentru apdrarea acelorasi
atribufiurzi i afirmarea acelorasi tendinfe politice ale voevozilor
maramureseni i transilvani, precum i atitudinea regalitafit fafa de cele cloud voevodate, impun in mod logic conclusia cd regalitatea ungard s'a gdsit fafii in fates cu cloud organizafiuni cu
caracter intrinsec identic.
Fireste, exist i deosebiri intre cele dou voevodate. Aceste deosebiri nu constau ins
repetgm in caracterul institutiei, ci in spatille geografice diferite asupra carora isi exercitau atributiunile, in forma cum regele Ii exerdta autoritatea asupra lor si
adaugam
in deosebirea factorilor etnici i politici, cari deternainau evolutia celor dota autonomii. Astfel, in
limp ce voevodatul maramuresan cuprindea o autonomie exclusiv
www.dacoromanica.ro
144
I. MOGA
rornaneasca, reglementata prin dreptul romanesc (jus valachicum), ostil dreptului feudal representat de comite i de coloniti streini privilegiati, voevodatul Transilvaniei i-a organizat in cursul timpului autonomia tocmai pe temeiul dreptului
feudal, cuprinzand in ea unatiunile" politice privilegiate: nobilimea, Saii i Secuii, precum i orasele cu drepturi municipale.
Cele doua voevodate au ajuns deci sa fie de structural

de caracter i tendinte
dupa cum s'a vazut
diferit, dar
identice. Deosebirea de structural a determinat qi soarta diferita
pe care au avut-o cele doual voevodate. Anume, in timp ce in
Maramures voevodatul in lupta cu ordinea feudala, a fost intai subordonat comitatului, pentru ca mai tarziu sa fie desfiintat, in Transilvan'a, sprijinindu-se tocmai pe ordinea feudala,
desi numit de rege i guvernand in numele acesvoevodul,
tuia , in calitatea lui de sef al puterii judecatoreti, conducator al celei legislative qi sef al administratiei si al armatei, se
afirmal tot mai mult ca un adevarat domnitor.
In legatura cu aceasta situatie a voevodului transilvan, merita a fi subliniat faptul ca autonomia transilvand intemeiatd
pe ordinea feudald, s'a constituit potrivnic scopurilor urmdrite
de regalitate, sub presiunea nevoilor interne, prin voevodat
ci shb conducerea lui, identificeindu-se cu aspirafiunile politice ale
acestuia.
Anume, dupa scoaterea colectivittiIor etnice privilegiate,

Sasii i Secuii, de sub autoritatea voevodala i aezarea lor sub
clirectul control al regelui prin comes Saxcnum si comes Siculorum, a urrnat, prin dispozitiunile dietei din 1290 dela Buda,
extinse i asupra Transilvaniei, scoaterea i a nobilimei transilvane de sub autoritatea voevodala, pentru a distruge acel regnum transilvanum al lui Roland Bor, care constituia un inceput
de realizare politica a autonomiei in forma unui stat transilvan.
a fost nevoit sa restilue decum am vazut
Carol Robert
plina jurisdictie a voevodului transilvan. Urmasul sat', Ludovic,
a intarit autonomia nationala a Sailor qi a Secuilor qi prin
drepturile municipale acordate diferitelor orae sasesti, ca i
www.dacoromanica.ro
pain
cele acordate
146
comitatelor nobilitare, a contribuit in
mod esential la organizarea natiunilor" politice privilegiate

din Transilvania. Aceste natiuni insal au sfarsit prin a se inchega in autonomia transilvan4 cu dicta i legislatie proprien8),
autonomie fdurit sub autoritatea voevodal, identificnu_se cu
aspiratiile ei politice spre suveranitate i independent. Aceste
tendinte le marturiseste Martinuzzi intr'o scrisoare din 1542,
prin cuvintele: din vechime se frmnt Transilvdnenii sa se
desfacA de acest regat al Ungariei, ca, dupa exemplul Moldovei
si Munteniei, s' se supuna Turcului1311. Acest proces, ce merge
spre fdurirea statului transilvan, deosebit i chiar potrivnic celui
ungar, are in miezul s'Au forta de inchegare a institutiei voevodale, ca factor reprezetativ al autonomiei transilvane.
In lumina acestor constatdri, incercarea dlui G. E. Muller
de a reduce rolul voevozilor transilvani la acela de guvernatori"
numiti i destituiti de rege, este prea simplist, tinand seama
numai de forme si nu de continut, i dovedeste o vddit inten_
tie de a ignora fiinta si tendintele acestui voevodat.
Deasemenea, discriminarea pe care o face acelas autor intre caracterul voevodatului transilvan i cel al voevodatelor mun-
tean Si moldovean, este arbitrarg, de oare ce fixeazd ca termeni ai comparatiei numai situatia de drept diferit, in care au
ajuns aceste institutii, cu scopul de a exclude elmentul esential: caracterul intrinsec i tendintele identice ale acestor voevodate.
In adevar, voevozii din Tara Romneascd si din Moldova

alesi de statuadaogam
erau domnitori independenti, i
rile conducAtoare ale Orli in aceastai demnitate, in timp ce voevozii Transilvaniei, 'Ana la o anumit vreme, erau numiti, sau
destituiti de rege. Dar istoricul sas amintit ia termen de cornparatie situatia la care s'au ridicat voevodatele Tarii Romnesti
pe de o parte, prin desclecatul voesi al Moldovei dup ce
180) I. Lupa, Redittti istorice in voevodatul Transilvaniei din sec.
XII XVI. Bucureoi, 1938, p. 63 qi urm.
181)
I. Lupa, 0. c., p. 82.

10
www.dacoromanica.ro
I. MOGA
146
vodal dela sfarsitul sec, XIII, si prin lupta lui Basarab dela 1330,
pentru eliberarea de sub autoritatea coroanei ungare, de alta

parte prin descalecatul lui Bogdan in Moldova, urmat de aceeasi
cele dou tri roindepartare a autoritatii coroanei ungare,
mane si-au putut realiza independenta politic, iar voevozii lor
au a juns sa-si exercite toate atributiunile unor domnitori neatarnati, in timp ce pentru voevozii Transilvaniei, G. E. Muller
ia ca termen de comparatie situatia acestora dinainte de a se

putea elibera de sub autoritatea regelui.
Fireste, aceastd trunchere voila in evolutia voevodatului
transilvanean, autorul amintit n'ar putea-o justifica, de cat cu
teza, ca. odata ce Transilvania s'a smuls de sub autoritatea ccroanei ungare, ea nu mai era voevodat, ci principat. Acest
principat insd este resultatul evolutiei firesti a voevodatului si
prin el a autonomiei transilvane; este fructul tendintelor mai

vechi ale acestuia spre suveranitate. Faptul a fost recunoscut
si de autori maghiari, de exemplu Endes M., care, ca jurist, in
monografia sa Aspre autonomia transivand, desi are vadita
tendinta de a sustine punctul de vedere al integritatii de drept
a regatului ungar impreung cu Transilvania, asa cum face si
recunoaste totusi ca, Inca inainte de infiintaG. E. Mailer
rea principatului Transilvania s'a straduit ca, dupa exemplul
Tarii Romanesti, sa se organizeze ca stat suveran"1'1.
La aceastd suveranitate insa voevodatul transilvan n'a putut ajunge, de cat dupa sdrobirea fortelor regatului ungar de
catre Turci, in Walla. dela Mohacs. Abia dupa aceasta prabusire, in decurs de patru decenii i jumatate, voevodatul transilvan a reusit la 1571 sa fie organizat in stat cu deplina suveranitate, cu congtitutie proprie, avand in frunte un principe ales,
asemenea domnitorilor din tarile romane.
Renuntarea la titlul de voevod nu s'a facut din pricina ca
institutia voevodald n'ar fi putut reprezenta aceasta suveranitate,
domnii Tarii Romanesti si ai Moldovei, ca suverani,
ci datorit situatiei
continuau s poarte titlul de voevod
182) Endes M., o. c., p. 152.
www.dacoromanica.ro
147
subordonate in care fusese tinutd din punct de vedere de drept

institutia voevodal in ierarhia regatului ungar. PAstrarea titlului de voevod ar fi putut da prilejul in viitor ca, in temeiul
drepturilor coroanei ungare, voevodatul Transilvaniei s pcatd
fi revendicat pentru o reincadrare in corpul regatului ungar.
Din acest motiv, pentru a se sublinia i mai mult ruperea definitival de coroana ungarA, s'a renuntat la titlul de ovevod, care in Transilvania nu mai corespundea cu situatia de drept a
tdrii i s'a adoptat titlul considerat superior, de principe. Aceasta fiind realitatea istoricA, afirmatia amintitului jurist maghiar Endes M., cA Principatul Transilvaniei nu este continua-
rea autorithtii voevodale. ci a celei a regalitatii ungare"'"),

este in vditA contrazicere cu evolutia voevodatului si a principatului transilvan.
VI. INCHEIERE.
Oprind, deocamdatA, la aceste date, cercetdrile i consideratiunile noastre asupra voevodatului transilvan,
cercetari, pe cari nAdjduim sA le putem relua curAnd, cu posibilitati
mai complete de investigatie a amAnuntelor
credem a putea formula resumativ urmatoarele concluziuni:
1. Vocrodatul transilvan, asemenea celorlalte voevodate
ronidnesti, i?i trage originea din institufia voevodalei romdnoslava autohtond, cuprinzdnd o ordine juridic(' qi socialei cu toiul deosebild de cea a Unguyilor desceilecdtorli si de organiza_
fiunile de tip apusean introduse de primii regi ai Ungariei in
aceste par fi.
2. Cu taate c acest voevodat a ajuns sci fie constrdns a se

incadra :.1 ierarhia feuclald a regatului ungar, voevozii trns-ilvani au cdutat sd-si salvcze atribufiunile lor originare, in special deplinele puteri judeceitoresti, asemenea altor voevozi romcini supusi aceleiasi politici regale feudale, iar ca institufie
183) Endes M., o. c., p. 180.
www.dacoromanica.ro
148
1. MOGA
prin representanfii &lima

conducdtoare politicd, voevodatul
s'a alirmat ca factor principal de inchegare a stade seamd
tului transilvan autonom, cu tend:nfe de suveranitate deplind

si de independenfd fafei de coroana ungarei.
3. Aceastd tendinfd spre suveranitate i independenfd esteproprie ci celorlalte voevodate romeinesti, Muntenia fi Moldova,
cari, cu veacuri inaintea voevodatului transilvan, au reusd sd

o clucei la o deplind realizare. Acest din urmd voevodat, are dect
acelas obiectiv ca qi cel muntean i moldovean, anume eliberarea de sub autoritatea coroanei ungare, ca rn:jloc de realizare
a suveraruidfii depline i prin aceasta se incadreazei in mod H..
resc in destinul comun al formatiunilor politice izvorite din
institutia vuevodatului beistinas romeinesc.
desi mai au nevoie de unele

Constatarile de mai sus,
credem c i dupd intreverificari i cercetri de amanunt
girea acestor investigatii, nu vor suferi modificairi esentiale..
Ele sunt in desacord cu tezele sustinute de istoricii streini i in
unele privinte intregesc concluziunile la cari a ajuns, in decursul
cercetarilor sale, dl. I. Lupas, in publicatiunile semnalate in prezentul studiu.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI DOCUMENTARE LA ISTORIA

ROMANILOR IN SEC. XIII SI XIV.
de STEFAN PASCU
lntroducere.
Dndu-ne seama de importanta oricarei noui stiri ref eritoare
la epoca medievala a trecutului nostru, fiind fiecare din ea un

margaritar pentru istoria noastrg. nationale, dupa cum se exprima istoricul Nicolae Densusianul, el insusi un neobosit aduntor de documente din aceastd epoca., am incercat, in timpul
sederii la Roma, ca bursier al Universitatii noastre din Cluj, sa
culegem noui informatiuni din registrele pontificale ce se pstreaza in Arhiva Vatican's.% Am inceput aceast munca, cu
toate c ne era cunoscut faptul ca cercetaitorul Augustin Theiner
publicase patru marl volume de documente privitoare la Sud-Estul european2), in veacurile XIII si XIV, scoase din aceleasi re-
gistre, precum se publicasera unele documente si in colecti-unile celor dou mari ordine religioase: dominican i francis-
rani. Ne-am oprit asupra acestei epoci, indemnati de motivul

1) N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria
Ro-
memilor. Vol. I, part. 1, Bucuresti, 1889, prefatti.
2) Aug. Theiner, Vetera monumenta historica Hungariam sacrum illus.
antia. Vol. III. Roma. 1859-1861; Vetera rnonumenta Poloniae et
Li-
tuaniae gentiumque finitimarum historiam illustrantia. Vol. I. Roma, 1861;

1"etera monumenta Slavorurn meridionalium historian, illustrantia. Vol. I.
Roma, 1863. Din aceste colectiuni, toate documentele privitoare la trecutul
nostril au fost republicate, ilnpreunii cu altele, reproduse din alte colectiuni.
de &litre N. Densusianu in vol. I, part. 1 2, din coldctiunea Hurmuzaki.
3 ) Bullarium Ordinis F. F. Praedicatorum. Ed. F. Thomaeriopol. Vol.
IVIII. Roma, 1729-1740; Bultarium Franciscanum Romanorurn Pontificurn.
www.dacoromanica.ro
T. PASCU
150
ca nici un specialist roman n'a cercetat susnumitele registre cu

interes deosebit pentru trecutul nostrul, i ca prin urmare n'ar
fi exclus sa se mai gaseasca material nou.
Astfel am cercetat toate registrele pontificale dela inceput
i anuate se pastreaza (din anul 1198 pana la anul 1403)
me: un numar de 320 de volume din Regesta Vaticana, dintre
anii 1198-1403 (vol. 1-320), 349 vol. din Regesta Avinionensia, dintre anii 1305-1394 (vol. 1-349), 118 vol. din Regesta
Lateranensia, dintre anii 1389-1403 (vol. 1-118), 42 vol. din
Regesta Supplicationum, dintre anti 1342-1378 (vol. 1-42),
88 vol. din Obligationes et Solutiones Camerae, dintre anii
1295-1505 (vol. 1-88), precum i doua codice din Biblioteca
Vaticana: Vaticanus Latinus 7216 i Codex Ottobonianus 2546
1 Codex 314 Assisinus, ce se pastreaza in Biblioteca comunald
din Assisi.
Am cules toate informatiunile privitoare la trecutul romanesc din aceasta epoch', deoarece, dupa cum spunea istoricul
rd. Fr. Hyacinthi Sharalea. Vol. I IV si C. Euhel. Vol. V VIII. Roma,
1759 1908; Analecta Franciscana sive cronica aliaque varia documenta ad
historiam fratrum minorum spectantia. Vol. III. Quaracchi, 1885 1887;
Anna les Minorum seu trium ordinum a S. Francisci institutum. Ed. L.
Wadingus. Vol. IIX. Roma, 1732-1734. Ciiteva documente privitoare la
trecutul nostril. in aceastii epoc, au mai fost publicate si in Anna les ecclesiasticis ab anno MCXCV111 ubi Card. Baronius desinit. Ed. 0. Raynaldus.
Tom. XIIIXVIII. Roma, 1616-1659, precum si in diferitele volume privitoare la unii papi, publicate de Ecoles francaises d'Athene e du Rome, ca
gi in Monutnenta Vaticana historiam regni Hungariae iqustrantia. (Vatikani
magyar okirattAr). Seria I, Vol. IIV. Budapesta, 1885-1887. E. Manes,
publicase si el 18 de documente referitoare la diecesa transiivan5 in timpul
pastoririt papei Grigorie XI, in Vatikanische Urkunden und Regesten zur
Geschichte Siebenbiirgens in dem Jahre 1371-1377. Sibiu, 1892, ca i BosRegesta Supplicationum. (A papai kervenykiinyvek magyarvonat
kozasu okinrinyai avignoni korszak). Vol. III. Budapesta, 1916-1918.
4) I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului. Vol. I. Bucuresti, 1913, adeviirat cii a publicat 7 documente din sec. XIV, referitoare la episcopiile catolice din Principatele Romiine, insg D-Sa n'a cercetat registrele, ci a mere
de-a-dreptul la documente, dupii indicatiunile lui C. Eubel din Hierarchia catholica medii aevi sive Summarum Pontificium S. R. E. Tom. I. Miinchen,
sa'ny A.,
1898.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTION! LA ISTORIA ROMANILOR
151
Constantin Giurescu, informatia istorica ori cat de mdrunta,

care aduce insa ceva nou, dar se afla intr'o arhiva streina, unde
nu oricand se pot face cercetari si unde gasirea ei este de multe
ori intamplatoare, credem cd-si are importanta sa i trebue data.
la lumina"5).
Informatiunile gasite sunt de ordin politic, religios si so-
cial. Ele vor fi insa. discutate pe scurt numai in aceasta prezentate ca studiu intrcductiv la documentele propriu zise, ce
vor aparea cand NWT permite imprejurdrile. Cum insd chestiunile
de ordin politic erau, in acea vreme, in stransa legatura cu cele

de ordin religios, le vom prezenta si noi concomitent, in mod
crcnologic, nefiind indicat a le desparti unele de altele. Nu ne
wan ocupa, aici, cu toponimia transilvana, cuprinsa intr'un numar insemnat din documentele copiate.
I.
Secolul al MI-lea.
Pe la inceputul veacului al XIII-lea, papalitatea manifesta
un mare interes pentru convertirea Romanilor la catolicism. La
1204, datorita diplomatiei lui Inocentiu III, Ionit, Imparatul
Romanilor si al Bulgarilor, imbratisazd religia romand. In drumul sau spre Tarnova, unde mergea pentru a incorona pe Toni10, cardinalul Leon, se intereseaza si de soarta Romanilor din
Transilvania, ajungand la concluziunea ca. ar fi oportun i f olositor sa infiinteze un episcopat aparte pentru acestia. Astfel,
dupa informatiunile acestula, scrie la 16 Mai 1204 papa Inocentiu III episcopului catolic din Oradea, sa viziteze manastirile
grecesti din diecesa sa, care se gaseau intr'o stare de decadenta
din cauza negligentii episcopilor diecesani si a Grecilor infiai"
este sigur ca nu poate fi vorba de o populatie greceasca in
5) C. Giurescu N. Dubrescu, Documente $i regeste privitoare la Constantin Briincoveanu. Bucuresti, 1907, prefatii.
www.dacoromanica.ro
152
$T. PASC(J
aceasta vreme in Transilvania nordica, ci despre o pcpulatie

si sa." infiinteze un epis
de nit grec, asa dar despre Romani
copat pentru acestia, episcopat care sa fie supus direct papei").
Dupa un an, acelas papa scria arhiepisccpului de Calocea,
sub jurisdictiunea caruia se gasea i episcopia de Oradea, ca
pe mosiile fiilor cneazului Bela, exista un episcopat de rit grec,
care se gaseste sub jurisdictiunea bisericii constantinopolitane,
cerandu-i sa-1 readuca sub ascultarea bisericii rcmane. Documentul acesta, dat in 3 Mai 1205, a fost publicat de Augustin Thei-
ner7) dupa un izvor (Reg. Vat. vol. 7, f. 13), unde numele localitatii era scris Belocnese. Intr'o alibi copie a documentului
(Vat. Lat. 7216, f. 113-114), gasita de noi, numele este scris
exact: Bela cneses), fapt ce ne-a determinat a-I copia si a ne
opri putin asupra lui.
Este vorba de aceeasi regiune din Transilvania nordica, unde
in acest timp
exista un episcopat de
incepulul sec, XIII
rit grec pe seama Romanilor, care, sau se va fi infiintat intra
cele doua date
16 Mai 1204-3 Mai 1205
sau, mai probabil, exista i la data cand papa Inccentiu scria episcopului
de Oradea numai despre manastirile grecesti. Urmele unei
organizatiuni bisericesti pe seama Romanilor in aceste parti
se pastreaza si in secolul al XIV-lea. 5i antume la anul
1349,
episcopul
catolic
de
Oradea,
Dumitru,
recu-
noaste un presbiterus olachalis" pentru Romanii din diecesa

sal. In Bihor, inima diecesii de Oradea, exista in sec. XIII, aa.
8) Unus fieret episcopatus ex ipsis, qui nobis nullo mediante snbe,,et".
Cf. A. Theiner, Vetera mon. Slavorum merid., 1, p. 33 si N. DensusianuE.
Thirmuzaki. Document(' .
I, p. 39.
7) A. Theiner, o. c., p. 40.
8) Quidam Episcopatus in terra filiorum Bele knese consistit".

9) Nos Demetrius
episcopus Waradiensis significamus
quod nos
terram sett possessionem nostrain Felwenter vocatam, populorum multitudine
intendentes decorare, Petro Woywode, filio Stanislai, iudici eiusdem villa
Felwenter, bane gratiam specialem duximus concedendam, ut unum presbi.
ter um olachalem, donee nostre placuerit voluntati, sine omni colleeta et
exactione qualibet nobis iure domini provenire debentibus possit et valeat
conservare. Datum in Kiralymezei
Anno Domini MCCC XL nono". Cf.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUN1 LA ISTORIA ROMANILOR
1t 3
dar contemporana cu dccumentul de mai sus, o localitate numit

Belkenez; in veacul urmator se aminteste o alta, Kenys, care in
veacul al XV-lea se numea Kenes"). Chiar si azi exista, in aceeasi regiune, cloud comune numite Bel: Beliu i Blkiralymezti
Craiova"), Astfel organizatiunea bisericeasca a Romanilor
din Nordul Transilvaniei apare foarte posibila, ca o con tinuare
a acelei existente inainte de venirea Ungurilcr, chiar pe terito-
riul uncle la acea data exista o organizatiune politic, aceea

amintita de cronicarul Anonim al regelui Bela, in frunte cu ducele (voevodul) Menumorout12), cu atat mai posibila cu cat un
voevod ca cel bihorean, care indrasnea sa spuna trimisilor invadatcrului Arpad ca nu-i va ceda niciun petec de pamant cat
timp va fi in viata13), nu se putea lipsi de o organizatiune religioasa de neaparata trebuinta pentru supusii sai.
Cei ce situau aceasta localitate in alte parti:Maramures"),
Sirmium), poate indusi in eroare si de felul curn era scris nuBunyitay V A verradi piispokseg trtrzete. Vol. I, Oradea Mare, 1883, P. 192
si Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, p. 114.
15) Csinki D., Magyarorszdg trtnelmi ldra jza a Hunyadialc korciban.
Vol. I. Budapesta, 1893, p. 612.
11) C. Martinovici
i N, Istrati, Dictionarul Transilvaniei, Banatului si
celor:alte tinuturi ali pita. Cluj, 1921, part. III, p. 7.
12) Dux vero Arpad ... legatos misit in castrum Byhor ad ducem
Menumorout". Cf. Scriptores Rerum Hungaricarurn tempore ducurn regumque
stir pis Arpadianae gestarum. Ed. Szentpetery E., Vol. I. Budapesta, 1937, p.
59 si Izvoarele istoriei Romcinilor. Ed. G. Popa-Lisseanu. Vol. I, Bucuresti,
1934, p. 40.
13) Terram autem nullatenus concedimus nobis viventibus". Cf. Uridem, p. 41 si 60.
11) I. Mihali, Diplome Maramuresene din sec. XIV si XV. Vol. I. Si-
ghet, 1900, p. 260, intfilnind la anul 1423 un Bela spune c Oat ce nu va

fi determinatil cu sigurant5 tara fillor ltti Bela, il revendicii pe acesta de
Maramuresan.
15) Augustin Bunea, lerarhia Romiinilor din A rdeal i Ungaria. Blaj,

1904, pp. 192 193 si Incercare de istoria Romiinilor ptinil la 1382. Burnresti, 1912, p. 197, considers localitatca in Sirmin, ca derivind dela numele lui Beles, fratele reginei Ungariei i fiul lui Tiros, jupanul Serbiei.
Aeeastrt interpretare este adoptatil si de Carol Antler, Episcopia Milcovului
in Ravi sta Catolicii, 1913, An. II, p. 535. Dar fiul marelui jupan si.fratele
www.dacoromanica.ro
164
T. FASCU
mele localitalii in textul editat de Theiner, nu mai pot avea

dreptate.
***
In Biblioteca comunalA din Assisi se palstreazd un codice

dela jumaltatea sec. XIIP'), din continutul cAruia se vede cal au-
torul lui era un franciscan din acel ora, pe care Sbaralea ii

numise Anonymus Italus Umber') qi care azi e cunoscut sub
numele de fratele Elemosina, dupd cum rezultd i dintr'o insemnare a codicelui"). Foile 114-115 contin doual capitole in
care este vorba i despre Romani. Primul capitol: De gravi perse_
cutione ecclesie (a parte Frederici), relateazal lucruri intAmplate
la inceputul sec, XIII i anume in timpul papei Honoriu III

(1216-1227). Pentru autor rttei duFnani avea biserica catolicA in
acel timp, impotriva calrora era de luptat, contra... tres catervas
demonum": anume impotriva falqilor cretini_tirani ce oprimau
biserica i-i usurpau drepturile, impotriva armatelor Saracenireginei Ungariei, nu putea s5 poarte un titlu atilt de modest, acela dP cnez.
$i de fapt, in colectiunea de documente publicate de T. Smiiklas, Codex
diplomaticus regni Croatiae, Dalrnatiae et Slavoniae. Vol. III. Zagreb, 1907,
p. 9 si vol. V, p. 175, 202, 236, 243, 258, 276, ca si in colettittnea de documente publicate de J. Tkal'ei, Monumenta historira liberae regiae civitatis
Zagrabiae. Vol. I. Zagreb, 1889, p. 11 12, se aminteste de mai tnulte ori o
persoan5 cu numele Bela, dar totdeauna cu titlul de duce Terra Belae
duds", la 1201, dividens terram Belac ducis", la 1209.Bela dux", la
1260--1270, etc., niciodat5 en acela de enez. In al doilea rind, Bela amintit
in Sirmiu, la aceastii dati era in viata, pe efind acesta din Nordul Transils aniei s'ar p5rea c nu mai era printre cei vii, din moment ce este amintit5
proprietatea fiilor s5i si nu el personal.
Identificarea pe care o fcea Timoteiu Cipariu, Acte i Iragmente latino-romanesti ... Blaj, 1855, p. XII si dup5 el Carol Auner, Momente din
istoria bisericii Romanilor, p. 95 96, intre Beins si terra filorum Bele knese",
azi nu mai este sustinutii de nimeni, insusi Auner pirlisin(Itt-o mai tirziu.
16) Codex 314 .4ssisinus.
17) S. Sbaralea, Supplimentum et castigatio ad scriptores trium or-
(hnum S. Francisci. Pars I. Roma, 1901, p. 60.

18) Liber iste memorialis diversarum ystoriarum ponetur in armario
S. Francisci di Assisio, quia sic compromissum fuit inter custodem S. Fran( isci et fratrern Elemosinam de voluntate et consensu ministri, tamen news
ipsius libri fratri Elemosine reservato dum vivit".
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR
155
lor, Turcilor, Romardlor (,,contra aciem Sari ac-ncrum et T_rcho..,

rum, Blachorum..."), cari persecutau i pe Isus Christos i pe preotii Jul si in al treilea rand impotriva Patarenilor eretici. Primul dL-
man ar fi imparatul Frederic al II-lea care era in dusmanie cu

papa Honoriu; al doilea ar fi Saracenii, Turcii i Romanii, iar al
treilea Patarenii fcarte rdspanditi in acest limp in toat Peninsula
Balcanica, ajungand chiar pand in Italiam). Romanii pomeniti aici
ar fi cei din Peninsula Balcanica enumerati alAturi de Turci, dupA
cum apar si in Anna les Barenses din at:2st timp20) i cari sub Ionit i urmasul saiu, Joan Asan al II-lea, nu erau in relatiuni prea
bune cu papalitatea, dimpotriva, la un moment dat, o adevdratA
cruciata este initiatd din pariea papei impotriva lor21).
In al doilea capitol: De crudelissimo Vitali et exercitu Sarracenorum et falsorum christianorum, se relateazd lucruri intarnplate pe la 1241 si anume asediul orasului Assisi de cdtre Sataceni i Romdni i alti crestini falsi, sub comanda lui Vita lis
de Aversa"). La asediul si distrugerea orasului particip si
Cumani alaturi de Saraceni. Data asediului, dupd locul ce-1 ocu-
pa in cronicd, ar fi anul 1241 si sub Saracenii ce asediazA si

distrug orasul la aceastA datA, trebue sa, se inteleaga TAtarii.
0 parte din acestia, de fapt, in acest an, trecand peste Po Ionia,
Boemia si Ungaria, se indreaptA spre Peninsula BalcanicA, ocupa Dalmatia si ajunge panA la Udine"), iar o altai parte patrunde
panA la portile Vienei i o intelegere pare a se fi incheiat intre
10) Insusi papa Honoriu sileste pe regele Ungariei, Andrei II, sa trimita' pe Ugrin archiep. Calocei, cu o armati pentru extirparca Patarenilor
balcanici in 1222. Cf. DensusianuHurmuzaki, Documente, I, p. 76.
20) Hoc anno (1227) descendit cum exercitu magno 1. e. Vussorum
Guandalorum, Turcorum, Bulgarorum, Vlachorurn, Macedonum aliarumque ut
caperet Siciliam". Cf. Muratori, Rerum Italicarum Scriptores. Vol. V, p. 42.

21) N. Densusianu E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Romimilor. Vol. I, part. 1, p. 142, 159-178.
22) Vita lis de Adversa Apuliae, tyrannus crudelis, nomine christianus
sed non opere, cum caterva militum Sarracenorum et Blachorurn et malorum
christianorum
circumveniens pervenit Assisium ...".
23) G. Soranzo, II papato, l'Europa christiana e i Tartari. Milano,
1930, p. 57.
www.dacoromanica.ro
T, PASCU
166
Frederic II si Tdtari. Tinnd seam& de aceste imprejurdri, rezult ca un lucru foarte natural, asediul orasului Assisi, la 1241,
ca i prezenta Taltarilor in Italia, condusi de Vitalis, care era
in solda impairatului.
Prezenta Romani lor si a Cumanilor ala.turi de Tatari la fel
isi gaseste explicatiunea. Tatarii veneau sal supund sub autori-
tatea lor pe ceilali regi, deoarece ei nu admiteau alti suverani

cleat pe ai lor24). In partile carpatice era suveranitatea regelui
ungar, pe care Romanii nu numai c nu o acceptau, dar Ii vedeau amenintat independenta de tendintele acestuia de expansiune spre Dung.re qi Mare. Astfel pentru Romani sosirea Talarilor era o ocaziune bine venlig ce nu trebuia pierdutal si nu o
pierdura"). Romnii din Moldova nu se opun Tatarilor si de
aceea zece ani mai tarziu, misionarul Roubruk ii considera ca
vasali ai acestora"). Aceast supositie e confirmat de faptul
relatat de cronica assisin, deoarece Romnii, impreund cu
Cumanii, nu pot fi decat cei din Moldova meridionald sau Muntenia oriental5.27). Un document din 1368 pare sa confirme aceasta
parere. Se vorbeste in ace1 document de distrugerea facuta

in Ungaria cu mult timp inainte, despre care de abia se mai
aminteste (a longis retro temporibus, quorum certa memoria
non habetur"), distrugere fact.tt din partea gentes impie Tartarorum et aliarum vicinarum ibidem infidelibus et diversarum
hostium dicti Regni""). Distrugerea din 1241 trebue sa fie aceea
intamplata cu foarte mult timp in urina.", despre care de abia
se mai amintea" la 1368, cad o alta, inainte de aceast data

(1241), nu se cunoaste,
21) Intelegerea lor cu Frederic era temporari, asteptind ocaziunea potrivjt pentru a-i ocupa i imperiul
25) A. Sacerdoteanu, Marea invazie ttar i sud-estul european. Bucuresti, 1933, p. 60.
20) A. Sacerdoteanu, Guil:aurne de Rubrouck et les Roumains au milieu
du AIII-e siecle. Paris, 1930, p. 95, 137.
27) Cf. G. Golubovich, Biblioteca bio-bibliogralica della Terra Santa
e d Woriente Irancescano. Vol. II, p. 507-508.
2S) Reg. Vat. vol. 257, f. 105-106. Reg. Av. vol. 167, f. 439.
www.dacoromanica.ro
157
In aceast vreme de tovaraie de arme vor fi luat Romanii

dela Tatari pavezele, scuturile acoperite cu piele, despre care
vorbeste cronicarul bizantin Chalkokondyl i istoricul bizantin
Joan Cantacuzino"bis)
In Muntenia, se pare, insd, c Romanii au incercat sa resiste
Talarilor, aceste regiuni fiind intr'o mai stransa dependenta de

Ungaria").
*
De pe la jumAtatea sec. XIII noui informatiuni yin sa" le

completeze pe cele cunoscute, atat cu privire la Rcannii din
Balcani cat i la cei din Nordul Dundrii. Anume, 15 1244, papa
Inocentiu IV se plange ca' Romanii impreun cu Grecii au ocupal si au distrus episcopatul din Apros: Grecis et Blaccis occupantibus episcopatum ipsius per novem fere annos..,""). Acest
episcopat se gasea in Tracia51) i astfel aici trebue s5. fie vorba
despre Romnii din aceste prti balcanice. In sec. XI se referea
la acetia fiica impiratului bizantin Alexe Comnenul, scriitoaTea Anna, care spunea cd erau ra'spanditi in Moesia i in Tracia
si ca tatal sari Ii recruta soldati dintre aceti Romani') ;
chiar in acest secol, (al XIII-lea), cand istoriograful Pachimeres

spune cal numarul lor era aa de mare i cal erau atat de raspAnditi, incat iocuintele lor se intindeau a suburbiis Constantinopoleos usque ad Byzam et ultra pertinentes per que locum
2S his) Tltarii an scuturi asem5natoare en ale Romfinilor" spline
Chalkokondyl. Cronira, ed. DarkO, Budapesta. 1922, p. 127. Getii (Romanii)
de peste Duniire, care se folosesc de aceleasi arme ca Tatarii; cei m'ai multi
sunt arcasi", spune Cantacuzino vorbind despre razhoinl Bi7antinilor en Billgarii la 1331. Cf. I. Cantacuzino, ed. Bonn, I, p. 465 ap. P. P. Panaitescu,
Mir cea cel Beltran. Bucuresti, 1944, p. 136.
29) D. Onciul, Originile Prinripatelor Rorruine. Bucuresti, 1899, p. 3.
3) Reg. Vat. vol. 21, f. 113 v. ep. 724.
31) A. Baudrillart, A. Vogt, U. Ronzies, Dictionnaire d'histoire et de
geographie ecdesiastique. Vol. III. Paris, 1912, p. 1075.
32) T. Capidan, Aronuinii. Dialectul aromiin, studiu linguistic. Bucu-
resti, 1923, p. 7.
www.dacoromanica.ro
158
T. PASCU
iam multiplicati supra modum""). Geograful anonim, in sfarsit,

pe la inceputul sec. XIV (1308), confirma pdrerea istoriografilor anteriori cand spune CA: Notandum (est hic) quad inter
Machedoniam, Achayam et Thesalonicam est quidam populus
Sunt acevalde magnus et spaciosus qui vocatur Blazi .
iai Romani, pomeniti qi de Cronica Assisind pe la 1227 aidturi de Turci si care acum la 1244 impreund cu Grecii au ocupat si au distrus suszisul episcopat, confirmati cu aceastai ocaziune si documentar, pe langa atestatiile cronicaresti.
In 1245 papa cerea m'sionarilor din .,terra Bulgarorum,

Blachorum, Sclavorum ...", etc., sa-si dea osteneala pentru unirea bisericilor"), Este, credem, ultima atestatie documentara
despre Romanii din Balcani constituiti intr'o terra", termen ce
in acceptiunea medievald desemna o organizatiune politico-administrativa. Caci dup moartea lui Ionitai, sub urmaii sai,
elementul romnesc isi pierde din ce in ce rolul preponderent
ce-1 jucase in timpul formarii si ccnsolidarii Impeiiului romanobulgar, rarnannd totui numeros si important ca element popular. Joan Asan II, la 1230, se intituleaza numai tar al Bulgarilor""), si nu si al Rom'anilar, iar acelas papa Inocentiu, in acela
an, 1245, adresandu-se lui Caliman, urmasul lui loan Asan, ii
spune in Bulgaria imperanti"") si nu si in Blachia",

*
In timp ce elementul romanesc din Balcani isi pierdea incetul
cu incetul importanta politic, cel nord-dundrean, dup.a. retra-
gerea Tatarilar, se impunea din ce in ce mai rnult. Astfel la

1234, il gasim organizat din punct de vedere bisericesc cu epis33) Ibidem, p. B.
31) 0. GOrka, Anonymi, Descriptio Europae Orientalis. Cracovia, 1913,
p. 13 si G. Popa-Lisseanu, lsvoarele istoriei Romimilor, II, p. 7, 17.
35) Bullarium Fransiscanum, I, p. 362-64.
li-kAreponi CT4PHIlf 113 Aid1Cf,1,0HH4
36 ) I. Ivanov,
(Activitati bulgare din
Macedonia), p. 578 si C. C. Giurescu, Istoria Romanilor, I, p. 302.
37) A. Theiner, Vetera monumenta Hungariae . I, p. 196-197.
www.dacoromanica.ro
159
copii lui, la 1247 din punct de vedere politic-administrativ cu
cnezii qi voevozii lui: Joan i Farcas, Seneslau i Lytioy").

La 1246 intr'un document sunt amintiti Romanii din Moldova,
vanduti Saranenilor ca sclavi de comerciantii genovezi, pisani i
venetieni. Papa intervine pe langa clericii din Ierusalim pentru a elibera Grecos, Bulgaros, Ruthenos et Blaccos christianos tam mares quam feminas" luandu-i sub protectia sa"). Din
ordinea in care sunt enumerati, resulta ca Romanii sunt mai
spre Nord decat Grecii si Bulgarii, i vecini cu Rutenii")). Daca
infonnatiunea furnizata de cronicarul Toma Tusci a putut parea dubioasa sau neprecisa in ceeace priveste regiunea de unde
erau acei Romani care la 1276,
aa dar treizeci de ani dupa do_
cumentul nostru
alaturi de Ruteni, se luptau in armata rege-
lui Boemiei, impotriva Ungurilor si care apoi inter se discordantibus41), acum atestarea diplomatica inlatur dubiul. Locu39) Nuincle acestui voevod a fost citit in felurite moduri din partea
acelora cari s'au ocupat de aceastii chestiune : Limoiu (de G. Sincai, Cronica
Romiirtilor, I, p. 428), de cei mai multi Litovoiu (N. Iorga in multiplele sale
studii, C. C. Giurescu, Istoria Rotridnilor, I, p. 337 340, I. Lupas, Lecturi din
isvoarele istoriei Romani lor. Cluj, 1928, P. 52-53, etc. etc.) si Lituon (D. Onciul, Originile Principatelor Romdne, p. 165, A. D. Xenopol, Istoria Romani lor
din Dacia Traiand, ed. III, vol. II, p. 207, B. P. Hasdeu, Negru Vodd. Bucurcsti,
1898, p. CI II, etc.). Insii eine este familiarizat cu paleografia latinA si in
dcoschi cu cea pontificalA din aceastii epoch', privind i analizAnd foarte
atent literii de liter5, comparativ cu altele din acel document, va citi
Lyitioy. S'ar putea ca in realitate 55 se fi numit voevodul dela 1247 Litovoiu,
cAci acest mime are un inteles real: voiu = oaste.
39) Reg. Vat. Vol. 21, f. 325-326, ep. 127.
40) E interesant un pasagin din descrierea lui Guillebert de Lannoy Lindc ehumer, pe la inceputul sec. XV, sclavii sultanului Babiloniei, care
sunt aproape cei enumerati in documentul nostru. Et est a scavoir que
iceluz esclaves sont d'estranges nacions comme de Tartaric, de Turquie, de
I3ourgurie, de Hongrie, d'Esclavonie, de Walasquie, de Russie et de Grece,
taut des pais cristiens comme d'uatres". Cf. Archives de Porient latin. Vol.
II, p. 91.
41) Monumenta Germaniae Historica. Scriptores. Vol. XXII, p. 525. Rizboiul nu s'a intAmplat la 1277 cum crede dl. A. Sacerdoteanu, Arhivele 01-
www.dacoromanica.ro
160
T. PASCU
iati acesti Romani in partea nordica a Moldcvei unde, un secol

inainte, au prins pe fugarul Andronic Cantacuzino, la hotarele
Galitiei").
Daca documentele prezentate 'And acum se refereau la o
parte dintre Romani numai, un altul, dela 1288, ii aminteqte pe
toti, ori unde s'ar afla ei. La aceast data' papa Nicolae IV trimite
pe calugarii predicatori ad terras Sarracenorum, Paganorum,
Grecorum, Bulgarorum, Cumanorum, Valachorum ubicumque
existentium...""). Cancelaria papald, de data aceagta mai exacta.
si mai bine informata, face distinctie precisa intre popoarele
din aceasta parte a Europei si in deosebi intre Romani si Cumani, fapt de cele mai multe ori neobservat, deoarece, luanduse ca model bulele antericare, se cuprindeau Romanii sub numele
Cumanilor,.cu toate Ca' acestia din urma." nu mai existau ca po-
por distinct dupa invaziunea Ward din 1241. De data aceasta insa. papa Nicolae este bine informat despre existenta
Romanilor in mai multe regiuni, Valachi ubicumque existentes", caci la ei se refer aceste cuvinte, deoarece, daca, s'ar referi si la celelalte popoare enumerate inainte
si dupa Romani, s'ar fi adaugat la urma enumerarii lor si nu
imediat dup Romani, dupa care urmeaza." insirarea altor popoare (Etiopi, Siri, Tatari, etc.). Era informal papa ca existau
Romani in Balcani, in Transilvania pe seama carora papa Inocen-
tiu III voia s intemeieze un episcopat la 1204-1205, amintiti

in tot cursul sec. XIII sub diverse numiri inteo inareagg serie
de documente, dupd cum existau si in Moldova si in Muntenia,
cum am vazut mai sus.
t(neei. vol. XIII, p. 285, ci in anul precedent, cum spune si nota marginal5
a editorului
Ernestus Ehrenfeuchter
pe lng faptul c povestirea intiimplarilor din anul 1277 incepe mai jos; si in sfirsit in acest paragraf se
mai vorbeste despre mergerea regelui Boemiei la imparatul Austriei, evenirnent ce a avut loc la 26 Noemvrie 1276.
42) N. Dralgann, Romdnii in veacurile IX XIV pe baza toponimiei $i
onomasticei. Bucuresti, 1933, p. 405.
43) Reg. Vat. Vol. 44, 1. 15, ep. 44 (404).
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA !STOMA ROMANILOR
161
Secolul al XIV-lea.
Trecand la sec. al XIV-lea vor fi infatisate anumite parti

din sbuciumata viatd romaneased pentru formarea i consolidarea statelor cari atunci luau fiinta. Cu urcarea dinastiei angevine pe tronul Ungariei, se reia ideea imperialista in afard,
idee parasita de slabii regi arpadieni din a doua jumatate a sec.
XIII, si se cautd introducerea unei noui ordini sociale i politice in interior, bazdndu-se acesti angevini, dupd modelul feudalismului din Occident de unde veneau, pe clasele sociale si
nu pe elementele etnice, ca i pana acum. In felul acesta, Romanii cari nu voiau sa se confunde cu clasa nobila ma&ark fuziune ce ar fi atras dupa sine trecerea la catolicism
i incetul cu incetul pierderea nationalitgii, de-.
cad din ce in ce mai mult. Un pasagiu din hotairirea sinodului tinut la Pojon in 1309, sub conducerea cardinalului
Gentile, este concludent. Privam de toate privilegiile, indulgentele feudale, gratiile i beneficiile" pe toti aceia cari nu
dau respectul cuvenit lui Christos insusi si scaunului aposto lie,44%.
j Amenintati in existenta lor nationala si in credinta strdrnoseasca, Romdnii strang si mai mult randurile si intensified
si mai mult legaturile dintre ei, desconsiderand granitele politice.
Din numeroase documente din prima jumatate a sec. XIV reese
clar acest fapt.
In Transilvania noua dinastie nu era Inca destul de conso1idata. Se inregistreaza continue miscdri ale Romanilor in inte-
legere cu fratii lor de peste munti. Astfel dintr'a scrisoare a

papei Clemente V din 1314, suntem informati despre o noua invaziune a Tatarilor si a schismaticilor de peste munti in Tran44) Prh ibus privilegiis, indulgentiis, feudis, gratlis et beneficiis" pe
toti acei cari ,.ad ipsum tamen Christum et apostolicam sedem debitam re-
wren tiam non babe ntes". Reg. 4v. Vol. 88, f. 92 95 si Rpg. Vat. Vol. 176,
f. 86 88.
11
www.dacoromanica.ro
T. PASCU
162
silvania). Tatarii vecini cu Transilvania nu pot fi decat cei din

Moldova, iar schismaticii, asociatii lor, la fel trebue sa fie din
aceeai regiune, aa. dar Romanii moldoveni. Aceste invazii nu con-
tenesc i documentele le constata de nenumdrate ori. La 1319 aflam c schismaticii din regatul ungar i parile invecinate ameruntd linistea internd a regatului. A ajuns veste demnd de crezare la
cd in rescria papa Ian XXII
scaunut nostru apostolic,
gatul Ungariei i in anumite parti invecinate, supuse aceluiasi

foarte drag intru Christos fiu al nostru, Carol ilustrul rege al
Ungariei, schismaticii comit faradelegi", cerand papa arhiepiscopului de Strigoniu si subalternilar acestuia s extirpeze pestern huiusmodi scismaticorum et hereticorum ..." in); in 1325
Carol insusi se plangea papei c in partile holarnice regatului
sdu, credincioii catolici au de suferit tot felul de maltratari
nenorociri din partea schismaticilor, Tatarilor, Paganilor si a
altor popoare necredincicase, fapte rele ce se repeta la 1327
si la 1334, and papa cere regelui ca pro fidei catholice defensione contra Scismaticos et Tartaros bellum seu pugnam inirecontigit""). Aceste continue miscari aveau un plan bine stabilit in legatura cu Romanii din Transilvan'a, i anume acela de
a se m4ca concomitent i de a se elibera de sub dominatiunea
maghiara. In felul acesta se intelege un alt document din 1319
si cuvintele papei: Regnum Ungarie et quedam partes adiacentes
scismaticis ...
in
clandestina machinamenta congluti-
nent in perniciem animarum...""). In acest an se inregistreaza

miscari revolutionare in Transilvania i Tara Romaneasca.
Dupa pacea semnata la 1310, intre Carol Robert si Ladislau Bars, Voevodul Transilvaniei, se parea c linistea era resta45) DensusiannHurmuzalci, Docurnente, vol. I, part. 1 ,p. 574 575.
46) Ad nostri Qi quidern apostolatus auditum relatio fidedigna perduxit quod Regnum Ungarie et quedam partes adiacentes eidem Carissimo
in Christo filio nostro Caroli Regi Ungarie Illustri subiecte, scismaticorum
inficiuntur erroribus ...". Reg. Vat. Vol. 110 A, f. 137, ep. 402. Reproducers
fotografici din Cod. Cameracen. Vol. 538, ce se afla in Bill. Nat. din Paris.
47) Reg. 411. Vol. 45, f. 570 ai Reg. Vat. Vol. 106, f. 418.
48) Reg. Vat. Vol. 110, f. 137, ep. 402.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA RomANILOR
163
bilita in aceasta provincie. Dar in 1315 Ladislau e destituit din

demnitatea sa si de aceea alimenteaza impreuna cu fiii si, o rebeliune impdtriva regelui (1315-1318)). La aceste evenimente
se refera un alt document din 1319, in care papa atrage atentiunea regelui ca in Ungaria multe persoane, summi regis minis-
tri", atat laici cat si clerici, ofenseaza biserica si puterea regala prin comportamentul kr, oerandu-i sa ia masuri impotriva
acestora"). Un alt document din acelas an, spune ca acesti rebeli
erau ajutati in miscarea lor de catre schismaticii, atat cei din
Transilvania cat i de aceia din partile vecine, impotriva carora regele era indemnat sa porneasca razboiu"). In 1307 Ladislau voevodul Transilvaniei face prizonier pe Otto de Bavaria
si in anul urmator lb trimite Voevodului Romani lor", cum ne
informeaza cronica contimporana Oesterreichisclze Reimchronik
a lui Ottocar de Stiria, scrisd intre 1285-13091. Relatiunile

dintre Ladislau si voevodul roman din Sudul Carpatilor au fost
totdeauna amicale si astfel si in acest an, 1319, cand din nou ishucnesc in Transilvania revolte. Profitand de aceasta stare de lucruri, Basarab ocupa si el alte teritorii, iateles cu doi voevozi
romani din Transilvania, in afara de fii lui Ladislau"), cu loan
fiul lui Teodor, care cuceri pe seama sa regiunea Mehadieil si
Cu Moise, fiul lui Moise, care voia sa ocupe chiar Transilvania
intreaga, rasculandu-se de mai multe ori"). In felul acesta un
razboiu pare sa fi avut loc intre Carol si Basarab, ralzboiu al carui
rezultat nu a putut fi decal favorabil voevodului roman, din mo49) I. Lupas, Un voevod al Transilvaniei in luptti cu regatul ungar, in
Finfilor /on i Alexandru Lapeclatu. Bucutresti, 1936, p. 402.
59) Reg. Vat. Vol. 110 A, f. 137, ep. 403. Contra heretiros et ariamatieos ipsos procedere valent".
51) Reg. Vat. Vol. 110 A, f. 137-38, ep. 404.
52) G. Popa-Lisseanu, Romdnii in poesia medieva(d, in Cercetdri Jaw-
rice. Vol. XXIII, p. 141.

53) Nagy A., Codex diplornaticus Andegavensis. VoL I, p. 148.
Hurmuzaki, Documente, I, par. 1, p. 592.
55) !trident, p. 591 592.
54) Densusianu
www.dacoromanica.ro
164
T. PASCU
ment ce in 132451, Carol trimite, de mai multe ori, la el pentru

pace, pe magistrul Martin, comitele Slajului").
Vazand ca in Tara Romaneasca pretentiile sale de acurn
intalnesc obstacole de neinvins, Carol isi indreapta privirea spre

Moldova, unde nu exista Inca o .organizatlune politica consolidata si de uncle dusmanii sai au bast ajutati tot timpul de catre
Tatarii i Romanii conlocuitori, dupd cum s'a vazut mai sus. La
aceasta intreprindere razboinica se referd cateva documente dintre anii 1325-1327, prin care Papa acorda indulgent& plenara
tuturor acelora, care vor muri in lupta impotriva Tatarilor si
schismaticildr din regiunile vecine Ungariei, pentru apararea
credintei catolice").
In acest mod o intensa viata politica a elementului romanesc
se manifesta de ambele laturi ale Carpatilor in epoca fonclarii
consolidarii Tarii Romanesti dela Dunare, vdevodul acestei
Tani fiind in continue relatiuni cu capii Romanilor din Transil_
vania i cu cei din Moldova, cari nu voiau sa tina seama de fron-
tierele nenaturale impuse de anumite circumstante momentane.

Regii Ungarici 'Ana la aceasta data nu reusird sa desparta pe
Romanii din cele trei tari carpatice. Fiul lui Carol Robert,
Ludovic, mai energic si mai puternic, consolidand dinastia si
strangand elementele responsabile in jurul coroanei, va incerca.
sa impiedece relatiunile dintre Romanii din Transilvania i cei
din cele dona Principate. Cu toate acestea, tentative de colaborare intre acestia vor continua si mai tarziu.
Deoarece in 1324 Basarab incheiase pace cu vecinul sau
dela Nord si in felul acesta &Idea sperante de a nu se manifesta ca chisman al catolicismului, papa Joan XXII il roaga, la
1327, impreuna cu pe Toma voevodul Transilvaniei, Solomon
") Ibidem, p. 589.
57) lbidem, p. 589-590 si Nagy A., o. c. Vol. II, p. 124.
58) Per defensionem catholice fidei in hello seu pugna in regno Ungarie
aliisque fidelium terris et partihus eidem regno adiacentibus supradietis aut
vicinis eisdem habitis contra Scismaticos et Tartaros...". Reg. Vat. Vol. 78,
f. 66, ep. 212 si Reg. Av. Vol. 22, f. 89.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTION! LA (STORIA ROMANILOR
165
comitele Brasovului i Misck, banul SLavoniei, sa ajute la la-
tirea credintei catolice in acele parti, ipsis partibus'''). 0 alta

scrisoare de acelasi cont;nut e adresata si lui Filip comitele palatin, lui Mihail cam:tele Secuilor i altor nobili dela Curte i o
a treia lui Carol Robert insusi"). Apelul fiMd adresat nobililor
unguri, regelui Ungariei, lui Basarab i banului Slavoniei, ofensiva nu putea fi indreptata in niciuna din aceste pri. Astfel,
nu va fi cu totul gresita afirmatiunea ca. aceast ofensiva era
indreptata impotriva Moldovei sau a Munteniei neocupate Inca
de Basarab, unde lccuiau Ttarii i Romanii schismatici, cari nelinisteau regatul ungar si propaganda catolica, iar prin cuvin-
tele ipsis partibus", trebue sa se inteleaga acele parti moldovene sau muntene estice, unde de fapt s'au convertit de curand,
spune un document din 1328, mai multi Cumani si Romni1).

De fapt, in veacul al XIV-lea, cea dintai tentativa de patrundere a influentei occidentale in Moldova este in legatura cu activitatea misionarilor franciscani din Caf fa, pe la 131762). Peste
cinci ani, din aceleasi parti ale Crimeii, vor veni alte tentative
si, in sfarsit, pe la 1325, papa Joan XXII, permite calugarilor
preclicatori s trimita cativa frati in acele parti, pentru a converti populatia la catolicism"). Dandu-si searna papa cal numai
incercarile de acest fel nu aduc rezultatele dorite, face apel la
capeteniile amintite mai sus, cerndu-le concursul.
Rezultatul cel mai important al acestei expeditii-cruciate
este insa altul: extensiunea statului muntean si in aceste parti.
Toi cercetdtorii cari s'au ocupat de conflictul dinfre Carol Robert
si Basarab, conflict terminat cu dezastrul dela Posada, dau ca
rnotiv tentativa lui Basarab de a se elibera de sub tutela ungu59) Ad cultus in ipsis partibus catholice fidei ampliandum". Reg. Vat.
Vol. 114, f. 156 161, ep. 981-983.
69) Ibidem.
61) DensuqiantzHurmuzaki, Documente, vol. 1, part.
1, p. 609.
02) N. Iorga, Istoria Romani lor. Vol. III. Bucuresti, 1937, p. 203.
63) Reg. Vat. Vol. 78, f .66, ep. 212 si Reg. Av. Nol. 22, f. 89.
www.dacoromanica.ro
ST. PASCU
166
Teased, ocupand
i Banatul de Severin"). Primul motiv pare
verosirnil i pentru aceasta Basarab, in 1329, primete i pe fiii
rebeli ai lui Ladislau refugiati la el, dupa ipoteza d-lui prof. I.

Lupael, dup cum poate sa fie i el cuprins intre acei nacredincioi" ce comiteau ata.tea faraclelegi in cuprinsul regatului
ungar, impreuna cu aceiai fii ai lui Ladislau i cu Moise fiul lui
Moise, loan fiul lui Teodor, amintiti mai sus, la care se adaoga
si un Nicolae de Talmaciu, care ocupa Salistea i novena villas
olaceas", in tara Amlaului").
Cnd o ata.t de intensa viata romaneasca se manifesta paste
tot, era natural ca Basarab sa se gandeasca sd-si extinda dameniul sau, mai ales in partile estice, locuite la fel de Romani
i unde nu era inch' o organizatiune politica consolidata.. Indemnul, pe care papa i 1-a facut la 1327 de a contribui la latirea ere-
dintei catolice in ipsis partibus" era bine venit pentru el. Basarab, cu ceilalti demnitari, numiti in scrisorile papale, a mers
64) Aceasta este opinia, cu exceptia liii Xenopol, a tuturor istoricilor rari
au cercetat areast5 chestiune: N. Iorga (Istoria Rorminilor, vol. III, p. 177,
181); B. P. Hasdett (Negru Vodii, p. CLXXXIX); A. Bunea (Incercare de
istoria Romrinilor pcinii la 1382. Bucuresti, 1912, p. 150); D. Onciul (Originile
Principatelor, p. 53, 179 180); Srton-Watson (Histoire des Rournains. Paris, 1938, P. 29); C. C. Giurescu (lstoria Romnilor, vol. I, p. 351); 1. Impas
(Lupta dela Posada, in Anuarul Corn. Mon. istorice. Sect. pt. Transilvania,
Ifinea (Riizboiul lui Carol Robert, Cereetizri Istorire,

1930, p. 337); N. A. Constantinesen (13iitedia dela Posada 1330. Burn.
resti, 1930, p. 24 25), etc. A. D. Xenopol, Istoria Romani lor, III, p. 69, da
ca motiv al conflictului faptul r5 Basarab a ocupat tronul fari a cere oie
regelui ungar, insa azi, rfind se stie c5" domnia lui Basarab a inceput la
sffirsitul sec. XIII sati la inreputul celui urmiltor, nu se mai poate sustine eit
acest conflict sil fi izbucnit dup5 30 (Ie ani.
65) Un voevod a Transilvaniei in lanai cu regatta ungar in Fratilor Ion
si Aletandru Lapedatu. Bucurcsti, 1936, P. 402, p5rere ce ru mai multa prohabilitate poate fi adev5rat5, spre deosebire de cca a lui A. P(r, biszlo erdlyi vajda, in Erdely Mrizeum. An. VII, p. 180, care slistinea ca fiii lui Ladislau
s'ar fi refugiat in Serbia la cumnatul lor $tefan Tiros. Insri sora lor, sotia
lui Uros, era moarti din 1326 astfel cii cealalta sotie nu va fi fost prea
multumitil de a primi la curte pe fratii celeilalte sotii care ar fi vutut influenta asupra regelui.
66) DensnsianuHurmuzaki, Docurnente, vol. I, part. I, p. 581, 589 si 592 .
1930
1929
31, p. 186); I.
www.dacoromanica.ro
167
si a ocupat regiuniie amintite, deo.arece dupa un an se stie c

s'ar fi convertit unii Cumani i Romani din acele parr), insa
dupa aceea Basarab n'a mai voit sa restitue regelui ungar teritoriile ocupate, asupra carora Carol invoca drepturile coroanei
tatgare. In trei documente: unul din 1330, altul din 1332 si al
treilea din 1351, se da ca motiv al conflictului din 1330, ocupa-
rea din partea lui Basarab a unor teritorii de ale regelui").

Impotriva parerii generale ca aci ar fi vorba de Banatul
de Severin, trei motive se pot aduce pentru inlaturarea acestei
opiniuni i anume: Banatul de Severin era a organizatiune distincta de regatul ungar, numit totdeauna deosebit, cu numele
salt si niciodata cu cel generic de quaedam partes"; in documentele date de insusi Ca`rol, in anul razboiului sau mai tarziu, se
sp-tme clar Ca' regiunile ocupate de Basarab erau tinuturile si
marginile Regatului" ungar in terra transalp:na", adeca in

Muntenia; ori vanitosul rege nu putea afirma ca Banatul de Severin facea parte din Muntenia, recunoscand, in felul acesta,
dreptul lui Basarab asupra lui; pe langa acestea, chiar in anul
1330 gasim un ban de Severin, in persoana lui Dionisie, care detine aceasta demnitate, in mod permanent, pane.' la 1335. Un invingator cum a fost Basarab la 1330, nu ar fi restituit invinsului regiunea pentru care s'a luptat. Nici despre oarecari regiuni
marginase din Transilvania ca Mehadia sau Amlasul nu poate
fi varba, caci in acest caz regele ungar n'ar fi spus ca erau

in terra transalpina". Ipsis partibus" din documentul dela
1327 stint acele din terra transalpina" din documentul din 1332
pentru care s'a facut razboiul din 1330 si cari nu pot fi decal
partile estice ale Munteniei, sau cele sudice ale Moldovei, care
07) Ibidern. p. 609.
68 Propter occupationem terrarmn et confiniorum regni nostri ..."
eau, Ad recuperandum quasdam partes predicti regni Ungariae per Bozonal) Vayvodam infidelem occupatas" sau in sfirsit et quaedam confinia
regni nostri, que in terra Transalpina per Bazarab, filium Tochomery scismaticum in nostrum et sacre corone non modicum derogamen detinebatur".
Ibidem, p. 624-625 si vol. I. part. 2, p. 14, gi V. Motogna. lard.; larpta
dela Posada. in Revista !storied. 1923, An. IX, p. 82.
www.dacoromanica.ro
168
T. PASCU
de fapt se stie c fceau parte din Principatul lui Basarab si mai

thrziu. Chiar in aceste parti se constata, la inceputul sec. XV,
o intreagal serie de sate numite Olteni, care dau numele intregii
regiuni dintre Dundre i Siret"). Partea occidental a Munteniei, Oltenia, a avut de suferit mult de pe urma campaniei lui
Carol Robert; Banatul de Severin, famas in posesiunea regelui
ungar, cuprindea si partea apuseand a Olteniei, i o parte dintre Romnii din aceasta regiune nu se mai simteau in deplinal
sigurant dupg infrangerea suferit. de stdpanitori la Posada si
astfel e posibil ca Basarab sa-i fi colonizat in regiunea cucerit,
altfel nu se poate explica numele de Olteni, purtat in aceasta
regiune. 0 dovad in plus cd motivul razboiului din 1330 au

fost partile fa'sAritene si nu Banatul de Severin, ar fi sit inter..
ventiunea lui Carol Robert pentru reinfiintarea episcopiei de
Milcovia, sperand ca macar pe aceasta cale influenta lui in aceste parti sd se mentin, ndddjduind c Basarab nu s'ar fi opus
dorintei papale. In vederea reinfiintdrii episcopiei de Milcovia,
Carol Robert trimite la Roma relatio fide digna" si se arat

gata s ajute pe Vitus de Monteferreo ca sa-si redobandeasca
bunurile bisericii de aid, din ma*.na puternicilor acelor regiuni,
care le-au usurpat"").
Toate cronicele recunosc ca principal vinovat al razboiului
din 1330, pe Tama voevodul Transilvaniein), care rAvnea anumite teritorii ocupate de Basarab, ba chiar intreaga tara acestuia, de aceea sfatuind pe rege s intreprinda dezastroasa cam.panie, neinformandu-1 obiectiv si nepregatind indeajuns lucru") C. C. Giurescu, Oltenii" si Basarabia. Colonizdri muntene in sudul
Moldovei in veacurile XIV si XV in Revista Istoric Rorminii. Vol. X, pp.
130
131.
70) N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente, I, p. 622-623.

71) Chronicon Pictum Vindobonense, in Vol. XI din lzvoarele istoriei
Rorminilor. Ed. Gh. Popa-Lisseann, P. 109 si la I. Lupa$, Atacul ui Carol
Robert contra lui Basarab cel Mare Pornnal Torii Rorniinesti in Studii, conferinfe si comunicari istorice. Vol. II, Cluj, 1940, p. SO; I. Dlugosz in Opera
Omnia. Ed. Pzdsieeki. Tom. XXIII, P. 135; A csiki szOkely kronika. Ed. L.
Szideczki. Budapesta, 1905, p. 128, 164. Cf. si 0. Popa, Basarab, in Revista
Istoricii, 1923, An. XVII, p. 13.
www.dacoromanica.ro
169
rile. Informatiunile cronicaresti sunt confirmate si de cloud serisari, pe care papa le trimite la 1331, una lui Carol Robert si a
doua episcopului Transilvaniei. Regele ungar voia sa pedepseascal pe Toma, dar voevodul, asteptandu-se la aceasta, ia masurile necesare, cerand interventia papei. Papa, la randul sau, scrie
episcopului Transilvaniei sa intervina in favoarea lui Toma, sa-1
impace cu regele, iar regelui Ii scrie sa-1 ierte pe voevod").

Ca aceste fapte erau consecintele razboiului, reiese clar: razboiul se sfarsise in luna Noemvrie a anului 1330, iar voevodul
trebuia sa scrie papei in aceiasi luna sau in cea urmatoare, pen-.
truca raspunsul sa fie trimis in luna Ianuarie 1331.
Carol Robert nu putea uita aceasta rusinoasa infrangere si
nu voia sa renunte la regiunile, pentru care purtase razboiul si
sa lase lui Basarab teritoriile ocupate. De aceea se interesa de
starea episcopiei de Milcovia, in timp ce se pregatea de revansa. Acest fapt rezulta din mai multe scrisori ale papei loan XXII,
win care se accirda regelui ungar anumite beneficii la 1333 in
caz Ca ar face un nou razboiu i ar alunga pe schismatici i pe
necredinciosi" dela frontierele Ungariei: i se acorda favoarea
de a putea asculla liturghia inainte de a se face zitia, cand va
merge impotriva paganilor si a schismaticilor si a rebelilor
dela botarele regatului Ungarier"). Deoarece in 1330 viata sa
fusese in pericol, nu stia Carol Robert, daca se va mai intoarce
sau nu din aceasta expeditiune atat de riscanta. De aceea, vroia
sa-si stie asigurata succesiunea la tron, cerand papei, ca urmasul sau
Ludovic, fiul cel mai mare
s poata fi incoronat numai din partea arhiepiscopului de Strigoniu. cu care era inteles
sa nu incoroneze un alt competitor, iar arhiepiscopul de Calocea,
episcopii de Oradea si de Zagreb sa nu poata incorona pe mostenitorul tronului decat in caz de absenta i cu invoirea arhiepiscopului de Strigoniu"). Se temea Carol s nu reinvie intam72) Reg. Av. vol. 37, f. 270 si 303 si Reg. Vat. vol. 98, f. 197 si 201.
") Reg. Av. vol. 44, f. 30.
T') Reg. Av. vol. 43, f. 308 309. Acest drept ii fusese acordat arhiepiscopului de Strigoniu gi din partea papei Inocentiu III, la anul 1209
www.dacoromanica.ro
170
T. PASCU
plarile petrecute cu 30 de ani inainte, cu ocaziunea alegerii sale, dat fiind ca dinastia intemeiata de dansul nu era prea bine
consolidata la carma Ungariei, revoltele tinandu-se lant, mai
ales in Transilvania.
Frica insa era mare si Carol, amintindu-si intamplarea din
1330, cand era sa-si piarda viata, cere papei indulgenta plenara de s'ar intampla s moara in razboiul impotriva Schismaticilor, Tatarilor i Paganilor din vecinatatea regatului sail, care faceau continue incursiuni i necazuri credinciosi1or catolici15).
Prietenia dintre Basarab, 'Mari i resturile de Cumani ce locuiau impreuna in Moldova merildionala, se manifestase si in
1330, dup cum si cu ocaziunea ajutorului dat, in acest an, tarului Mihail al Bulgarilor child in armata lui Basarab se gaseau
Tatari negri si Iasi""). Sub acesti 'Mari, N. Iorga vedea pe Romanii din Moldova, pe care Ungurii aveau tot interesul a-i prezenta ca pagani ce veneau sa lupte impotriva purtatorului stindardului de cruciata"). Pe lang aceasta, alaturi de 'Mari totdeauna se pomenesc i schismaticii, cari nu puteau fi conlocuitori cu Tatarii in Moldova, decat Rcmanii. Lipsesc informatiuni
precise, daca acest razboiu a avut loc sau nu; mai probabil c
frica 1-a imp;edecat pe Carol Robert sa incerce din nou ceeace
incercase in 1330. Dar pentru ce voia el sa faca un nou razboiu
lui Basarab, daca acesta-i restituise Banatul de Severin, principalul motiv al campaniei din 1330? Mctivul este acelas, care
(Cf. Bullarium Rotnanorum diplomatum et privilegiorurn. Vol. III. Taurino,
1858, p. 233 234), asa c, dac5 n'ar fi fost un motiv special. regele n'ar
fi cerut din nou aceast5 confirmare.
75) Reg. Vat. Vol. 106, f. 13 14. Cum itaque sicut ex parte tua fuit
nobis expositum
scria papa
fideles Christi per regmun tuum aliasque
terras tibi subditas constituti a Scismaticis, Tartaris et Paganis aliisque
ermixtis infidelium nationibus impugnationcs, depopulationes, servitutes
et carceres, aliasque diversarum generarum penas et cruciatus multiplices patiuntur ... Nos tuis supplicationibus... tibi si in bello seu pugna humusmo(Ii ant ex vulneribus ibi receptis postmodum te mori contigerit. ornnimn
tuorum ...pluram concedimus veniam peccatorum".
I. Mines. Rzboiol lui Carol Robert. p. 330.

77) N. Iorga, Istoria Romdnilor. vol. III, p. 180.
76)
www.dacoromanica.ro
171
a determinat campania incheiata cu dezastrul dela Posada: illis

prtibus
in terra transalpina" din documentele din 1327,
1330, 1332 pe care Basarab le ocupase, le detinea Inca si le va
detine el si urmasii sai.
Indoitul scop, de cucerire si de convertire, se vede si de
data aceasta, ca i la 1330, deoarece in acelas limp, sunt trimii
in aceste pdrti calugarii predicatori"). Simultan se pornira din
Ungaria staruinte pentru roinfiintarea episcopiei de Milcovia,
ceeace putea inlesni opera de cucerire visata de regele ungar.
Un raport vrednic de crezare
relatio fide digna" , care va
fi lost alcatuit in cancelaria regelui Ungariei, facea cunoscut papei ca in regatul Ungariei, inspre hotarele Tatarilor", se gaseste
o episcopie a Milcoviei, care a fost nirnicitd, dupa. ce Tatarii i-au
distrus biserica si dupa ce preotii au fost omoriti, iar proprietatile, bunurile i drepturile i-au fost usurpate de catre puternicii
acelor regiuni". Reinfiintarea ei ar fi posibila, daca s'ar numi in
demnitatea de episcop al Milcoviei franciscanul Vitus de Monteferreo sau de Castroferreo, capelanul regelui Carol Robert").
Se poate crede c insusi regele ungar, la cererea capelanului
su, ar fi mijlocit pe langa papa pentru reinfiintarea episcopiei,
aratandu-se gala sa-i dea ajutor ca s-0 redobandeasca bunurile din mama usurpatorilor"). Vitus de Monteferreo a si fost
numit episcop, dupa cum reiese dintr'o insemnare a cancelariei
papale, din 27 Octomvrie 133481).
Aceasta lupta facea parte dinteun vast plan de cruciata,

pro;ecfata" de papa loan XXII, fiind cuprinsi intre dusmani
Turcii. In acest scop este trimis Joan de Cepeyo, comandantul
galerelor regelui Frantei, in partile rasaritene, impotriva ace78) Reg. Vat. vol. 106, f. 13 14.
79) N. Densusiann E. Hurmuzaki, Docurnente, I, p. 622 623.
89) Makkay L., A nrilkOi (Iran ), pirspaseg ea nepei. Debretin, 1936,
p. 46.
91) Obligationes et Solutionei. vol. 13, f. 162. Aceasta insemnare lolatut nedurnerirea par. Gh. lloisebeu, Catolicisnnd in Moldova pdna la sl firitul veacului XIV. Bucure%ti, 1942 p. 31, care spune Ca nu se stir tt meirie" (heti acest capelan regal a fost sfintit episcop.
www.dacoromanica.ro
172
T. PASCU
stor dusmani, despre a caror invazie in Romania" si alte regiuni rasaritene era anuntat si Carol Roberts2).
*
Puterea noului Principat danubian, dovedindu-se tat mai

mare dupa 1330, Ludovic, mai realist decat tatal sau, cauta
al;anta lui Basarab. Asa se explica intalnirea dintre regele Ungariei i Nicolae Alexandru, intalnire amintita de cronicarul protopop Joan de Kiiki 11683). Presupunem ca motivul principal al acestei intalniri a fost recunoasterea din partea lui Ludovic a pose_
siunilor ocupate de Basarab la 1327-1330, in acest mod putand
lupta impreuna impotriva Tatarilor. Schimbarea politicii lui Ba-
sarab, care din prieten al Tatarilor, la 1330, devine act= dusmanul lor, se explica prin tendinta lui de a-si asigura si in acea-
st parte un hotar mai natural, neatins la 1327-1330, un fluviu i o iesire la mare; in al doilea rand fiindca nu voia sa devina dusmanul noului rege, mai puternic si mai curajos decat fatal acestuia. Documentele noui inlatura orice indoiala in ce pri-
veste data luptei impotriva Tatarilor si completeaza amintita

cronica a protopopului loan, care nu precizeaza anul, dar o
aseaza intre primele evenimente ale domniei lui Ludovic, imediat inaintea expeditiei facuta de acesta impotriva Croatiei, expeditie ce avu loc in 1344-1345. Nu se mai poate sustine Ca
luptia impotriva Tatarilor ar fi avut loc in 13451, ci la 1343,
cand e dovedit ,documentar un Andrei ca voevod al Transilvaniei, insarcinat cu conducerea expeditiein. In acest an, papa
Clemente VI desleaga, la cererea sa, pe Ludovic de toate pacatele, dupa cum obtinuse si tatal sail, in caz ca." ar muri in lupta
82) Reg. Vat. Vol. 106, f. 12.
83 Chronicon de Ludovico Rege, in Scriptores Rerum Hungaricarum.
Pars. I. Tyrnaviae, 1765, p. 279.
81) A. Domanowszki, Die Geschichte Ungarns. Muenchen, 1923, p. 101.
85) Aceasta data e considerata si de D. Onciul, Originile Principatelor
Romdne, Bucuresti, 1899, p. 247. Chiar dac5 documentul in care se pomeneste Andreiu ca voevod ar fi fals (Karcsonyi I., A hatnis, hibdskeltii s
keltzetben oklevelek kritikai jegyzeke. Budapesta, 1902, p. 36), nu este exdus ca Andrei ea fi fost voevod al Transilvaniei in acel an.
www.dacoromanica.ro
173
impotriva Schismaticilor si a Tatarilor vecini cu regatul sau").

In acelas an, tot la cererea lui Ludovic, papa-i permite lui i oamenilor sai caH vor merge contra dictos scismaticos et infedeles" sa mannce came si in zilele cprite de bisericd").
Alaturi de armata lui Ludovic si a lui Basarab luptau si
unii vcevozi romani din Maramures, in frunte cu Dragos. Ludovic in anul urmdtor, trebuind s lupte impotriva Croatiei,
fondeaza in aceste regiuni moldovene, spre Tdtari, o marca. de
aparare, cu guvernarea careia fu incredintat acelas Dragos,

care o va carmui, impreuna cu urmasii sai, pana in a sasea
decada a veacului al XIV-lea.
Dar in timp ce regele Ludovic era ocupat cu alte intreprInTatarii
expeditiunea impotriva Croatiei
deri razboinice
si aliatii lor, nefiind distrusi cu totul, facurd noui incursiuni in
Transilvania si Ungaria, devastand totul in calea lor. La aces-
te incursiuni se refera trei scrisori papale din anul 1344: in

cloud dintre ele se 'vorbeste despre distrugerea ultra quadraginta monasteria" de ale ordinului benedictin a tempore quo
infideles TartaH Regnum prefatum Ungariae hostili devastarunt""), iar in cea de a tre;a se vorbeste despre ocuparea unor
mangstiri ale aceluias ordin calugaresc, din diecesa Strigoniului si din cea a Calocei, unele de catre clerici si altele de catre
laid, cari le tin ocupate impotriva lui Dumnezeu si a dreptdtii ab eo tempore quo Tartari infideles prefatum. Regnum Ungariae hostiliter devastarunt""). Amenintarile papei nu infricara pe usurpatorii, care continuau sa." detina aceste bunuri si
mai departe. dand ocaziune urmasului lui Clemente VI, papei
Inocentiu VI, sd intervina si el, la anul 1361, pe langa arhiepiscopul de Calocea i pe langa episcopul de Oradea"). Aceasta
96) In hello sen pngna contra Scismaticos, Tartaros et paganos et alias
infi(leles naciones quilms regnum Ungarie est contiguum et vicinum . . ."
Reg. Suppl. vol. 2, f. 186.

s7) Ibidem.
" ) Reg. Suppl. vol 2,
ol. 74,
99) Reg. Av.
186 ei Reg. Av. vol. 74, F. 427.

427-428.
90) Erau amenintate nonnulae personae tam religio.ae quam etiam seN
F.
F.
www.dacoromanica.ro
T. PASCU
174
inseamna c bunurile ocupate de acei clerici i laid, in timpul
devastarii tataresti erau in Transilvania, dupa cum reiese de

altfel din insas,i scrisoarea papei Inocentiu i ocupantii n'ar
fi exclus sa fi fost persoane de alta religie decat cea catolica,
deci Rcmani, oatolicii neindraznind s nu dea ascultare ordinelor papei.
Presupunem ca devastarile la care se refera scrisorile amintite au avut loc in acest an 1344, deoarece intr o alta scrisoare
din 23 Noemvrie 1343
asadar inainte de aceste incursiuni
papa, vorbind despre distrugerile savarsite de ratarii pagani

asupra mdnastirilor i bisericilor din Visegrad, precizeaza,
referindu-se la invaziunea din 1241, jam decursis centum
annis"").
Tot la Romanii din Transilvania se refera o alt scrisoare
papala de pe la mijlocul veacului al XIV-lea i anume dela

1353, cand papa Inocentiu VI, la cererea lui Andrei de Ragusa,
trirnite cativa litteratos et eruditos viros" pentru convertirea

scismaticorum et paganorum", din regatul Ungariei"). Ca sub
schismaticii din regatul Ungariei se inteleg Romanii, rezulta
clar dintr'un document din acelas timp
22 August 1352
unde se spune ca s'au facut stricaciuni viilor de pe dealul
Tybur per gentes scismaticas, videlicet per Olacos, ad castrurn
Keechkes partinentes"").
In aceeasi ordine de idei, confirmand cele de mai sus, sunt
tiriIe
pe care le dau alte scrisori papale. Si arume in anul
1358, papa accrrda indulgenta plenara credinciosilor, care vor

culares nec non ... laicos", care occuparunt et oecupari fecerunt terras,
(lomos, possessiones
f. 313.
(Heti
episcopi Transilvanensis" Reg. Av. vol. 111,
91) Reg. Vat. Vol. 137, f. 156 157, ep. 551.

92) Reg. Suppl. vol. 26, f. 124.
93) Cf. Codex Andegavensis continuatus. knionkori oktuanytir. Ed. Nagy
I. si Tasruidi Nagy Gy. Vol. V. Budapesta, 1879, p. 603. Castrum Kechkes"
era in comitatul Alba. La 1346 se aminteste Nilla olachalis pro dicto castro
Keehkes". Cf. Docurnenta historiarn Valachorum in flungaria iflustrantia.
Budapesta, 1941, p. 109.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA 1STORIA ROMAN1LOR
176
vizita bisericile din Zaad"), Arnahigh") si Sanmiclaus"), situate in medio Olachorum, inter nationes protervas", dintre
care unii s'au convertit la credinta catolica"). Interesanta este
si o and scrisoare a papei Inocentiu VI din anul 1356, adeca
o confirmare a uneia din anul 1327, prin care Predicatorii din
Ungaria erau invitati sa predice cruciata contra omnes Transilvanos, Bosnenses et Sclavoniae", fiind acestia eretici"). Bosniecii i locuitorii Slavoniei, eretici, se stie cine erau. Transilvanii eretici", impotriva carora predica papa cruciata, cine puteau fi? Erau aceeasi gens scismatica, videlicet Olachi", din
documentul amintit dela 1352. Din scrisoarea papei dela 1356
rezulta un alt fapt important si anume, marea majoritate a Romanilor din Transilvania in tot decursul veacului al XIV-lea,
incat papa sa considere pe toti Transilvanii, omnes Transilvanos", eretici i sd nu specifice ca numai o parte dintre ei erau
ere4ici, ceeace inseamna ca populatia catolica in aceste parti era
cu totul neinsemnata.
**
In acest timp, Principatul Tarii Romanesti se consolideazd

94) Zaad, poate fi un Sat, poate Somessat de lling5 Cluj san Sum din
acelas judet, Masa Mociu.
95) Arnahigh ar pules fi Apahida din acela$ judet, san din judetul
Alba, o localitate eu nume mai asemiiniitor neggsindu-se in Transilvania,
nici in sec. XIV si nici astiizi. Ne face sa credem in identitatea comunei
A rnahigh en Apahida, faptul c5 Apahida din jud. Cluj se numea totdeamia
Obi h Apahida (Cf. I. Puscariu, Date istorice privitoare hi familiile nobile
romdne. Part. I. Sibiu, 1892, p. 71), ceeace ar confirma a$ezarca ei in medio
Olachorurn", sau cea din jud. Alba, se aminteste la aim! 1343 ea Apallida
villa Olachale". Cf. Teleki csaltid okleveltdra, II, p. 71, Zimmermann-Werner,
Urkundenbuch, II, p. 7 si Documenta historiam Valachorum
p. 97 98..
99) In ce priveste a treia localitate arnintitfi, Siuiuuiclaui, nu poate fi
comuna din jud. Cluj en acest nume, deoarece aceasta este o comunii foarta
mic5
asfazi, astfel e
pe la mijlocul veacului XIV nu putea avea dou5
biserici. Trebuie s5 fie alt Siirniclu, poate acela din jud. Bihor, plasa
Cefa, care de fapt se numea Olihszentmiklos si care din totalul de 2500 de
locuitori, numai 100 erau Unguri, iar restul Rom5ni.
97) Reg. Suppl. vol. 31, f. 65.
) Reg. Av. vol. 132, f. 472
473.
www.dacoromanica.ro
T. PASCU
176
tot mai mult si de aceea interesul ce i se arata din afara, este

din ce in ce mai mare. Asa la 1360 papa Inocentiu VI cauta sa
asigure influenta bisericii catolice in aceste pdrti i acorda Clarei, Doamna Munteniei, iertarea tuturor pacatelor in articulo
mortis""). Importanta acestui document conga in faptul c lamureste originea soiE.i lui Alexandra Basarab i confirma lipsa
episcopului latin din Muntenia in acest timp, care din aceasta
pricina era pusd sub jurisdictiunea episcopiei transilvane. In jurul originii celei de a doua sotii a lui Nicolae Alexandru Basarab, nu toti cercetatorii au fost de acord. Cel dintai, Bogdan Pe_
triceicu Hasdeu, cu spiritul sari de observatiune putin obisnuit,
incerca sa dovedeasca, la 1898, ea Clara era unguroaicd, nepoat
a nobilului transilvan Micudn. Argumentele rale neparand convingatoare, istoricii de mai tarziu au pus la indoiala originea maghiara a Clarei. D. Onciul credea numai prababil ear fi fost din
Ungaria101), in timp ce N. Iorga o credea convertita numai pe La
1370'), pentruca A. D Xenopol s o considere dzadreptul o bulgara catolice"). Documentul de mai sus, din 1360, inlatura. orice indoiala. Cdci papa o nurneste Clara de Ungaria. Voivodissa
Wlacie", catolica in acest fmp si nu convertita la 1370 sau altcandva mai inainte, in care caz papa n'ar fi uitat sa aminteasca
acest lucru, cum face totdeauna in cazuri asemAndtoare. Asadar
Clara era din Ungaria, spune papa, iar un document din 1372,
dat de Voevodul Vlaicu, in favoarea magistrului ,,Ladislaus, strenuus miles, filius quondam Ianus Meister de Doboka, nepos ML
kedbani, nester consanguineus dlectus et fidelis"104), asa dar o
99) Reg. Av. vol. 144, F. 413.
100) Negru Voda, p. CCVIICCXVI.
tit
101) Oziginile Principatelor Romiine, p. 188. kceastg opiniune e
ai de C. C. Giurescu, Istoria Romiinilor, I, p. 370.

101)
Studii $i documente, III, p. XXIII. In sinteza sa de Istorie a
Romentilor, III, p. 186 ai in studiul Conditiunile intemeierii bisericilor ro-
ntdne", in Analeie Acad. Romdne. Mem. Sect. 1st. Ser. II. Tom. XXXV, os
390 a eonsideri o nobili transilvan ins convertiti la eatolieism la 1370.
103) Istoria Romfinilor din Dacia Traiand, vol. III, p. 69.
104) DensuaianuHurmuzaki, Documente, I, part. 1, p. 189 190 si P.
P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdnegi, vol. I, p. 33-34.
www.dacoromanica.ro
177
ruda, poate frate cu mama sa vitrega, precizeaza si mai de

aproape originea sa. In al doilea rand, daca in Muntenia ar fi
fost episcopie catolica in acel timp, nu ar fi considerat papa
aceasta tara ca apartinand diecesei transilvane: Wayvodissa
Wlacie, Transilvanensis diocesis". In felul acesta documentul de
mai sus confirma un altul din 1369, prin care Vlaicu recunoaste
jurisdictiunea episcopului Transilvaniei, situatiune ce exista din
timpul tatalui su, spunea Vlaicu, deci din timpul de cand dateaza documentul nostru105).
*
In aceasta ordine de idei se situiaza i interesul ce-1 dovedeste papa in acest timp, pentru episcopia Milcoviei. In anul
1353 este ales episcop al acestei diecese Bernard, dup moartea
iiltimului episcop de Milcovia, al carui nume nu este precizat"").
Ca imediat predecesor al lui Bernard in episcopatul Milcoviei,
se aminteste un Toma de Nymti (1347-1348), capelan al regelui Ludovic al Ungariei. Nici acesta nu va fi rezidat in diecesa
sa, deo.arece in anul urmator alegerii sale, Toma ellectum Mylchoviensem" era trimis ca ambasador al regelui ungar la Ve-
netia pentru incheierea unui tratat de alianta intre cele dou6

state107.. Bula de numire a lui Bernard, confirma aceasta pre105) Ibidem, p. 148-49 i 31-32, Cui scilicet Ecclesie et eius Episcopo
a temporibus predecessorum nostrorum ac bone memorie
condam Alexandri, patris nostri clarissimi, iure diocesano dinoscitur fore
subjects, sufraganeum suum Episcopum . . .". In legatura cu aceast dependenti de diecesa Transilvaniei i cu politica religioasii mai toleranta a lui
Nicolae Alexandru, trebue pusa i stirea gisitii inteun cancionale" provenit din biserica catolicii din comuna Santa Marie din Secuime, unde in
partea calendaristica a manuscrisului, apartiniitor sec. XIII, se poate ceti
urmatoarea notiti latind: Hic obiit Alexander voevoda transalpinus Anno
dni millesimo CCC-mo LX-mo quarto". Cf. Orbin B., A Szekely.lold leirdsa.
Vol. II. Budapesta, 1869, p. 87, si I. Mines, Clind a murit Alexandru Voevod,
in Revista Arhivelor, 1924-1926, An. I. p. 290-291.
106) Reg. Vat. Vol. 224, f. 122. Cf. si I. Filitti, Din Arhivele Vaticanului. Vol. I, p. 5 6.
107) Vezi si G. Moisescu, o. c. p. 33-35.
Transilvanensis
12
www.dacoromanica.ro
ST. PASCU
178
astfel se explica i faptul, pentru care papa nu

precizeazd numele predecesorului, Dar lucrul se repetd i sub
Bernard, care pentru sgracia diecezei sale si pentru a fi stimulat sa se duc in noua-i dieces, era scutit, in cel dinsupunere
tai an al numirii, de plata darilor cuvenite scaunului papal10M).

Bernard stgtea intr'un oras din Boemia sau Germania, caci numai asa se explica insdrcinarea pe care i-o & papa, in anul
1357, sa examineze cererea lui Joan de Caste lat., care cerea sa
fie prima in tagnia clericilor109), In felul acesta si-a petrecut
Bernard timpul pang, la data de mai sus, cand a fost numit

episcop de Plock. Aici nu poate pgstori linistit insa, deoarece
era in dusmdnie cu regele Poloniei, Cazimir cel Mare, lipsindu-i si adesiunea supusilor sal, 0 multime de reclamatiuni si
anchete110), incheiate cu aceea a cardinalului Francisc de San
Marco, au ca urrnare destituirea lui frater Bernardus, ohm

Episcopus Mylchoviensis111).
*
In legatura cu problema unirli bisericilor, problema ce

a preocupat papalitatea veacuri dearandul, se amintesc, la 15
Martie 1353, doi frati cu numele Ioan Asan. Papa Inocentiu VI,
cerea nobilibus viris Iohanni Assani et Iohanni Assani militibus constantinopolitanis" 112) sd-si dea tot interesul si s lucreze din toate puterile la Constantinopol pentru ducerea la indeplinire a unirii bisericilor. Acesti frali"3), trebue sa fi fost
108) Obligationes et Solutiones. Vol. 29, f. 86 i $t. Pascu in Anuarul
Institutului de lstorie Nationala din Cluj-Sibiu, vol. IX, p. 551.
103) Reg. Av. Vol. 135, f. 397. Cererea liii loan de Caste lat, din 13
Mai 1357, se glisete in Reg. Suppl. vol. 27, f. 124.
110) Vezi pe larg la G. Moisescu, o. c. p. 35-37.
111) Reg. Suppl. vol. 34. f. 79.
112) Reg. Vat. vol. 244 B., f. 82, ep. 185.
113) Faptul cii amindoi poartit acelas flume de botez nu exclude in-
friitirea lor, dupii cum mai tirziu cu mai putin de un veac nu excludea acelas fapt, infritirea fiilor lui Voicu de Hunedoara, care la fel purtau amindoi numele de Ioan: utrique Iohanni OM] filiis condam Woyk de Hunyad". Cf. N. Densusianu.E. Hurmuzaki, Documente, 12, p. 627.
www.dacoromanica.ro
179
nepotii imparatului romano-bulgar, Joan Asan II, mort la anul

1241. Presupunem ca erau nepotii acestuia, fiii fiului omonim,
caci copiii luau numele tatalui i chiar de aceea papa ii numeste pe amandoi loan Assani, adecal ai lui Asan. loan Asan,
fiul imparatului omonim, va fi trecut la Constantinopol dupd
uciderea tatalui sau, fiind in conflict cu ucigasii aceluia, qi ia
oferit serviciile imparatilor din Bizant, in al caror serviciu raman si copiii lui, ca milites".
Papa cauta in deosebi unirea bisericilor, deoarece pericolul turcesc era tot mai amenintator. De aceea Urban V, scria
la 1366, arhiepiscopului de Strigoniu i supusilor sai, sa predice o cruciata impotriva Otomanilor, fiindca acestia atacara
i ocupara mai multe teritorii apartinatoare crestinilor111). In
acelas an, papa scria lui Ludovic, regele Ungariei, sa aconde
toate inlesnirile lui loan de Riparia, primul camerar al rege_
lui Frantei, Carol, si insotitorilor sai care mergeau sa lupte impotriva Turcilor115).
Turcii patrunsera si in Balcani
arul Bulgarilor Straci-
mir este ajutat de acestia in lupta oe o avea in acea vreme

cu Ludavic, regele Ungariei, i cu Vlaicu, Domnul Tarii Romanesti, cdruia, pentru a-1 atrage de partea sa, Ludovic ii cedeaza
Banatul de Severin116) si-i trimite de mai multe ori, In lunile
MartieIulie 1368, un ambasador in persoana lui Nicolae fiul
lui Grigore").
114) Ibidem, p. 123 126.
III) Reg. Vat. vol. 248, f. 70.

116) N. IorgaE. Hurmuzaki, Documente, XVI, p. 2.
117) Thaloczy L., Nagy Lajos s a bolgcir biinsdg, in Szazadok, 1900,
p 603-605. Un grup de cinei documente, seoase din Arhiva Vaticanii, cornpleteazii stirile privitoare la conflictul pentru Vidin. Acest fapt trehue sal
se inteleagi din documentele din anul 1368, in care papa vorbeste despre
rzhoiul pe care Ludovic II pregiitea Impotriva schismaticilor si a teritoriilor lor: Ad terras Scismaticorum et Pacherinorum fidei catholice inimicorum pro faciendum eis guerram personaliter aecedere contigerit". Reg. Av.
www.dacoromanica.ro
180
$T. PASCU
Intreprinderile militare erau insotite totdeauna de intreprinderi de ordin spiritual. Unde se gasea o armata, erau prezenti peste tot si callugarii franciscani sau dominicani. Tot ast-
fel se intampla si de data aceasta. Dupd o relatare din anul

1368, a vicarului Minoritilor din Bosnia, opt calugari franciscani, in cincizeci de zile, ar fi convertit plusquam 200 hominum millia."118), pentru care fapt papa, in acela an, felicit
pe Ludovic, cu ajutorul cruia s'ar fi sAvarsit aceast oper6119).
Cronica cunoscutd sub numele de Chranicon Gyongyosense, informeaz ea' la anul 1366, acesti calugari au construit mai multe
convente franciscane: la Orsova, Hateg, Cuvin, Alsan, Haraco,
Cheris, Sebe, Ingu120). Ca o consecint a acestor succese, papa
cere calugarilor predicatori sd invete limba popoarelor, in, mijlocul carora activau: ad discendum linguas illarum partium idoneos esse putaveris", pentru a putea fi convertiti mai usor si ceilalti schismatici i necred1inciosi121). Inteo scrisoare din anul
1369, papa indemna pe Minoritii din Bulgaria, Valachia, Serbia
vol. 166, f. 484 si Reg. Vat. vol. 257, f. 15. Prin altele i se permite rege-.
lui maghiar, sa poatii asculta liturghia inainte de a se face ziul, chiar i in
locuri interzise de hisericii i sii aihl un altar portativ. Reg. Vat. vol. 257,
f. 18 si Reg. Av. vol. 168, f. 368. Aceste concesittni i se fac i lui Nicolae
de Sech i lui Nicolae, voivodul Transilvauiei, cari insoteau pe rege in.
expeditiunea sa.
118) N. Densusianu-E. Hurmuzaki, Docutnente, 12, p. 132. Cronica dela
Gyongyos, Chronicon Gyongyosense, vorbeste astfel despre acest f apt: 1366...
Istius autem tempore videlicet anno domini 1366, devotissimus dominus Lu-
&miens rex Hungarorum Bulgariam et regna confinihus Hungariae sue suhiecit potestate
fratres mittere in multa copia
ut inter scismaticos
et hereticos verba vite predicando seminarent et eos, (Jui ex ipsis converterentur, baptizarent". Cf. E. Fermendzin, Chronicon observantis provinciae-
Bosniae Argentinaeque ordinis S. Francisci, in Starine, Belgrad, vol. XXII,

p. 9.
119) N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente, 12,p. 145-146.

129) Cf. Starine, XXII, p. 12. Toate aceste localitati se gasesc in
Banat,
afara de Hateg.
121) Reg. Vat. vol. 249, f. 135. In urma acestei dispozitiuni, Antoniu
de Spoleto, invata limba romani, in acest fel reusind si converteasca mai
multi Romani din Transilvania, cum rezulta din trei scrisori din anul 1374.,
Cf. A. Theiner, Vetera monum. historica Hungarie. Vol. II, p. 152.
www.dacoromanica.ro
181
si Bosnia sa incerce convertirea schismaticilor din acele parti
cu exemplul vieii lot') j sa trimit misionari i la Tatari,

cum se trirnisesera in timpul papei Joan XXII. Astfel de indem-
nuri urmara la scurte intervaluri de limp') iar proseliiismul

acestor cal-ugari a avut darul s nemulfumeasca popoarele din
acele parti, platind uneori cu propria lor viata zelul de care

erau animal i124).
*
Pe la 1370 Clara traia inca. Dar la aceasta data era vaduva voevodului Tarii Romanesti. Astfel i se adreseaza la 18
Ianuarie acest an, papa in cinci scrisori: Dilecte in Christo
filie nobili mullen relicte quondam Alexandri Weida in Vlachia
vidue, salutem"125). Papa ii permite prin acele scrisori s asculte
liturghia inainte de a se face zitia si in locuri interzise de biserich; ii permite s aiba un altar portativ, precum si un confe-
sor. Toate acestea dovedesc un fapt: Curtea domneasca para122) Quod vos per vestram predicationem et exemplum vitae laudabilis cum auxilio divinae gratiae in Bulgariae, Valachiae. Rasciae et Bosnae partibus in quihus haeretici et scismatici commorantur, ad unitatem et
obedientiam et scismaticos iugiter reducere". Reg. Av. Vol. 160, f. 100.
123) Reg. Vat. vol. 250, f. 57.
124) Dupii aceeasi cronicli Gyngysense, cal1Ig5rii minoriti din Vidin
furii omoriti de scismatici" in prezenta Domnului Munteniei, Vlaicu. Cum

christianissimus rex Flungariae Ludovicus, Portam Ferream transiens supradictam Bodoni civitatem cepisset, que sita est in ripa Danuhii fluminis, et
per fratres nostros, Ut in parte dictam est superius, quam plurimum fuissent baptizati, et uniti ecclesie orthodoxe, processus temporis eodem civitas
Bozorad scismaticum conscientibus eidem nonnullis eivibus proditione fuit
Morabantur tune in civitate decem fratres minores perfeetissimi
capta
quotidie contra sacerdotes et calugeros, hoc est religiosos hereticos dissupradictos tamen quinque fratres inimici fidei in quadam ecputando
clesia invenerunt orantes, et in ipsa furioso impetu unum ex eis in frusta

divisum crudeliter peremerunt, alios autem quator ligatis manibus ipsi
regi Bozorad presentarunt ... Cum igitur fratres sancti nollent fidem negare, inimici fidei, ut occiderentur a rego Bozorad petierunt, rex vero de
apoliis et captione civitatis magis sollicitus erat, ab eis faciem avertens penitus nihil respondit ...". Cf. Starine, I. c., p. 10 12.
125) Reg. Ar. vol. 172, f. 331, 350 si 372 si Reg. Vat. vol. 260, f. q
www.dacoromanica.ro
182
T. PASCU
sise capitala si se gasea in refugiu, unde nu avea un altar stabil. Si, fiindca' era in ealatorie, avea nevoie de o aprobare speciald pentru a putea asculta liturghia unde se intampla si la
orice ord ar fi fost nevoie. Aceast situatiune exceptional a
fost creat de razboiul ce a avut loc la 1369, intre Ludovic, regele Ungariei, i Vlaicu, Dcannul Tarii Romanesti, care fapt a
constrans Curtea &a-0 paraseasea resedinta i s se refugieze
undeva spre Raisairit126). Faptul c aceste documente sunt inregistrate numai la inceputul anului 1370 in registrele pontificale,
se datoreste intarzierii cu care, din cauza situatiunii de rzboiu
din intreaga regiune dungreand, vor fi sosit la Roma cererile

Clarei sau din cauza indolentei secretarilor curial
Aflnd papa despre rezultatul rzboiului
desastruos
se grabeste sd felicite pe Clara

pentru armatele maghiare
pentru conversiunea fiicei sale, regina Bulgariei i pentru darurile fcute bisericii Sf. Petru si Pavel din Roma'"), rugand
pe Vlaicu s'a se converte.asca el insusi, astfel putand fi un atlet
al lui Christos si mai valoros128).
*
Papa Urban V nu se intereseaza numai de Tara Romaci, cu rezultat ceva mai bun, si de Moldova. Aici, la
ne.asca,
episcopia Milcoviei, numeste la 29 Mai 1364 pe dominicanul

Albert de Usk, profesor i duhovnic papal, ca susccesor al lui
Bernard de Mazovia, transferat la 1357 in Po Ionia, la episcopia de P1ock129). Intre transferarea lui Bernard si numirea lui
128) Acest tizImiu in afarii de cronica protopopului loan de pe Tarnave
i documentele emanate din cancelaria regal
ungarii: 16 Sept. 1369, 20 Aug. 1369, 1369 fr lun i zi, etc. Cf. I. Minea in Convorbiri Literare, An. XLIV, p. 1134 si Codex Zichy (Zichy csa(Kiikiila), il mai amintese
lad okmnytara, ed. Nagy Imre, Nagy Ivan
si
Vgbelyi D.), vol. IV, p.
607, 639.
127) N. DensusianuE. Hormuzaki, Docurnente, I2, p.

128) Ibidem, p. 159.
128) Reg. Av. vol. 159,
158.
f. 117. Cf. si I. C. Filitti, Din Arhivele Vaticanului, I ,p. 7, unde e gresit transcris: nunc in loc de tune, vorbind de
Bernard olim Plocensem, nunc (sic) Milcoviensem episcopum".
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA 1STORIA ROMANILOR
183
scaunul episcopiei de Milcovia ramase

1357-1364
vacant. Ca si predecesorul sau, tot asa si Albert este scutit de
plata darilor fata de scaunul papal, din pricina saraciei diecesei
sale130), Lipsesc stirile despre venirea lui Albert in diecesa Milcoviei, mai ales ca in aceasta vreme orice influenta maghiara era
ran vazuta in Moldova, iar dominicanilor i franciscanilor le
crescuse puterea in asa masura, incat lipsa episcopului nu era
de loc simtita, daca nu cumva prezenta sa era chiar de prisos.
Din aceleasi motive, papa Urban trimite pe calugarii minoriti
ad terram Ruthenorum, Valachorum, Tartarorum....131, pentru
Albert
a converti populatia acelor regiuni, facand parte aceasta masura din planul general al papalitatii de a aduce la catolicism
pe toti Romanii, dupa convertirea lui Latcu, cu sprijinul asiduu
al Clarei i poate prin inclinarea lui Vlaicu.
Caci Latcu, Domnul Moldovei, se unise, putin mai inainte,
cu biserica Romei, din mai multe motive: era inconjurat de
dou parti de state catolice, Ungaria i Polonia, care dela 1370
aveau un singur suveran, in persoana lui Ludovic; ofensiva catolicd in intreg Orientul, prin cele cloud mari ordine religioase,
se parea ca va duce la bun rezultat, mai ales ca insusi imparatul bizantin, Ioan V. Paleologul, care calatorise chiar la Roma in acest scop, se arata dispus la o intelegere cu papa si sub
influenta lui, pareau inclinati spre aceasta chiar i patriarhii
Constantinopolului, Ierusalimului qi Alexandriei. Dorinta de a
130) Obligationes et Solutiones Camerae, vol. 36,
131) Aceast msurA ezult dinteo confirmare
f. 118.
a dispozitiunii
papei
Urban V, Menai de papa Bonifaciu IX in anul 1399. Cf. Reg. Lat. vol. 67,
f. 199-201. 0. Halecki, Un empereur de Byzance a Rome. Vingt ans de
travail pour Punion des eglises et pour la defense de Pempire d'Orient,
1355 1357. Varsovia, 1930, p. 211, crede cit papa Urban, in scrisoarea sa
din 1 August 1370, fiicea aluzie la conversiunea lui Latcu, precum si la
progresele catolicismului in Tara RomineaseL atunei cind spunca: Sicut . . . audivimus, nonnulli Rcges, Principes alii christiani tam clerici et
ecclesiaticae personae religiosae et eti am sacculares, (warn laici (pli extra obe
dientiam dietae ecelesiae... ad dictam ecclesiam redire seu venire desiderant unitatem ac ohedientiam et reverentiam debitam et devot am". Cf. Raynaldus, Anndes ecclesiastici... Torn, VII, p. 181.
www.dacoromanica.ro
ST. PASCU
184
intra in politica europeana ca stat independent, atat din punct

de vedere politic cat si religios, scos de sub jurisdictiunea episcopului de Haliciu sau de sub aceea a arhiepiscoplor ungari,
cu o capitala ridicata la rangul de civitas" si cu limba oficial
cea latina, dupa cum aveau toate tarile civilizate ale timpului132, vor fi determinat actul lui Latcu1'). Astfel Latcu se va
fi lasat convins de propaganda acelor calugari, cari se indeletniceau cu opera de proselitism. Asa inainte de 24 Iu lie 1370, se
prezentau la Roma calugarii minoriti Paul de Schweidnitz
Nicolae de Mehlsack avand insarcinarea de a arata papei ca
Domnul si poporul moldovean erau inclinati s paraseasca ortodoxia si sa imbratiseze religia catolica, in schimbul ridicarii Si_
retului la treapta de civitas" si a asezarii ca episcop in noul
oraq a Franciscanului Andrei. Dupa ce o ancheta se convinge
de buna credinta a lui Latcu, targul Siretului este ridicat la
treapta de oraq", declarat scaun episcopal, iar biserica de aici
ridicala la rangul de catedrald, dandu-i ca eparhie intreaga tara
Moldovei, scoasd (de sub jurisdictiunea episcopului de Haliciu
sau de sub a oricarui alt episcop si pusa sub oblduirea nemijlocita a Scauntdui papal. Astfel e sfintit, la 9 Martie 1371, ca
episcop al Siretului, Franciscanul Andrei Wasilo134).
132) Pentru aceasta Latcu isi ia la curtea sa un secretar de limb5
latin5.
133) Corespondenta intre Lateu si Papa referitoare la conversiunea

Domnului moldovean la N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente, Io, p.
160-164. Discutiunea pe larg la Gh. Moisescu, o. c., p. 67 78. N. Iorga,

Conditiile de politica' generald in cari s'au intemeiat hisericile romiinesti in
veacurile XIV XV, in Analele Acad. Rotruine. Mem. Sect. 1st. Ser. II. torn.
XXXV, 1912-4913, p. 405, spune e organizatia eato1ic5 a Moldovei sub
Lawn, a fost nu o iscodire diplomatici in ve(lerea int5ririi principatulni, ci
o realitate, cu totnl fireasci dac5 tinem seama de faptul desc5lec5rii din
Maramures inca rarii viat hisericease5 ortodox5 a nouei t5ri a Moldovei".
Dac5 ar fi fost numai acest motiv, nu s'ar putea explica de ce organizarea
bisericii catolice in Moldova a intfirziat peste Un deceniu dela desc51ecare.
Va fi fost i aceasta unul din motive, dar nu singurul si nu ccl dintfii.
134) Intr'o list5 din 1849
episcopilor catolici din Moldova se d5
anul 1370 pentru inceputul pistoririi lui Andrei la Siret. Cf. I. Sab 5u. 0
nouii lista a episcopilor catolici din Moldova, in Revista (storied, 1943, XIX,
www.dacoromanica.ro
185
Tot atunci se organizeaza si episcopatul Siretului, cunoscandu-se numele a doi canonici: Derslao Segnei si Nicola Andrei.
Celui dintai i se permite sai alba, pe langa canonicatul siretean,
si un alien, pentru acelas motiv pentru care se acorda si

episcopilor alte beneficii pe langa cele din episcopia respectiva,
iar celui de al doile4 i se acorda, pe langa canonicatul Cracoviei, canonicatul si cancelaria episcopala a Siretului180). Aceste
documente dovedesc ca non! episcopat era bine organizat si ca
voevodului. Latcu sprijinea pe catolici, pentru a se putea stabili
dupa regulele si uzanta timpului. Ca episcopul Andrei rezida
in dieceza sa, o dovedeste si faptul c avea o cancelariel"),

cu conducerea careia era insarcinat Nicolae Aldrei de Strenorw. ,.Canonicatuum et prebendam ac cancellariam ecclesie Ce-
rethensis", care poate era si cancelarul sau logofatul Domnului. Ar fi o explicatie a lipsei totale de documente interne din
timpul caimuirii lui Latcu, faptul c acest cancelar era strein
de toate -obiceiurile tarii i astfel el nu va fi scris documente
cum sunt aproape toate documentele moldode donatiune
venesti din veacul al XIV-Iea
si daca le va fi scris, cum el
sta.:tea si in Po Ionia, le va fi dus acolo si astfel se vor fi pierdut.
Sederea till Andrei in diecesa sa rezulta si dintr'un alt document
din 17 Ianuarie 1372, prin care papa ii incredinteaz grija credinciosilor catolici de amandoua sexele si de orice conditiune
sociala, alat clerici. cat si laid din diecesa Haliciului, cu aceeasi
putere pe care o ai de drept asupra popoarelor tale din crasul si diecesa Siretu1ui"18).
p. 235. Dupa P. B. Gams, Series episcoporurn Ecdesiae Catholicae. Leipzig,
1936, p. 365, un episcop de Siret cu numele Petru ar fi stat la Craeovia.
133) Reg. Av. vol. 174, f. 121.
138) Reg. Av. vol. 176, f. 300.
337) Toate acestea, infirma argumentarea destul de silita a par. Moisescu despre o totala lipsi de organizare a episcopiei catolice de Siret, precum si un total desinteres al lui Andrei fatii de noua diecesa, mule n'ar fi
pus piciorul niciodatii. Cf. si $t. Pascu in An. Inst. de 1st. Nor., IX p.
138) Cum illa potestate qualm hahes a iure super populorum tuorum
civitatis et diocesis Cerethensis". Reg. Vat. vol. 264, f. 3.
www.dacoromanica.ro
186
$T. PASCU
Ofensiva catolica cuprinsese intreaga Moldova, deoarece

papa voia sa faca din aceasta ar baza activitatii misionarilor
catolici in Europa nord-estica. De aceea, in timp ce se ocupa
cu organizarea nou infiintatei episcopii a Siretului, numeste un
episcop i pentru diecesa Milcoviei, la 3 Septemvrie 1371, in
persoana calugarului augustin likolae de Buda.'"). care la

fel nu va fi stat in Moldova, deoarece se plange personal papei
pen tru lipsurile ce le-ar avea de indurat acolo140) si de aceea
se multumeste cu demnitatea de vicar general al diecesei de
Agria. unde-1 gasim pe la anul 1375141). Aceastd lipsd efectiva
a episcopului de Milcovia din diecesa sa, II facea pe papa: sa
extinda jurisdictiunea episcopului de Siret peste toata tara sau
ducatul Moldovei, cat apartine numitului duce (Latpu) ..142).
In acelas timp se grabeste papa sa felicite pe Latcu, la

25 Ianuarie 1372, pentru trecerea la credinta catolica i supunerea sa fata de biserica Romei, sfatuindul sal nu se lase
ademenit in vreun fel oarecare de sotia sa care in prioribus
erroribus permanet", ci sa starue sa o readuca si pe aceasta la
credinta bisericii catolice143). In privinta casatoriei, papa ii spu-
ne ca.' nu doreste sa-1 desparta de sotie, dar ii cere s o converteasca i pe ea, caci nunlai in acest caz ccpiii nascuti din
aceasta casnicie vor fi recunoscuti legitimi. Dintr'o alta scri_.

scare, din 23 Iu lie 1372, aflam ca Andrei convertise la catolicism multi oameni i ca lucra din rasputeri pentru a teaduce i pe altii la aceeasi credinta, dar c veniturile pentru mensam episcopalcm Cerethensem" nu puteau face fata
trebuintelor si demnitatii sale episcopesti. Din aceasta scri_
soare mai aflam ca ecclesia Certhensis, quae in partibus scisE. Hurmuzaki, Docutnente, 12, p. 133.
140) Ibidem, p. 176.
141) Ibidem, p. 224.
112) Totam dictam terram seu ducatum Moldaviensem, in quantum ad
139) N. Densus,ianu
prefatum ducem pertinet". Cf. Ibidem, p. 160-161.

143) Reg. Vat. vol. 268, f. 8. Cf. si W. Abraham, Bislcupstwa lacinskie
w Moldawii w wieku XIV i XV. Liov, 1902, p. 181 si G. Moisescu, o. c., p.
79-80.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LV ISTORIA ROMANILOR
187
maticorum constitit", exista si mai inainte de papa Urban V,

in timpul cdruia de novo in cathedralem erecta fuit" 144). Despre existenta unei biserici catedrale, sau i numai simple, la Siret, inainte de anul 1370, nu avem nicio infortnatiune documentara in afarai de cea de fatal, astfel c aceasta ar constitui confirmarea traditiunii pcpulare, dup care, pe locul uncle era biserica Sf. Ioan Botezdtanal din Siret, exista inainte, o biserica
, a principelui Sas", cu bramul Sf. Troite, lucru, ce pare destul
de natural, tinand seama de faptul c acest principe-voevod,

era prietenul regelui ungar Ludovic si astfel nu putea fi nici
dusmanul catolicismului145).
Catolicismul in Moldova se mentine datorit calugarilor

celor clonal ordine religicase, mai mult cleat datorit episcopi14'1) Reg. Av. vol. 187, f. 297 si Reg. Vat. vol. 283, f. 109-110, ep.
363. Cf. si C. Auner, Episcopia de Siret, in Revista Cato lied, 1913, An. II,
p. 243 244.
145) Cf. N. forge G. Bald, Historie de l'art roumain ancienne. Paris,

1922, p. 45. Liti N. Iorga i se 'Area dubioasl stirea pastratii de traditiunea populard, dar documentul de mai sus o confirmii. Timind seamil de supunerea voevozilor din dinastia Dragosizilor fall de regele ungar, nu e
imposihil sii-si fi avut o hisericl catolicii la Siret, untie din cele mai vechi
timpuri se face pomenire despre o populatiune streinii
mai ales germani
care impartlsea acea credintii. Pe liingii motivul de mai sus, mai
poate fi adiiogat i faptul cI cei dintili voevozi ii vor fi extins stiipinirea
acolo, chiar dada' unii studiosi n'ar fi inclinati sI creadii.
07.15
(Cf. C.
Bacill, Hotarul de Apus al Moldovei, in Buletinul Soc. Reg. de Geogralie,

1923, An. XLI, p. 44 si C. C. Giurescu, Cu privire la hotarul de Vest al Moldovei. Bucuresti, 1943, p. 1), marca intemeiatii dupii alungarea Tritarilor aviind
trehuintii de tin hotar natural in spre Rlslrit, hotar ce-1 putea oferi, mai
bine decilt orice alt element, rilul Siret, iar orasul omonim se glsea intre
muntii Carpati, pe llngl faptul cI oratul avea comunicatie foarte

cu Maramuresul prin numeroasele obcine", legIturi necesare primilor voevozi cari nu vor fi intrerupt contactul cu mosiile i cu cei rimasi
acasl. Din aceste motive, n'ar fi prea riscatii afirmatiunea cii prima capitall a Dragosizilor sI fi fost chiar in tirgul Siretului, unde gisim urme de
aQezlri mai vechi deck la Baia, dupi cum si o bisericii. Cf. si C. Kogalniran
usoarii
ceanu, Istoria veche a Romanilor. Vol. I. Bucuresti, 1938, p. 53. Pentru confirmarea celor de mai sus ar fi i stirea dupii care, pe la 1310, au fost
omoriti la Siret doi Minoriti: Blasiu i Marcu. Cf. L. Wading, Anna les Minorum. Vol. VII, p. 242.
www.dacoromanica.ro
ST. PASCU
1,36
lor de Siret sau de Milcovia. Pe la 1345 Franciscanii din Moldova aveau mai multe custodii: Cereth, Cothain (Fletin), Licostome Album Castrum si moldaviai"), prin care trebue s se in-
teleagl orasul Baia si nu intreaga Moldovan. Despre lucrarile misionare ale Franciscanilor moldoveni, aminteste i serisoarea papei Urban V din 24 Iunie 1370, priyitbare la interneierea episcopiei de Siret148). Utmasul lui Urban, papa Grigore
XI, prin scrisoarea sa din 16 Noemvrie 1371149) reglementeaza
activitatea acestor calugari misionari, astfel acea scrisoare de-
venind temelia constitutiei acestora, luata ca punct de plecare si de catre papa Bonifaciu IX la 1399. In timpul domniei
lui Latcu Franciscanii se organizeaza sub conducere.a lui Nicolae de Mehlsack si sub acea a lui Paul de Schweidnitz si
poate a lui Andrei Wassilo, ceeace ar explica i alegerea acestuia din urma ca episcop de Siret.
Catolicismul se mentine in Moldova si dupa moartea lui
Latcu, sprijinit de sora sa Margareta, mama viitorilor Domni.
Ofensiva catolica, inceputa de papa Urban V, este continuata
si de urmasul acestuia in scaunul pontifical, Grigore XI, care
confirma, la 1371, o bula a papei loan XXII, cothinnat si de
papa Clemente VI, rand instructiuni minoritilor ce mergeau in
tara Saracenilor, Paganilor, Grecilor, Bulgarilor si Cumani-
ken.
Peste doi ani, (la 1373) i se acorda unui Blasiu, rector al

parohiei Chisoda din diecesa Cenadului151), anumite beneficii
deoarece aliquos scismaticos de novo ad fidem conversos""1 iar
146) Bullarium Franciscanum. Vol. V, p. 602.
147) Cf. Gh. Moisescu, o. c. p. 87, n. 3.
149) Sed quorundam fratrum minorum predicationihus et doctrinis inducti abnegare volunt omne scisma". Cf. N. DensusianuE. Hurmuzaki, Do-
cumente, I, p. 168.
149) Ibidem, p. 176-178.
199) Reg. Vat. vol. 287, f. 216-218. Cine locuia, pe la 1371, ip tara
c Romnii si la ci aNeau s meargi in mkiune
Cumanilor? Fr Indoial
www.dacoromanica.ro
1E9
in 1376, papa scria liii Antoniu, arhiepiscopul de Calocea, ea in

diecesa sa sunt schismatici care cer dela patriarhul din Constantinopol dispensa pentru castorii inrudite151. Erau aceeasi schismatici pe al caror episcop voia papa Inocentiu III, la anul 12041205, sa-I readuca sub jurisclictiunea sa, daca nu cumva era sub
aceea a patriarhului constantinopolitan si care la 1349 aveau

un presbiter olachalis". Ministrul provincial al Minoritilor din
Ungaria raporta 1a 1377 papei, ca datorita muncii sale si a

subalternilor sai se convertisera, in aceste parti, de putind
vreme, a paucis citra temporibus", mai multi schismatici i ca
in timp de vreo 20 de ani fura convertiti peste cincizeci de mii
de schismatici, in afara de copii i femei i ca s'ar converti si
altii, daca ii s'ar trimite calugari, care sa fie in stare sa asculte
pe neofiti in limba lor'54).
Intre acesti cincizeci de mit de convertiti vor fi fost si

aceia, despre care i se relata papei Grigore XI la 1374 ex relatione fideli" ca c parte din neamul cel numeros al Valahilor, cari
traesc la hotarele Ungariei dinspre Tatari157), a fost convertita la
151) In document Theseuld Cenadiensis diocesis".
152) Reg. Av. vol. 191, f. 242.
153) Reg. Vat. vol. 288, f. 44.
154) Reg. Av. vol. 201, f. 262. Pro parte tua nobis extitit humiliter
supplicatum
scria papa la 1377
ut cum per eosdem fratres in illis
partibus, in quibus ut asseris, a viginti annis citra fere quinquaginta milia

hominum, parvulis et mulieribus exceptis, ad eundem fidem catholicam ac
eiusdem Romanae ecciesiae unitatem fuerint conversi, buiusmodi fides catholica plurimum augeatur, aliquibus ex fratribus ipsis ad hoc sufficientibus
et ydoneis audiendi eorundem fidelium confessiones huiusmodi, ac eis iniungendi penitentiam salutarem quod commissis licentiam concedere dignaremur".
157) Acesti Romiini dela hotarele Ungariei, dinspre Thad, trebue sa

fie aceia din coltul sud-estic al Transilvaniei si de pe versantul riisiiritean
Carpatilor, peste care se intindea autoritatea episcopului Milcoviei si nu
cei din Maramures, cum credea I. Mihali, DijKome maramurefene, p. 73, n.
1 si S. Re li, Biserica ortodoxii romiinii din Maramuref in veacurKe trecute.
Cerniiuti, 1938, p. 33, cici aceste pirti sud-estice se intelegeau totdeauna
sub denumirea de in regno Ungarie, in finibus videlicet Tartaroruin", sau
,,in confinibus regni Ungarie" i niciodatii sari& maramuresene. Cf. si Gh.
al
Moisesch, o
c. p 47-48, n
www.dacoromanica.ro
190
ST. PASCU
catolicism si c s'ar mai putea converti i altii, daca 1i s'ar ridica

o biserica episcopala i daca Ii s'ar acorda un episcop propriu,
in persoana calugarului minorit Antoniu de Spoleto care linguam dictae nationis (Walachorum) scire asseritur", deoarece
nu sunt multumiti cu preotii unguri. Papa cere, prin trei scrisori din anul 1374, arhiepiscopilor de Strigoniu i de Calocea,
precum i regelui ungar Ludovic, s cerceteze daca plangerile de mai sus sunt intemeiate i daca Antoniu ar fi potrivit
ca episcop pentru Romani158). Din aceleasi motive, ca i 1a
1204 si 1234, nici de data aceasta proiectul de infiintare a unei
episcopii catolice aparte pentru Romanii din Ungaria nu s'a realizat, clericilor unguri neconvenindu-le un nou episcop, care
le-ar fi restrans autoritatea si le-ar fi micsorat veniturile.
*
Catolicismul se mentine in Moldova si dupg moartea Voevodului Latcu, sprijinit de sora sa Margareta. In timpul darnniei lui Petru, fiul Margaretei (1375-1391), conventul de Siret
trece in proprietatea Dominicanilor peregrini'59). Din anul 1377
158) Cf. A. Theiner, Vet. monumenta hist. Hung. Vol. II, p. 152 si
N. Densusianu E. Hurmuzaki, Documente, 12, p. 219-220. Scrisoarea pu-
blicati de Theiner dupi Reg. Vat. vol. 266, f. 61, se giselte intre scrisorile
papei Inocentiu VI, Reg. Vat. vol. 244 G, f. 78, ep. 589. Cuprinsul este
identic, cu cinci cuvinte in plus in scrisoarea minutii" (Reg. Vat. vol. 244 G) si
anume: dupi pro regis eternis" este in plus gloria" si dupi propensius
commendatum" este in plus ipsiumque benigni favoris auxilio prosequa-
ris". Pe verso sti scris, de o alti mini, adresa: Innocentius VI, IIII Idus
octobris, anno quarto. Ludovico regi Ungarie et super conversione Vlachonum Strigoniensis et Colocensis archiepiscopis benigne assistat". R. Yves,
Les minutes d'Innocents VI aux archives du Vatican, in Archivi. Roma, 1942,
Vol. II, ser. II, p. 8, o consideri, gresit, ca apartinind papei Inocentiu VI.
Scrisoarea publicati de N. Densusianu, dupi G. Fejr, Codex Diplomaticus,
vol. IX, part. 4, p. 587, se giseste si in Reg. Vat. vol. 266, f. 55, fiind adre-
sati arhiepiscopului de Calocea, pe cind Fejer si Densusianu o publici firi

adresi.
158) In Siret, deosebit de noua biserici dominicani cu hramul Sf. Joan

Botezitorul, mai diinuia vechia biseriel franciscani, Creia ii vor fi apartinut cei doi cilugiri minoriti: Luca si Valentin. ucisi pe la 1378 si inmor.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANLOR
191
se pastreaza un decret al generalului ordinului dominican, Elie

Raymond, prin care manastirile dominicane din Liov, Lanscut,
si Przmysl in Galitia, Camenita si Smotrita in Podolia si Si_.
in Pruscie (Russiae) et Walachia partibus
ret in Moldova
constitutis", fura: daruite fratilor Peregrini160). La cererea lui
Elie Petit, vicar general al ordinului, papa Grigore XI, la 28
Ianuarie 1378, intareste deczetul ministrului general, Elie Ray.
mond161).
Dupa motartea lui Latcu ii mai r'amasese papei o speranta.

in Margareta162), careia ii incuviinteaza, la 1377 scrisori similare ea si Clarei, cu cativa ani mai inainte, adecal de a i se acorda indulgenta plenara la sarsitul vietii. Papa d numeste Margarita di Cereth, Domina Valachie Minoris". Importanta acestui document consta." in faptul ca acum se pomeneste pentru
prima oar a. acest personagiu, care va da loc la atatea discutiuni
in istoriografia noastr. In acest document apare ea ,,Domina"
Moldovei163), jar in 1384 apare ea mama a vdevodului Petru.
Cine era aceast Margareta? Din ddcumente sigure rezultai ca.'
mantati la Siret. Tot Margareta a clidit, pe la anul 1377, pentru aceiayi
Franciscani, o miinastire la Baia, mai mare deck aceea pe care o aveau la
Siret.
160) In Pruscie et Walachie partibus constitutis, ad societatem dictorum fratrum Peregrinantium specialiter pertinere". Reg. Vat. vol. 287, fr
278 i Reg. Av. vol. 201, f. 33. Cf. si Bullarium Ord. F. F. Praedicatorum.
Vol. II, p. 292.
161) Dela aceasta data Predicatorii din pirtile orientale se vor numi
Peregrini. Pentru 80 de ani conventele din Moldova si Rutenia rimin sub
jurisdictiunea Peregrinilor. Cf. R. Loenertz, La socit de freres PergriRants. Roma, 1937, p. 1.
162) Aceasta zidi inainte de 1377, in Siret, o manistire si o biseric,

pentru adpostirea si folosinta clugrilor dominicani, cu hramul Maicii
Domnului si al Sfantului loan Boteziitorul, in partea de Rsiirit a orasului,
pe coasta unui deal, dupii cum a constatat-o Bandinus la 1646. Cf. V. A.

TJrechia, Codex Bandinus, in Anal. Acad. Rom. Mem. Sect. 1st. Ser. II, t.
XVI, 1893-1895, p. 75.
163) Reg. Vat. vol. 287, f. 215. Cf. WI. Abraham, Powstanie organizacyi
kosciola laerinskiego na Rusi. Vol. I. Liov, 1904, p. 342 si C. Auner, o. c.,
p. 244.
www.dacoromanica.ro
T. PASCU
192
era mama vocevozilor Petru si Roman, iar voevodul Stefan fiind

fratele celor doi, prin urmare era si mama lui. Ca a fost mama
lui Petru rezult din documentul din 1384, idat in favoarea bisericii SL loan Botezaitorul din Siret, unde e numita illustrissima et nobilissima Domain.% Margarita, mater nostra dilecta"104);
ca voevodul Petru era fratele lui Roman, reese din scrisoarea
regelui Poloniei din 1388 unde se spune: credinta noastrai si

pentru fratele sau (al liii Petri* Roman"165), dup5 cum si din
vechile noastre cronici. Ins5 intr'un document din 1393 scris
in limba slavonA, Roman numeste pe mama sa Musata
illgtuaTA"1"). Este insa lucru clar si totu.si trecut neobservat de
istoricii, care s'au acupat cu aceast chestiune, oh' Margareta

corespunde cu Musata, ceace inseamnh frumos167), iar cronicile
noastre, prectm si documentul pomenit al lui Roman fiind scrise in limba slavona de calugari cari cunosteau bine imprejurrile
unde scriau, e natural ca c numele
i
mamei voevozilor pomeniti
sa fi fost scris asa cum se p6stra la poporul roman. Documen-
tele latinecti ins au tradus numele romnesc in latineste si

astfel aceeasi persoana avea doug nume. In acest caz supozitia
c Margareta ar fi numele catolic si Musata cel ortodox, avut
164) M. Costachescu, Documente mo:dovenegte inainte de 5telan cel
Mare. Vol. I, p. 4-5.

lea) Ibidem, vol. II, p. 606.
166) Ibidem, p. 14.
167) Musat, atilt ca nume propriu cat si ca nume comun, e putin probabil ea derive din musteus cum crede G. Giuglea, Etimologii, in Dacoromania, vol. III, 1922-23, p. 767-768. Mai probabila este derivarea din frumos-frumusat-musat, impartisita de dl. D. Macrea, sef de lucrari la Muzeul
Limbii Romane. S. Puscariu, Pe marginea c6riior III, in Dacoromania, VI,
1929-1930, p. 526 di numele propriu Musat corespunzator latinescului bellus. Gandindu-ne la floarea ce se cheamil musetel, un derivat din musat,
care se mai numeste i margareta, legatura intre Musata i Margareta, mama voevozilor Petru, Roman si $tefan, spare si mai evidentii, margarita latinesc nefiind altceva deck mutata rominesc. Apoi nu trebue uitat nici
faptul cii aceasti floare, muselelul-margareta, se intrebuinteazil si in cosmetick mai ales in cosmetics popularii, ceeace ar putea fi incii o dovada despre numele ei.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTION! LA 1STORIA ROMANILOR
193
inainte de convertirea ei la catolicism, trebue inlAturat168).

Dar cine era aceasta Margareta-Musata si cum ajunge a da
numele ei unei intregi dinastii? Ca si in jurul numelui, asa si
in jurul originii sale, istoricii nu sunt de acord. Unii cred a fi
venit din Tara Romneasca fiind inrudit cu dinastia Basarabilor160), altii Ca ar fi fiica voevodului transilvan $tefan
Male"), altii c ar fi fiica voevodului Latcu si a unei lituane
Anam., altii, apoi, Ca ar fi numai o descendent a familiei
Bogdan, trecutal la catolicism172). Din docurnente rezulta ins&
in mod clar c Musata-Margareta a fost totdeauna catolica
prin urmare totdeauna s'a numit astfel. Cine era atunci Margareta Domina Wlachie Minoris" mama voevozilor Petru, $tefan si
Roman? Prima pgrere, hazatal pe frecventa numelui Muscat in
Tara Romneasc, astzi nu se mai poate sustine; a dcrua la fel
aide, deoarece aceasta Margareta se confund cu sotia voevoJului Alexandru cel Bun, care purta aoelas nume si care de fapt
era fiica voevodului transilvan, $tefan Chak; a treia parere e

rAsturnatai de un document din 1372, unde se spune clar ca
168) A. D. Xeuopol, Istoria Romdnilor, III, p. 117; D. Onciul, Din istoria Romdnilor, p. 34; I. Minea, Principatele Romdne si politica oriental a
lui Sigismund, p. 31-32; N. Iorga, Istoria Romiinilor, III, p. 261; C. C.
Giurescu, Istoria Romdnilor, I, p. 429; C. Kogilniceanu, Istoria veche a
Romfinilor, p. 62, etc.
169) B. P. Hatdeu, Istoria Critic6 a Romani kr, vol. I, p. 83; A. D.

Xenopol, o. c., p. 117; 0. Lecca, Genealogia lamiliilor boeresti, p. 348.
170) C. Auner, Episcopia de Siret, in Revista Cato lied, II, p. 238; R.
Rosetti, Despre Unguri i episcopiile catolice in Moldova, in Anal. Acad.
Rom. Mem. Sect. Ist. ser. II, t. XXVI, p. 293, crede qi el a Margareta ar fl
venit din Transilvania dar nu precizeazi a cui fiic ar fi fast. Aceeati pirere o are ti P. P. Panaitescu, o. c., p. 228.
171) N. Iorga In toate studiile citate sustine acest punct de vedere, iar
In Istoria lui $telan cel Mare, p. 22, spune ci era inruditi cu regele Poloniei. In Condisiile de politica' general6... spune cii Mutata, care-0 zise
in legea cea nouii Margareta, era dreaptil fiicii a lui Latcu", piirere mentionatii si in sinteza sa de Istoria Romdnilor, vol. III, p. 255.
172) I. Minea, o. c., p. 33; I. Nistor, Lucius Aprovianus, in Anal. Acad.
Rom. Mem. Sect. Ist. ser. III, tom. XXIII, p. 157; C. Kogiilniceanu, o. c., p.
62; C. C. Giurescu, o. c., p. 4264 429; N. Iorga, Istoria Romdnilor, III, p. 255.
13
www.dacoromanica.ro
$T. PASCU
194
pang la acea data Latcu nu avea copii""). Daca la 1372 Latcu

o alta sotie n'a avut
nu avea copii cu satia sa schismatica"
vase ani mai tarziu o fiica de a lui nu s'ar fi putut numi Domina" qi peste ali ase ani, aadar la varsta de 12 ani, nu putea avea un fiu voevod. Mai probabila e ultima asertiune.
Dupa datele cunoscute pang acum, incercam o alta conjectura: pe la mijlocu veacului al XIV-lea, trece Carpatii, pentru a se stabili in Moldova, din calea opresiunii ungureti, voevodul maramurean Bogdan; impreuna cu el trec i alti voevozi
romani din Maramure, care impartaeauidelle rebelului Bogdan.
Lui Bogdan ii urmeaz in domnie fiul sau Latcu (1365-1373),

trecut la catolicism in 1.370 i care peste trei ani se stinge fara
urmai in linie barbateasca,punandu-se atunci problema succesiunii. Reactiunea ortodoxa, ce ar fi adus pe tron un principe
ortodox, dupa moartea lui Latcu, nu se mai poate sustine, iar
prinoipele Jurg Coriatovici, nu mai poate fi considerat intre voevozii Moldovei174). Dar cronicarul polon Dlugosz i umanistul
italian Filippo Buonaccorsi Calimacco povestesc ca pe la 1359
voevozii Petru i Stefan ar fi avut un conflict pentru succesiunea la tron dupa moartea tatalui lor Stefan, voevod al Vara Sepenitului, voevodat care se afla in partea de miazanoapte a Moldovei, intre Prut i Nistru1T5). Cel dintai era ajutat de ,,provincialii unguri", sub care trebue sa se inteleaga Romanii veniti din
Maramures, precum qi de o parte dintre boierii de seama, iar al
doilea de regele Poloniei. Petru catiga lupta i ramane stapan
al tarii. Dlugosz i Buonaccorsi i-au luat informatiunile din
traditia familiei nobile polone Olesnicki, ai carei prieteni intimi erau, astfel c data nu e de loc sigura, dupal cum. nici numele personagillor170). Toate analele i cronicile noastre ates"3) Prolemque
si
quam ex dicta uxore tua susceperis
in (uturum
volumus et decernimus legitimam reputari". Reg. Vat. vol. 268, f. 8.

174) P. P. Panaitescu, Hrisovul lui Jurg Coriatovici din 1374, in Revista Istoricti, Vol. IV, p. 53.
175) G. Popovici, Starostia sepenicensii, in Omagiu lui Titu Maiorescu.
Bucuresti, 1900, p. 476-482 si T. Man, Tara Sepenicului. Cerniuti, 1926.

119 Piirerile numeroase ale diferitilor istorici ce s'au ocupat eu aceasal chestiune, sunt insirate de dl. Gh. Moisescu, o. c., p. 62-63, n. 2-1.
www.dacoromanica.ro
195
teaza pe tin Stefan ca frate al lui Petru, care a domnit dupa ial
treilea frate, Roman"Obis), Faptul c'd in actul, prin care Vlachslay ceda Pocutia lui Petru ca amanet pentru banii imprumutati,
lipseste pornenirea lui Stefan, amintindu-se numai Roman, se
explica, fiind cei dci frati certati, iar faptul a dupa.
aceea Petru devine prieten al regelui polon, se explica prin irnprejurarea ca. Vladislav avea nevoie de banii, pe care Petru era dispus a-i imprumuta. Astfel se string
si relatiuni de rudenie
conflictele se uita totdeauna cand
interesele o cer.
Faptul ca in povestirea lui Dlugosz despre conflictul din-
tre cei doi frati se vorbeste de Moldaviae Woyevoda" si de

terra Moldaviae" presupune o epoch mai tarzie cleat anul
1359, cand nu se putea vorbi de o tara a Moldovei. Cronicarul
din Thorn a lasat inregistrat in cronica sa o lupta ce ar fi avut-o
Lituanii, la 1377, cu Romanii, in care lupta oei dintai ar fi

fost invinsil"). Tinand seama' de aceasta insernnare, precum si
de imprejurrile din Moldova din a doua j umatate a veacului
al XIV-lea, se poate crede ca la aceasta data s'a intarnplat conflictul intre cei doi frati, adeca dupa moartea lui Latcu, cand
acestia puteau dori puterea in Moldova, si ajutorul lui Stefan
in realitate i-a venit din partea ducelui Wladislav Oppelski si
nu din aceea a regelui Casirnie"). Dela 1374
moartea lui
Laucu
si pana la 1377
data conflictului
tronul Moldovei va fi fost detinut de Margareta, in numele fiilor sal minori,
116 big) Vom discuta inteo recensie ce va apare in acest Anuar pare-
rea lui P. P. Panaitescu, o.

fratele aceatuia.
c.,
p. 249, cii $tefan era MI lui Roman si net
177) 1377. Item ante festum nativitatis Christi Lituani processerunt

illos de Walachia ibi fuerunt victi, ita quod paueos equos abduxerant". Cf. G. Popovici, Anal dela Martie in Moldova in timpul lui Alecorktra
xandra cel Bun, p .16 qi A. Sacerdotean, Gupta Moldovenilor cu Litvanii in

1377, in Fratilor Alexandru si Ion I. Lapedatu, p. 775.
118) 0. Grka, Zagadnienie czarnotnorskie w polityce polskiego sred-
niowiecza, p. 19, fixeaza data razimiului dintre cei doi frati intre 1374
moartea lui Latcu
si 1379
moartea Ducelui Wladislaw de Oppeha. Cf.
C. Racovi, Inceputurile suzeranitiitii polone asupra Moldovei, in Revive

Istoricd Romdnd, 1940, An. X, p. 244.
;4
www.dacoromanica.ro
196
T. PASCU
iar cand $tefan a devenit major si a voit sa ia personal conducerea, fratele sail mai mic se revolta si ajutat de supusii care tineau mai mult la el decal la fratele sau, reuseste sl ia
domnia. Astfel se explica si titlul ce-1 d papa Margaretei
Domina Valachie Minoris", adeca domnind in Moldova.
Dupal toate acestea, trebue sa lamurim care era dreptul

acestor pretendenti la tronul Moldovei. In doctunentul amintit
din 1378 intalnim pe Margareta Doamna Moldovei", care la
1384 apare ca mama a voevodului Petru, iar la 1393 a voevo-
dului Roman, far sa se aninteasca vreodata fatal acestora.

Din aceste fapte rezulta ca, datorita mamei lor si nu datorita
tatalui lor, aveau dreptul la tronul statului moldovean, prin urmare mama lor va fi lost desoendenta familiei domnitoare pana atunci. Dupa cum am vazut mai sus, fiica lui Latcu nu putea
fi, asa ca trebuia sa fie fiica predecesorului lui Latcu, adeca a
lui Bogdan, intemeietorul dinastiei i deci sora lui Latcu. Din
toate aoeste fapte se poate conclude ca Bogdan si Maria au
avut doi fil, Latcu si Margareta-Musata. Latcu. urmeaza tatalui
la Iron i dupa moartea sa, f Ara descendenti in ramura barbateasca, era natural sa urmeze nepotii, fill surorei sale Margareta. i ai voevodului din Sepenit, Stefan. Voevodul din Sepenit, sotul Margaretei si tatal viitorilor domnitori: Petru, Roman i $tefan, nu poate fi Stefan, nepotul lui Bogdan, dupa
cum incearca sa dovedeasca, intr'un recent studiu, profesorul

I. Nistor179), deoarece din doua documente, unul din 1360 si al-
tul din 1385, publicate de Mihali180), rezulta clar ca tefan,

nepotul lui Bogdan, fiul lui Iuga, a parasit pe unchiul sail, devenind din nou credincios" regelui ungar'). Dupa moartea lui
178) Nistor, Lucins- Aprovianus, p. 157.
iso) Diplome Maramarefene, p. 45, 85.
181) I. Ursu, Relaeiunile Moldovei cu Polonia piing la .9teian ce: Mare.
Piatra Neamt, 1900, p. 26, crede la fel ci acel $tefan voevod, dupi moartea
ciruia se lupti fiii sii pentru mottenirea tronului, pricinuind amestecuri
streine, nu este altul decit nepotul i tovaritul lui Bogdan, amintit in documentul din 1349. (Cf. I. Mihali, Diplome Maramurwne, p. 26-27). Deoareee acesta participase la riscoala impotriva regelui ungar, Bogdan i-ar 11
acordat, drept risplati tinutul Sepenitului ca feud creditor. Si fi avut $tefan, nepotul lui Bogdan, un copil omonim ata de mare, care s f rimas
www.dacoromanica.ro
197
Latcu, nepotii acestuia fiind minori, a luat franele conducerii

mama lor, iar la majoratul lui Stefan, cand acesta trebuia sa
ia personal tronul, se intampla neintelegerea cu fratele sau mai
mic Petru. Acesta, dupa moartea tatalui sau, Stefan, uneste
Principatul moldovean cu voevodatul Sepenitului, pentruca urmasul lui Petru, Roman, sa se poata .intitula Mare le singur
stapanitor Domn, Io Roman voevod al Tarii Moldovei din munte i pana la malul mar11'2); lui Roman ii urmeaza al tieilea
frate, cel mai mare dintre frati, Stefann.

In acest mod numele Muse, dat dinastiei moldovene, nu are
niciun temeiu istoric, pentruca mama voevozilor amintiti Musata-Margareta nu era decal continuatoarea dinastiei intemeietorului, astfel ca dinastia trebue sa poarte tot numele lui Bogdan,
fondatorul ei, adeca a Bogdanilor, dupa cum cea din Tara Romaneasca se numeste a Basarabilor, dupa numele intemeietorului. Arborele genealogic al domnitorilor moldoveni pana la
Alexandru cel Bun ar fi urmatorul:
BogdanMaria
1359-1365
LatcuAna
1365-1373
Musata-MargaretaStefan, Voevodk Sepenit.

1373-1377
.1
Petru
1377-1392
Roman
1392-1394
*
Stefan
1394-1399
lng Bogdan mai departe si care la 1374-1377 sii fi avut la randul sits alti
copii care si se lupte peutru tron? Este greu de crezut. Nu este nevoie siI-1
consideriim pe $tefan, voevodul Sepenitului, numai deck nepotul san striinepotul lui Bogdan pentru ca acesta sii-i fi incredintat cirmuirea unei insemnate 'Atli din tank Moldovei. Stefan va fi fost un orn din imediata apropiere a lui Bogdan
o altii rudii san om de ineredere
care I-a bervit si
i-a foat de mare ajutor in opera intreprinsi.
152) M. Costichescu, o. c., p. 14.
13) Inteun document din 1400, Alexandru eel Bun aminteste pe prodecesorii siii astfel: .,Pentru sufletul lui Bogdan Voevod si pentru sufletul
www.dacoromanica.ro
198
T. PASCU
Situathmea parea in aceasta vreme favorabila propagandei catolice intre Romani: in 1370 Latcu imbratisa catolicismul
in mod oficial, fondeaza manastiri i biserici pentru calugarii
dominicani si se inconjoara de ei; dupa moartea lui, sora sa
Margareta-Musata, precurn si Petru, sub influenta mamei sale
si a sotiei sale tot catolica, din familia lui Vladislav Jagelo,
regele Poloniei, se arata si el prieten al catolicilor i chiar in
timpul domniei sale se construieste La Siret o noua biserica pen-
tru Dominicani, cu hramul Sf. loan Botezatorul184), carora la

1384 le daruieste, induplecat de rugamintile mamei sale, venitul
cantarului din orasul Siret.
In Tara Romaneasca, Doaomna Clara era protectoarea, iar fiul sau vitreg, Vlaicu,
se arata
binevoitor fa-
va de religia catolia. In timpul domniei sale, calugrilor minoriti li se permite sa construiasca biserici i capele sau oratorii, campanile, clopothite, cirnitire i alte cladiri necesare in
terra Basarat"185), sau cum se spune intr'o scrisoare din anul
1373 circa Wlachos scismaticos in major Wlachia"180), drept
ce se reinoieste la 1379187). De aceea peste doi ani, papa Urban
IV, dadea o dispozitiune, la 1 Aprilie 1381, generalului predi-
catorilor, de a institui incvisitori pentru a extirpa ereziile si

schisma: until in Armenia si Georgia, altul in Grecia i Tataria
si al treilea in Ruscia et Valachia major et minor188). Poate
lui Lascu Voevod i pentru sufletul lui Petru Voevod i pentru sufletul piirintelui nostru Roman Voevod i pentru sufletul lui Stefan Voevod". Cf. M.
CostAchescu, o. c.,
p. 47-48. Nimeni nu putea curioaste mai bine deal
Alexandru la o distantii de numai 30' de ani dela moartea lui Latcu, pe predecesorii ski.
184) G. Schmidt, Romano-Catholici per Moldaviam episcopatus et rei

romano catholicae res gestae. Budapesta, 1887, p. 21, n. 3 apud R. Rosetti,
Despre Unguri ci episcopiile catolice din Moldova, in Analele Acad. Romdne. Mem. Sect. Ist. Ser. II, torn. XXVI, 1904, p. 293.
188) HurmuzakiDensusianu, Documente, Ij,, p. 193-194.
189 Ibidem, p. 207-208.
187) Ibidem, p. 268-269.
188) Bullariurn Ord. F. F. Praedicatorum, Vol. II, p. 299, unde se face
Insemnarea: Ex Bullario Castelani, p. 68. Autographum est in Coenobio Leopoliensi.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUT1UNI LA 1STORIA ROMANILOR
199
tot un predicator va fi Lost si acel frater Gregarius Episcopus

Severinj nec non partium Transalpinarum", amintit la anul
1382, care sfintia un diacon la Campulung, ceeace inseamnA cal
,,partes Transalpinarum" din titlu nu era numai o fictiune189).

Chiar i titlul dovedeste imprejurxile si scopul pentru care s'a
intemeiat noua episcopie, dacA ne gandim la titlul mitropolitului ortodox din aceste pArti: Antim, mitropolit al unei parti
din Ungrovlahia"190), Nicolae Iorga, credea chiar, c numirea
lui Dania Antim s'ar fi datorit slAbiciunii pe care bAtranul mitropolit Iachint o arAta faVA de catolicism, care pentru acest
tropolit Iachint o arAla la de catolicism, care pentru acest
motiv avea nevoie de supraveghetorl").
0 parte dintre Romanii transilvani era considerat, din

partea papalitAtii, trecut la catolicism, dup cum rezult din
bulele papei Grigore XI din 1374 si din alta din 1377, referi-Ware la castnil Megasala din apropierea Oradiei, luat ,,ex manibus Vallachorum et Scismaticorum", care s'au intiors la adevhrata credinta, parasind erorile necredintii192). Astfel ca parea necesar papeilJrban VI sA numeasca un incvisitor pentru
Principatele Romine, considerandu-le in sfera de activitate a
Predicatorilor, care, dela 1377, se vor numi Peregrini.
In acelas plan general de convertire se incadreazA i dispozitiunea pe care papa Clemente VP") o dadea ministrului
19) HurmuzakiDensuqianu, Documente, 13 p. 276. Canonicul I.
Karicsonyi, inteo scrisoare adreaati canonicului Auner, sustine falsitatea
acestui document, dar Auner nu se multumeste en argumentele lui Karficsonyi si de aceea continuii a-1 considera autentic. Cf. C. Auner, Epescopia
de Severin, in Revista Catolic, 1913, An. II, p. 55.

199) HurmuzakiIorga, Documente, XIV, p. 9.
191) N. Iorga, Conditiile in care s'au interneiat bisericife romeme . ,
p. 399. C. Marineseu, Infiinmrea mitropoliilor in Tara Romiineascil si Moldova. Bucnrefiti, 1924, p. 15, crede inert cii numirea lui Antim s'ar datori extinderji t5rii, in urma anexrii Banatului de Severin.
192) HurmuzakiDensutianu, Documente, I2, p. 240.
199 Un alt fapt interesant se observi in acest timp: Polonia recunostea pe papa roman, Urban VI, iar Ungaria pe papa avignones, Clemente
VII. Deoarece Principatele Romine se Oilman intre aceete regate, fiecare din
ele cautiind ai-ai exercite influenta sau suzeranitatea asupra lor, amandoi
www.dacoromanica.ro
T. PASCU
200
Minoritilor La 31 Mai 1385, de a trimite cativa calugari sal informeze i sa instruiasca poporul ... in partile Cumaniei i pe
celelalte
neamuri
necredincloase
din
cuprinsul
regatului
ungar, deoarece multi dintre acesti necredinciosi s'au tutors la

catolicism194). Dupa cum se stie, sub numele de Cumania se cuprindea Moldova meridionala i partea rasariteana a Tarii Ro-.
manesti. Dar in aceast vreme nu se mai poate vorbi de Cumania, deoarece pe locul unde fusese aceasta in veacul at XII-lea
si in prima jumatate din cel urmator, se nascusera cele &ma
Principate Romane: Tara Romaneasca, pe la sfarsitul veacului
al XIH-lea si Moldova pe La mijlocul celui urmator. CA este
vorba, in aceast scrisoare, de regiunile romanesti si mai ales
de cele moldavene, reese din insasi cuvintele papei, cani specified, ea este vorba de o novella plantatio". Este foarte probabil ca. aceasta noua intemeiere"195) era Moldova, descalecata
cu trei decenii numai inainte. Si cealalta afirmatiune a papei
ca un oarecare numar dintre schismaticii din Cumania s'au convertit la religia catolica, corespunde adevarului, cum s'a aratat
mai sus.
Cu cat Tarile Romane faceau progrese tot mai marl, in

toate ramurile vieW politice, cu atat interesul papilor de a le
aduce in sfera lor de activitate se dovedeste tot mai mare. Si s'a
intamplat ea pe scaunul pontifical sa ajunga in acest timp unul
dintre cei mai activi si mai energici papi, Bonifaciu al IX-lea,
care va relua firul politica lui Inocentiu III, care-1 precedase

cu cloud' veacuri. Si interesul papei este explicabil, deoarece
pontificii le considerau in sfera lor de activitate. Poate vreun serviciu intm
sustinerea cauzei sale va
fi
adus
Ladislau, voevodul Transilvaniei,
papei Clemente VII, pentruca acesta sii-i acorde, in :well's an, 1385, o pensiune at:mai de trei sute fiorini aur. Cf. Reg. Av. vol. 242, f. 154.
194) In partibus Comaniae et aliarum plurium nationum infideliurn
infra fines Regni Bungariae". Reg. Av. Vol. 242, f. 123.
195) Nos desiderantes attente Ut huiusmodi novella plantatio irrigaute
domino continuum recipiat incrementum". Cf. Reg. Av. vol. 242, f. 123; si
Vlaicu, Domnul Tiirii Romilnetti, numette Fiigiirasul nova plantatio", atunci
cand ii este (Bruit lui de care Ludovic al Ungariei, la 1366. Cf. P. P. Panaitescu, DocumenteCe Torii Romanesti, p. 33-35.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIONI LA ISTORIA ROMANILOR
201
aceste tan atinsera desvoltarea lor naturala: administrativa,

politica si culturald.
Tara Romaneasca, carmuit de Mircea cel Batran, urmand
drumul trasat de vrednicii sad inaintasi ajunge cea mai mare

intindere a sa. Basarab cel Mare, o intemeiase si-i daduse
independenta. Nicolae Alexandru, ii extinse hotarele pana
la mare si-i organizase biserica. Vlaicu, cu armele j cu
abilitatea sa politica o impuse 'in fata Europei, extinzandu-i hotarele i asupra unor teritorii transilvane, organizandu-i viata administrativa i economica. Radu i-a organizat viata manastireasca si a inceput zidirea bisericii
dela Curtea de Arges, pentru care fapt vechile cronici il considerau drept intemeietorul ei. Dan s'a amestecat in rivalitatile ce existau dincolo de Dunare, astfel Tara Romaneasca,
mergand spre cea mai mare intindere teritoriala a sa, pe care o
va realiza Mircea, care putin timp dupa suirea sa pe tron

se putea intitula: Singur stapinitorul Ioan Mircea,_ mare Voevod i Domn, din mila lui Dumnezeu si cu darul lui Dumnezeu,
stapanind i domnind peste toata Tara Ungrovlahiei i partile

de peste munti, inca i spre partile tatare,sti i Amlasului ai
Fagarasului herteg, i domnitor al Banatului de Sevezin si de
amandoua partile pe toata Dunarea Inca pana la Marea cea

mare si stapanitor al cetatii Darstorului" 196).
Moldova urmeaza acelas drum de progres. Bogdan, cu ar-
ma in mina o intemeiaza, Ii da independenta i pune bazele

vieii manastiresti. Latcu, prin politica sa abila o consolideaza
si o face cunoscuta Europei. Petru o unifica, Ii extinde hotarele adaogand i alte teritorii in partea septentrionala si-i
pune bazele vietii economice i culturale. Roman ii extinde
fruntariile in partea meridionall, intitulandu-se pompos, ca
contemporanul sau din Tara Rornaneasca: ,.Marele singur stapanitorul Domri Io Roman Voevod al Tarii Moldovei, dela munti
si pana la tarmul Marii"197). Stefan ii consolideaza independenta
196) P. P. Panaiteseu, Documentele Tdrii Romdnevi, p. 82; Idem, Mircea cel Barran, p. 110 111 si C. C. Giurescu, htoria Romdnilor, Vol. I,
Ed. III, 1938, p. 458.
197) M. Costichescu, o. c., p. 14.
www.dacoromanica.ro
202
$T. PASCU
prin victoria asupra Ungurilor din anul 1395. Si, in sarsit,

Alexandru cel Bun, care reprezint momentul culminant al celui dintai veac de existent a noului Stat, ce acum se extinde
dela apa Ceremusului la Nistra si dela Milcov la Hain, se

razboieste cu succes impotriva cavalerilor teutoni, organizeazal
ierarhia religioasa ortodoxa i cea manastireasca, precum ii
asigura i prosperitatea economical si culturala.
*
In aceast situatiune, ar fi fast de mare interes pentru papalliate castigarea Tarilor Romne la catolicism si papa Bonifaciu IX incearca prin toate mijloacele a o face: reorganizeaz .
episcopatele existente, intemeiaza altele, trimite misionari.
Episcopatul de Siret devine cel mai important din Moldova,
datorita grijii pe care o arata Doamna Musata-Margareta, datorita activitatii intense a Dominicanilor, nouii staphni ai diecesei i datorital vecinatatii Poloniei, sub influenta careia era
atat tara cat i clerul catolic de aid. Sub pastorirea lui Andrei se organizeaza diecesa. Acel Nicolae de Mehlsack, care
in anul 1370 anunta pe papa Urban V despre dorinta lui Latcu
de a se converti 1,a catolicism, rmne in Moldova si mai departe, fiind, probabil, adevAratul sef spiritual al neofitilor, mai
ales ca.' Andrei, avind i alte ins'arcingri, in Galitia si in Po Ionia,
de multe ori lipsea din eparhia sa. Pe acest Nicolae 11 gasim

Ia anul 1387 in demnitatea de custos" al Moldovei198): , frater Nicolaus de Melsaz custos Moldaviensis"199). Va fi continuat Nicolae s conducg biserica catolical din Mol(dova si in
timpul urmasului lui Andrei, in timpul episccpului Joan,
care de altfel sttea foarte putin In eparhia sa. La 12
Martie 1388 Andrei este mutat la nou infiintafa episcopie de Wilno, in Iltuania"). Dinteun document din 8
199) Cred c acest Nicolae este episcopul Moldovei dela 1383 pe care-I dii
lista din 1849. Anno 1383 successit Nicolaus, pariter de Ord. Minorum"..
Confusiunea se explicii tocmai din pricina rolului important pe care-I detinea

custodele" Nicolae in conducerea catolicismului moldovean in timpul pistorirn lui Andrei.
199) W. Abraham, Powstanie organizacyi . . . , p. 381.
200) Cf. Gh. Moisescu, o. c., p. 85. Lista din 1849 a episcopilor catolici
www.dacoromanica.ro
Iunie 1394,
cu ocaziunea numirii lui Stefan Martini
103
ca
episoop de Siret i dintr'o confirmare a unei scrisori a

episcopului Joan din anul 1390, confirmare facutA la anul
1403, aflaim ca.' inainte de anul 1394 episcop de S:ret a fost
un loan: Dudum siquidem bonae memoriae Johanni Ep'scopo
Cerentensi'), spune papa Bonifaciu IX cu ocaziunea numirii
lui Stefan Martini. Asa dar,. acest Ioan paistoreste in diecesa
Siretului dela 1388
data transferarii lui Andrei la Wilno
i
pang la 1394
data nuanirii lui Stefan Martini. Joan, cum rezul-
ta din documentul amintit din anul 1390, confirmat 13 ani mai

tfirziu, stAtea putin in diecesa sa, avind alte misiuni i insarcinairi importante: Episcopus Cerethensis nec non suffraganeus
Cracoviensis et vicarius super totam Jherusalem et in valle Jo_.
saphat, penitenciarius domini papae et confessor domini regis et
reginae Poloniae"'). In aceastIscrisoare, episcopul Ioan multndin Moldova dii ca datil a trecerii lui Andrei la Wilno anul 1386. Cf. I.
Sabin, o. c., p. 236. Dupil N. largo, Istoria bisericii romdnesti, vol. II, Viileni, 1932, P. 317, ar fi fost mutat la 17 Februarie 1387, iar dupil C. Auner,
Episcopia de Siret, in Revista Catolica, 1913, II, p. 235, tot la 12 Marcie 1388.
201) Reg. Lat. vol. 33, f. 170. Cf. si Bullarium Ord. F. F. Praedicatorum, vol. II, p. 344 si I. C. Filitti, Din Arhivele Vaticanului, I, p. 16-17.
A. Bzovius, Propago D. Hyacinthii Thaurnaturgi Poloni seu de rebus praydare gestui in Provincid Polonia Ordinis Praedicatorum. Venetia, 1606, p.
50, ii zice Ioan Sartorius. In sus pomenita listii a episcopilor Moldovei din
1849 se giseste insemnarea: Circiter anno 1400 creatus hilt Episcopus Seretensis Ioannes Sartorius, pariter de Ord. Praedicatorum". Cf. I. Sablu, o. c.,
p. 237. N. Iorga, Studii i documente privitoare la istoria Rorndnilor, I II,
p. XXIXXXX, bazfindu-se pe confirmarea din 1403 a actului din 1390,
crede cii Ioan a urmat in scaunul episcopal dupii Stefan Martini. Adeviirat
el papa Ioan XXIII, numind pe Toma Grueber ca episcop de Siret la 1413,
ii spune cii este succesorul unui loan (Cf. I. C. Filitti, o. c., p. 26 27),
Jar acest fapt poate fi explicat sau printeo confuziune a cancelariei papule,
care a uitat eau nu a vrut sii considere numirea lui $tefan Martini, eau cit.
inteadeviir intre Stefan Martini si Toma Grueber, a mai piistorit la Siret
incii un Ioan. DI. R. Ciindea, Der Katolizismus in den Donauffirstentiimern,
Leipzig, 1917, p. 27, n. 4, crede identic pe ban amintit la 1413 cu Reels
dela sfirsitul veacului al XIV-lea, ceeace iariisi pare putin probabil.
202) Al. Czolowski, in Qwartalnik Historyczny, 1893, An. V, p. 594 si N.
Iorga, Studii i documente, III, p. XLVII.
www.dacoromanica.ro
204
$T. PASCU
meste prietenilor sal din Siret, care 1-au primit bine, dum
apud vos eramus", de mide rezult cA el stAtea in Cracovia si
mergea numai din cAnd in cand in mijlocul credinciosilor sai
moldoveni.
Dar lipsa lui nu se simtea prea mult, deoarece calugarii dominicani 11 inlocuiau cu succes pentru interesele lor. In timpul
pAstoririi lui Joan, exista in Moldova un vicar general al Prechiar din
dicatorilor Peregrini, Elie Petit, caruia i se acordA
pricina absentel episoopului , la 1389, drepturi destul de mari,
aproape episcopale: de a acorda sau a retrage favoruri i functiuni
nu numai in Principatele Romine, dar pana in Caff a Crimeii203).
Exista un custos", in persoana amintitului Nicolae de Mehl_

sack, un fel de administrator-supraintendent al diecesei dela infiintarea ei. Exista un incvizitor, in persoana lui Joan Ianitor,
honorabilus pater Ianitor nomine"204). Exista un procurator, ,,famosus vir Johannes ... Petri Waivocii procurator"205). In timpul pAstoririi lui loan, se intampla la Siret, in biserica Sf. Joan
BotezAtorul, la 1391, unele minuni, povestite intr'o scrisoare
din acelas an de cAtre episoopul instisi206) si mai pe larg intr'un
act notarial din 1402, in care sunt irisirate unele din aceste mi_
nuni, verificate prin declaratiunile mai multor martori20T).
203) Archivum Ord. Praedicatorum (Roma), Generalia, IV 1, f. 228
232. CC pi W. Abraham, Powstanie organizacyi
, p. 388-391 si R. Loe-
nertz, in Archivum Noun' Praedicatorum, IV, p. 44. Item die XXII mensis Junii concessit fratri Helie Petiti, vicario generali societatis, quod possit
revocare omnes gratias exemptorias, sett alias quascumque . .".
204) Cf. Qwartalnik Historyczny, V, p. 594-598. Inteun document publicat in Archivum Fr. Praedicatorum, vol. VIII, p. 154, se arnintepte un mi-
racol ca intiimplat sub Joanne Janitoris vicario Podoliae et Minoris Walachiae generali in conventu Szeretensi circa annum Domini 1391".
206) Ibidpm.
206) De miraculis vobis (clericilor din Siret) a Deo datis et a vobis

demonstratis pro salute vestra et fidelium conversione". Cf. Qwartalnik Historyczny, V, p. 594.
207) Quod Deus modernis temporibus ... in civitate Czeretensi WaNos plures
lacbiae Minoris homines cepit per multorum mairaculorum .
ae multimodos morbidosos insuperque diversis infirmitatibus gravatos per
sanquinis stillicidia miraculose in quodam corporali claustri S. Johannis
Baptiste". Cf. Ibidem.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMAN1LOR
205
La anul 1394 ajunsese la carma Moldovei Stefan, prieten

bun al Polonilor, care-1 ajutara la obtinerea tronului. Aceasta
prietenie si supunere politica se resfrange si asupra vietii religioase a trii sale, caci numai asa se explica acordarea atator
favoa-uri pe seama Predicatorilor din Moldova, in cea mai mare
parte Polonezi. Papa Bonifaciu IX, apoi, credea sosit momentul
pentru ducerea la indeplinire a scopurilor sale de convertire.
De aceea, indata dupa moartea episcopului loan, numeste un
altul, in persoana lui Stefan Martini, poate Rutean de origine
si de aceea nurnit si Stefan Rutenin. Asa se explica si masura
de constrangere pe care o ia papa Bonifaciu pentru a detennina.
pe noul numit sa mearga in eparhia sa, sa locuiasca in resedin-
ta sa si sa nu se departeze de acolo, numai dupa aceea putand avea actele de numire'). In 14 Septemvrie 1395, noul
episcop nu era Inca sfintit si papa-i permite sa poata fi consacrat de once episcop catolic, asistat de alti doi sau trei episcopi.
I se mai cerea ca juramantul depus la consacrare sa-i fie trimis la Roma prin nuntiul apostolic sau prin arhiepiscopul de
Haliciu, sub jurisdictiunea caruia era pusa episcopia de Siret"").
Intarzierea consacrarii, cunoseand grate pe care o manifesta
papa ca noul episcop sa-si ia in primire diecesa, nu se poate
208) C. Eubel, Hierarchia catholica medii aevi, I, p. 189 oi Zur
Geschihchte der rmisch-lcatolisdzen Kirclze in. der Moldau, in Rmische Quartalschrilt. Roma, 1898, An. XII, p. 109. R. Clindea, o. c., p. 27, n. 5, crede el
Ruteni poate sii fie o citire gresitii a numelui Martini, pu(in probabil insii.
In amintita listii din 1849 se spune cii la anul 1388 a fost numit episcop al
Moldovei din partea papei Urban V Sthepanus Rutheni, de Ord. Praed.", iar
la 1395 Stephanus Martini, pariter de Ord. Praedicatorum". Confuziunea s'a
strecurat in aceastii lista din autorii vechi consultati. Cf. si Lequien, Oriens
christiana. Paris, 1740, III, coloana 1119 care la fel crede cii e vorba de
aouii persoane deosebite.
209) Volumus autem tit quam primum praesentes litteras habueris expedites, ad Ecclesiam ipsam accedes et resideas personaliter in eadein quodque pontificalia officia extra tuam Civitatem et dioeesim Cerethensem, nequeas exercere". Reg. Lat. vol. 33, f. 170. Cf. oi BuHarium Ord. Praedicatartan, vol. 14 p. 344 oi I. C. Filitti, o. c., p. 16-17.
210) Reg. Lat. vol. 36, f. 162.
www.dacoromanica.ro
206
$T. PASCIJ
explica decat prin situatiunea politica creata de razboiul pe

care-1 pornise Sigismund, regele Ungariei, impotriva lui Stefan,
Domnul Moldovei, la sfarsitul anului 1394, razboiu incheiat, la
inceputul anului urmator prin victoria Moldovenilor. Cu atat

mai mult avea papa interes ca noul episccp sa fie sfintit i sa-si
ia in primire diecesa.
0 nota din Bullarium Ord. Praedicatorum211), spune: Stephanus Martini Episcopus Cerethensis in Valachia. Nunc Bacoviam translatus est Cerethensis episcopatus constitutio LVI Bonifacius IX"212). Iosif Maria Martinotti, vicar general in Bacau.
scria in rapotrtul sau din anul 1779 c pe la 1400, Bonifaciu IX
ar fi transferat pe episcopul loan Sartorius dela Siret la Bacau. Aceeasi stire o da si Barnaba Redzierski, fost provincial
al Minoritilor din Po Ionia, in raportul sau din anul 1780, sustinand ca documentele pe care se baza, le-ar fi vazut personal
si ca pe aceea vreme se gaseau in arhiva bisericii Sf. Crud din
Liov213), precum se afla stirea si in lista episcopilor catolici din
Moldova din 1849214). Probabil Redzierski nu a vazutniciun document, deoarece loan Sartorius a fost episcop de Siret intre anii 1388 si 1394 si nu la 1400, cand in aceasta demnitate se gasea
Stefan Martini, care detine aceasta calitate 'Ana Ia. anul 1403.
Am cautat peste tot in Arhiva Vaticana, insa nu am gasit ni_
cairi constitutiunea lui Bcnifaciu IX prin care sal se fi transferat
episcopia de Siret la Bacau. Sau n'a existat, sau se va fi pier211) Vol. II, p. 344.
212) $tirea e luati din G. M. Cavalieri, Galleria de Sommi Pontelici,
patriarchi, arcivescovi e vescovi dell'ordine de predicatori. Vol. I, Benevento, 1696, p. 170, care spune: Il Fr. Stefano Ruteni fu vescovo di Zeretense
o Ceretense o silt di Cereto
che la sua sede fu trasferita in Bacovia sotto
la metropolita di Leopoldi". Cu siguran
i Cavalieri avea qtirea dinteun
izvor polonez, de mina a doua.
213) Kemnyi I., f feber das Bisthum und das Franciskanerkloster zu
Bukour in der Moldau, in Magazin liir Geschichte, Literatur und a(le Denk und
Mdrkwiirdigkeiten Siebenbiirgens, 1846, Tom. II, p. 25.

Sartorius
214) Area listi, vorbind despre numirea episcopului loan
la 1400 spune: qui a Bonifacio IX obtinuit translationem cathedrae ex
Siretensi ad Bakoviensem civitatem". Cf. I. Sabin, o. c., I. c.
www.dacoromanica.ro
207
dui impreung cu alte citeva volume din seria Regesta Lateranensia, in care se gaisesc aetele emise de papa Bonifaciu IX.
Cea dintai ipoteza pare mai veroshnil.
Kemnyi I., publica la 1846 copia din 1520 a unei scrisori
din anul 1439 data de papa Eugen IV, vazutal de el in arhiva
bisericii franciscane din $oimu* (jud. Ciuc), prin care papa
Eugen insalroina pe Benedict, episcopul de Severin, sa ingrijeasca de credinciosii catolici din Moldova. In acea scrisoare
se spune cal din cauza impr4tierii credincioilor catolici prin
intreaga Moldova, pe langa episcopia mai veche a Siretului,
vacant Inca dela inceputul veacului, spre marea paguba a
acelor credinciosi, papa Bonifaciu IX, in al treilea an al pastcnirii sale, a infiintat episcopia BacAului, pe care papa loan
XXIII a dairuit-o cu multe drepturi215). Scrisoarea aceasta, prin
caracterul sau intern, pare un fals, intrebuintndu-se un stil

cu totul deosebit de cel al cancelariei papale din acea vreme.
Numele Secuilor e scris Ciculi, re cind in toate scrisorile pontificale, ca si in cele ale lui Eugen IV insusi
in una din 1444
de pildam)
numele acestui popor este scris Siculi. Niciodata amintirea unui papa anterior, intr'o scrisoare a papei reit.
pectiv, nu se face in felul cum este facutal in scrisoarea prezenta, ci cu felicis recordationis": felicis recordationis Urbane V.
predecessor nester". felicis recordationis Gregorio Papae XI,
ipsius Urbanus V immediate successori, predecessori nostro",
fel rec. Urbano VI, ipsius Gregorii immediate successori, prede215) In terra Moldaviae, ob terrae illius vastitatem, et Christi fidelium
incommodam nimis dispersionem, praeter antiquiorem Cerethensem a1 initio praesentis saeculi jam vacantem et cum grave Christi fidelium jactura,
ne de praesenti quidem restaurabilem, in terrae illius Metropoli Bacchowiensi sancta Bonifacii, huius nominis Pontificia IX pontificatus sui anno
tertio solicitudo erexit, ac pia Ioannis huius nominis Pontificia XXIII, pontificatus sui anno quarto liberalitas variis excoluit, ornavitque indultis et
praerogativis ...". Cf. 6 R. Rosetti, Despre (Inguri i episcopiile catd:ice
din Moldova in Analele Acad. Romiine, Mem. Sec. Ist. Ser. II, 1905, Tom.
XXVII, p. 298.
216) Cf. HurmuzakiDensusianu, Docurnente, 12, p. 701-703.
www.dacoromanica.ro
208
ST. PASCU
cessori nostro", etc.217). papa Eugen IV insusi, intr'o bula din

1433, aminteste in felul acesta, pe aceiasi predecesori: Dudum
siquidem fends recordationis Ioannes Papa vigesimus secundus.
praedecessor noster", felicis tecordationis Bonifacii Papae VIIII
praedecessoris nostri"28). In registrele papale, nici in cele ale

lui Bonifaciu IX, nici in cele ale lui Joan XXIII si nici in ale
lui Eugen IV nu se gaseste mreo urma despre aceasta bula. In
sfarsit, bula contine mai multe greseli i confuziuni: dupa hula
prezenta, episcopatul de Siret ar fi fost vacant dela inceputul
1413 , ori se stie ca
veacului al XV-lea pana la aoea data
dela anul 1394 pan& la 1412 a fost episcop al acestei diecese
Stefan Martini si ca in anul 1413, insusi papa Ician XXIII nunieste ca episcop de Siret pe Toma Grueber i Nicolae Venatoris219)
si papa Martin V, la 1420, numeste pentru aceeasi
diecesa pe un loan, confirmat de insusi papa Eugen IV, la anul

1434221; toate aceste bule de num;re se gasesc in registrele
pontificate i despre care cancelaria papei Eugen IV trebuia
sa stie, mai ales despre aceea data de insusi papa Eugen.

Papa Joan XXIII, cliiar in al patrulea an al pontificatului sau,
anul in care bula falsa a papei Eugen IV pe care o discutarn, pune confinnarea episcopiei de Bacau din partea aceluias papa Joan, intemeiaza, la cererea lui Vladislav, regele
Poloniei, diecesa ,,Moldaviensis", cu sediul la Baia221), al carui
episcop era, la 1420, Ioan de Ryza222), iar la 1438 Petru
Czipser223), pe cand bula papei Eugen, despre care este vorba,
spunea, un an mai tarziu numai, Ca nu este nimeni cine sa se

ingrijeasca de sufletele creclinciosilor catolici din Moldova. Ca
papa Bonifadu IX se va fi gandit sa intemeieze o episcopie

217)
218)
219)
220)
Cf. Reg. Lat. vol. 67, 1. 199-201.

Cf. HurmuzakiDenstoyianu, o. c., p. 576-578.
I. C. FMK o. c., p. 24-27.
Ibidem, p. 38, 45 i C. Enbel, Hierarcitia catholica medii aevi,
1, p. 179.
221)
222)
223)
Ibidem,
p. 28-30.
Ibidem, p. 35.
Iiiidem, p. 46-47.
www.dacoromanica.ro
209
noua pentru Moldova, nu este exclus, dar adevarul e ca n'a intemeiat-o. Nu este exclus daca se tine seama de faptul ca acest
papa s'a interesat foarte mult de Romani si c Voevodul Stefan
ii era favorabil, trebuind sa dea ascultare regelui Poloniei,

protectorul sari. Si de fapt in aoest timp, la 6 Ianuarie 1399,
prin bula Exultat cor nostrum", papa Bonifaciu, facand arnin-
tire despre numarul mare al catolicilor din Moldova minor

Walachia", confirma privilegiile calugarilor Peregrini, indemnandu-i s construiasca biserici224). In anul urmator, uneste
conventul acestora din Moldova cu acela din Podolia, sub vicariatul general al lui Ioan Ianitor225).
*
Interesul papei Bonifaciu IX imbratiseaza, alaturi de Moldova, si Tara Romaneasca. In. anul 1390 intemeiaza si aici un
convent pentru ace:asi calugari Peregrini: in. contratis Russiae,
Valaohiae maioris et minoris", numind vicar al aoestora pe calugarul Ioan Strenue, acordandu-i depline puteri episcopale:
regendi, gubernandi, visitandi, corrigendi, reformandi, absol-
vendi et confirmandi seu alios instituendi"'). In anul 1394,

papa Bonifaciu numecte episcop de Arges, in Tara Romaneasca, pe un Gheorghe, din ordinul eremitilor augustiniani,
dupa moartea lui Nicolae Antoniu, nuxnit la 1381227). In jurul
intemeierii episcopiei catolice de Arges, se iveste un dubiu: a
224) Reg. Lat. vol. 67, f. 199-201.
225) R. Loenertz, o. c., p. 33. Acest fapt ar dovedi relatiunile strinse
dintre Moldova si Po Ionia si in domeniul politic si sub urmasul lui Stef an,
sub Iuga. 0 altii dovadil despre aceste relatiuni este qi faptul cii Petru,
voevodul Moldovei, in anul 1384, supuse biserica armeanii din Moldova,
episcopului din Liov; in 1401, intemeindu-se la Suceava un episcopat atmean, este supus la fel aceluigi mitropolit din Liov. Cf. P. P. Panaitescu,
Hrisovul lui Alexandru cel Bun pentru episcopia armearai din Suceava in Revista Istoricii Roman& 1934, An. IV, p. 47-48.
226) Archivum Ord. Praedicatorum (Roma). Regesta Generalia IV 1,
p. 388-391 qi
f. 228-232. Cf. kfi W. Abraham, Powstanie organizacy
R. Loenertz in Archivurn Fr. Praedicatorum, IV, p. 44.
227) Reg. Lat. vol. 82, f. 247. Cf. i I. C. Filitti, o. c., p. 14-15.
14
www.dacoromanica.ro
210
T. PASCU
fost intemeatA la 1380 pum rezult din Lther Cancelariaen

diji p.cel yi, au inainte, cum ar reesi dintr'un document din
anu1,129.15, dat de papa Bonifaciu VIII si din confirmarea acestui, dRcument, f4cuta de pa,pa Leon X la anul 1513? Cercet'atorii, incepand cu Theiner care a publicat cel dinti aceste docucred a este vorba de o gresalL scriindu-se VIII in
nketlite229),
loF de. VRII si astfel bula despre care este vorba ar fi dela
papa Bonifaciu IX din 1395 si nu dela predecesorul sau omonim
din j295, cu atat mai mult a in Regesta Lateranensiel se ga._

seste un document de continut identic dela Bonifaciu IX, pe
cand in registrele pontificale ale lui Bonifaciu VIII un astfel
d dRcument lipseste. Ar intari aceast ipotez i faptul a in
bulfl amintit se pomeneste ca arhiepiscop de Strigoniu un Joan,
care ar fi loan de Kanisza (1388-1441), pe and pe la sfarsitul

arhiepiscop al Strigoniului era Ladomerius
veacului al
(1279-1299) 231), Cu toate acestea se iveste i o contradictie in
bula papei Bonifaciu IX din 1395. In acea scrisoare se spune:

alim Argensi diecesi". Aceast contrazicere: intemeierea episcopatului in 1380 si atributul olim" cincisprezece ani mai tarziu,
s'ar putea explica prin faptul c episcopul numit la Arges nu
rezida in diecesa sa, lucru ce 1-ar confirma i imprejurarea ci
la 1382
numai dup un an dela infiintare
episcopul de
Severin, Grigcre, consacra un diacon la Campulung, in die228) Liber Cancelariae apostolicae vom Jahre 1380 und der Stilus palatii abbreviatus Dietrichs von Nicheim. Ed. K. Er ler. Leipzig, 1888, P. 25
26. W. Abraham, (2. c. p. 281, in legiturii cu aceastii chestiune publicii urwiitogrea notitii; ,,Dominus noster ci. Urbanus VI, VII idus maii (9 Mai 1380),
erexit locum de Argos in Walachia maiori in civitatem et constituit ihi ecclesian eathedtralem, cui nraefecit in episcopum Fr. Nicolaum Antonii Ord.
Praed. et vocatur ecclesiae Argensis in provincia Colocensi". Cf. si N. Iorga,

Istoria Romenror, IIJ, p. 250, n. 1. 15arlicsonyi I., Az Argyasi (Argesi, Ardsisi)
plispiiksg. Budapesta, 1905, p. 4, adaog'ii o 0o000, dupii care aceastil episcopie ar f ( rottinfiiqatft Ad instaptiam Lutlovici regis Hungariae".
229) Vetera monurnenta hist. Hungariae. Vol. III, p. 602 si HurmuzakiDensusianu, Documente,
-p. 526 tsi 12; p, 117,-118.
230) Volt 74, f. 227-23?.
t
231)
C. Eubel, Hierarchia catholica..., p. 464.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIUN1 LA 1STORIA ROMAN1LOR
211
ceia Argeu1ui232). Dp aceea, papa era infarmat din partea

arhiepiscopului de Strigoniu, care avea tot interesul sa-1 infarmeze despre neexistenta unui episcop acolo, pentru a-i fiT
incredintata lui administrarea diecesei; acelas fapt explica i.
cOntrazicerea, dupa care episcopia de Arges era supusa jurisdictiunii arhiepiscopului de Striganiu, pe hand, de drept, era
sub aceea a arhiepiscopului de Calocea, ca si episcopia Transilvaniei, Aceste explicatiuni ar fi mai acceptabile decat aceea
pe care o da canonicul Auner i anume ca ar fi vorba de o
cOnfueiune intre episcopia de Milcov i cea de Arges233), sau
decat aceea pe care o da regretatul Nicolae Iarga si anume ce-
atributul ohm" s'ar referi la unele teritorii transilvane, care

inainte facura parte din diecesa Argesului si care acum ar fi
fost deslipite stApanirii lui Mircea si astfel i diecesei234), stiuf
iiihd c Mircea detinea in Transilvania, daca nu chiar dela inceputul domniei sale, cu siguranta de pe la 1388, teritorii -rnai
intinse decal predecesorii sai i ca Mircea a pastrat aceste posesiuni si 'mai tarziu 'Ana la sfarsitul domniei2" bis).
Pentru toate aceste cauze, episcopul numit trebula sa mearg'a in eparhia sa imediat, sa locuiasca acolo in persoana, ne,
fiindu-i ingaduit sa alba alte beneficii in afara de orata

232) G. Wenzel in Columna lui Traian, III, 1872, p. 100-101. R. Ciuttimt,
Der Katolizismus . . p. 19, explicit acest fapt prin confuzia ce domnia in
curia romans', care, din cauza schismei ce se solutionit numai peste aproape
o jumiitate de veae, avea doui cancelarii, en doi papi, care vor fi numit fiecare elite un episcop Pentru Tara Romitneascli. N. Iorga in Convorbiri Literare, 1904, An. XXXVIII, p. 415, aduce o nouii explicatie, care poate fi
posibilii i anume, cii dupii marea schismii apuseani fiecare dintre papi numestq
episcopi: Urban al VI-lea, papa italian, numeste, la 1380 pe Nicolae, episcop

de Arges, intemeind diecesa, iar Clemente VII, papa avignones, numeste la
1382 pe Grigore, care deqi nu ia titlul de Argeq, ci pe acela de episcop al

Severinului si al Titrii Romiinesti, era totusi episeop catolic in Tara Romttneascii.
283) C. Auner, Episcopia catolicii a ArgesVui in ,Revista Catolicl, 1914,
An. III. p 442.

234) N. Iorga, Studii i documente, I II, p. XXIV.
231
Ws)
P. P. Panaitescu, Mircea cel BtrIn, p. 189-190.
www.dacoromanica.ro
212
T. PASCU
diecesa de Arges235). Aceasta masura era luata. deoarece si

ultimul episcop, Francisc din ordinul Carmelitilor, numit in.
anul 1390 de acelas papa Bonifaciu, cum reese din. scrisoarea
de nurnire a lui Gheorghe, nu fusese niciodata in diecesa sa si
poate nici nu va fi fost consacrat. Astfel se explica si faptul.
ca Gheorghe, numit la anul 1394, era considerat ca succesor al
lui Nicolae Antoniu cel numit la 1380 si nu al lui Francisc, numit cu zece ani mai tarziu. Nu se she ce se va fi intarnplat cu.
acest Ghearghe, deoarece doi ani dupa numirea sa, la 1396, se
gasea un Nicolae Andrei Episcopus Argensis in Valachia", care,
in acest an, era scutit de dazile ce trebuia sa le plateasca Sf.
Scaun, din cauza saraciei diecesei sale231. Nicolae Andrei nu.
va fi desvoltat o activitate prea mare in diecesa ce i s'a incredintat spre pastor-ire, dac va fi venit vreodata sa." o viziteze
macar, caci peste trei ani numai (1399), este numit un alt episcop
la Arges, cu numele tot Francisc237), caruia i se permite sa poet&
fi consacrat de orice episcop catolic, dupa cum i se acordase

acelas favor, patru ani mai inainte, lui $tefan Martini, ales
episcop de Siret, dar acest fapt nu va aduce in viitor vretm
prejudiciu arhiepiscopului de Calocea, cui prefata ecclesia metropolitico jure subesse dinoscitur". Se vede ca arhiepiscopul de
Calocea intervenise, dupa 1389, pe langa papa Bonifaciu IX,
pentru a-i fi recunoscut acest drept metropolitan asupra diecesei de Arges i probandu-i drepturile sale cu documente,
acestea i-au fost recunoscute. In acelas an al numirii, Francisc
este scutit, dupa cum fusese scutit cu trei aril mai inainte prede235) Volumus autem quod quam primum praesentes litteras habueris
expeditas ad ecclesiam ipsam accedas et personaliter resideas in eadem,.
quodque pontificalia extra civitatem et diocesim Ergensem exercere non pos..

sis". Reg. Lat. vol. 82, f. 247. Cf. si I. C. Filitti, o. c., p. 14-15.
216) Obligationes et Solutiones Camerae, vol. 48, F. 227 v.
237) Franciscus electus Argensi". Reg. Lat. vol. 69, F. 134 v. Acesta.
este Francisc de S. Leonard cum rezalti dinteo notii a Indicelui alciituit
de cardinalul Garampi si care se pstreazii in sala de consultatii a Arhivei

Vaticane: Franciscus de S. Leonard fit episcopus Argensi per obitum. A.
B. Bonifacius 9. VII. 10, p. 87. Indice, vol. 478, F. 144 v. Volumul la care
se referi nota din Indice lipseste din seria Reg. Lat., fiind pierdut.
www.dacoromanica.ro
213
cesorul sari Andrei, de &Arlie ce reveneau papei, din aceleasi

motivem). Francisc va fi detinut foarte scurta vreme demnitatea de episcop al Argesului, daca va fi fost consacrat in aceast demnitate, deoarece din bula de numire a lui Gheorghe loan,
canonic de Cinci Biserici, ca episcop al Argesului, la 1402, sun_
-tern informati,ca inaintea acstuia, un oarecare loan detinuse
aceast demnitate. loan a putut
fi
episcop de Arges intre
anii 1400-1402, asa dar intre Francisc si Gheorghe loan. Noua
numire se face pentru a nti ramane acea biserica mult timp

vacanta" hotarind, papa, curn facuse si in cazurile precedente,
ca noul episcop sa plece indata in diecesa sa i sa nu poata de-tine beneficii bisericesti in vreo alta diecesan. Din aceeasi zi
20 Februarie 1402
este datata i hotarirea de a putea fi
consacrat de catre oricare episcop catolic specificand, din nou,
ca acest fapt nu va prejudicia pe viitor dreptul metropolitan al
-arhiepiscopului de Calocean. Dar tura din cauzele frecventelor
schimbari de episcopi in diecesele din Tarile Romane fiind saracia mensei episcopale", in afara de atmosfera putin favorabird' ce le-o creia populatia ortodoxa, prectii i poate Domnii
insist i continuile amenintAri venite din partea Turcilor, care,
intre 1394-1402, calcara de mai multe ori pamantul Tarii Romanesti, papa permite, de data aceasta, noului numit, pentru
comoditatea acestuia i fiindca-1 avea in consideratiune deose'bag, sa poata locui in oricare alt oras sau dtecesa i sa-si poata exercita atributiunile din oricare alt oras sau dieces6241). In
acest fel, papa insusi anuleaza dispozitiunile din bula de nu-
mire, recunoscand titlul de in partibus" pentru episcopatul
catolic din Tara Romaneasca. Dar episcopul Gheorghe Joan nu

238) Rev. Pater Dominus Franciscus Episcopus Argensis in Valachia,
/nit hac vice dumtaxa a prestatione sui communis servitii liberatus propter
paupertatem". Obligationes et Solutiones, vol. 52, f. 114.
29) Reg. Lat. vol. 103, f. 152.

240) Reg. Lat. vol. 103, f. 152.
241) Reg. Lat. vol. 100, f. 202. Cf. Monumenta Vaticana historians regni
Ifungariae illustrantia. Vatikani magyar okirattir. Ser. I, vol. IV, p. 410
-412 si I. C. Filitti,
o. c.,
p. 20-21.
www.dacoromanica.ro
214
$T. PASCU
se poate bucura de beneficiile acordate, deoarece in acelas an

raoare241.
In Tara Romneasa, inainte de a se fi interneiat episcopia

catolica de Arges, se infiintase cea de Severin, pe la anul 1376,
dar episcopi ai acesteia nu se cunosc inainte de anul 1382, cand
se pomeneste episcopul Grigore, ce consacra pe diaconul de Campu1une8). In Bullarium Franciscanum2") se face amintire des-
pre doi episcopi de Severin: unul numit la anul 1390, cu numele Luca Ican din ordinul Franciscanilor21 Si altul numit dupe patru ani, cu numele Francisc de Minerva, din acelas ordin,
ca succesor a] celui dint 16, Probabil c acesti episcopi nu
vor fi stat in diecesa in care au fost numii, deoarece nu se.
cunoaste nicio urma despre eixstenta lor aid, in afarai de
cele doua marturii de m,ai sus si acelea probabile nuDe fapt in bula din 18 Iunie 1399, prin care
mai217).
se numea Nicolae Dumitru, preposit de Cenad, in demnitatea

de episcop al Severinului, se spune a el este succesorul lui
Grigore din 138221'). Ca si episcopii de Arge i Siret, tot asa
212) Reg. Lat.
213)
ol. 103, f. 283.
Acel Grigore, pomenit la anul 1216, este episcop de Geurino
tO
nu (Ie Severin, rum crede a Pesty Fr., A szrenyi bein.stig s Szarny mirmegye
tartIMete. Vol. I. Budapesta, 1878, p. 332.
Vol. VII, p. n, n. 5, p. 42, n. 8.

215) Die 13 A tiglisti 1390 Lucas Johannis Ord. Min. in (primum)
episco punt 8evcrinensis (Turnit Severin in Walachia) promotus csse dicitur".
219 Die 18 Se ptembri 1394 Franciscus de Minerva alias de lieneva.
Ord."Min. eclesiae Severincnsis vae. per obitum Lucac Joannis (ex Ord.
Min.) in episcopum praefati esse dicitur".
2") C. Antler, Episcopia catolic6 de Sevarin, in Revistu Catolith, 1913,
An. II, p. 156 157, explic5 acest fapt din pricina marei schismc apusene.
Aceytia fiind numiti de catre Int antipapa. nu vor fi fost recnnoscuti, si
ast fel nici trecuti in registrele papale. St. Lupsa, Catolicisrnul la Romiinii
din Ardeal i Ungaria pine: la 1556. Cernfiuti? 1929, p. 71, crede c nici n'a
existat aceasta episcopie si ci numai cilugirii minoriti, cu grad de arhieici, din 1382 piini in sec. XV indeplineau rol dc cpiscopi misionari, ceeace
este exagerat, cel putin in ce priveste sfirsitul veacului XIV, cAnd e nu211)
oficial episcop Nicolae Dumitru.

219) Re 2. Lat., vol. 72, f. ?.7. Cf. si llonumenta yaticana historiam regnigungariae illustrantia, Ser. I, val. IV., p. ,135 4136, 150.
mi t
www.dacoromanica.ro
215
CONTRIB"TI1 NI LA ISTOPIA ROMAN LOR
si acesta de Severin, era cbligat sa mearga si sa locuiasca personal in diecesa,Severinului2"). Aceleasi motive, ca si in cazul
episcopului Gheorghe Joan dela Arges, deterininara pe papa
Bcnifaciu IX sa accrde si lui Nicolae Dumitru permisiunea sa-si
poata pastra demnitatea de preposit in diecesa Cenadului') si
sa poata fi sfintit din partea oricarui episcop cafolic'). Este interesant de observat nurnele noului episcop de Severin: Nicolae
tumitru, putin frecvent in Occident si mai ales la citclici,

cecace ar putea face sa se creada ca acesta ar fi putut fi originar din partile rasdritene, peat? chiar din partile uncle-I dasim
in functiuni Hserice5ti, Banat, &Nei-in si nu venit din Apus,
cum se iniasrpla de cele mai multe ori cu episccpii trimisi in.
partilc neastre.
In afara de Romnii din Principate, amintiti ca paper in

general, sau numai conducatorii politici si bisericesti catolici
ai acestuia, in documentele pontificale se mai intalnesc Ro-rnani, luati individual, raspanditi dincolo de granitele celor irei
tari romnesti, indeplinind functiuni bisericesti, dupa trecerea
lor la, catolicism. Astfel la 26 Octomvrie 1390 se aminteste un
Stefan Mibail Romanul, caruia i se acorda canonicatul bisericii
Sf. Martin din Scepus, in arhidiecesa de Strigoniu2"), iar peste
q'n) .,311 prethetam eeclesiam Zeuritrensem aceedas et personaliter reQideas in canton".
25) Ibidem
251 )
Midem.
252)
Dilecto filio Stephano Michaelis Olah canonieo tecleie Sancti
Martini de Scepes, Strighrliew.is diot.esiS, salu tem". Reg. Lat.,
ol.
1,
f.
Intre anii 1215 1218 qe aminteste, un Stephanus de \ anesa arhiepiscopus Strigoniensis et S. R. E. eardinalis". (Cf. N. Sehmitth, Episeopi
Agrienses fide diplomatum con(qnati. ol. L'TirRas fa, '1768, p 162)! l'are
ar putea fi un Vancea, `Miman; in 1'291 se face atnidtirea Lei villc abatis
Olaeh vOcata", in comitatul Pojon. (Cf.' Wenzel G., Codex diplornaticits Arpadianus continuatus. Arpiidkori uj okiminoar. Vol. N, p. 70); arel Joan Bogdan de Dombre, arhidiacn al Aradului, amintit la 1352 nu poate fi decilt
Roman. (Cf. Reg. Vat. vol. 213, f. 41, ep. 71; tiffei dhi 'mai tar7in, Itste
66
67.
amintit un
Villa/
zits' Itittngtna", in 'importania demnitate
www.dacoromanica.ro
(15.
eanouie at
216
T. PASCU
11 .ani, canonicatul bisericii din Abatijvr in diecesa Agrie?).

In alte doua bule din 1402 se amintesc Romanii din Cehoslovacia, din jurul Casoviei si din Ungaria septemtrionala, o parte
din care se convertise la catolicism254). Tot in Cehoslovacia
anume in Praga, se aminteste la anul 1401, un Petrus Wlach",
absolvit de excomunicarea ce se aruncase asupra 1ui255), Aceste
documente aduc noui dovezi despre rrumarul mare si raspan-
direa Romanilor in aceste parti din cele mai veal timupri,

atestati si de alte documente precum si de toponomastic6256).
Intr'un document din anul 1391 se aminteste un Roman
din Po Ionia, ajuns pana in comitatul Gneznen, un Johannes
Alberti de Welachos", caruia i se acorda unele beneficii bisericesti257). Romanii din Po Ionia, ca i cei din Ungaria si din
intregii biserici catolice transilvane. (Cf. Reg. Suppl., vol. 29, f. 142 si Reg.
Av. vol. 137, f. 537-538).
263) Stephanus Michaeli dictus Ola". Reg. Lat. vol. 100, f. 149.
254) Olachi et Ruteni inibi confinancium (Casovia)
multitudo et
ipsorum infidelium nonnuli gratia eis afluente diyina ad fidem catbolicam
se converterunt". Reg. Lat., vol, 102, f. 71-72. Cf. Monurnenta Vatirana
Hungariae. Ser. I, vol. IV, p. 415-417.
255) Reg. Lat., vol. 89, f. 236.
356) In veacul al XIIl-lea se amintesc nume de locuri de origini romini car Bona, Crachun, Zembeta, Nanas, Kenes, Valasko, etc. Cf. N.
Driganu, Romdnii in sec. IXXIV pe baza toponimiei i onomasticei.
Bucuresti, 1932, P. 329, 331.

Pe la 1363 in comitatul Ung. Bereg i Zemplen, se amintette o famine
a voevodului roman .,Michaelis dictus Olah"; un an mai tirziu o ,,comunilas Walachorum", In comitatul Bereg; pe la 1366 aceasti comunitate avea
si iobagiones predictorum Olahorum", dupi cum pe la 1370 din nou se

amintette un woewoda Walachorum" in acelat comitat, Bereg. Cf. Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, p. 170; I. Mihali,
Diplome maramurepene, p. 55, 59; N. Draganu, o. c., p. 375 ei T. Lehoczky,
Adalkok az oldh vaiddk, oldh es orosz kenezek vagy soltzok intzmnyhez,
in Trtnelmi Tdr, 1890, An. X, p. 167.
257) Reg. Lat., vol. 31, f. 44-45. Este interesant de observat ci acesti
Romani din Polonia, eau dinspre Polonia, ajung pini la Mares Neagri si
in Crimea. In socotelile oratului Caffa se amintesc, in anul 1470: Teodorus
Velachus Pollanus si Simon Vellacus Pollanus, al ciror nume este eerie
chiar ca si al lui Johannes Alberti de Welachos". Ci erau Romani, re-
www.dacoromanica.ro
217
Cehoslovacia, sunt amintiti incepind cu sec. XII258). Dup intemeierea Principatului Moldovei, unii dint-e partizanii voevodului Sas, ca si mai tarziu cu ocaziunea diferitelor conflicte
1ntre ravnitorii tronului moldovean, multi Romani trecurd in
Polonia".)).
In aceasta ordine de idei, inregistrAm si amintirea prtii

nordice a Moldovei, pentru prima oara cu numele de Bucovina,
Ia anul 1392, cu douzedi de ani inaintea amintirii cunoscute
pan acum, din anul 1412260).
Una dintre problemele ce preocupau in mod permanent pe
suveranii din aceste part' europene, in a doua jumtate a secolului al XIV-lea, era pericolul turcesc. Spiritul de cruciata isi
manifesta ultimele reflexe si incercarile de a grupa o resisten15 impotriva lor se manifest-au si La curtea pontificala.. Astfel
papa Urban V scria, la 1366, arhiepiscopului de Strigoniu si

multi si din faptul ea numai un an mai tiirziu, acestia aunt amintiti numai
cu numele de Roman, ffirii atributul Polanus": Teodorus Velacho i Simion
Velacho. Cf. N. forgo, Acte i Iragmente, vol. II, p. 47-48.
258) In 1150 o regiune Bolochovo i zemlja Bolochovskaja", iar la
1231-1235 si cnezii acelor Bolochovi. (Cf. Letopis po Ipatskomu spisku,
p. 178, 511, 516).
259) Asa la 1350e aminteste un Stephanus Valachus", care era proprietarul unui intreg sat; la 1377 un Lodomir Wolosin". (Cf. Akta Grodzkie
i Ziemskie z czasow czeczv postpo;itej Polskiej. Sp. A. Stadnickiego. Vol.
VII, Liov, 1882, p. 3, 22). In 1386 se aminteste un Nayn vayvoda Walachorum"; in acelas an se doneaza terenuri cum pascuis Walachorum"; in 1402
se aminteste un Laczko Walachus". (Cf. Ibidern, p. 46 i T. Holban, Romiinii pe teritoriul polon piing in sec. XVII in Arhiva din Icoi, 1933, An. XL,
p. 41-47). In sfiirsit, chiar in Gncinen, se aminteste, pe la 1420, una domino Margareta relicte ohm Walach" (Cf. Monumenta medii aevi historica res
gesta Poloniae illustrantia. Vol. XVI, part. II, Ed. Dr. H. Lewicki, Cracovia,
1891, p. 55).
260) Per obitum quondam Art leby de Bukowina". Reg. Lag., vol. 25,
I. 146-148. Cu ocaziunea incheierii tratatului intre Vladislav Jagello, regele Polonei si Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, la 1412, se amintesty maior Bukovina" ei minor Bukovina". (Cf. HurmuzakiDensusianu.
Documente, 12, p. 485).
www.dacoromanica.ro
T. PASCU
218
subalternilor si s predice
o cruciata impotriva Turcilorl pentrued atacasera i ocupasera mai multe teritorh apartmafoare
crestini1or261), In acelas an, scria regelui IudoVic ai Ungarlei,
sa acorde toate favorurile lui Joan de Riparia,i. prim@ camOar
al regelui Frantei i insotitorilor sai care mergeau sa ItiPte
impotriva Otomani1or262), pciate in ajutorta regelui Cipruluf si a
cavalerilor Ieru.salimitani, care in acest timp purtau razboiu

impotriva Turcilorm) si a lii Amedeo de Savoya ce intreprindea o expeditie in Orient, in armata caruia se gaseau iRomni, cel putin individual, cum este acel Johannes de Waltracca" ce ramanea in slujba imparatului bizantin264).
Pericolul otoman crestea tot mai mult. Imperiul bizantin,
Bulgaria. Serbia si regiunile apropiate erau amenintate direct, Un Joan Lascaris miles Constantinopolitanus" din al ca.rui neam plures imperatores fuisse percepimus", scria Papase
transferate In Ungaria, la 1373, pentru a se pune in slujba Regelui ungar si a lupta impotriva Turci1or2"). Dupa supunerea
completa a Bulgariei i vasalitatea Serbiei, Muntenia si ,Ungaria erau amenintate direct. Cateva documente adue stiri referitoat-e la aceasta problema dela sfarsitul secolului al XIV-lea
gi inceputul celui unnator. Un document din 1402 aminteste
expeditiunea Turcilor cari ajunsesera pana in Transilvania 5i
devastasera orasul Brasov, impreuna cu Romanii206). Faptul se
intamplase intr'o epoch anterioara, pe care documentul nu o
precizeaza. Din cele cunoscute se poate insa stabili c Turcii
impreuna cu Romanii putura ajunge /Ana la Brasov numai in
1395. Sultanul Baiazid-J/derim nu putea uita ocuparea,. Silistrei
si a1 Dobrogei de catre Mircea, caci participarea lui Mircea la
lupta delal Cossovo, 'alaturi tle Sarbi, la' 1389, nu-pare proba2011 Ilurmuzaki Densuaia'nu, o. c., p. 123-126.
262)
Reg. Vat., vol. 248, f.
70.
2631 HurmuzakiDeneurfianu,- o. c., p. 134-135.

04) N. Iorga, Acte i gag6ente, Vol'. III; p. 1:
265) Reg. Vat. vo.1 269, f. 43.
66)
kei. Lat. o1. 9, F. -3go.
www.dacoromanica.ro
`C19
De fapt Mircea se astepta la o expeditiune turceasca

de aceea strange alianta cu Polonii, in 1390, Expeditia Otomanilor
bine pregatita, are loc in Octomvrie 1394. Cu toate ca Mircea ca,ti_
bild"Gbis)
gase victoria dela Rovine, nu putuse infrunta numarul mare al

Turcilor si de aceea se retrase in Transilvania. Atunci Turcii,
carora li se alaturara si o parte dintre Romani, partizani ai

Voevodului Vlad, pus de Baiazid in locul lui Mircea, ataca
Transilvania, ajungand pana la Brasov, dupa cum rezulta din
documentul amintit. In 1400 "'), cand Turcii atacau din nou
Transilvania, Romanii nu sunt amintiti alaturi de ei, asa ca
stirea de mai sus trebue s" se refere la anul 1395207 his).
La acest fapt se refera un alt document din 1396 in

care papa spune ca mare multime de Turci au invadat
intentioneaza sa invadeze Ungaria si alte regate i regiuni
invecinate" si ca nenumarati crestini au fost dusi cu ei, dintre
care mai multi au fost ucisi cu cruzime" Si prin urmare se cerea
celorlalti regi si principi s vind in ajutorul regelui ungar. Acesbora Papa le acorda decimele curiale provenite din orasul Oradea, din regiunea Albei Regale, din dieceza Vespremului si din
alte regiuni, decime ce erau destinate bisericii Sf. Petru si Pavel
din Roma.'"). Era de asteptat ca puterea Semilunei sa nu se
opreasca aci si de aceea masuri preventive trebuiau luate. Sigismund, Regele Ungariei, hotreste sa organizeze in acelas an
1390, o cruciata europeana. Rezultatul cruciatei a fost dezastrubs, armafa crestinh fiind distrusa la Nicopole, in Septerhvrie
1396. Era asa dal- natural ca Turcii sa continue actiunile lor, in
anii urmatori. Fiind cunoscute pregatirile Turcilor, in anti!
1400 Papa Bonifacitr IX incearca din non formarea unei
truciate impotriva Baisettum Principis Turcorum" care se presi
200
267)
p. P. Panaitesett, o. r., p. 218 223.

I. Mines, Principatele Rondine, p. 70, 86
bls%
P. P. Panaiteseu, 0. c.,
p. 282
283.
267
HS).
Cf. i G. Giindisch, Die Tiirkeneinfalle in Siebenblirgen his

:tor Mitte des 15 Jahrdt, in Jahrbiicher I. Geschichte Oeteuropas, 1937, II,
p. 393.
268)
Reg. Lat. vol. 37, f. 289 290.
www.dacoromanica.ro
220
T. PA SCU
gAtea s extermine orasul Constantinopol i regiunile inconjurtoare si chiar sA distrugA Walachiae et Ungariae regnum"269),
acordand indulgente plenare tuturor acelora care vor participa

la rAzboiu impotriva paganilor. In acelas an, Papa mai face, un
apel la cruciata impotriva gentem Teucrorum", care in limbajul popular se numesc Turd 11270), si care ad invadendum Walachice
ae ragn um pers'onaliter se accinxit"271). Rep3tatele
ircercAri ale Papei si ale altor principi crestini din acea vreme,
au ramas fr rezultat practic, Turcii pradAnd in adevAr in

acel an Tara Romaneasck. Le-a revenit Romanilor singuri
greana sarcin de-a infrunta nAvala otomang, navall pe care
mindrii cavaleri apuseni n'au fost in stare sA o stavileascd.
*
In putinele stiri infatisate am impartAsit, in mod sumar,

-uncle rezultate ale documentelor ce am cules din ahive italiene
ou privire la sec. XIII si XIV, pentru a le face cunoscute celor
ce se intereseazA dc aceste probleme, inainte de a putea fi ti-
parit insusi textul documentelor, cAnd se va ivi prilej s fie

comentate mai pe larg.
260) Reg. Lat. vol. 13, f. 52-53. Accensa velut ignis impietas persecutionis christianitatis crudelissimi videlicet Baisetti Principis Turcorum prout
lacrimosa insinuatione nobis Illustris Principis Manuelis Paleologi Imperatoris Constantinopolitani iam Apridem innotuit conflacis iuribus non solum ad exterminium eivitatis Constantinopolitani et eireumposite regionis
ceterarumque regionum, terrarum que per fideles in ills partibus incoluntur
sed etiam ad destructionem Walachiae et Ungariae Regnorum sicuti notorum
est potentissime aspiravit et sicut quantum in ipso est fundatus nomen
exercere christianum".
270) qui alias Turchi vulgariter appellantur".
271) Reg. Vat. vol. 317, f. 18-20.
www.dacoromanica.ro
MISCELLANEA
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACHI SI COLECTIA LUI DE

DOCUMENTE,
de T. B kLAN
Eudoxiu Hurmuzachi si-a adunat documentele din arhivele

vieneze si din alte arhive europene. Lucrul acesta este indeobste
cunoscut, dar pang acum arnanuntele au lipsit. D. Sturdza in

studiul sau despre Eudoxiu Hurmuzachi publicat in Columna
lui Traian", Anul VIII, noua serie, torn. II, 1878, pag. 485-491,
a sustinut ca E. H. a inceput sa lucreze in arhivele vieneze Inca
inainte de anul 1848. Dansul a copiat in cursul activitatii sale
un numar de vreo 3000 documente referitoare la trecutul nostru. Dupa moartea lui, intamplata la 1874, copiile sale de
documente au fost transportate dela Cernauti la Bucuresti si
publicate aid din insaircinarea Ministerului Instructiunii Publioe. Comisia angajata cu grija publicarii documentelor s'a
constituit din loan Slavici, M. Kogalniceanu, A. Odobescu, Teo_
dor Rosetti si D. Sturdza, Documentele publicate cuprina, dupa
spusele lui D. Sturdza, sapte volume de format mare.
Astfel a luat nastere publicatia de documente care pana

astazi poarta numele lui Eudoxiu Hurmuzachi.
Aceste stiri au fost reproduse aproape textual de T. Stefanelli in brosura sa intitulata: Eudoxiu Hurmuzachi", 1812
1912, Cern'auti, Soc. tip, bucavineana, 1913, si In brosura noas-
tra cu acelas titlu, Cernauti, 1924, tiparit in aceeas tipografie.
tirile pastrate in studiul hi D. Sturdza sunt laconice. Nu

se poate afla din cuprinsul lor nici candl, nici cum a lucrat E.
www.dacoromanica.ro
224
T. BALAN
H. in arhivele din Viena, nici care arhive vieneze au fost cercetate de el. A inceput dnsul s copieze documente imediat
dup terminarea studiilor universitare, deal la 1835 sau 1836,.
oH mai tarziu? A continuat studiile sale istorice i dupa: anul
1848? A muncit singur ori a folosit copisti? A lucrat munai in.
arhivele vieneze ori si in alte arhive?
Iat 5. intrebrile care se impun.
Ne vom stradui s raspundem La aceste intrebari in randurile tit matoare.
Un raspuns satisfacalor sau in parte satisfacator nu se

poate da fara" ccnisultarea corespondentei lui E. H. Cum aceast
carespondenta a fast pAstrat in parte, se poate constata an de

an pe tuide a petrecut I cu ce s'a indeletnicit.
La 1830 a terminat E. H. Liceul din Cern AO data.' cu fra-
tele sau mai mare Constantin. In toamna acestui an amndoi

fratii au apucat drumul Vienei, pentru a urma cursurile la Facultatea de drept. In scrisoarea din Aprilie 1831 adresat5. tathhii lor, amandoi fratii descriu felul cum petrec la Viena. In
Septemvrie 1832 se da' intr'o scrisoare o descriere a drumului
facut dela Cern AO la Viena. Au pornq din Cernauti cii
un harabagiu evreu, care i-a *purtat prin localitatile Sniatin,
Obertin, Gwozdiec, Tlumaci, Mariampol, Cnehenite Pobrca,
Burstin, i i-a dus in urrnal la Lemberg. De aici cltoria a continuat cu diligenta, care, dupa spusele lui E. H., era o caretai
adevarat cu ferestre, pe care oricine duph voint le putea deschide si inchide". Posta1ionu1 de pe Gaped' era imbraicat in frac
rosu si purta o palrie in trei cornuri. Drumul trecea pe la localittile Przemysl, Lantut, Tarnow, Cracovia, Wadcwice, Teschen, Neutitschein, Olmiitz i Briinn. Ultima statie era Viena.
Drumul dela Cernauti la Lemberg tinea clang zile cu o noapte petrecuta la Sniatin, iar cel dela Lembreg la Viena cinci zile.
In anul 1836 fratii Constantin i Eudoxiu Hurmuzachi si-au
terminat studille universitare. Eudoxiu a plecat acas, lasndu-1 singur Ia Viena pe fratele sau Constantin. In urma fratii
au schhnbat rolurile. Constantin a plecat acasai, in timp ce Eu-
www.dacoromanica.ro
EUDOIXU HURMUZACHI
COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
226
doxiu a ramas in Viena in tovarasia fratelui sau Gbeorghe, care
timp de patru ani, 1838-1842, a urrnat aid cursurile la Facultatea de drept.

In Julie 1837 Eudoxiu se purta cu gandul sa intre functio-
nar la Procuratura de final* din Viena. 0 luna mai tarziu, el

inainta o cerere Ministerului de Interne cerand postul de Conceptspracticant", adeca de functionar la prefectura. Nu se stie
daca a fost admis. In primavara anului 1840 Eudoxiu dorea sa
faca practica la judecatoria Schotten din Viena. A fost admis
si in primavara 1841 el raporteaza tatalui sau, ca a facut practica de un an La judecalorie si a dat prhnul examen de doctorat.
Se pregateste pentru al doilea examen. In Septemvrie 1841 el
scrie tatalui sau, care il cheama acasa, c a terrninat si al doilea examen de doctorat si mai ramane in Viena pentru a trece
si restul examenelor de doctorat.
Se pare ca de data aceasta batranul Doxachi n'a cedat si

fiul a trebuit sa se intoarca acas, dupa o absenta de cinci ani.
In 23 Octomvrie 1841 il gasim pe Eudoxiu acasa la Cernauca. E deosebit de fericit ca se gaseste in sanul familiei. ,,In
sfarsit a sunat ceasul meu oel fericit", scrie el fratelui sau Con-
stantin, stint la Cernauca in mijlocul parintilor si al fratilor

care ma iubesc i astfel ma despagubesc pentru petrecerea mea
intre straini, care rar sau niciodata nu pot inlocui pe acei pe

care natura i i-a daruit. Petrec aid zile si are, pe care nu
le-am avut in Viena, cad astfel de inimi i asemenea caldura.
n'a avut pentru mine capitala imperiala".
La sfarsitul lui Octomvrie 1841 Eudoxiu a plecat in Basarabia pentru a se intalni cu fratele sau Constantin si cu sora
sa Eufrosina, casatorita cu Petru Petrino. A plecat cu trasura
pe la Noua-Sulita atingand localitt,ile Lipcani, Bl%i, Orhei si
ajungand in cele din urma la Chisinau. Aid a gasit-o pe sora
sa Eufrosina cu fetita ei Aglaia si sotul ei Petrino. S'a intalnit
si cu fratii sal Constantin si Alecu, care au venit dela mosia
Galbana a lui C. Bals, pe care o administra Constantin. Tot in
Chisinau Eudoxiu a facut cunostinta boierilor moldoveni Iancu
16
www.dacoromanica.ro
226
T. BALAN
Sturza, judEcatorul Cazimir i Costachi Stamati. A plecat apoi
cu fratit sai la Galbana pentru a4 saluta pe boierul Bals,

Din Basarabia Eudoxiu a plecat la Ia.i, pentru a se interesa de procesul ce-1 ptu-ta tatal sau Doxachi pentru moiile
Ipotesti si Miclausani. In Iasi Eudoxiu a stat in gazda la boienil Nicolai Rosetti-Roznovanu. In 8 Decemvrie 1841 il gasim
pe Eudoxiu la Iasi, de unde scrie tatalui sau, ca procesul pentru mosia Ipotesti este foarte incurcat. Sunt necesare tratative
cu Vasile Murgulet zis i Egorovici, fratele Ilinchiii, mama lui
Eudoxiu, 5i cu oameni ca'Budisteanu, Danu i altn.
In anul 1842 Eudoxiu a facut o calatorie la Constantinopol.
La ea face aluzie Gheorghe Hurmuzachi cand scrie fratelui Constantin la 4 Ianuarie 1843, ca Doxachi a devenit un veritabil
Turc de cand a fast la Constantinopol. Nu vorbeste decal turoeste i imita toata ziva dansul dervisilor, 0 reminiscent.a a acestei petreceri in tara turceasca sunt i cuvintele, cu care Eudoxiu
incepe, in acelasi timp, a scrisoare adresata fratelui sau Constantin. El ii adfreseaza urmatoarele cuvinte autentice turcesti:
Allah amanet olsum, Allah bin bereket versin". Alta scrisoare
a lui incepe cu fraza: Carissimo mio fratello". E limba italiana
pe care Eudoxiu o auzise din belsug in Orient.
Pe la inceputul lui Noemvrie 1842 Eudoxiu se afla acum la
Cernauca, probabil pentru a lua informatii i pentru a ridica
documentele necesare tenninarii cu bine a procesului parintelui sau.
Din Februarie pana in Octomvrie 1843 Eudoxiu petrece din
nou la Iasi. Se plange ca nu poate termina procesul din cauza yenalitatii membrilor divanului domnesc si a domnului Mihai
Sturza. N'au ajutat nici apelurile adresate Agentiei austriace din
Iasi, nici interventiile facute la consulul rus Kotzebue.
In Decemvrie 1843 Eudoxiu se afla din nou acasa la Cer-
nauca. De aici scrie fratelui sau Constantin c se gaseste de

doua luni acasa si ca nu poate pleca la Iasi din lipsa de bani.
Anul 1844 1-a petrecut acasa la parinti. In vara anului 1845
ii gasim la Dulcesti, judetul Roman, la sora sa Elisaveta
Sturza.
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACH1 $1 COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
227
In Julie 1845 Eudoxiu se gaseste iar la Viena.

Deci intre anii 1841-1845 Eudoxiu H. a petrecut parte in
Bucovina, parte in Basarabia i Moldova. Odata a fost in
Turcia.
Timpul petrecut parte acasa, parte in Moldova si Basarabia pare sa fi lasat urine adanci in sufletul lui Eudoxiu Hurmu-
zachi. $i-a vazut neamul rasfirat in trei taxi, stand sub trei
stapaniri. Organizatia defectuoasa a Moldovei, cu scaderile ei
in cucerise
1-a pus pe ga.nduri. In Basarabia stapanirea
in mare parte boieriinea moldoveneasca si tinea in intunerec ta-
ranimea. Ce era mai firesc decal s'a. trezeasca aceste stari in

sufletul lui dorinta de a contribui la indreptarea relelor si de
a face sa incolteasca planul de a intreprinde o actiune folositoare pentru neam. Europa trebuia s afle a la gurile Dunarii
traeste un popor viguros, de origine lating, cu tin trecut bogat in
fapte mari, un popor care merita alta soarti decat aceea pe

oare o are. Cat de bine ar fi sa cake pe urmele fratelui sau
mai mare Constantin, care, petrecand un timp la Odesa, a reusit sa dea in vileag un important numar de documente moldovenesti.
Anii 1841-1845 inseamna pentru Eudoxiu Hurmuzachi

timpul transformarii sale sufletesti. In acest interval s'a hotarat sa-si puma fortele in slujba neamului.
In cursul anilor 1845-1849 Eudoxiu Hurmuzachi a petrecut neintrerupt in Viena. Atunci a inceput sa studieze in
arhivele vieneze.
Dupa cum reiese din cereri si din rapoartele oficiale, Eudoxiu Hurmuzachi a lucrat pe rand in trei arhive vieneze: In
Haus- Hof- und Staatsarchiv" care astazi ar corespunde Arhivei Ministerului de Externe, in Archiv der vereinten bahmisch-sterreichischen Hofkanzlei", adeca Arhiva Ministerului
de Interne, si in Hofkammerarchiv" sau pe romaneste arhiva Ministerului de Final*.

Prima cerere a fost adresata la Haus- Hof- und Staatskanzlei" in ziva de 8 Ianuarie 1846. In ea spune E. H. cal se inde_
letniceste cu cercetari istorice privitoare la Principatele roma.-
www.dacoromanica.ro
T. BALAN
228
ne Moldova si Valahia in scopul alcatuirii unei istorii pozitive" a acestor doua tari. Auzind c in arhiva.mentionata se gasesc documente i acte cu privire la istoria veche i medic a
acestor dona tari, dansul cere sa i se permita a le consulta. Calitatea sa de cetatean austriac exclude posibilitatea unui abuz. El
cere sa i se permit a face copii i extrase dupa documentele ce
se afla in arhiva, documente care se refera la istoria moldovalaha din veacurile trecute pana la inceputul timpului prezent"1).
Rezolvarea acestei cereri a fast expediata dupa patru zile
de catre seful ministerului, baronul de Lebzeltern. El autoriza
directiunea arhivei sa.." puna Ia dispozitia lui Eudoxiu Hurmuzachi documentele cerute, dar vezi bine numai cele selectionate, cu excluderea color nepotrivite. In scopul acesta doicumentele cerute vor fi inthiu contralate i pe urma predate petitionaruIui. Acesta va lucra numai in masura spatiului liber.
Astfel i s'a. incuviintat lui Eudoxiu Hurnumachi accesul la
Haus- Hof- und Staatsarchiv.
A doua cerere a fost inaintata de Eudoxiu Hurmuzachi

Ministerului de Interne. Nici cererea, nici raportul asupra ei
nu s'au pastrat.
A treia cerere a fost adresata, la 9 Martie 1848, Ministerului de Finante. Cererea nu s'a pastrat. In schimb s'a gasit
referatul asupra ei alcatuit de seful arhivei, scriitorul Franz
Grillparzer, care face mai multe rezerve. Prezenta in arhiva
a persoanelor straine incomodeaz pe functionari. Accesul in
arhiva se acorda numai persoanelor cunoscute, ale caror prestatiuni stiintifice sunt apreciate.
Calitatile petitionatului nu sunk cunoscute, dar inttrucat
poseda autorizatii pentru studiul arhivelor Ministerului de Interne si Externe, ar fi oazul sa i se permita accesul. Recolta
va fi problematica, deoarece Principatele romane au stat foarte putin sub stapanire austriaca. Dar aceasta este chestiunea
petitionarului si cu cat mai putin va lucra in arhiva, cu gat
1) Anexa 1.
www.dacoromanica.ro
EUGOXIU HURMUZACHI 51 GOLECT1A LUI DE DOCUMENTE
229
mai putin va incomoda directiunea. Petitionarul va lucra numai

in localul arhivei si va studia numai documentele privitoare la
Principatele dunarene2).
SA vedem, cum a lucrat Ewdoxiu Hunnuzachi in aceste

trei arhive vieneze.
In anii 1846 si 1847 va fi studiat nestingherit, Dar anii

1848 si 1849 n'au lost prielnici pentru o activitate linistita prin
arhive, In Iunie 1848 Eudoxiu Hurmuzachi a fost rugat sa inzestreze Memoriul Bucovinei cu explicatiuni istorice. Acest memoriu a fast alcatuit in Cernauti de boierii si intelectualii romfini din Bucovina. Eudoxiu Hurmuzachi, care atunci petrecea
la Viena, a fost rugat s adaoge documentarea istorica. El s'a
executat si astfel a aparut la Viena brosura intitulata ,Zur

Begriindurtg der bukowiner Landespetition". Landespetition este
memoriul alcatuit la Cernauti, in timp ce Begriindung", adeca
documentarea, este contributia lui Eudoxiu Hunnuzachi.
Nereusind pentru moment cu acest memoriu, boierii bucovineni au fost siliti sa grijeasca de alcatuirea unui nou memoriu, mai amplu decit primul, adeca sa inainteze un comentar
larg si istariceste bine documentat intru sprijinirea Landespetition-ului.
Cine putea fi mai potrivit pentru alcatuirea noului memoHu decal Eudoxiu Hurmuzachi? Numai el a fost in masura sa-I
alcatueasca. Promemoria zur bukowiner Landespetition" este
opera lui Eudoxiu Hurmuzachi, Ea a foist inaintata la Olmiitz
imparatului austriac de catra o deputatiune bucovineana, din
care f6cea parte si autorul.
In tot timpul anului 1848 si in primavara lui 1849 Eudoxiu Hurmuzachi a fost rugat de fratii si prietenii sal din Bu-
covina sa intervina la ministri, mil dintre ei prietenii
sal,
pentru solutionarea favorabila a problemei bucovinene.

In anul 1848 Ewdoxiu Hurmuzachi a mai fost inembru al
Garzii Nationale si al Legiunii academice, facand adesea de garda in locurile unde era comandat.
2) Anexa 2.
www.dacoromanica.ro
230
T. BALAN
Dar pe langa angajamentele personale pe care le avea

Eudoxiu Hurmuzachi, nici evenimentele politice din anii 1848
1849 nu erau de natura sa permita un studiu linitit. Revoltele
din Viena din lunile Martie si lunie 1848 provocate de cele

datia asociatii politice mentionate mai sus, din care facea parte si Eudoxiu Hurmuzachi, si in urma revolutia din Octonwrie
1848 si asediul Vienei de catra armata lui Windischgratz nu
i-au dat boierului buccwinean ragaz sa. se ocupe d tiint.
In primavara anului 1849 Eudoxiu Hurmuzachi a petrecut
mult timp in ora4ele Olmiitz i Kremsier din Moravia, unde se
retrasesera.' guvernul i parlamentul austriac. Aid a facut in-
terventii in repetate randuri la membrii guvernului austriac ai

ai comisiei constitutionale a parlamentului pentru satisfacerea
dorintelor Bucovinei, dorinte exprimate in cele dou memorii
ale ei.
Munca lui n'a incetat decat in momentul Cand comisia constitutionala intrunita in sedinta din 28 Februarie 1849 a votat separarea Bucovinei de Galitia i constituirea ei ca provincie autonoma, i cand in constitutia din 4 Martie 1849 Bucovina a fost constituita ducat autonom3).
Dupa victoria castigatla Eudoxiu Hurmuzachi a plecat acasa. In Iunie 1849 era la Cernauca, in Iu lie 1849 la Dumbraveni
la fratele sau Constantin. In Decemvrie 1849 il intalnim la
Iasi, uncle ramane, dupa cum dovedesc scrisorile, timp de tin
an. S'a intors acasa in Decemvrie 1850. A calatorit cu trasura
timp de patru zile, trecand pe ta Botosani i MihailenL A ramas apoi acasa timp de un an. In August 1851 a petrecut la
Dorna.
In. Februarie 1852 el se intoarce La Viena. Prima scrisoare
ce o trimite tatalui sau din Viena poarta data de 6 Februarie

1852. Cu acest prilej Ii comunica adresa: Am Hof, No, 328,
I, Stock.
3) Anton Springer: Protokolle des Verlassungs
347-350.
www.dacoromanica.ro
Ausschusses,
p.
EUDOXIU HURMUZACHI
I COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
231
Deci in cursul anilor 1848-1851 E. H., petrecand in Bucovina si Moldova, nu a continuat cercetarile istorice.
Eudoxiu Hurmuzachi s'a intors la Viena cu gandul bine
lamurit sa-si continue studiile arbivistice. 5tirile ce le trimite
acasa sunt foarte bogate i precise permitand un amanuntit
control al activitatii sale stiintifice.
In scrisoarea din 6 Aprilie 18524) expediata fratelui satt

Constantin, E. H. descrie pe larg cu ce se ocupa si in ce fel
munceste in arhivele vieneze pentru cultura romaneasca: Ocu-
patia mea principala este" zice eL exploatarea tuturor arhivelor ministeriale, indeosebi insa a Haus- Hof- und Staatsarchiv"-ului, pentru a putea scrie o istorie documentata a Moldo-Valahiei sau, mai bine zis, a natiunii romanesti. Zilnic lucrez mai multe ore in acest Staatsarchiv", uncle continuu colectarea documentelar intrerupta prin absenta mea, servindu-ma.
de doi copisti stabilL Posed acum in copii frtunoase aproape
600 documente, rapoarte, instructiuni, etc. de importanta istorica mai mare sau mai mica, care cuprind mutt peste 250 coale
varsa o noua lumina asupra multor probleme istorice din

trecutul principatelor romane, indeosebi insa asupra relatiilor
lor cu Austria".
Dupa Pasti", continua el in aceast scrisoare voi angaja
cu bani grei probabil patru copisti fiindca mi s'a permis accesuI
atat in arhiva Ministerului de razboiu (Kriegsarchiv), cat si in
cea a fostei cancelarii unguresti (Ungarische Hof- Kanzlei).
Afara de aceasta voi primi dupa putine zile dela Bach autorizaVa s fac cercetari in arhivele din Budapesta, Sibiu, Cluj,
Brasov, Lemberg si Venetia. Material documentar se mai gasete la Berlin si Mnchen, mai mult insa la Muntele Atos, de
uncle mi s'a trimis o lista a documentelor pastrate acolo, tot
lucruri care trebue sa intereseze pe un adevarat Roman. Peste
tot, este vorba de o intreprindere de amploare, pentru care strebuie multi bani si rabdare, wig stiinta cat si vointa, dar care
in cele din urma va fi foarte folositoare istoriei" noastre.
si
4) Anexa 3.
www.dacoromanica.ro
232
T. BALAN
In August 1852, E. H., este tot la Viena, de unde scrie el

traeste invaluit de praful actelor.
Pentru o opera de atari dimensiuni erau necesare, fireste,
marl sume de bani. E. H., intreaba oclata pe fratele sau Constantin daca n'ar fi dispus sa-1 ajute, intrucat mijloasele banesti de care dispune s'au dovedit insuficiente. Aici dansul a
facut aluzie la tanarul Dimitrie Bals, care, petrecand la Berlin, avea nevoie de un indrumator. In cazul unui angajam.ent,
E. H. va petrece la Berlin pe cheltuiala familiei Bals.
Fratele Constantin a aprobat calatoria la Berlin. E. H. se
straduia sa plece la Berlin, desi stia c nu va gasi mult mate-
rial. Peste tot, calatoria la Berlin nu va fi dealt un pretext,

pentru a putea vizita Cracovia si Varsovia, care prezinta posiculturale mai marl. Considerand faptul" scrie E. H. la
10 Iu lie 1852, ca voi fi silit sa petrec cateva saptamani in

fiecare din aceste doua orase in vederea scopului principal urmarit, suma de 100 florini ar fi minimul, putandu-se ivi intre
timp si alte cheltuieli. Se va putea intampla sa adaog -la cheltueli i o parte din mijloacele mele proprii, pentru a face fata
nu numai cheltuielilor calatoriei, ci si celor ce stint legate de
cercetari istorice (angajare de copisti, mituire, bacsis, etc.).
Cum vezi, sunt modest"... Am completa incredere in probata
ta ournintenie si in spiritul tAu de dreptate, care ar putea fi puse
in concordanta cu obligaiu1e tale de tutore" al taranului Bal.
Pentru moment imi vizez pasaportul pentru Varsovia, fiindca
am primit stirea precisa, ca acolo se gaseste mult material important. Autorizalia pentru consultarea acestui material istoric
o voi primi, desi cu putina dificultate"9,
Eudoxiu se mai gandea s piece la Muntele Atos, iar de
acolo sa faca tin pelerinaj la Ierusalim. Dar, zice el, nu prea
peate orede in executabilitatea acestui plan6).
In vara anului 1852 Eudoxiu reveni intr'o scrisoareadresata
aceluias frate Constantin asupra studiilor i proiectelor sale.
5) Anexa 5.
6) Anexa 3
www.dacoromanica.ro
tUDOXIU HURMUZACHI
I COLECTIA LU1 DE EOCUMENTE
33
Cu acest prilej dansul face asupra situatiei poporului roman

unele reflexii care se cer retinute. Stiu foarte bine" zice el,
c natiei romfinesti trebue oferit ocazia i posibilitatea unui
progres spiritual si material, pentru ca el sa devina un lucru
de seama. Pentru buna stare materiala grijeste fiecare Roman
in parte si ca thnpul se va obtirie acest lucru. Altfel se prezinta insa problema progresutui spiritual, care de obiceiu este
o urmare a bunei stari materiale. Dar tot atat de adevarat este,
Ca nu trebue sa-i urmeze. Din pricina aceasta este necesar sa
se jertfeasca unii indivizi pentru binzle public si sa fie gata
sa cheltuiasta in masura mijloacelor lor, timp, munca i bani
pentru promovarea unei 1aturi a culturii spirituale a neamului
lor. Am iateles sa ma jertfesc,Alegandu-mi specialitatea istoriei,
care este foarte neglijata la Romani. Aceasta este acum specialitatea mea principala, o ocupathme pe cat de anevoioasa si de
indehmgata pe atat de costisitoare". Continuand, relateaza Ca
ministrul Alexander Bach, vechiul sau prieten, i-a acorclat ac-
cesul in rhivele austriace provinciale. Va pleca asa dara la

Cracovia, pe urma la Pesta, Sibiu, Lemberg si Berlin. Dar,
continua el, pentru atari calatorii nu sunt suficiente numai
vointa si un autentic pasaport, ci trebue altoeva, ce nu posed
decat numai in masura foarte redusa si fara de care risti sa
te opresti in mijlocul drumului". Cere ajutor, dorind sa i se
exopereze dela familia Bal angajamentul stiut cu privire la
educatia tanarului D. Bals. Calatoria dela Berlin la Varsovia
este atat de importanta, incat merit atentia i sprijinul guvernelor amanduror Principatelor romane. Ungurii au fost mai
intelepti. Ei au trimis in anul 1846 un specialist in Finlanda sa
studieze timp de un an afinitatea limbii maghiare cu cea finica.
Romfinii procedeaza altfel, ei refuza ce li se -ofera"7).
In Octomvrie 1852 Eudoxiu e tot in Viena si vorbesbe in
scrisori despre ocupatiile sale. Se plange c are cheltuieli marl
cu cei trei scribi angajati, dar stie pentru ce" face aceste cheltuieli. Am" zice el, pentru moment o ocupatie, care va folosi na7) Anexa 4.
www.dacoromanica.ro
234
T. BALAN
tiunii". Nu se va intoarce acasa, ci va ramane la Viena in tot

cursul anului 18538),
In Decemvrie 1852, cand fratele sau Constantin ii ceru o

contributie baneasca pentru Reuniunea femeilor romane din
Brasov, Eudoxiu raspunde: Prezenta mea aid este justificata
prin dorinta de a explora trecutul Romani lor. Pentru aceasta
cheltuiesc, cu toate economiile ce le fac, mai mult decal suporta fortele mole. Sustin cu banii mei trei scribi, care pana
acurn m'au costat cateva sute de florini, trebuie sa cumpar
carti scumpe si va trebui sa fac calatorii, pentru care voi cheltui mai mult decat admit fortele mele. Cred asa dart, ca prestez relativ mai mult decal pot suporta pentru interesele nationale, vezi bine pe alt teren, si de aoeea ar fi nedrept sa mi se
impuna mai multe oibligatii, decat le pat suporta ..." Am
prezentat ginerului princiar Nicachi Mavrocordat, pe cand se
afla in trecere pe la Viena, un plan pentru editarea de documente istorice romanesti. Intentionam sa-1 invit pe domn a se
inscrie abonat si sa participe astfel la intreprindere. Se pare ca
n'a facut nemic sau nemic esential si planul, se pare, se ga_
seste si astazi fart rost in manile sale)).
Promisiunea de a pleca acasa in vara anului 1853, n'a fost
implinita. In Iunie 1853 il gasim tot la Viena, de uncle scrie
lui Nastasachi Basota ca se stradueste a cerceta in toate arhivele Vienci documentele veacurilor trecute despre Romani".
Zice ca a descoperit documente foarte importante referitoare
la istoria Moldovei 0 Valahiei si la unele familii vechi rorna.new.0).
In prmavara lui 1854 Eudoxiu e tot la Viena. Chemat

fiind acasa, se supara si scrie fratelui sau Constantin ca in
sfarsit nu stau aid pentru a petrece sau a cheltui, ci lucrez
parte pentru mine, dar, mai mult pentru natiunea romaneasca,
si anume mai mult decum as putea lucra in alt domeniu. Asa
8) Anexa 6.
9) Anexa 7.
19) Anexa 8.
www.dacoromanica.ro
EUDOX1U HURMUZACHI
236
tam nesam nu se pargsesc asemenea lucrgri importante"11).

In vara anului 1854 E. H. a fast la Paris. Nu spune cg a
facut cercetgri prin arhive, dar bgnuim ca le-a fAcut. Din Paris s'a intors la Viena. In Ianuarie 1855 fratele sgu Alexandra
ii scrie in legatura cu ocupatiile stiintifice ce le face in strginal-ate, CI toti camenii de bine care cunosc neobosita lui mimed* desfasuratg prin arhive o laudg i apreciazg documentele
descoperite la justa lor valoare. Alexandra, asociindu-se grupului entuziastilor, sperg cal Eudoxiu va reusi sg publice o lucrare istoricg importantg. Totusi nu-i place ca. Eudoxiu se refugiazg in trecut, neglijand prezentul. Dansul ar trebui sa se
intereseze si de prezenti contribuind cu talentul, stiinta si experienta sa la limpezirea i statornicirea lucrurilor din Principatele romane, care au nevoie de sprijinul i cankibutia lui in
vremurile de mare prefacere prin care trec").
Pentru anii 1856-1858 lipsesc tirile. Presupunem insg
ea' in acest lUmp va fi fost Eudoxiu H. tot la Viena. In. Decemvrie 1858 el se gaseste la Iasi.
In anii 1859 si 1860 Eudoxiu H. pare a fi fost acasg, la
Cernguti.
Din scrisorile citate rezultg deci ca. Eudoxiu Hurmuzachi

si-a inceput studiile istorice prin arhivele din Viena in anul
1846 si le-a continuat farg intrerupere pang in prhngvara anului 1848, cand evenimentele politice si angajamentele sale personale 1-au silit sg-si intrerupg studiile arhivistice. In Februa-
rie 1852 dansul ii reinoepe studiile intrerupte la 1848 si le

continua pang in anul 1855 sau 1858.
Eudoxiu Hurmuzachi a facut deci studii arhivistice, in Viena
si in alte orase, timp de sase ani (1846-1848, 1852-1855),

sau, &ca.' adaogam si timpul de 1855-1858, atunci sunt in total noug ani.
11) Anexa 9.
12) Anexa 10.
www.dacoromanica.ro
26
T. BALAN
Daca compargm stirile acestea cu cele stiute pang acum

despre el, vom constata ca D. Sturdza a sustintrt adevgrul, cand
a spus cal Eudoxiu Hurmuzachi si-a inceput studiile arhivistice
inainte de anul 1848. In schimb greseste T. V. Stefanelli, care
sustine ea E. H. a lucrat la colectiunea lui de documente timp
de 30 de ani. Stefanelli nu a cetit cu atentie studiul lui D.

Sturdza, unde se spune cal E. H. a lucrat timp de 30 ani la
alcgtuirea Istbriei Romanilor".
Din corespondent& rezulta ca E. H. a lucrat in trei arhive
vieneze: Haus- Hof- und Staatsarchiv, Archiv der vereinten
bOhmisch-sterreichischen Hofkanzlei si in Hofkammerarchiv.
Daca a facut cercetgri si in alte arhive, scrisorile nu lamuresc
pe deplin.
D. Sturdza comunkg in articolul sau ca documentele adunate de E. H. vor fi publicate in sapte volume, format mare, din
care volumul al VII-lea a si aparut, iar al VI-lea este in pre-
gatire. Aceasta stire am luat-o si noi ca bung, sustinand in

brosura noastra, ea' docmnentele adunate de E. H. au fost publicate in sapte volume de format mare.
Acum in temeiul unui material informativ mai vast, ar fi
cazul sa verificam informatiile lui D. Sturdza.
Studiul documentelor lui E. H. publicate de Ministerul
Instructiunii publice spune, insa, altceva, decat ceeace s'a sustinut pana acum.
Documentele adunate de E. H. au fost publicate in urmatoarele volume ale colectiei Eudoxiu Hurmuzachi": Hi, 1111-2,
I1T1-2, V1-2, VI, VII, VIII, IX1,2, deci total 12 volume de documente.
Nu este asa darg vorba de sapte volume, dupg cum spunea D. Sturdza, care a mai sustinut cg E. H. ar fi adunat un
numar de 3000 documente. Stefanelli, care 1-a copiat pe D.
Sturdza, a sustinut acelas lucru,
Informatia se cere controlatg. Vom lua pe rand volumele

mai sus mentionate, adunand numarul documentelor publicate
si argtand si numgrul paginilor tiparite:
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACHI
Vol. 1111
Vol. 1112
(1891) 1451-1575
(1880) 1576-1599
(1888) 1576-1600
Vol. Ib
documente 722
,,
341
If
563
629
677
362
475
355
308
762
807
337
Vol. 1 VI.
( 1882)
1600-1649
,,
Vol. 1V2
(1884) 1600-1650
11
Vol. Vi
(1885) 1650-1699
/I
1650-1699
1700-1750
1750-1818
1376-1650
1650-1747
1751-1796
Vol. 12. 1876-1899, 1376 1818
(1886)
(1878)
Vol. VI
Vol. VII (1876)
Vol. VIII (1894)
Vol. IX1 (1897)
Vol. 1X2 (1899)
Vol. V2
237
If
If
,1
/I
6338
pagini 754
If
433
536
708
576
547
333
648
526
540
11
691
ft
279
,,
6576
,1
,,
11
11
If
If
II
Dela numarul documentelor se vor scadea documentele provenite dela Academia Romana, notate cu proprietatea Academiei Romane" si cele adunate de A. Papiu harlan. Amandoul
sunt intercalate intre documentele lui E. H. Nu dam numarul
lor, fiindca nu prezinta nici un interes. Vom scadea deci dela
numarul paginilor i documentelor tot ce trece peste cifra de
6000, si atunci vom putea spune, fara a greqi nyult, ca E. H.
a adunat un numar de aproape 6000 documente, care au fost
publicate pe tot atatea pagini.
Nu se adevereste deci rrumarul documentelor comunicat in
articolul lui D. Sturdza.
In numarul documentelor dat de noi, n'au fost considerate
documentele descoperite de C. Esarcu in arldvele din Venetia
(volumul liii, apendice, pag. 437-551), si cele ramase in urma
lui A. Papiu Harlan 1 i publicate separat (vol. IV2 pag. 577
592).
Dupa data aparitiei, volumele se situeaza astfel: 1876;

vol. VII; 1878: vol. VI; 1880: vol, MI; 1882: vol. IVi; 1884;
vol, IV2; 1885: Vi; 1886: vol. V2; 1888: vol, 1112; 1891: vol. Iii;
1844: vol. VIII; 1897: vol. IXi; 1899: vol, 1X2.
Trecem acum la controlul documentelor.
www.dacoromanica.ro
T. BALAN
238
Publicarea s'a facut pentru vremurile de acum sasezeci de

ani cu destuld grija. In fiecare volum documentele sunt aranjate cronologic, avand insemnate provenienta, data si localitatea emiterii, si un scurt cuprins (regest). La sfarsitul fiecArui
volum se gaseste un indice alfabetic de nume personale si geografice. Procedand astfel, cornisia care a ingrijit publicarea documentelor, merita toat lauda. Ea a facut scoala, indemnand
si pe aii editari de documente sa observe aceeas grija si sal
aplice aceeas precautiune.
Indicarea isvoarelor ne va lmuri, ce arhive au fost cercetate de Eudoxiu Hurmuzachi.
Stim din scrisori ca' E. H. a cercetat urmktoarele arhive

vieneze: Haus- Hof- und Staatsarchiv, Archly der vereinten
bohmisch-sterreichischen Hofkanzlei i Hofkammerarchiv. N'am
fost lAmuriti din scrisori, daca a f Acut cercetari in. Kriegsarchiv si in Ungarisches Hofkanzleiarchiv.
Am mai putut afla din scrisori ca. E. H. vona s plece la
Budapesta, Sibiu, Cluj, Brasov, Lemberg, Venetia, Berlin, Mnchen, Cracovia, Varsovia si Muntele Atos.
Numai studiul documentelor publicate ne va lAmuri, cc arhive au fost cercetate.
Pentru fiecare arhiva in parte vom da ima sau cel mult

dou dovezi. Avem nunlai intentia sA constatam arhivele, iar
nu sal dam date statistice socotind numarul documentelor copiate din fiecare arhivA.
Pentru a preintampina nedumeriri i confuziuni, ar fi fost

bine sl se citeze ninnele oficial, original, al arhivelor utilizate.
Numele autaritAtilor publice sunt de obiceiu intraductibile. Traducerea numelor nu serveste cauza i poate da lac la confuziuni. La eclitarea documentelor lui E. H. s'a adoptat obiceiul
in majoritatea covarsitoare a cazurilor
s se traduca in
romaneste numele arhivelor. Astfel, cate odata, identificarea
este foarte dificil.
S incepem cu arhivele vieneze.
1. Kriegsarchiv. I se zice Archiva ces. reg. de razboiu din
Viena" sau Vechea registratura a ministerului ces. reg. de
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACHI
1 COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
239
raisboiu din Viena" (vol. IVi 47). Mai intAlnim si alte citatii
ca: Archiva minist. ces. reg, de resboiu din Viena" (Vi 383), .
Archiva ministerului oes. reg. de resbel din Viena" (VI 79J
ei Archiva oes. reg. de resbel din Viena" (VII 333).
Identificarea este usoarA.
2. Haus- Hof- und Staatsarchiv. Aici identificarea este mai
anevoioas. Uncle aceast arhiva este citata cu numele german,
lucrul este usor. 0 gasim citata astfeh Archiva ces. reg. din
Viena" (IV]. 455), Archiva oes. reg. a Curtii din Viena" (IV'
334), Archiva secretA a Cu4H din Viena" (IVi 376), Archiva
ces. reg. secretA a Curtii din Viena" (IV' 362). In volumul Vi pag. 88 i se zice Archiva ces. reg. de stat din Viena".
Rar i se spune cu nurnele german: Geh. Haus- Hof- und Staats.
archly in Viena" (VI 130). Cuvintele: ces. reg." si secrete

provin din titlul complet al arhivei, care este Geheimes K. K.
Haus- Hof- und Staatsarchiv hi Wien".
3. Archiv der vereinten bhmisch-sterreichischen HafKangei", sau mai pe scurt Archiv der vereinten Hof--Kanzlei",
Pentru a o putea identifica, vom retine faptul, ca.' ea a fost arhiva Ministerului de Interne. I se zice in diferite feluri. Odat
e citat astfel Archiva Cancelariei aulice din Viena" (IIIt
191). In vohimul VI 363 i se zice: Archiva minist. ces. reg. de
interne din Viena" (vezi si Vi pag, 96 si 98).
4. Hof kammerarchiv", a fost arhiva Ministerului de FL
nante. SA vedem cum este citat. I se zice: Archiva curtii
din Viena" (IIIi 42) sau Bibl. curtii din Viena" (II' 37). Inconsecventa in citare, odat Archiva", altAdatA BibliotecA",
este, vezi bine, inadmisibilA,
5. Archiv der ungarischen Hof kanzlei" este citata in diferite feluri. In toate oazurile ins. identificarea este uvard. I se
zioe: Archiva cancelariei ces. reg. aulice ungare" (IV. pag.
568) sau Archiva cancelariei aulice a Ungariei" (VI. 31 si
142). De ea este vorba, and se citeaz: Archiva regnicolarA
ungara" (I3Ci 558) sau Archiva regal ungara regnicolare
(IX'. 391).
Arhivele din Budapesta
sunt usor identificabile, Este
www.dacoromanica.ro
240
T. BALAN
citata: Biblioteca Museului din Pest" (IIIi 195; VI pag, 1; VI

31). I se mai zice si: Bibliateca Museului national din Pesta"
(VI 125), Alte arhive din Budapesta sunt: ,,Archiva camerei
regale ungare din Buda" (IX]. 438), careia i se mai zice si: Archiva regard ungara din Buda" (IX1 434) si ,,Archiva din Buda
a ordinului Franciscanilor" (IX1 615).
Tot in Budapesta pare sa fi fost i Arhiva familiei Karolyi" (IX1 442).
In Cracovia a fast cercetata bibliateca familiei Czartoryski.
Citarea este inconsecventa. Se scrie odata Bibl. Czartor, Cracovia" (1112 412), altadata: ,,Bibl, Czartoryski" (1112 421 si 440).
In Lemberg au fost copiate documente din institutul contelui Ossoffilsky zis i Ossolineum. Se citeaza astfel: Cod
bibl. Ossol, Leopole" (1112 382-3).
5i din Innsbruk au fost aduse copii de documente. Se citeaza' astfel: Bibliateca Universitatii dela Innsbruk" (IX' 620).
Acestea stint arhivele austriace si ungare care fusesera cercetate de E. H. Lipsesc din ele arhivele din Sibiu, Cluj si BraOv.
Trecern in Germania. Aici a lost ceroetata numai biblioteca

din Mnchen. Ea este cited astfel: Biblioteca Curtii din Mnchen" (II' 84), Arhivele din Berlin n'au fost cercetate.
Din afara de Austria si Germania au fast cercetate unele

arhive din Suedia, Franta si Italia. In Suedia a fost utilized
Archiva regala din Stockholm" (IX1 463).
In Paris s'au faut studii in dou arhive, in: Archives de

France" (VI 132) si: ,,Archives de l'empire a Paris" (VI 93).
Ultimei arhive i se spume pe romaneste: Arhiva imperial& din
Franta" (VI 167).
Arhivele italiene au fost mai bine exploatate decat cele
frantuzesti.
Incepem en arhivele din Venetia. E varba intai de arhiva

Venetiei. Ea e citata in multe feluri, data ea: Archiva Vene-
tier (1112 pag. 53, 134), eta data ca Arch. Venet." (1112
pag. 21), Arch. Ven" (1112 pag. 10), Arch. gen. Veneto"
(IV2 p. 27), Arch. gen Venet" (1V2 p. 42-3). Tot in Venetia
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACHI $1 COLECTIA LU1 DE DOCUMENTE
241
se afla i Arhiva marciana.. Si ea este citata in mai multe feluri: ,,Archiva Marciana din Venetia" (IX/. pag. 434), sau Biblioteca Marciana." (IX1 pag, 292).
In legatur Cu aceste doua arhive se mentioneaza foarte

des, daca este vorba de rapoarte din Germania (Dispacci Germania) sau din Constantinopol (Dispacci Constantinopole). Cate
odata se mentioneaza i randul (filza). Dam. cateva exemple:
Arch. Venet. Dispacci Germania, filza 12" (1112 pag. 21), Ar_
chiva Venetiei, Disp. Germania, filza n. s. C. 65" (1112 P. 53).
Avem asa dara de a face cu rapoarte sosite din Germania. Iar
daca se zioe: Arch. gem Veneto, Constantinopoli Disp." (IV2
p. 42-3), Arch, Ven. Dispaoci Constantinopoli 1576, filza 9"
(1112 p. 10), Archiva Marciana din Venetia, Disp. Constantinopoli" (IX1 p. 291), Bibliateca Marcian, Disp. Cost." (VIII
133), atunci avem de a face cu rapoarte sosite din Constantinopole.
Cu ocazia citarii acestor doua arhive s'au strecurat insa si

cateva cazuri de neglijenta suparatoare. Se omite nuniele arhivei. Ce inseamna b. o. unnatoarele citate: ,,Dispacci Germania, filza 11" (1112 p, 20), Dispacci Constantinopoli" (V2 p,
74), Const. Dispac." (IV2 p. 9)? Dar sunt cazuri si mai grave.
Se omite totul, afara de o singura indicatie fara importanta.
lath' cateva exemple: Disp." (IV2 p, 27), Filza" (IV2 pag. 1,
2, 10), Constantinopoli" (V2 p, 6), Registro" (V2 131), Lettere principi Busta" (IV2 p. 407), ,,Rubric. Constant" (IV2 p.
399), Rubricario suddetto" (IV2 p. 399), Rubr, Const." (IV2
p. 39).
Din Milano nu se mentioneaza decat Biblioteca Ambrosiana" (IIIi p. 545).

In Roma au fast cercet ate arhiva Chigi (Archiva chigiana. (1112 374) si azhiva Institutului de propaganda fide (Archivele propagandei din Roma" (V2 113)).
Arhiva Vaticanului se gaseste citata dupa cum urmeaza:

Archiv Vatican" (V2 p. 56), Archivio Vaticano" (VIII 389),
Arch. Vaticano" (VIII, 310), Arch. Vatic." (1112 p. 384-5)
si
pe rornanete: Archiva Vaticanului" (V2 p, 36), si ,,Archivul

16
www.dacoromanica.ro
242
T. BALAN
Vatican" (IX' pag. 259). I se spune odata gresit ,,Codice Vaticano" (1112 p, 442).
Aceasta arhiva poarta in colectia Hurmuzachi i titlul de

Archivio della S. Sede" (VIII 263) sau in forma abreviata
,
Arch. della Santa Sede" (1112 p, 36).

In citarea acestei arhive intalnim inconsecvente i omiteri
inadmisibile.
In arhiva Vaticanului se gaseste codicele barberinian. Atat

numele arhivei, cat i cel al codicelui se scrie in mai multe f eluri. kVA cum este citat acest codice: Arch. Vatic. Codice Bar-
beriano" (III, p. 98) Arch. della Santa Sede, Cod. Barberiniano" (III, p. 36). Alta data se mite titlul arhivei si se scrie
numai numele codicelui, care este cand arhiva, cand codice. Darn
cateva exemple: Cod. Barberiniano" (1112 p, 121), ,,Codice Bar-
beriniano" (1112 p. 118), Archiva Barberini" (V2 p. 235), Archiva Barberini din Roma" (V2 p. 272), ,,Archiv. Barberini din
Roma" (V2 p. 252), Archly() Barberini" (V2 p. 236) si Arc
vul Barbereni din Roma" (IL p. 351).
Aceeas inconsecventa i lipsa de precizie se intalneste si la
citarea codicelui vallician. Arhiva nu este mentionata ci se citeaza numai numele codicelui i aceasta in mai multe feluri:
Codice Vallicalliano" (1112 p. 439), Codice Valliciano" (VIII
pi. 222), ,,Codice Vallioelliano" (1112 p. 462).
Intrebam: in care arhiva se gasesc codicele si care este

numele lor adevarat?
Arhivele Varsoviei, ale Constantinopolului i cele dela Muntele Athos, mentionate in scrisori, n'au fast cercetate.
Cu prilejul controlului facut documentelor s'a constatat ca
la unele din ele izvorul nu este mentionat. Asemenea cazuri se
gasesc in volumele IVi i Vi. La sfarsitul volumului VI se afla
un apendice cu 11 documente. Isvorul nu este mentionat.
In colectia lui E. H. se gasesc documente reproduse din
.alte publicatii. i aid se intalnesc cazuri de lipsa de preciziune
in citarea isvorului. Lipseste ba titlul ca4ii, ba pagina.
Vorn da uncle exemple. Georgius Pray este autorul mai
multor lucrari istorice, cuprinzand anale unguresti, comentarii,
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACHI $1 COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
243
disertatiuni si scrisori. Stand astfel lucrurile, nu este admis a

cita: Din Pray" (III pag. 245), sau Pray: Comment, Fejr"
(V1 pag. 23 si 29). Ar fi trebuit sa se citeze in cazul al doilea
astfel: Pray Georgius: Commentarii historici de Bosniae, Serviae ac Bulgariae, turn Valachiae, Moldaviae ac Bassarabiae cum
regnu Hungariae nexu. Budae, typis regiae scient. Universitatis ungar, 1837. Pentru ce s'a mai adaogat in citat si numele
colectionarului de documente Fejer este de neinteles.
La sfarsitul volumului VII, la apendice, sunt citate urmatoarele doua carti:
Martens: Recuil de traites, t. III, p. 615 (VII 498).
Neumann: Recueil de traits etc. torn. I, p. 200 (VII 485),
Amandou citatele sunt laconice. Trebuia s se citeze astfel:
Martens Charles baron de: Recueil manuel et pratique de

traits, conventions et autres actes diplomatiques. Leipzig, E. A.
Brockhaus, 1849.
Neumann Leopold: Recueil de traites et conventions conclus par l'Autrithe avec les puissances etrangeres depuis 1763
jusqu'a nos jours, Leipzig, Brockhaus, 1855-1859, vol. IVI.

In volumul IIIi pag. 199, 209, 218 al colectiei Hurrnu.zachi
este citata cartea lui Wolfgang Beth len. Citatul s'a facut astfel:
Historia de rebus Transilvanicis 1783, editia secunda. Se adaoga tomul si pagina. Pana aid nu-i nimic de obiectat. Dar aceasta.' lucrare cuprinde sase volume, aparate in editia a doua la
Sibiu, intre anii 1782-1793, anume vol. IIII in 1782, vol. IV

in 1785, vol. V in 1789 si vol. VI in. 1793. In anul 1783 n'a apP
rut niciun volum.
In volumul VII, la apendioe, pag. 488-496, se gaseste reprodus raportul despre Bucovina din Septernvrie 1781. Citatul
este formulat astfel: A. L. Schlzer: Staatsanzeigen, I. Band,
Heft 1-4, 1782.

Trebuia adaogat ca. Stats-Anzeigen" (nu Staatsanzeigen)
ale lui August Ludwig Schlzer au aparut in Gttingen in editura lui Vanderhoeck, iar raportul despre Bucovina este tiparit
la pag, 38-58.
www.dacoromanica.ro
244
T. BALAN
Mai sunt exemple de acest fel, dar credem c probele aduse panh acum sunt suficiente pentru a demonstra felul cum s'au.
facut unele citate.
Rezumnd cele constatate, vom retine faptul ca documentele adunate de Eudoxiu Hurmuzachi au fost publicate in 12 volume, format mare, si ca membrii comisiunii insaircinath cu redactarea lor n'au procedat cu tooth vigilenta, omithnd chteodata sa indice corect izvoarele i sh citeze in mod ireprosabli
publicatiunile utilizate.
Urmeaz s mai stabilim, dach E. H. a lucrat efectiv in

arhive sau s'a servit exclusiv de copisti.
Se pare ch E. H. n'a Matt decht sh exploreze docu.mentele,
copierea acestora rArnfinand in seama copistilor angajati. De
aid inconsecventa in citarea arhivelor, fiecare copist redfincl
numele arhivei duph cum ii placea.
Greselile shvkrsite cu prilejul redacthrii nu diminueazal

intru nimic importanta documentelor publicate, nici nu scade
valoarea muncii omului care le-a adunat. Acum o suth de ani,
cnd foarte putini Romni se ocupau de istorie si de colectionare de material istoric, E. H. a cheltuit timp i bani achizitionhnd i lashnd sh se copieze dccumente privitoare la istoria
Rornhnilor, Actiunea lui, pornith din indemnul sufletului sag
generos, nu poate fi indestul lhudath, iar munca lui, desfasurath pentru binele public, deplin apreciatal.
Un fapt se desprinde: Eudoxiu Hurmuzachi a asternut temeliile celei mai mari si mai bune publicatiuni de documente
privitoare la Istoria Romani bor. FAr neobosita lui nrtmch, fh.rh
minutioasele cercethri arhiviste fAcute cu pasiime i abnegatie,
istoriografia romanal de asthzi ar fi lipsith de cel mai important isvor de informatitme al ei.
Prin colectiunea sa de documente, Eudoxiu Hurmuzachi se
situeazh intre primii nostri istoriografi moderni.
www.dacoromanica.ro
ANEXE
Viena, 1846, Ianuarie 8.
Cererea lui Eudoxiu Hurmuzaeki adresatd lui Haus- Hof- und Staatskanzlei.
Hohe K. K. Haus-, Hof- mid Staatskanzlei!
Der ehrerbietigst unterzeichenete oesterreichische Staatshiirger und Gutsbesitzer in der Bukowina, der sich mit historischeu Studien, vornemlich iiber
die beiden Donaufaratenthiimer Moldau und Wallachei befasst und zur ErmOglichung einer positiven Geschichte dieser Lander Materialien hiezu sam.
melt. hat ails sicherer Quelle in Erfahrung gebracht, dass in dem K. K.
Celle linen Staatsarchiv viele auf die iiltere sowol als die mittelalterliche Ver.
gangenheit der genannten Fiirstenthiimer Bezug nehmende Urkunden, Correspondenzen und Aufsiitze vorfindlich sind, die, seines Dafrhaltens, nunmehr
durchaus kein praktisches, wol aber ein namhaftes historiches Interesse gewiihren, wie es denn auch bei den haufigen Beriihrungen der erwhnten Lander mit dem ehemaligen riimischen Reiche sowie als vorzliglich mit Ungarn
ulid Siebenhiirgen nicht anders zu erwarten stand.
In der Ueherzeugung nun, dass die hohe K. K. Staatskanzlei, nach dem
Zeugnisse so vieler ruhmwiirdigen; selbst in neuester Zeit nicht minder gegen einheimische als auswrtige Geschichtsforscher aufgestellten Beispiele,
historischen Studien jederzeit und iiberall, wo sie nicht hheren staatlichen
Riicksichten in den Weg treten und ohne alle politischen Seitenblicke blos
das rein historische Interesse im Auge haben, eben so bereitwilligen als
grossmiithigen Vorschub und Aufmunterung angedeihen liisst, glaubt der
ehrerbietigst Unterzeichnete diese litterarische Protektion urn so mehr anssprechen zu diirfen, als er ein eingeborner und hierlands ansiissiger und begiiterter oesterreichischer Unterthan ist, von dem auch die Moglichkeit eines et1.aigen Missbrauches der angesuchten Gewiihrung auszuschliessen kommt.
www.dacoromanica.ro
246
T. BALAN
Er stellt demiufolge in aller Unterthinigkeit das ehrerbietige Ansuchen:Die hohe K. K. geheime Haus-, Hof- und Staatskanzlei geruhe ihm die
Bewilligung zur Erhebung von Abschriften und Ausziigen von den in dem
geheimen Staatsarchiv erliegenden nur auf die moldauisch-wallachische Gesehichte der friiheren Jahrhunderte his zum Anfange der gegenwirtigen
beziiglichen Urkunden und sonstigen Aufstzen gnadigst zu erteilen.
Eudoxius von Horrnuzaki
Rezoluria:
Viena, 1846, lanuarie 12.
Tiber das gegenwirtige Gesuch des Eudoxins von Hormuzaki wird dieDirektion des K. K. Geheimen Haus-Hof- und Staats-Archives ermlichtigt,.
dent Bittsteller die gewiinschten Urkunden und Documente, in so ferne gegen deren Mittheilung kein Bedenken obwaltet, zur Beniitzung vorzulegen.
Jedoch versteht es sich, dass solches nur nach Massgabe als besagte
Sehriften werden aufgesucht und vorlaufig gepriift werden knnen und, wegen Beschranktheit des Raumes, zu jenen Zeiten zu geschehen hat, wo demselben ein Platz ohne Beirrung anderer Arbeiten wird eingeraumt werden
!airmen.
Pr. K. K. Geheime Haus-Hof- nod Staatskanzlei

Frh. v. Lebzeltern.
Din Haus-Hof- und Staatsarchiv" din Viena, Cnrant Acten 1846. No. 4-
2
Viena, 1848, Aprilie 14.
Franz Grillparzer despre cererea lui Eudoxiu Hurmuzachi de a utiliza

arhiva Ministerului de Finan(e.
In dem mittelst hoher Dekretazion vorn 5. April Zahl 2166P. P. hie-her gelangten, in der Anlage ehrfurchtsvoll riickgeschlossenen Gesuche bitter
der Gutsbesitzer Eudoxius v. Hormuzaki, zum Behufe einer Materialiensammlung fill. die Geschichte der Donau-Fiirstenthiimer, die Quellen des Hofkammer-Archivs in Bezug auf die Moldau und Wallachei benatzen zu dfirfen.
Der lei mit amtliehen Strungen verhundene Begiinstigungen sollten zwar-
www.dacoromanica.ro
EUDOX1U HURMUZACHI $1 COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
247
eigentlich nur solchen Personen ertheilt werden, die durch ihre bekannten
Fahigkeiten oder durch friihere Leistungen eine Biirgschaft darbieten, (lass
aus ihren Arbeiten ein eigentlicher Gewinn fiir die Literatur hervorgehen
werde. Dem gehorsamst Unterzeichneten sind die Verhaltnisse des Bittstellers gnzlich unbekannt. Da er iibrigens bereits die Erlaubniss zur Beniitzung des Haus-Hof- und Staatsarchivs, dann des Archive der vereinten Hofkanzlei besitzt, so diirfte kein Grund twin, ihn vom Hofkammerarchive suszuschliessen.
Ob seine Ausheute in Letzterem gross sein wird, ist eine andere Eng,und diirfte, ausgenommen die kurze Zeit, wo ein Theil der Fiirstenthiimer
linter streichischer Herrschaft stand, wohl sehr zu bezweifeln sein. Das ist
iibrigens seine Sache und vermindert nur die mit der Gewahrung nothwendig verbundenen amtlichen Unzukiimlichkeiten.
Die hierbei zu beobachtenden Vorsichten Mitten die in- solchen Fallen

gewohnlichen zu seyn: dass die Beniitzung im Amtslokale des Archives selbst
geschehe; dass ihm nur solche Akten und Urkunden in die Hiinde gegeben
wiirden, die sich auf die Moldau und Wallachei selbst beziehen und endlich
(lass die von ihm aus den Nachschlagbiichern zu hezeichnenaen Stiicke jedesmal mi vorans von dem Archivs-Direktor in Bezug auf die Mitheilbarkeit eingesehen und gepriift werden.
Grillparzer.
Din Franz Grillparzer: Alctenitucke 1813 1856, publicate in Franz

Grillparzers Sdrntntliche Werke, historisch-kristische Gesamtausgabe, herausgegehen von August Saner, Dritte Abteilung, Sechster Band, No. 141, pag.
268. Wien, Kunstverlag Anton Schroll et Comp., 1915.
3
Eudoxiu Hurmuzachi ditrd fratele sail Constantin.

Despre studiile sale istorice
Hoehverehrter, theurer und innigstgeliebter Brinier!
Vivat zur Paska.
Ein completes romanisches Exemplar des - Reichsgesetzblattes existirt
noch nicht, da Majoresku, der allein bei der romanischen Redaktion arbeitet
und seinen nenerworbenen Kollega Aaron Florian erwartet, mit einigen
www.dacoromanica.ro
248
T. BALAN
Stcken noch im Rfickstande sich befindet, iibrigens auch der Druck nicht
rasch genug vom Flecke kommt.
Laureani kann mit dem besten Willen nicht abreisen, weil das Ministerium vor Ertheilung des nachgesuchten Reisepasses vorerst nach Siebenbfirgen um Aufschluss schreiben zu miissen erachtete und die Antwort von
dort noch nicht eingetroffen ist.
Barnuz (Blirnu0 studiert fleissig und ist ein braver Kerl, obgleich
durchaus kein Weltmann. Gleich bei meiner Ankunft hier habe ich ihm die
N on Czernowitz erhaltenen 20 Floren fibergeben.
Meine Hauptbeschiiftigung ist hier die Ausbeutung siimmtlicher Ministerialarchive, besonders aber des Behr reichen Geheimen Haus- und Staatsarchives, zur Ermfiglichung einer quellenmiissigen Geschichte der Moldowallachei und der romanischen Nation im Allgemeinen. Tiglich arbeite ich
mehrere Stunden im Staatsarchive, wo ich die durch meine Abwesenheit unterhrochene Sammlung von Urkunden fortseze und regelmiissig zwei Schreiber beschftige. Bereits besitze ich bei 600 Urkunden, Berichte, Instruktionen ete. von theils hherem, theils minderem historischen Interesse in schnen Abschriften, welche iiber 250 Bogen fiillen und auf gar manche geschichtliche-Momente der Fiirstenthiimer, besonders aber auf ihre Stellung zu Osterreich ein neues helles Licht fallen lassen.
Nach Ostern werde ich wahrscheinlich vier Schreiber mit theurem Geld
unterhalten miissen, weil mir auch das Kriegsarchiv geffnet werden wird,
ebenso such dasjenige der ehemaligen ungrischen Hofkanzlei. Ferner werde
ich dieser Tage von Bach- die Erlaubnis zur Benfitzung der Archive von
Ofen, Hermannstadt, Klausenburg, Kronstadt, Lemberg und Venedig erhalten. Endlich ist Manches in Berlin und Miinchen, noch Mehreres aber auf
dem Berg Athos, von dessen Urkunden ieh ein Verzeichnis besitze, vorrathig,
was einen echten Romanen interessiren muss. Es ist jedenfalls ein Riesenunternehmen, zu dem ebensoviel Geld als Geduld, ebensoviel Wissen als
Wollen gehort, das aber am Ende fiir die Geschichte sehr fruchtbringend
ausfallen muss. Ich bitte Dich recht sehr, hilf mir dazu naeh Krliften, da
meine Mittel einem so weitschiehtigen Unternehmen nicht gewachsen sind.
Wenn der Fiirst sich an der Geschichte seines Landes und seiner Familie interessirt, so hat er jezt die beste Gelegenheit es zu bethiitigen, wie
es andere Regierungen gleichfalls thun.
Wenn Du mich nach Berlin schicken willst diesen Sommer, um fiber
den Muzi Dir zu berichten, so will ich es gewiss nicht ausschlagen, zugleich
aber die dortige reiche Manuskriptensammlung in romanischem Sinne und
Interesse beniitzen. Deshalb htte ich gerade Lust nach Athos zu reisen, wo
dann die Niihe oder wenigstens die nicht allzugrade Entfernung von Jerusalem mich such zu einer Pilgerfahrt dahin reizen diirfte. Doch zweifle ich
noch an der pekun6ren Miiglichkeit der Ausfhrung.
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACHI $1 COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
249
Leb wohl, theurer Bruder und hochverehrter Freund. Es griisst und

kiisst Dich herzlich Dein treuergebenster
Eudoxius H.
P.
S. Gestern abends verlor Oesterreich den Mann mit dem klaren
Kopfe und dem eisernen Willen

schlage,
den Fiirsten Schwarzenberg, am Nerven-
in einer Stunde. Er wird allgemein bedauert und aufrichtig be-
trauert.
Mutzi=Dimitrie, fiul lui Constantin Balt.

Despre stiingicia lui Simeon Bilrnut vezi G. Sion: Suvenire contimpurane pag. 295.
4
[Viena, 1852, vara.]
Eudoxiu Hurrnuzachi card tratele sou Constantin.

Despre studiile sale istorice.
Inceputul lipsette
. . .
Willst Du aher Deiner Giite die Krone- aufsetzen, so gebe ich Dir auch
hiezu die beste und Deiner wiirdigste Gelegenheit, wovon ich Dir be.reits und
nicht ohne Erfolg gesprochen. Du weisst sehr wohl, dass der romanischen
Nation ebenso sowohl geistiger als materieller Aufschwung gegeben werden
muss, soli aus ihr was Ordentliches werden. Fiir den materiellen Fortschritt
sorgt mir jeder Romane schon selber und er wird ihn auch mit der Zeit
erreichen. Nicht so ist es aber mit dem geistigen Aufschwung, der gewohnlich erst im Gefolge der materiellen Wohlfahrt, und such da nicht immer
sich einfindet. Da thut es vielleicht noch mehr noth, dass sieh Einzelne fiir
das Allgemeine aufopfern und nach Massgabe ihrer Krafte, Zeit, Miihe und
Geld an die Frderung irgendeines wichtigen Zweiges geistiger Kultur ihres
Volksstammes wenden. Ich glauhe mich hiezu aufopfern zu sollen und
ivnhe das Geschichtsfach, welches bei den Romanen noch sehr im Argen
liegt. Das ist jetzt meine Hauptbeschiiftigung, ehenso miihevoll als zeitraubend und kostspielig. Ich erhielt von Bach die Bewilligung auch in den
Provinzen Nachsuchungen zu pflegen und Goluchowski (der iibrigens gegen
mich sehr sprOde thut) hat bereits in Folge der ministeriellen Erlatibn:ss
und meines Andringens nach Krakau, wohin es mich zunchst zieht und wo
ich die ahen polakischen Archive durchmustern will, die nothigen Weisungen ertheilt. Sodann mchte ich Berlin, Pest, Hermannstadt und Lemberg
www.dacoromanica.ro
250
T. BALAN
archivalisch untersuchen, weil daselhst noch viel Material unbenutzt liegt.

Zuni Reisen braueht man aber nicht blos guten Willen und einen gehorigen
Beisepass, man braucht auch etwas, das ich nur in sehr geringem Masse besize und ohne (las man mitten auf dem Wege liegen hleibt. Da kinintest
Du mir aushelfen, ohne dass es Dich auch nur einen Heller kostete; Du
kiinntest eine vormundschaftliche und nationale Pflicht zugleich erfidlen.
Schik mich nach Berlin zur Berichterstattung fiber den Muzi (=D. Balt)
und zur persnlichen Anschauung seines Thuns und Lassens und ich werdebei dieser Gelegenheit beide Zwecke zu erreiehen suchen und vielleicht
wenn ich Zutritt erhalte
selbst nach Warschau einen Sprung machen.
Das Unternehmen ist jedenfalls Denier Unterstiitzung werth, ja es verdient
selhst die der heiden Regierungen in den Fiirstenthiimern. Die Ungarn
schikten im Jahre 1846 einen eigenen Reisenden nach Finn land und unterhielten ihn dort ein ganzes Jahr, urn die Verwandschaft der finnischen und
magyarischen Sprache zu studiren, und die Romanen wollen nicht beniitzen,
was ihnen vor der Nase liegt und nur wenig kostspielig ist. Die Sache verdient nicht blos in geschichtlicher, wol aber auch in sprachlicher Beziehung
crnste Aufmerksamkeit. So hahe ich hier such ein interessantes Dokurnent in
rnmanischer Sprache gefunden, einen Bericht einiger moldauischer Bojaren
ans dem Kloster Putna vorn Jahre 1613 iiber die tiirkisch-polnischen Wirren
in der Moldau. Jm Ahtrettungsvertrage der Bukovina an Osterreich heisst
es ansdriiklich, dass Czernanka als Griinzort hei Osterreich bteiht und doch
der Hukeu die Griinzscheiden gegen Bessarabien hildet, wodurch Czernauka
eine welthistorische Bedeutung erlangt. Und noch viel Merkwiirdigeres habe
ich gefunden, das mir tlrei Schreiber abschreihen, die monatlich 50 flor. C.
M. in Auspruch nehmen. Es ware doch schade, wenn ich ails Mangel an Beweisen das Unternehmen unvollendet lassen miisste.
Ich empfehle iihrigens Deiner giitigen Aufmerksamkeit die Errichtung
einer romanischen Volksschule in Czernauka, die wir doch zu stande bringen
sollten, wenn wir den Vorwurf der Vernachliissigung der Volksbildung uns
nicht zuziehen wollen. Die Kosten sind gering und ich bereit verhiltnissmiissig
mitzusteuern.
Ferner mache ich Dir bekannt, dass die verehrte Mutter noch in verflossenem Herbst von dem Kronstdter Frauenverein zur Erziehung romanischer Waisen mit einem sehr schmeichelhaften kalligraphischen Schreiber'
all Doamnii patroanii" dieges Vereins begriisst wurde, dass fiber die Mutter,
weil sie damals nicht recht hei Kassa war, die Antwort verschob und his zur
Stunde. noch sehublig blieh. Dein savoir-faire wird das schon zu Ehre des
nausea arrangiren. Sei so gut, lieber Ursus, mir bald zu antworten, denn
das allgemeine Stillschweigen aus Czernauka beunruhigt mich einigermassen.
Mit Hochachtung rind Verehrung Dein tcuergebenster Bruder und
Diener
Eudoxius.
www.dacoromanica.ro
EDDOX)i) HURMUZACHI
J COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
25?
Meine Handkitsse den Aeltern, meine herzlichen Grasse den Geschwistern und Schwigern und Schwigerinnen. Wer ist denn alles in Czernauka? Laureani, dem ich einen Empfehlungsbrief an Dich mitgegebcn, ist auf der Heisenach Jassy in Siebenburgen angekommen, wo indessen der religiose Streit
7nischen Schaguna und Schuluz, zwischen Unismus und Nichtunismus, mit
einer an Fanatismus grinzenden Erbitterung neuerdings ausgebrochen ist
mid das Aufkommen von Schu len hindert.
$coala primari din Cernauca a fost infiintatil de Gheorghe Hurmuzachi. Iati Uricul So) lii" din 30 Iunie 1858:
1. Gheorghe H. oferi locul pentru scoari, elute si gridinii in minimea unei Mid de pamant, lemnul de constructie oi eel necesar pentrn mobilier, iar Primitria Cernauca se obliga sA zideasci scoala.
2. $coala va avea caracterul unei scoli bisericesti ortodoxe. Caraeterul
(le coaI confesionali nu se va putea schimba.
3. $coala va fi supusa controlului consistoriului ortodox din Cernanti.
4. Se vor preda toate materiile obisnuite in $colile primare in limba
rominii obisnuita (vorherrschend) in Cernauca". Se va preda i limba germa5.
5. Invmintul religios se va preda de preotul satului.
6. Se va adaoga un curs practic de gospodarie pentru cult ura legumeIon, poam4or si a vitei de vie. Informatii va da gradinarul mosiei. Se ia
infiinta uu pomat al scolii. Puieti i samintil se va da de eitrii administratia mosiei. Eleii care parasese scoala vor primi in dar samintA, porni i vite
pentru a le cultiva pc inosia prtrinteascii.
7. Stanfinul mosiei va fi patronul scoalei.
8 Pimantul oferit scoalei ramine scutit de orice ipoteci.

9. Salarul anual al inCi(iltorului va fi de 200 fl. platit de Pritnirie,
pentru care dinsa ofera un prim fond de 5000 fl. din veniturile eiruia se
va phiti invititorul i servitorul.
10. Primiria se obliga sii care la scoali lemnul de foc necesar.
Cat despre legturile familiei Hurmuzachi en Brasovul adaogiim dour(
1. 1852, tunic
f-.3
Iasi: Constantin Hurmuzachi eerie lui Iacob Muresian
at a trimis bani colectati de el in Moldova pentrn sprijinirea bisericii ortodoxe si a ,.Reuniunii femeilor routine" din Brasov.
(Cazeta ciirtilor", Ploesti, 1921, Anul I, No. 5).
2. Vara 1853, Iasi: Aga Constantin Hurmuzachi aerie cA a colectat imvenni cu sora sa Elisaveta in Moldova la cererea episc. $aguna suma de 200
fl. pentru comitetul Reuniunii femeilor romine" din Brasov. A reusit
sil exopereze ca jumitate din aceasti sumi si fie rezervata pentru heed
din Brasov.
(Carpatii", Brasov, 1925 Iunie 28, Anul V).
www.dacoromanica.ro
262
T BALAN
5
Viena, 1852, Iu lie 10.
Eudoxiu Hurmuzachi cltr tratele sat Constantin.

Inceputul lipseste.
Schliesslich danke ich Dir herzlich fir die Genehmigung meiner blos in
nationaler und historischer Absicht vorgeschlagenen Berliner Inspektionsreise. Denn da ich Berlin bereits gesehen habe und da es in jeder Beziehung
Wien nachsteht, so kannst Du leicht begreifen, dass ich ohne den besagten
Hauptzweck mich von hier gar nicht riihren wiirde: Krakau und Warschau
sind fiir mich eben deshalb reizender als Berlin selbst, das eigentlich nur
den Deckmantel leihen soli. Mit Riicksicht nun darauf, dass ich in jeder
dieser Stidte einige Wochen zu verweilen genothigt sein werde, wofern ich
iiberhaupt den Hauptzweck der Heise nicht verfehlen will, wire meines
Erachtens der Betrag von 100 flor. das Minimum, bei dem far meinen Reisezweck noch etwas zu erwarten stiinde und es versteht sich, dass ich zu dieser Summe vielleicht aus Eigenen noch stark zuzusezen haben werde, urn
nicht blos die Kosten der Reise selbst, sondern auch die der historischen
Forschung (als Schreibergebhr, Bestechung, Trinkgelder etc.) zu deken.
Du siehst, ich bin nicht unhillig, jedenfalls viel billiger als Winkler, der
weit theurer zu stehen katn. Ich verlasse mich iihrigens ganz auf Deine
bekannte Klugheit und Dein Billigkeitsgefiihl, welches mit dem Vormundschaftsamte diesmal leicht in Einklang zu bringer( ist. Einstweilen lasse ich
meinen Pass nach Warschau visiren, weil ich von dort die positive Nachricht erhalten, dass fir meinen Zweck dort viel Material zur Verarbeitung
vorliegt. Die Erlaubnis zur Beniitzung dieses historischen Stoffes werde ich,
ohzwar mit einiger Schwierigkeit, doch erlangen.
Dein treuergebenster Bruder und Diener
Eudoxius von Hormuzaki
Wien, 1852, Octomvrie 18.
Eudoxiu Hurmuzachi cdtrd /rate le situ Constantin.
Despre studiile sale it.torlce; cere un exemplar din Cronica lui $incai.
Innigst geliehter, hochverehrter und theurer Bruder!
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACI-U $1 COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
2E13
Vorbeste despre lipsa de bani si nevoia a se intoarce acasii din cauza

aceasta.
Vberdiess miisste ich meine historischen Arbeiten, die mich hier allein
noch zuriickhalten, mitten im Zuge aufgeben, was ich schon der Consequenz halber nicht zugeben knnte. Ich werde also hier iiberwintern und
erst im Friihjahre oder Anfang des Sommers nach Cernauka und Dulczesti
abfahren. Zwar opfere ich mich hier fast iiber meine kleinen Krfte, doch
weis ich wofiir und habe einstweilen eine Beschftigung, die der Nation
niitzen kan.
Wenn Du mir endlich wegen Betreibung der romanischen Schulangelegenheit Erinnerung machst, so muss ich Dir bemerken, dass ich diessfalls nach Krften bei ,Thun und Bach zu wirken nicht unterlassen habe.
Hatten aber meine Bemiihungen nicht den gewiinschten Erfolg, so liegt die
Schuld hie., on wahrlich nicht an mir. Indessen hoffe ich, dass doch etwas
geschehen wird in dieser Beziehung, wenn auch nicht in dem gewiinschten
Lmfange.
Sollte der Schinkai, der eben im Drucke ist, bereits erschienen sein,
mindestens theilweise, so bitte ich Dich mir geflligst ein Exemplar zu
kaufen und hereinzuschicken.
Eudox Hormuzaki
Thun a fost Ministru de Culte, iar Bach Ministru de Justitie
Viena, 1852, Decemvrie 12124.
Eudoxiu Hurmuzachi ciitre fratele siiu Constantin.
Are cheltuieli cu studiile sale istorice.

Innigst geliebter und hochverehrter Bruder und Freund!
Den Brief des Comitetul reuniunei femeilor von Brassov habe ich weder
genommen, noch besitze ich ihn, noch besass ich ihn je. Bei seiner Ankunft
las ich ihn Allen vor und legte ihn in des Voters Schreibtisch zu den iibrigen
Briefen, nach der Hausregel. Da der Tisch aber offen ist und das Bediirfnis
nach Papier sich tglich regt, so kan man wol begreifen, wie der Brief
verschwinden mochte. Sehr komod ist es nun freilich, Alles den Abwesenden
in die Schuhe zu schieben. Vbrigens lsst sich meines Erachtens eine Antwort auch so ertheilen, da der Inhalt des Briefes uns Allen bekannt. ist.
www.dacoromanica.ro
254
T. BALAN
Was aber meinen Beitrag zu diesem Vereine betrifft, so muss ich leider
fiir jert und so lange ich in Wien bin, die Unmoglichkeit einen solchen zu
leisten, gegen Deine Argumente in die Wagschale legen. Du weisst, wie unregelmchig und spirlich meine Zinsen fliessen, weisst aber nicht, welche Auslagen ich hier im Interesse der Nation zu bestreiten habe. Meine ganze Anwesenheit hier ist nemlich durch den Wunsch der Aufkliirung der romanischen Geschichte motivirt. Dalr gebe ich bei aller Sparsamkeit doch mehr
aus als meine Krfte vertragen. Dafiir zehren aus meinem Beutel drei
Schreiber, die mich schon einige hundert Gulden gekostet, dafiir muss ich
theure Biicher kaufen und werde Reisen machen miissen, deren Kosten ich
kaum aus Eigenem aufzutreiben wiisste. Ich glauhe demnach fiir die Nationalsache verhltnismssig mehr ale genug zu leisten, freilich auf einem
anderen Fe lde und deshalb ware es vielleicht ungereeht, mir noch mehr
aufzubiirden, als ich zu tragen vermag. Bin ich einmal zu Hause, so kann
ich schon fiir den Verein, dessen Zweck und Tendenz gleich Ibllch sind,
noch mehr thun.
Dem fiirstlichen Schwiegersohne Nikaki Maarocordato, habe ich tiber
seine Aufforderung auf seiner Durchreise durch Wien ein Programm zur
Ausgabe der romanischen Geschichtsquellen iibergeben, damit er den Fiirsten
zur Prinumeration und Betheiligung an dem Unternehmen einlade. Er
scheint nichts oder nichts Wesentliches diesfalls ausgerichtet zu hahen,
und das Programm liegt zwecklos in seinen Hnden. Ich bittte Dich
[restul lipseste].
8
Viena, 1853, Iunie 10122.
Eudoxiu Hurmuzachi cdtrd hatmanul Nastasachi Basora.

Tot odatii aliiturez aice 4i adresa me, dach vre-odata mit vei cinsti cu
vre-o insarcinare, de care foarte m'as bucura. Eu Iticuesc in Viena, Stadt No.
-245 si ma ocup a cerceta, in toate arhivele Vienei, documentele veacurilor
tiecute despre Romini. Pan acum am aflat documente foarte interesante despre istoria Moldaviei si a Valahiei, precum si despre unele familii vechi pi
strelucite, intre care figureazii si familia Basotestilor. De acum inainte cred
ci oi gsi si mai interesante urice si documente care apoi nu voi lipsi a le
www.dacoromanica.ro
EUDOXIU HURMUZACHI 5I COLECTIA LUI DE DOCUMENTE
266
infAtosa Dumitale, incredintat fiind eu, cA orice sporeste binele si slava p

triei noastre afli la Dumniata binevoitor auz si patrioticii incurajare.
Prea plecat si recunoscitor prieten si gat a slugii
Eudoxie Hurmuzachi.
Din Arhiva Soc;etiirti stimfilice i literare din Iasi, 1894, tom. V, pag.
553-555.
9
Eudoxiu Hurmuzachi cdtrii Irate le sdu Constantin.
Despre aberatiile limbistice ale lui Pumnul si despre studiile sale istorice.
Lieber, theurer, hochverehrter Bruder!
Dem Puninn en tw ortete ich hereits zu wiederholten Ma len, dass hier
von seinem Gesuche nichts vorkommt, es also in Lemberg seinen Haken
haben muss. Zugleich rieth ich ihm Bich deshalb direkt ans Unterrichtsministerium zu wenden, und durch dasselbe der Landesschulbehrde in Lemberg
den verzgerten Bericht abzuverlangen. Wegen der romanischen Orthographie in den Lesebiichern brauchts Du Dir nicht so viele Sorgen zu machen,
denn ich bin Korrektor der Lesebcher und der romanischen Schulhiicher
iiberhaupt und werde bei der Korrektur alle Albernheiten schon auszumerzen wissen.
Magheru ist mit seinem erwachsenen Sohne vor ungefAhr 3-4 Wochen
iiber Triest nach Konstantinopel und von dort nach Schumla und Widdin.
Den Romulus und die Alexandrina liess er hier zuriick und er selbst nebst seinem Sohne diirfen nicht mehr nach Wien zuriickkehren, wie ihm die Polizei
bedeutete. Privatbriefen zufolge machte iihrigens die gauze walachische
Emigration in Schumla und Widdin starkes Fiasko, da sie die Walachei mit
ro them Socialismus und der libertatea nach ihrer Art zu stark ansteckte,
o as auch dem Omer Pascha veranlasste, die Herren alle sammt und sonders
nach Stambul zurckzuweisen.
A fost chemat acasi la Cernauca. Neputind veni, scrie : Endlich size

ich hier nicht meines Vergniigens und der Wohlfeilheit wegen, sondern arbeite theils fr mich, grsstentheils aber fiir die romanische Nation mehr
als ich es je anderwArts thun kiinnte; mir nichts dir nichts giht man aber
ichtige Arbeiten keineswegs auf.
Eudoxiu.
www.dacoromanica.ro
256
T. BALAN
10
Cerniluti, 1855, Ianuarie 20.
Alexandru Hurmuzachi atria fratele slits Eudoxiu. Apreciazei studiile

istorice ate lui.Eudoxiu.
Innigstgeliebter, theuerer, aufrichtigverehrter Bruder!
Leute, denen Deine archivarischen oder archivistischen unermiidlichen Arheiten niher hekannt (sind), sind des Lobes vok fiber dieselben und
Al le
den Werth der von Dir herausgestoberten Dokumente. Ich will nicht der
Letzte sein, der Dir seine aufrichtige Huldigung dafiir darhringt, und wiirde
mich glfiklich preisen, den hoffentlich nicht allzufernen Augenblick zu erlehen, wo Du die Frfichte dieser mehrjhrigen so verdienstvollen Bernfihungen
in einer grsseren, wie gewiihlich gediegenen und meisterhaften Arbeit dern
romanisehen und auszerromanischen Publikum vorlegen wirst. Aber, mein
theuerer Bruder, erlaube mir such diesmal die Dir schon so oft wiederholte
Bitte, dass Du iiber der Vergangenheit doch nicht die Gegenwart vergessen
mchtest. Erscheint Dir dieser Augenhlick nicht so wichtig und vielleicht
ffir lange Inicht] entscheidend und rnchtest Du nicht Al les aufbiethen wollen was berhaupt miiglich [ist], urn bei der bevorstehenden Urngestaltung
moldo-nninthenischer Verhi.linisse die wahren, die dringendsten und grossten Interessen derselhen zur Beriicksichtigung zu bringen.
Mit innig*ter Verehrung und Liebe Dein treuergehenster Bruder
Alecu.
STIRI PRIVITOARE LA MIHAI VITAPAZUL IN CATEVA

BROSURI GERMANE CONTEMPORANE.
de MIHAIL P. DAN
Spre sffirsitul veacului al XVI-lea incep s se iveasa tot

mai multe brosuri, care
spre deosebire de ziarele epocii
(Avvisi, Zeitungen)
au un numar mai mare de pagini si se
caracterizeaza printr'o aparitie periodic& Ele sunt asa munitele Messerelationen" ori Messeberichte" sau cu un termen
latin: Relationes". Apreau obisnuit de cloud ori pe an, pri-
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL tN CATEVA BROWRI GERMANE CONTEMPORANE
2b1
mavara i taamna,
imprumutau din ziarele timpului multe
din tiri1e ce le publicaul.
Cuprindeau felurite informatiuni destinate vizitatorilor targuhii din Enankfurt i apareau de multe ori in cateva fascizo-
le consecutive, in cateva Continuationes"1. Cel care a initiat

imprimarea acestor Messeberichte" cu aparitie semestriala,
fu nobilul Michael von Aitzing sau Eytzinger, un cm invatat
qi pasionat calator, care incepuse publicarea lor in 1583, tiparind
cate o brosura pe an, pentru ca din 1588 sal dea la iveala in
fiecare an ate dotal .

1) Cf. Georges Weil, Le Journce. Origines, evolution et role de la
presse periodique in Bibliotheque de synthese historique. L'volution de
l'humanite, tome XCIV, Paris, 1934, p. 19 20. Aceste brosuri cu periodicitate semestrialii erau continuarea altor brosuri din secolul al XV-lea, care
aveau o periodicitate anual, eta zisele Fliegende Postreuter" sau Hinkende Boten" in Germania ori Compost des bergiers" sau Le grand calendrier des bergiers" in Frame. (Cf. Idem, ibidem, p. 19).
2) Cf. C. Gollner, Faima lui Mihai Viteazul in Apus, in Anuarul Institutului de Istorie Na;ionalli, Sibiu, 1939-1942, VIII, p. 129.
3) Georges Weil, op. cit., p. 19, made anul 1483 pentru inceputul aetivitiitii lui Eytzinger, este, evident, a gresalii de tipar.
Michael Eytzinger (Eitzing, Eytzing, Aytzing, lat. Aitsingerus) era originar din Austria. Nu i se cunoatte nici anul nag terii, nici al mortii. Studiase matematicile i dreptul si indeplini diverse functiuni diplomatice pe
Mogi Maximilian II si Rudolf II, petreciind vreo 20 de ani in Tilrile de
Jos, Opera lui principalii este: De Leone Belgico, ejus topographica atque
historica descriptione, liber quinque partibus gubernatorum Philippi, regis
Hispaniarum, ordine distinctus... rerum in Belgio maxime gestarum, inde ab
anno 1559 usque ad annum 1583, perpetua narrations continuatus. Coloniae,
1.583". Dar activita tea lui istoricii este cuprinsii in nenumiiratele Relatianum historicarum continuationes", care apiiruseri la Kln intre 1583 si 1592,
in latinette sau nem teste, fiind continuate apoi de altii dupii moartea lui. (Cf.
Baron de Reissenberg, Michel d'Eytzing, in Bulletin de l'Acadimie royale de
Bruxelles, 1883, tome V p. 540 si urm.; Ersch-Gruber, Allgemeine Ency.
klopdie, Bd. XXXIX (1843), p. 483 urm. sub voce Eytzing; I. G. Griisse,
Tresor des livres rares, I, p. 49 si Tobler Titus, Eitzing Michael, Freiherr von
.sterreich, in Allgemeine deutsche Biographic, Bd. V, Leipzig, 1877, sub
oce. Brosurile hii Eytzinger au names aproape rompkt necunoscute istoriografiei noastre. Doer Al. Papiu-Darian si I. Slirbu an cunoscut doni (Hu
117
www.dacoromanica.ro
268
MIHAIL P. DAN
Activitatea lui Eytzinger fu imitata. de Jakob Franc (=. Kon-
rad Lautenbach), un predicator protestant din Frankfurt, apoi

de Theodor Meurer, Jakob Frey, Jakob Friedlieb (continuator
al lui Eytzinger) ai
Chteva din aceste brosuri germane din vremea lui Mihai
Viteazul le-am aflat in Biblioteca Mnastirii Strahov din Praga
i din ele am cules tirile reproduse aci in anexe.
te o brosur in 4 a lui
I. Prima, in ordinea apariti
Michael Eytzinger aparutai in 15 6 la Kln si intitulat: Historicarum Relationum Continuatio o er Historische Beschreibung...
Gedruckt zu Men bey Gerhardt Greuenbruch Jm Jahre

MDXCIV).
In general broura contine stiri privitoare la int'amplarile
din Ungaria si Transilvania intre 1596 si 1598. Cu privire la

Ilthai Viteazul se mentioneaza la p. 119 si p, 121 incheierea
tratatului din Mai 1598 cu Rudolf II prin mijlocirea comisarilor imperiali, si la p. 127 atacarea Novigradului in Iunie 1598
de catre trupele lui Mihai Viteazul.
II. 0 a doua dintre brosurile aflate, datorit tot lui Eytzinger, dar continuat i completata." de continuatorul s'au Jacob
Friedlieb, poart titlul: Historicarum Relationum Continuatio
oder Historische Beschreibung was sich hin und wider durch
brosurile In; Eytzinger. Al. Papin-Ilarian, Note asupra operii lut Bisselits
la Joannis Biselii e S. J. aetatis nostrae gestorum eminentiutn medulla hisforica. Septenium I, Apocomma IV, in Tezaur de monument(' istorice pentrn
Romernia, I, Bueuresti, 1862, p. 173 n. 3 citeazii pe M. Eyzinger en Relationom
historicarum Pentaplus, Kln, 1597; I. Sarbu, Istoria lui Miliai Vodii Viteazul,
Domnul Tile!! Romiin Oti, I. Bnenresti, 1904, p, 336 n. 1, citeazii gresit pe
M. Eytzynger en Annalis Historicae Continuationis Relatio, Cii 1ln, 1506,
and tie fapt titlul coreet este Historicae Relationis Continuatio, etc.
Cii lln,
bey Heinrich Netteszheim, 1596. (Vezi Apponyi, S., Hungarica, Magyar vonatkoztisu kuljldi nyointatvdnyok, I kat., XV es XVI szizad, Budapest, 1900, p.
393 Nr. 589). Browne lui Eytzinger, ce le d'im Biel, aunt cu totul
necis-
noseute, pilnii azi, istoriografiei routine.

4) Cf. Georges Weill, op. cit., p. 20 si -C. Giillner, op. cit., p. 129
vi
notele 1-4.
5)
Vezi Aneza- 1.
www.dacoromanica.ro
WHAT VITEAZUL IN CATEVA BROWRI GERMANE CONTEMPORANE
259
.g antz Europa gedenckunrdigs sithero dem Martio dieses vergan_

genen 1599 Jahr nun aber biss auff den jetzigen Martium dieses
lauffenden Jahrs 1600. Continuirt find beschrieben durch J. F.%
Gedruckt zu Colin bey Gerhardt Greuenbruch im Jahr MDC').

La. pag. 6 ni se relateaza expeditia lui Mihai Viteazul in
Sudul Dunarii in Martie 1599, cu infrangerea a 8000 de Turci
ang
Vidin; o alta lupta a lui Mihai Viteazul cu Turcii in
Aprilie 1599 (p, 11): inaintarea Jui Mhai Viteazul 'Ana la Sofia
in Iunie 1599 (p. 26); capturarea unor corabii turcesti pe Dunare de catre Mihai Viteazul in Septemvrie 1599 (p. 34); cucerirea Transilvaniei de catre Mihai (p. 43-44); intamplari ul-
terioare cuceririi (p. 45-48); comisarii imperiali la dieta din

Cluj (Alba-Iulia) (p. 52-54); Mihai Viteazul vrea Transilvania
pentru el qi trimite solie la imparat (p. 54-55); cetatea Hust
ocupata de imperiali, amestecul lui Mihai Viteazul (p. 149
150); Domnul Moldovei cauta ajutor la imperiali (p. 150); Romnii infrang o oaste tatareasca (p. 151); Sigismund Bthory,
intristat de moartea varului sau, cauta ajutor la Poloni contra
lui Mihal Viteazul (p. 151); Mihai Viteazul ordona ingroparea
lui Andrei Bthory (p, 151-152); solie rom'ana la Pilsen in

lanuarie 1600 (p. 153); Turcii I Polonii vor sa repuna in Tran-
silvania pe Sigismund Bthory si sa ajute Moldova (Ianuarie

1600, p. 155-156),
III. A treia brosura este datorita lui Jacob Friedlieb, continuator al lui M. Eytzinger, si poarta titlul: Historlcae rela(ionis
Continuatio das ist Historische Beschreibung was sich seidhero
verschiener Herbstmess, biss in jetzigen Monat Martium angange-
nen 1600 Jahrs in der Christenheit, als Franckreich, Hispanfen,

_Hoch- und Nieder-Teutschland, Ungern, ltalien unnd anderstwo,
den.hwiird:ges so wol in Krieges, tits in andern Sachen zugetra1,sen. Getrewlich und unparteyisch zusammen gefasset dura
6) Credem cil este Jacob Friedlieb, continuatorul liii Eytzinger. (Cf.
'C. I. Karadja, Ziare conternporane despre batalia de la Guruslau in Ac. Rom.
Mem. Sec. 1st. Seria III, Tom. XXI, Bucure.lti, 1939. p. 182.
7) Vezi Anexa II.
www.dacoromanica.ro
260
MIHAIL P. DAN
Jacobum Friedlieb. Gedruckt zu Coln. durch Wilhelm Liitzen..

itirchen MCCCCCC8).
Stirile privitoare la istaria lui Mihai Viteazul incep cu lupta
dela Sibiu si cucerirea Transilvaniei de citre Mihai Viteazul

(p. 39-40), povestire ce se deosebeste prea putin. de cea corespunzatoare din relatiunea lui Eytzinger, amintit& mai sus sub.
punctul II, din care Friedlieb
continuator al lui Eytzinger
credem ca va fi imprumutat cele mai multe elemente. 0 simpla.
confruntare a celor doua relatitmi indreptateste sufithent aceast& presupunerel. La p. 46 Friedlieb povesteste uciderea lui.
A. Bthory, pentru ca la p. 58 s ne dea ultima stire ref eritoare
la Mlhai Viteazul, despre salia lui la Imparat in Decemvrie 1599,
cu interesanta descriere a celar patru steaguri luate lui A. BAthory si trimise de Mibai Viteazul lui Rudolf IL
IV. Tot din 1600 avem o alta brosura &tarifa' lui Eytzinger.
Ea poarta titlul: Historicarum relationum Continuatio oder His_
torische Beschreibung etc. Gedruckt zu Callen, bey Gerhardt
Greuenbruch im Jahr MDC").
$tirile ce ni le da Eytzinger in accost& brosura se refer& la
intamplari in legatura cu cucerirea Moldovei. Inainte de a intreprinde expeditia din Moldova, Mihai ia masurile necesare
(p. 8-9), apoi purcede la cucerirea Moldovei, care se relatcaza
pe larg (p. 11-12). In lipsa. lui Mibai Viteazul comisarii imperiali stint sechestrati la Cluj de logofatul satt (p. 16-17). Atato
este tot ce aflam zlespre Mihai Viteazul in aceasta brasura a
neobositului Austriac.
V. Tot dela Eytzinger mai avem o brosura aparutal in 1601

si purtand titlul camplet de: Historicarum Relationum Continuatio oder Historische Beschreibung was sich hin und wider durch
gantz Europa gedenckw:rdigs zugetragen, seit hero dem verschie,
nen Herbst, nun aber biss auff den Martium dieses Iauffenden
8) Alexi Anexa III. Citath qi In C. Giiiiner, Faima lui Miltai Viteazul in
Anus, p. 183-184, Bibliografi8 Ph. 80.
9) Cf. en reIatio mi Michael Eytzinger din Anexa II, p. 43-45 0 p,
45-48.
19) Irezi Avexa Pf.
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL IN CATEVA BROWRI GERMANE CONTEMPORANE
261
1601 Jahrs continuirt unci gedruckt zu C15 llen, bey Gerhardt

Creuenbruch, Anno MDCI").
Prima stire este relatarea situatiei grele a lui Mihai Viteazul in Transilvania si Moldova in toamna lui 1600 si a infangerii suferit de Mihai Viteazul la Mirislan in Septem.vrie 1600
(p. 5-6); luptele lui. Mihai Viteazul cu Polonii si Moldovenii,
povestite foarte pe scurt (p. 17-18); trecerea lui Mihai Viteazul
prin Viena in drum spre Praga (p. 23) si sosirea lui la Praga in
23 Februarie 1601 (p, 31).
VI. Ultima brosur aflata." de noi la manAstirea Strahov se
datoreste lui Jacob Friedlieb si poart urmAtorul lung titlu:

Historicae Relationis Continuatio das ist Historische Beschreibung alter fiirnemen und denckwiirdigen Geschtchten, so vom
Martio dieses lauffendem Jahrs 1601 bis im September in Hoch
und Nieder Teutschlandt, Brabant, Flandern. Hollandt, Seelandt, Engellandt, Franckreich, Hungern, Siebenbiirgen, Italien,
und andern mehr Orten, von tag zu tag, fiirgelauffen. Sampt
uussliihrlicher erzehlung, wass sich in wehrender Belegerung der
Statt Reinberck, so den letzten vergangenen Julii erobert, und
Ostende, welche zur Zeit noch belegert zugetragen. Colliegiert
und beschrieben durch Jacobum Friedlieb, Gedruckt zu Colin.
Durch Wilhelm Liitzenkirchen, Jm Jahr 160112).
Prime le stiri sunt din primvara anului 1601 si se refer la
plecarea lui Mihai Viteazul din Praga (p. 7) si la inapoierea lui
Sigismund Bthory in Transilvania (p. 8). Se vorbeste apoi despre pregatirile de rzboi ale lui Sigismund Bthory (p. 22-23),
se descrie pe larg lupta .dela Goroslgu (p. 36-38) si informaVile se sfarsesc cu stirea ocuprii Clujului, in urma infrangerii
lui Sigismund Bthory (p. 42).
Acestea sunt, in linii generale, stirile privitoare la ihai
Viteazul in brosurile lui Michael Eytzinger si Jacob Friedlieb.
Cat priveste izvoarele de informare ale acestor brosuri, ele
sunt cunoscutele Fuggerzettungen" ale timpului. In deosebi
11) Vezi Anexa V.
12) Vezi Anexa VI.
www.dacoromanica.ro
MIHAIL P. DAN
262
Eytzinger a utilizat intr'o mare masura' ziarele casei Fugger.

Brosura sa intitulat: Historicarum Relalionum Continuatio oder
Historische Beschreibung, etc. Colin, Gerhardt Greuenbruch,
1600, este o compilatie nedibace din diverse Fuggerzeitungen.
Vorbind de cucerirea Moldovei in primavara anului 1600'8).

Eytzinger foloseste in povestirea sa un Fuggerzeitung ce se afla
acum la Viena, in Biblioteca Nationala, sub cota: Codex 8973,
fel. 187 si un altul, aflat tot acolo, sub aceeasi cota, fol. 218,
combinandu-le datele dupa propria lui inspiratie i prezentandu-le pe toate sub data de Medias, 15 Mai 1600, desi ele provin,
de fapt, din locuri si zile diferite"). De aici rezulta i nepotrivirea de cifre, cu privire la oastea hti Mihai Viteazul, nepotri-
vire, pe care o constatam in aceasta bro0u1 la 13, 8-9 0 la
p 11--12).
Tot dup acel Fuggerzeitung (Codex 8973, fol. 245) povesteste Eytzinger i asediul Hotinului"). Sechestrarea comisa-
rilor imperiali la Cluj") este itnprumutata de Eytzinger din

acelas Codex 8973, fol. 23811. Intrebuintarea renumitelor Fuggerzeitungen de catre Eytzinger, se poate urmari in toate brosurile lui.
Dar izvorul de inspiratie al acestor brosuri poate fi aflat si
in alta parte. Asa, continuatorul lui Eytzinger, Jacob Fried lie!),
povesteste lupta dela Goroslau traducand in nemteste ziaruI

beh contemporan privitor la aceasta batalie: 0 Bitw6 Zykmunda
Bathoryho s Michalem Weydau WalasskYm a Gii7im Bastau,
etc"),
13) Vezi Anexa IV, p. 11
12.
18) Cf. Anexa VI cu ziarul ceh, pe care l-am dat in acest Anuar,
1943-1944, IX, ea anexii la articolul nostru: Ziar celi contemporan despre
15) Vezi Anexa IV.
18) Cf. A. Veress, op cit., p. 122, Nr. 115 si C. GO liner, op. cit., p. 274.
17) Anexa IV, p. 16-17.

1043
18) Cf. A. Veress, op. cit., p. 126-127, Nr. 120.

18) Cf. Anexa VI en ziarul ceh, pe care I-am dat in acest Anuar,
1944, IX, ca anexti la articolul nostru: Ziar cell contemporan despre
In-it/ilia dela Gorosln,
www.dacoromanica.ro
MIFIA1 V1TEAZUL IN CATEVA BRO$UR1 GERMANE CONTEMPORANE
263
Reproducand, uneori servil, pasagii din alte relatiuni contemporane, brosurile lui Eytzinger i Friedlieb au o redusa vaboar e documentaral.
alaturi de alImportanta lor consta insa in faptul ca.

intregesc tabloul faimei lui Mihai Viteazul in Europa
tele
apuseana dela sfarsitul veacului al XVI-lea.
Ca si celelalte ziare ori brosuri contemporane, conteaza." mai
ales prin valoairea bar propagandistica, trezind interesul contemporanilor apuseni ai lui Mihai Viteazul pentru luptele purtate de viteazul Domn rom'an la Dunairea de Jos cu neinduplecatii dusmani ab crestinatatii, Turcii. Starnind interesul pentru
grelele lupte, de a carom desfasurare depindea i soaxtea Apusului european, tindeau s asigure in tarile Imperiului german
strangerea rnigoacelor baneti, atk de necesare lui Mihai Viteazul pentru finantarea campaniilor lui antiturcesti.
ANEXE.
I.
M. Eytzingeri, Historicarurn Relationurn Continuatio oder Historische

Reschreihuntr, etc. Colin, Gerhardt Greuenbruch, 1599.
Praga, Biblioteca Mnstirii Strahov, Sign. AR XVIII 27.

Mai 159821).
Incheierea tratatului dintre Mihai Viteazul si Rudolf II.

Der Wallachisehe Fiirst hat der Key May. gehuldigt.
(p. 119) ... Umb diese Zeit berichten (lie Herrn Key. Commissarien Jr.
Key. May. wie dass der Wallachische Ffirst, die hey jnen gesuchte E)dspflicht
20) Cf. in acest sens si I. Siam, Istoria lui Mihai vocta Viteazul, Dornnut Tara Romdnesti, vol I. Bucuresti, 1904, p. 297 nota 4. Dar valoarea lor
este indiscutabilii, atunci cind transmit panii azi unele relatiuni contemporane, ce nu ni eau pistrat in alte isvoare istorice.
21) De fapt, tratatul s'a incheiat in 9 Tunic 1598, la Tirgovitte (cf. P.
P. Panaitescu, Mihai Viteazul. Bucuresti, 1936, p. 146).
www.dacoromanica.ro
284
MIHAIL P. DAN
gar wiDig geleistet, solliche auch mit seiner underschrift, und grossen Insigel
besigelt, nachmals dieselbe den Heron Keyser lichen Commissarien zugeschickt.
Darumhen Gott dem Allmicbtigen billich zu dancken ...
(p.
121) ... Erst gedachter Herr Niclas Istuan22) uml Herr Cornis
Caspat2:1) haben auch als Key. Commissarij die Bulgaren, desselben Fiirsten
in der Wallachey urtderhabendt Ktiegsvolck, zum iurament ermahnet, gedachtem Fiirsten gehorsam und underwurff zu sein. Welchen Keyserl. Commissarien mehrgedachter Wallachiseher Weyda, sammt der gantzer Landsehaft daselbsten an statt der Key. May. das Jurament personlich prestiert ...
Tunic 1598.
Atacarea Novigradzdui.
Die Siebenbiirgische Freybeutter verbrennen das Castel Nowigrad, erschlagen

und fangen viel Tiircken.
(p. 127). Ehen um]) diese Zeit, hette Michael Weyuoda 900 Freybeutter (miff ein Castel Nowigrad underhalb Semendrio241 nicht weit von Mor8(1231 gelegen geschickt, derselheu in Brand gesteckt, (lie meijsten Tiircken
nidergehawen, 50 lebendig sampt 48 Weihen gefangen und sampt 60 Pferdten
darvon gebracht.
TI.
M.
Eytzingeri, flistoricarum relationum Continualio
o(fer IliPorisehe
Besehreihung, etc. Ciilln, Gerhardt Greuenhruch, 1600.

Prima, Biblioteca Miingstirii Strahov, Sign. AR XVIII 27.
Martie 1599.
Expeditia lid Miltai Viteazul in Sudu0 Duniirii. La Vidin infrfinge

Turci").
fi001) cfd
22) Nicolae Istviinffy.
Gaspar Cornis. A fient

cit.. I, p. 562, p. 567).
23)
si el
parte din solie. (Vezi
I. Sgirbu, op.
24) Semendria, Smederevo, la gura Moravei.
25) Poate in loc de Mursa, fostil colonie romanii la gura Dravei, azi
Osijek.
26) Cf., cu date intru ciltva asemiiniitoare, relatia italianii din Hurmuzaki, Docutnente, vol. III2, p. 529-530, Nr. DINH si la C. Gllner, Paima
lui Mihai Viteazul in Apus, p. 254-256; I. Sirhu, op. cit., III, Bue-uresti,
1907, p. 171-172 nu acrediteazii aceste informatii.
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL IN CATEVA BROVRI GERMANE CONTEMPORANE
265
Die Tiircken werden vom Weyttoda auss der Wallachey hart geschlagen.
(p. 6) ... Umb diese Zeit sind zween Curier bald nacheinander bey den
Siebenbiirgischen Gesandten zu Prag ankommen, mit Zeitung, dass der Fiirst
in der Wallachey, mit seinem volck widerumb iiber die Thonaw gesetzt, und
das Land auff zwo tagreiss gegen Adrianopoli verwuest habe. Wei len jme aher
',rider (lessen die Tiircken in 15 tangent starck an zweyen Orten in das Land
gefallen, hat er sich wider zuriick wenden miissen, und im ahzug hey Vidin
miff die Tiireken getroffen, derselben inn 8000 erschlagen, auch der Sansiag Beegen, so den grossen hauffen gefuert, gefangen und den Hauptfahnen
erobert. .
Aprilie 1599.
Mihai Veteazul lovegte pe Turci gi ia o mare pradii.

Michael Weynoda miss der Wallachey erschlegt vil Tiircken auff einem Streiff
und bekombt ein grosse Beuth.
(p. 11). Umb diese Zeit hat Michael Wevuoda suss der Wallachey uff
einem Streiff in 500 Tiircken angetroffen, dieselben meistentheils erlegt,
mid in 300 tnsendt dueaten, welche sie zur bezablung der Tartarn nach Ungaren fiiren sollen, hey jnen erbeuthet.
Tunic 1599.
Mihai Viteazul inainteazti pfinti la Sofia.
Der 'Wallach streifft weit in des Tiircken Laud und thut jhm grossen
Schaden.
261... Under dessen hat der Weyuoda atm der Wa Hadley. mit
einen grossen Hauffen Kriegsvolcks hiss auff Sophia in des Tiircken Land
gestreifft, und hiss dorthin alles rauben, verbrennen und verhanen lessen,
(p.
derowegen der Tiirckische Keyser, etlich seines Kriegsvolcks wider zuriiek

ferdern miissen.
Septemvrie 1599.
Mihai Viteazul captureazd pe Duniire 12 cortibii turcegti").

Der Wallachische Weynoda bekombt etliche Tiirckische Galleren
miff der Thonaw.
27) Vezi pentru prinderea galerelor, dar 10, thirmuzaki, Documente,
XII, p. 447, Nr. DCXVII, relatie din Constantinopol, 7 August 1599. Cf. si
I. Sirbu, op. cit., Ili, p. 230 i notele.
www.dacoromanica.ro
206
MIHAIL P. DAN
(p. 34). Umb dirge Zeit auch, hatte der Wallachische Weyuoda altermals zwolff Tiirckische Galleren auff der Thou aw an ffgefangen, dariiber die
Tiircken dann sehr erziirnet, derohalben skit starck geriist, diesels Weyuoden
zu iiberfallen.
Octomvrie 1599.
4fihai Viteazul cucereste Transilvania i intrii in Alba-lulia.

Siebenbargen wird von Wallachischen Weynoda mit Gewalt eingenomm en.
und (ler Cardinal Blithory Liss (tuffs Haupt geschlagen28).
(p. 43-45). Es ist vor diesem (inch angezeigt, welcher gestalt sich der
Cardinal Bathory auss Siebenbiirgen, der Rom. Kay. May. widersetzt, und
sich mit den Tiircken in ein Bundnuss ein zu lessen understanden. Wie er
dann allhereit so viel Practica angestellt, dass der Weyuoda auss der Mol(law, der Grooss Tiirck und der Bathory sambtlich au ff alien sei ten in der
Wallachey einfallen und denselben Weyuodam, so der Key. May. anhengig
and jhme Siebenbiirgen zu gehorsamb gegen derselben zu bringen, sich underf angen, auss seinem Land vertreiben, fangen, oder niderhawen viillen. In
(less Wallachen Gliick alter se ind die jhenigen Personen, so dieses mit d(-m
Cardinal Bathory wegen (ler Tiircken abgehandelt, dent Wall achischen \\ eyuoda under die Hand kommen.
Und damit mehr der Wallachische Weyuoda, diesen des Cardinals B athory biisen Practicken fiir komme, hat er inn die 30 tansent Mann znsammen gebracht, mit denselben den 18 Octobris in der Wallachey au ffgezogen,
naher Cronstadt, dahin er den 29 Octobris ankornmen, dieselbe mit Gewalt
eingenommen"), und als ein fiirnemmen Pass gegen Polen, damit dieselben
dem Cardinal so leichtlichen nicht beystandt thun knden, der Notturf ft
nacht besetzt, tilde sieben Tag still gelegen, (lie Zgkhler mit Verheissung
Kay. May. Gnad unnd Erhaltusig jhrer Freyheiten auff seine seiten unnd
under seinen gehorsamb gebracht, hernach mit seiner gantzen Macht, beneben den Ziiglehlern mid Sachsen, sambt 80 Stack gross und klein Geschiitc
au ff Hermstat30) zugezogen, welchem der Nantins A postolicus, sambt 7wen
28)
Cf. si rela(ia
Kriegshandel
din Continuatio Ungarischer and Siebenbiirgischer
... 1600 ap. C. Giillner, Faima lui Mihai Viteazul in A pus,
it.
266-268.
20) Data de 29 Oct. st. n. pentru predarea Brasovului este gresitii, cad
ea cade dupa lupta dela Sibiu, ceea ce nn se poste. Brasovul se va fi
predat in 20-21 Oct. st. n. (Cf. I. Sarhu, op. cit., II-1, p. 308-309 si
notele).
30) Hermannstadt, Sibiu.
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL IN CATEVA BRO$UR1 GERMANE CONTEMPORANE
267
Land Leuthen, als Gogari Menbars31) und Seckel Meyses32), als Abgesandten
entgegen kommen und angezeigt, dass sie von der Kay. May. einen ernstlichen Befelch hetten, dass er Michael Weyuoda sick zu Rhue hegeben, unnd
suss dem Land Siehenbargen hinaus ziehen solle. Darauff er Weyuoda Jhrer
Kay. May. Allergnedigisten Befelch zu sehren hegert, dem sie inn an twort
geben, dass sic denselben nicht, sonder der Cardinal Bathory hey sich babe.
Der Wallach alter Jhnen wider geantwort, dass er von der Kay. May, viel
ein andern 13efelch im Busen trage, demselben walle er gehorsambt nach
kommen und Jhrer Kay. May. seine getrewe Dienst erzeigen. Auff welches
der Nuntius Apostolicus gedachten Weynodam auffs hchst umb Gottes i 1 len gebeten, Er sollte noch denselbigen Tag mit seinem Volck ein Stillstandt
italten, es machte sich der Cardinal entzwischen hessers hedencken, damit die
Sachen vielleicht zu einem gewiinschten Ende kommen miichte, als er sich
alter under dessen nichts erklart unnd gedachter Minting denselhen Tag
widerumb unverrichter Sachen zum Cardinal gezogen ist, der Walach dear;
andern Tags forgeriickt, an dem der Nuntius kpostolicus morgens frue wider
zu jhme kommen, den er hey seinem Sohne verwahret, ohne einige kntwort
hiss auff weitern Bescheid hinderlassen, mit seiner gantzen Maeht und Gewalt
aber gegen den Siebenbiirgen unnd den Cardinal, so nur ein viertel men wegs
von jhme zu Feld gelegen, fortgezogen. Zuuor und ehe sie alter au ff eitt ander
getroffen, hat viel gedachter Michael Weyuoda den Cardinal anzeigen lassen,
dass er nit kommen, Christen Blut zu vergiessen, sondern viehnehr, so wol
jme Cardinal alas seiner Underthanen zum besten, frnemblich alter auss
Rom. Kay. May. Befelch jhne nit allein dahin zu ermanen, darn; er daft Jibrament (wie solches vor der Zeit sein Vetter Sigmunds der Kay, May. geTeistet), gleichfalss praestiren, sondem auch dess gantzen Lands inn der giite
ahtretten, unnd jhme an s tat Kay. May. einraurnen sally, dieweil cr sirh nit
gescheut, der Christenheit zum verderben mit den unglaubigen Tarcken in ein
Verhundnuss sich zubegehen.
Alss nun er Cardinal sich dess Juratnents und ahtrettung des Landes
geweigert. auch mit den fiirnemhsten seiness Anhangs beschlossen, mit dem
Wallachischen Weyda, alss einem Viehirten unnd unerfahrnen der Schlarhtcn eintreffen zu thun, hat sich der 'Wallach alsshald resoluirt, jhne mit
Gewalt zit Gehorsamb zi bringen, jedoch mit der protestation, dass er an
dem Blut so vergossen werden mchte, gar nichtt, sonder der Cardinal ursacher seye. Darauff also sein Schlachtordnung gemacht, und midi dem er
drey mal den Namen Jesus angeruffen, auch im gantzen Lager ausriissten
lassen, dass alle diejenigen, so sich gutwillig ergehen, und hiildigen werden,
n) Rit desfigurat numele lui Bogithy Melchior, care a insoti t pe Malaspina. (Vezi I. Sarbu, op. cit., II-1, p. 318).
32) Szkely Moise.
www.dacoromanica.ro
268
MIHAIL P. DAN
frey sicher bleiben sollen, hat er den Siebenbinger, so inn die 25 tausendt
wehrhaffter Mann starck gewesen, angegriffen, geschlagen, zertrent unnd fins
die Fhicht gebracht. Diese beide Hiir haben morgens umb 9 Uhr zusammen
getroffen, welcher Scharmiitzel oder Schlacht 5 Stund lang gewehret, darinnea
der Cardinal hiss Ruffs Haupt geschlagen worden, dann auf der Wahlstat
2027 Siebenbarger todte Ciirper seindt gezehlt, der Lebendigen mind Verwundten uber tausent gefunden worden, darunder Cornis Caspar einer, der
ander Bewarde Georg33), welchen er Wallach stracks nider hawen lassen,

auff dess Wallachenseiten aber seind nber 200 nit todt bliehen.
Hernach seind die Wallachen in das Siebenbiirgische Lager gefallen,
alda sie 45 Snick Geschiitz, auch viel Cuter von Geld, Kleider, Rossen und
Zelten bekommen. Naeh wekhem der Wallaehische Weyda auff Weissenburg
Zn gezogen, dem aber die Spanschaft und Inwohner der Statt, eh er dahix
gelangt, mit grosser Verehrung auff ein meil wegs entgegen kommen, Thine
mit grosser Reverentz empfaugen, und gen Weissenburg begleitet, alda, und
im alien Statten man viel frewden Schutz gethon.
Nocinvrie 1599.
Intiimpldri de dupii cucerirea Transilvaniei34).
Soli ai lui Mihai Viteazul anunril victoria :a Viena $i la Pilsen.
(p. 45 48), Der Weyuoda hat nach erhaltener Victoria, dem Cardinal
so auss dem Feld entflohen, eylends 12 Tausent Mann Huff alle Strassen und
Weg hinnach geschickt, der Hoffnung jhne zu fangen.
Der Bathory Tstuan, der Cardinals Vetter, ist auff Clausenburg kommen,
Niel kiistlicher Sachen auff geladen, mind sich (tuff Hust begehen, alda er
mehr half samblen unnd dem Wallachen widerstehen wiillen, welches jhmo
aber, wie hernach gehrt werden solle, nit angangen. Dann der Kiinig, darauff er sich aitch zum theil verlassen, inn seinem gantzen Konigreich aus
riiffen lassen, dass sich keincr in Kriegs diensten, wider (lie Kay. May. solle
gebrauchen lassen, sich dardurch alles Argwohns einiger hiilff so er dem Cardinal Bathory erzeigen mchte, in entschinten.
Den 4 Novembris (1599) hat sich die Stan Clausenburg, alss bald sie
der Wallach auff forden lassen, willig ergebcn, unnd sein Obrister Baan
Michaltscha genand, mit tausent Mann eingelassen, under diese Statt seind
iu 3000 Mann gesehickt worden, von dannen sie auff So lisock gezogen, wel331 Gh. Ravazdy.
34) Cf. C. Gallner. Faima lui Mihai Viteazul in Apus, p. 264 si p.

268-271.
www.dacoromanica.ro
MIHA1 VITEAZUL IN CATEVA BRO5URI GERMANE CONTEMPORANE
269
ches sich beneben der uhrigen gantzen Landschaft ausser halh Hust mid
Kinar ergeben.
Under (less Wallachen Kriegsvolek, hahen sich in 3000 Tiircken und

Tartarn, so alle Cristen worden, und jhre Weil) mid Kinder mit sich in die
Wallachey gebracht befunden.
Als auch der Gross Tiirck vernommen, dass dcr Weyuoda mit solcher
grossen Gewalt in Siebenlnirgen zufallen wilier's, habe jhme der Tiirckischer
Keyser ein Botsehaft mit 60 Personen zu geschickt, die mit jhme einen
Frieden tractirn unnd (les Gross Tiircken Fahnen ither antworten sollen,
welche er inn der Wallachey so lang auffgehalten, bis er gegen Siebenbiirgen
angezogen, als dann habe er dieselben alle gefangen, dess intents solche der
Kay. May. zu uherschickin.
Nachdem auch der Wallach die Statt Clausenburg einhekommen, hat
er viel ansehenliche Rebellische Herrn auss Siebenbiirgen, nider hawen les-
sen, wie er auch seinen Leuthenant, so jhne auss anstifftung des Ibrahim
Ba6sa umbringen sollen, aber offenbar worden, hinrichten lessen.
Der jtmge Julaffi35) hat sich mit seinem Schloss auch in der Kay. May,
gehorsamb ergeben. Herr Banffij36), welcher mit seinem Weil). Kinder und
Glitter auss Siebenbiirgen geflohen, hat Herr Ziigge137) mit allem was er,
gefiihrt auffhalten lessen.
Ob wohlen der Cardinal Bathory auss Siebenbiirgen (als er vernommen,
dass der Wallach mit Hares Crafft auff Siebenbiirgen zugezogen, unnd alhereit Cronstatt eingenommen hetten) den Herrn Georg Basta Obristen in
Ober Ungarn umb Hii 1ff wider den Wallachen angerfiffen, seitenmahlen er
gesehen, dass gen-elter Herr Basta auch ein grosses Volck versamblet, turd
vermeint jme solches zum beaten, wider den Wallachen beschehen, unwissendt,
dass beide der Wallach und Georg Basta Arne Cardinal mit Hares Crafft
angreffein und tindurch zu gehnrsam bringen wllen. So ist gemelter Herr
Ceorg Basta den 2 Novembris beneben Herr Ziickhel, Niarij Paul unnd Dauid
Ungnad auff Wardein35) zu, jhme Wallachen zu Hiilff gezogen, welche ein
grosse Summa Geldts, so Jhr Kay. May. nach Caschau richtig gemacht, mit
sich gefiihrt, des Kriegsvolck damit zu bezahlen.
Nach solchem hat gedachter Wallach etlich tausent Mann auff Hust
gesebickt dasselbige Ort, welches Poln, Hungarn und Siebenbiirgen ein wolgebogner Pass, auffforden lessen, daratiff die in der Vestung umb Gnad gebeten. Unnd ob woln der Cardinal 19 Fendlein Trabanten binnein gelegt, und
jhnen ernstlich befohlen, solehe Vestung hiss auff den letzten Mann zu
35) Ladislan Gyulaffy.
35) Wolfgang Bitnffy.
37) Mihrily Szkely de Kvend.
35) Oradea-Mare.
www.dacoromanica.ro
270
MIHAIL P. DAN
ten, haben sie doch einhellig in die Auffgehung bewilligt, darinnen hat der
W allach nit allein der Bathory Schatz, sondern such anderer fiirnemen Herrn
beste Sachen, so sie dahin geflehnet, in seine Hnde bekommen, welches idles
miff zehen Milion geschiitzt worden.
Der Bathory Istuan aber ist minor alda auss gerissen, und sich nach
Somblio39) begeben, aide er von Herr Georg Basta gefangen worden, der hat
gebetten, dass er sambt seinem Weil) unnd Kinder inn der Kay. May. Gnad
mchte auffgenommen werden, welches jhme aber anderer gestalt nicht
bewilligt, er verschaffe dann das Kivar, darinnen 2000 Trahanten mit
vielen grossen Stiicken Geschiitz gelegen, und das sterckste Ort inn SiebenMirgen ist, ohne alle verletzung der Kay. May. eingeraumbt werde, welchem
er ales baldt folg gethan. Da jhme aber sein Practice angangen, wie er dams
gleich hat sollen eingesetzt werden, hette er ohne alles naehdencken mit dem
Feind ein Bundniss gemacht.
Ist also das gantze Land Siebenbiirgen in der Kay. May. Geavalt gobracht worden, inn dero Namen unnd Abwesenheit, dem Wallachischen
eyuoda (lie gantze Landschafft geschworen, und gehuldigt, dargegen er
jhnen wiederumb schweren und zusagen miissen, dass er anderer gestalt
nicht, alss Jhr Kay. May. Statthalter, Jhr. May. aher Erbherr in Siebenbiirgen sein, und sie bey Jhren alien Privilegien gehandhabt und gelassen werden sollen.
Den 14 Novembris fiekame Herr Georg Basta gewisse Zeittung, dass der
Cardinal Bathory, sarnbt all den jenigen, so bey jhme inn der Flucht gem esen, von den Wallachen ins Gebirg nider gehawen, (less Cardinals Kopff
auff einer Lantzen nach Siebenbiirgische Weissenburg gehracht worden, dahin
der Wallach auch den Carper zu bringen befohlen.
Herr Cornis Caspar, der Bischoff vonn Nadpradi40) und Malaspina
Bgpstlicher Nuntius, seindt mit 3 Fahnen gefangnen, vom Wallachen inn verha fft genommen worden.
Lippe und andere Orter mehr hat gemclter Wallach mit seinem KriegsNolck besetzt, theils auch seines Kriegsvolcks nach erhaltener Victori, in die
Wallachey gesand, den Tiircken und Tartans far zu warten, und souil snaglich die gefangne Christen mind die Benth, so sie eller Orten geraubt, wider
abzunemmen.
So bald nuhn die Wallachische Botschafft zu Wien angelangt und (Iaselhsten Ertzhertzog Matthia diese Victori mit Siehenbiirgen verkiindigt, ist
alsbald das Te Deum Laudamus gesungen, die Stuck Geschiitz auff elle Paste) en gefiihrt, unnd loss gebrandt worden, welchen Gesandten Jhr durch,
ein gulden Ketten unnd dessen Mitconforten ein gulden Trinckgeschirr ye30) Sintleu.
40) Episcopul Dimitrie Napriey.
www.dacoromanica.ro
MINA1 V1TEAZUL IN CATEVA BROSURI GERMANE CONTEMPORANE
271
rehreu lassen, Die seind hernach alssbalde nach Pii lsen41), zu der Kay. May.
gereist, derselben diese Victoria auch zu verkandigen unnd neben andern

von Jhrer Kay. May. eylende Resolution begert : demnach (lie Statt Clausenburg inn Siebenbargen zum of ftenmal an Jhrem Herron trewlos worden und
abgefallen, were seiu Rath, dieselbige zu ewiger Gedachtnuss, anderen zum
Exempel hiss auff den Grundt geschleif ft und verhergt werden sollte.
Wie er Weyuoda auch Resolution hegert, was er mitt den entwichenen
farnembsten Herrn auss Siebenbiirgen so umb Guad bitten, fiirnemmen solle,
Der hatte finch ein Landttag miff 20 November nach Clausenhurg aussgeschrieben, dahin er alle Siebenbargisehe Stande bey verlierung Leibs mind
Guts bescheiden, darauff dann Herr Georg Basta in Namen Jhrer May.
erscheinen sollen. Die Wallachische Gessandten, seind von der Kay. May. mit
anst henlichen Geschenck vehrert worden.
Comisarii imperiali la dieta din Cluj (Alba-lulia).

Primirea lor de ciitre Mittel Viteazul. Prezentarea capului lui Andrei Bdthory.
Die Kay. Commissarien auff den Landttag gen Clausenburg, werden von dem
Wallach ischen Weyuoda statlich ampfangen mid vehrert42).
(p. 52-34). Wjewol der Wallachische Weynoda von schlechten geringen Stammen entsprossen, dahero er vor diesem von vielen fiir ein Barbarum
imiul groben Bawrischen Mann gehalten worden. So hefind sich doch nuhnmehr auch suss nachfolgenden den Kayserlichen Commissarien auff dem
Landttag gen Clansenburg, erzeigten Ehr, dass Er Weyuoda ein herroisch

Gemiit babe und solcher dignitet darzu er kommen wol wiirdig seye. Dann
als Herr Dauid Ungnad und Herr Peter Lassle43), Keyserliche Commissarien
den 12 Novemhris nahend Weissenburg kommen, hat jhnen gedachter Weyuoda, so sich selbiger Zeit daselbsten auffhielie, seinen Cantzler, Obristen Hoff
unnd Stalmeister, mit viel ansehnlichen vom Adel entgegen geschickt, welche sie empfahen sollen.
41) Pilsen.
42) Cf. C. Gllner, Faima lui Milted Viteazul in Apus, p, 252-253. Dicta
ea %Mut in 20 28 Noemvrie 1599 la Alha-hilia. Hotiririle ei sunt publicate

in Monumenta Comitialia Regni Transsilvaniae, vol. IV, p. 429-437. Vezi
ki I. Criciun, Dietele Transevaniei finute sub dornnia lui Mihai Viteazul
(1599-1600) in Anuarul lnstitutului de Istorie Narionald, Cluj, 1936 1938
VII, p. 622-628.
43) Liiszlio.
www.dacoromanica.ro
272
MIHAIL P. DAN
Den 13 Novembris hat Herr Ungnad umb audienz anhalten lassen, die
8 Uhren vom Veyda bewilligt worden, darauff gemelter Weynoda seine Gutschen mit 6 schnen Pferdten und einem von Teppich gezierten
Wagen, wie auch seinen Cantzler und Obristen Hoffmeister, nach beiden
Keyser lichen Commissarien geschickt, die vor dem Wagen her geritten, mit
Niel Volcks, so vor, neben und hinderm Wagen gegangen, und beide Herrn
inn die Burg hegleitet haben, alda sie abgestigten unnd durch gedachten
Wallachischen Cantzler, Obristen Hoff und Stalmeister, so vor jhnen her
gegangen, in die Taffel stuben gefiihrt, alda sie vom Weiuoda freundlich
empfangen, forter in die Cammer, und weiter inn sein Zimmer gefiihrt, auch
was Teurschen bey jhnen gewesen, inn die Cammer gelassen worden, Unnd
nach dem Herrn Ungnad bey einer halben stundt audienz gehabt unnd
beschlossen, hatte der Weyuoda beiden Herrn das Gleit hiss inn das dritte
Zimmer gegeben. Nach Mittags kame der Obriste Hofmeister mit seinem Stab
und gezierten Wagen, umb fiinff Uhren zur Audienz, denen nach verrichtung
solcher andienz dess Weyuoda fiirniimbste Officiern widerumb das Geleidt
nach Jhrem Losament gegebeu.
Den 14 Novembris hat der Weyuoda des Cardinals Bathory Kopff in
der Herrn Kay. Commissarien Losament geschickt, denselbigen zu hesehen,
welchen Herr Ungnad alsshald fiir Jhre Kay. May. und Fiirst. Durch. abcontrafeten lassen, der ist, wie man wol sehen khiinden, ein schne Person
gewesen, hat vornen an der Stirnen uber dem Hocken Aug einen Streich, alas
were es mit einem Tussagken geschlagen, doch soli er nicht von selbigen,
sondern vor einen Streich oh dem Kopff bias anff das Gnick reichent, dardurch die Hirnschalen gar zerspalten und man das Hirrn gesehen, so er von
den Siculis empfangen, gefallen sein, etc.
Den 16 Novembris hat der Weynoda die beide Herrn Kayser lichen Commissarien zum Essen erfordern unnd auff seinem gezierten Wagen durch den
Hoffmeister und andere Officiern darzu hegleiten lassen, uher welchen jmbiss
Herr Ungnad dem Weyuoda ein schiinen Guldin Pfenning, darauff zehen
Biimischer Kayser Bildnuss, so mit gueten Orientalischen Rohinen geziert gealssbald umb
wesen, verehret.
Den 17 Novembris alas die Herrn Kay. Commissarien morgens frue widerma verreisen wllen, schickte der Weyuoda seinen Ohristen Hoffmeister
zu Herr Ungnad, jhme anznmelden, dass sein Herr erkenne, dass er Herr
Ungnad ein auffrichtig getrewes Gemiit, znforderst gegen der Kay. May.
unnd gegen jhme Weyuoda trage,
Derowegen schickte er jhme hientit ein schlechte Decken, mit Bitt,
er wiille solche von jme inn allem [mem annemmen, dessen sich Herr Ungnad sum hchsten bedancket, unnd forter nach Clausenburg auff den anss
geschriebenen Landttag gefahren.
Gemelter Weynoda ware ein schner gerader nand gerbhriger Mann bey
zimbliehen Jahren, hatte einen grossen breiten Bart, der ist im beysein der
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL IN CATEVA BRO5URI GERMANE CONTEMPORANE
273
Kay. Commissarien, zu Weissenhurg in das Zeug-Hauss gangen uud 2 Stuck

so Sigismundus Bathory vor zwey Jahren fiir jhme Weyuodam giessen
lessen, der Cardinal Bathory jhme aher solche nicht folgen lessen wllen,
gefunden, welche auff der Erden gelegen, die hat er auff die Rader gelegen
niid zwen schuss daraus thun lessen, deren jedes 40 Pfund Eysen geschossen,
auch auff jedem dess Weynoda Wappen gewesen44).
Mihai Viteazul pretinde Transilvania. Trimite solie hi Irnparat.

(p. 54--55). Dieses Land ist durch die Cossaggen unnd Wallachen sehr
verwUstet worden, und hatte der Weyuoda die Bathorischen Schtz, so zu
Kivar gelegen, und sich inn 3 Milion erstrecken, auff 40 Wagen nach Zeuta
fiihren und starck geleiten lessen.
Und oh man wol vor diesen aussgehen wllen, dass mehr gedachter
Wallach, sich gegen den Siebenbiirgischen Landstiinden ganz barbarisch und
blutgirig erzeige, dieselbe hart Brandschgtze, auch viel Tiirckische Ziauschen
stets hey jhme auff unnd zuziehen, mit denen er viel Kundschafft mache, und
dann letzlichen auch, dass er nach dero Kay. May. die Landstnde inn SiebenbUrgen, jhme selbs und seinem Sohne schweren lessen, dahero starcke
vermiitung gefasst worden, dass er dieses Land, so er Jure Belli erobert,
fiir sich und seinen Sohne selbs eigenthumblich in behalten von der Kay.
May, absellig werden, unnd seiner Trew an derselben vergessen wlle, benorah
weilen er sich mit den Bathorischen Schiitzen sehr hereichtet.

So hat er sich doch haldt hernach im Werck viel anderst befunden,
dann er Michael Weyuoda, ein ansehenliche Bottschafft, mit den Schliisseln zu
dem Landt Siebenbiirgen. Item, mit etlichen eroberten Fanen, so der Care
dinal inn der Schlacht mit gefiihrt, auch scin Ross, Wehren (Ind Insigel, so
hey jhme bekommen worden, zu jhrer Kay. May. ahgefertigt, solches Hirer
May. zu praesentiren, unnd fernerer Hand lung mit derselben zupflegen, hey
denen er das Land Siebenhiirgen anderst nicht als der Kay. May. Gubernator
zu verwalten begert. Allein kame er menigklich seltzam fur, dass er das
Keyserliche Kriegsvolck auff den Grintzen nit leiden wolte, mit anzeig
weilen es nuhn in Siebenhiirgen kein Gefahr, mchte das Keyserliche Kriegsvolck wol auss dem Landt ziehen, dann er im fall hiilff von noten, solches
Herrn Basta (welcher dann mit 25.000 Mann zu Pferdt unnd Fuss sich hey
unnd in Somblio45) befunden, alda er den Bathory Tetuan angetroffen, gefargen, und die Schliissel zur Vestung hatte, unnd der Kay. May, weitere
Resolution erwartete) jeder Zeit verstendigen wolte.
Decemvrie 1599.
Cetatea Hust ocupatii de imperiali.

44) A se compare textul acesta cu al relatiunei trimise din Cluj la
29, XI. 1599 in aceeasi chestiune, cf. I. Lupus, Documente istorice transilvane vol. I. Cluj, 1940, p. 12-17.
45) Sim leu.
18
www.dacoromanica.ro
MIHAIL P. DAN
274
Dit
estung Hust in Siebenbiirgen wirdt mit Teutschen Kriegsvolck besetzen48).
( p. 149 150). Obwoll der Hauptmann zu Hust in Siebenbiirgen sich

ein zeitlang geweigert Teutsche Knecht zur Besatzung einzunemmen, 80 h at
er sich hernach, als er den Ernst gesehen, dass Herr Georg Basta Feldt
Oherster in Ober Hungarn, die Schlesische Reutter und Knecht eylends zu
6ich erfordert mit denselbigen jhne zu gehorsamb zu bringen, eines andern
tind bessern bedacht, und den 19 Decembris sich selbs personlich zu Vinars
beym Fdd Obristen eingestellt und die Teutsche Guardia einzunemmen bewilligt, auff dessen hegern 4 Teutsche Bachsenmeister mit Munition dahin
gesantlt worden.
Gleiehwol der Wallachische Wcyuotla mit Herrn Georg Basta anch nicht
allerdings woll zu frieden ware: Dass cr Hust unnd andere Vestungen, auch
das Land, was ausser dem Gehirg ligt unnd Partes Hungariae genannt werden, under Kay. May. Gewalt und Gehorsamb gebracht, und doch mit seinein
Vold, nicht lengst angezogen. Derowegen jhm zu entbieten lassen, er miige
wol wider nach Ober-Ungarn ziehen, dann obwol er Weyda den Cardinal Bathory ohn sein Hiilff allein geschlagen, unnd darmit auch zugleich das
Landt allein erobern kndten, wolle er dock solches sloe Kay. May. gern
einraumen.
Als aber Herr Doctor Petz47) nach Hust verreist, umb zuhesehen wieNiel Knecht znr Besatzubg derselben von nten, hat sich der Wallachische
Weyuoda gegen demselben, wegen seines hievorn an Herrn Feld Obristen
Georg Basta ahgelauffen Schreibens entsehadigt, mit fiirgeben, dass er viel
anderst, als sich die Sachen hernach befunden, beriehtet worden, mit erbietung das Landt Siebenbiirgen dem jenigen so es Jhrer May. vertrawen wirdt
zu uhergeben. Darauff seindt den 24 Deeembris 200 Teutsche Knecht nach
Hust in Besatzung geschiekt, auch Hattat48), Somblio, sampt denen darzu gehorigen Orten, mit Teutschen Knecht besetzt, mit allerley Prouiandt unnd
Munition versehen, auch den Ungarischen Trabanten so darinnen gelegen,
abgedanckt worden.
Domnul Moldovei canto' ajutor la imperial. Polonii se preeitesc ad atace

Transilvania.
Weyda anss der Moldau sucht Freundschafft zu den Keyserlichen.

48)
Cf. A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei
si Pith Romdnegti, vol. V, Bucuresti, 1932, p. 342 343, Nr. 234 si p. 343
344, Nr. 235.
47) Bartolomeu Pezzen.
48) Cetatca Hadad.
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL IN CATEVA BRO$UR1 GERMANE CONTEMPORANE
275
(p. 150). Als auch der Weyda auss der Wallachey elle seine eroberte
Sachen in Siebenbiirgen, wie auch uber die hundert Siebenbiirgische vom
Add nach der Wallachey fiihren, und sie vernemmen lessen, alsbald mit
aller Macht in die Moldaw zu fallen, daselbsten die Polacken heraus zu
,treiben, und da er desselbigen Lands wie Siehenhiirgen mechtig sein kiindte,
sciches mit Wallachen zubesetzen, hat Jeremias Weyda in der Moldaw eller
Orten Freundschafft zu den Keyser lichen gesucht unnd sich alles guten alter'bonen.
Dargegen aber hat der Wallach an das Ober Ungarisch Kriegsvolck

geschrieben dass er gute Kundschafft babe, dass die Polacken mit grosser
Macht in der Moldaw sein sollen, der Meynung Siebenhiirgen zu uberfallen.
Derwegen er Wallach etliche Kundschaffter ausgeshickt, die mehrere gewis*heft zu erfahren,
Romernii int rung o oaste tiitdreascii.
Die Tartarn werden abermals von Wallachen geschlagen, und jhnen

ein grosser Raub ahgejagt.
(p. 151). Zu Filleck seindt im Monet December etliche gefangene
Tiircken eingebracht worden, die sagten suss, dass Wallachische Landtvolck
babe den Tartarn, so den Raub nach Hams uber Meer fiihren wollen unnd
allda fiiriiber ziehen miissen, denselben alien wider ahgejagt, viel Christen
crledigt unnd die Tartarn hiss auffs Haupt geschlagen.
Ianuarie 1600.
Sigismund Bdthory intristat de inoartea vdrului sdu.
Canal ajutor la Poloni contra lui Mihai Viteazul.
Sigismund Bathory uber seines Viittern Cardinal Bathory Todt sehr traurig.
(p. 11). Alss Sigismundns Batliory seines Viittern Cardinals Bathory
Trbarmlichen Todt erfahren, ist er trawrig dariiber worden, derwegen er
sich alsbaldt mit zwiilff seiner hesten Pferdt, Kleinoten unnd Wagen auffgeTnacht, auss Siebenbiirgen zum Gross Cantzler in Polen zu begeben, unnd allda
Hilff wider den Wallachen zusuchen, in welchem aber ungefehr ein Fewr
rausskommen, dardurch zween seiner Wagen, Ross und alle andere Sachen
N
erbronnen,
Mihai Viteazul ordond ingroparea trupului lui Andrei Bthory.

Michael Weyuoda auss der Wallachey lest des Cardinals Bathorys
Leichnam zur Erden bestiittigen49).
49) Cf. A. Veress, Documente, vol. VI, p 12 13, Nr. 13.
www.dacoromanica.ro
278
MIHAIL P. DAN
(p. 151-152). Der Michael Weyuoda hatte auch des Cardinals Bathorys
Leib fleissig nachsuchen und er solchen bekommen, zu Weissenburg in einem
Closter allda er Cardinal zuuor fiir seinen von Sigismund Bathory enthaupten
Brudern ein stattliche Begriibnuss bawen, und jhn darein legen lassen wollen,
zur Erden bestittigen lassen, auch selbst mit zur Begrabnuss gangen, und jhm
dieweil er ein schner Herz gewesen, die Zeit und Gelegenheit aher so
ubel angelegt, hoch beklagt, mit Vermelden, da er jhn gefangen bekommen,
er jhm am Leben nichts gethan, sonder allein der Kay. May uberschickt
haben wollte.
Gemelter Cardinal Bathory hatte ahn seinem kleinen Finger ein Diamant Ring getragen, welcher im sampt dem Ring abgeschnitten worden,
wer es aber gethan, kiindte man nichts wissen.
.Solie romdrai la Pilsen.
allachische Botschaft zu Piilsen hey der Kay. May. ankommen, welche
Jhrer May. die Schliissel zu Siebenbiirgen und anders mehr praesentiert50).
(p. 153). Den 13 Jenner ist die Wallachische Botschafft zu Nilsen mit
20 Personen bey der Kay. May. angelangt, die haben derselben die Schliist.se zu dem Landt Siebenbiirgen, 4 Fahnen uud das Pferdt, so der Cardinal
Lathory selbst geritten, praesentiert, welches Pferdt am hin und wider von
dannen fiihren ein Schrey in andern gelassen, dass sich Jhr Kay. May. zunt
dritten Mal mit halbem Leib under das Fenster gelegt, demselhigen zugehOrchet und wol besichtigt, welches man fiir ein got Omen gehalten.
Turcii i Polonii vor ad repurtii pe Sigismund Bdthory in Transilvania si sii
ajute Moldova.
Der Grosstiirck unnd Kiinig in Polen wollen den Sigismund Bathory

wider in Siebenbiirgen einsetzen51).
(p. 155-156). Umh diese Zeit wurden zu Clausenburg in SiebenbUrgen etliche Polacken, so das Landt auss Kundschaf ft wollen, eingezogen, (lie
gahen auss, dass Sigismundus Bathory bey etlich seinen guten Freuuden in
Siebenbiirgen gewesen, jetzunder sich aber auff den Polnischen GrUntzen
mit einer anzahl Reutter befinde, wie dann der Wallachische Weynoda den
Cantari52) Michael gewesten Richter zu Clausenhurg in der Kammer mit
50) Cf. C. Gllner, Faima thzi Mihai Viteazul in A pus, p. 266 si p. 273.
51) Relatia este uu amestec de Fuggerzeitungen din Codex 8973, fol.
25, fol. 32. Cf. la A. Veress, Documente, VI, p. 16, Nr. 17 si p. 30, Nr. 30.
52) Corupt pentru Katona.
www.dacoromanica.ro
MIHA1 VITEAZUL IN CATEVA BRO$UR1
GERMANE CONTEMPORANE
277
der Faust erschlagen,
dieweil er Sigismundum Bathory etlich mahl bey

macht zeiten in seiner behausung allda heimlich auffgehalten. Und liesse
der Grosstiirck zu Constantinopolli viel Kriegsvolck werben, in die Moldaw
zu schicken, nicht allein des Intents den Sigismundum Bathory wider in
Siebenbiirgen ein zu setzen, sondern auch dem Moldawischen Weyuoda wider

den Wallachen (so die Moldaw anzuffalen, sich vernemmen lassen), Hii lff
mind Beystandt zu leisten. Gleichwol der Knig auss Po len die Kay. May.
ermanen unnd verwahrnen lassen, im fall der Wallach sein fiirnemmen gegen
der Moldaw ins Werck, setzet, wurde er verursachen, dass theils Polacken mit
dem gewesten Fiirsten Sigismundo in Siebenhiirgen, und theils in Schlesien
fallen, und einen newen Krieg erwecken wiirden, derwegen Jhr Kay. May.
den Wallachen mit einem eignen Curier von seinem fiirnemmen abgemanet,
mit dem Anhang, dass der Wallach darfur den Tiircken in sein Landt fallen
sollte.
IIL
Jacob Friedlieb, Historicae relationis Continuatio dass ist Eine Historische Beschreibung, etc. Colin, Wilhelm Liitzenkirchen, 160053).
Praga, Biblioteca manfistirii Strahov, Sign. A R XVIII 27.

[Noemvrie 1599].
InIrtingerea lui A. Bthory. Ocuparea Transilvaniei.
Cardinal Bathory wirdt in Siebenbiirgen geschlagen54).
(p. 39-40). Dannach sich Cardinal Bathory des Fiirstenthumbs
Sie-
benbiirgen. wider die vorige Vertriig, auch angebottene giitliche Tracta-
tion, gantz unnd gar underzogen und der Kay. May. entziehen wollen, hat
sich en(llich Michael Weyda in der Wallachey, der sich vorlengst auch auff
der Kay. May. seiten erklert, und feqt gehalten, mit entlichem Kriegsvolck zu Ross und Fuss gefasst gemacht. Und zum ersten bey Tergewitsch55),
a. obbemelter Wayda residirt, sein zu jhm gestossen allerley besoldte Soldaten zu Ross und Fuss in die 60.000 starek. Von dannen ist Er den 22
55)
Citat $i la C. Gii liner, Fainta liii Mihai Viteazul in Apus, p. 183
181, Nr. 80.

54) Cf. en relatia italianii, mult asemiltaitoare: Relatione dell'acquisto
1599 la C. Giillner, Faima lui Mihai Viteazul in Apus,
di Transilvania .
p. 261-263. Este insii$i relatia trimisii de Mihai Viteazul arhiducelui Matia,
din Alba-Inlia, in 12 Noembrie 1599. Cifrele, in parte, sunt modificate de

Friedlieb.
55) Tirgoviste.
www.dacoromanica.ro
278
MIHAIL P. DAN
negst verschienes Monate Octobris sampt seinem Landtvolck, so mit gemelten

Soldaten in die 100.000 starck worden, auff dem Marckt Ploest gezogen..
Aida hat er sein Kriegsvolck in 3 Theil aussgetheilt, auff Hermanstat hat

er geschickt 18000 zu Ross und Fuss, auff Brascho56) 8000 Heyducken, nnd
200 zu Ross, mit dem ubrigen Kriegsvolck, sampt 80 Stuck gross und klein
Geschiitz, ist es auff Buzawaras57) gezogen. Den 26 Monate sein alle drey
hauffen auff der Tremmischen") Heyden, so zwo meil wegs von Hermanstat ligt, zusammen gestossen, daselbst ist der Nuncius Apostolicus neben
zweyen Landleuten als Bogathy Meinhard") uud Sechkel Moyses66) als.
Abgesandten zu jhm Wayda kommen, jhm lang angezeigt, dass gedachte
Botschafft von J. Kay. May. einen ernstlichen Befehl habe, dass der Michael
Wayda sich zu ruhe begeben, unnd auss dem Landt Siebenbiirgen ziehen solle,.
wie nun darauff er Wayda J. Kay. May. allergnedigst gefertigten befelch zit
sehen begert, haben sie geantwort, gemelter befelch seye nicht bey jhrem
hnden, sander der Cardinal Bathary habe jhn bey sich, hat der Wayda
jhnen wider zu Antwort geben, er habe von J. Kay. May. einen anderit
befelch in seinem Busem, dem wolle er getrew und gehorsamlich nachkommen und J. Kay. May. seine getrewe Dienst erzeigen. Darauff der Nuntius
l_edachtem Herrn Wayda auffs hchst unnd umb Gottes willen gebetten, er
none denselben tag, nemblich den 27 Octobris einen stillstandt mit seinem
Kriegsvolck halten, es miigte der Cardinal sich entzwischen etwas bessers bedencken, damit die sachen villeicht zu einem gewiinschten End kommen
miigten.
Is er sich aber under dessen niehts erkleri und gedachter Nuncius
denselhen Tag widerumb zum Cardinal unverrichter sachen gezogen, ist
der Wayda den 28 Octob. in festo Simonis et Judae, an welchem Tag der
Noncius frue wider zu jhm kommen (den er bey seinem Sohn ohne einige
antwort hiss auff weilern bescheid verwahren lessen) mit seiner gantzer
meat und gewalt wider die Siebenbiirger und den Cardinal, so nur ein Vierlel Meil wegs von jkme zu Feldt gelegen, geruckt umb 9 Uhren des Morgens
am selben tag hahen sie zusammen getroffen, (lie Scharmiitzel oder Schlacht
hat fiinff Stund lang gewehret unnd ist der Cardinal hiss auffs Haupt geschlagen worden. Gemelter Cardinal ist in die 25000 ausserlesener Man starck
genest, darunder auff der Walstat 2000 und druber todte Siebenbiirgische
Crper sein gezelt worden. Lebendig sein uber (lie 1000 gefangen, darunder
Cornise Caspar einer, der ander Rawassy Gag"), den er atracks niderhawen
56) Brayov.
57) Buziiu.
Selimbilr? In relatia italian Tomison.

") Bogithy Melchior.
60) Szkely Moise.
") Ravazily Gh.
www.dacoromanica.ro
MIHA1 VITEAZUL IN CATEVA BRO$UR1 GERMANE CONTEMPORANE
279
lassen. Hernach seind sie in das Siebenbiirgische Lager gefallen, da tie 45

Stuck Geschiitz, und viel giiter von Gelt, Kleidern, Rotten end Zelten hekommen. Nach diesem ist der Wayda auff Weissenburg gezogeu, und ehe er
dorthin gelangt ist jhm die Spanschafft sampt den Inwohnern der Statt
Weissenhurg mit grosser Verehrung ein meil wegs entgegen kommen, und jhu
mit grosser Reverentz gen Weissenburg gefiihrt, allda und in alien 7 Stitten hat man viel frewden Schiiss gethan.
Dem Cardinal hat er nach erlangten Victoria in die 12000 Man alle
Strassen und Weg nachgeschickt und ist grosse Hoffnung er seye gefangen
worden. Den 4 Novetnhr. hat sich die Statt Clansenburg, wie sie der Waywoda auffordern lassen, willig ergeben und seinen ein Ban Michaaltscha
mit 100 Personen hinein gelassen. Von dannen sein sie auff Somoche Wivar")
gezogen, oh sich selches Schlos ergehen ist noeh unbewitst. Die ubrige Landschafft hat Bich gantz und gar ergehen. Under seinem Kriegsvolck haben sich
in die 3000 Tiireken unnd Tartarn, die sein alle Christen worden, unnd
hahen gntwillig Weih mid Kind in die Wallachey gebracht. Also ist dass
Fiirstentumh Siebenbiirgen durch Michael Wayda in der Wallachcy in namen
der Kay. May. eingenommen, welche die zwey vorhin dem Siebenhiirgen
transportierte Fiirstenthumb in der Schlesien neben 50000 Thaller jahrliehez
einkommens gleichwol an sieh behalten.
Uciderea lui A. Bthory.

Cardinal Bathory in Siebenbiirgen wird in der flucht todt geschlagen.
(p. 46). Nachdem erzehlter gestalt der Cardinal Bathory Russ Siebenbiirgen die Schlacht verlohren *und selb sichernin die Moldaw (lichen wollen,
haben jhn die Siculi todt gesehlagen unnd den Kopf ahgehawen, welcher
folgents sampt dem COrper dem Michael Wayda zuhraeht, der jhn folgents zu Weissenhurg mit beklagen, weil es ein schn person gewesen. Uher
dem lincken Aug jat Er ein wunder gehaht, ohs mit einem Faustharnmer
geschlagem were, noch eine im gniek, an seinem kleinen finger hat Er einen
schiinen Diamants Ring gehaht, welcher jhm sampt dem finger ahgesehnit,..
ten worden.
Decemvrie 1599.
Solie a lui Miltai Viteazul la Irnpiirat. Steagurile hzate dela A. Bthory-.

Wallachische Botschafft an die Kayserliche Mayestat.
(p. 58). Gleieh fiir dem H. Christag sein zween Wallachische Ahgesandten auff Wien kommen, die hahen mit sich hracht dess enticibten Car-
62) Gherla.
www.dacoromanica.ro
280
MIHAIL P. DAN
dinals auss Siebenbiirgen Leibrosz, darauff ein Sarneter Ungrischer Saud,

mit Go lt beschlagen und emit rote Sammete Decke gelegen, auff derr einer
seyten ein vergiilter Pusikan gehenct. Item, vier Fahnen, der erste und
frnembst ist gewesen von roten doppel Tafft, wie ein Reutterfahne mit
langen Zipffen, geziert mit giilden Flammen und in der Mitte das Siehenbiirgische Wapffen mit Golt. Der ander Fahn ist weiss mit einem roten
Creutz. Der dritte mehrentheils rott mit grossen langen weissen streichen,
und gross, als hette er den Heyducken oder Fussvolck zugehiirt. Der vierdte
ganz gelb gewescu, die hat man am H. Christenabend in der Kayseri. Mayt.
Burg daselbst ffentlich lesen lassen, aber nicht da gelassen, Bonder haLens (lie Botschafft mit sich zu J. Kay. May. gefiihrt.
IV.
M. Eytzinger, Historicarum Relationum Continuatio oder Historische
Beschreibung, etc. Colin, Gerh. Greuenbruch, 1600.
Praga, Biblioteca Mnstirii Strahov, Sign. 4 R XVIII 27.

[Aprilie 16001.
Miltai Viteazul se pregateste s atace Moldova.

Der Weyunda auss der Wallachey zeucht dem Weyuoda auss der
Moldaw, Sigismundo Bathory und den Polen entgegen63).
(p. 8 9). Djeweiln die Tartarn an der Siebenbiirgischen Griintzen nit

allein zurauben und brennen angefangen, sondern auch wie der Wallach
gewisse Kundschafft hatte, dass Sigismundus Bathory mit Hilff der Tiircken,
Tartarn, Moldawen unnd Pollagken in Siebenbiirgen einzufallen vorhabeus,
hat sich gemelter Wallachische Weynoda starck geriistet, jhnen in die Moldaw entgegen zuziehen, wie er dann auff 17 Aprilis siben fiirneme Sibenbargische Herren au sich erfordet umb mit denselben unnd andern Herren
suberatschlagen, wie die Sachen anzugreiffen, darauff er an alien Orten
befohlen sich fertig zu halten, dem ist alshald viel Volck zugezogen, darunder
auch ein fiirnemer freybeuter Boa Nouock64) genannt, welcher von den
Freyheyducken ein grossen zulauff und allbereit 4000 derselbigen beysamen
hatte, auch noch 4000 jnner wenig tagen verwartende mit dem erbieten,
in kurtzer zeit etwas fiirnemes zuverreichten. Und ist der Michael Weyuoda
den 24 Aprilis mit 20 Stile. Geschiitz nach Cronseatt verruckt, ein theil aber
seines Kriegsvolck hatte er nach Nessen65) zugeschickt, ward allbereit 80.000
65)
Cf. A. Veress, Docutnente, VI, p. 90, Nr. 86 si p. 92, Nr. 88, res-
pectiv Fuggerzeitungen, Codex 8973, fol. 159 10 fol. 181.

04) Baba Novae.
65) Bistrita.
www.dacoromanica.ro
MINA! VITEAZUL IN CATEVA BROWRI GERMANE CONTEMPORANE
281
starck, der mehrertheil starcke wolgeriiste und erfahrene Manner, welche
sich auch tglich mehrten.

[Mai 1600].
Cucerirea Moldovei. Asediul Hotinului.

Michael Weyuoda auss der Wallachey nimpt die gantze Moldaw
mit gewalt ein, schlecht den Jeremiam Weynodam und Sigismundum
Bathory darauss und arschlegt jhnen vil Volcks").

(p. 11--12). Den 15 Maij kamen gewisse Zeitung gen Meggiesch in
Siebenbiirgen, dass der Michael Weyuoda auss der Wallachey in die 90000
starck, als nemblich 38000 Schatzen, 3000 Cossaggen, 40000 Rzische Pferd,
4000 Mier und 4000 Freybeuter under dem Hauptmann Backs Manock")
mit grosser eyl uber daas grosse und enge Gehurg, ohne alle feindliche be,
regnung oder widerstandt ankommen, allein dass er sampt seinem Volck
und jhren Pferdten, auff diser reiss, uber auss grossen hunger erlitten, dass
sie (lie Wetter von den baumen essen miissen, dann seine feind zuvor allo
Proviandt im gantzen Land zu sich genommen. Ms nun Joremias Weyuoda
auss der Moldaw und Sigismundus Bathory des Wallachen eylendt ankunfft
und grosse tnacht vernommen und sie jhine zubegeguen an Volck noch zu
schwach gewesen, haben sie sich eylends auss der Moldaw zuruck nach den
Polnischen Griintzen begehen, alda sich weiter zustercken und alsdann, dem
Wallachen zubegegnen, dann oh woln der Moldawisch Weynoda beym Gross
fiiircken starck angehalten, er jhme 1000 Cronen und Volck wider den
Wallaehen zu Hlff schicken soil, ist jhrne doch das Gelt ahgeschlagen unnd
allein Volckhalff zugesagt worden.
Der Michael Weyuoda aher hat alsshald (len grassen theil der Mol*law eingenommen, welchs er umb sovil desto mehr thun kannen, dieweil
er 'Licht allein das Landvolck in der ersten Furia mit Verbronnung viler
schner Marckt und Drffer sehr ersehreckt, sonder auch der Jeremias
Weyuoda sein underthanen gar hoch heschwerdt, dass ein jeder monatlichen
jme ein ducaten geben miissen, und was er also an Partschafft zusammen
bringen kanden, nach Po ln geflehnet, dardurch jme die underthanen gar
feind und gehessing worden.
Was un also Michael Weyuoda in der Moldaw nit lang verzogen, solider nachdem er zuvor an der Kay. May. Comissarien hegert, einen jrer far66) Cf. A. Veress, Documente, VI, p. 101, Nr. 96 (Fuggerzeitung, Codex
8973, fol. 187), p. 115-116, Nr. 108 (Fuggerzeitung, Codex 8973, fol. 218) oi
p. 122, Nr. 115 (Fuggerzeitung, Codex 8973, fol. 245). Pentx atediul flotinu-
lui Cf. si Carol Gallner, Faima lui Mihai Viteazul in Apus, p. 274.
") Baba Novae.
www.dacoromanica.ro
282
MIHAIL P. DAN
nembsten diener, der sich hey verhoffenden fiirfallenden treffen befinden

und alsdann solehen verlauf fideliter referirn solle, ist er in die 40.000 starck
uff dem Jeremian Weyuodan auss der Moldaw und Sigismisnd Bathory zuf ezogen, dieselbe (wie ein Wallachischer Curier so vom Michael Weytioda
zu jhrer May. geschickt, und den 1 Junij zu Presslaw68) durchpassirt, angezeigt) den 18 Maij hey dem Schloss Othunij") unnd Fisiss Nesster in die
30 tausend starck, von Moldawern, Pollagcken, Tiircken mid Tartaren ausserlessenes Kriegsvolck angetroffen, mit denselhen von 10 Uhren mittags
hiss ahendts geschlagen, endtlich, ungeachtet der gegentheil sich auch mit
grosser Verwunderung gantz ritterlich gehalten, hat der Wallach die Victori erhalten, mid seinen Feind in die Flucht getriehen, dero hey 8000 und
der Wallachen anff der andernseyten hey 2000 geblieben, audi viel in der
Flues Nesster ersoffen.
Und wiewol vor diesem aussgehen worden, dass Sigismundus Bathory
under anderen flachtigen sich in en Schiff salvirt und als solches von der
darinn fliehende mange gesuncken im Nesster ersoffen seye.
So zeigte jedoch dieser jetzige Curier an, dass er Bathory mit 40 Pferdten aussgerissen, deme der Michael Weynoda mit 400 pferdten nachgesetz,
dem Pass (lurch den Russ Nesster zu eylen lassen, ob er jhne bekommen
mchte. Von Jeremia Weynoda Ether hette man kein eingentliche Wissenschafft, wo derselbe hinkommen, gleichwol ettliche der Meinung, er seye in
(ler Schlacht umhkommen oder in dem Nestter ersoffen, welchem der Wallach fleissig nachfragen und suchen lassen.
Von Craccaw") aher wurde gechrieben, dass gemelter Jeremias Weyuo-
da und Sigismunlus Bathory listig entronnen und heym Gross Cantzler in

Poln ankommen seyen.
Under anderer grosser Beuth, so der Wallach dem Moldawer abgenom-
men, babe man viel Malvasiern) bekommen nod also der Michael Weynoda
das gantze Land Moldaw einhekommen dsid anjetzo zu Sutschina"), da
zuvor der Jeremias Weyuoda Hoff gehalten, residire.
Und dass viel Moldawer, die es mit dem Michael Weyuoda gehalten in
Siebenhiirgen gezogen, welche aber der mehrertheil von den Siebenhiirgen
im Land hin und wider erschlagen worden.
Nach solchen seye der Wallach mit seinem Kriegsvolck in Podolien
(so (1em Konig suss PoIen gehiirig) gezogen, derowegen der Kiinig starcke Edickt
zum auffhot und gross jammer und geschrey aussgehen lessen, such desswegen der Kayserl. May. die SchuId gern zuMessen und zulegen wolte.
66) Breslau.
") Hotin.
") Cracovigi.
11) Vin he Malvasia.
12) Suceava.
www.dacoromanica.ro
MIFIAI VITEAZUL IN CATEVA BROWRI GERMANE CONTEMPORANE
283
[Iunie 1600].
Logofittul lui Mihai Viteazul sechestreazii in Cluj pe comisarii imperiali.
Des Wallachen Statthalter zu Claussenburg will der Keyser lichen Commissarien keinen auss der Statt Lassen78).
Den 20 May ist der Logofet Statthalter, zu Claussenburg von dem

Michael Weywoda ankommen und als die Key. Commissarien daselbsten von
den Jesuiten in ein Closter ausser der Statt74) auff die Nacht gebetten
worden, hat doch gemelter Statthalter dieselben, wie auch Herrn Ziggel,
welcher den 22 May in ein Garten ausser der Statt fahren, nicht zum thor
hinauss lassen wllen, sondern jhme sagen lassen, es weren Grten genug
in der Statt sich darinnen zul erlustigen, auch entlich dess andern tags
jhnen enthotten, er hahe befelch die Statt-Thor fleissig zuhewahren und
der Herren Comissarien keinen hinauss zu lassen, class sie also sampt fiir
gefangen gehalten wurden, derowegen des Herrn Pezen mit verlangen verwarteten der Hoffnung dass selhiger von Key. May. alien richtigen beseheidt
hahen solte.
V.
M. Eytzingeri, Historicarurn Relationum Continuatio oder Historisehe

Bescltreibung, etc. CglIn. Gerhardt Greuenbruch, 1601.
Praga, Biblioteca mfinfistirii Strahov, Sign A R XVIII 27.

[Septemvrie 16001.
Situatia grea a lui Mihai Viteazul in Transilvania pi Moldova.

Lupta deM Mirislau.
Wallachiseher Weyda wirdt von Herrn Georg Basta, Obersten in Ober Ungern
geschlagen und auss Siehenhargen vertriehen.
(p. 5-6). In vorigen meinen Historischen Erzehlungen ist offtermals

vermeldet worden wie Herr Basta, Rom. Kay. May. Kriegsohersten in Ober
Hungern, den Michael Weyuoda auss der Wallachey offtermals ermanet,
dass er von dem Land Siebenhargen ahtretten, timl jhme auf befeleh des
Keysers einraumen solle, welches aher gemelter Michael Weyuoda nit eingehen, sondern dasselhe Land Siehenhiirgen wider der Kay. May. "Vi Men
73) Cf. A. Veress, Documente, VI, p 126-127, Nr. 120 (Fuggerzeitung.
Codex 8973, fol. 238).
74) M5n5stirea iezuitilor dela Kinistur, lfingii Cluj (Cf. A. Veress,
Documente, VI, p. 126, nota 1).
www.dacoromanica.ro
284
MIHAIL P. DAN
demnach er aber vil Siebenbiirgische Herrn, theils gar

unverschulter sachen, theils aber schlechter ursachen halben erbiirmlich hinrichten lassen, und dann auch den Jeremiam Weyuodam auss der Moldaw
vertrieben, und viel der Polacken, so dem Jeremia Wevuoda bey gestanden,
wie hievorn gemeldet, erschlagen, hat er dadurch verursacht, dass nicht
allein viel Siebeuhiirgische Herrn darunder auch der Ziiggel Moses, so vor
diesem dess Wallachen Feldobrister gewesen, mit etlich hundert Siebenbiirgischen vom Adel dem Sigismundo Bathory zugezogen, sonder auch das
gantze Land Siebenbiirgen seiner tyrannischen Regierung halber wider jhne
erbittert worden, dass er sich weder gegen den Siebenbiirgen, noch seinen
eignen Cossacken nichts guts zuversehen hatte, wie sie dann zu Siebenbiirgisch Weissenburg einen Scharmiitzel under ein ander gehalten, darinnen
guberniren
uber 400 todt geblieben, darumb er Michael Weyuoda dieser Zeit durch
mancherley scharpffc Wind angewehet wurde, dass er nicht allein den
uherzug von Tiircken und Tartarn, sondern auch von Sigismundo Bathory,
dem Jeremia Weyuoda auss der Moldaw und den Pollacken, so in grosser
Anzahl in der Moldaw wider jhne zu kriegen -beysamen, zugewarten hatte.
Welche Gelegenheit Herr Georg Basta Oberster in Ober Hungern auch
ersehen und sein Kriegsvolck zu Ross und Fuss in die 30 Tausent starck,
derunder 10 Tausent mit Copien zusammen versamblet, mit denselben den
13 Septembris ZU Claussenburg ankommen, allda er von den Siebenbiirgischen
Stiinden stattlich und herrlich empfangen wordcn. Nach welchem er den 16

Septembris auff den Michael Weyuodam, der Bich ausser Weissenburg zwo
meil an einen Pass in die 18 Tausend stark befunden, zugezogen, des
Intents seine Macht zuhrechen und jhne dardurch zu mehrerm Gehorsamb zu
bringen. Wie es dann alle Wallachen, Wizen und Juden, so sich Weydisch
hefunden, niderhawen lassen. Als der Wallachische Weyuoda solchen ernst
gesehen, hat er sich zur Gegenwehr gesetzt, erstlich mit den Keyserischen
und Siebenbiirgischen starck gescharmiitzelt, endlich mit jnen viillig getroffen,
in welchem Treffen- dem Wallachen 4000 Mann erschlagen, und er sambt den
ubrigen in die Flucht getrieben worden, also (lass Herr Georg Basta die
Victoria erhalten, such 12 Stack Geschiitzt erobert und fast gantz Siebenbiirgen under seiner Gewalt gebracht. Er Weyda hat durch den Fluss Marusch75) gesetzt, wohin er ber weiter kommen, wie er zum Crentz krochen
und dann auch mit Sigismundo Bathory, Moldawen und Pollacken geschlagen, son hcrnach angezeigt werden.
Noemvrie 1600.
Mihai. Viteazul este atacat de S. Bdthory, de Poloni 0 de Moldoveni.

Victoria rilmfine a lui Mihai Viteazul. Cautd ajutor la impdrat 0-0 trimite
sofia i liul ca ostayeci in Transilvania.
") Mures.
www.dacoromanica.ro
MINA! V1TEAZUL IN CATEVA BRO$UR1 GERMANE CONTEMPOPANE
286
Der Wallach wirdt erstlich von Pollaggen und Sigismundus Bathory geschlagen, hernach aber werden die Pollaggen und Sigismundus Bathory noch
hirter geschlagen76).
(p. 17-18). Hievorn ist gemelt wie sigh die Pollacken, Moldawer und
Sigismundus Bathory wider den Michael Weyuodam zusammen gerottet, die
haben nur denselben (nach dem er von dem Keyserischen Kriegsvolck in
Ober Ungarn, wie gleichfals hievorn angezogen, geschlagen worden) zwischen
dem Wallachischen und Siebenbiirgischen Gebirg angetroffen, jhme erstlich
in die Flucht und jhme vil Volcks erschlagen, der hatte sigh aber alsbaldt
wider versamblet und auff die Pollacken, Moldawer und Sigismundus Bathory
zugezogen, dieselben widerumb hiss Huffs Haupt geschlagen und erlegt jhre
fiirnemhste Hauptleut gefangen unnd den Feldhauptmann hart verwundet.

Weil nun dieser Michael Weyuoda sahe, dass er an alien Orten fendtlich
wolte angegriffen werden, hat er an die Kay. May. Gnad und Hilff begert
und damit jhr May. Jme desto besser getrawen mchte sein Weib, Sohn und
gantzen Schatz dem Keyserlichen Statthalter in Siebenbiirgen, Herrn Georg
Basta zu Geysel iibergehen, derowegen Jhre May. befohlen, jhme von darause Hilff zuleisten und jhne nit zuverlassen. Dieweilen sich auch die
Keyserischen in Siebenbiirgen von Sigismundo Bathory eines Einfals besorgten, haben sie das Kriegsvolck allenthalben auff die Pass ausgetheilt, damit
es mit den Pollacken nicht einbrechen knde.
Decemvrie 1600.
Mind Viteazul a sosit la Viena in drum spre Praga.

Michael Weyuoda will sich bey der Key. May. persnlich einstelledth).
(p. 23). Auff 25 December's) ist der Michael Weyuoda mit 70 Pferdten
und vielen ansehenlichen Leuthen selbsten zu Wien eingeritten, welchen Jhr
Durch. Ertzhertzog Matthias stattlich empfohlen und verehren lessen, der
wolte vollends nach Praag und sigh bey der Key. May. persnlich einstellen
und entschuldigen. Dahin auch Ertzhertzog Maximilian den 5 Januarii ankommen.
Februarie 1601.
Mihai Viteazul mtihnit de soarta so(iei si a liului situ. A plecat spre Praga,
unde a sosit in 23 Februarie. Mania unora din suita lui Mihai Viteazul.
76/ Reproduce cu mici deosebiri Fuggerzeitung, Codex 8973 fol. 589
ap. A. Veress, Documente, VI, p. 268, Nr. 243.
77) Cf. C. Giillner, Faima lui Mihai Viteazul in Apus, p. 281.
78) De fapt Mihai Vitcazul a sosit a sosit la Viena in 12 Ianuarie 1601
(Cf. A. Veress, Documente, VI, p. 293 note).
www.dacoromanica.ro
286
MIHAIL P. DAN
Der Michael Weyuoda auss der Wallachey ist sehr hekiimmert umh sein
gefangen Weib und Sohne und wirdt gen Prag gelassen.
(p. 31). Als auch der Michael Weyuoda auss der Wallachey solche
leydige Zeitung, sonderlich aber, dass sein Weib und Kind vom Siebenbiirger
gefangen seyen, vernommen, hatte er sich sehr daruher hekiimmert, mit
.Anzeigen, dass er solches zuvor wol besorgt, auch etlich mal propheceyet
habe, jedoch getriiste er sich discs Land mit wenig Volck wider zu erobern,
dann er dieses Volcks und Landsart wol erfahren. Der ist darauff nach
Prag gelassen worden unnd (len 23 Februarii mit 35 Personen alda ankommen, so von der Key. May. frey gehalten wurden. Desselbigen Leuthen ist
gleich die erste Nacht ein gross Ungliick zugestanden, dann als sie sick des
Abendts vol getruncken, haben sfe wie sie schlaffen gehen wllen, emit Kolfewr Huff einem grossen Eysengeschirr in Jhr Schlaffkammer getragcn, daruber sie entsehlaffen, nach dem aber dass Gewelb eller Orten heschlossen
gewesen, dahero der Dampf nicht hinauss kommen knden, also hat man
(less andern tags zween seiner Diener im Beth todt funden und legen noch
jhre fiinff darvon Behr kranek").
VI.
Jacob Friedlieb, Historicae Relationis Continuatio, das ist Historische

Beschreibung, etc. Cii lln, Wilhelm Liitzenkirchen, 160180).
Praga, Biblioteca manastirii Strahov, Sign. A R XVIII 27.

Aprilie 1601.
Mihai Viteazu: a plecat din Praga.

Michael Weyda von Key. May. nach der Wallachey ahgesandt.
(p. 7). Michael Weytla ist mit guter Satisfaction von Key. May. abgefertiget worden, unnd sein Weg genommen nach (ler Wallachey, sein Sohn
und Gemahel hey Key. May. als Geissler'hinderlassend81).
in) Pitania aceasta este relatatir 4i de Th. Meurer, Relationis historicae Continuatio. Herbstmess 1601, p. 112 113 ap. C. Giillner, Faima lui
Mihai Viteazu1 in Apus, p. 282-283. Vezi i Hurmuzaki, Documente, p.
1153, Nr. MDCLXXIII, Praga, 24. II. 1601. Cf. si P. P. Panaitescu, MiIiai
Viteazul, p. 240.
8) Citat si la C. I. Karadja, Ziare contemporane despre batalia dela
Gurusliitt in Ac. Rorn. Mem. Sec. 1st. Seria III, Torn XXI, Bucuresti, 1939,
p. 182-183, Nr. IX.
81) Inexact, ciici, dupl cum stim, sotia i fiul lui Mihai Viteazul se
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL IN CATEVA BRO$URI GERMANE CONTEMPORANE
287
Aprilie 1601.
Sigismund Bdthory revine in Transilvania.

Sigismund Bathory entweicht in Siebenhiirgen.
(p. 8). Sigismund Bathory ist simb diese Zeit heimlich auss der Moldaw
entwiehen, und allein mit 10 Pferdten in Siebenhargen ankommen, welchent
gestracks Riehisch, Oberster in der Vestung Wivar, solche ubergeben: darauff hat er Bathory ein langes kliigliches Schreiben Herrn Georgen Basta,
Itie es jhme aller Ortter so ubel ergangen zugesandt, mit gehorsambster Bitt,
Jhre Key. May. WO llen JIAne Bathory das, so er wider sie gesiindiget, nicht
allein verziehem, sondern auch gnlidigst erlauben, dass er ein Botschafft
an Key. May. schicken, und umb Goad bitten m6ge, die sich dann, an Statt
seiner mit deroselben versiihnen solten. Dann er die Zeit seines Lebens wider Jre May. noch die Christenheit nichts zu thun, sondem mit Gut und Blut
bey dero zuhleiben und zu zusetzen, sich von neuwen zuverbinden geneigt
seye.
In lie 1601.
Sigismund Boit/tory se pregiiteste de luptii.

Sigismundus Bathory entweicht in Siebenbiirgen und riistet sich zu Feldt82).
(p. 22-23). Sigismundus Bathory nach dem er widerumb in Siehenbiirgen angelangt, hat ein zimliche Macht zu Ross und zu Fuss zuwegen hracht,
meisten theils Landtvolck, mit welchen er sich an die Grintzen begeben
in Meinung etwas in eil zuversuchen. Seindt jhm aher die keyserischen alzeit vorgezogen, und sich zu Moitin gelagert, alda %itch dann Herr Basta und
Michael Weyda wol verschantzet und erwarteten der Schlesischen Reuttern.
Ala nun solches der Siebenbiirger vernommen, hat er sich unversehener
'Weiss mit seinen Kriegsvolck auff gemacht und seinen Weg wider uber das
Gehirg Mosesch83) genommen. Von seinem Kriegsyolck entlieffen taglich
in die 50 andt wol 100 in der Kayser lichen Lager, besorgendt es mchte mit
Sigismundo ein batten Aussgang gewinnen, under welchen sich auch viel
vom Add befunden, so sollen such die Freyheiducken dem Gulaffi Laslo84), so mit dem Siebenbiirgen hielte, ein Castell gepliindert und jhme
aflau in Transilvania. Cf. A. Veress, Documente, VI, p. 348, Nr. 328 si C.

Gallner, Fainia lui Mihai Viteazul in Apus, p. 283.
82) Cf. A. Veress, Documente, VI, p. 396-397, Nr. 377 (Fuggerzeitung,
Codex 8974, fol. 547).
83) Meses.
84) Gyulaffy Liszl.
www.dacoromanica.ro
28
MIHAIL P. DAN
alle seine Sachen weggenommen habeu, sampt seinen
118rwagen, so eben
dazumal dahin gekommen, auch in die etlich hundert Stuck Vieh mid Rosa
hinweg getriehen hahen: also das jhme dess Siebenhargers Gemeinschafft ubel
bekommen.
3 August 1601.
Gupta dela Gorosldu.
Sigismund Bathory wirdt geschlagen und auffs haupt erlegts5).
(p. 36-38). Nach dem der meineidige Sigmundt Bathory, welcher seine
Pflicht, damit er sich zuvorderist Gott dem Allmechtigen, der Rmischen

heyserlichen Mayestet, dann der gantzen Christenheit, hiichlichen verbunden, gantz unnd gar in Windt geschlagen, vergangener Winderts Zeit einen
uhversuchenen Einfall in Siebenhiirgen mit seinen Gehtilffen gethan unnd in
derselben Furia etzlich Schhisser unnd Viistungen durch beisprung und Praticken etzlicher an der Keyser lichen Meyestet jhme gleich meineidig worden,
er Siebenhiirger eingezogen, auch viel andere Siebenhiirgger mehr, welche
Jhrer Mayest. alls Jhrer Allergnedigisten Herrn getrew unnd hestendig geblieben, unnd zu diesem seincm busen fiirnemen und Practicirem durchans nit bewilligen wollen, niderhawen lassen, hat Er darauff auff alle mittel und wege
sich bedacht, wie er gantz Siehenbiirgen widerumh under seinen gewaldt bringen, und dasselhige uher gewaltigen mchte. In massen er claim mit diesem sei
item frnehmen durchauss nit gefeyret, sonder baldt von derselben Zeit an,
Volck auss allerley Nationen, von Siebenbiirgern, Ungern, Moldauern, Ko.
sacken, Tartarn und Tiircken allenthalben zusammen gesamblet, allso das er
-bey achtzehen Tausent Reuttern neben vielen Fussvolck (darunder zwlff
Tausent Tiircken unnd Tartarn gewesen) bey sich gehabt, mit weleeher
seiner Macht, die in die viertzig Tausent starck sich befunden, er heruachmals ins feld gezogen, unnd sich nicht weit von der Vostung Boreskon
genandt, an den Siebenbiirgischen und Ungerischen Griintzen gelegt. Dieweil dann Michael Weida aus der Wallachey und Georg Basta Jhrer Key.
May. heidt Obrister uber deroselben Volck in Ober Ungern von diesem seinen fiirnemen gute Wissenschafft gehabt, haben sie mit einen gar geringen
heuflin jres Voleks, deren auch utter achtzeben Tausendt nicht gewest,
lff Gottes wider jhne geriist und mit seinem Volck under
sich mit der
85) Cf. A. Veress, Docunzente, VI, p. 426-430. Este reproducerea ziarului ceh, 0 bitted Zykmunda Bathoryho s Michalem Weydau Walassskym
a Gii-jim Bastau, etc. Praha, U dedice Jana Sumana, 1601. Vezi articolul
nostru: Ziar ceh corstemporan despre bdtdlia dela Gorosldu in Anuarul In.
stitutului de Istorie Nasionald, vol. IX, 1943-1944, p. 411-422.
88) Gorosliiu.
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL IN CATEVA BROWRI GERMANE CONTEMPORANE
289
(rwartung der Schlesischen zwey Tausendt Pferdt, gar offt gescharmiitzelt.

Als nun gedachte zwey Tausendt Pferdt den letzten Tag verwichenes MoHats Julij, das ist am Mittwoch87) vor Peter Kettenfeyer zu jhnen angelangt,
seindt der Wayda nod Basta alsbaldt sambt dem gant7en leger, gegen anget echtem Bathory fort geruckt, und wie er Bathory sein Leger auff einen
hohen Berg auffgeschlahen haben sieh these zwen gleichsfals auff einen
doch nidrigen Berg, dem Bathory gleich gegen uber gelegert. Da nun der
Bathory am Fraytag Peter Kettenfeyss88) zwischen ein unnd zway und

zwaintzig oder zwischen vbr nod fimf Uhr89) des halben zeiger nach
Mittag seinen Vortheil suchen, und sich mit seinem Volck under den Berg
ss enden wiillen, ist solches vom Weyda und Basta nit zugelassen worden, sondern hahen wider sich geriistet, Zn seinem leger mit jhror gantzen Macht geeing, er erstlich durch die Wallonen zertrenet und darnach gleich nmb zwai uml
zwaintzig, das ist umb fiinff Uhr, der Michael Weyda auff einer, unnd
Basta auff der andern Seitten, sein Kriegsvolck umbringet unnd dieweil
des Bathory geschiitz umb dem hohenberg, des Weyda unnd Basta Volck
durchauss niehts schaden knnen, sondern gentzlieh sey uberhohet: dess
Weyda und Basta geschiitz hergeben, als vom nidrigeren Berg, under
des Bathory Volck uberauss sehr grossen Schaden gethan, durch beystand
des Allmechtigen, darauff sich so manlich und ritterlich erzaigt, jhme Bathory hey eilf Tausendt Mann auffs haubt erlegt, die ubrige Bathorische
Macht zerstrewet und verjagt, sein gantzes Leger erabert, und darinnen
neben anderer unsglicher Peuth, acht und viertzig grosse Stack, uber anderthalb hundert Fahnen (dirvon Jhrer May. ein hundert und zehen Dinstags nach Laurentin aids Prager Schloss gehracht, Jhrer May. aufm Platz
in gemldtem Schloss offentlich presentirt und fiirgetragen worden), wie
auch seine dess Bathory Cantzeley, sampt vielen seinen geheimen sachen
uherkommen. Jme Bathory aber der auss dieser Schlacht kaumb mit einen
Ross entrunnen, wie such seinem hin und herzerstrewten Volck, seindt dess
Weyda und Basta Lent (under welchen bey der Schlacht uber zwey himden nit umbkommen) weiter in Siebenbiirgen hienein nach geedet.
Was dieselben ferner gutes aussrichten werden, das wirdt die Zeit auch
geben. Vor solche vom dem Allemechtigen der Key. May. und gantzen
Christenheit zum beaten verlihene Victoria will uns nun anders nicht gehiiren dann neben der Dancksagung Gott den Herrn auss grundt unsers
Hertzens umb weiteren Sig weder den Tiircken und andere der Key. May.
Feinde unauffagrlichen zu bitten.
87) Gresit in loc de Dienstag (Vezi A. Veress, Docuntente, VI, P. 429).
88) = 1 August (Cf. Idem, ibident, p. 429, n. 1).

89) De fapt intre cca 5-6 p. in., dup l. timpul cehesc.
99) Id est 14 Attgust 1601. (Cf. A. Veress, Documente, VI, p. 425, n.
i p. 429 n. 2).
19
www.dacoromanica.ro
290
IOAN DOM$A
August 1601.
Luarea Clujului.
Claussenburg erobert.
42). Nach erhaltener ictori gegn dem Siebenbarger, haben sich

eyda nach Clausseuburg begeben, welche fiir
Herrn Basta und
jhr Rantzon das Key. Herr 3 Monat par hatt ausszahlen miissen. Die andere
Stiitt ergehen sich nach und nach verhoffentliches solle Key. May. dab
(p.
alsbald
gantze Landt bald bemechtigen.
REFERINTELE LUI GIORGIO TOMASI DESPRE

TRANSILVANIA $1 TARILE ROMANE
de
IOAN DOM$A
Istoriografia roman& nu a cercetat personalitatea i opera

lui Giorgio Tomasi, protonotar apostolic i secretar al printului
dupa. cum se intituleaza el insuqi
Sigismund Bathori,
care a trait in Transilvania de pc la anul 1595 pana pe la anul
1599 sau probabil pan in anul 1602. In doua opere: Delle

guerre et rivolgimenti del regno dqIngaria e della Transilvania
si La Battoreal, el infatieaza evenimentele contemporane din
Ungaria i Transilvania, descriind in acelai timp regiunile i
popoarele cunoscute de el in cariera sa. Giorgio Tomasi face
parte dintre acele personalitati, care datorita interesului deosebit aratat de Papa Clemente al VIII-lea pentru Transilvania si
Tarile Romnel in lupta impotriva Turcilor, au fost martore
la evenimentele din timpul lui Mihai Viteazul i au lasat urmaqilor amintirea acestor evenimente in scrieri i rapoarte, me1) Titlul complet al acestor opere este urrngtornl: ,.Delle guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e della Transilvania. con succesj d'altre parti,
seguitti sotto l'iniperio di Rodollo, e MatIda Cesari; sino a:la creatione in
imperatore di Ferdinando II Arciduca d'Austria. Di Monsignor Giorgio
omasi Veneto, Protonotario Appostolico, et Secretario del Principe Sigismondo Battori. In Venetia, Apresso Giovanni Alberti, 162, in 40, 15 f..
189 p. Giorgio Tomasi, La Battorea, distincto in due libri. Conegliano, M.
Clascri, 1609, in-40, 74 p. (Dupil Carol Giillner).
2) 1ndrei Veress, Nuntii apostolici in Ardeal (1.592 1600). Bucuresti,
1928. Acad. Romtinii, Mem. Sect. It.. Seria III, tom. VIII, pag. 304 si urm.
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMAS! DESPRE TRANSILVANIA $1 TARILE ROMANE
291
mite sa faa din epoca lui Mihai Viteazul una dintre cele mai
bine cunoscute din istoria noasted.
Este foarte greu de recoristituit biografia i personalitatea
lui Giorgio Tomasi qi de stabilit, pe unde a umblat i ce impre-
jufari precise Lau adus pe plaiurile noastre. Secretarul
lui
Sigismund Bathori ra.mne aproape neamintit qi inconjurat de

facere in lucrrile istorice romnel qi strainel. Mentionarea sa
am gasit-o numai in cperele lui Nicolae Walcescu, intr'o lucrare
a dlui Carol Gllnerl i in alta a dlui Al. Ciordnescui.
Nicolae Balcescu a ctmoscut si a utilizat mult operele Jul
Giorgio Tomasi. In lucrarea sa Ronuinii sub Mihai-Vodd Viteazul, editia publicat de dl Alex. Lapedatu in 1908, tiparita dupa manuscrisul dela Academia Romana*, el este deseori citaf),
3) Nu este mentionat in diferitele opere despre Mihai Viteazul, scrise
(le Ion Sfirbul, Nicolae Iorga, P. P. Panaitescu, precutn nici hi 1storia Romcinilor de A. Xenopol oi de Nicolae Iorga. Deasemenea nu este amintit
in lucriirile care trateazii despre striiinii care dau referiute despre Romani:
N.
lorga, Istoria Romiinilor prin ciildtori. Ed. II.
vol. IIV. Bucureiti,
1928-1929; Claudio Isopescu, Notizie intorno ai Romeni nella leueratura

geogralica italiana del Cinquecento. Academie Roumaine.
Bulletin de In
Section historique, 1929. Tome XVI, 90 p.; Maria Glizdarn oi Dim. Giizdaru,
COMleni si geograli italieni in sec. XVII. Relerintele Inr despre tiirile ro-
nuinesti in Arhiva, lati, 1939, XLVI, p. 177 208 oi 1940, XLVII, p. 21-92.
4) G. Tomasi nu este pomenit in cronicele contemporane scrise de
Stefan Szamoskzy, Nicolae Istvinffy, precum nici in lucrarea lui Szialeczky
Lajos, Erdely s Mihaly vajda tiirtenete, 1595 1601. Temesvir, 1893, 612 p.
5) Carol G liner, Fainta lui Mihai Viteazul in Apus. Brosuri contentporane in Armand Institutului de Istorie Nafionalei, Cluj, 1939 1942, VIII,
p. 12,3-296.
6) Al. Ciorlinescu, Michel le Brave et la politique espagnole in Trois
memoires sur Michel le Brave" (Etudes Roumaines) I. Paris Bucarest, 1938.
7) Confruntarea intre manuscrisul lui Nicolae Balcesen oi opera lui G.
Tomasi, De Ile guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e della Transilvania, pentrn a se verifica trimiterile lui BilIcescu la aceasta operii, nu a fost
filcuti de dl Alex. Lapedatu, ceeace recunoaote D-sa implicit atunci cand
ingrturiseote in prefatii: Nu se poate spune dacii paginile scrierilor corespund intotdeauna insemnarii din manuscrisul lui Balcescu. Aceasta pentru ca.
nu s'a putut face o verificare generalii, doarece unele din operele mentionate
[e vorha de izvoarele folosite de BitIcescu]
nu se gasesc nici
chiar in Biblioteca Academiei Romiine". nand controlul trimiterilor aoa
www.dacoromanica.ro
292
I OAN DOM$A
fiind chiar un important izvor pentru aceasta lucrare. Deasemeni este citat in alte doua lucrari ale lui Nicolae Balcescu:
Puterea armatd si arta militard la Romani" si Campania Romanilor in contra Turcilor, de la and 1595".
Dl Carol G liner aminteste in lucrarea sa numai despre
,,La Batforea", din care citeaza un pasajs), care se afla intocmai si in De Ile guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e
della Transilvania""). Aceasta dovedeste, sau c la alcatuirea
aoestei opere Tomasi a folosit in mare masura, pentru partea
privitoare la Bathoresti, cealalta opera scrisa cu 12 ani mai
inainte, sau c a folosit pentru ambele opere aceleasi insemnari
facute de el in cursul anilor.
DI Al. Cioranescu utilizeiza ambele opere ale lui G. Tomasi.
Din aceste'mentiuni ale persoanei sau operei lui Giorgio

Tomasi, nu se poate schita nici cel putin viata si peregrinarile
lui. Acest neajuns se remediaza in parte prin cateva insemnari
autobiografice, presarate de autor, mi fara dibacie, in cuprinsul
operei De Ile guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e della
Transiluania", singura de care ne ocupam, fiindca La Ba(torea" nu ne-a fost accesibila. Chiar pe foaia de titlu autorul se
intituleaza protonctar apostolic, deci notar conducator al unei
cancelarii, care depinde de Sf. Scaun, in cazul de fatal al unei
Nuntiaturi, si in randul al doilea secretar al prindpelui Sigismund Bathori. Stabilite deci functiunile indeplinite de el, /Imam
de precizat anii and a exercitat aceste functiuni in Transilva-
nia. Aceasta se poate deduce din marturiile sale.

Descrierea evenimentelor o incepe cu anul 1592, cfind pazice el
reincepand razboaiele care raspfindira multa suferinta asupra Un-
cea dintre Imperiali si Turd a fost rupta"
gariei i Transilvaniei. Unde se afla Tomasi la aceasta data?
Nu o spune, dar putem &firma ca mai tarziu, in anul 1595, era

la curtea principelui Sigismund Bathori, venit probabil impreuna cu nuntiul Alfonso Visconti, episcop de Cervia, al carui procum sunt indicate in editia mai sus amintitii, am constatat ca de (apt nu
toate trimiterile corespund paginilor din opera lui Tomasi.
8) C.GOliner, op. cit., p. 150.
9) p. 23.
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMAS! DESPRE TRANSILVANIA SI TARILE ROMANE
293
tonotar apostolic pare s fi fost. Aceasta reiese din faptul c

evenimentele din acest an si din cei urmatori, la care au luat
parte Sigismund Bathori i nuntiul Visconti, sunt desorise mult
mai amanuntit decat cele anterioare. Asa de pilda, despre lupta
dela Calugareni, Tomasi nici nu pomeneste, ci spune numai cal
Mihai Viteazul, nesocotindu-se in stare s reziste lui Sinan, s'a
retras in Transilvania. Descrie apoi pe larg campania lui Sigismund si a lui Mihai impotriva lui Sinan, precum i lupta dela
Giurgiu. Acest lucru se expliea limpede prin prezenta sa la curtea
lui Sigismund Bathori alaturi de nuntiul Visconti, care a sosit
in Transilvania in Mai 159510) si care a luat parte la campania
din 1595 impotriva lui Sinan. Despre nuntiul Visconti spune

Tomasi mai tarziu, ca insotea peste tot pe Sigismund Bathori").
Dealtfel privind lucrarea lui Tomasi in intregime, constatam
ca incepand cu anul 1595, el reda toate evenimentele mult mai
amanuntit. intemeindu-se pe o burial inform-tie, ceeace dovedeste ca autorul avea posibilitatea sa* le cunoasea deplin").
0 indicatie sigma despre prezenta sa in Transilvania d

el insusi ceva mai tarziu. Vorbind despre lupta dela Keresz-les din Octomvrie 1596, spune: Il Prencipe Sigismondo, da
cui e dalla Principessa sua moglie pow, da questo fatto fui cia,
che sorivo, eletto in Segretario intimo dell'una, & Paltra lingua ..."). Tomasi spune fui eletto", deci el era mai de mult la
curtea lui Sigismund, iar acum a fost ales secretar, probabil in
locul lui Simon Genga14). Anul 1596 ramane deci an absolut
10) Andrei Veress, Docutnente privitoare la istoria Ardealului, Moldorei $i 7'drii Romdnesti, vol. IV, Bucuresti, 1932, p. 222.
11) G. Tomasi, O. cit., p. 38.
1'1) Tomasi reproduce la pag. 25-26 o scrisoare a impiiratului Rudolf
ciitre Regele Poloniei privitoare la problema Moldovei. Scrisoarea aceasta se
giiseste si in Hurmuzaki, Documente, XII, p. 100, cu deosebirea c Tomasi
o reproduce in limba italian i omite ultimul aliniat, iar in Hurmuzaki este
in limba Iatin. Deci Tomasi avea la indemfinil chiar [tete oficiale din care isi
lus informatiile.
33) G. Tomasi, O. cit., p. 43.
14) Carrii:o Allonz jezsuita
atya levelezdse ds iratai (1591 1618).
Budapest, 1906, p. 550. Aici se amintette despre edderea lui Simon Genga
in disgratia principelui Sigismund Bathori.
www.dacoromanica.ro
294
IOAN DOM5A
sigur al prezentei sale in Transilvania in calitate de secretar

al principelui Sigismund Bathori, pe care
dupa toate aparentele
nu-1 paraseste pentru timp mai indelungat, pana in
anul 1599. Atunci abdicand Sigismund, Tomasi a ramas secre-
tar al Cardinalului Andrei Bathori si a fost trimis de acesta

sa vesteasca Papei urcarea sa pe tronul Transilvanii, misiune
despre care nu spune daca a si indeplinit-o. Despre acest lucru
astfel se exprima Tomasi: Il Cardinale havuto ii Prencipato

col giuramento de fedelta dai popoli, & dal Valacco, diedeneconto al Pontefice, & ad altri Potentati, non ommettendo di
spedire suoi messi all'Imperadore, & al Turco, dando ii carico
di Roma al Temisi [sic!], che doveva risedervi per segretaric,
qual e scrittore della presente historia"").
Ciro Spontoni conferma trimiterea lui Tomasi la Rome).
Iar Nicolae Balcescu scrie: Cardinalul porni atunci la
Roma pe secretarul sau Tomasi, mai pe urma autor a cloud
scrieri despre acele timpuri, ca sa vesteasca Papei inaltarea sa
pe tronul Ardealului si sa.-1 roage a-i da iertare spre a se putea
cununa cu Maria Christina"").
Uncle a fost Tomasi in anii 1600-1602? Poate a ramas

secretar a1 liii Andrei Bathori i apoi din nou al lui Sigismund
Bathori, care s'a inapoiat iarasi in Transilvania, pentru ca in
.anul 1602 sa renunte pentru a treea oara si sa plece in Boemia.

Mai probabil este insa ca el nu s'a mai inapoiat in Transilvania
dela Roma, unde a rams pana in anul 1602, cand a fost numit
secretar al nuntiului dela Graz. Prin urmare, Tomasi a trait

cu siguranta cel putin trei ani
din 1596 pang in 1599
in
Transilvania la curtea principelui Sigismund Bathori, avand astfel posibilitatea de a cunoaste personal multe din regiunile, pe
care le descrie si din evenimentele pe' care le povesteste, ceeace
intareste autoritatea afirmatiilor sale despre Transilvania si des_
pre Romani.
15) G. Tornasi, O. cit., p. 76.
18) Ciro Spontoni, Historia della Transiluania. Venetia, 1638,
p.
86-
17) Nieolae Bileeseu, Rom( Mil sub Mihai-Voda Viteantl, Bueurelti 1908.,
p. 229.
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMASI DESPRE TRANSILVANIA
l TARILE ROMANE
295
In anul 1602, Tomasi este la Graz, dup cum marturiseste
el insusi: L'aviso di fatto si detestando fu portato a Grazzo

dove io Thomasi mi truovavo di ordine di Papa Clemente per
S.egretario in capite co'l Nuntio Conte di Portia ...). La Graz
rAmAne pang in anul 1606, fapt care se poate deduce din descrierea amanuntita. a evenimentelor si regiunilar din aceasta
parte a Imperiului si din prezentarea sumar a evenimentelor
din Transilvania si din alte regiuni indepArtate de Graz. Dupa
anul 1606 nu se mai poate preciza locul unde se gaseste Tomasi,
deoarece el nu face nicio mentiune despre aceasta, iar din inf atiqarea tot mai pe scurt a evenimentelor din acest an si palm
in anul 1620, nu se poate constata nimic precis, totusi este probabil ea' a rAmas Inca mult timp la Graz.
Inainte de a-si- incheia lucrarea el scrie: Et hora che di
molto si scurge cresciuta la Primavera dell'anno vigesimo dal
mille sei cento, & che di presente si leva la mano dallo scrivere,
le cose della guerra mirano ad incendio piu vigoroso
Este anul 1620, dud Tomasi, obosit de munca grea, indeplinita
alaturi de atAtia oameni de seamA ai timpului, se consacrA alctuirii acestei istorii a evenimentelor contemporane, fruct in
mare parte al propriei sale observatii i experiente.
*
Munca de istoric a lui Giorgio Tomasi este reprezentatal

grin cele clonal opere indicate mai sus, dintre care numai Delle
guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria e.della Transilvania
ne-a fost accesibil, gasind-o in colectia de carti donata Bibliotecii Universittii din Cluj-Sibiu de regretatul Gheorghe Sion.
Acest exemplar a fost procurat de G. Sion la Venetia in anul
1893, luna Decemvrie, dupa cum arata. o not personala de pe
pag. a claim. Exemplarul este bine conservat, tipArit cu frumoase
litere cursive, cu insemnri resumative la margine si cu o tabla
18) G. Tontasi, op. cit., p. 114. Este orba de un act de crtliime al Uset:mil or.
19) G. Tornasi, op. cit., p. 188
www.dacoromanica.ro
296
lOAN DOM$A
de materii akatuita in forma de indice alfabetic. Lucrarea este

impartit in 12 carti. Nicolae Balcescu afirma in doua note),
c aceasta opera are planuri, in care sunt reprezentate tunurile
romanesti i cele moldovene, precum i un tablou cu infatisarea
armatei crestine sosind in fata Targovistei. Aceste planuri si
tablouri lipsesc din exemplarul dela Biblioteca Universitatii din
Cluj-Sibiu, probabil au fost inlaturate de cineva, deoarece posibilitatea ca N. Balcescu sa fi cunoscut o and editie este exclusa, neexistand decat o singura editie: cea din 162121).
Limba in care este scrisa opera, este limba italiana caracteristica veacului al XVIXVII-lea, sprintena, uneori preten-
tioasa, fara multe expresii dialectale venetiene, dar pe alocuri confuza, mai ales din pricina punctuatiei defectuoase si a
greselilor de tipar.
In cursul anilor, Tomasi a facut insemnari despre evenimentele si lucrurile vazute de el, ceeace rezulta din cateva amanunte in descrierea unor regiuni si evenimente, la care a luat
parte cu mult inainte de alcatuirea operei. Astfel reda inscrip_
tiile latinesti din castelul din Fagaras, vizitat de el in anul 1598.
Deasemeni reproduce scrisorile Sultanului, ale Sultanei si ale !Ili
Ibraim Pasa.22) care Sigismund Bathori din anul 1597, luna August, ceeace ar dovedi ca el aduna inca de pe atunci material
pentru o eventuala istorie a evenimentelor contemporane. Al20)
Nicolae
Bilcescu, Istoria
Romani lor
sub Michaiu Voda Vitezul
urmatli de scrieri diverse. Publ. de 4. I. Odobescu. Ed. II. Bucuresci, 1887.

p. 643, nota 4 si p. 651, nota 1.
21) Aceasui editie este indicatii si in: Lavisse-Rambeau: Histoire generale du IV-e siecle a nos jours. Paris, Tome V, p. 843. ttatalogus bibliothecae hungaricae nationalis szechenyianae. Posonii, 1803, Supl. I, p. 570. Exemplarul Bibliotecii Aeademiei Romiine nu 1-am putut controla, deoarece era
evacuat.
)
Aerate scrisori, afara de cea a Vizirului Ibraino, sunt reprodube
c)
iii Hurmuzachi, Documente, vol. III. Partea II-a, p. 253 254. Textul redat
de Tomasi concordil ea sens cu cel din Hurmuzaki, dar nu este identie.
Este vorha de o alt5 tradueere in limba italianii a aeeluiasi original, scris
in limba turd.
www.dacoromanica.ro
297
cgtuirea intregei lucrari in formg. definitivg a indeplinit-o in

anul 1620.
Tcmasi propungndu-si s dea descrierea evenimentelor ungare si transilvane din timpul cgrmuirii impgratilor Rudolf si
Matia, o face in ordine cronologicg, sdrind dela un subiect la
altul pentru a infgtisa evenimentele paralel, chiar clacd nu au
legaturg unele cu altele. Incepe cu ciocnirile dintre crestini si
Turci in anul 1592 in regiunea sgrbeascg si cu reluarea rdzboiului dintre Turci i Imperiali, care alcgtuesc o Lig in care intrg,
printre alii, Sigismund Bathori si Mihai Viteazul, pentru ca in
cursul istorisirii sA prezinte i intginplrile din alte pArti ale
Europei. Pe mgsurg ce nareazg evenimentele, el face digresiuni
descriind pe scurt tan i popoare, pe care nu le-a cunoscut, ca
Moscovia si Suedia, sau stgruind mai amanuntit asupra unor reginni, pe care le-a cunoscut i Inca foarte bine, ca Transilvania, Muntenia, regiunea Uscocilor i altele. Deaceea trebue fgeutg o deosebire intre ceeace descrie sau povesteste dupg propriile sale observatii i experiente i intre ceeace redg intemeindu-se fie pe cultura sa personalg, fie pe relatiunile primite
dela persoanele, cu care a venit in contact. Trebue apoi subliniat fantul cg el, ca reprezentant al catolicismului, pgrtineste in
general tot ceeace este catolic-imperial si deaceea nu odatg se
ridica impotriva arianilor" unguri sau a hiteranilor, decal, camai cu omenie se purtau Turcii necredinciosi,
re
zice el
iar ca secretar al lui Sigismund Bathori proslgveste actiunile
acestuia in dauna altora i, nu in locul cel din urmg, in dauna
lui Mihai Viteazul. In general insg, in raport cu timpul and
scrie, autorul se poate sceoti obiectiv, iar opera lui are valaare
istoricg de netagaduit, fiind intemeiatg pe o bung cunoastere a
evenimentelor infatisate.
*
Giorgio Tomasi in aceastg opera dg. multe informatiuni des-
pre evenirnentele din Muntenia si din Mcldova in legaturg cu

cele din Transilvania facg.nd i o descriere a acestor regiuni
si a locuitorilor. In rfindurile care urmeazg se reproduc aceste
www.dacoromanica.ro
298
JOAN IDOMSA
date grupate in dou'a prti: 1. Descrierea Transilvaniei, a Munteniei si a Moldovei si 2. Date asupra Domnitorilor romni si
asupra evenimentelor din rarile Romane si din Transilvania, la
care Domnitorii romni au luat parte.
I.
Catre sfarsitul anului 1598 principele Sigismund Bathori,

ieintos din imprejurimile Oradei unde statuse cu armata pentru a urmari misearile Turcilor, care asediau orasul, se intalneste cu sotia sa Maria Christina la Alba-Iulia si la inceputul
anului 1599 porneste s viziteze orasele sasesti din Transilvania"). Cu el a plecat i Tomasi, care profital de acest fapt si
face urmhtoarea descriere a Transilvaniei Munteniei 1 Moldovei
In questo mentre24) gli Prencipi marito, & moglie per ricreare gli
animi si trasferirono alla visita delle Citt Sassoue, cosi appellate da i popoli, die astretti da Carlo Magno a venirvi, ne le edificorno, & ne le habilano, conservando l'idioma Alemano, i costumi, & Je leggi Imperiali, vivendo con grande politia a modo di Republica, senza che loro si dia dal
Transilvano altri, cite un sopraintendente con titolo di giudice Regio, ii quale
tiene certa maggioranza sopra Ii Magistrati, ehe vengono dal Senato di Ognuna delle Cita' eletti per governo, riconoscendo elk tv-1 rimanente per assoInto Signore il Prencipe. Sono queste Cittit in numero sette. Et le pin nominate cinque: Cibinio, Corona, Claudiopoli, Seghesvar, & Meggies25). Cibinio
e la capitale di tutu., tenendo in lei la sua sede il Giudice Regio, situata

in piano ben fortificata per natura, & per arte, havendo da un lato Palludi,
& dagli altri belloardi molto alti & forti. La suit ampiezza non e eceeduta
da quella di Vienna in Austria, se non ne i horghi de'quali questa manca.
23) G. Tomasi, op. cit., p. 70 75. N. Bilcescn, Romdnii sub Ali hai-Vodd
Viteazul. Bucuresti, 1908, p. 216.
24) Textul este reprodus exact ca in original. S'an corectat numai citeNa greseli dc tipar evidente i s'a stabilit o noni punctuatie numai atuncirind era necesarit pentru intelegerea textului. Transcrierea en maiuscule
salt minuscule s'a pistrat, afarii de cazul eimd dupii punct textul incepea tot
cu literii mica.
25) Sibiu, Bratov, Cluj, Sighisoara si Medias.
www.dacoromanica.ro
299
Non ha molts copia d'habitanti rispetto alla capacita. Va adorns di edifici

molto bene intesi cosi privati come publici tutti di muro, ii che anco aviene
(klle altre Cita' pur Sassone, non mancandone anco ne'Villaggi, dove habita
gente della medesima natione. Li Tempi sono di egreggia & magnifica struttura. Ma la heresia, ove di Lutero, ove di Calvino, ne ha bandita la Cato lica
religione. Claudiopoli nelli edifici va del pari, ma si ritira nella grandezza del
circuito, sendo di millore assai di Cibinio. Siede ai piedi di alcuni alti colli
cinta intorno da una alta muraglia distinta in torri alla antics. Ha popolo
numerosissimo, & spetialmente nei horghi che di fuori oecupano spatio grande. In questa Cita' fra le altre heresie, vi si e largamente intrnsa la pestifera Setta Arriana. Alla eta distruttione ii Prencipe Stef fano Battori vi
piantO Collegio & Studio della compagnia del Giesu, che faceva gran profitto
nella fede Catolica, et n'e poi stato anco largo de'suoi favori Sigismondo,
con fondare altro Collegio in Albaginlia, non meno infetta di perversi dognii,
lasciati spandersi dopo la morte della Regina Isabella, da Giovanni suo figlittolo, che divenne Arriano. Hit Claudiopoli traffico di varia mercatura con
Anstriani, con Ungari, con Poloni, & con altre nationi, avendo abbondanva
di tutte le cose necessarie al vivere buinano. Seghesvar, & Meggies non sono
luoghi di molta grandezza ma di hello, & buon sito. Quello posando in Colic
ameuo, & questo fra vignali, &coltivate colline, sendosi acquistato nomi
nanza, per occasione del Gritti Veneto, che caro a Solimano per essersi in
congiuntura del Padre Bailo, allevato in Constantinopoli, mandato in Ungaria, & aspirando alla occupatione di Transilvania, eon haNer fatto tagliare
la testa al Vescovo di Varadino, che n'era governatore. Fu da Transilvani
assediato, distrutto con tutti Ii suoi, & egli finalmente morto. Resta hora
Corona, citta nobile, & bella, posta nelli ultimi confini della Provincia con
la Valacchia, & sedendo come teatro, fra monti, & colli; che appunto le
fanno corona, & ne la guardano con un castello. & Tare fabricativi sopra.
Gira attorno tre miglia di circuito, serrato da !moue mnra, le quail coperte a
forma di corritoro, rendono in occorenza di guerra commoda difesa, & in
tempo di pace commodit, che sia per ogni parte la Citta vagheggiata. Di
habitatori ne ha frequenza molto grande cosi al di dentro come al di fuori,
godendo molte ricchezze, spetialmente per il commertio continuo, che tengono con Valacchi, con Moldavi, con Greci, Armeni, Bulgari, & con ultra
gente. Sendo anco soliti ii Vaivodi, & Regnicoli vicini, in occasioni d'incursioni de'Turchi, & Tartari, di havere per conserva delle loro ricchezze
questa munita Cittit. Alla maniera stessa di liberal, ma con altre leggi, vivono gli Sicoli contea del Transilvano verso la Moldavia, gente Ungara, dove
posseggono sette Terre da loro dette sedi, ii cui sito per essere montuoso,
& di difficile ingresso, poco temono Parmi del Turco, contra ii quale, o
altri, facendo guerra ii Prencipe, sono tenuti di militare a proprie spese,
sendone tal volta usciti sino al numero di ventimila. Si vantano di nobilt,
& di essere dei primi Sciti, che venissero in Ungaria, & che corrotto
www.dacoromanica.ro
lOAN DOW
300
ii vocabolo, siano poi stati chiamati Sicoli, & ii paese, di Scitia, Siculia. Trait
loin si conservata la Catolica religione, se ben con qualche perdita della
sua candidezza per mancamento (roperari, poiche de'religiosi altri non hanno, cke alcuni Monasteri de'Frati osservanti di San Francesco. Il resto della
Transilvania contiene molte Terre, Castella, & Fortezze cou numero grande
dc Villaggi. Sono habitati oltre i Sassoni, da Ungari, & da Valacchi : delli
Ungari sono i nobili, che vivono per il paese con dominio, & ginridittioni,
& de'Vallachi sono i lavoratori de terreni, ad aitro essercitio non applicaii
per l vilt, & inertia loro. E diviso questo sta to in Contati, al modo del
Regno di Ungaria. Havendo ognuno la sua gente da guerra, & ii Prencipc

ha cavato, & cava fino a (liecimila cavalli, & a trenta mart fanti. Le fortezze principali senza le prese al Tnrco, sono Varadino, Ust, Somosivar,
Cuivar, Fogaras, & Deva26). Le rendite .regie si fanno da Decime della Provincia, che vengono pagate al Prencipe, da Datij, & da miniere d'oro, d'ar
gcnto, & de'sali. A'Noibagna27). Terra d'ultimo confine con Ungaria, che
anzi si dice esserne parte, si cava oro, & argento, & il Transilvano vi ha
la slut Cecca. Ma di piu fecondit sono le fodine della Slatina28) presso ad
Albagiulia una giornata, prodiscendo in parte oro finissimo non indiguo de
p urgamen to del fuoco, la minera stessa, & (landone Pacqua de'ruscelli, che
fatti rivigare a studio sopra ruvidi panni, vi lasciano la pretiosa arena. I
sali non d'altra maniera de'mettali ascosi nelle viscere della Terra, si cavano
co'l
taglio di
acuti
Scalpelli per non
essere
pietra, & di loro in piu luoghi abbondandone
di
ii
sodezza minore della

paese, per commoditit
de'Fiumi da trasportargli, non si lavorano, se nou ii Des antichissima Terra

al Somos, che ne conduce quantitii grande in Ungaria, & a Torda di antichith non inferiore, dimostrando sopra un colle vestigi di stanza de'Romani,
che vi alloggiavano con una legione, per tenere ii luogo, in, quei tempi cittit
importante, & che si ribellava con altre della Dacia, in freno, & in offitio.
Le corre di vicino ii fiume Aragnes29), che vuol dire oro, producendone le
suc arene. Et sopra di lui caricato il Sale, & ricevuto dalle acque pi graudi
del Maruggion, passa a Lippa31), & pin oltre ne'paesi del Turco. L'utile
di tutto ci pub rendere al Prencipe di entrata ordinaria doicento cinquanta
inil a scudi, ma quando vuole ne ha di estraordinaria molto pin. Per IR resi denza Reale serve Albagiulia, non tanto per merito della Cittit, quanto per
la opportunit &greaser suo, che nel centro della Transilvania. Giace ells
in piano, il quale da un canto ritirandosi in se stesso per alquanto di dis29) Oradea, Hust, Gherl a, Chioar, Fagara
27) Baia-Mare.
28) Zlatna.
Aries.
38) Mures.
31) Lipova.
29)
www.dacoromanica.ro
Deva.
I TARILE ROMANE
301
cesa, quale termina in spatiosa canapagna, viene parte della Citta a rimsnere in posto quasi che di piacevole collina. L'ambito suo accede di imco un
miglio con semplice muraglia, & con edifici din non molts consideratione dal
Palaggio del Prencipe, della Chiesa Maggiore, & dal luogo de'Gcsuiti in poi,
hi hen horghi, che suppliscono alla sua picciolezza, habitati da diverse nationi
ritirate di sotto il Turco, & in spetie da Greci, & da Valacchi oltre gli Ungari,
& soldati a piedi, & a cavallo per guardia del Prencipe in copia considersbile. Nel la eampagna, quiale soggiace dal tato della collina, si scorgono ruing-
di una grande Citti, della cui reliquie vogliono sia Albagiulia, la quale dicono i Paesani che si chiamasse Apullum dal nome del fiumicello che gli
coireva fra mezzo & che antra nel Marriggio vicino, sino alle cui spondi
perveniva la Cittit, la quale fa desolate nelle ribellioni della Dacia con altre,
dall'Imperadore Traiano, & nel guasto di lci, da Pastori, & da altri, che i
vanno ad estraere pietre, si truovano ben spesso mcdaglic con impronti
deliomani, & diverse pia antichiti, dc'quali anco shrove abbonda la Transilvania. Hor li due Prencipi marito, & moglie stando in visita della sudette
Cita, maturava II termine de Comitij della Provincia intimati da Sigismondo
per il mese di Marzo a tenersi in Meggies per le occorrenze publiche, & per
proN edere ai bisogni della guerra. Il Cardinale Battori Vescovo di Varmia
in Prussia, quale si trovava in Polonia con li suoi, essole dalla Transilvania
per gli moti primieri contro ii Prencipe, udita col ritorno in stato del Cugino, la indittione dei futuri comitij, & desideroso d'intervenirvi per assere
rimesso alla patria, oftenne a molti offici gratis della venuta. Soggiornavano
gli Prcncipi a Cibinio, quando loro compari novella che il Cardinale era
cntrato in paese. Onde subito mandorono Gentihuomini ad incontrarlo, &
giungendo a Cibinio ne lo raccolsero con termini di molta osservanza, &
amore, dopo che si aviorono di cornpagnia ails volta di Seghesvar, & indi a
Corona. In questa Cita dovitiosissima di tutte le cose, dimorandosi di alconi giorni, Michiele Vaivoda della Vallacbia, impedito i venirvi in persona,
per suoi Boiari con nobilissimo seguito mandb a complire & a presentare,
come e costume di quelle regioni, i Prencipi, i quail medesimamente con li
maggiori della corte al partire della Cita', & da altri luoghi di alloggiamemo, erano accompagnati da presenti di loro sudditi. La I, alacchia chiamata
Transalpina a differenza della Moldavia detta Cisalpina, va dalla Transilvania divisa per Monti, & salve, & per un stretto difficilissimo, & precipitoso
alla entrata, e minore della Moldavia, ma ['tuna, & l'altra maggiori della Transilvania, ancorche di lungezza sia ella di sal giornate, & di larghezza quattro.
Quelle pero sotto superate da questa in copia d'habitanti, & di Citti, & luoghi murati, sendo elle per il pn, & massime la Transilvania alpina distinte in
Terre, & Casali aperti con poche fabriche d'altro, che di legno. Se hen Sochzava32) Metropoli della Moldavia e tenuta per fortezza, & capacitit di
3'2)
Suceava.
www.dacoromanica.ro
302
MAN DOM$A
motto conto. fl terreno in loro, e di tanta fertilit, & bisognevole di si pora

fatica ad essere coltivato, che reside i rustici neghitosi, & da poco. Abbondano d'animali d'ogni sorte. Di vino. Mete cern, & altre cose, servendosi nel
lavoro de'terreni de'Buffali, di che ne hanno copia. La Transalpina ha di
Singolare una minera di Gera, che si cava di Sottoterra, la quale accesa al
fuoco, arde, & se ne fanno candele, non disimili da quelle della solita cera
in altro, ohe net odore di pece, & nel colore fosco, & bruno. Di gente da
guerra questa far otto & ph mila Cava Ili con molta fanteria; ma di poco
talento. Et la Cisalpina arriveril sino a undeci mila Cava Ili, & a buon numero
di pedoni. Et la gente a cavallo, cosi dell'una, come dell'altra Provincia,

milita ad usanza di tutti Ii Regni di quelle parti, per le essentioni, & immunitit loro it proprio Soldo. II Turcho in Moldavia nelle parti estreme verso
il Mar nero vi ha alcune Piazze, tra quali Chilia, & Nestoralba, da alcuni
detto Moncastro33). Estendendosi tutte le due Valacchie in spatiose campagne.
La Transalpina verso il Danubio, & l'altra verso il flume Nester, & il mare.
La fede di cotesti popoli e la greca scismatica, la quale si dilata per immenso
tratto di paesi, & per III Russia & Moscovia, riconoseendo per Cape il Patriarcha Costantinopolitano poste dal Turcho. L'idioma in particolare della
Transalpina, oie pochi altri habitano che Vaiacchi, e ii latino, & Its Bane
corrotto, Segni veri di essereci stati Collonie de'Romani. Dicendo a Dio,
Dominatio tua, Dominata al Cavallo, Calle. Et l'habito Specialmente
Zieo,
delle Donne e l'istesso con il conciero delle traccie largo, che usavano le Romane antiche, vestendo gli huomini con vestc doppia tallare defferenti dalli
Ungari, & con portatura in capo sopra la capigliatura, che con la barba4
nutriscono longs di eappelli alti, & grandi Senza ali. Tengono per ignominiaY,
ii nome di Valacco, non Nolendo essere appellati con altro vocaholo, cbe
di Romanischi, gloriandosi d'havere origine da Romani. Neils Religione si
sono diportati con tanta Saldezza, die mai vi hanno lasciata entrare herehi
sia, ne permesso, che altri ehe Christiani siano stati loro Prencipi, lion
ostante, (die spesso il Turco habbia tentato di instituirvi governo de'Suoi
Bassh. Ntila Moldavia in certo luoge diverse Chilia, dic.esi che si truovi
memoria, & vestigio del Sepolcro di Ovidio, che da Roma rellegato mori in
glide parti. Li Prencipi Transilvani insieme con il Cardinale, consumate
ehe hebbero alcune settimane in Corona, presero di la partcliza per andare
alla publicata Dieta di Meggies, & ii transito dovendo essere per Fogaras34)
Castello della prencipessa, vi invite' eon il marito il Cardinale it fermarsi.
Questo loogo situate in campagna si dimostra di buena, benche picciola Fortezza, rendendolo tale la muraglia Terra pienata, che lo cinge, & it fosso
larghissimo che ha d'intorno, non potendo passarsi, ehe per un ben lunge
penite di legno, che da la entrata, arrivando a munitissime torri con molta
Cetatea-Albii.
34) Ffigiiras.
33)
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMASI DESPRE TRANSILVANIA SI TARILE ROMANE
803
diligenza guardate da Soldati. Poco discosto gli corre ii fiume Aluta granite,
& navigabile; ii quale venendo dalle Alpi della Siculia, compartisse ramicello delle sue acque alla Fortezza, & tutto l'Alveo, alla Terra del 'tome
stesso di Fogaras, che si accosta. 1\cl Castello Baldassare Battori Fratello
del Cardinale, quando n'era padrone, cominci per sua habitatioue un nobelissimo edificio alla Italians. Et a mezzo fattasi una grande Sala ne Phu-
veva ornate di pitture di Eccellentissirna mano. Et fra queste per empire

Nacni n'erano alcune accompagnate da motti corrispondenti dilettevoli. In
particolare si vedeva la Fenice ardente nclle flame suscitate a raggi del Sole
dal hattere delle all, che diceva: Sole facta, So lum Deum Sequor. Vi era anco
ne'carhoni aceesi sopra l'altare del Re Porsena assediante Roma, la mano del
Fortissimo Scevola con il detto: Fortia facere, & pati, Romanum est. Appariva un Avo con la faretra plena di Saette. Co'l motto: Fortihus non deerunt. Et un Smeraldo Lucente accompagnato da queste parole: Hoc uno, Iivirtusque probatur. Se ne tralasciano molti altri per brevitii, & per ritornare ai Prencipi. (p. 70 75).
Aceast descriere nu este savant& sau umanistica, asa cum
este aceea a lui Antonio Possevino sau a lui Giovanni Antonio Maginn, ci este o descriere a unui om de bun sin* care
red ceeace a vazut si a auzit cu
spectator si uneori actor
prilejul drumurilor sale prin aceste locuri. Partea savanta este
foarte redusd, ea limitndu-se la ocuparea Daciei de caltre Traian si la anumite observatiuni asupra antichitatii Transilvaniei,
iar partea umanistica intervine fard aparat stiintific i aproape
pe nesimtite. Este o frumoas descriere prin stilul vioiu i prin
acel suflu melancolic, care strbate descrierea unor orase transilvane, cum este Brasovul, pe care el le-a indragit mult, cdci
fdr indoiala secretarul lui Sigismund Bathori a petrecut clipe frumoase in aceste cetti, inocnjurat de artistii si cantaretii
italieni veniti din belsug la curtea principelui""). Succint si lirnpede, el nu descrie toata Transilvania, cdci nu era in intentia
lui de a face o descriere complet. a Transilvaniei, ci numai

35) Claudio Isopesen, Notizie intorno ui Romeni nella letteratura geoAcagralira ilaliana del Cinquecento in Bulletin de la set tion historique
demie Roumaine, 1929, Tome XVI.
36) Szamoskozy Istvdn tiirteneti maradvdnlai, IN, p. 76 77. (Monttmenta Hungariae historica, Srriptores, XXX).
www.dacoromanica.ro
304
IOAN DOM$A
ceeace a vazut si ceeace este absolut necesar pentru cunoasterea acestei regiuni de catre strAini; prin urmare diferitele ornisiuni nu scad valoarea descrierii insasi.
Analizand afirmatiile lui Tomasi despre Transilvania, este
de remarcat ca el reda opinia contemporana eat in ceeace pH,,au fost siliti de Carol
veste venirea Sasilor, care
zice el
cel Mare" sa vina pe aceste plaiuri, cat si in ceeace priveste
originea Sacuilor, care ar fi urmasii Scitilor.
De subliniat este descrierea Sibiiului, cetate puternica, cu
cladiri impundtoare, vrednica de comparat cu Viena si descrierea Brasovului, orasul cel mai admirat de calre Tomasi. El face
o admirabila prezentare a asezarii Brasovului, la citta vagheggiata", a comertului salt deosebit de intens, orientat spre Sud
si Est precum si a rolului de adapost pentru Domnii romani
si nobilii din jur, rol indeplinit in timp de invaziune turceasca
sau tatareasca.
Multe sate sunt in Transilvania
spune mai departe Tomasi
si locuitorii lor sunt, in afara de Sasi si Unguri, Romanii, care sunt lucratorii pamantului: dovada a raspandirii
Romanilor pe intreg cuprinsul Transilvaniei.
Secretar al unui principe destul de razboinic si preocupat
de probleme militare, Tomasi indica cifre si date asupra posibilitatilor militare ale celor trei tari si asupra alcatuirii armatelor respective si trebue subliniata obiectivitatea lui in aceasta
privinta. Nicolae Balcescu a apreciat la justa ei valoare aceasta
obiectivitate si reproduce aceste date in Puterea armat 0

arta mtlitard la Romeini".
Cunoscator al surselor de venituri ale principelui Sigismund, Tomasi prezinta relativ pe larg aceste surse: aurul si
sarea, aratand modul lor de exploatare si insistand asupra puritatii aurului dela Zlatna si asupra rolului ce-1 are Muresui
si Somesul in transportul sat-a spre Ungaria sau spre tinuturile
ocupate de Turd.
Just si cuprinzgar prezinta Mba-Iulia, resedinta domneasca nu din pricina puterii cetatii, ci pentru pozitia ei centrala in Transilvania. Remarca prezenta a numeroase natiuni
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMAS! DESPRE TRANSILVANIA S' TARILE ROMANE
30b
care locuesc in imprejurimile cettii i anume Greci si Rom Atli,
in afar de Unguri. Mentionand ruinele unei mari cettiti, a

cArei urmasd este Alba-Iulia
despre care gresit afirmA c

a fost distruse) de Imparatul Traian
spune cfi tAranii ii zicea Apullum dup riul care curgea prin mijlocul eriiCare se
versa in Mures. Tomasi, s'ar pArea, c redd astfel o traditie
local pastrat de tarani, care ar avea ca obiect legatura dintre vechea cetate i raul Ampoiu. DacA ar fi asa, dacA inteadevAr tdranii spuneau acest lucru, atunci aceastA traditie ii
are isvorul in chiar timpurile de infiintare ale acestei asezAri,
pastrandu-se neintrerupt de cAtre autohtonii romani. Este insA
foarte greu de admis afirmatia lui Tomasi in felul cum o redA
el. Mai curAnd se poate sustine cA numele de Apullum dat Albei-Iulii
nume cunoscut de el, dar nocunoscut de tArani, care
intrebuintau cuvantul 135.101-ad
a fost pus in legatura cu
numele raului Ampoiu, nume care se putea auzi din gura Omnilor, chiar de Tomasi, sub influenta Inca simtita a umanismului.
Descrierea Munteniei si a Moldovei este mult mai sumarA si mai generala decfit a Transilvaniei. Cetatile Moldovei nu le-a vizitat, deaceea se lirniteazd a le aminti, iar pe ale
Munteniei le omite, probabil fiindcal le-a mentionat indelung cu
ocazia descrierii campaniei din anul 1595 impotriva lui Sinan-Pasa.
SubliniazA existenta pAcurei si fertilitatea solului acestor

tAri, fapt remarcat si de alti italieni contemporani, ca Botero,
spunAnd Ca acest lucru face co locuitorii sal devinA lenesi").
Partea cea mai importanta din toatA aceastA descriere a
tarilor romaneqti, este aceea in care Tomasi vorbeste despre
originea, limba, religia i imbrAcAmintea RomAnilor. Pentru ca
aceast parte sA fie accesibilA intelegerii tuturor, redAm mai
jos textul in traducere romaneascA:
Credinta acestor popoare este greaca schismatica; ea
37) Oare *tia Tomasi de existenta unei aseziiri dace peste care s'a
supraptts apoi eetatea romanii? Nu se poate afirma nimic.
) N. Iorga, Istoria Rom-tailor prin calgtori. Bucuresti, 1928, vol. I,
p. 218 220. Airi se explicit e ee Romnii erau in starea aeeea de mizerie.
20
www.dacoromanica.ro
306
IOAN DOM$A
cuprinde o imensa intindere de tari, precum i Rusia i Moscovia,

recunoscand de cap pe Patriarhul dela Ccnstantinopol asezat de
Turc. Limba, mai ales a Munteniei, untie putini alii locuesc de-
cat Valahi, este latina i italiana corupta, semne adevarate ci

aici au lost colonii de ale Romanilor. Spunand a Dio Zieo, a
Dominatio tua Dominata, al cavallo callo". Iar imbracamintea
mai ales a femeilor cu pieptanatura cu plete lungi, este aceeasi
cum obicinuiau vechile romane; barbatii imbracandu-se cu dubla haina lunga pana la calcaiu, deosebit de Unguri, si cu acoperamant pe cap deasupra parului, pe care cu barba lunga II
imbogatesc cu palarii") inalte i mari bra de margini. Socotesc de ocara numele de Valah nevoind sa fie numiti cu alt
cuvant decal de Romanischi" mandrindu-se ca-si trag criginea dela Romani. In religie s'au purtat cu atata statornicie, incat nu au ingaduit niciodata sa patrunda in ea vreo erezie si
nici nu au permis ca altii decat crestini sa fie Dom-iii lor, cu
toate ca deseori Turcul incercase sa aseze aici carmuirea Pastlor sai" ").
0 intrebare se impune: a avut Tomasi posibilitatea sa

cunoasca in deaprcape pe Romani? Cu siguranta da, chiar d.aca
nu -a fost in Muntenia in anul 1595 alaturi de Sigismund Bathori. El a cunoscut mai intai pe Romanii din Transilvania si
apoi pe cei din Muntenia, caci foarte multi boeri-soldati din
Muntenia au ajtrtat pe Sigismund Bathori in luptele contra Turcilor, dupa cum afirma chiar Tomasi"), iar la cm-tea lui Sigismund au venit de nenumarate ori soli romani ai lui Mihai Viteazul, care erau boeri cu stiinta de carte gi dela care Tomasi a
putut auzi multe lucruri despre Romani.
Nicolae Balcescu este convins de bunele cunostinte des89) Cficinli.
19). Am incercat sit traduc textul eat mai apropiat de original, deci
el nu este !impede in mai mithe locnri din pricina gre,elilor de tipar. Astfel in loc de treccia"
plete, cosite, in text este traccia". Partea cea
mai incurcatii este aceca uncle Tomasi vorbeste despre imbrieimintea Rumiinilor.
41) G. Tomasi, op. cit., p. 37.
www.dacoromanica.ro
I TARILE ROMANE
307
pre Romani ale lui Tomasi, atunci and spune: Giorgio Tomasi, carele fiind secretarul printului Sigismund Bathori, a Irebuit sa cuncrasca bine pe Romani si intituiile lor"").
An,alizand afirmatiunile lui Tomasi privitoare la Romani,
se observa. ca. el nu face nicio deosebire intre Romanii din

Transilvania, Muntenia si Moldova: ei sunt aceeasi natie i. au
aceeasi origine, limba i religie, formand o unitate spirituala
deplin inchegata. Bun cbservator, el subliniaza in mcd just feno-
menul trainiciei si al tenacitatii, cu care poporul roman si-a

pastrat nealterata credinta stramoseasca -- element de temelie
fapt
al resistentei poperului roman dealungul ve.acurilor,
scos in evidenta si de Antonio Pcssevino, dar nu in chip atat
de hotarat si de convingator"). Mai mult Inca, Tomasi recunoaste i puritatea religiei Romanilor, atunci cand spune ca
ei nu au ingaduit sa patrunda erezia in religia lor, ceeace este
un lucru surprinzator din partea unui Italian reprezentant al
Sf. Scaun. Prin aceasta el sccate in- relief si mai mult deosebirea dintre Romanii conservativi si credinciosi traditiilor lor
intr'adevar milenare si intre Unguri si Germani, care au trecut in
mare parte la erezia luterana si calving,- din care pricina Tomasi ii osandeste de nenumarate ori in aceasta opera. Romanii nu au ingaduit alti Domni decal crestini, zice apoi Tomasi, conturandu-se astfel in mintea acestui secretar strain idea-
lul crestin, pentru care Romanii au luptat timp de veacuri").

Limba, imbracamintea i marturiile proprii Ii dovedesc pe
Romani urmasi ai Romani lor. Acestea sunt cele trei argumente
ale romanitatii ncastre, sau mai bine zis cele trei realitati rornanesti, care 1-au izbit pe Tomasi i pe care el le pune in legal-
tur cu vechii colonisti romani.

In ceeace priveste argumentul lingvistic, acesta este mai ye12) N. Biticescu, Puterea annaid si arta militar la Romani. Publ. de
I. A. Odobescu. Bucuresti, 1887, p. 638, nota 1.
43) Antonio Possevino, Transilvania (1584). Budapest, 1913, p. 64. (Fontes rerum transilvanicarum. Tomus III).
44) N. Cartojan, Istoria literaturii romane vechi. Vol. 2. Bucuresti
1942, p. 128.
www.dacoromanica.ro
308
IOAN DOM$A
chiu, dar sunt de remarcat exemplele pe care le da Tomasi, caci
Zieo", cuvant din cult si ,,Dominata", cuvant pe care el
il
va fi auzit dela boerii romani, nu au fost menticurate de scriitorii
italieni inaintea lui; callo" se gaseste si la Botero, Tomasi nti

cla decat trei exemple, dar din domenii variate i foarte potrivile. Probabil ca el a cunoscut opera lui Botero, Relazioni universali i deaceea nu insista asupra acestui argument, el fiind
utilizat Inca mai inainte de alti scriitori italieni. Argumentul
lingvistic Ii intareste prin alte doua: cel etnografic si al traditiei pastrate de catre Romani. Aceste argumente din unna se
cleosebesc mult unul de altul ca valoare istorica. Legatura intre
imbracamintea femeilor romane si romane este fortata. Nicolae
Iorga a aratat ca in portul romfinesc nu e nimic romanl. Despre barbati nu mai spune Tomasi ca se imbracau ca Rornanii,
probabil fiindca si-a dat seama de neadevarul unei asemenea
vsertiuni. Descrierea imbracamintei barbatilor are .totusi valoarea ei, caci ea corespunde cu imbracamintea unui boier roman din veacul al XVII-leal, dovada ca Tcmasi a cunoscut
mai bine aceasta clasa sociala a Romani tor.
Afirmatiunea prin care sustine marturia proprie a Ramanilor in ceeace priveste originea lor rornana47) se compune din
&la parti: repulsiunea Romani lor fata de cuvantul Valah".

pe care ei ii socotesc cuvant dc ocara. intrebuintand cuvantul
romcin" pentru a se denumi i partea a doua: mandrirea cu
originea romana. Daca asupra partii intai istoriografia este in
deplin acord cu Tomasi, considerand persistenta cuvantului
romdn- ca temelia traditiei originei romane48), asupra partii
45) N. Iorga, Portul popular ronainesc, Vilenii de Munte, 1912, p.
1-i.
15) Eugen Barbul, Costume rotruineoi din vent-id al XVII-lea. Cluj, 1935,
p. 25.
47) Importanta acestei afirmatiuni a sesizat-o qi N. Biilcescu, deoarece

in Romunii sub Mihai Vodii Viteazul, ed. Lapedatu, p. 184, el redi acest
text in limba romtini, iar in notii il reproduce in limba italianii, cu o singurii gresali: a omis articolul il" inaintea substantivului nome", omishine plistratii ai in editia d-lui Stelian Semedrescu, din anul 1940.
45)
Alexandre Cioriitiescu, La tradition historique et Porigine des
Roumains. Bucarest, 1942, p, 17.
www.dacoromanica.ro
309
a doua, adeca asupra existentei unei traditiuni orale la popo-
rul roman, avand ca cbiect originea romana, istoriografia are

rezerve"). Inteadevar este foarte greu de stabilit, daca a &Inuit neintrerupt o astfel de traditie orala in poporul roman.
Se poate afirma totusi ca ea a existat si a dainuit la o anumita
patura sociala, la anumiti boieri i calugari dar in mod confuz,
fifirdca insusi termenul de Roma" si Roman" le era confuz,
iar nlai tarziu cand cultura lating a patruns si in tarile romine.
limpezindu-se termenii s'a limpezit si traditia, cristalizandu-se
in
cuvintele lui Grigore Ureche: De la Ram ne tragem
cu a lor cuvintele ni-s mestecate". Vrednic de subliniat este

laptul ca o afirmatiune atat de categorica relativa la traditia
originei romane ca a lui Tomasi, care avea numercase posibili-
Lao sa se informeze la fata locului, nu intalnim la nici un

italian, care a vizitat tarile noastre, afari de Francesco
della Valle. Valoarea afirmatiunilor lui Tomasi depaseste
valoarea afirmatiunilor lui Giovannandrea Gromo i in anumit sens chiar i pe cele ale lui Della Valle, caci aceste
.afirmatiuni isvorasc din o deplina cunoastere a realitatilor romanesti i dintr'o intentiune de istoric, opera sa fiind o istolie a evenimentelor contemporane, al caror martor a fost in
mare masura.
Incheind reflexiunile i concluziunile isvorate din studiul
acestei descrieri a Transilvaniei si a Tarilor Romanesti, putem
spune ca ea se insiruie printre numeroa.sele i pretioasele referinte italiene despre Romani dela sfarsitul sec. al XVI-lea,
aceasta descriere, sau cel putin schita ei, ffind alcatuita in anil
1596-1599. Astfel ea ocupa un loc de frunte printre izvoare,
contribuind in mod real la cunoasterea Romani lor si a unor regiuni romanesti din aceast epoca.
49) Dimitrie Onciul. Tradifia istoricii in chestiunea originilor romdne,

Bucureol, 1907. 21 p. N. Iorga, Istoria Romiinifor prin cltitori. Bucureei,
1928, Vol. 1, p. 92. Claudio Isopescu, op. cit., p. 89.
www.dacoromanica.ro
310
WAN DOMSA
IL
In aceasta parte se reproduc pasajele, in care Tomasi se

ocupa de Tarile Romanesti si de Transilvania, intru cat a fost
is legatura cu Domnii romani in decursul anilor 1595-1604.
Dat Hind ca aproape tot ceeace afirma Tomasi este lucru stabilit de catre istoriografie pe baza altor isvoare mai ample si
unecri mai precise, textul din opera lui Tomasi se reproduce
fara comentarii. Scopul acestei reproduceri este de a pune la
indemana istoricilor un material putin accesibil din pricina raritatii operei De lle guerre et rivolgimenti del regno d'Ungaria
e della Transilvania. Pasajele care se reproduc fiind imprastiate
in tot cuprinsul operei, textul este precedat de o scurta lamurire pentru a putea fi inteles mai usor.
Sigismund rupe tratatul cu Turcii, face o epuraVe singe-
roasa prinire dusmanii sai interni
i,
sprijinit pe alianta cu
Imparatul, incepe sa atace diferite cetati turcesti. Urmeaza campania din aunt 1595 impotriva lui Sinan-Pasa. Anii 1594-1595:
flora vedendosi Sigismondo Micro da ogni sospetto de'suoi, comincio.
data mann all'armi, a spiegare in aperto le sue insegne contra l'Otomano.
& uscendo con temuto campo, diverti la plena, dell'apparati hostili, che sole
vano passare in Ungaria, & vinti pin volte gli nemici, che gli vennero con
gran forze in contro, & superata Lippa Piazza di momento, con la presa della
titta di Cenailio. di Giaiiii(?) Caransehes, lugos"). & altri luoghi apportb
terrore immenso a Turchi tanto piu che anco dalla Moldavia, & dalla Valacchia, Ii cui Vaivodi, sendo state le Provintie con le arme del Prene. liberate dalla soggettione de Barbari, erano sottoposti alla di lui superiorita.
seorrendosi da sin lato sino a Monchastro detto Nestoratha verso il Mar
Hero, & dall'altro, passato l'Istro, a Nicopoli, Silistria, Tarnova, & altrc Terre
della Bulgaria, facevano i Transilvani imprese importantissime. Venue ii Bassa
di Temisvar con quarantamila soldati a danni della Moldavia, & della Valuet kis* ne lo incontro eon li due Vaivnodi II Transilvano, ii quale filigendo
per timore di ritirarsi, it Bassi senza ritegno scguendolo, diede in una imlooscata cosi forbita che lo disfece in gran parte eon it rimanente impiegandosi a ritornarc a dietro nel passare certi paludi, & acque se ben di verno.
ancora per?) deholi di giaccio a sostener peso, ne perde molti affogati. Non
aNenne fortuna migliore a diecemila Tartan, perche carichi di preda ritor50) Cenad, Caransebes, Lugoj.
www.dacoromanica.ro
GIORG,0 TOMAS! DESPRE TRANSILVANIA
I TARILE ROMANE
311
nundo dall'alta Ungaria verso la Patria loro, alli stretti di Marmarusio51)

confine con Pollacchi attesi da guerrieri Transilvani, ne gli rupono rito.
gliendo loro cioche conducevano di bottino ove in particolare crano milk
Christiani di diversa eta, & guadagnando mille cinqueeento cavalli dei loro.
Accortosi ii Granturco, che la deffetione di lui dal Prencipe Sigismondo.
& dalle Valacchie derivava a molto grave incommodo della guerra, & della
Citta di Constantinopoli, che pativa di varie vettovaglie solite a vettirvi da
quelle parti, & indarno eon of ferta di stato magiore, & sino d'incoronarlo
lie di Ungaria, provato di riconciliarselo amico impose a Sinano, che per
allhora lassciando Ii Ungari, si rivolgesse alla ricuperatione della Moldat ia,
Sz della Valacchia, & a castigare it Transilvano della mancata fede. Comparsa dunque che vidde Sinano la state at ta al campeggiare, si pose in apparecchio per la ingiuntagli speditione, & in pronto havendo settanta mila
huomini da combattere, parti dit erso Valacchia, & giunto di passaggio iii
Bulgaria, & al Danithio fermatosi quanto fit necessario alla fabrica d'un
ponte, qual fcce rispondere dall'altra ripa alla fortezza di Giorgiii, incaricandone a quel presidio la custodia, supere con tutte le genti ii fiume. II Vaivoila di Valacchia Michiele non stimandosi sofficiente ad aspettare rinimico,
si ritini in sicuro nella Transilvania, di maniera che il Generale Turco hebbe
negotio leggiere a debellare la provincia, la quale aceie per l'avvenire non
ribellasse, se ne assicuro fortificando Tergoviste eapo del paese, & sede del
Vaivoda eon validissimi terrapieni, & lo stesso fact ndo di Bucaresto. Da
Sinano era di poco stato fornito it lavoro, (wand.) si senti venire sopra con
esireito risoluto. & forte it Prencipe Sigismondo, ii quale con il soverso
Cesare de'cavalli di Slesia, con Ii suoi Transilvani, & Sicoli, & con genus
di Michiele si truovaN a insieme nfl nervo di cinquanta mila combattenti,
(wall si sarebe unito Stefano Vaivoda della Moldavia, con huone forze, se
per sospetto de'Tartari, & del Gran Cancelliere di Polonia, non 10 facevd ii
Transilvano rimancre a custodia del paese. Il General Turco ricevuto aviso
della enuta del Prencipe, del suo gagliardo sforzo, che diveniva anco maggiore dalla voce della presenza dell'Arciduca Massimigliano, & di uantith
1.,ra,ntle di Soldati It aliani. che altri perb non erano, che gli condotti cli
Toscana dal Picolomini, non ardi di aspettarlo a battaglia. Perilche lasciando
Sinano in Tergoviste eon valoroso presidio di Gianizzari & eon quarantu pezzi
di Artiglieria ii Bassii della Caramania, si diede egli a marciare con tutto it
Campo it Imoni passi, havendo di retrognarda Assano Bassit, ii piale subito
else idle sommita dei monti, donde dalla Transilvania si descende in Valat chia, scuopri gli stendardi Christiani, accellern pin cite puote il camino
per ragguagliarne Sinano. Sigismondo al giunger silo, veduto it sloggiamento, & la frettolosa andata de'nemici, & volonteroso di spingersi loro dietro,
imprese con gran prestezza, a ffinche non gli restasse sospet to alle spalle, ad
N.
51) Maramures.
www.dacoromanica.ro
312
JOAN DOMM
('hpugnare Tergovista, la quale a forza d'huomini, & de fuochi, non facendo

frutto la batteria, in poche hore si venise. Andorno a filo di spada pin de mila
1 urehi, & it saccheggio tutto cii" che si truoVii nella Piazza, con pregionia
(lel Bassi', & di alcuni Reghiferiti, anco di fuori inolti, che si erano fuggiti
fra bosehi, uccidendosi da Transilvani. Della perdita alcuni cavalli salvatisi
giunsero con la nuova a Sinano il quale da Buccaresto, dove esso si era al(paanto fermato, parti incontinente laseiandovi artigliaria, & molti impedimenti per arrivare al Danubio, & ridursi oltre il ponte in sicuro. Il Prencipe
espugnato Tergovista, misesi a seguitare l'inimico per viaggio impadronendosi
di Buccaresto & se hene hebbe qualehe ritardo della via, convenendogli gi-
rate alla lunga per le ruine fatte da Turchi dei ponti, et di quello sopra il
fiume Zelez52), chi non ostante arrivb Sinano, al poste it Giorgiit33), per
dove sollecitava la passata dell'esereito, sendosi egli quasi che affogato in
paludo trasportatovi dal destriero. La Vanguarda del Transilvano investi
subito ne Turchi con tanto loro spavento, che tosto si diedero alla salva per
la via del ponte, & all'uno all'altro impedendo il transito, in gran numero
nelle acqui andarano a ritrovare la morte, & il rimanente da ogni parte
combattuto, & coltogli il rifuggio del medesimo ponte, fu disfatto il campo
(on gran quantitit di necisi, & di fatti schiavi, perilche a'Transilvani sorti
una copiosissima, & rieca preda con liberatione di pia di diecemila Christiani, che a dura servitil conducevano gli nimici della Valachia. Sinano dal
posto ulteriore del Danuhio stando mesto spetatore dell'infelice successo
desuoi biastemava il Gielo. & Ma.cometto di essere sill colmo della sua gloria,
& vittorioso per l'Asia, Africa, & Europa, vinto & fugato da un Prencipe
giovanetto, & da imberhi, come egli diceva, della Transilvania. Ma la disr
peratione segli aumentii, quando vidde anco a forza preso Giorgi', del cui
mantenimento pur sperava havendolo stesso presidiato, & avalorandolo con
la vicinitit d'una isoletta, (love aecampando einquemila Turchi, hersagliavano
teribilmente eontro i Transilvani. La Fortezza non poteva essere tolta se
per assalto, & per botta d'artigliaria, onde lo assunto di batterla, ne lo hebbe
il Picolomini, & con molto ingegno colpendo, in poco di hore fece strada
per le rnine della muraglia all'ingrosso, nel cui mentre quelli d'entro ben
seiNendosi d'archibuggi. & di alcuni pezzi leggier; offendevano non poco gli
nimici, fra quail la Fanteria Ungara impatiente di entrare nel luogo, & spingendosi con troppa inavertenza nella freeia dei tiri, furono di loro ammazzati doicento, & feriti molti. Il Picolomini & li suoi Cavallicri smontati,
con la spada in mano si avanzarono alla apertura delle mura, eominciando a
salirvi, il ehe veduto da Turchi. diedero tosto ,egno (ii volersi rendere, et
era per prestarvi oreechio il Fiorentino; ma dietro a lui venendo Ungari,
et Sicoli pieni di sdegno per la tnorte, et danno de'compagni impedirono il
titt
52 )
1rges (?)
53) Ginrgin.
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMASI DESPRE TRANSILVANIA SI TARILE ROMANE
313
parlamentare et irrumpendo con gridi, et con ruina grande nella Piazza,
oppressi da loro i nemici, che pur menavano le mani, & con ferite trattorono
male alcuni degli Italiani, fecero universale occisione de tutti, et in spetie
di mille valentissimi Soldati; mettendo apresso ogni cosa a saceo. Gli Tos,
cani riportorono molta lode del dimostrato valore, & commenda dal Prencipe,
dal Nuntio Apost. Visconti, da Carlo Magno Internuntio di Cesare, & da
tutto'l Campo, il loro Capitauo a maggior stima ascese, et del suo prudentissimo consiglio in diverse occorenze servendosi il Transilvano, volontieri ne
lo haverehhe trattenuto seco alla Corte quando fosse egli stato d'altro animo,
die di ritornarsene al gran Duca suo signore. Pensorono i christiani di as
saltare quelli del Isola & tie haveva il Prencipe voglia grandissiroa; tuttavia
per non rappresentarsi modo di superare l'acqua, perche altri legni non erano dalla parte di qua, che due galere conquassate delle prese l'anno dianzi a
Giavarino, & venute in mano de'Transilvani, non si puote fare altro come
anco hisognando che il medesimo Sigismondo si temperasse per all'hora da
altre imprese per scarsezza in particolare di dinaro da pagar l'essercito,
commando che fosse arso, & distrutto GiorgiO. Sinano accompagnato da infelicitii di lutte le cose, pervenendo a Costantinopoli, reputO it ventura che
privo del Generalato, non fosse privo della vita, & la gente Transilvalta sen:fa ostacolo veruno scorendo il paese, giunse a vedetta delle reliquie del polite
meraviglioso di Traiano, il quale per essere stato fundato quasi che in un
vasto pelago, che tale in quella parte si assomiglia il Danuhio, si faceva ben
conoscere per opera non d'altri, che de'Romani, i quali perO non seppono
indovinare, che fabricatolo per trovarsi presti alle rihellioni della Dada, dovesse egli riuscire pernitioso all'Imperio Romano, come riusci di la passando
pin volte gente Barbara alla lui distruttione. Inclinando horamai l'Autunno
pet la entrata di Novembre dell'Anno mille cinquecento novantacinque, Si-
gismondo lieto per la vittoria ottenuta di Sinano, et per la ricuperata Valacchia. se ne ritornO, alquanto susistendo in Corona Citta sua, ad Alhagiulia
ails moglie Austriaca Maria Christierna, la quale per essergli stata condotta
poco prima della andata di lui contro Sinano, appena sendo stata seco nella
celebratione delle noz7e, ne lo attendeva con immenso dcsiderio. Il Prencipe
al partire della Valacchia, dichiarO per suo Governatore, & Vaivoda della
Provincia Michiele, prescrivendogli termini di limitata autorith, & subito arr:vato in Transilvania fu di suo ordine licentiato Pessercito, ritornandosene
gli cavalli Tedeschi in Slesia, gli Fiorentini in Italia, & gli altri alli paesi
loro. Scarico pertanto Sigismondo da pensiero del Turco, che paritnente atl'intorno di Temisvaro era stato rotto da suoi con incendio dei borghi della
Cita, non perciO lo abbandonavano le cure della Moldavia, dov'e henche
Steffano Vaivoda havesse oppressi molti de'Moldavi ribellatisi da Ini per
instigatione de'Polachi, & ridotti it mal partito gli Cosachi loro fautori colt
gente Transilvana, udiva non dimeno sotto colore di speditione contra Tartari, ordirsi mille tnachinationi dal Gran Cancilliero Zamoschi per turhare
www.dacoromanica.ro
314
IOAN DOM$A
ad esso Prencipe ii dominio della Provincia. Da cotale machinamento non

arrestava punto ii Cancilliero l'affinitit con Sigismondo, di cui haveva havuto
in moglie la Sore Ila datagli, per aggrandirlo, dal Re Steffano; per la iuvidia,
da che era tormentato della grandezza del Cognato, lo faceva vilipendere
()gni sorte di rispetto, pure vergognandosi din non coprire questo suo mal
a1fetto con Scudo almeno di qualche apparente ragione, andava spargendo,
cite ii Transihano tentlido la Moldavia, & reggendosi ella a nome suo, velava I gencrarsi aggravio alla Corolla di Po Ionia, dalla quale per instituto
antico erano soliti di pendere ii Vaivodi, che di tempo in tempo vi succedevano` . (p 21 25).
Mihai Viteazul dA ajutor lui Sigismund cu ocazia asedierii

Timisoarei. Anul 1596:
Michiele Vah oda della Valacchia ehiamato dal Prencipe venne in
campo ron quatro mila combattenti, & in particolare con buona mano
de*Boiari, ehe sono nobili di feudo obligati a proprie spese alla guerra, &
eon qnesti, & con gente di Siculia crescendo ii sforzo Transilvanico, tanto
plil erano stretti gli aversari, a quali per aportarsi angustic maggiori pri. widogli del tanto necessario comodo dell'acqua, si svi dall'usato alveo ii
Ti mis". (p. 37).
Sigismund, spirit inconstant si usuratec, nemultumit de insuccesele sale se gandeste sA renunte la Transilvania in favorul ImpAratului. Planurile lui cu privire la Balcani. Anul 1597:
Il negotio di rinuutiarsi la Transilvania a Cesare non passava fuori
maneggio, & ne era il Prencipe Sigsmondo tanto pin constantc, quanto
cite impedito it moversi contro Polacchi, co'l favore delle armi loro vinto
Stefano suo V aivoda in Moldavia era succeduto Giermi a, & ne lo haveva
instrutto ii gran Cancelliere Zamoschi, permettendo ch'egli riecvesse il stendardo Turchesco, & si obligasse dell'antico tributo alla Porta. Aggiunse poi
anco materia di sdegno, & di consolidare la risolutione fatta della renuntia,
m I Transilvano, ii vedere cite se gli andavano attraversando i suoi disegni;
come fere ii perfido Iloldavo. dando passo a Tartari, & opponendosi a sei
mitt Cosacchi, che venivano in servigio del Prencipe nella Valacchia, donde
egli superan(Io ii Dannbio, haveva in mente di allargarsi per l'imperio Turchesco, havendo per sollevatione di molti popoli Christiani, che allo apparire
de-suoi Vescilli si gli sarebbono accostati, chi gli prometteva lo arrivo di In
del monte Emo34) sino I Soffia Cittl di sede del Bellerbeio della Grecia, &
iii
r'41
Muntii Balcani.
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMAS! DESPRE TRANSILVANIA $1 TARILE ROMANE
311)
Pacquisto di trentatre altre terre del Regno di Bulgaria. II che tutto si trattenne per la mutatione di MoldaNia, & per la non venuta de Cosaechi, & ca.
gionb che concertandosi fro Bulgari, & Rasciani di tagliare a pezzi gli presidi Turcheschi per accertare della loro fede ii Prencipe, fosse scoperto it
irt.ttato, & ii Vescovo di Ternova, quale era capo, rimanesse con molti altri
in mille horrende guise lacerato, & morto. Instandosi per tanto grandernente
l'effetto dello affare Transilvanico, si conehiuse egli eon questi capi prillcipali, rhe Sigismondo eedendo assolutamente a Cesare la Transilvania, &
Valacehia eon le ragioni della Moldavia, all'incontro gli fossero (late da Sua
Maestit le Ducee di Appulia, & Ratiboria in Slesia, con cinquanta milla talleri
all'anno, & fit prefisso ii termine, che l'uno, & l'altro dovesse riceverne ii
posseso". (p. 59).
Comisarii imperiali sosesc in Transilvania pentru a lua

in primire principatul. Mihai Viteazul trimite un reprezentant
la dieta. Primfivara anului 1598:
Ofaturatosi poscia it termine della rinuntia del stato Transilvano, Cesare, per haverne it possesso, & per ricevere giuramento di fedeltit dai popoli,
che pero malvolontieri mutavano Signore invi6 per Commisari alreffetto, ii
Vescova d'Agria, it Vieepalatino d'Ungaria, & ii Dottore Pezzen Italiano
consigliere secreto. Ventai ad Alhagiulia in una publica Dieta convocata da
'4igist1on(lo & ove intervenne messo del Valacco, resat tutto ii Prencipato
eon Ia Valacchia, & ragioni della Moldavia consignato a Sua Maesta, & ginratole homaggio in mann delli Commissari. JI TosicaSs) venuto in sospetto
all'imperatore, che gli intesosi col Vaivoda Michiele, aspirasse, andatosene
Prencipe, alla Signoria della Transilvania, & ordisse modi in pernitie di

Massnnigliano, ordinb ehe eon occasione della medesima Dicta fosse fatto
prigione. Sigismondo ne lo permise, & havutolo m Commisari in loro potere,
hen tosto Nati della provincia ne lo fecere condurre in carcere a Zachmar5")
in Unaaria, ne potendosi liberare con tutte le preghiere, (lella moglie Valacea, stata Prencipessa di Valaechia, sua Maesta ne lo fecc decapitar- `.
ii
(p.
61).
Sigismund, nemultumit cu schimbul falcut, se reintoarce pe
neasteptate in Transilvania si se pregateste de lupta, din, pricina Turcilor, care se apropie de Transilvania. El ajunge la
intelegere cu Mihai Viteazul. Anul 1598:
55) Stefan Risika.
36) Satu-Mare.
www.dacoromanica.ro
316
lOAN DOMSA
Il Transilvano inteso l'arrivo del Visir, senza respirare si occnpil nelli

affari de guerra, & pen') con sollecitudine rinforzato ii campo ammassato
ilianzi da Imperiali, & imposto a Michiele Vaivoda della Valacchia, che
non fir pigro a riconoscerlo in superiore, che non solo se armasse per travagliare Turchi dalla banda di Vidino, ma anco che spedisse soldati al campo
ordin6, che le genti sotto il Tenentato di Stefano Ciacchi, levandosi dal primiero alloggiamento di Albagiulia, si trasferissero nella campagna del Cas-
tello di Deva, luogo in monte, forte, & sir la strada di Lippa, dove anco ii
Prencipe hebbe stanza, per invigillare ai movimenti di Ibraino, & per essere
pronto a soccorrere ad ogni pericolo" (p. 65).
Mihai Viteazul ajut pe Sigismund cu 3000 soldati. Anul

1598:
Sigismondo inviato l'essercito ch'cra di ventimila huomini, venne seguendolo, & alquanto susistendo a Claudiopoli, viddesi cornparire dalla Valacchia tremila forhiti Archihuggieri vestiti all'Ungara tutti di una divisa, &
cinquecento cavalli
Cosacchi, armati di scimitarra, d'Arco,
&
d'Archi-
huggio". (p. 67).
Sigismund cedeaza Transilvania Cardinalului Andrei Bathari. Raporturile clintre Mihai Viteazul si Cardinal. Anul 1599:
Il Cardinale havuto ii Prencipato col giuramento de fedeltir dai po& dal Valacco, diedene conto al Pontefice, & ad altri Potentati, non
(.1111111 ttendo di spedire suoi messi all'Imperadore, & al Turco, dando ii calico di Roma al Temisi, che doveva risedervi per segretario, qual e scrittore
della prcsente historia". (p. 76).
Imparatul, nemultunlit de venirea Cardinalului Andrei Bathori in Transilvania, ajunge la intelegere cu Mihai Viteazul
pentru a-I aluna. Anul 1599:
All'Imperadore comparso l'aiuto [aviso?] della rinuntia, lo hebbe in
estremo a male, & riputandosene offeso, & da Sigismondo, che haveva resignnto senza sua saputa, & del Cardinale, che haveva accettato senza rispetto, disposene vendetta sopra il Cardinale, che era in paese, con servirsi per
rqtromento di Michiele Vaivoda della Valacchia, che anco sopportava egramente II nnovo dominio, & aeciocche si armasse, inviosigli segretamente dP
mente Cesarea per un Ragugeo buona somma di dinaro". (p. 76-77).
Infrangerea Cardinalului Andrei Bathori de care Mihai
www.dacoromanica.ro
317
Viteazul. Ocuparea Transilvaniei. Purtarea 1,1ui Mihai Viteazul in Transilvania. Neintelegerile lui Mihai Viteazul cu Basta.
Lupta dela Mirislau. Plecarea lui Mihai Viteazul la Impgratul.
Anii 1599-1600:
II
Valacco havuto l'ordine, & ii (inaro da Cesare per far gente da

eacciare dalla Transilvania il Cardinale, con diligenza ne haveva fatta mutate; di che volendone sapere la cagione ii Prencipe pur Cardinale si laseth,
dare ad intendere, che gli apparecchi fossino per difendcrsi dal Turco, che
Ininacciava da passare in Valacchia. Onde lo astuto Vaivoda, avcrtendo prestarsigli fede, & di havere persuaso l'opposito di cio che rivolgeva nella mente,
ad un tratto, superati i monti, calit con gran sforzo in Transilvania, & hanto pacificamente Corona, & occupato Fogaras, varcando ii fiume Aluta"),
undo ad attendarsi nella pianura di Cibinio. Il Cardinale colto d'improviso,
con la maggiore eeleritit che puote, convocata la nobiliti & altre genti della
Provincia solite a guereggiare, con dar loro per Capitano supremo Gasparo
Cornis, da Albagiulia si avanza stesso ad mcontrare l'inimico, allogiando di
rincontro I liii I Cibinio, la qual Citti ben proveduta stava spettatrice dei
buccessi. Monsignor Malaspina, che ritornato di Po Ionia, sosteneva presso it
Cardinale carica di Nuntio Apostolico faticti passando dall'un campo all'altro
di stringere accordo, & di vietare che non si fundasse sangue Christiano.
Getandosi nondimeno ogni cosa al vento, poiche ii Vaivoda intendeva, conforme alla volontit dell'Imperadore, quale mostrava espressa in lettere palenti. che il Cardinale lasciasse lo stato, si vene alla giornata, adoprandosi di
pa ima l'artilieria dall'uno, & l'altro Esercito, i quail mentre accozzati pugnando fieramente, & che gli Transilvani ponendo gli nimici in piega non
crano fuori di speranza della wittoria, il Generale Cornis, fosse it caso, it it
studio. come si giudicO, per essere egli Imperiale, lotto prigione da Valacchi.
ii Vaivoda ripreso cuore, & con gagliardia rimettendosi, scompigti, & misse
in thsordine le squadre Transilvane, le quali con molta perdita ceden(lo al
taimico, divenne egli, quasi di vinto, vincitore. II Prencipe Cardinale veduto
la rolta de'suoi, si staccii eon cento cavalli, cercando per la via di Moldavia
di salvarsi in Po Ionia. Ma gente del Valacco, & gli Sicoli inclinandogli per
conservatione della loro lihertI, ristrctta dal Cardinale, seguitandolo, & occupati i pasi eon facilitI disfecero la scorta cavalleresca, della plate spoliato
lluifelice Prencipe, con sola salvezza di dw- Paggi ignoranti de'viaggi, wide
qualche giorno vago per boscaglie: Dopo che indagando pure alcuni fanti
krchihuggieri l'orme sue, finalmente cinque di loro gli sopra vennero, & a
primo arrivo tagliato a pezzi l'uno de'Paggi, che fuori della Cappana, dove
il Cardinale stanco dalle vigilie passate ripposava, era tenuto a far la guard u,
z.'7)
Olt.
www.dacoromanica.ro
318
IOAN DOM$A
anzando innanti uccisero l'altro. Al romore destO il Cardinale, & veduti

quei Siccari sordi ai preghi, & cupidi del suo sangue, & della morte, cominei
spinto pia dalla necessit, che dal valore, a maneggiare la scimitara, che
haNeva a lato, ne nseirono vani
colpi, cogliendo alcuno d'essi, & pia forte
averebbe fatto, se l'uno di loro lanciata una Aceta, non lo colpiva nella
fronte, donde suscitato un torente di sangue, chc al signore ingombrava la
vista, posesi egli poco mono che alla cieca a fuggire. Ma segutitato, & di
nitovo colpo al modo printiero ferito nella parte posteriore del capo, fit forzato, destituito da sensi, di cadere ne tarda a sopravenirgli uno de'persecutori stato servitlor sno, & beneficato, che malamente compensando ii beneficio, gli troncb spietatamente dal busto la sagrata testa. Cotal fine hebbe
il Cardinale Andrea Battori, Nipote di Stefano Re di Po Ionia, & Veseovo in
Prussia della nohilissima Chiesa di Varmia. Michiele ottenuto la vittoria, &
a drittura venutosene ad Albagiulia, a sua divotione converse tutta la Transilsania, giurando in matzo di lui fedelta a Cesare, alla cui Maesta dando egli
ragguaglio del successo, & della morte del Cardinale inviogli per haverare il
fatto, molte Insegne prese, insieme con la effigie compassionevole del capo
Cardinalitio pieno di ferite, & con il Cavallo, & scirnitara stati suoi. Fattosi
poi dal Vaivoda ritruovare it cadavero, & portarlo ad Albaginlia, ripostagli
la festa, con lagrime di Crocodillo ne gli ordinb sepoltura entro la Chiesa
maggiore ove molti anni dianzi giaceva parimenke ucciao da Personaggi di
guerra dell'Imperadore Ferdinando Avo di Ruda lfo, il Monaco Giorgio Cardinale, & forge anco ii Vescovo di Varadino morto dal Gritti. Parendo che
i si miserabil essito per alto giuditio di Dio fossero tutti tre condotti, dant)
havere poco curata la vocatione alla (rale erano, stati chiamati di servire
I sua Divina Maesta, & non al mondo, di cui egli disse non essere ii suo
Regno. II Valacco a poco a poco invaghitosi del paese, non si cnrava di
consignarlo a Cesare, a cui nome l'haveva preso, & gli era dirnandato da
Commissari imperiali, anzi che andava a passo di farsene lihero Tiranno.
Di che anco malcontenti gli Transilvani, dequali ogni giorno con falsi prett sti per assicurarsi in stato, prendeva crudelissimo supplicio, & haveva determinato in un Parlamento di far gire it filo di spada tutta la nobilti,
tennero modo di cacciarnelo I forza, unendosi con l'Imperadore. II Basta .
spedito loro per Capitano, pass con le genti, che haveva nella superiore
II ngaria. I giuntarsi con Trausilvani, & radunate le forze, si forma un conNenevole Essercito. Dal Vaivoda intesosi l'apparecchio contro di lui, ma con
nuove promissioni di cedere la ProNincia, & con altro, ogni arte per disginnEere Cesare da Transilvani. Tuttavia indarno avendosi a spendere l'opera
poiche'l Basta slava saldo, ch'egli uscisse quanto prima di Transilvania,
suono. che non piaceva alle sue orecchie, fattosi animo, & cominciando a
sperar hene per la moltitudine de soldati, ai prepara all'armi, ne passa molto
ch'egli rnovendo da Albagiulia, si accampl fra la Citta, & Terra di Egne-
www.dacoromanica.ro
319
dino5s) con trenta pie mila persone, trincerandosi in forte maniera, & aspet tando altra soldatesca di Valacchia. Gli Transilvani ancor loro si avanzarono hum), che di poca lontananza resat spacio tra gli uni, & gli altri,
& ambidue vi havevano di vicino le acqui del Maruggio. Questi sotto il
Basta, se hen di numero minore, ardendo di brama di combattere, volevano
sin dcntro ai rippari assaltare gli nitnici, che mostravano di trattenersi da
giornata finche loro arrivava la gente N alacca. Ma il Generale Cesareo, quale
con prudenza si era stahilito ii modo di vincere senza sporsi a unto rischio,
andav- temperando gli importuni ardiri iii spetie de'Transilvani, i quali divenuti impatienti della tardanza al combatere, non lasciavano di carpire ii
Capitano di timidith, & tanto maggiormente poi, quando viddero, ch'egli ordinato che si sloggiasse, invece di marciare contro ii Vaivoda cominciava a
voltargli le spalle. Cut Ut strattagema studioso del Basta per alettare l'inimico
alla uscita da le trinciere, ne egli accade invano; perche non conosciuto da

lni, che pensava ogni cosa meno, che di non perseguitare l'hoste fuggitivo,
irrupe dai steccati con gridi, & con gran rimhombo di cannonate. Di che
aecol tosi II Cesareo, & in punto voltata faccia urtando nelle squadre di
'Mehl( le, che venivano quasi che vitoriose non ordinate in breve hora pose
loro in rotta con strage, & mortalitit grande, & con fuga del Vaivoda, che
appona hebbe tempo, passando sopra un generoso cavallo ii Marugio di salvarsi in Fogaras, & di lit bene in fretta in 1, alacchia. Vintasi dal Basta
Michiele. & licentiata dal paese la militia forastiera, se ne entre egli in
Alliagiulia, riordinando le cose, & ricevuto per l'Imperadore dai popoli nuovo
hommaggio, si diede con altri deputati da sua Maestit it governare la Provincia Ne Transihani apariva sodisfacimento del governo. Ma dall'altro canto tenevano ii pin di loro volto jl pensiero a Sigismondo per rihavernelo iii
Sig. Il Prencipe, quale era in Prussia havuto l'infelice annuntio della morte
dda Cardinale et della perdita della Transilvania, & aspirando alla ricuperatiolle del Stato, it che era anco essortato con lettere da molti Transilvani,
ricerci. di aiuto il Cancelliere di Polonia suo Cognato, & egli gli lo promise,
N(.nendo di compagnia in Moldavia. (love intendendosi la mutatione delle cow
per Is cacciata del Valacco, e che egli rimessosi di Essercito improvisameute
veniva contro di Gieremia per torgli la Moldavia, attesosi ad ostare in difesa
(lel Molda. o, et intanto d'altra banda spogliato Michiele della Valachia, sit-
hintrando it Vaivoda Radul, il Cancelliere non fece altro, et il Prencipe hen

intesosi con Gieremia, & sapendo il desiderio, che maggior parte della Tranilvanta tencva del suo ritorno si ferule in Moldavia, dove nondimeno per
gratificare a Cesare il Re di Polonia gli fece certo arresto. Michiele, senza
stato. hchhe gratia dal Basta di mettere la moglie, & figliuoli in sicuro a
Foga] as, & egli se ne ande ai pie(li di Cesare a dimandare perdono dei suoi
falli". (p. 80-83).
as) Aiud.
www.dacoromanica.ro
320
IOAN DOMM
Lupta di1a Goroslau. Anul 1601:

,.I.a Maestit di Cesare veduto ii nuovo rivolgimento della Transilvania,
ne volendo passare invendicato ii recente affronto fattosele con la cacciata.
desuoi ministri, & con la rivocatione del Battori, commando!) al Basta, che
alla gagliarda si armasse contro Transilvani, & egli, che a 66 per la inginria
nella propria persona ricevuta non haveva bisogno di stimolo vi si impiega
con ardentissima cura, aiutandonelo ii Vaivoda Michiele, che ritornato in
gratis dell'Imperadore assoldava diecemila combattenti, per ricuperare poi

col favore Imperiale la perduta Valacchia. H Pv.ncipe Sigismondo alle speditioni nemiche non dormiva, & havendo per amico it Valacco Radul con
tutta la nobilti transilvana da alcuni in poi, che se ne erano fuggiti a Zachmar dal Basta, radunava esercito non fuori di rinerescimento di dover venire
battaglia con Christiani, rispetto, che gli feece offerire a Cesare diversi
part:ti d'accordo, i (Utah non sendo accettati, couvenegli attendere alla pierra, & tanto pensiero ne tolse, che il Basta uscito, se lo vidde in uno istante
:I (route, con questo giusto Campo. Onde venivano gli Imperiali per la stra4111 di Varadino; & it Transilvano venuto era
alla loro volta occupavano ill
un colle vantaggioso, & munitolo al passo di artiglieria, sperava a di potergli stancare difficoltandogli ii catnino, facendo essi sforzo di passare,
t ombattergli con certezza di vincere. It pensiero era accommodatissimo, &
lidseibile; ma ne lo interruppe fallo de'Capi in alloggiando le genii; perche
seorgendosi 11 posto manehevole d'acqua, & volcndosi correggere lo errore
con mutare alquanto di posto, non puote egli 'effetuarsi per l'impedimento
dei Pczzi, che gli nemiei non se tile aecorgessino, i quail servendosi della
presentanea occasione, & spinti avanti gli moschettieri con spalleggio de Valloni. & d'altri s cavallo, scompigliorono con agevolezza Ii implicati nella
mutatione del posto, & questi col volgere delle spalle disordinando altri,
incerto l'esercito Transilvano, non stimando minaccie, ne ad esortationi de
capitani. ne del Prencipe stesso, affinehe stesse saldo, divenne tutto fuggiti% o, con perdita dell'artiglieria, & del hagaglio, & con morte, & cumin)
de'molti, ad alcuni de'quali di conto, come a rebelli dell'Imperadore fa tagliata la testa". (p. 85).
liciderea ki Mihai Viteazul. Anul 1601:

,.Nelli avenimenti di cotesti fatti, in Transilvania, da cite Sigismondo
riceve la rotta fugitiva, & In perduto Claudiopoli, il Basta insieme con il
alacco Michiele si appresta a nuovi progressi contro il Prencipe, ii quale
aim) si armava per dafentlersi, et l'essercito Imperiale partito da Claudiopoll. furono gli suoi primieri allogiamenti a Torda, Terra una giornata da
Albagiulia, la quale per essere aperta, & non atta a resistenza, si rese.
Quivi dimorando gli Cesarei accampati, & per commoditi dell'acqua in cam-
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMAS! DESPRE TRANSILVANIA
I TARILE ROMANE
321
pagna presso ii fiume Stragnes5)), capitarono a mano del Basta lettere in-
tercette di Miehiele, dalle quali chiaramente si couosceva trattato, & intelligenza di lui con Turchi, promettendo per essere favorito a rihavere la Valacchia, di tradir loro ii Capitano, & le genti dell'Imperadore. II Basta turbato da tanta perfidia, & volendo per sempre uscirne di sospetto, mandii
al Vaivoda, intimandogli di essere prigione di Cesare, & che volontariamente
Ri constituisse in potere di Sua Maestit. Egli non volendovi acconsentire, &
levandosi per eccitare la sua gente all'arma, fit secondo l'ordine in caso
tale dato dal Basta, ammazzato nel proprio padiglione. Et cosi il Valacco
avidissimo di regnarc, & fabro Eecellente d'inganni, chiuse l'ultimo de'suoi
giorni. Per la morte non furono senza qualche moto gli suoi soldati, aspimink a vendetta. Ma tosto ne gli acquetO ii Capitano Ccsareo, manifestandone loro Ia cagione, et proferendo le medesime lettere. Perilche tolsero
anco da lui ii soldo, & si hebbe oppinione, che all'hora pervenisse al Basta
ii tesoro di Sigismondo (lepredato dal Valacco vinto il Cardinale, & se ne
confirmO tanto maggiormente ii Prencipe, (panto, che ritornato egli nella
Provincia, & ritruovati in Fogaras, la moglie, & figliuoli del Vaivoda, non
puote per tutta la diligenza usata, haverne da loro minimo inditio. Li quali,
morto Michiele, liheri, & fuori d'ogni molestia furono lasciati partire, &
girsene, come desideravano in Germania a raccomandarsi alla gratia di Cesare" (p. 98 99).
Lupta dintre Domnitorul Radu Serban i Simeon Movila.

Anul 16021
Nel mezo di cotesti gesti Ungarici, Radul Vaivoda della Valacchia,

che teneva buona corrispendenza con il Basta, ritiratosi alle montagne verso Transilvania dalla furia de Tartani, andava rinforzando.i di gente per
venire a battaglia con Simone, che col favore Turco, & Tartaresco la voleva cacciare di stato, et haveva insieme un'essercito di trentamila persone,
richiese ii medesimo Radul di soccorso il Basta, il quale prontamente lo
aint, inviandogli con altra gente Francesi, & Valloni per il Conte Gioan
Tomaso Capriolo, che di }mon spatio militava presso la persona di esso Generale, i quali a punto giunsero in tempo, che non era lontano ii termine
della giornata. Vennero gli due Vaivodi fieramente ad affrontarsi, &
tutto un giorno combatendo senza vcdcrsi di ciii fosse il meglio, il di serinovandosi la battaglia, restO debellato Simone con molta perdita,
gin
& ii Tartaro che ne lo hoveva aiutato, havuto notitia da prigoni delle
gcnti Cesaree, che vi erano intervenute, & sospicando, che Simone gli lo
havesse celato, spinto contro di lui a sdegno, ne lo fece prendere, & ne lo
condusse seco in Tartaria, andandosene con cinquemila meno deUi suoi pin
5P) Aries.
21
www.dacoromanica.ro
322
IOAN DOM$A
alorosi, & con morte di uno di lui parente, che si disse ucciso da un
Strozzi Fiorentino. Di Radul, che si conserve in stato, morirono pia di mille,
& ne mancarono di quell del Capriolo, alcuni ammazzati, alcuni fatti prigioni, confesando ii Vaivoda di havere ottenuto la vittoria per loro" (p.
308-109).
Lupta dintre Basta ajutat de Radu Serban i Moise Szkely. Victoria e dobandita prin vitejia Domnitorului roman.
Anul 1603:
Il Basta avenga che nutrisse desiderio di opprimere l'inimico, ne lo
faceva nondimeno stare in pendenza l'esito incerto de gli essenti. Onde per
potere con qualche sicurezza di vittoria combattere, procacciii che it Vaivoda Radii! si unisse seco. Intesesi per ranto con segretezza, il campo Cesateo ben'ordinato passando ii fiume Aluta si avanze contro di Moise in
quello istante che anco dalla Valacchia si era mosso il Vaivoda. Avicinatisi
gli eserciti, tosto si venne al fatto d'arme, & Radul f it primiero ad attaccarsi co'l nimico, ii quale molto virilmente lo raccolse. Si combatte per
pia hore subintrando sempre gente del Basta, & pie d'una volta rim>
vossi la battaglia dubiosissima, in ultimo combattuto Moise dalli due campi,
fu egli vinto, & rotto con molta strage de'suoi, & con non poco danno de
gli avversari, havendo disperatamente pugnato gli Transilvani. Rest6 Moise
mortalmente ferito, & non sapendosi dove eel fosse, ne lo ritruovorno
morto alquanto discosto dal luogo del conflitto, che succede nella campagna poco lontana da Corona, la cui Gait per havere favorito gli nimici
pati diversi gastighi dal Conte Basta, oltre la pena di gran somma di dinaro,
che le bisogne sborsare in sodisfattione della paga dei soldati Imperiali. Le
reliquie di Moise si salvarono, chi verso Temisvaro, chi verso Moldavia, &
di nuovo la Transilvania ritorne sotto l'Imperadore: ma con grandissime
ruine, desolationi, & miserie del paese, & dei popoli, che loro inferirono
tanti eserciti, & spetialmente gli Cesarei. A Praga portato lo annuntio della
vittoria havuta di Moise, con allegrezza inestimabile si corse ai sacri Tempi,
dandosene gratie ai numi celesti, & nella Chiesa Magziore cantorono i Chierici con mille sorti di stromenti musicali il canto divino delli due Chiarissimi lumi della Fede Santa, Amhrogio, & Agostino, facendosi poscia nella
Piazza del Castello alla presenza di Cesare splendida mostra di cento ventotto insegne acquistate nella battaglia, dicendosi pere, che it Valacco fosse
stato egli precipua cagione della sconfita de'nemici" (p. 125-126).
Bunele relatiuni dintre Radu $erban i Imparat:

,,Fra tanto a nome della Transilvania erano andati oratori a Cesare.
www.dacoromanica.ro
GIORGIO TOMAS! DESPRE TRANSILVANIA
i TAME ROMANF.
323
*Iimandando, che in caso di partenza del Conte Basta, fossero governati da

un Prencipe di Casa d'Austria: ma non si diedc loro orecchio per dubbio di
fede di quei popoli tante fiate da essi violata, & hisognO che si contentassero dei Commissari, che piacque I sua Maestit di dar loro per governo. Et
con il Valacco, di cui anco si truovava venuto alla Corte personaggio, ftt
stabilito in amicitia, & nella protettione, & buona corrispondenza dell'Imperadore" (p. 133).
In Transilvania ajunge Principe $tefan Bocskai. Rada $erban avea intentia sal se impotrivetscai acestuia:
La Transilvania che fino all'hora si era tenuta per Cesare, vedendo
progressi del Boscai, & ch'egli ad ogni modo sendo di l principale, se
ne voleva insignorire, cominci a seguitare le parti di lui, & in breve partendo dalla Provincia i governatori, & venendo in Germania li Commissari
Imperiali, che pi non potevano conservala, si accost poco meno che tutta
alla sua divotione, ancorche Radul Vaivocla della Valacchia studiasse di imli
pedirselo" (p. 150).
Acest texte arat indeajuns meritele i scAderile operei lui
Giorgio Tomasi. Credincios principelui Sigismund Bathori si

celor care i-au fost proteguitori, admirator a tot ceeace este italian, catolic din tot sufletul i cu toata convingerea, el nu putea
scrie decal aa cum a scris. Prtineste pe Bathoresti, glorified
pe Basta), pe care il socoteste italian, iar fatd de Mihai Viteazul are o constanta antipatie, recunoseandu-i cu toate aceslea
vitejia.
Opera lui Giorgio Tomasi isi pdstreazd insai valoarea ei

vrednicg de subliniat, nu numai pentru acea ingrijita i clara
descriere a Transilvaniei si a Tarilor Romane, ci i pentru faptul ca figura Domnilor romni Mihai Viteazul i Radu Serban
-- in ciuda rezervelor lui Tomasi fate: de Mihai
apare stralucitoare, demnA, egala, dacg nu chiar superioara, marilor fi-
...
60) Descriind moartea lui Basta, Tomasi spune:

Havendo ii valoroso Cavalliero lasciato nome, & fama gloriosissima al mondo di se medesimo,
cosi per la disciplina militare, che ne era peritissimo, vincendo pin volte
Turchi, & Transilvani, & espugnando Cittii, come anco per il proprio ardire,
non ricusando nelli .accidenti iii dimostrarsi non meno animosissimo soldato,
"che prudentissimo capitano". Op. cit., p. 162.
www.dacoromanica.ro
324
CORIOLAN PETRANU
guri de luptatori pentru cretinatate din acest timp. Referintele

lui Giorgio Tomasi despre Romani confirma astfel o serie intreaga de opere i rapoarte contemporane, care marturisesc originea romang a Romanilor i statornicia, cu care Romanii au
luptat pentru credinta stramoeasca impotriva Turcilor, precum i impotriva celor care le amenintau independenta i libertatea.
BISERICA REFORMATA DIN SIGHET SI BISERICILE
DE LEMN DIN MARAMURES.
(le
CORIOLAN PETRANL
Cunoatem publicatii ale caror rezultate nu le admitem in
intregime i totui au darul de a ne indemna la cercetari i

reflexii. Faptul acesta Meg indciala le ridica valoarea. Un asemenea exemplu ne ofera cloud publicatii noui ale tanarului istoric Al, Filipacu. Ele sunt din domeniul istoriei politice a
Maramureului qi oa atare numai in treacat se ocupa de problemele de arta. In cele ce urmeaza vom face cateva observari
critioe cu privire la cele afirmate despre monumentele istorice
ale Maramureului i vom incerca deslegarea chestiunilor puse.
Cu privire la biserica, azi reformat& din Sighet d. Al. Filipacu scrie in Istoria Maramureului (Bucuresti, 1940, p. 31),
urmatoarele: In scopul propagandei catolice, Teutonii au zidit
biserica Sf. Maria a Paulicianilor din Remeti, afiliata celei din
Satoiraljatijhely, precum i impozanta biserica de piatra din
Sighet, inchinata Sf. Emeric, unde preoti romani uniti cu Roma
oficiau dupa ritul slavonesc. Biserica din Sighet, zidita in stil
bizantin i decorata cu picturi orientale, a lost nimicita de

groaznicul incendiu din 10 August 1859, dar recladita, ea constitue i azi una din cele mai frumoase podoabe ale capitalei
voevodale. Copiile vechilor picturi murale, executate la staruinta directorului St. Szilagyi, se pastreaza i azi in muzeul National din Budapesta. (Cf. Akadmiai Ertesitd, 1850, p, 234).
PArerile unora, cal aceasta biserica ar fi fost proprietatea unei
www.dacoromanica.ro
BISERICA REFORMATA DIN SIGHET $1 BISERIC1LE DE LEMN DIN MARAMURES 325
bogate colonii grecesti, care reducandu-se ca numar ar fi vandut-o cahrinilor, sau cd ar fi fost proprietate romneascal, nu
par verosimile. Nu avem nici o urinal istorica despre prezenta
de colonisti greci la Sighet, iar calvinii au ajuns in stapanirea ei
in sec. al XVI-lea, in urma trecerii la calvinism a comunitalii catolice din Sighet. De alta parte devin inexplicabile motivele ce
ar fi indemnat pe Romani, sa cladeasca o biserica de proportii
atat de uriase, in'trun stil neintrebuintat de ei si intr'un lac, care
nu era nici macar resedinta unui voevod. Mai slim, cd biserica
aceasta a fost daruita de catre Ludovic cel Mare colonistilor
germani si catolici de nit latin, inteun timp, cand regele avand
mare nevoie de credinta Maramuresenilor, prin rapirea ei, i-ar
fi provocat la cea mai disperata revolte.
Observrile noastre de istoria artei sunt urmtoarele: chiar
a privire fugitiva a ilustratiei interiorului bisericii si a planului
din opera lui Fl. Ramer (Regi Falkepek, Budapesta, 1874, p.
89 si 93), ne convinge, c nu avem a face cu stilul bizantin, ci
cu cel de tranzitie dela romanic la gotic; arcurile frante deasupra pilastrilor navei de mijloc, apsida poligonala, ferestrele
si lipsa cupolei ne invedereaza aceasta. Pictura nu pare arien
tala, nici unul din autorii competenti nu a afinnat aceasta, nici
cal biserica ar fi in stil bizantin zidita. Ramer recunoaste insa,
ca picturile in unele privinte se deosebesc de cele apusene, iar
St. Szilagyi conclude, c s.acrist;a bisericii fiind ulterior edificata, biserica a fast zidita primaoara pentru ritul grecesc, deoarece biserica greceasca se paate lipsi de sacristie avand ice-.
nostas, cea romano-catolica ins niciodata.
Datarea bisericii variaza dupa autori si chiar la acelas autor. I. Henszlmann crede in 1847 (Akadmiai Ertesit, VII, 2,
p. 32-38, 1847) navele si turnul din sec. XII, altarul din primele decenii ale sec. XIV, pictura Sf. Gheorghe din altar contimporana cu cladirea, celelalte picturi din sec. XV: scenele din
istoria Sf. Ecaterina, Ierusalimul oeresc, el citete din jos de ace.asta din urma scena: Damianus cum arnica sua formosa Maria
pulchra sponsa Incarnationis Domini MCCCCLXXXV" si Damianus de Huszth arnica sua de Ziketh XXV". Pe acest Huszthy
www.dacoromanica.ro
326
CORIOLAN PETRANU
Domeny" II crede donator, iar sub scena Ecaterinei cu Maxentius la picioare citeste: Durpttorf", probabil tot donator. Henszlmann isi schimba parerea dupa ce a vAzut biserica la fata locuhui (Archaeologiai KOzlemnyek", 1864, p. 137); daca si nu
din al XIII-lea macar din al XIV-lea". Ace las autor (in Oesterreichische Wochenschrift, 1865, VI, 205), sustine cg, navele sunt
dela sfarsitul sec. XIII, ori din jumatatea prima, a sec. XIV;
in aceasta vreme s'a demolat corul si s'a edificat turnul, ale cdrui
capitele de portal se aseamainal cu acelea ale capelei Sf. Mihai
din Casovia. St. Szilgyi (in Akadrniai Ertesit, 1850, CCLII,
p. 234-258) atribue partile mai vechi anilor 1050-1150, altarul anului 1250, sacristia anului 1320, dintre scenele Sf. Ecaterina cele trei principale ultimei jumtati a sec. XIII, pe Sf.
Gheorghe mijlccului sec. XIII ori primului deceniu urn-16ton Dupa.' A. Ipolyi (A Decikmonostori Basilika. Pest, 1860, Magy.
Akad. Evknyvek, X, III, p. 98), cldirea este parte romanicatarzie, parte din epoca gotica; aceasta din urrnd cade in sec.
XIVXV. Picturile se gaisesc pe peretii acesteia si sunt mai

de graba.' din sec. XIV, dar in parte probabil din timpuri mai
tarzii. Dupa Fl. Rmer (Regi Falkpek, Budapesta, 1874, p.
89) picturile sunt din aceeas vreme ca i Sf. Gheorghe, ele sunt
opere nu numai ale unei scoale, dar decrarece au acelas aran-
jament si conceptie cu cele din Fekete-Ard6 si Szls-VgArd6, se pot atribui aceluias maestru. Culorile galbene si rosii-
brune sunt dominante spre deosebire de acele albastre-verzi

apusene. Reimer descifreaza 18 scene si figuri. Cu privire la
starea de pstrare a bisericii Henszlmann ne informeaza in
1865, cal in locul bisericii vechi demolate se zideste una cu totul nou5., dar ca si la Baia-Mare, s'a mentinut turnul vechi cle
vest cu portalul vechi. Monografia Dermer-Marin (Maramurefu1 Romemesc. Bucuresti, f. a. 13. 157) ne relateazal, Ca
turnul distrus de foc la 1930 a fost de curnd ref acut tot in

stilul gotic, ins faral cerdac, care-1 faicea s'a semene asa de
mult cu bisericile de lemn din satele noastre". ,,Turnul e de

68 m. ridicat in stil gotic ca si toatai cladirea, Biserica a fost
zidita intre 1050 sit 1100 ca biserica' ortodoxe.
www.dacoromanica.ro
BISERICA REFORMATA DIN SIGHET SI BISERICILE DE LEMN DIN MARAMURES 327
Desi trebue sa recunoastem, cal autorii maghiari amintiti

au fost la inaltimea timpului in privinta cunostintelor din istoria artei, totusi determinarile lor cronologice nu le putem accepta din doua motive; 1. fiindca afara de Szilagyi si mai tarziu
de Henszlmann, ei au judecat numai in baza planului, descrierii si a copiilor insuficiente si 2. fiindca intre 1847 si 1874 istoria artei Ii traia in Ungaria anii copilariei; de atunci s'au descoperit alte monumente, jar studiul i cronologia lor a progresat
mult. Acesti cercetatori uit, ca' in Transilvania i Maramures toate stilurile au intrat cu intarzieri mari, ei Ian ca valabile
pentru Sighet datele aparitiei stilurilor in Apusul inaintat. Cercetatorul roman este in situatia dificila, de a nu avea nici originalul din 1847 al arhitecturii i picturii, nici macar copiile.
Acestea nu se gasesc la Muzeul National din Budapesta, cum
afirma d. Filipascu, ci in inventarul Comisiunii arheologice a
Academiei Maghiare, iar dupa $t. Szilagyi primul desen este
in arhiva parohiei ref. din Sighet. Copii colorate, desenuri, xilografii se mai gasesc ca Lasamantul ROmer" in arhiva Comisiei Monumentelor istorice ungare din Budapesta. Este regretabil ca Sectiunea din Transilvania a Comisiunii romane a Monumentelor Istorice nu a izb-utif sa readuca macar in copii partea
privitoare la Ardeal a arhivei i colectiunilor din Budapesta, desi
autorul acestor randuri i-a inaintat la timpul oportun un memoriu,
(Vezi Raport etc. pa 1922 23, Cluj, 1924, p. 9 Raport etc.

pe 1925. Cluj, 1928, p. 9). Atunci am stii mai multe si am putea trage concluzii mai profunde. In baza ilustratiei din opera
citata a lui Rmer i dupa cunostintele noastre de azi bis2rica
din Siohet nu mai poate fi atribuitei secolului al XII, nici chiar
al XIII. V. Roth fixeaza just urmatoarele: Stilul romanic sta-
paneste in Transilvania in sec. XIII; in sec. XIV apare aid

stilul de tranzitie, iar dela 1350 stapaneste exclusiv cel gotic.
Biserica din Sighet este deci din jum. I-a sec. XIV; ca stil si
ameinunte un monument apusean, nu bizantin.
Ceeace ne intereseaza pe noi in primul rand este, daca

aceasta biserica a fost originar romaneasca ori nu. Am exprimat parerea in 1838, ca da (L'Art Roumain de Transylvanie,
www.dacoromanica.ro
328
CORIOLAN PETRANU
p. 87) si o mentin i azi. Biserica nu avea sacristia indispensabill cultului romano-catolic, deci trebuia s fi fost ortodoxa.
Parerea aceasta o sustine si I. Vahot (Kubinyi-Vahot: Ungarn
u. Siebenbiirgen. Pest, 1854, II, 140). Nobilimea romana de
acolo trebuia s aibe si ea biserici de zidi), asa cum a avut
in acea vreme nobilimea romana din jud. Hunedoara. Stilul de
tranzitie sau gotic, deci apusean nu lipseste la Romanii ardeleni,
avem biserici romane nu numai in stilul de tranzitie si gotic,
dar si in stilul romanic de ex. bisericile din. Streiu, Santamaria-Orlea, Cosma, Roscani Ribi%a, Criscior, Zlatna, Feleac, Nici
pictura veche apuseana cri influenta ei nu lipseste la Romanii

ardeleni. Asupra picturilor bisercii din Sighet nu ne putem pronunta, fiindca nu avem nici macar copiile lor in Ora; analiza de
stil nu se mai poate face, nici chiar cea iconografica, dar trebue sA cbservam, ca scenele din istoria Ecaterinei i Ierusalimul ceresc ca subiect figureaza si in pictura bizantina. (V.
Grecu, Ceir(i de picturd bisericeascd bizantind. Cernauti, 1936,
p. 259-61 i F. X. Kraus, Real Encykloptidie der christlichen
Alterthiimer. Freiburg i. Br. 1882, II. 782, 172).
Daca examinarea noastra sumara admite din punctul de
vedere al istoricului de arta posesiunea romdneascd de odinioare' a bisericii azi reformate din Sighet, argumentele pur istorice
ale dlui Filipascu par a o exclude. Partea pur istorica neintrandu-mi in competenta, o las istoricilor romani. 0 nou ceroetare i cumpanire ar fi binevenita. Din datele istorice comunicate sa retinem urmatoarele: Ludovic I cedeaza pe seama colonistilor romano-catolici biserica in 1352, patronul ei devine Sf.
Emeric. Deci biserica de tit oriental a trebuit sa fie edificata

inainte de aceasta data i inainte de 1346 cand Dominus Benedictus este rector Ecclesiae ,de Zighet i Vicarius in Maramorosio.
Este oare Sas Voda ctitorul, sau fiii lui cari primesc Sighetul ca
donatie regala, sau alt nobil roman? Sighetul nu este departe de
Sarasau, resedinta voevodala si era loc de adunri si targuri.

1) Drip5
Biserica db
I. Mihilyi biserici gotice
ile zid
se mai Osean la Giu !esti,
(azi demolatii) si la Uglea.
www.dacoromanica.ro
BISERICA REFORMATA DIN SIGHET SI BISERICILE DE LEMN DIN MARAMURE$ 329
In orice caz mesterii executori nu erau Romani, ci strainl, poate

acei hospites teutonici, cari au cultivat industria in Maramures
ori altii veniti din Transilvania sau de mai departe. Maghiari nu
puteau fi, fiindca acestia recurgeau si ei la mesteri straini.
SA trecem acum la bisericile de lemn si raportul lor cu cea
reformata din Sighet.
In brosura franceza a d-lui Al. Filipascu: Le Maramuref,
(Sibiu, 1944, p. 17) citim: Les eglises taient en bois. Leur style
tait gothique. Elles avaient un haut clocher, droit comme une
fleche et qui tait encadr de clochetons. Il avait une sorte de
balcon circulaire d'oft l'on pouvait guetter et qui rappellait les
tours d'observation des anciennes forteresses. Il y a encore 34 de
ces antiques eglises pittoresques dans le Maramures. Deux datent du XIV-e sicle: celle de Jeud (1360) et celle d'Apsa de
Mijloc (1400), On n'a pu preciser a quelle poque le style gothique a t introduit au Maramures, mais il est stir, qu'il n'a pas
t emprunt aux htes royaux car ceux-ci ne l'ont jamais em-
ploye et en outre, apres une cohabitation de six sicles, les

Roumains ne leur ont emprunt ni une abitude, ni un mot".
Aceste cateva randuri din text contin o suma de erori. Bisericile noastre de lemn nu sunt si nu au fost gotice, ele reprezinta
stilul lemnului; numai coiful svelt al turnului ar putea fi con-
siderat ca atare, desi tendinta spre inaltime pare a se deriva

dupa Strzygowski din arhitectura lemnului. Galeria (numita gresit balcon) inconjura gatul turnului, dar nu e circulara, ci dreptungbiulara, nu e sigur, c ea ar fi servit scop de observare, fiindca nici nu are pardoseala. Datarea de 1360 si 1400 este arbitra-
ra la cele dota biserici, am dori dovezi; nici monografia dlui

Bratulescu nu afirma aceasta. Se poate preciza, and a intrat
stilul gotic in Mararoures: in jum. I. a sec. 14 (mai pu-tin verosimil, la sfarsitul sec. 13), la biserica din Sighet. Afirmarea categorica: este sigur, ca el nu a fost imprumutat oaspetilor regali" este pripita, iar argumentarea: fiindca acestia niciodata nu 1-au intrebuintat" se bazeaz pe necunostinta monumentelor oraselor regesti Hust, Visc, Campulung, cari aveau
biserici gotice, cele existente sunt din sec. 15. Dar fiind oaspe-
www.dacoromanica.ro
330
CORIOLAN PETRA NU
tii germani colonizati in 1329 desigur ca. si in sec, 14 puteau s
le aiba in stil gotic. Biserica din Visc este biserica-cetate, cu

ziduri de aparare, turnul bisericii este _de lemn cu galerie si 4
turnulete, cea din Hust cu zid de aparare are coif de lemn, galerie
(inchisa) si avea si 4 turnulete, indepartate la 1861, la cea din

Campulung i Teceu numai zidurile sunt vechi. (I. Balogh: Ma-
gyar fatornyok, Budapest, 1935, P. 142 si I. Henszlmann in

Archaeologiai Kzlemnyek. 1864, p. 127-70). Cercetari asupra influentei germane la Rcmanii din Maramures Inca nu s'au
facut, de aceea e grabita afirmatia categorica, ca dupa o coabitare de sase secoli Romanii nu le-au imprumutat nici un obicei, nici un cuvant. Doar i dsa recunoaste in toponimie, ea
Teceu vine dela deutsch" (mai exact Deutsch-Au), recunoaste raul Wasser, Cuhea vine dupa At. Popa dela Kfiche, Viseu
dupa Szilagyi dela Visch-Au. Dar daca stilul gotic, ori influenta
gotica nu a venit prin colonistii germani, de unde crede d. Fillpascu ca.' a venit?
In Istoria Maramureplui (Bucuresti, 1940, p. 20) dsa ne da
explicatia: Zidirea bisericilor in stil gotic incepe deja in sec. IV
sub stapanirea Gotilor si nu sub influenta colonistilor germani,
stabiliti in Maramures la finele sec. XIII...". Eroarea aceasta este
grava; in oricare lexicon si in oricare manual. de istoria artei ar fi
putut a fla, ea' stilul gotic al arhitecturii nu are nimic comun cu
Gotii, el apare pe la mijlocul sec. 12 in Ile-de-France. 0 ercare
care se egaleaza in istoria politica de ex. cu aceea de a confunda pe Carol cel Mare cu Carol V. Din cele patru exemple date
de dsa ca gotice: domurile din Mainz, Bremen si Wfirzburg nu
sunt gotice, ci rornanice. Eroarea derivarii dela Goti a bisericilor
de lemn nu este de fapt parerea originala a autorului, el o repeta din opera lui I. Mihalyi; Diplome Maramurefene. Sighet,
1900, p. 26, I. Mihlyi si-a castigat merite nepieritoare in istoriografia Maramuresului, dar in cunostintele de istoria artei, spre
deosebire de istoricii unguri contemporani, era neinitiat. Daca
totusi Mihalyi peate fi iertat din cauza meritelor sale pe alt

teren si considerand starea stiintei romanesti din Transilvania in
acea vreme, azi dupa 40 de ani un tanar istoric roman nu mai poate
www.dacoromanica.ro
BISERICA REFORMATA DIN SIGNET SI BISERICILE DE LEMN DIN MARAMURES 331
avea nici o scuza. Acoperisurile duble, galeriile, turnul inalt cu

4 turnulete nu sunt caracteristice gotice, precum crede dsa;
turnul incadrat de turnulete" este o inexactitate (baza coifului
are 1a cele 4 colturi ate un turnulet); o asemanare cu Staykirker (nu Starkirchen, cum ne scrie) din Norvegia nu exista
nici ca aspect, nici ca constructie; ele au barne verticale, iar
ale noastre orizontale. In recenzia sa din Revue de Transylvarde, X, p, 207, dsa crede turnul produs al geniului construetorilor roman.' anonimi, iesiti din cioplitorii de lemn". Dar nicL
aceastai explicatie nu este mai norocoasa decat cea anterioara,
deoarece am aratat din 1931, ca tipul acesta de turn exista iii
sec. XI. la Abbaye des Dames din Saintes si este raspandit in
mai multe tari. Multe din erorile dlui F. puteau fi evitate, daca
autorul imi cetea lucrarile, mai ales studiul din volumele omagiale Iorga i Lapedatu, apoi recensia mea asupra studiului dlui
Bratulescu (Transi/vania, 1941, 72, 5-6, p. 415-8). Imi smane de neinteles: de ce se bazeaza dsa pe un autor vechiu si
nespecialist, cand un specialist roman contemperan se bucurd
in chestie de aprobate generala in strainatate (exceptand pe Unguri) ? In lucrarea sa franceza dl. F. omite ce este mai important:
1. autohtonitatea arhitecturii in lemn; 2. deosebita ei valcare artistica; 3. particularitatile ei fata de bisericile de lemn ardelene. Discutarea chestiunii bisericilor de lemn ardelene si marainuresene
mai are i o lature nationala. Din 1927 lupt mereu cu autorii

unguri in publicatiile mele, mai recent in Ars Transilvaniae
(Sibiu, 1944, p. 84-85); acesti unguri atribue geniului popular
maghiar crearea acestei arte a bisericilor de lemn, considerata
de straini ca cea mai originala contributie artistica a Transilvaniei. Eu am aratat, ca e romneasca si numai la turn am admis o influent a Sasilor. Prin excluderea categorica a acestei
influente in brosura franceza, dl Filipascu indirect manal apa
pe moara Ungurilor, ca i cand ei ar fi fost mijlocitorii stilului,
ceeace desigur nici dsa nu admite,
Sa intrebam acum pe ce cale vine tipul turrului Ia bisericile de lemn din Maramures si care popor a rnijlocit influenta
gotica la coiful lor? Ne marginirn la turnuri, fiindca restul cia-
www.dacoromanica.ro
332
CORIOLAN PETRANU
dirii este autohton si nu e gotic, iar intrebarea noastrg, este

just, fiindc. avem dovezi in monumentele existente in apus, ca.
acest fel de turn a existat cu mult inainte in vest si in mai multe
tan, desi elementele constitutive erau cunoscute i de Romani.
Doug posibilitati existd: tipul lui a venit 1. din Transilvania prin
exemple sgsesti; 2. prin monumentele colonistilor germani din
Maramures. Motivarea ar fi urmdtoarea: Unitatea si identitatea
stilului bisericilor de lemn si a turnurilor acestora in toatg Transilvania i Maramures este un fapt stabilit. Rata de cele din
Transilvania, acele din Maramures au numai unele particularitgti,
nuante, variatiuni. Cele mai valoroase ca arta din tot teritoriul

locuit de Romani se ggsesc in Maramures si in jud. Cluj, ele
sunt i cele mai inrudite inteolalt prin verticalismul accentuatl. Dupg I. Balogh tipul acesta de turn porneste din Ungbiul Ca leatei (Kalotaszeg, jud. Cluj) in tot Ardealul si in
Partium. Dupg pgrerea mea modelul a fost dat prin biserica sdseased a Sf. Mihai din Cluj, care avea galerie, 4 turnulete si
coif inalt. Motive le acestea le ggsim si la biserica saseaseg din
Harman (jud. Brasov) in sec. 13 si la cea tot saseaseg din Re-
ghin in 1330; dar in Ardeal biserica din Cluj este cea mai
mare dupg cea din Brasov si se ggseste in inima Ardealului.
Sg. trecem acum la a doua posibilitate. Cavalerii teutoni au
creiat in Maramures orasele Visc, Hust, Teceu la inceputul secolului 13, ei au zidit biserica Sfantul Stefan din Cuhea, manstirea Sf. Maria a Paulicienilor din Remeti. Dupace cavalerii
teutoni au fost alungati din targ in 1224, ceva mai tarziu

rouii colonisti germani au refgcut orasele
i cetAtile teatonice, cari devin in 1329 orase regesti, iar Sighetul numai in
1352 devine oras regesc. Dacg castelul din Bran a fost edificat
in lemn prin cavalerul Teodoricus in 1212 si numai in 1311 inlo-
cuit prin ziduri de piatrg, aceasta inseamng ca. regele Andrei

TI a permis cavalerilor teutoni, chemati sg pAzeasca granitele,
numai clAdiri de apgrare in lemn. In lemn au trebuit sei lie zi2) AV. R. Zaloziecky derivit din Transilvania tipul de turn (identic eu al
r.ostru) din Podkarpacka Rus invecinat cii Maramuresul rominese.
www.dacoromanica.ro
BISERICA REFORMATA DIN SIGHET SI BISERICILE DE LEMN DIN MARAMURE5 333
dile pi bisericile cavalerilor teutoni, asemenea fi ale coloniftilor de mai tdrziu (sec.. 14) din Maramuref; de aceea sunt cele
de zid existente abia din sec. 15. Ele puteau set' aibei din sec. 13
turnuri de tipul nostru cu galerie de arcade fi pain, turnulete,
precum s'au pdstrat in sec. 15 la bisericile din Visc i Hust tot
in lemn. Toate aceste biserici ale colonistilor germani sttnt mo-
deste, cu o singura nava, ca si biscricile dela sate si numai din sec.

15, pe cand cea din Sighet este incomparabil mai mare (desi nu de
proportii uriase), cu trei nave si mai veche, din jum. I a sec.

14, poate chiar ceva mai veche. Nu avem nici un indiciu, cum
era turnul ei in acea vreme. Putea sa aibe galerie cu arcade si
4 turnulete; in acest caz, fiMd cea mai mare biserica a Maramurcsului putea exercita o influenta nu numai asupra acelora
din Vise i Hust, Campulung i Teceu, dar si asupra celor romanesti. Ace.asta este insa numai o ipoteza. Realitatea este, ca
nu avem nici o dovada, iar la bisericile din Visc i Hust nu putern garanta, daca au avut galerie si 4 turnulete dela inceput, ori
poate se multumesc nu.mai restauratorilor secolului trecut.
Din toate aceste reiese, cal nu este exclus, cd rdspdndirea
acestui tip de turn porneste in Maramures din Sighet, sau poate
din Visc si Hust; introducerea lui trebue atribuit unor mesteri
straini, germani. Dar explicarea prin mijlocirea modelului din
Out este mai verosimild, fiindca la biserica sAseasca a Sf. Mihal din Cluj stim paecis cum era turnul, iar aceasta bisericA
este incomparabil mai mare si monumentalA, decat cea din Sighet. Mefterii tdrani romdni ai turnurilor bisericilor de lemn insd nu au lost sirnpli imitatori, ci au transformat scopul de apdrare al turnurilor sasesti in unul pur artistic, far soap practic
de aparare; Henszlmann observA, ca din jos de galerie se ridica
acoperisul (prin urmare nu se putea arunca pe capul dusmanului rasing, apA fierbinte, pietre grele, apoi, adaog eu, galeria
nu are pardoseala, deci nu a fast folosita). Fafd de turnurile greoaie germane si unguresti Romdnul a introdus sveltetd,
gratie, elegantd, caracter misterios-romantic, cari calitAti nu se
gasesc la cele sasesti si unguresti.
www.dacoromanica.ro
334
MARINA LUPA$-VLASIU
CONTRIBUTIUNI DOCUMENTARE LA RELATIUNILE

DINTRE ITALIA $1 TRANSILVANIA IN SECOLUL
AL XVI-LEA
de MARINA LUPAS-VLASIU
Conte le Iosif Kemny, publica in periodicul brasovean Archiv des Vereines fiir siebenbiirgische Landeskunde din 1855.
In traducere germana, o descriere a Transilvaniei din veacul
al XVI-lea, al carei autor era italianul Giovannandrea Gromol.
Asupra autorului, traducatorul din 1855 nu putea da nici o

lamurire, multumindu-se s pond ipoteza ea' Giovannandrea
Gromo ar putea fi un italian prip4it in Transilvania, odata cu
trupele generalului Castaldo. Din textul traducerii nu se desprindea decat informatia Ca Giovannandrea Gromo avea la
curtea lui Ioan Sigismund titlul de comandant al garzii italiene.
Principe le Joan Sigismund, nepot dupa mama al Bonei Sforza,
fiica ducelui de Milano Gean Galeazzo Sforza si sotia regelui
Sigismund I al Polonieil, era un indragestit de Renasterea italiana, Tinea la curtea lui artisti italieni, cunostea limba italiana
si se rasa pazit de o garda de Italieni, formata din calareti si

pedestri, ai caror comandanti erau in 1564 de pilda, Morgante
Manfrone pentru calreti, iar pentru pedestri capitanul Giovannandrea Gromol autorul amintitei descrieri a Transilvaniei,
al carei original italian se pastreaza in Biblioteca Nationala

din Florenta sectia manuscrise, sub titlul: Compendio d tutto
ii Regno posseduto dal re Giovanni Trandilvanno et di tarte le
case notabili d'esso Regno. Raccolto per Giovannandrea Gromo
1) Uebersicht des ganzen im Besitz des Konigs lohann von Siebenbiirgin befindlichen Reiches und alien Merkwiirdigkeiten desselben gesammd:t
von lohann Andreas Gromo und gewindmet durchlauctigsten und hoeh gebtetendesten Hern Cosmus von Medici, Herzog ton Florenz und Siena, Ill
relay des Vereines fr siebenbargische Landeskunde, 1855, pp. 1-74.
2) A. Darowski, Bona S f orza. Roma, 1904.
3) Cf. copia scrisorii principelui loan Sigismund ciitre dogele Venetia
Icronim Priolo, din 29 Iulie 15611 in Arhiva de Stat din Venetia, Pandecte,
ill, a. 1561, f. 1.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE DINTRE ITALIA SI TRANSILVANIA IN SECOLUL AL XVI-LEA
335
.ed dedicato all'Ilhrstrissimo et Eccelentissimo Signore Cosirno

de Medici, duca di Firenze et Sienal. Mergand pe urmele acestui rnanuscris, am reusit sa' dibuim i originea si rostul lui Giovannandrea Gromo, in afara de obligatiunile strict militare, la
curtea lui loan Sigismund. Giovannandrea Gromo era deloc din
orasul Bergamo, care se afla pe atunci sub dorninatiune venetiansa si era fiul lui Antonio de Gromo, cum aflaim din actele
arhivei notariale ale orasului amintit5).
Gromo prea s. faca' profesiune din cariera sa militard,

dupa cum recunoaste el insusi, in prefata compendiului aminfit, a fi crestin, italian i soldat" si de a fi fost in slujba difeAiliior principi", iar episcopul de Nicastro, legatul papal la
Venetia, scria in 1566 cardinalului Bone lli despre Gromo, ca." ii
pare s'a fie un om oare caut prilej s'a se amestece in treburile

principilor, punandu-se in serviciul lor mule poate, dar cu
scopul de a scoate si cge un ban").

Scopul practic al ingerintelor lui Gromo in afacerile prinn'a alterat
se pare ea avea o cas1 .pling de copii7)
cipilor
insa zelul cu care acesta cauta s rezeasea interesul Papei dela
Roma si al Principiilor italieni pentru Transilvania lui Ican

Sigismund. Compendiul din biblioteca. florentin, adresat ducelui de Toscana si Siena, nu pare s'a fie altceva cleat una din
4)Biblioteca Nationald din Florenra, mss. 1, cl. XIII. cod. 969.
5) Ioannes Andrea de Antonio de Gromo, civis Bergami colonellus Serenissimi Regis Ioannes Secondi electi Ongarie", astfel era intitulat Gromo in-
tr'un act de mostenire din 1567, al cirui original se gasette In Arhiva notarialli din Bergamo, in Actis Benedicti de Cardinali f. 79-81.
6) Per quello che pare a me, questo un huomo che va cercando occasione di ingerisi ne i negoiii de i Prencipi per servirsi come credo dove
possa, ma con disegno di trarne sempre qualche danari". Cf. anexa I.
7) Inteo scrisoare adresatli eardinalidui Morone din Venetia, la 1 FeIruarie 1561, aminteste de o filth a !Ili non nSscutS, Amabilia, si de doi biiieti. Biblioteca Vaticand mss. Vat. Lat. 6409, 212, iar la Venetia in Arhiva
notariali am giisit testamentul din 9 Iu lie 1603 al Alessandrei Curzo, figlia
del capetaneo Zanadrea Gromo da Bergamo e di Camilla da Pozzo". 4rhiva
notarial& Atti Beni, 160, 3-a. Notim ell in multe documente numele lui
Cromo apare sub forma Grumo san, in text latin, Grumituf.
www.dacoromanica.ro
336
MARINA LUPAS-VLASIU
descrierile Transilvaniei trimise, sub forma de scrisori sau cornpenedii, diferitilor oameni de marca italieni. Una din acestea,
mult mai resumativ, publica si Andrei Veress in Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei i Tarii Romemesta Actiunea lui (Iromo trebue sa se fi desfasurat cu acelasi zel si la
curtea din Alba-Iulia. El insusi Ii resuma astfel activitatea ai

preocuparilor, pe cari le avea in preajma Principelui transilvan:
a fost intotdeauna in firea mea, ca in afara de serviciile pe cari
le faceam in slujba diferitilor principi pe cari i-am servit, s
obtin si alte beneficii, nu numai in favoarea unora, ci a intregii
congregatiuni crestine. Si cu toate ca astfel de intreprinderi nu
erau pe masura unei ccnditiuni marunte ca a mea, ceeace ma
face mai putin demn de incredere, ori cum ar fi fast, de multe ori
am intalnit nu numai bunavointa la anumiti principi, dar am

fost crezut i am fast cinstit, cum de pilda ma gaseam la Serenissimul Rege al Transilvaniei, care, daca mi-e ingaduit s'o
spun, rn'a facut prta i mijlocitor al celor mai marl secrete ale
sale ... Astfel, cat timp am fost in serviciul sau, in garda sa
personala si colonel al Italienilor, nu numai pentru a nu ma lasa
prada lenii, ci si din dorinta de intreprinderi mai mari si ca

sa profit cat mai mult, am inceput sa .observ cu multa diligenta
31 sa scriu despre calitatea asezarii, despre proprietatile, marimea i confiniile acelor locuri, despre riturile, religiile si puterea acelor natiuni, sir in sfarsit, despre natura, obiceiurile si
vointa acelui Rege i despre ceeace stapaneste in mamentul de
fata... si astfel am ajuns la concluzia c s'ar putea intreprinde o
actiune de inaltare a acestei istovite Republici crestine").

Straduintele lui Gromo erau de a-1 abate pe principele vasal Turcilor, loan Sigismund, dela obligatiunile pe cari le avea
fata de Inalta Poarta si de a-1 aprcpia de puterile crestine. Ca
a reusit macar in parte, o dovedesc misiunile pe care i le incredinteaza principele loan Sigismund in 1564, 1565 si 1566 in Italia, misiuni ce urmau sa-1 apropie pe Principele transilvan de
8) Vol. I, p. 250-258.
9) Corn pendio, ff. 1-2.
www.dacoromanica.ro
337
Venetia. cum rezulta diltteun intreg dosar pstrat in. arhiva de

stat venetiana, relativ la negocierile lui Gromo cu Serenissima
Republica"), de ducatul Florentei, al Ferrarei sau de principele
de Urbino si, in sfarsit, de Curtea Pontificala. Giovannandrea
Gromo era un diplomat destul de abil. Pe and Serenissimei ii
prezenta avantagiile economice ale apropierii de Transilvania,
aratand cat grau si cate vite poate exporta aceasta ar, Curtea
pontifical ekita s'o intereseze, infatisandu-i largul camp de
propaganda. catolica, pe care-1 oferea Transilvania.
*
Documentele publicate in anex, cuprind tocmai corespondenta nuntiului papal la Vene tiall) cu cardinalul Bone lli"),
nepotul Papei Pius al V-lea, intre 17 August 1566 si 9 Noemvrie 1566, corespondenta relativa la misiunea lui Giovannandrea
Gromo la curtile italiene.
Din cea dinti scrisoare, adresata de legatul pontifical
din Venetia, episcopul de Nicastro, cardinalului Bone lli, in
17 August 1566, rezulta ca principele Joan Sigismund, il Transilvano", cum il numeste documentul, ar fi fost inclinat sa treaca la catolicism, sa faca pace cu Imparatul dela Viena si sa se
desfaca de alianta cu Turcii. Pentru propaganda catolica in
Transilvania, Gromo propune sa se trimit, sub un alt pretext
decal al propagandei religioase, un personagiu din casa Sforza;
alegerea tinea seama probabil de relatiunile de rudenie dintre
principele Joan Sigismund i aceasta familie. Gromo il mai
informeaza pe legatul pontifical ca principele Transilvaniei
ar fi dispus sa se castoreasca cu o catalica, fie cu sora ducelui de Ferrara, fie cu fiica clUcelui de Urbino, sau cu oricare alta, pe care i-ar desemna-o Sfantul Parinte. Aceasta, instruita bine si insotita de mai multi oameni ai sal, ar fi urmat
10) Arhiva de Stat din Venetia, Pandette, III, 1565.
11) Ioan Antonio Facchinetti, episcop de Nicastro dela 1560-1575.
P. B. Gams. Series Episcoporum Ecclesiae Catholicae. Lipsca, 1931, p. 906 qi
C. Eubel, lerarchia catholica Medii Aevi, Vol. III. Minster, 1923, p. 256.
12) Cardinalul Michele Bonelli, nepotul papei Pins V, episcop de Alessandria cu incepere dela 1560. C. Eubel, lerarchia catholica, f II, p. 43.
22
www.dacoromanica.ro
338
MARINA LUPA$-VLASIU
sa' propage catolicismul si s resiste Luteranilor. Cu atat mai

mult, anuntal Gromo, cu cat loan Sigismund are sub stapanirea lui cateva cetati s5.sesti, in intregime luterane, can Ii dam
foarte puting ascultare sau de loc. Cu ajutorul catolicilor cari i
s'ar trimite l cu al Secuilor ,,fcarte catolier, ar reusi sa-i imblanzeasca. pe Sasi. Cat despre impacarea cu ImpAratul, Joan
Sigismund an.unt ca si-ar ceda toate drepturile asupra Regatului ungar, daca Imp5ratul 1-ar rasa sal se bucure in pace de
Transilvania" i daca" in cazul e ar muri Sultanul, Imparatul
i-ar da ajutor sa' poatal cuceri Dacia mineral, care-i apartine Jul
si care-i stapanit, parte de Alexandru al Moldovei si de Patrascu Valahul". Legatul papal aminteste si de tratativele pe
cari Gromo le-a dus cu Republica venetiana, pentru a-i da ca
sotie lui Joan Sigismund o nobil venetian, cu intelegerea ca,
de va muri Fara mostenitori, Transilvania sa ajunga sub st5.panire venetiang. Tratativele, earl au durat mai multe luni, au
luat sfarsit insal, fara s'a se fi ajuns la vreun rezultat.
Cinci zile mai tarziu, episcopul de Nicastro anunta ca,
in chestiunile privind Transilvania, a stat devorba cu Senatul venetian, care 1-a anuntat ca.' tratativele au luat sfarsit i chestiunea nu mai este actual5.. La care cardinalul alexandrin r5spunde in 31 August, arait'and satisfactia Papei pentru dibacia cu
care a dus discutiunile privitoare la Transilvania pentruca, in 14
Septemvrie, s-1 anunte cal a primit o scrisoare din partea. lui
Gromo. In 28 Septemvrie legatul papal anuntai ea a primit vizita
lui Giovannandrea Gromo, iar in 5 Octomvrie cardinalul Bonelli
trimitea episcopului de Nicastro la Venetia un resumat al scrisorii
lui Gromo. Episcopul de Nicastro confirmg prhnirea resumatului, in 12 Octomvrie 1566, anuntand ea ii va vedea din nou pe
Gromo i marttnisindu-si tot odata" scepticismul in ce priveste
sfarsitul negocierilor, al caror curs trebuia s ting seama de rzbolul ce se desfAsura tocm,ai atunci intre Turci si Imparatul
.crestin. In 9 Noemvrie legatul papal trimite o ultima scrisoare in
aceast chestiune, aratandu-i increderea in_ Gromo care, spuna
el se amestec bucuros in treburile publice, dar cu bunavointal,
gi daca, dupai moartea Sultanului, s'ar intampla sa fie trimis ci-
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE DINTRE ITALIA $1 TRANSILVANIA IN SECOLUL AL XVI-LEA
339
meva in Transilvania care sa incerce sufletul acelui Principee

.si al acelor neamuri si de a se trece la fapte, el (Gromo) e omul
care le-ar putea duce la indeplinire foarte bine". Crede ca trebue
sa se acorde atentiune deosebita Secuilor cari staruesc au constanta in credinta catolica", dar ar trebui sa li se trimita predicatori din Liov orasul din Po Ionia cel mai aproape de Secuime". Propune chiar sa fie consultat in aceasta chestiune ambasadorul Poloniei si castelanul de Liov. Cere de asemeni, la
sugestia lui Gromo, ca Papa sa intervina la Imparatul pentru
eliberarea lui Stefan, fratele lui Cristofor Bathori, care fusese
retinut la Curtea Imperiala drept represalii pentru faptul cal
Sultanul retinuse la randu-i pe ambasadorul imperial. Intervenlila lui Gromo se datora imprejurarii cal nobilul transilvan Cristofor Bathori era catolic si se bucura de mult autoritate in Transilvania. Ca Giovannandrea se afla in stranse relatiuni, de incre-
dere reciproca cu Cristofor Bathori si c isi gasise in acesta

un sprijin in propaganda catolica, pe care o va fi desfasurat in
Transilvania, o dovedeste si faptul ca in 1565 aduce din partea
acestuia o scrisoare pentru cardinalul Morone").
Incercarile lui loan Sigismund de a se apropia de puterile
crestine prin intermediul Italianului Giovannandrea Gromo n'au
clus la nici un rezultat, cum n'au dus nici tratativele de mai tarziu, din 1570, de impa,Care cu Casa de Habsburg, prin tratativele matrimoniale duse de Beches la Viena, pentru mftna uneia
din fiicele sau nepoatele lui Ferdinand. Urma colonelului italian
se pierde dupa 1567, iar protectorul sau va inchide ochii in

chinurile unei boll cumplite in 14. III. 157114).
Documentele alaturate, gasite in Arhiva vaticana, la nuntiaturile venetiene, se publica respectandu-se textul si ortografia,
-pentru importanta linguistica, pe care ar putea-o prezenta.
Ne-am ingaduit a aduce modificari doar in punctuatiunea, foar13) Scrisoarea lui Gromo ditre cardinalul Morone din 17 Nov. 1563 in
Biblioteca Vaticana, mss. Vat. Lat. 6410, 239.
14) Szentmirtoni Kilmin, Ienos Zsigmond erdelyi fejedelem elet es jellemrajza -(Viata si caracterul principelui transilvan Loan Sigismund). Cristur
(Odorhei), 1934.
www.dacoromanica.ro
MARINA LUPA$LASIU
840
te arbitrara in documentele vremii. Alyreviaturile, putine, ca

Ill-mo = Illustrissimo N-ro = Nostra, S. S-ta = Sua Santiti,
au fost intregite pentru o cat mai accesibila consultare a
textului.
I.
Monseniore Reverendissimo ii vescovo di Nicastro legato.
di Papa Pio V in Vinegia, scritte al cardinale Alessandrino.

nipote di Sua Santita.
Del Grorno io gli fare) mettere in scritto tutto quello che
desiderava di dire a boom a Illustrissimo Signore et lo mandero con le prime a Vostra Santita Illustrissima.
Quello di che ii Gromo si rimette nella sua relazione a me
e che si potrebbe fare che ii Transilvano diventasse catholico et
di phi, che facendo pace con l'Imperatore, si disurdsse col Turco. Quanto al ridurlo alla religione catholica, oltre ii mandar personaggio di casa Sforza che sotto altro presteto cominci a disporlo
a questo, dice the ii Transilvano pigliarebbe una moglie catholica, o la sorella del dUce di Ferrara, o la figliola del Duca d'Urbino, o qualunque altra che Nostro Signore gli volesse dare; onde
instruendo ben la moglie, et mandando gente con lei, the fusse
sufficiente ad insegnare la vera dottrina et resistere a Lutherani
si potria far qualche frutto. Di pia che ii Transilvano ha certe
citti de Sassoni nel suo Domino lutherane affatto, che gli rendono o nulla o poca tibidienza, et desidarebbe domarla quando.
si promettesse di darli qualche agiuto di gente catholica. Egli1
mosso dall'interesse, si piegherebbe come si orede alla vera re-.
ligione, perche ogni agiuto datogli, congiunto con i suoi Ciocoli
i quali sono catolichissimi, potrebbono mettere II giogo a dent
Sassoni, ii che sopra ogni altra cosa e desiderato dal Transilvano. Quanto al pacificarlo con l'imperatore, dice che ii Transilvano cederebbe tutte le sue ragioni del Regno d'Ungaria purche
l'Imperatore gli lasciasse godere paccificamente la Transilvania
et di pia, che in oecasione della morte del Turco, gli desse agiuto
di potere acquistar la Datia minore pertinente a lui, tenuta parte
www.dacoromanica.ro
341
da Alessandro Mondavo (sic), parte da Petraccio Vallacco; ha

detto di piii quello che si contiene nella cifra. Il Gromo crede
che il Transilvano pigliarebbe qualunque rnoglie catholica che
gli fusse data da Illustrissimo Signore, perche per mezzo di lui ha
trattato strettamente con questi Signori che pigliassero la sua

protettione et gli dessero una gentil donna. venetiana con patto
se morisse senza haverne figlioli, che le ragioni del Regno d'Ungheria et tutta la Transilvania dovesse esser della Republica, il
qual partito si tratt6 molti mesei secretissimamente da questi Signori et dopo molte consulte ringraziando il Transilvano, si escusarono di non poterci attendere.
De lle qualit di questo Gromo io non ne ho informatione

piii che tanto, ma sendoci cosa in questo fatto che para a Illustrissimo Signore degna di consideratione et che si debba pensare
veduto l'esito di questa guerra, si poteva domandare information
di lui al Illustrissimo Cardinale di Vercelli il quale, in tempo di
Pio IV tratto secco pia volte, et alli Signori Cardinali Amulio et
Marone a i quali in ragionamento mi ha detto havere scritto
altre volte et cosi mostra esser conosciuto da loro. Per quello
che pare a me, questo e un huomo che va cercando occasione
d'ingerirsi nei negotij de Prencipi per servirsi, come credo, dove
possa, ma con disegno di trarne sempre qualche danari. Et con
questo fine, di Vinegia a 17 di Agosto 1566.
(Archiva Vaticand, Nuntiatura din Venefia, vol. III, fol.
33-34).
IL
Il vescovo di Nicastro al Cardinale Alessandrino.

Ho parlato delli spogli di Transilvania. Questi Signori mi
hanno detto che e negotio il quale essi hanno gia per finito con
altri nuntii, che non ci e cosa alcuna pill in essere, talche il trattarlo sara un perder di tempo, et io per non turbarli punto quella
consolatione, in che mi parea di haverli posto per il ringratiamento fattoli, non volsi passar pill oltre vedendo massime che
www.dacoromanica.ro
342
MARINA LUPA$-VLASIU
Vostra Illustrissima in quest ultima mi commanda che si proDi Vinegia, 24 Agosto 1566.
ceda con destreza.
(Archiva Vaticand, Nuntiatura din Venetia, vol, III, foL
35).
Ii cardinale Alessandrino al vescovo di Nicastro.

Nella causa de i spogli di Transilvania Vostra Santit Reverendissima ha satisfatto Nostro Signore, havendo proceduto con
quella destrezza ch'ella scrive, come dovra fare ancora per l'aDi Roma, l'ultimo d'Agosto 1566.
venire.
(Archiva Valicand, Nuntiatura din Venetia, vol. III, fol.
38).
Ii cardinale Alessandrino al vescovo di Nicastro.
Si 6 ricevuta questi giorni passati una lunga lettera del

Gromo la quale, si per la lunghezza sua molesta, si ancora per le
Di Rogravi et continue occupationi di Illustrissimo Signore.
ma, 14 Settembre 1566.
Si sono rioevuti alcuni riposti diversi senza nome dell'autore
per aviso di Vostra Santita Reverendissima. Sara in guesta un

estratto di quella littera lunga del Gromo ii quale Nostra Signore vuole che'ella consideri fra se stessa et seco ancora ne discorra a qualche proposito per assicurarsi affatto se questa intention sua e ben fondata o no, della quale fin qui non ha certezza alcuna et avisarne poi il suo parere con commoclita. Di
Roma, 5 d'Ottobre 1566.
Ii vescovo di Nicastro al Cardinale Allessandrino.
Ho considerato ii summario delle lettere del Gromo che

Vostra Illustrissima mi ha mandato. Io saro seco et vi informaro
bene del negotio, ma prima che non si vegga qualche essito di
questa guerra, non pensando che non si potra venire a risohitone alcuna.
Di Venetia, 12 Ottobre 1566.
(Archiva Vaticand, Nuntiatura din Venetia, vol. III, foL
44-45).
www.dacoromanica.ro
RELATiUNILE DINTRE ITALIA SI TRANSILVAN1A IN SECOLUL AL XVILEA
343
Ii vescovo di Nicastro al cardinale Alessandrino.

Vostra Santita. Illustrissima mi commando con la sua delli
5 del passato, che'io dovessi ragionar col Gromo et vedere che
fondamento io trova nelle cose scritte da lui, delle quali Vostra Santita Illustrissima mi mando un sommario; egli, per quello
ch'io retraggo, e persona che s'ingerisoe volontieri ne i negotij
publici, ma con buona volont, et se, per la marte del Turco seguissero aocidenti di mandare in Transilvania a tentar l'animo
di quel Prencipe et di quei popoli et matter pratiche in campo,
egli huomo da lark+ assai bene et quanta ha scritto Nostra Sig-
nore et detto a me sopra quei popoli della Cicuria (sic) che si

conservano constantamenta nella fede cathalica, mi par cosa da
mettersi molta cura. Da Ila Leopoli citt della Po Ionia, che e pi
vicina alla Cicuria d'ogni altra di quel Regno, si potriano haver
predicatori per mandare in quella Provincia et l'ambasciatore di
ii quale viene a rendere obedienza a Nostra Signore

et il Castellano di Leopoldi potria scriver qualche cosa sopra
ii particolare di detti predicatori. Non lasciando di dire che a
me non dispiace anco quel che ricorda ii Gromo che Nostro
Signore mandasse ordine al nunzio appresso l'Imperatore che
facesse uffitio per la deliberatione del fratello del Sig. Christoforo Battori, ritenuto prigione da Sua Majesta. Cesareea soPo Ionia,
lamente per haver il Turco ritenuto l'ambasciatore Suo. Percioche
sendo detto Sig. Christoforo si come asseverantemente, afferma esso Gromo, di molta auttorith in Transilvania et chatolico,
col mostrarsi Sue Benevolentiae benigna in favorire ii fratello
in causa che pare anco honesta, non potria se non giovare alle
cose publiche.
Di Vinegia a le 9 di Nave/are 1566.

(Archiaa Vaticand, Nuntiatura din Vene(ia, col. III, fol. 51).
www.dacoromanica.ro
844
CORIOLAN PETRANU
BISERICA SF. NICOLAE DIN BRASOV SI ODOARELE EI

Cu ocazia aparifiei unei monograliii
de CORIOLAN PETRANU
Prime le 45 pagini se ocupa de originea, indeletnicirile, viata

portul Romani lor din Scriei. Dela 47-238 este tratat istoricul
parohiei, dela 239-332 edificiul i tesaurul bisericii; urmeaza
apoi capitole scurte asupra cimitirului, ui1or, portilor, hramului, pomelnicelor, hrisoavelor, insfarsit pareri ale vizitatorilor
ai cercetatorilor. P. 371-410 anexa documentelor. Opera este
o monografie de istorie bisericeasca si politica, folositoare pentru istoricul de arta, desi partea pur istorica este preponderenta.
Rezultatele la cari ajtmge autorul sunt urmatoarele; Biserica

de lemn inchinata Sf. Adormiri s'a ridicat in 1292, ea a fast intrebuintata pana prin 1513 si a existat pang in 1780, in locul ei
s'a ridicat la 1795 un paraclis. In 1495 se cere invoirea Magistratului pentru o biserica de platra, care se aproba in 1512,
Ridicarea cladirii cri adunarea materialului s'a inceput sub
Vlad Calugarul, cu ajutorul lui. La 1518 Neagoe Basarab trimite
daruri i mesteri, la moarte lui (1521) biserica era aproape terminata, altarul, tinda i turnul vechi ins neispravite. Biserica
aceasta era foarte mica, temeliile ei au fost gasite in 1941 cu

ocazia renovarii. Petru Cercel mareste i impodobeste cladirea
in 1583, o lungeste cu 8-10 m. la est, o largeste cu vreo 3m.;
tinda, cele doua hore, altarul, pridvorul cu 8 stalpi sunt ceva
nou, asemenea i turnul ridicat din temelie i paraclisul in turn.
La 1594 Aron Voda a mai inaltat turnul, a zugravit biserica pe
dinlauntru i pe dinafara, a adaogat vestibolul de nord si a
terminal cladirea. In 1730, 1740, 1751 biserica a fost din nou

marita. Paraclisul vechi e din 1733, avea pridvor, zugravit pe
dinlauntru i pe dinafara de zugravul craiovean Ranite Grigorie
*) Cu toate cii monografia, publicati de d. C. Mils lea (1943), a fost recenzatii in acest Anuar (vol. IX, p. 596), socotim di este in interesul cauzei
sa fie publicate si observatiunile critice ale unui specialist in istoria artei
transilvane.
www.dacoromanica.ro
BISERICA SF. NICOLAE DIN BROM
I ODOARELE E
345
in 1737. Paraclisul nou e din 1750-52. Turnul ceasornicului s'a

dada la 1751, in acelas an biserica a fost renovata de Elisabeta
Petrowna. Biserica fu in 1739 zugravita in intregime, atunci
primi si podisorul asupra tindei. In 1740 se aseaza tampla noua,
cea veche a fast daruita in 1846 bisericii din Predeal-Bran.

Biserica a fost renavata la 1645, 1749, 1786, 1838. Dimensiunea
bisericii este de 53:8,40 m, Frontul de azi dateaza de pe la

mijlocul sec, 19, cand s'au desfiintat stalpii. $coala noua de
piatra s'a edificat in 1597, pe locul ei alta in 1760, existeata si
azi, servind ca arhiva si muzeu. In biserica au fast inmormantate
mai multe persoane domnesti din Principate.
Cea mai veche icoana este a Maicii Domnului din 1564, inoi_
la la 1761. Adormirea este, dupa Iorga, din s, 16 sau inceputul

sec, 17. Alte icoane datate avem din 1650, 1656, 1680, 1688,
1751, 1757. Cele 4 icoane mari langa usile altarului sunt datate
din 1783, 1785. Trei Engolpioane cu relief un i inscriptii slavone poarta data de 1594, 1592, 1605. 0 seal& pentru anafora e
din 1581. Dintre crucile de mama' una Fara baza este ,dupa Iorga,
din 1510, cele mai vechi sunt din 1669, 1670, patru din. sec, 18,
de lemn sculptat cu montura de metal. Cadelnita mare de argint este poate daruit de Neagoe, alta de Doamna Neaga in
1592, inoita in 1700. Cea mai veche legatura de argint suflat cu
aur a are Evanghelia din Bucuresti, 1723, a doua este cea de
praznice din 1753 de Michael May, cea din Paraclisul vechi
este din 1750 din Bucuresti, cea din Buzau din 1837. Chivotul
este din 1768 (din candele stricate i alt argint). Trei candele
sunt din jum. I a sec. 19, trei potire din sec. 18, racla din 1769.
Cele mai vechi manuscrise sunt: Tetra-Evanghelia slavona din
1560, bogat ornamentata, cu miniaturi, manuscrisul din 1492 si
Molitvelnicul din 1569. Intre odaldii se gaseste: sfita daruita in
1685 de $erban Waal, 3 sfite imparatesti cu broderie in fir de
aur din Kiev (mijl. sec. 18), 3 sfite negre tot de acolo, precum
si sfitele dinainte de Banul Racovita. Cel mai vechi antimis
este din 1751, cele mai vechi nabedernite stint din Kiew, 1745.
un steag este probabil de provenient ruseasea din 1732. Cel
dintai pomelnic este din 1665, Epitafiul in fir de aur din 1779.
www.dacoromanica.ro
346
CORIOLAN PETRANU
Autorul numeste biserica din Schei una din cele mai bogate; de fapt este in Ardeal cea mai bogatg in comori de arta%
Nicgeri atatea icoane cu placaj de argint si atatea odoare. In.teresante date despre asuprirea, batjocorirea Romani lor prin
stdpanii sasi ai Brasovului (p. 220-222, 90, 218-19), Jumgtate din Antependiul ddruit bisericii de Mihai Viteazul se
ggseste in Biserica Neagrg, luat de Sasi (p. 90). Sfitele scumpe
ddruite bisericii de Voevozi erau clepozitate la Bucuresti in
vremea Curutilor (p. 151). Furturi de odoare (p. 328, 118), sea-
deri de inventar prin topire (p. 292, 280-1), prin uzare ori
stricgciune (p. 296, 312), prin donatie (p. 320-21) sau prin
vanzare (p. 292).
Utilitatea lucrgrii este invederatg. Suntem multumitori autorului, care a adunat si cumpanit insemngrile arhivelor asupra
bisericii. Prin aceastg muncg apreciabila s'a luminat monumentul si tezaurul din punct de vedere istoric. Opera d-lai Mus lea
este pur istoricg, nu de istoria artei: lipseste analiza pur artistica (a materialuhil, a tehnicei, constructiei, formei si continutului), stabilirea timpului executiei pgrtilor in baza amanuntelor
de stil, cercetarea factorilor fizici si psihici, plasarea monumentului in mediul artistic transilvan, insfarsit fixarea rolului
operei in desvoltare; noul realizat si influentele. Ideal ar fi ca
tin istoric de arta sa scrie partea aceasta. Dar uncle sunt istoricii
de arta romani din Transilvania disponibili? Pang cand se va ga."si un specialist care s intocmeased o astfel de lucrare, cl. Muslea, avand contact zilnic cu monumentul, ar mai putea aduce pretioase amgnunte. Ca exernplu ii poate servi opera preotului sas
Victor Roth, care fgrg preggtire de specialitate, intr'un orgsel
mai mic, prin enorma sarguinta i iubire de cauzg, a devenit o
autoritate in istoria artei shsesti din Transilvania. lath.' cateva
desiderate. Am dori un plan al bisericii, in care cronologia partilor sg fie indicat prin diferite culori, ori nuante de umbra. Ar
fi necesarg o descriere arhitectonicg amanuntit a monumentului, in care vechimea pa/lilt:or sa nu se bazeze numai pe date
arhivale, ci pe critica de stil, in care sg se examineze materialul de constructie, provenienta si tehnica prelucrgrii lui. Aceastg
www.dacoromanica.ro
BISERICA SF. N1COLAE DIN BRASOV SI ODOARELE El
347
expunere sa fie insctita de un numar suficient de fotografii bune de amanunt. La tratarea odoarelor sa nu lipseasca indicarea
materialului i tehnicei, nici masurarea lor (inaltime, latime in
cm., greutatea in grame), desenurile marcilor de giuvaergiu,
stabilirea localitii i a maestrului executor. Opera monumen-
tala a lui V. Roth asupra orfevrariei sasesti ar putea servi si

aici ca model. (Kunstdenkmdler aus schsischen Kirchen. I.
Goldschmiedearbeiten. Sibiu, 1922).Am dori o statistica a odoarelor existent i una in baza inventarelor.
Fotografiile odoarelor sunt insuficiente, slabs ori rele, la
sfite trebuiau separat fotografiate broderiile, ca partile cele mai
valcroase. Influentele sasesti si cele din Principate meritau si
ele un examen, nu mai putin nationalitatea artistilor. Studiul
aparut in Archeologiai Ertesito (1909) asupra Evangheliei de
praznice a ramas nementionat; scena redata are numele de Anastasis, nu Invierea. La icoana din 1656 (p. 297) nu da subiectul.
Cunoasterea unui numar cat de redus de termeni tehnici este indispensabila, pentru a nu scrie de ex. cruce fara scaun". Icoana dela p. 231 ca stil nu poate fi mai veche decat sfarsitul sec.
18. Cum multe din obiectele de orfevrarie ale bisericii sunt opere sasesti, ar fi bine ea cel mai indicat cunoscator ardelean al
orfevra'riei sasesti sa dea o expertiz i un inventar descriptiv:
d. consilier Dr. Julius Bielz din Sibiu.
Alineatul dela p. 10 privind fotografiile puse la dispozitie
de catre Consiliul Parohial este nechibzuit, face impresia unui
repros. Autorul trebuia sa se documenteze inainte de a-1 scrie;
este vina d-sale, daca nu a eercetat uncle si cum s'au intrebuintat" fotografiile. 0 simpla intrebare printr'o earth postala
ar fi fost de ajuns, ca sa afle, cal ele se gasesc in institutia COMpetena, inventariate in colectia de fotografii a Seminarului de
Istoria Artei de pe langa Universitatea din Cluj-Sibiu, undo

servesc ca material de studiu i comparatie in sertarele ce CUpnind arta transilvan. Doua din ele au fost publicate in lucrarea: Die Kunstdenkmdler der Siebenbiirger Rumiinen, allele
asteapta din 1937 in zadar publicarea. (Vezi C. Petranu: Aprecieri strdine recente asupra artei romdnefti din Transilvania.
www.dacoromanica.ro
348
LIA DIMA
Arad, 1943, p. 16-17, 44). Autorul d gresit titlul operei mele
din 1938 (en" in loc de de").

Observaxile noastre critice nu au ca scop diminuarea valorii incontestabile a operei, ci tind numai s ajute progresul si
desavarsirea posibil. Pentruc o monografie asupra unui monument istoric i tezaurului nu poate fi lipsit de punctul de
vedere al istoriei artei. Ceeace am dori, poate s realizeze ttn
amator inteligent si silitor. Completrile neoesare se vor putea
face in volumul II, ca multumirea noastr si fie Mil rezerve,
PASAPORTUL SANITAR DIN 1809 AL UNUI
COMERCIANT DIN MACEDONIA
de Dr. LIA DIMA

Asistent5 la Institutul de Istoria Medieinii.
In colectiile Institutului de Istoria Medicinii se gseste un

pasaport sanitar eliberat de Contumacia (carantina) chezarocraiasea din Sem lin (Zemun) cu data de 17 Mai 1809 pentru
comerciantul macedonean Dimitrie Papa-Eftimie.
Este o hrtie groasa in folio de dimensiunile 22,5 X 36

cm., cu filigrana, inregistrat in colectia de manuscrise a Institutului sub Nr. 102. A fost cumparata dela un domn din Timisoara, care afirrna ea' e descendent al titularului acestui pasap ort.
Formularul este tiparit cu litere fractur, datele personale

ale titularului sunt scrise ctt mina. La stanga iscaliturilor se
gaseste sigilul in tus, cu vulturul bicefal i inscriptia circu1ar5 Sigillum sanitatis".
Textul este urmsatorul.
Nro. 186.
Sanittits-Fede fr Personen.
Dass Vorzeiger dieses, Namens Demter Pappa Iephtimie

Tiirkischer Unterthan in Maced, zu Sazista wohnhaft, Ledigen
www.dacoromanica.ro
PAMPORTUL SANITAR DIN 1809 AL UNUI COMERCIANT DIN MACEDONIA
899
Standes 23. Jahre alt, mittlerer Statur braune Haare braun

Barts braune Augenbraunen braun Augen langlichen Angesichts
griechisch gekleidet, ein Handelsmann, mit produzirten Erlaubniss-Schein von Sean liner Militar Comdo de dato 27 Martz
1809 den 10 May in hiesige Kontumatz eingetretten und nach
der vom 10. bis incl. 16 ten allhier vollstreckter KontumatzFrist von Sieben Tagen, sammt bey sich habender gehorig gereinigter Bagage und Effekten als: 1 silberne Sackuhr, 2 beitl")
[indescifrabil] 1 Kozen, 1 Csall, 1 Tepich, 1 Mantl, 1 Kopftuch,
2 pr Hemder, 4 pr Fussocken, 2 Pistolenhalfter, 2 Kappeln, 1

paar Jemenlien, 1 Tornister, 1 Goldwag mit Gewichter, 1 griechisches buch, 1 Oberkleid, 1 paar Fusstutzen, 1 Hosen, 3 Tiicheln, 1 Prothocoll, 1 KartuscheI, 1 Essbestek, 1 paar Csizmen,
1 Schreibtafel mit Schriften. bey vollkommener Gesundheit entlassen und, nach dem er nacher Csakava verlanget, zu Erhobung
des erforderlichen weitern Passes an das hiesige lob!. Militar

Commando angewiesen warden; wird hiemit von Amtswegen
bestattiget.
Sem lin den Siebenzehenten May 1809.
L. S.
Pr. kaiserl. konigl. Kontumatz-Amt allda

Kontumatz-Direktor ss. Blau
Kontumatz-Chyrurgus ss. Endr tidy
Acest pasaport este interesanti deoarece arat care era bafapt semnificagajul unui comerciant macedonean, din care
tiv
nu lipsea nici cartea, probabil o carte de rugaciuni, purtata cu el. Macedoneanul D. Papa-Eftimie, din comuna romaneasca Satiste, era probabil Aroman.
4) Probabil beitl = Beutel --= pungulita (al doilea cuvant indescifrabil), cu humane" (amulete), purtati la gat, obiceiu rispandit in Orient atilt
la crestini oat si la musulmani.
www.dacoromanica.ro
360
ALEXANDRU NEAMTIU
UN CAPITOL DIN RELATIILE TARII ROMANESTI CU

TRANSILVANIA IN VEACUL AL XVI-LEA
Relafiile lui Neagoe Basarab cu Sibiu 11
(1512-1521)
de ALEXANDRU NEAMTIU
Viata cultural i religi.oa.s, politica si economical-comercial din Tara RomaneascA a fost in cursul veacurilor strans legatA
de Transilvania si in deosebi de cele trei centre urbane: Brafovul, Bistri(a fi Sibiul. ReIaiI1e dintre Tara RomneascA si
aceste principale centre comerciale formeaza un capitol de cea
mai mare insemnatate pentru cunoasterea trecutului nostru. Cele
trei centre,
la adApostul cArora s'au faurit multe planuri
mArete"
erau socotite cAnd ca adAppsturi la vre_
muri grele, cnd ca aliate impotriva nAvAlirilor amenintAtoare dinspre Dunare sau dinspre Nistru, and ca
organe de comunicare cu crestinAtatea din Apus1). Pentru

Tara RomAneascA, Brasovul si Sibiul reprezint ceea ce reprezint pentru Moldova cetatile Poloniei: Lembergul si Cracovia.
Inceputul relatiunilor ncastre cu aceste orase e destul de
vechiu, datAnd din epoca de formatiune a Statelor romAne
ajungand la apogeu in veacul al XV-lea. Continuitatea acestor
relatiuni ilustreazA odat mai mult adevairul istoric, ca rolul
Carpatilor n'a fost in cursul veacurilor acela de granit despartitoare intre Rom 'Anil din Transilvania i cei din Mile Romne.
*) Acest articol vrea si fie un capitol din teo monografie completa ce
intentioniim sii dam despre Neagoe Basarab i vrernea sa, monografie care
lipseste panli n prezent. Dl prof. T. C. Bulat anuntase Inca din anul 1931 o
asemenea monografie, despre care insii nu stim sS fi apiirut. (Cf. T. G. Bulat,
Din domnia Voevodului Neagoe IV Basarab. Relatiunile cu Ungurii i Sasii
ardeleni. (In: Inchinare lui Nicceae lorga cu prilejul implinirii varstei de
60 de ani. Cluj, Ed. Institutului de Istorie Universalii, 1931, p. 73, note 1).
1) Gr. Tocilescu, 534 documente slavo-ronuine din Tara Romtineascii ii
Moldova privitoare la legiiturile cu Ardealul. 1346-1603. Din arhivele oraselor Brasov si Biqtrisa, Bucuresti, 1931, p. III.
www.dacoromanica.ro
RELATIILE TARII ROMANESTI CU TRANSILVANIA tN VEACUL AL XVI-LEA
BM
Documentele istorice pastrate in arhivele acestor orase constituind cele mai pretioase isvoare ale istoriei noastre poli
ce, economice, juridice si administrative, yin sa lamureasca" le-
gaturile trainice dintre fratii de o parte si de alta a muntilor.

Ele proiecteazd o lumina puternica asupra neamurilor, cari si-au
dus viata in jurul Carpatilor. Pacat insa ca multe din aceste

urme graitoare ale trecutului indepartat, fiind scrise in limba slavond, de veacuri uitata cu totul, au fost Fasate prin collurile arhivelor, peste care s'a asternut praful uit'arii. Dintre istoricii romani, aceia care au inteles bogatia de informatie istoricai ce cuprind aceste arhive, au fast faira indoiala.
loan Bogdan si Nicolae Iorgal.
In ce priveste docurnentele relative la relatiile Tarii Romanesti cu minunata cetate a Brasovului') pe l'anga publicaliunile lui N. Iorgal, o serioas contributiune a adus istoriografiei romne rgposatul slavist dela Universitatea din Bucuresti, prof. loan Bogdan prim cele dou monumentale publicatiuni de documente slave: a) Documente .qi regeste privitoare
la relafiile Teirii Romdnelti cu Brapvul fi Ungaria in secolul
2) Despre importanta isvoarelor istorice din arhivele sisesti N. Iorga
scrie: Stint atilt de multe, de variate, de precise informatiile ce curg de
acolo, hick istoria noastri e sehimbatii adeseori prin cunoasterea lor. Ea e
irahogititii, crescutii ca viatd si culoare totdeauna. Avem acolo risunetul
huediat, atilt de interesant, tle nou si luminkor al schimbitrilor de domni,
si rizboaielor, al nenorocirilor Ili hucuriilor, nuntilor, nasterilor din familiile domnesti. Vcdem legiturile (be comer; zilnice intre orasele
transilvane si tiirile noastre, vedem mergerile negutitorilor si schimbirile miirfurilor; ne putem da seams de natura si intensitatea vietii economice in
tihile rroastre in diferite epoci". (Cf. 5t. Metes, N. lorga si arhivele din
Transilvania in Revista Arhivellor, 1941, IV2, p. 214-215).
3) In aceste cuvinte a stint sli rezume tipograful Serban, fiul diacon.ilui
Coresi, valoarea culturalii si nationalii a Brasovului rominesc din secolul al
XVI-lea. Vezi Nicolae Su licii, Minunata Cetate a Brasovului, Cirturarii bra;oven; ai secoluhii al XVI-lea, ca ctitori ai limbei noastre literare. Brasov,
al riiscoalelor
1943, in 16, 59 p.
4) IlurmuzakiIorga, Documente privitoare /a istoria Romdnilor. &etc
si scrisori din arhivele oraselor ardelene (Bistrita, Brasov, Sibiu). Partea I,
1338 1600. Bueuresti, 1911, in 4, LXXVIII+775 p.
www.dacoromanica.ro
352
ALEXANDRU NEAMTIU
XV si XVI') si b) Documente privitoare la relafiunile Tarii Ro-
memeti cu Braovul fi Tara Ungureascei in sec. XV si XVI6)

a caror important autorul insusi o sublinia astfel: Din istoria
"[Aril Romnesti in sec. XV si XVI nu se poate scrie de azi
inainte nici o singura pagina Fara* aceste documente"7).
Relatiile cu cel de al doilea centru salsesc, cu Bistrita, s'au
desfalsurat intr'o masur mai mare din partea Moldovenilor
cele dintre Tara Romneasca i acest oras neputnd fi decht
acelea foarte rare, pe care le aducea hazardul evenimentelor poMice. Totusi o buna parte din istoria Bistritei e si istoria noasha i putine arhive cuprind mai mult viat vie, colorat, zilnich
romneascl cleat arhivele bistritenel.
5) Bucuregti, 1902, in 80, 12+LXXXVI+347 p.

6) Vol. I, 1413-1508. Bucuregti, 1905, in 8, CVII+400 p.
7) I. Bogdan, op. cit., p. XV. 0 parte din documentele slavo-romine an
mai publicat: a) A. D. Sturdza, Dare de seam6 despre colectiunea de docutnente istorice romiine allate la Weisbaden, in Anal. Acad. Rom. Mem Sect.
1st., 1888. Seria II, tom. VIII.
h) L. Mileti6, HORN RAdxo-noraliceti ril4MOTH WT% spaulos (Docurnente uoui

rom'ino.hulgare din Brasov). In CGOININK11 :id Impomia qmoTeopoota, XIII. Sofia.
1896, p. 1 i urm.
c) $t. Nicolaescu, Documente slavo-romdne cu privire la relatille Tiirii
Romtinesti Moldovei cu Ardealul in sec. XV si XVI, Bucuresti, 1905. in
- 86), 367 p. (Pentru aceastii colectie cf. rectificiirile D-lui prof. Al. Lapedatu, 0 nouii publicatie de documente slavo-romdne. Bucuresti, 1906. (Extras din Convorbiri Literare, 1906 XL), si I. Bogdan, in Anal. Acad. Rom.
partea administrativii, 1907, Seria II, XXIX, p. 406-418).
d) Gr. Tocilescu, 534 documente slavo-romcine din Tara Romcineasc5 d
Moldova privitoare la legiiturile cu Ardealul. 1346-1603. Din arhivele oraselor Brasov 0 Bistrita. Bucuregti, 1931, in 44, XXXVIA-551 p. Cf. si N.
lorga, Brasovul i Romnjj. Scrisori i liimuriri. Bucuresti, 1905, in 8,
453 p. (Scoria si documente cu privire la istoria Romdnilor, val. X). Cuprinde toate scrisorile rominesti din Arhiva orliseneascii a Brasovului. Seri-
sorile aunt precedate de o cercetare asupra suhiectelor, la care ele se ra.

poara. Astfel de scrisori
spune autorul
se cuvine a fi citite de ori
cine doreste sii cunoascri trecutul prin grain] siiu insusi".
8.) N. Iorga, Documente ronainesti din arhivele Bistritei. Partea IIT.

Bucuresti, 1899, p. IL
www.dacoromanica.ro
RELATIILE TARII ROMANE$TI CU TRANSILVANIA t14 VEACLL AL XVI-LEA
353
Cat priveste rlaiile Tarii Romanesti cu Sibiul, ora;f comercial de o importanta necontestata in legaturile economice
ca si celelalte orase sasesti, carespondenta prezinta anumite lacune. Cercetarile din ult;ma vreme au inceput s. umple aceste
lacune documentare. Dl prof. Silviu Dragomir in prefata la
Documente noud privitoare la rela(iile Tdrii Romdnefti cu Sibiul in sec. XV fi XVI') face urmtoarele observatiuni juster
Pare verosimil c i orasul Sibiiu a pastrat odinioara in arhiva sa o comoara tot atat de bogata pentru istariografia romana
ca i Brasovul. Socotelile Sibiului atat cele mai vechi cat
si cele din secolul al XVI-lea publicate de N. Iarga"),
dovedesc .de fapt ca legaturile Domnilor romani cu Sibiul
au fost cultivate cu aceiasi staruinta ca si cu Brasovul. In

cleosebi ne surprinde frecventa misiunilar trimise de catre Sibieni
in Muntenia pentru a lua informatiuni. Insarcinati cu aceste mi-
siuni erau cnejii din satele apartinatoare Sibiului, intre care s'a
distins mai ales Dumitru din Scilite. Se pare chiar ca. Sasii din
Sib:u, unde era centrul organizatiei lor, erau mai zoriti sa afle
stiri politice decal Brasovenii, cu cari s'au desvoltat relatiuni
ccmerciale mai intense. De aceea presupunem ca viitorul Tic rezerva inca descoperirea unor insemnate stecuri de scrisori dela
domnii munteni, ascunse astazi printre hartiile unar particulari
sasi sau printre actele arhivern).

In cele ce urmeaza ne propunem sa urmarim, pe haza do-
cumentelor qi cercetarilor de pima acum, relatiunile Tdrii Ro9) Bucuresti, 1927. (Extras din Anuarul Institutului de Istorie Natio
nalii, Cluj, IV, 1926-1927). Cf. uncle reetificiiri in recenzia lui 0. Marlsov,.
in Slavin. Praga, 1930, p. 825-829.
10) Socotelile Sibiului, Bucuresti, 1899, 32 p. (Extras din Anal. Acad.
Rom- Mem. Sect. 1st. Seria II, Tom. XXI).
1') S. Dragomir, op. cit. p. 3-4. Presupunerea d-lui prof. S. Dragomir
ayes &I se confirme in anul 1931. and dl. Gustav Giindisch a mai descoperit
furii 29 de doeumente (26 slavone si 3 romiinesti), care completearii in chip
feridt cele 70 de serisori publicate de S. Dragomir si care an fost studiatesi publicate de dl. prof. Pere P. eanaitesen sub thin!: Documente slavaromiine din Sibiu (1470-1653). Bueuresti, 1938, 41 p (2 pl.). (Academia
.
Ramada, Studii ei cereetiiri, XXXII)

23
www.dacoromanica.ro
454
ALEXANDRU NEANT1U
indnefti cu Sthiul in timpul insemnatei domnii a lui Neagoe Ba-
sarab (25 Ian. 1512-15 Sept. 1521), a carui amintire traeste

pang astazi impreuna cu a devotatei sale sotii Despina-Milita
cu a vestitului &au Mester Manole in frumoase legende
si traditiuni istorice.
Domnia lui Neagoe Basarab nu se distinge sub raport militar si politic, neavand de inregistrat nici razboaie nici vreo ac-
tivitate diplornatica deosebita decarece cu toti vecinii au fost

impacat" spune cronica"). Acest Domn, carturar sarguincios
ci judecator istet al lucrurilor frumoase.mai deseori se inf atiseaza cu grija aurului i argintului potirelor, cadelnitelor 5i
a altor podoabe bisericesti decat cu fierul armelor""). Cu firea
lui evlavioasa.10 i inclinata spre infrumusetarea bisericilor, Neagoe Basarab a fost uneori gresit inteles de Care istorici, cari
au riscat opirila ca. domnia lui nu infatiseaza deal o lunga ur-mare de ceremonii religioase"").
Cu toate ea a ajuns La domnie cu sprijinul Turcilor, Dom-nul roman nu intarzie sa stabileasca bune relatiuni de vecinatate cu regele Ungariei, jurandu-i credinta in forma obisnuita
din timpul inaintasilor si, cu aceiasi indatorire de a nu da pa.tanilor cale spre Ardeal". Din intreaga corespondenta lui Neagoe
cu Sasii transilvani, transpira bunele raporturi pe care le intretinea i cu regele Ungariei. Intr'una din scrisorile adresate Brasovenilor, spunea: am jurat sa fim Domnului nostru Inaltimei
sale Craiului Lees (Lajos, Ludovic) credinciosi si drepti i cu
dreapta slujba
Daca s'ar intampla ca paganii si vrajmasii
12) Constantin Cipitan Filipescu, Istoriile Domnilor Tarii-Romdnesti,

cuprinzlind istoria munteanii dela inceput pfini la 1688. Publicate de N.
lorga. Bucuresti, I. V. Socec, 1902, in 8, p. 38.

33) N. Iorga, Scrisori domnesti. Vilenii de Munte, 1912, p. 32.
14) Pentru aceasti lature evlavioas5 a personalititii lui Neagoe BassTab a se vedea: Vieata Sflintutui Nifon", de Gavril Protul. 0 redactiune
greceasci ineditii, tradtis i insotitii de o introducere de Vasa Grecu. Bu-curesti, 1944, 192 p. (5 pl.). Este singura scricet contemporang in care
se giisesc pretioase informatiuni biografice cu privire la Neagoe Basarab.
15) A. D. Xenopol, !stone Romemilor din Dacia Tratanii, vol. IV. Ed.
III, p. 178.
www.dacoromanica.ro
RELATIILE TARII ROMANESTI CU TRANSILVANIA IN VEACUL AL XVI-LEA
356
Sfintei Cruci i ai Sfintei Coroane s vrea sh" treac peste plajun spre partile unguresti ca s prade, domnia mea i cu boierii
domniei mele i cu toat'd tara, daca ni se va parea c putem sta
inainiea lor, sa"-i oprim; iar daca vom vedea ca nu putem, sa
dam de stire Domnului nostru, Inaltimei Sale Craiului, Brasovenilor si Tarii Barsei""). Dupa curn rezult din textul acestei scrisori, juramintul Domnului se indreapta impotriva Turd-lor, in cazul unei agresiuni din partea acestora. Rareori intalnim
si cuvinte de prietenie la adresa Turcilor, dupa cum se con-
stata dintr'o scrisoare in care spune ca a venit la mine un

negustor turc cu marfa buna i multa si e un bun prieten al
Domniei mele"").
La 14 Februarie 1512 regele Ungariei anunta pe Sibieni despre uciderea lui Vlad Voda si inscaunarea liii Neagoels).
Curand dupa urcarea sa pe tron, Neagoe scria Sibienilor

din Targoviste la 1 Februarie 1512, trimita.nd la ei pe Stefan
Spatarul i rugandu-i sa dea crezare cuvintelor acestuia"). Ca
until ce era ingrijorat de pericolul turcesc, intr'o scrisoare triinisa din Bucuresti la 21 Aprilie 1512 anunta vesti din Turcia
si staruia sa fie scutit de pagube omul sail de incredere cu nuanele Oprea").
Dar si teama regelui ungar de pericolul turcesc crestea in
asa masura, incat in anul 1516 lima Aprilie, regele Ludovic
scria
regelui
Sigismund al
Poloniei
ca
Sultanul are de
1) I. Bogdan, Documente i regeste, p. 151.

17) Ibidem, p. 154. Cf. A. D. Xenopol, o. c. p. 178.
18) Hurmuzaki
Iorga, Documente, XVI, p. 218.
Ibidem, p 218: ... petimus easdem obnixe quatenus quecumque

nomine nostru idem predictus familiaris noster dicet, velitis fidem adhibere
indubiam ...".
20) Ibidem, p. 220:
Igitur ad nos emittere velitis, casu vero si
iales sinistri rumores erupt, nolumus parcere servis nostris et expensis,
rnox eisdem rescire dabimus. Habemus et nos maxirnam curam super tuna. Ceterum autem is Oppre Iamiliaris noster quesdam res sues apud hospitem strum miserat, iamdiu, nunc autem moderni vigesimatores uti perci.
pimus, eundem molestare et damnificare intendant. Igitur petimus easdent
uti minus iuste eundem damnificare rninime permittatis".
10)
www.dacoromanica.ro
356
ALEXANDRU NEAMTIU
gand sa navaleasca in Ungaria, deaceea este bine sci dee

a;utor celor cloud' (iiri romettiefti, Moldovei i Munteniei, ca nu
cumva Turcii sa alunge pe Voevozii romani qi sa imparta frile
in districte turceti. Mai spunea apoi regele Ungariei ca se aude cum Sultanul, foarte prioeput, ar fi dat locuitorilor acelor tari
sa inteleaga ca-i va ierta de jumatate din dajdii, daca s'ar lipsi
de voevozii lor qi ar accepta pe Turd. De aceea este in primul
rand datoria Poloniei i Ungariei sa ajute pe Voevozii Tarilor
Rornane, cad Turcii sunt la marginile ambelor regate"").
Invocand legaturile Sibienilor cu unchii sii, Barbu i Parvu
Craiovescu, Neagoe Basarab Inca din primul an de domnie incearca sii stabileiasca raporturi bune cu acetia22,,, dei se
adapostea la ei rivalul sat', acel Mircea (zis Milo) care inceroa
o navalire qi pe care Neagoe ii ameninta cu tragerea in teapa23). Pe linia acestei traditionale prietenii trimitea Neagoe
21)
Hurrnuzaki Densusiann, Dorumente, vol.
113,
p.
246: ... dues
Valaatie provincias invadat Moldaviam et Transalpinam, eo consilio, ut de.

turbatis vojevodis, provincias ipsas more Turcarum ad officia et prefectural)
partiatur, et quo facilius votis potiri queat artem et dolum viribus apposunt.
Proclamari enim, tit nobis dicitur fecit se popularibus vojevodarum subditis
dimidiam debiti census et cujus vis oneris partem, si ibi, vajevodis ielictie
carscrint, condonaturum, ratus callidus imperator, hoc astu populares illos
dulcedine promissionis sue allectos ad seditionem contra eorum dominos atque
rebelionem posse concitari. Quod si fieret, quid esset vojvodis difficilius quant
Ut foris contra Turcos domi vero contra suos Valachos dimicaretur?" (Cf. G.
Gr. Conduratu, Relegate Trii Romiatesti i Moldovei eta Ungaria, p. 234).
22 ) In scurtcle extrase luate de B. P. Hastier' la 1874 din National-Arehiv (din Sibiu), aunt cuprinse 4 documente din anul 1512, scrisori ale voevedului Basarab ciitre municipalitatea sibiani. Din ele se yid bunele rapor.
inn ale lui Neagoe en Sasii. Intent-la din aceste scrisori Vdevodul cere co
stiruinti pace 0 unire (pacem et concordiam Ilagitat): intealta Basarab di
relatiuni despre intimplerile din Turcia (de danda relatione ierum its Turciet
gestarum). (Columna lui Traian, 1874, p. 134. Cf. si Gr. Gr. Conduratu, op.
cit. p. 235).
23) Cf. N. Iorga, Istoria Romiinaor, vol. IV, p. 275. Mircea (Milos), DO
lui Milmea cc! Rau, se opreste prin anul 1514 la Cetatea de Baits, feuda cumnalului sin din Moldova, Bogdan Vode si de aici cere la 22 Ianuarie ajutor
de arme dela Brasoveni, ca se cucereasci tronul Tirii Rominetti. (Cf. I.
www.dacoromanica.ro
357
Sibienilor, la 4 Decemvrie 1512, o scrisoare, cerndu-le
s'a
dea dovada de oea mai mare prietenie si fraternitate si de o

spunea voavodul
incat mai buna intelegere, deoarece
tre nth trebue s existe mai mult intelegere cleat a existat pe
vremea lui Barbu si a vornicului Parvu Craiovescu. SA se ganCa intre noi
continua Domnul
deasca Domniile voastre
ar fi mai bun pacea i intelegerea &cat cearta si disensiunile
si cal oamenii vostri i ai nostri mai bine sh" se nutreasca cu
buna pace si cu linist
*
Un capitol mult mai insemnat din viata Domnului roman

este acela al relatiunilor comerciale cu Sibiul, care formeaza
obiectul piropriu zis al acestei cercetari.
Pentru o mai burial intelegere a acestor relatii este necesara* o scurt privire asupra imprejurarilor, care au determinat
si inlesnit in general relatiile comerciale dintre Tara Romaneasca i Transilvania. Se stie ca relatiile comerciale dintre
dou tari sunt in functiune de anumite imprejurari, care fac
sa" fie viata economica mai intensal sau mai scazutai. Un loc de
frunte au drumurile i produc(ia de bunUri maleriale, cari primese o valorificare numai prin interventia anumitor factari politici.
In ceea ce priveste relatiile Tarii Romanesti cu Sibiul, trebue s spunem dela inceput, ea" daca relaiile cu Brasovul an
fost mai intense, aceasta se datoreste faptului ca din Brasov
plecau patru drumuri comerciale") spre Tara Romneasca, prin
Bogdan, Documente f i regeste, p. 148; HurmuzakiIorga, Documente, XV,
p. 201, notii).
24) Hurmuzaki. Iorga, Documente, XVI, p. 221: ...rnaxima amicitia Ira-
ternitate et favore adhereri nohis...; Ideo opus est inter nos habere multo
snagis concordiam et lavorem quam tune temporis Vestre Dominaciones ha.
buerunt cum... Barbul et Pwowul Dwormick...; Pensant et Vestre Dominaciones debito modo, melius esset inter nos pax et concordia cum favore quam
Iliscordia et dissensiones... ut et homines Vestrarum Dominacionum et nostri
.e.ciam se nutriant cum bona pace et tranquillitate".
au lost inceputul
spune N. Iorga
25) Aceste drumuri comerciale
vniiririi Brasovului". Cf. Brasovul
i &mail.
www.dacoromanica.ro
858
ALEXANDRU NEAMTIU
cele patru pasuri ale Carpatilor (Buzau, Teleajen, Predeal i

Bran), in vreme ce Sibiul avea numai un drum, grin care putea
intretine legaturi zilnice cu Tara Romaneasca, prin pasul Turnu
Rosu, uncle se ridicase Inca din veacul al XIV-Iea o cetate de
paza i unde se lua vama dela marfurile ce treceau dinteo tara
intealtal. Acest drum prin inundatiunile apelor i zapezilor

devenia uneori impractical:a de aceea regele Matias la 29 Iunie,
1473 ingaduie Sibienilor a largi calea de negot dela Turnu Ro-
u pe Olt, cu cunditia sa pazeasca aceasta intrare in Ardeal").

Punctul de trecere in Tara Romaneasca a comertului sibian
era la Caineni (Vama dela Genune)28) pe valea Oltului, CeI
dintai popas insemnat pentru negustori, dupa trecerea Oltului,
era Ramnicul Va lcii, unde rezida Inca din veacul al XV-lea un
episcop, ceeace contribui sa ridice acest Gra la importanta unui
20
V.
tl
5t. Metes, Relatiunile comerciale ale Tirii Ronttinesti cu Ardealul,
21
27) Hurmuzaki Torga, XV, p. 81, unde se spune cii era asa de strlmaceasta cale, ut vix unus e(Iuus dumtaxat sequi alium possit, sepiusque
per inundaciones aquarum et nivium in tantum obstrueretur, ut nemo per

eandem viam ire neque redirc possit; ex cujus vie strictitate incole eiusdem
cil itatis nostre et ipsi Saxones non parvum dampnum sumpmerent".
28) Varna dela Genune fu cedatii de cram Mircea mlnlstirii Cozia la

28 Martie 1415. Cf. P. P. Panaitescu, Documentele Trii Romiinesti, p. 107
108. Ea aducea anual mlnlstirii Cozia, un venit de circa 2000 taleri. (Cf. N.
Dobrescu, Istoria bisericii din Oltenia, Bucuresti, 1906, p. 243). La 20 Intik
1505 avem o eonfirmare &ICI de Radu cel Mare, a tarifului vamal al Vlmii
dela Genune. Vama se va lila pentru toate miirlurile tureesti i unguresti
cearl, vite, peste, grlii, Mill, din toate curnpiiriiturile dinteo =tit trei..
pentruel aceastii vamii este diruitii mai sus zisei miin5stiri de slant r5posatul si marele striibunic al nostru Io Mircea Voevod". Vaina o va pliiti orieine chiar i burghermesterul din Sibiu, ehiar de va avea carte en pecetea
mare sou mid, sau en inelul dela ri Ina domineie mele... Tit vamese al nu
ierti nici nn aspru nimanui. ca-ti vom lua seama dupl catastihul vlmii delacare vor fi negustori
continuii hrisovul domnesc
Duniire. Si Lotrenii
si duc cumparittiri din tars Domniei mele san dela Unguri, toti Lotrenii
aS plfiteascii vamli sfintei mlnlstiri, pentrucii omul care nu va pilti ce sesi
euvine sf. miiniistiri, pe unul ca Reda SI tie ca-I voiu punc in teapii la vad"....
(Cf. P. P. Panaitescu, O. cit. p. 101).
www.dacoromanica.ro
RELATI1LE TAR11 ROMANE$T1 CU TRANS1LVANIA IN VEACUL AL XV1-LEA
3690
targ, care a ispitit pe negustorii sasi din apropiatul Sibiu sa." se

aseze aci. Piata Sibiului era foarte des cercetatd de negustorii
din Ramnic pe la anul 1500, cum arat socotelile acestui oras.
Dar comertul intre Tara Romaneasca i Transilvania era in
functie si de politica Domnilor remni fata de Transilvania,.
deoarece Domnul era socotit nu numai ca cel mai mare proprietar de pamant al taxii, ci si ca cel mai mare negustar. In felul
acesta vieata economica era strans legata de vieata politica,

fapt care hotara intensificarea sau slabirea relatiilor de negot
&Titre cele doua tari vecine. Atata vreme, cat Domnul Tara Ro_
manesti se gasea in raporturi de prietenie cu voevodul transilvan, relatiile comerciale prosperau. Ruperea relatiilor de prietenie avea repercusiune nefavorabila asupra vietii comerciale,
care suferea nespus de mult, prin inchiderea drumurilor de comert. Era deci firesc s infloreasca relaiile comerciale in
timpul domniilor pasnice si indelungate. Tot ca o canza, care a
contribuit la prosperarea acestor relatiuni ccmerciale trebue socotita i aceea a posesiunii de mosii in Transilva&a, date de
regii Ungariei ca feude voevozilor romani. Incepand cu V1 aicu
at pana la Constantin Brancoveanu, o mare parte dintre Domnii
romani, chiar i dintre boeri au stapanit mosii intinse in Transilvania").
Astfel la 9 Iunie 1517, regele Ludovic darueste lui Neagoe
Basarab, Geoagiul de Jos, din jud. Hunedoara, cu satele apartinatoare"), care le-a stapanit pana la moartea sa, intamplata
la 1521.
29)
St. Metes, Mo$iile Domnilor ci boierilor din Tdrile Romdne in Ar
deal i Ungaria. Arad, 1925, 96 p. (Biblioteca Sernandtorul, Nr. 83 84).

30) De Geoagiul de Jos, oras destul de cercetat i vestit, se tineau nouisprezece sate din jur, intre care: Bacia, Balsa, Bozes, Cib, Cigmliu, Arden,
Glod, Homorod, Almasul Mic, Mada Niidiistia, Voia, Rejtekalmiis, Rusan, Trefa.alms i Trk-puszta. (Cf. Csinki D., Magyarorszdg trtnelmi lldrajza a
Hunyadiak kordban, V. Budapest, 1913, P. 55 56. Apud. 5t. Metes. op. cit.p.
49).
De sigur a in cursul celor 4 ani de stiiplinire N. Basarab a cercetat

si Geoagiul de Jos; inteo scrisoare c'atre Sibieni spune c a striibiltut toatir
Tara UngureascA" si e natural sii fi venit si in acest tiirg" en hi. Probabil
www.dacoromanica.ro
360
ALEXANDRU NEAMTIU
Datarit imprejurArilar naturale i politice de mai sus, Tara Rcnnneasca nu pute.a s alba alta orientare in privinta eco-
nomica decal aceea fireasca, spre Transilvania, si mai putin

apre Dunare, dovada asezarea capitalelor tarii in regiunea nordica, pe drumurile ce mergeau spre Transilvania, (Arges, Campulung, Targoviste).
La inceputul veacului al XVI-lea luptele pentru mentine-
rea tronului Tarii Romanesti pang la urcarea in scaun a lui

Neagoe, aduserA Transilvaniei mai mare frica de navalirile turcesti
decal castig negustoresc. Insusi Neagoe Basarab a avut mai mult
a face cu mesterii, care-i pregateau frumaase lucruri de metal

pentru manastirile lui, ori cu ceasornicari, argintari, manganari,
klecat cu negustorii pe care-i opri a vinde cu maruntisul, fixand
si el depozite la TArgoviste, Campulung i Targusor").
cu cheltniala acestui Domn roman iubitor de biserica, se va fi ridicat qi
biserica din Almasul Mare, arnintita atunci. Din stipanirea Domnilor, Geoagiul trece in eea a boerilor din Tara Romineascii. In Iu lie 1523, regele Ungariei, Ludovic, diruieste acest domeniu logoratului Horvath, banului Parva
si vistiernicului Vancea. (Cf. Veress, Acta et epistoiae..., p. 126-128; fjt.
Metes, op. cit. p. 49 qi Idem, Mogiile boierilor din Tara Houten:eased in Psdetul Hunedoara, in Curierul Hunedoarei, I, Deva, 1919, Nr. 3-4).
Cat priveste insemnitatea acestei stipiniri de mosii in Transilvania, dl.
SC Metes scrie: Stapanirea romineasca a acestor moii in mijlocul unor
fra(i robiti a fost de un nesfirtit folos material si moral pentru inaintaqii
nostri; pistrind comunitatea sufleteascii a neamului peste granitele dusmane,
ne-a ajutat cu un ceas mai de vreme sI infiptuim unitatea politica a tuturor
Romani lor". (Cf. Mogiile Domnilor romdni in Ardeal: p. 95).
31) In general comertul intre Tara Romfineasci qi Transilvania era un

schimb intre o ;aril cu produse rurale i alta cu produse industriale, ale Sasilor. Din corespondenta dornnilor nostri din veacul al XV-lea i XVI-lea en
Sibiul i Bragovul, reiese cli se cumparau dela Sasi pentru curtea domneasci:
care cu coviltir pentru cillatorie, obezi de fier pentru ferecarea carelor, hamuri de cai, cuie de sindrilii, sipun in bucati. (Cf. Gr. Tocilescu, 534 docuKiNtte stavo-romdne, p. 143, 183, 199-202). Dar mai ales se cumparan arme,
arcuri, sgeti, scuturi, tolbe, salitra pentru praf de pusca si chiar tunuri. (Cf.
Ibidem, p. 34 ,44, 62, 85, 92, 94, 151, 155). Din Brasov si Sibiu verriau
inesteri arhitecti qi zidari, mesteri de helestee i pentru conducte de apii
(sulinare). Radu cel Mare cere un asemenea 'nester dela Brasov. (Ibidem,
p. 208. Apud P. P. Panaitescu, Mircea cel Harlin, 1944, p. 93).
www.dacoromanica.ro
RELATIILE TARII ROMANWCI CU TRANSILVANIA tN VEACUL AL XVI-LEA
361
La plangerea Sibienilor, regele Vladislav print'ro sorisoare

din 9 August 1513 oprete exportul de piei crude in Tara Rosfaneasca si in Moldova"), incunostintind pe toi negustora.
In Evul Mediu comertul international era earacterizat prin asa numitul
drept de depozit (Stapelrecht), care ingicluia trecerea negustorilor, obligati
sii-si lase marfa in depozit in aniline oras, sau s'o vindi la iarmarocul orasului privilegiat, neptaind trece mai departe. Astfel pe temeiul unui privigirl de drept dc depozit, Lembergul devine emporiul comertului oriental NI
Poloniei, iar Sibiul pentru comertul oriental al Transilvaniei i Ungariei. Dar
dupii certuri indelungate in fata tronului, Sibiul fu nevoit sii impartii privilegiul cu celalalt oras sisesc din preajma muntilor, cu Bragovul. (Vezi Priv ilegiul de depozit al Sibiului pentru comertul en Muntenia la 1412, dat de
regele Sigismund. Zimmermann, Urkundenbuch, III, p. 520 si hotirirea aceluiasi rege in conflictul comercial dintre Brasov si Sibiu pentru negotul cu
Tara Romaneasci la 1393. Ibidem, p. 142. Apud. P. P. Panaitescu, op. cit.
p.
94).
Se pare in schimb, c in Tara Romilneascii nu existau asemenea opreligti
uu se aplica aceast institutie medievali Elsa de general5 in Europa, negustorii fiind liberi s umble pe la toate tirgurile i iarmarocurile. Vlad
Tepes scria limurit Brasovenilor cii pot sii foci negot in tara lui lard
scald". (Cf. Gr. Tocilescu, op. cit. p. 96). Abia sub Neagoe Basarab s'a ficut
sfat mare cu boierii i s'a hot5rit ca negustorii brasoveni sii nu mai poatii
vinde in tali deck la Targoviste, Targsor i Cimpulung 1}i numai cu ridi
cata (en gros), dar Domnul ii anuntii ell va suspenda aceasti mirsurii dacii la
r5ndul lor vor ingadui negustorilor munteni s treacii piing la Oradea, Cluj
ei Timisoara, (Ibidem, p. 257 258. Cf. P. P. Panaitescu, op. cit. p. 94-95).
In ce priveste eomertul cu Sibiul nu s'au p5strat privilegii dela Mircea
sau dela Domnii urmtori, deoareee o parte a arbivelor sibiene s'au pierdut:
e pcsibil ca asernenea privilegii s fi existat. Tocrnai la un veac dup5 Mircea, la 20 Lurie 1505 avem o confirmare, datii de Radu cel Mare, a tarifului
vamal al Viimii dela Genune. (Cf. P. P. Panaitescu, op. cit. p. 95).
32) Cf. N. Iorga, Istoria comer(ului, p. 74 si I. Bogdan, Documente si
regeste, p. 151-152.
53) HurmuzakiIorga, Documente, XV, p. 224-225, Nr. 406: ...nullus
si
comnino mercatorum aut ncgotiatorurn hominum... pelles angellinas ac alias..

crudes cutes animalium et precipue terarum per artificium illud nondum
paratas et laboratas in dietis partibus transsilvaniensibus cogmere et illaA ad
extras terras postea educere et educi facere valeat". Cf. St. Metes, Relagiile
comerciale ale Tdrii Rorminegti cu Ardealul, p. 116. Predecesorul lui Neagoe,
Vodii, avea multe neintelegeri cu Sibienii din cauza deselor opriri
Iiidn
finite de acestia. Din pricina aceasta la 26 Nov. 1510 el scria Sibienilor:
www.dacoromanica.ro
362
ALEXANDRU NEAMTIU
din Ungaria, cal numai cojocarii din Sibiu si din aIte orase aleTransilvaniei pot sa cumpere si s exporteze in strainatate piei-
le crude cari se vand in Transilvania sau se import dim

Tara Romneasea prin Turnu-Rosu").
Aceasta poruncA o intArete regele Ludovic intr'o scrisoare carte Brasoveni, la 7 Nov. 1518, rind exportul de piei crude
in Tarile Romane dela Pasti pana. Ia 13 Iu Iie"), iar in anul urmator, printr'o altA scrisoare cu data de 4 Noemvrie, opreste cutotul exportul pieilor in Principatele Romne").
La 25 Octomvrie 1516 Ioan Zapolya scria din Deva Sibienilor, poruncindu-le sa-si recheme negustorii din Tara Romaneasca").
Cii altfel ce prietenie poate fi intre noi, dacli supiirati cu asa de putina
dreptate pe ai noarri? (....alias que amicitia inter nos fieri postes cum nostro
sic minuts juste molestare?"). (Hurmuzaki Iorga, Documente, XV, p. 207).
Dupii cinci zile (1 Dec. 1510), vorbind despre oprirea exportului de grail din
tinutului Silduhti in Tara Romaneascii, le aerie din nou: Cu regele avem pace,.
.regatul nostrn este unit cu al regelui. Ata dar5 va rugam ca 05racii nostri,
dup5 ohieeinl vechiu, atilt ai nostri cat i ai vostri, sS aibii libertate a-si cumpara cele de lipsii. Ciici noi voim sii pastram cu voi hunii vecin5tate siprietenie". (HurmuzakiIorga, op. cit. p. 207).
34) Hurmuzaki, Documente, II3, p. 133 134.
85) HurmuzakiIorga, Documente, XV, p. 237 ...concedimus, ut, non
obstantibtis literis pretatorum pellificum quibuscumque, a festo Pasche to
que festum Beate Margarethe Virginia nullus ipsorum exponencium pelles...
ad partes exteras ad vendendum ducere audeat, sed adveniente ipso festo
peractisque et finitis nundinis eiusdem festi Beate Margarethe Virginia, in
civitate nostra Medies celebrandis, si illic precio vendere non potuerint, Da.
tandem libere ad ext.-ras panes educere ed vendendum possint et valeant...
36) Ibidem.
Hurmuzaki
Iorga, Docurnente, XV, p. 234. ...omnes illos mercatores qui de ipsa civitate vestra ad presens in regno transalpino lorent exire,
committatis eosilem que ad hunc regnum revocetis". Poate de a tunci s dateze scrisoarea prin care Basarab se plange ca Brasovenii au atacat cu oastepe ai sii si an omorit pe unul din slugile domnesti, trimise la ei pentru cum
parituri, alp cii el insusi e silit a-si tinea saracii la posada" (ostasii la gra-nitil). (Cf I. Bogdan, Doc. si regeste, p. 134 150'. Se pare cii se incepus
ceurta pentrue5 Brasovenii purtau scrisorile lid Mircea (Milos, finl ml Mihnea), pretendent la tronul T5rii Romanesti si pe care Basarab It ameninta cia
t. apa. (Ibidern. p. 149-150 si 158/.
37)
www.dacoromanica.ro
RELATIILE TARII ROMANESTI CU TRANS(LVANIA tN VEACUL AL. iVrLEA
861
In acelas an, la 14 Decemvrie, Neagoe scria

nilor despre niste marfuri ale hti Staicon iar in anul urmator
ii anunta din Arge despre trimiterea la ei a lui Stan, al doilea

logofat").
Neagoe Basarab fiind om cu deosebite inclinari pentru opeTele de arta, este foarte natural sa fi avut in relatiile sale cit
Sibienii, un rol important mesterii i argintarii. De altfel legaturile de arta ale Donmului cu inclinari av de alese, mergeatt
pana la Venetia si in chiar anul mcrtii lui intalnim pe un Coman
si un Oprea Vistierul, cari se intorceau din Venetia").
Neagoe obisnuia sa ceara dela Sasii din Transilvania ju-
vaere care-i placeau asa de mult, incat cu o mana el eauta frumusetea venetiana, iar Cu cealalta frumusetea pe care o.
puteau fauri acesti reprezentanti ai vechei arte germane" (1).
Pentru obiectele de valoare artistica mai insemnata Neagoe
obisnuia sa faca apel la cunostintele maistrilor sibieni si brasoveni ale carer produse erau apreciate. Cuncastem numele furnizorilor sai, care erau Ioan Flesser, Ludovic Rorer din Sibiu si Celestin din Brasov. Domnul trimitea
38) Hurmuzakilorga, Documente, XV, p. 234-235 : ....mittimus ergs('
vestras prudentes eirenmspeccines servitorem nostrum, videlicet Gyut a alias
presencium ostensorem, simul cum homine nostro Stayko vocato, pro levandis
et exquirendis certis debitis suis quae a numibus Turcorum idem in rredencia,n levaverat, et tandem prememoratus Stayko, comansor civitatis vestre,
tradidit et vendidit. Unde nunc nonnulli commansores, ut prefertur civitatis
vestre eidem debitores dinoscuntur permansisse, et, quia nos eundem predictum Stayko nostris cum expensis a manihus Turcorum redimi fecimus,
unde merces ille legitime nos concernunt rogamus igitur Vestras Prudentes
Circumspecciones presentibus desiderantes quatenus res, merces ac bona predicto modo se habentes reddere, restituere et de eisdem omnimodam satisfaccionem impendere et impendi facere".
39) lbidem, p. 235. ...in certis negotiis eidem nomine et verbo nostre
referenti".
40) Hurmuzaki, Documente, XI, p. 844. Cf. si N. Iorga, Dou'd documente din arhivele raguzane relative la un sol trimis la Venetia de Basarab ar
Ill-lea (Neagoe), in Arhiva din Iasi, 1898, p. 66 69. Venetia era in stare.
sii (lea mesteri care aveau toat clmos'inta artei orientate.
41) N. Iorga, Negolul si mestesugurile in trecutul Romcinilor, p 31.
www.dacoromanica.ro
364
ALEXANDRU NEAMTIU
argintul la acesti argintari

arata dorinta hotarind
uneori i modelul, iar maistorii" Ii dadeau teeth' osteneala pentru a multumi pe acest client bogat, care era Neagoe,
si caruia nu-i placea mice lucru ca lui Radu cel Mare, care cerea numai s i se faca o oala de arama pentru fiert doi boi";
alta de nu bou"; alta ,,de o jumatate de bou" sau 1,de doi bar-
beci", de un berbec" si de o jumatate de berbece"").

Astfel la 14 Nov. 1517 Neagoe scria Sibienilar despre ar,
gintarul Celestin care i-a Mout 17 farfurii de argint i le aureste
cu 15 florini"). Domnul roman va judeca un prooes al aoestuia
cu argintarul loan Flesser i dupa cum insu.si marturiseste,
avand inaintea ochilor pe Dumnezeu si dreptatea lui, voeste s
judece cauza acestora si sa dea fiecaruia ce este al sau""). Cu
acest mester Celestin, Domnul roman si urmasii lui au avut mult
de lucru.
Inteo scrisoare trimisa Sibienilor din Pitesti la 18 Dec. 1518,
le comunica despre mesterii loan si Celestin argintarul oari

au savarsit lucrarile noastre (cele 17 farfurii) aici in Tara Romaneasca destul de dupd placul nostru"45) i pe care ,,noi dupa vrednicia lor i-am rasplatit destul de darnic pc ei i pe sotii
tor""). Le spune, in continuare, cal acest Celestin a venit din
nou cerand lea noi argint sa-1 lucreze; dar noi i-am dat argintul
42) Vezi Kurz.' Magazin, vol. II, p. 121 123, unde e pub1icat
dispoziia
lui Radu cel Mare dela 1502 comandfind oale marl de metal: una in care ei
se poatil fierbe doi hoi dinteodatii (una sit ita magna, quod duos boves
in ea conquere possint"). Cf. I. Lupas, Istoria Romemilor, ed. XV, p. 214,,
in notii.
43) Hurmuzaki Iorga, Dorumente, XV, p, 236: ...magister Celestinus
in fabricacione 17 paterarum nostrorum et ad earundem deauracionem acceperat per singulos florenos XV..."
44 ) Ibidem, p .236: ...nos autem, Deum et justiciam eius per oculis ha,
hentes, voluimus causam illorum diiudicare et Vicuique reddcre quod suum est".
43) Hurmuzaki--Iorga, Documente, XV, p. 237: ...cupas fabricando per
eosdem fecimus sicuti optavimus".
46)Ibidem: ...nos quoque iurta ipsorum benemerita eosdem satis large
remuneravimus eos et conthorales ipsorum".
www.dacoromanica.ro
RELAIIILE TAM! ROMANE$TI CU TRANSILVANIA IN VEACUL AL XVI-LEA
366
eel mai curat ca s ne fac o cguie dup chipul turnului ca.

Valli voastre", deoarece spune, noi am strbatut Tara Ungureasca si mai frumos turn nicairi n'am v5.zut"47). Mai inainte
zioea Neagoe
oind fcuse acel lucru al nostru si ni-1 infgtisase inaintea ochilor, nu nea placut, pentruca era fcut
dupa felui Tiganilor"48); i exprimandu-si astfel nemultumirea
aralta ea in Tara Romneasca s'ar fi gasit destui mesteri cari

puteau sa fach ceva mai frumos de cum a facut el"").
La 13 Octomvrie 1519 Domnul Tarii Romnesti scria din
Tirgoviste Sibienilor despre mesterii chemati de el, pentru anu-
mite lucrari de trebuinte).

La 10 Februarie 1521, universitatea salseasca' mairturiseste
pentru un proces A lui Celestin cu loan Flesser, care a primit
45 de florini dela Neagoe Voda: si lui nu i-a pltit pentru
muncA"),
47) Ibidem: ...Sed hac tenus novissime autem venit ad nos prenotatus magister Celestinns aurifaher, postulans a nobis argentum ad operandam. Nos autem dedimus cidem argentum purissimum prout nobis unum turribulum fahricaret ad modum turris vestre civitatis,
ex quo nos Hungariam perlustravimus et pulchriorem turrim nusquam vidimus".
") Ibidem: ...dum illud opus nostrum perfecisset et coram oculo, nosiris pressentasset, non nohis complacuit quoniatn ad modum Ciganorum erat
labricatunt".
40) Ibidem: ...habcruns nos satis magistros qui poluissent pulehrion
modo perificere qnam ita ipse perfecissee.
50) Ibidem, p. 240. ...ad singulas nostras necessitates et artificiales
perficiendas..."
51) HurmitzakiIorga, XV, p. 249. Nos, magister civium, iudices et
iurati seniores Septem Sedium Saxonicalium partium transylvanarum ...auperioribus diebus, providus Celestinus aurifaber, inhabitator comitatus megiensis (Medias), coram judicibus prefate civitatis cibiniensis ipsum Iohannem Flesser convenisset et ab ipso solutionem for, quadraginta quinque postulasset, quos idem Iohannes Flesser a Wayvoda trausalpiniensi iuxta fassionem eiusdem domini Wayvode, percepisset; qui floreni ipsum Celestignm
ratione comunium laborum per ipsos binos eidem Wayvode elapsis annis elaboratorum concernerent, (Urmeazii procesul intre argintari pentru impiirtirea
acestei sume).
www.dacoromanica.ro
366
ALEXANDRU NEAMTIU
Pita ad ain -vazut cum se infatiseaza. relaiiIe liii Neagoe

_Basarab cu Sibiul in lumina unor documente latinesti. Sa vedem
act= ce marturisesc isvoarele documentare slavone, care dau

pretioase informaliuni pentru aceste relatiuni. Un neaktms al
aoestor docuanente este lipsa de datare precis, iar uneari de
tot vaga.
Astfel la 9-Decemvrie (1512-1520) trimite la Sibieni pe

Dragul sa." cumpere 10 cazane cu 250 aspri, cerand sal i se dea
cazane trainice deoarece cele cumparate anal de mult s'au stricat"),
Intr'o scrisoare din 24 Ianuarie (1513-21) ii anunta pe Sibieni ca. a primit solia lui Opris si le trimite rspuns prin acela
am, rugandu-i s creada. toate Cate le va spune pentruca sunt
cuvintele noastre adevarate""). Printr'o alta scrisoare (1512

1521) Neagoe protesteaza impotriva prinderii unor oameni ai
'hi de catre Sibieni, pentru datoriile lui Bogdan din Wamnic, ruspune
gandu-i s-i lase pe acestia in pace si liberi deoarece
ganditi-va domnia voastra c ne sunteti domnia

voastra frati si prieteni, deci trebue sa' fie intre noi fratie si
prietenie i vieat si sa aiba oamenii domniei voastre dela noi
judecata si lege dreapta si de asemenea si oamenii nostri sa
aiba' dela domnia voastra lege si judecata theapte").
Alta:data., camunica Sibienilor ca. a primit solia lor prin
Bil pentru pradaciunile suferite de ei pe Gilort i ca a trimis
pe vornicul uica, sd prindd pe tofi hofii pi sd-i spiinzure. In
-ceeace priveste je pagulaasi, ei se vor intlni cu Suica la RamDomnul
nic spre a fi despagubiti. Cere sal se faca dreptate si negustorilor
din tare lui, pentruca sd flu plangd unii, iar al(ii sd nu se semefeascd ci s lie tofi deopotriud""). Raspunde apt:xi Sibienilor,
52 ) P. P. Panaitescu, Docurnente slavo-rorruine, p. 23. Scrisoarea e semna-
ti de ispravnicul Drigan, vistier.

53) Ibidem, p. 24. Oprif e mai pomenit ca *so! al Sibienilor la Par-vu II Craiovescu, mare ban (intre 1522 1528). Cf. S. Dragornir, Doerrtmente nouii privitoare la relatiile cu Sibiul, p. 66-67.
) P. P. Panaitescu, op. cit. p. 25.
55) Ibidem, p. 26; Stvicii, paharnk, din Suici, e pomenit inteun hrisov
www.dacoromanica.ro
387
_prin omul lor Dumitru din Sei lifte") la misiunea pe care avut-o
-acest cncaz, despre care Banul Barbul din Craiova scrie urmatoarele cuvinte elogioase: ,,pe un asemenea om trebue sa-1 brieiti domnia voastra, caci poarta bine vorbele si ale noastre si
ale voastre. $i multi oameni mi-ati trimis domnia voastra, dar
un orn mai bun cleat pe Dumitru nu mi-ati trimis; i imi este
drag si v slujeste bine si drept"").

Dintre anii 1514-1516 avem o scrisoare a lui Neagoe cafire Sibieni cu privire la neplacerile, pe care le-au facut vamesii
sasi. lui Roman Diacul, care fusese trimis s cumpere o maja de
fan pentru Domn. Totodata acest trimis trebuia sa achite o datorie de cativa ducati burgermesterului Iacob Medwischer.
Neagoe se plange cal niste oameni i-au stricat marfa si, indignat
de aceasta, scrie: E frumos acel lucru sau cum vi se pare? lath'
traim cu Brasovenii ca fratii si nimeni nu s'a plans, nici negustorii, nici targovetii, nici slugile domniei mele, nici nimenea.
"Si de vamesii aceia care sunt acolo la Sibiu WO se plang. Iat
ce au facut cu marfa domniei mele, cum vor face deci cu sairacii
si cu negustorii. De aceea sa stiti domnia voastra ca saracii

nostri nu vor ramane de paguba, ci se vor despagubi dela ca.menii vostri. Dar nu-i bine sa lucram astfel, ci sa traim cum am
trait si mai nainte. Socotiti asa milostivirea voastra ca vameii
sei ia varnd dreaptii iar saracii clomniei mele sa nu fie suparati. Iata, sa stiti domnia voastra ca am insarcinat pe Roman
al lui Radu cel Mare din 10 Dec. 1505. P. P. Panaitescn, op. cit. p. 26, pro.
supune a fi acelas cu eel din tImpul lui Neagoe.
56) II intillnirn de mai multe on in misiune in Tara Romineascii. Vezi
Hurmuzaki, Doeumente, XI, p. 844, unde la anul 1521 giisim urmiitoarcle in.
semniiri: Feria secunda post Pascha (1 Aprilis) misso Demetrio ad partes
Transalpinas ad Wayvodam et Predam pro inquirendis novitatibus"; In feste
Ascensionis... misso Demetrio knezio ad Wayvodam Transalpiniensem pro in-vestigandis hahitudinibus Thureorum".
57) S. Dragomir, op. cit. p. 65. Misunile dese ale cneazului Dumitru
sunt din anii 1504-1508, ceeace de sigur
aerie Dl. prof. S. Dragomir
nu exclude Ca banul Barbu sii fi scris cuvinte atilt de elogioase despre Du-Initru din Hoe si mai tiirziu sub Vlidut (1510-1512) sau sh Neagoe
(1s12-1521). Cf. S. Dragomir, op. cit- p. 65.
www.dacoromanica.ro
368
ALEXANDRU NEAMTIU
i pe Ruchata sa apere lucrul saracilor domniei mele.

Astfel cine va fi in drept, sa nu-1 lase in paguba"").
Inteo alta scrisoare (1520-21) Neagoe comunica Sibienilor
ca a trimis pe Coman Portarul sa cumpere arama pentru un
clopot, si Ii maga sa ajute la indeplinirea acestei slujbe59).
Alla data scrie Sibienilor cu privire la sechestrarea marfii
negustcrilor i Orgarilor sai, Tatul si Saraghiz, in valaare de
200 galbeni, pentru datoria unuia cu numele Stefino din Rdnmic,
catre un Sibian. Dar vezi
nu fura asa vorscrie Domnul
bele nici tocmelile intre noi s fie suparati oamenii drepti cari
nu vor sa fie datori oamenilor vcstri, sau oammii vostri camenilor nostri. Ci oricine dintre oamenii nostri, se va simti jignit
sett i se va retine vreo datorie, sa vina iarasi La noi sa le tinem
lege dreapti. Si domnia voastra ati trimis la noi i ati zis cdeschisa calea sa slobozim camenii si pargarii; oamenii drepti
s tfirguiasca liber i i-am slobozit; iar acum vedra acesti oameni drepti ai nastri jignii pe nedrept i fra de lege. De
aceea, gratia voastra, faceti bine, cum este drept, i restituiti
toata. marfa c ati luat-o gratia voastra, sa nu raman de paguba acesti cameni drepti ai nostri. Iar omul domniei vaastre,
cAruia zioe ca-i este dator Stefina, sa vina in fata naastra i cu
indreptare dela domnia voastra, pentruca sa-i tinem legea adevarat, daca i se va afla au adevarat dator Stefina sau altul s
luam (noi) si sa-i restituim la mna.. Iar acestor oameni drepti
ai nostri th li se intaarcd tat panel la un fir de par. caci intru
nimic nu sunt vinovati nici datori nimanui. Si daca nu li se restuie in mana tot, sa sEe gratia vcastra ca (voiu) afla domnia
mea de uncle sa iau i sa le platesc; ci pe oamenii nostri &el*?
seirrnard nu-i voiu ldsa in pagubd"").
Diacul
")
S. Dragoinir, op. cit. p. 33 34.
69) Midern, p. 34. Intr- anii ares'ia
c irerebuintat adesea COMM&

Portarnl cu misiuni si la Brasove-4i. (Cf. I. Bogdan, Docurnente i regeste, p.
1261, no. LVIIILXII). In Ionic 1521 Coman Portarnl trece prin Sibiu, Gina
trimis inteo misiunc la regcle Ungarici. (Cf. Hurmuzakilorga. Docurnente,

XI, p. 844).
69) S. Dragomir, op. cit. p. 35-36.
www.dacoromanica.ro
RELATIILE TARI1 ROMANEST1 CU TRANSILVAN1A IN VEACUL AL XV1-LEA
369
Alta data Neagoe trimite la Sibieni pe credinciosul boer

sa-i cumpere cele de trebuinta, rugandu-i s nu-1 supere cineva i sa nu-1 zaboveasca, ci
sa-i faceti isprava pentru cele ce va va spune").
Cu privire la sechestrarea vitelor unui om al sau, pentru
datoria calugarului Stefin chtre sibianul Agata lianas, scrie:
Caci mai inainte de aceste vremuri calugarul $tefin a avut
para cu un om al domniei voastre anume Agata Hands. De aceea cand a fost atunci, Agata Hanas si-a trimis o sluga de s'a
parat cu calugarul Stefin in fata domniei mele. Astfel domnia
al domniei mele Barbul Diac"
mea i-am judecat dupei legea lui Dumnezeu, i cum e legea noastrei, sa-i dea Agata Hanas lui Stefin 12 calugari sa jure ca nu-i
vinovat. Iar Agata lianas nu vru sa-i dea o asemenea lege.
acum domnia voastra ati prins un om al domniei mele
i-ati
luat
vitele cu toate cele. De aceea cautati domnia voastra
si
sa-i restituiti toate omului domniei mele. Caci stiti cum m'am
nevoit domnia mea cu domnia voastra i ce am facut domnia mea
pentru voi. Ceici v'am aparat domnia mea de limbile peigeine.

De aceea socotiti domnia voastra, daca faceti astfel domnia
voastra, bine s stiti, c domnia mea voiu prinde pe al oameni
ai domniei voastre, Inca mai buni decal ornul donmiei mele""1.
Aceasta scrisoare nu pusese capat procesului cu calugarul
Stefina, deoarece 11 vedem din nou pe Neagoe scriind Sibienilor
in chestiunea oamenilor sal Sarghir, Stanciul, Oprea si Stan, ca.rora Ii s'a oprit marfa din pricina datoriei, pe care o avea acest
calugar.
scrie Domnul cu multa enercal

mai
inainte
ne-am
jurat
impreuna cu domnia voastra
gie
sa tinem dreptatea si legea lui Dumnezeu. De aceea va grAesc
&amnia mea pentru treaba lui Agata Hangs, daca-i este dator
$tefina, sa vina inaintea domniei mele i sa le caut domnia mea
fel, de va riijudecata i dreptate dup legea lui Dumnezeu.
meinea dator Stefina, domnia mea voiu da pe $tefina cu tocttd
Domnia voastra sa stiti
61) lbidern, p. 36.

62) Ibidem, p. 37-38.
24
www.dacoromanica.ro
370
ALEXANDRU NEAMTW
averea sa lui Agata Hands. Iar omenii drepti ai mei sg nu fie su-
parati farg de lege si farg dreptate; caci bine sa stiti domnia

voastra ca pe Dumnezeul fi pe capul domriei mele, cd voiu prinde dintre oamenii voftri drepfi Fi voiu lua mai mutt domnia mea.
aci iata rti-e a treia scrisoare, trimisd cdtre domnia voastrd

pentru treaba aceasta si domnia voastra nu vreti sg le faceti
nici o isprava"").
Inteo scrisoare din 16 Iunie (1512-1520) Neagoe roaga pe
Sibieni sa dea un insotitor lui Roman Diacul, pe care-1 trimite
la regele Ungariei cu vesti adevgrate". In caz ca nu-i vor da
insotitor un om al lor, Domnul ii amenintg: suntem gata a Ira
face para pang la Inaltul Craiu"").
Trimicand la Sibiu pe Chircg din Targoviste sa-i cumpere
postav, el intervine la vamesi sa-1 scuteasca de vamg, deoarece
este postavul domniei mele""). II vedem apoi pe Dornnul Tarii Romanesti facand o interventie la Sibieni pentru negustorul
Dumitru din Bucurefti care a avut la cineva acolo (la Sibiu)
marfa pecetluita si zalogitg; gazda La rupt pecetia si a cheltuit
aceasta marfg; acuzn nu vrea sg i-o plateasca; a fost venit de
mai multe oH si destui bani a cheltuit pentru aceasta; una-i este
platitg iar cealaltg nu". Cere sa-i faca dreptate negustorului sau care este un om sdrac 0 trebue qi el sa se hraineasca.
Caci
incheie Domnul , cand n'ati voi domnia voastra sa
faceti dreptate saracilor nostri si domnia mea alor vostri, cum
au sd se hrdneascd sdracii intre aceste cloud (dri"").
***
Din corespondenta voevodului Neagoe Basarab cu Sibienii

se pot desprinde atat ideile politice, sociale si juridice, de care
63) S. Dragomir, op. cit. p. 39.
p. 40. Despre Diacul Roman
64) Ibidem,
vezi Hurmuzaki,
Docu-
wente, XI, p. 845. Dl. prof. S. Dragomir crede cii aceasti scrisoare dateazil
din jumlitatea a doua a (Iomniei lui Neagoe, clind mai intlimpinim misiuni al.
aceluiasi diac. (S. Dragomir, op. cit.
p.
40).
65) Ibidem, p. 40.

60) $t. Nicolaescu, Documente slavo-romdne, p.
www.dacoromanica.ro
18.
RELATIILE TARII ROMANESTI CU TRANSILVAN1A IN VEACUL AL XVI-LEA
371
,era calauzit in activitate.a sa, cat i unelf trasaturi caracteristice

ale personalitatii Domnului roman, care din toate manifestarile
i actiunile cunoscute ale vietii sale se prezinta ca un barbat

plin de energie, vointa i hotarire, avantat de sigur pentru indeletniciri ideale, dar nu mai putin i pentru cele de ordin practic.
Cu toata firea lui inclinata spre pace
scrie d-1 prof. Al.
Lapedate)
care a facut ca in inchipuirea celor mai multi
Neagoe Basarab sa se infatiseze obisnuit ca un damn bun, bland,
cuminte si pios, lipsit de calitatile unei personalitati politice i
militare, Domnul roman n'a guvernat inauntru fata de supusi numai cu blandete i bunatate ci, and nevoile au cerut-o, cu au-
toritate, ca unul ce stia sa porunceasca i sa ameninte, si sa i

pedepseasca adesea cu asprime, uneori chiar cu cruzime"). Ceeace insa a avut mai mult deal contemporanii sai si 1-a ridicat
cleasupra lor
zice istoricul amintit")
a fast cresterea
mai aleas, invatatura mai bogata i cu deosebire calitatile sufletesti inascute si apoi in mod special cultivate, remarcabilele
sale dispozitii i aptitudini artistice i literare, de pe urma carora ne-au rarnas in lumea faptelor acele minunate opere de
arta fi cultures"), prin care el a trecut peste veacuri in amintirea
generatiilor urmatoare",
*
67) Al. Lapedatu, Neagoe-Vodii. Cuvantare, p. 10.
08) Cu puterea armelor a contribuit Neagoc la asezarea in scaun a

predecesorului su Vliduta Voda, rand ii vedern in fruntea unuia dintre
cele trei palcuri indreptate itnpotriva lui Milos. Iar cat priveste sfarsitul
tragic al acestui Milos (Mircea), pe care-1 ameninta cu tragerea in teapa, in
temnitele Constantinopolului, II vedem pe Neagoe plin de satisfactie i bit-curie, atunci cand anunta pe Brasoveni despre sfartitul tragic al acestui
rival al su, cerand acestora ea se veseleasca din toatii inima impreuna cu
.ditnasd IiiSdEC acest Milo le-a cauzat multe mizerii in viatil. Cf. HurmuzakiIorga, Documente, XV, p. 241. Existimamus enim et Fraternitates
Vestras de omni statu nostro qqadioque similiter letari. Quia super multos
efusiones sanquinum minime desinere neve cessarc debeat").
69)
Op. cit. p. II.
70) Vezi: Mdniistirea Argeoului o adevarata perla a arhitecturii, despre
care cronicarul spune: In scurte cuvinte, in lume nu se va afla alta ca
www.dacoromanica.ro
372
ALEXANDRU NEANDU
Nu putem incheia aceste randuri Fara sa spunem ceva si

despre colaboratorii lui Neagoe Basarab. In timpul domniei lui
de mai bine de 9 ani, Neagoe a avut atat sprijinu1 boerilor cat
mai ales concursul pretios al sotiei sale Doamna Despina, despre care N. Iorga spunea ca a fost unul dintre cele mai curate
chipuri de Doamne romane""). Impreuna cu aceasta devotata
sotie va incepe el, intrebuintand argintarii dela Sibiu, ca Celestin si Ioan, apoi Ludavic Rorer, lucrul la fundatia sa scumpa,
Manastirea Argesului.
cat priveste relatiile baierilor lui Neagoe cu Sibienii, mentionam o singura scrisoare aceea a lui Oprea Vistierul care intre
anii 1514-1515 scrie burghermesterului din Sibiu, Jacobus, rugandu-1 sa elibereze pe un oarecare sarac din orasul Ramnic
care zace in temnita din cetatea Sibiului. Ii adreseaza urmatoarele cuvinte pline de recunostinta: Bine sa stii domnia ta ca-i am drept, pe credinta i pe sufletul meu. De aceea te
rog pe domnia ta sa-ti pui cuvantul la Domnul vostru i sa
faci voia mea s scoti pe acest sarac din temnita. Eu voiu fi
prietenul Mu pand voiu trdi. Caci var veni i oamenii vostri in
manile mele i voiu face iarasi pe voia D-fale"").
In sfarsit sa vedem ceva i din legaturile Doom/lei Despina cu Sibiul, orasul in care sotia vrednicului damn si-a petrecut aproape toata viata ei de vaduvie.
Intea scrisoare din anu1 1513 recomanda burghermesteruaceasta; fericit cel ce au ficut-o, fericiti cei ce an lucrat-o". (Cf. Const.
Capitan Filipescu, Istoriile Domnilor Torii Romiinepi, p. 38), qi Inn& inutile
lui Neagoe Basarab ciitre fiul sOu Teodosie, un adevirat tratat de educatie politica, militarii, mania si religioasi. Neagoe Basarab poate fi socotit ca
cel dintai scriitor bisericesc ridicat din mijlocul Romani lor.
71) N. Iorga, Femeile in vieara neamuhti nostru, Vitlenii de Munte,
1911, p. 19.
(2) S. Dragomir, op. cit. p. 68. In 1521 Oprea Vistierul se intorcea

dela Venetia unde fusese intr'o misiune cu Romanul Diacul. Cf. Hurmuzaki,
Documente, XI, p. 144. Iacobus Mydwescher a fost burghermester in anii
1514-1515. Dup moartea lui Paulus Remser el a mai detinut funetia de
primar md odati din Sept. 1522 Oita la sfarsitul anului.
www.dacoromanica.ro
373
lui Matias pe sluga sa Hratni rugandu-1 sa-i creada toate cite

le va grai, caci sunt cuvintele noastre adevarate"").
Dupa moartea lui Neagoe Basarab (15 Sept. 1521), DesTina fosta Doamna a marelui Jo Basarab Voevod", retrasa undeva in apropierea Sibiului, tine sa multumeasca Sibienilor prin.-
tr'o scrisoare, pentru faptul ca i-au dat de stire despre ocuparea tronului Tarii Romanesti de catre fiul su Teodosie.
lat am inteles
ce mi-ati scris grascrie vaduva Despina
hia voastra i buna veste
dat a cunoaste despre fiul rneu,
ca i-a dat Dumnezeu Tara Romaneasca. De aceea ma inchin
foarte domniei vaastre, ca unor frati ai mei si prieteni; caci
imi purtati gand prietenesc si bun. De aceea stie domnia voastra cal pand am fost intre vot v'am fost &Ind prietend. Dac va
vrea Dumnezeu. vom fi in ft mai bund prietenie"").
Dupa alungarea din scaun a fiului sAu Teodosie de catre
Radu dela Afumati, Despina doamna, dupa o scurta sedere la
Brasoiv") se refugiaza cu fiicele sale Stana i Ruxandra la
Sibiu. unde ii va trai multi ani in Or amarele zile ale vaduviei
indeletnicindu-se cu cresterea celor doua fiice ce-i mai ramasesera din sase copii") cu cati o miluise Dumnezeu.
73) lbidem, p. 63. Mathias Armbruster a fost burgcrmester in
anul 1513. (Cf. Archiv des Vereines far Siebenbiirgische Landeskunde. 1884,
p. 532).
74) Ibidem,
p.
61.
Scrisoarea
din
Dec.
1521
eau
din
Ianuarie
1522. (Cf. N. Iorga. Studii i documente, III, p. XL, VIVII. Idem, Pretenden(i dornnesti in sec. XVI, p. 17-18 si Hurmuzaki Iorga, Documente. XV,
p. 254, nota 1). Vezi i scrisoarea lui Teodosie &litre Sibieni din 7 Ian. 1522.
Apud St. Nicolaescu, Documente slavo-romeine, p. 26-27).
75) Vezi scrisoarea ciitre Brasoveni a voevodului transilvan Ioan Zipolya din 2 August 1523, despre porunca regaIii cu Doamna Despina care in
medic) vestrum habuit residenciam", sit' fie trimisii la Sibiu: Nunc autem prefatus dominus noster rex ita statuti et decrevit ut ipsa domina omnino in civitatem Maiestatis Sue Cibiniensem se recipiat moratura
Requirimus igtur
vos
prefatam dominam relictam simul cum universis bonis et rebus ac
familiaribus suis, cunctis eciam ad ipsam dominam et familiares suos pertinentibus libere ac pacifice, absque omni impedimento et molestacione de
ipsa civitatem cibiniensem, honorifice, decenti caterva vestra ipsam dominam
sequi facere debeatis" (Cf. HurmuzakiIorga, Documente, XV, p. 271)
76) Teodosie, Petru, Ioan, Anghelina, Stana si Ruxandra.
www.dacoromanica.ro
374
ALEXANDRU NEAMTIU
In anul 1524 o vedem in proces cu argintarul Celestin, care
pentru o pretinsa datorie de 57 florini ce ar fi avut de la

Neagoe Vada, ii opreste Doaninei Despina niste vase pretioase,
disc frumos de argint, 2 cutite de 61/2 marci greutate, care
1,
se aflau la argintarul Ludovic Rorer din Sibiu"). Dupa ce-si

marital ambele fiice cu domni romani, un Basarab (Radu dela
Afumati) i un Musatin ($tefanita Voda), Despina se retrage din
nou la Sibiu unde-i placea sa se adaposteasca. Dupa moartea lui
$tefnita se stabileste i vaduvaacestuia, Doamna Stana, la Sibiu,
pentruca nu peste mult, diva moartea lui Radu dela Afumati, CO
se refugieze i satia aoestuia, Ruxandra, tot in acelas oras.
Astfel ajunge Sibiul sa ocroteasca trei vaduve de domnitori, in
acelas timp.
Stana se calugareste luand numele de Sofronia si moare
in anul 1530, iar Ruxandra se marita a doua oara, cu. Raclin Paisie.
Aid la Sibiu, Doamna Despina a fost nevoita pana tarziu

s poarte un proces (1534) contra lui Petru Otvs, care nu voia
sO-i restituie o coroana de aur in valoaore de 1000 florini, Inculpatul Petru Otvs neputandu-si dovedi decat printr'un sinor mortar afirmatiunea Ca ar fi restituit coroana, Universitatea saseasca" in instanta careia se purta procesul, ii indrurneaza sa aduca la juramant 7 oameni cinstiti i vrednici de crezare. Nemultumit de sentinta aceasta Doamna Despina face apel
la regele de atunci al Ungariei Joan Zdpolya, fostul voevod

transilvae).
77) N. Iorga, Studii i documente, III, p. LXXV, No. VIII. In protocoalele sibiene, I, fol. 23, V, se spune: nonnulla argentaria, utputa discum
unum argenti et duas scutellas mediocies marcas sex cum media". (Apud. N.
Iorga, o. cit., p. LXXV). Cf. si St. Metes, Rela(iile comerciale . p. 116:
78) Apud. I. Lupat, Istoria Rorniinilor, Ed. XV, p. 213, nota 1: 1534, I,
19. Die schsische Universitt urteilt in dem Prozesse der Despina Witwe des Woiwoden der Walachei Basarab, beziiglich einer goldenen Krone irro
Werte von 1000 11. (lie sie dem Goldschmied Peter Eotweos iibergeben dahin:
Nach dem der Goldschmied behaupte, er habe die Krone zuriickgegehen, hiefiir alter nur einen ungeniigenden Zeugen vorfiihren knne, er mit siehin
unbescholtenen, ehrenhaften Miinnern heschwren, das er die Krone an Tespina zariickgegeben babe. Die Kliigerin gieht sich mit diesem Urteil nicht
www.dacoromanica.ro
RELATIILE TARII ROMANESTI CU TRANSILVANR IN VEACUL AL XVi-LEA
376
Dupa 20 de ani de pribegie, Despina se reintoarce in Tara

Romaneasca. Intre anii 1541-1545 o aflm la Bucuresti unde,
negasind nimic din splendorile Curtii de alta data se retrage
intr'o camera modesta dela Curtea domneasca, in care singura
amarata ii plange mortii. Din Bucuresti trimite Sibienilor
o scrisoare la 17 Nov. 1541, in care ii anunta despre trimiterea
la ei a omului sau Radu, cum omni plena informacione"").
Dupa o sedere de 4 ani in Tara Romaneasca se hotaraste sa se
retraga din nou la Sibiu, unde se calugareste, luand numele de
males. Platonida.
O maica Platonida, ratacind de-a-lungul zidurilor unei

vechi manastiri, rememorand poate in batrana ei minte putina
fericire i multele ei lacrimi, de care a avut parte in viata rememorand faptele razboinice ale despotilor sarbi, cele bisericesti
ale lui Neagoe Basarab i cele lumesti ale frumoaselor ei domnite""). Asa rasare din negura vremurilor stralucitoarea i blan-
da figura a Doamnei Despina, imbracata in anii vaduviei in

haina monahala a Maicii Platonida si adapostita ani de-arandu-1, pana la obstescul ei sfarsit, in Cetatea Sibiului.
Doamna Despina moare in chinurile ciumei in Sibiul pribegiei sale, la 30 Ianuarie 155481). Astfel s'a stins batraneta de
zufrieden und appelliert an den Konig". Cf. Fr. Schuller, Regesten zur Geschicllte der siebenbiirgischen Landesteile Ungarns von 29 VIII, 1526 bis 21
VII 1540, in .4nuarul Liceului evanghelic luteran. Sibiu, 1906 7, p. 21. Vezi
si HurmuzakiIorga, Documente, XV, p. 367 8 Nr. 688 si p. 737 8 Nr. 712,
tin& se vorbeste de acest proces).
79) HurmuzakiIorga, Documente, XV, p. 108.
80) C. Gene, Trecute vieti de doamne i domnite, vol. I. Opera premiati de Acad. Rom. Ed. II, Bucuresti, Ed. Universul, 1934, in 8, p. 66.
81) Cf. Al. Lapedatu, Mormiintal Doamnei Despina, in Rev. Istoric6, VII,
1921, p. 23-24. Pe mormiintul Despinei se afIrt urmitoarea inscriptiune: A

riposat roaba lui Dumnezeu Doamna monahia Platonida i s'a siiviirsit la SiMu in anul 7062 (1554) luna Ianuar 30 de zile. Si dupii 2 ani a adus-o Prea
Sfintitul Metropolit Anania". Cf. si Cronologia lui Mihail Sigler; S. Michaelis Sigleri, Chronologiae rerum hungaricarunt, transylvanicarum et vicinorum
libri duo). Ed. Mihail Bel, in: Adparatus ad historiam Hungariae", p. 74:
1554. Nobilis ac magnae integritatis matrona Despina, relicta Basarab Voyvodae quondam Transsalpiniensis, peste correpta, Cibinii moritur".
www.dacoromanica.ro
876
STEFAN PASCU
necazuri, de lacrimi *i de pribegie a vrednicei doamne Despina.

Amintirea acestei doamne, care in cucernicia ei cretineascd
s'a hotgrat mai degrabg sg se despartg de oHce podoabg de

pre% cleat sg rgmang neterminatg frumoasa mndstire a Arge*ului, s'a perpetuat de-ahmgul veacurilor, trecnd in legenda
ca una dintre figurile de femei, care a avut un rol de seamd in
vieata neamului nostru. Pe bung dreptate se poate spune cg:
Tara care nafte astlel de femei

Meritd fi vieard f i mdrirea ei.
Ceici sd f ti fi cu to(ii C': un neam se face
Mare, sau se pierde, cum femeii pldcen.

0 CONSCRIPTIE DELA 1773.
de $TEFAN PASCU
Deoarece documentele privitoare la viata satelor noastre

sunt destul de rare
in oHce caz mult mai rare decgt cele
referitoare la viata aezgrilor urbane
oHce tire documenlarg, cu vreo informatiune noug menitg sa.' lgmureascg vreunul
din aspectele acestei vieti, poate prezenta deosebit interes. Cu
atat mai viu trebue sg fie interesul trezit de qtirile referitoare
la viata satelor din Transilvania, in care se reoglindeqte in oarecare msurd traiul populatiei romnesti, sau urme de trecut
romnesc, deoarece numai aici s'a pg.strat moOenirea spiritualg
82)
D. Bolintineanu, Opere complete. Poezii. Legende istorice ... Bu-
curesti, 1905, p. 11 (Biblioteca Scriitorilor Romani). Meritii mentionat aci
si faptul, at amintirea Doamnei Despina s'a piistrat si perpetuat si in literatura germanii, aceastii reminiscenti literari constituind o dovadfi in plus
a neintreruptelor legAturi ale lui Neagoe Basarab si ale sotiei sale Doamna
Despina, cu Sibiu!. Astfel in pretioasa lucrarea a lui Gustav Seivert, Kulturhistorische NoveVen aus dem Siebenbarger Sachsenlande, vol. I, Hermannstadt, 1866, se face amintire despre viiduva lui Neagoe Basarab, in refugiul ei sibian, in mai multe schite, ca : Das erste Auftreten (p. 28-54); Die
Tonle (p. 55-68); Vor dem Sturnte (p. 69-91); Schreckens Botschaften
(p 95-120).
www.dacoromanica.ro
0 CONSCRIPTIE DELA 1773
377
stramoeasca, accesul romanimii in orae inainte de anul 1918

fiind sancta sA intampine fehirite piedeci.
Conscriptia dela 1773, privitoare la o fost proprietate a
Iezuitilor in hotarul comunei Turnior din jud. Sibiu% aduand tiri lamuritoare eu privire la viata locuitorilor romani din
acea comunA, este interesant i deci demna a fi cunoscut. In
aceastA conscriptie la inceput se face descrierea proprietAtii
cu delimitArile ei i cu alte amAnunte pridescriptio fundi
vitoare la apartenentele existente: cuptorul de paine, fantana
se descriu
ceeace este mai important
cu apa potabila i
locuintele Romanilor cari munceau proprietatea, a inquilinilor.
Este interesant acest fapt, deoarece infatieazal felul de train
al acestar locuitori ramani din Transilvania de pe mosiile nobiliare sau bisericeti in sec. XVIII, materialul i felul de constructie al loouintelor, grajdurilor, urilor, staulelor i al celorlalte apartenente. Mai aflArn din aceasta conscriptie starea
materialA a acestei categorii de oameni din Transilvania sec.
XVIII. Desigur ca nu era la fel peste tot situatiunea materiala a
locuitorilor romani de pe moiile nobiliare i bisericeti. Ea .se
deosebea dela moie La moie, dar cel putin in acest colt sudestic al Tarn transilvane starea. lor materialA era asemanatoare.
Unii dint/re locuitcrii i myncitorii de pe proprietatea iezuitilor
din Turnior, care toti erau Romani, cu nume neaoe romaneti
caracteristice acestei regiuni, aveau cate 5 cai, 3 vaci (Stan Bucurel), altii 4 boi, 2 vaci, 2 junci (Stanciu Muntean sau Maniu
Manta), etc., altii mai putin, dupa varsta fiecAruia. In total
aceti 6 locuitori romani de pe aceastA movie aveau 8 -cal, 14
boi, 10 vaci, 4 junci i 13 porci. Nu aveau insa nici oi nici stupi.
Unii aveau copii (Maniu Manta 3, Toader Banciu 2, Lupu Muntean 2, Stanciu Muntean 2 i Stan Bucurel 1), iar altii nu aveau
(Mihail Motoffa).
sta.'
Partea cea mai importanta, ce se poate desprinde din aceaconscriptie, este aceea privind numirile hotarelor proprie-
1) Conseriptia ne-a fost pod Ia indemani de eitre D-I prof. 0. Ghilm,

pentru care fapt Ii multumim 5i pe aceast cale.
www.dacoromanica.ro
378
STEFAN PASCU
tatii. Toate aceste hotare, cu toate c asezarea era saseasca, cu

o singura exceptie, au numiri curat romanesti. Pe Obresse (Pe
Obreje), Pe drumu Vetti al Krisfianului (Pe drumul vechi al Cristianului?), Kimpsoru(Ceimpfor). La Va lja Sztrumsi Mike (La va-
lea strungii mid), La Delnizile Lunds (La delnitele fungi), Pe

Kalja din Mislok (Pe calea din mijloc), Din Sos de Drumu Rusesorilor (Din jos de drum! Rusciorilor), La Reissbach-Rozbach, La Drumu Sari Mike (La drumul Sara mici), La Keremiz
(La cdreimizi), Drentya (Valea Drentii), Dupe Gredin (Dupe'
grddini), La Zsilippu Cseteczi (La jilipul cetdtii), La
Pau Gurenilor (La pedal Gurenilor, locuiltorii din GuTeiului ), In Lunra Raului), La Pereu (La Pdrdul
ka ha Mijke (ln lunca cea mica), In Lunka ha Mare (In
lunca cea mare). In raportul cancelariei aulice transilvane din
28 Sept. 1786, relativ la procesele cornunei Poplaca cu Sasii din
Cristian i cu cei din Turnisorl, mai gasim ateva numiri toponimice referitoare la hoiarele comunei Turnisor: Pereul Tejului (Pdrdul Teiului), La Dumbrava Statului, Pereul Dracilor
(Peirdul Dracilor), Santz __(Sar,(), Valea Tejului (Valea Teiului), lezuin (Miezuini?), Vadu Guranilor i Berka lui Bumbiu
(Bercul lui Bumbiu).
Caracterul romanesc al acestor nume topice e vadit. Dar

chiar daca in alcatuirea acestor nume topice se gasesc si urme
streine, acestea sunt formatiuni romanesti, caci cuvinte ca Jilip,
jgheab, laptoc, ceterna" i berc ,,paclurice", (de origine maghiara), sunt apelative romanesti. Reissbach-Rozbach nu poate
fi luat in considerare, deoarece indica numele unui sat botezat
de Sasi asftel: Rothbach-Rothberg-Rosia si nu un nume topic.
Obreje, De Init.& Miezuini sunt de origine slava, trecute insa prin
filier romaneasca. Romanii pot forma sute de nume topice cu

astfel de elemente de origine maghiara sau slava, dar pentru
aceea tot romanesti raman3).
2) Cf. Contriburiuni istorice privitoare la trerutul Romani lor de pe
manful cridesc. Sibiu, 1913, p. 309-310.
3)
E. Petroovici, Toponimie ungureasea in Transi:vania medievalii in
Transilvania, 1943, An. 74, p. 115.
www.dacoromanica.ro
379
Savantul filolog W. Mayer-Liibkel vorbind despre situatiunea Elvetiei spune c acolo unde numele topice (nume de
vai, campuri, ogoare, etc.), sunt de o origine, iar numele de loca-
litati (sate, orase) de alta origine, acestea din urma sunt din
limba populatiei venite mai recent, pe &and cele dinati sunt din
limba populatiei mai veahi. Situatiunea e identica si la noi, unde adeseori satele au nume de origine maghiara sau germana,
pe cand numele topice stint romanesti. Prin urmare numele

unguresti-nemtesti ale satelor transilvane nu sunt o dovada despre prioritatea elementului maghiar sau german in. Transilvania. Mai de graba numele topice romanesti, ce indica hotarele
satelor cu mime unguresti sau nemtesti, stint o dovada pentru
dupa explicaprioritatea elementului romanesc, Fenomenul
s'ar fi intamplat
tiunile filologilor I. Iordanl si E. Petrovich
astfel: in mijlocul satului hala proprietarul ungur ori sas cu

casa lui, inconjurata de alte cateva case ale argatilor de aceeasi
nationalitate. Proprietarul care a dat numele satului, fiind strain,
nu putea fi altfel nici numele asezarii, pe care o stapanea. Pe
mosia safului insa, prin poieni, si-aupascut vitele si au munait
pamantul Romanii, adapostiti prin catunuri si case izolate din
timpul cand au fost nevoiti sa cedeze locurile dela ses cutropitorilor sau colonistilor. Numele unguresti sau nemtesti ale
satelor nu sunt deci o dovada c Ungurii sau Sasii ar fi lost

in regiunea respectiva inaintea Romani lot-. Cel mult ar putea
arata ca proprietarii nobili au creat centrele in jurul carora
s'au asezat iobagii romani, izolati mai inainte pe pamanturile
hicrate de ei sau unde-si pasteau turmele.
Aceasta teorie se poate aplica cu deplina justificare si la
cazul asezarii din apropierea Sibiului, unde satul poarta numele intemeietorului, Eppo, din care s'a facut Eppendorff i prjn
4) Einfiihrung in das Stadium der romanischen Sprachtvissenschaft.
Heidelberg, 1920, 282.
5) Rumdnische Toponomastik. Bonn Leipzig, 1924, p. 4.
6) 0. c., p. 116.
www.dacoromanica.ro
STEFAN PASCU
880
metateza Neppendorfl , in timp ce toate numirile botarelor stint de

origine romana. Ceeace dovedeste cA Romanii erau prezenti in aceste locuri la intemeierea satului, la sfarsitul veacului al XIII-lea si
inceputul celui urmator. Si nu nuanai pe hotarele satului Turnisor au lost prezeMi Romanii la venirea Sasi for, dar in toata. re-
giunea dintre Sibiu si Tara Oltului, uncle se pomeneste pe la

inceputul sec. XIII cunoscuta terra Blachorum i silva Blachorum. 0 alta dovada locala este numele satului vecin, Cristian,
pastrat numai de Romani cu numele intemeietorului8), ceeace
inseamna ca Romanii erau prezenti in momentul intemeierii lui.
CONSCRIPTIO
Totalis et integri fundi in possessione Kis Torony sedi

saxonicali Cibininensi adjacentes: habiti, hactenus per Venerabilem Residentiam R. R. P. P. Societatis Jesu Cibiniensem tenti
et possessi, cum universis ejusdem appertinentiis, ad eundein
fundum spectantibus et de praesenti ex ordinatione altissima
per fiscum in Transilvania Regiurn modo et ordine quod decet,
recepti.
Ad
Gratiosum md. Commissionis desuper institutae mandatum

juxta instructionem et ordinationem nobis eatenus datam tam ex
oculari nostra in quantum fieri poterat, diligenti inspectione,

quam vero fide digna certorum incolarum ac seniorum praefatae possessionis ad id juramento mediante adhibitorum relatione facta, habita item status, quantitatis, speciei et numeri
bonorum ratione et reflexione Anno Domini Mileshno, Septingentesimo, Septuagesimo Tertio die vero Decima Sexta Mensis
Decembris fideliter suscepta et inhoata.
7) H. Klima, Neppendorf. Geschichte eines deutschen Dor les in Siebenbargen, in Deutsche Forschung im Siidosten, 1943, an. II, p. 118.
8) Cf. I. Moga, Contributiuni la istoria colonizarilor din Transilvania.
Numirile mtului Cristian fi semnificaria bor. Sibiu, 1914.
www.dacoromanica.ro
381
Descriptio fundi.
Fundus praescriptus situatur circa meditulliurn diotae possessionis ad Portam Orientalem in vicinitatibus ab una Thornee
Huber') et Rosinae Brimesperger in Ioannis quondam. Brimes-
pergerl viduae partibus ab altera incolarurn annotatae possessionis, in quem fundurn intratur per Portam Majorem lapideam a tegulis calce junctis exstructam inbricibus coopertam,
valvis pineis provisam, ad duas partes aperibilibus, eisdemque
inhaerente Minori quoque porta utrasque vero cardinibus ferreis vertentes majorem quidem recte ferreo, minorem vero ligneo repagulo
Huic ab utraque parte adhaeret murus et quidem a parte
meridionali Long. Orgias Germanicales 61/2 Schies 4.
Intrando per Portam praedescriptam a parte sinistra adjacet:
Furnus muro praedeclarato contiguus e tegulis cake junctis

pro pinsendo pane adaptatus capax Metr. 3 a dextra vero
Puteus e lapidibus constructus ad duas circiter Orgias Germanicales profundus aqua potabili abuncians, ardea quidem
catente et autlia (?) solum Oriente provisus.
Super quo fundo in contiguitate praedescriptorurn murorum, sine a capite praenominati fundi adjacet,
Oblongum Aedificium ab utraque parte ad unam contiguationem e tegulis argilla junctis sub cooperimento scandalceo
et quidem a parte mercidionali majoribus scandulis, a parte
septentrionali ordinarij et his vetusticyribus, illis vero recentioribus coopertum et extructum singillatim id est, a singula parte
quator stabula cum duobus umbraculis sub se continens, et qui(diem a parte meridionali crificio ad septenirionem, a parte autem septentrionali viceversa ad meridiem verso. Quae singula
9) Familia Huber se aflii printre cele colonizate in Turnisor intre anii
1734-1738. Cf. H. Klima, o. c., p. 133.
19)
Intre familiile colonizate in Turniaor pe la mijlocul veac. XVIII
se giiseste si familia Brimesberger.
www.dacoromanica.ro
382
STEPAN PASCU
8 cubicula januis pineis, fenestris partim vitrareis, partim membranaceis et fornacibus ordinariis, tabulatis assericeis pavimentis vero argillaceis provisa, et pro hic et nunc habitationi sex
inquilinorum adaptata. Reliqua duo vacua suis ordinariis requisitis parata quidem, verum unicum lubiculum fornace ruinata
visitur, quorum cubiculorum ruinae subest cellarium lapideum
arcuatum capax recipiendi vasa 40-ria pit% 8 de praesenti aqua
repletum, stabula vero dlomibus contigua pariter pineis tabulatis
et januis pro hibernatione pecorum prpvisa. Locis vero fenestralibus ad instar cubiculorum majoribus quidem et tabulis solum assericeis occlusis. Quod oblongum aedificium praescripta
acto cubicula et stabula sub se continens in longum dimensuratum est Orgiarum 19 Schies 4 ab un solum parte, oh altera
totidem.
Cui praedescripto aedificio adhaerent duo

Umbracula ad fulgra sub cooperimento, ut praemissum est,
scandulaceo erecta, quorum unicum a parte septentrionali ele-
vatum in fundo aeque septentrionali =Ira obductum Org. 3.

Alterum vero a parte meridionali eregione existens pro suppositione curruum aptum numeral Orgias 4 mini et Schies 4112.
His umbraeulis proximum est
Horreum ad formam crucis erectum majoribus schandulis
tectum, in lateribus asseribus acchisum, ima porta carens, altera vero ex asseribus jam ferme ruinatis gavisum capax Tritur. 6.
Qui fundus praedescriptus ab utraque parte in tanta extensione ut expositum est, cingitur muro praedeclaratorum aedificiorum in reliqua autem parte per vicinos cinctura servatur,
est autem in
fine occidentali latus
Org.
15
Schies
11/2
in media pariter latus Orgiarrum 1 6 in vero orientali latus Org.

15 longus denique per medium dimensuratus Org. 741/2.
Notandum. In praedescripta dimensuratione Orgiam Germanicalem adhibitam esso.
Ad praedescriptum fundum suns appertinentiae sequentes
et quidem:
www.dacoromanica.ro
383
0 CONSCRIPDE DELA 1773
In Territorio super versus Kereszteny-Sziget"),

Cul,.
Met.
1-mo In loco vulgo PE OBRESSE dicto vicinitati-
busque ab una Pauli Snel") ab altera vero

partibus Philippi Reisennauer") incolarum dictae possessionis Kis Torony capax . . . .
2-do In loco PE DRUMU VETII AL KRISTIANU-
LUI, vicinitatibusque ab una Christiani &hill-
ler") senioris, ab altera Joannis junior Derner") capax

Nunc agrum in quatuor partes divisum tenebant
inquilini et quidem: Sztan Bukurel Cub. 2

Met. 2, Many Manta Cub. 2 Met. 1, Sztantsu
Muntan Cub. 1 Met. 1, Mader Banes Cub, 3
Met. 2.
3-tio In loco eodem OBRESSE dicta vicinitatibus-
que ab una Stephani Ekerreiter"), ab altera

partibus viduae Mariae Lichnekerin") capax
Nunc agrum cultivat Sztantsu Muntjan.
4-to
In loco KIMPSORU dicto vicinitatibusque ab
una annotati Stephani Ekerrejter, ab altera

Pauli Snel capax
Nunc cultivas Lupu Muntjn.

Summa capax huius Territorio 15
11) Cristian, Keresztaysziget, Grossau.

12) Familia Schnell se aseazii in Turnisor intre 1730-1760. Cf. II.
Klima 0. c., 133.
13) Familia Reisenauer se aseazii in Turnisor pe la 1734-1738. Cf.
Ibidem.
14-15) Aceste douii familii nu se stie ciind s'au asezat in Turnisor, deoarece nu sc pomenesc intre colonistii din sec. XVIII.
1847) Ambele familii: Eckenreiter si Lichtnecker sunt amintite printre colonistii din 1734-1738.
www.dacoromanica.ro
384
*TEFAN PASCU
In Territorio Mediocri
Cub.
.1-mo In loco LA VALJA SZTRUMSI MIKE, vicinitatibusque ab una Philippi Reisennauer, ab

altera vero partibus finium agrorum capax . .
Cultivatur per Many Manta et Stansu Muntyan inquilini.
2-do LA DELNIZILE LUNDS vicinitatibusque ab
Met.
una Mathiae Engleinee), ab altera Stephani

Binder")
Cultivatur per Lupu Muntyan inquilinum.
3-tio In loco PE KALYA DIN MISLOK dicto, vicinitatibusque ab una Georgii Liff"), ab altera
Pauli Schalcler21)
Cultivatur per Toadgyer Bancs inquilinum.

Summa capax Izuius Territorio
ln Territorio Inferiori versus Cibinium.

Cub.
In loco DIN SOS DE DRUMU RUSESORILOR vicinitatibusque ab una Ioannis Lepparth"), ab altera finium agrorum , . . .
Cultivatur per Sztansu Muntyan et Sztan Bukurel inquilinos.
2-do In loco LA REISSBACH. (Reissbach) vicini-
Met.
1-mo
tatibusque ab ima Martini Denier, ab altera

Michaelis Reiszenauer") capax
Cultivatur per Many Manta et Toader Banes
inquilinos.
3-tio LA DRUMU SURI MIKE vicinitatibusque ab

una Adasni Kisling civis Cibiniensis, ab altera
18) Familia Engleitner se afli printre cele asezate aci intre 1734-1733.
18-21) Niciuna din aceste familii nu se stie and s'au stabilit aici, deoarece nu aunt amintite intre colonittii din veacul XVIII, asezati in Turnitor.
22) Familia Liebhart, colonizatii aci intre anii 1734-38.
23) Vezi nota 13, p. 383.
www.dacoromanica.ro
386
4-to
finium agrorum Ex lima D. C. Viduae Gubernatoricis Hallerianae

Cultivatur per inquilinos praescriptos Sztan
Bukurel et Toadgyer Bancs.
In loco LA KEREMIZ, vicinitatibusque ab una
via Cibinium tendentis, ab altera Joannis Lep-
parth capax
Cultivatur per saepe dictum inquilinum Lupu
Muntyan.
5-to
In loco LA ROZBACH, vicinitatibusque ab

-una rivuli Rozbach dicti ab altera pariter rivuli DRENTYA nominati
Cultivatur per superius dictum inquilinum Lupu Muntyan.
Notandum 1-mo. Nunc proxime fatum agrum
cum Titt. D. Joanne de Rosenfeld ab aliquot

annij in controversia haberi, interim ad memoriam modernorum fatentium per inquilinos
nominatae residentiae Cibiniensis cultivatum
fuisse refferi.
2-do. Dari proxime fat o agro contiguum
quoddam foenetum pariter contraversum, sed

de hoc sua serie fiet declaratio.
Summa capax huius Territorio
Summa capax agrorum singulorum trium Territorium
16
40
Terrae: Canabiaus singulis aunts inseminari solitae.

cub.
Met.
1-mo In loco DUPE GREDIN ab una Joannis

Lichner, ab altera Martini Rheder") capax
recipiendi sementi canabis
Tenebant Sztan Bukurel et Many Manta inquilini.

24) Fam. Riedler(?), s'a wzat in Tuirnilor intre anii 1734 1738.
25
www.dacoromanica.ro
886
STEPAN PA SCU
Cub.. Met.
2-do Ibidem in vicinitatibus ab una Joannis Schnel")
et Mathiae Kiffer") partibus ab altera capax

Tenebant Sztantsu et Lupu Muntyan inquilini.
Summa
2
3
Pro Caulibus singulis annis implantari solit.
1-mo In loco DUPE GREDIN superius jam dicto

vicinitatibusque ab una Stephani Ekerrej ter"),
ab altera Philippi Per capax proferendum

caulium capita Nro 400.
Quem locum inquilini praescripti inter se subdivisum caulibus implantare solebant.
Notandum porro. Dari adhuc tmum agrum
praeter adscriptos in loco LA ZSILLIPPU

CSETECZI
dicto,
vicinitatibusque
ab una
Pauli Englaiter's), ab altera rivi Cibiniensis,

capax recipiendi sementi auihumnalis Cub. 2
sed quia ab exundationem aquae raro usus
ejusdem haberi possit, a potiori falcari, dum
ab exundationem possit.
Foeneta singulis annis falcabilia.
Currus
1-mo In loco LA PODU GURENILOR IN LUNKA

MARE vicinitatibusque ab una PEREU, sive
fossa cujusdam et Andreae Fleister, ab altera vero finium complurium foenetorum capax
2-do Ibidem inferius in vicinitatibusque ab una Thomae Huber, ab altera foeneti Pagen capax . .
3-tio Ibidem adhuc inferius in vicinitatibusque ab
25) Vezi nota 12, p. 383.
26) Familia Kffer s'a asezat in Turnisor intre anii 1734-38.
27) Vezi nota 16, p. 383.
25) Vezi nota 18, p. 384.
www.dacoromanica.ro
4
4
387
0 CONSCRIFME DELA 1i73
una Petri Shimerth, ab altera Joannis Gijbel

Cibiniensium civium, capax
4-to
IN LUNKA HA MIJKE vicinitatibusque ab

una Joannis Lichneker29), ab altera finium
foenetorum
5-to
Ibidem inferius in vicinitatibus ab una Thomae

Huber"), ab altera Mathiae Engleiter3l) . . .
Summa Currus
12
Notandum: 1-mo Practer adscripta foeneta dari adhuc sequentia et quidem: Unium in loco LA ROSSB NCH vicinitatibus
agri superius Nro 5 adscripti capax cur. foeni 4 quod foenetum
tenetur et cultivatur per inquilinos dictae V. Residentiae ex eo,
quod Szimion Muntyan inquilinus durn viveret, pariter praefa-
tae residentiae aquisiverit in 50 fl. hung. et in lantum est contraversum quod hocce foenetum incolae sive pagenses Neppendorffense quoque ad se reducere vellent et signanter incola Michael Sirlich praescriptam pignoratitiarn summam etiam obtulerit, interim praememorata resideniia, tanquam a proprio inquilino acquisitum remittere noluit, hodie dumque per residentiam possidetur, et filius praememorati inquilini Szimion Muntyan, qua celebs in praefato pago Neppendorff Familitium agens
smnmae superius signatae refusionem ex integro praetendit.
Alterum: IN LUNKA HA MARE vicinitatibusque ab una ut
valachicae nominatur Stephan al Keplarului, ab altera Sophiae
viduae capax cur. 2.
Quod foenetum ex Ecclesiae hujatis Lutheranae exscissum,
ergaque taxam 25 Chron. annuatim pendendam memoratae residentiae cessum, et jam a longo tempore ad praedescriptum
fundum tentum et possessum.
Notandum porro: Praedeclarata singula foeneta hactenus
per inquilinos in praedescripto habitantes fundo cultivare solere,
29) Vezi nota 17, p. 383.
") Familia Huber este printre cele colonizate intre anii 1734 38.
31) Vezi nota 18, p. 384.
www.dacoromanica.ro
li 88
STEFAN PASCU
e quibus unam integram medietatem in rationem praememoralae

residentiae, ea quo desiderabatur in parato foeno devehere ipsimet inquilini tenebantur, medietatem vero alteram inter sese
sub dividebant. (V ezi Conscriptia dela p. 390).
Servitium sive taxa
Praedicti scriptorum sex inquilinorum loco servitii annuatim singulis 10 Fl. hung praestabant. Praeterea a duabus recentioribus annis de singulo jugero inseminato cuiuscumque speciei
duas metretas frumenti pendere debuerunt. Sessionem vero et
appertinentias, ut praescriptum est, habuerunt ex praedescriptis
allodialibus ex oessione dictae residentiae.
Reliquae observationes, quae in conscriptionibus adhiberi so-
lent, quia huc non pertinerent, praedeclaratusque fundus, ejusque appertinentiae, ex praemissis solum constarent, omissae et
illationi baud necessaria judicatur. (Vezi Extractus Summarius
dela pag. 391).
Cuius quidem praemissae huiusmodi conscriptionis nostrae
seriem prout per nos et coram nobis extitit, peracta, et expedita
fide nostra mediante sub sigillis nostris usualibus, manuumque
propriarum subscriptionibus, uberiorem futuram ad cautelam
necessariam extradedimus. Datum in praefata possessione Kis
Torony Anno Dieque ut in praemissis.
L. S. Paulus Skorei
L. S. Thomas Dobru de Szevesstreny

Ad
Gratiosum praelaudatae I. Commissionis ultroneum mandatum universorum aedificiorum in praescripto fundo exislentium, ac praemissa in conscriptione praedeclaratorum aestimatio medio artificium in arte peritorum, ut ex annexo attestato
sub A. accluso patet, adjcitur in sequentibus et quidem.
www.dacoromanica.ro
389
1-mo Porta cum lapideis aedificiis praedescriptis ac universis eorundern requisitis universim aestimata ad
R. fl.
2-do Horreum praedescriptum in eodem fundo repertum

aestimatum ad .
Summa aestimationis 12. fl.
300
50
350
Super qua hujusmocli artificium juramento mediante ad iki

adhibitorum facta a nobisque modo praemisso recepta aestimatione praesentibus fide nostra mediante attestamur. Datum in
praefata possessione Kis-Torony die vigesima nona Decembris
A. 1773.
Paulus Skorei et Thomas Dobru de Szevestreny

Regii iidem qui supra.
P ultima paginet: 1773, 29-a Decembris
Conscriptio Fur. di in Kis Torony (Neppendorf) olim per

Res;dent'am Sco. IESU Cibiniensem possessi, mox et Ordinatio
Altissima per Fiscum Regium recepti.
24 febr. 1777
Nra 130 ex. a. 1775.
www.dacoromanica.ro
EV
Nomina
Inquilinorum
in E
.5 E
Nomina Fdio .
rum Caelib.
e= e,
lmus
Mihaila Motoffa
22
2du3
Sztan Bukurel
39
3tlus
Sztansu Muntyan
46
4tus
Lupu Muntyan
48
Sots
Mani Manta
52
6tu1
Toadgyer Bancs
summit Personarum
Per se
a.
.--i
0 C.)
US P4
Nro.
Nro.
Nro.
Nro.
Nro.
Nro.
Bukur
Petru
Lazar
Andre
Szimion
6
7
Onija
28
Nro.
>
Apurn
Alvearia
c
o o
=2
Boves
03
Aetas
eorum
=
C.
Petru
!lie
Toadgyer
10
V
CZ
V
c,
os
C0
u.. C.,
.I...
to 0,
zn
=G
>>
VV
CI
''''
>0
14
10
16
10
Thoma
Conscriptio Inquilinorum eorumque filiorum et facultatum in praedescripto

Fundo commorantium.
www.dacoromanica.ro
13
HI tres prIml In
praedescripti
aedIficll parte
meridionall
3tius
Alteri tres vero

In parte septentrionall habitant,
singull super
fundo praedeclarato.
Extractus Summarius
Rerum hoc in opere contentarum
In
Possessione
Kis-Torony
Fundus, aedificiis, ins-
tructus sive
curia
Nro.
Inquilini
Nro.
Eorum
Agri arab
allodialis I. Terr.
canabibus
Nro
Nr.
Metr.
Nro. Cap.
400
12
Cub. Metr.
40
Filii
Equi
Equae
Boves
Vaccae
10
14
10
Agri pro
Pro
caulibus
Juvenci
Oyes
luvencae Caprae
4
A ger raro usual'.

solens interium
capax
Nro.
1
S. V.
Porci
13
www.dacoromanica.ro
Cub. Metr.
2
Foenetum
singulis
annis
falcabile
Foenetum
sub notatione
positum
Nro.
Cur.
Nro.
Cur.
12
Loco servitii
Reliqua primo
Apum Taxa Domorum per obtutu
perspici
Alvearia Inquilinos annuapoterunt
tim prestita
Rh Fl
42
X
40
392
HISTORIA MILITANS.
Intr'un studiu scris de until dintre fruntasii istorici ai Unii publicat in revista Magyar Szemle (1931) cu titlul Revizuirea Trianonului i istoriografia, i se impunea acestei discipline o misiune profang, Cu
totul stain& de adevaratul ei rost tiintific, anume aceea de a
contribui la realizarea unui scop politic: dgrgmarea Tratatului
de pace dela Trianon.
Lozinca data de acest istoric budapestan a fost urmata intocmai. Insuindu-i-o aproape toti muncitorii in domeniul istoriografiei lor, nu era cleat o urmare fireasca intrarea in arena
luptelor politice militante a Socielcifii istorice maghiare in frunte
cu preedintele ei, fostul ministru de culte i instructiune publica Valentin Hemian. Acesta nu a pregetat sa porneasca el inversitAtii biklapestane (Iuliu Szekfii)
suqi, in propaganda istorica-politica grin centrele universitare din

Apus, ducand cu sine exemplare legate in lux din voltunul Sie-
benbagen, tiparit tocmai in preajma dictatului dela Viena, volum care urmarea tendinta de a infatia poporul roman ca pe
cel mai netrebnic element etnic din cuprinsul Transilvaniei.
Uncle fostul ministru nu izbutea sa se prezinte in parsoana,
oferind volumul in dar personalitatilor reprezentative ale vietii
politice, culturale, economice i tiinifIce, ii trimitea insotit de
aceasta recomandare personala: Die Ungarische Historische
Gesellschaft hat ein Werk iiber Siehenbiirgen herausgegeben. Es
gereicht mir zur Freucle Ihnen dieses Werk personlich zusenden
zu knnen. Ich bitte Sie den Inhalt des Werkes Ihrer Aufmerksamkeit wiirdigen zu wollen. Sie werden vielleicht manches darin
finden, was Sie interessieren wird. Mit vorziiglicher Hochachtung:
ss, Homan".
Procedeul ministrului dela Budapesta a putut contribui 14

accelerarea succesului efemer, concretizat prin sfaisierea pgmntului transilvan timp de patru ani si mai bine (Aug. 1940
Oct. 1944).
Evident cg atacurile budapestane, indreptate contra unitatii teritoriale, etnice i politice a poporului roman, nu puteau.
www.dacoromanica.ro
HISTORIA MILITANS
393
lasa nepasatori pe conducatorii i colaboratorii institutelor de

istorie din centrele universitare ale Romaniei.
La inceputul anului 1937, grupandu-se un numar de 14 colaboratori, selectionati din personalul stiintific al Universitatii
clujene, in cadrele Institut-alai de Istorie Nafionald, creat de
Regele Ferdinand I, au reusit sa dea prin munca lor asidua si
incordata, volumul tiparit in limba franceza pe extensiune de
850 pagini, cu titlul La Transylvanie, aparut la 1938 in vasta
colectiune de sub auspiciile Academiei Romane: Cunoafterea
peimeintului si a cugetulai romdnesc".
Iar dupa ce, in primavara anului 1942, a luat fiinta Instilutul de Istorie Nafionald de pe langa Universitatea din Bucuresti, directorul acestui Instiut a reusit sa publice cloud volume
pe o extensiune de 795 pagini, volume isvorite din contributia unui numar de 40 colaboratori i tiparite in Bucuresti la
1943 cu titlul Siebenbiirgen, vol. I (Allgemeine Darstellung, p.
3-434) si vol. II (Das rumanische Aufbauwerk in den Jahren
1919-1940, p. 437-794).
Oricine isi va lua osteneala sa rasfoiasca aceste voluma.
se va putea con.vinge
fie pe cel franoez, fie pe eel german
cu usurinta ca simtul de obiectivitate stiintifica si de respect al
adevarului a calauzit pe colaboratori in mai mare masura cleat
pe autorii contributiilor din cuprinsul volumului budapestan care, in lipsa acestor insusiri, a determinat pe fostul ministru Homan sa alerge prin centrele universitare, staruind fie cu graiul,
fie prin scrisori de cuprinsul celei reproduse aci, spre a-si putea
desface marfa,
In chipul acesta nu e mirare, c volumul de istorie militanta
publicat la Budapesta in vara anului 1940 a putut sa alba o

raspandire mult mai larga cleat cel tiparit la Bucuresti in 1943,
despre care ni se spune ca nu ar fi fost raspandit in masura

corespunzatoare nici in tara, nici peste hotara. Se vede cal in
privinta metodelor de raspandire a cartilor de propaganda conducatorii si membrii Societatii istorice maghiare" din Budapesta au privilegiul intaietatii incontestabile,
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
www.dacoromanica.ro
$T. BEZDECHI, Cronica ineditd dela Blaj a prolosinghelului Naum

Rdmniceanu. Partea La. Text insofit de un studiu introductiv. Sibiu, 1944,
p
105.
Intre mss-ele rimase dela T. Cipariu se p5streazii cronica ierodiaeonului

Naum Ramniceanu, de care fcuse amintire si N. 135Icesen in Magazin istoric
pentru Dacia, numindu-I Ierodiaconul Naum Clococcanu" (dupi mitnistirca
Clocociogului, in marginea Slatinei, uncle pare sit-si fi scris cronica). Partea
I-a a acestei cronici o pub1ic5 d. prof. Bezdechi, insotitti dc studiul introductiv (p. 7 58), in care cearci sit liimureascl o sumil de chestiuni in
stransA leg5tur5 eu manuscrisul cercetat de D-sa. Confruntand izvoarele ce ar

fi putut s aibii la indemanii protosinghelul Mann,. Ramniccanu (care se aseundea uneori sub pseudonimul Dacul), cand si-a scris cronica, editorul formuleazii intrebareal dacii e 0 lucrare originall san o traducere? Riispunsul e
acesta: Partea La e originald, interesant5 din mate puncte de vedere, ineditii, iar autorul ei este Naum Ramniceann. Partea a II-a, Cronologia Domnilor este, pn Ia domnia lui Tepes, original prin modal cum autorul ei manipuleazii materialul cuprins in ode douii cronologii, de care se serveste
(a Clucerului Dumitrache si a lui Parvu Cantacuzino) satt, mai bine zis, prin
critica pe care o face unuia (P. Cantacuzinol din antorii acestor cronologii.
Partea a HI-a cuprinzand datele geografice, statistiee si economice (... lin
adevirat tezaur). este si ea in genere, afarii (Ie amiinunte neinsemnate, aceca5i in toate izvoarele. Deci, amid discutiim valoarea mss-ului R. vom avea
in vedere mai ales aceastii parte. In sensul strict al cuvantului codicele
nu este un original. Intuitia lui Cipariu a lost justii in privinta asta" (1).
14-15). Naum nu avea obiceiul sii copieze slugarnie dinteun singur isvor,
consultand i confruntand copia izvodului romanesc en alte izvoare grecesti, era in stare sii-si oranduiascii matcria in chip mai organic de cum o
ci
glisise in izvoarele consultate. Nu corespunde adevirului afirmatinnea cii cronica lui ar cuprinde intocmai opera tip5ritii de fratii Tnnus li la Viena.
Aceasta are 14 capitole in plus fatfi en mss-ul din Blaj (p. 22). Partea a III-a
este luerarea lui Mihail Cantacuzino sufletul politicci de apropicre de Rusi,
boerul care la un moment dat avea pretentia s ajungii Domn al 'Deli si care
pentru ideea hti a murit en sabia in mini in Inpta dela Comana" (p. 26)Naum o atribue insii lui Pirvu Cantacuzino, el insus nand sit apari numai
ea transscriitor (copist) al textulcti.
Intrand in analiza lucrrii lui Namn Ramniceanu, prof. Bezdechi scoate
www.dacoromanica.ro
398
DAR! DE SEAMA
asupra starilor din Transilvania, neuitind sa faea

atnintire oi de retina neghinit a Uniatilor", care s'au seminat intru o parte
de Romani ai Ardealului prin intunecatii apostoli ai Papei" (p. 28). Singura
religie adevratii fiind pentru el cea pravoslavnici, in legiturii en nemoart5
pomenirea marelui nostru Chesar Traian", tine sii laude minunea Proniei cereoti care ne-au rapit pe noi din focul eresurilor ce au risitrit mai pe urma
in pamfintul I taliei. Caci intealt chip, urma sii fim acum toti locuitorii Dachiei papistaoi" (p. 33). Analizeazi numai partea I (Cuviintul inainte) ca
lucrare originala a lui Naum i partea II (Cronologia Domnilor, mai putin
originalii) dand urmatoarea caracterizare sumara : Protosinghelul Namn nu
era un stilist; cred c scria mai bine greceote deck romineste. Simtul pitorescului nu-1 are in miisura contemporanului sau Dionisie Eclesiarhul. In
schimb in relatarea trecutului Daciei, el e plitt de un sfant patriotism oi de
o mandrie transilvanii, ce tresare ca o vapaie de c5te on Ii rasare in minte
comparatia dintre prezentul mizer oi trecutul atit de glorios. Aceasta, poate,
o invatase el dela Unitii, pe care nu-i putea suferi; dar lucrarile istorice ale
exponentilor dreptului poporului ardelean, rasariti din Blaj satt striii4i in
jurul acestui centru, el le studia en sete, iar pentru unele din ele avea, ca
pentru opera liti P. Maior, de pilda, o mare admiratie. Scriitorul en rasa de
calugar era un innicarat patriot. Cuviintul acesta, destul de nou pe vremea
aeeea (1800), revile pang la obscsie in scrisul lui" (p. 39). Contopirea elementultti autobton dacic cu gel de colonizatiune romani otia Naum s'o ex.
prime in aceasta formula siutetica Dacii romaizeaza. Romanii dacizea
Dacil ne vei numi pe noi Romani, ai marturie limba, iar daca ne vei zice
in relief orientarea liii
Daci, oi sangelc oi limba in parte ma rturiseote" (p. 51). Demn de rclevat c:i,
deoi are admiratie pentru invitatul Major, el, parca in opozitie tot mai cresciinda en savantul ardelean, accentuiaza ceeace s'ar putea numi dacismel
sau, fie ca e N o rb a de originea neamului, fie ca e vorha de a limbii. Nu
tle geaba Ii zice el undeva sincer lin al Daciei". Astfel Brest coboritor in
a dotta generatie dinteo famine ardeleani (din Jina, jud. Sibiu) traind In
1 ars Romaneasca, va cerca, dus de hunul satt shut, s corecteze cceace i se
s fi Warta exagerat in a firma tiile autorului Istoriei pentru inceputul Rotnenilor". Mai tarziu un Maiorescu (Titu), tot descendent al unei familii ardelene, trait in Muntenia, va supune, cu trei sferturi de veac in urrna, aceluias proces critic exagerarile linguistice ale latiniotilor dela Blaj" (p. 521.
Pupil studiul introductiv, atilt de documentat $i pl in de felurite suge.
stii, urmeazii 16 capitole de text, reprodus din partea I: Cutuint inainte la

adunarea hronologii Domnilor Pith noastre (p. 58-105).
Ar fi de dorit si nu intarzie prea mult nici tiparirea textului in intregime, dupii mss.ul pfistrat. in Iiisiimintul lui T. Cipariu.
/. L.
G. POPA-LISSEANU: Dacia in aucorii clasici. Vol. I, Autorii la tini
elasici oi postelasiei; Vol. II, Autorii greci oi bizantini. Bucureoti, M. 0. Im-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
399
primeria Nationall, 1943, in 80, 143 p. (I); 191 p. (II). (Academia Romani, Studii i Cereetari, LXI oi LXV).
In continuarea volumelor sale de Fontes llistoriae Dacoromanorum, autorul culege in aceste dotta volume texte din scriitorii greci oi latini, in ale earor lucritri stint pomenite teritoriile locuite de Romani oi populatiunile ce s'au
perindat pe aci din cele mai vechi timpuri pada la intemeierea Principatelor Romfine. Marturisim ca am fi inceput seria Fontes-urilor cu aceoti
scriitori mai hatrani oi numai dupii aceea am fi trecut la epoca medievala
a cronicelor. Dar omul propune i Dumnezett dispune. Bine cli au apirut oi
aoa, avand in vedere posibilitatile editoriak defectuoase din %ant noastri
pentru o opera oat de mare.

Pe langi cite o introducere scurta asupra vietii
oi activitiitii fiecirui
scriitor in parte, DI. Popa-Lisseanu reproduce pasagiile privitoare la noi, sau
la pamfintul locuit de noi. Metoda e buna; ici-colo, la autorii mai importanti
ar fi trebuit sii se insiste CCN a mai mutt asupra valorii t1rilor, fiiri sI fi
fost nevoie, fireote, de a intra in detalii istorice, cari raman pe seama owcialiotilor. Unii din scriitorii pomeniti an, apoi, otiri aril de neinsemnate
pentru trecutul romanesc, blear te intrebi dacii mai era nevoie sit' fie amintiti.
Chiar Vol. I, cu cei 36 de autori latini, iucepe cu Iuliu Caesar, care

pomeneote intr'un singur loc din Comentarii de Bello Gallico despre urns,
bourul sau zimbrul, din padurea Hercynia, dar call vorbesc numai de,pre
Insula Serpilor, Leuce, din Marea Neagra. Acest volum e totuoi superior
N olumului II, fiindeit aci sunt reproduse pasagiile oi in originalul latinesc, pe
langi traducerea romaneasca, pe cand la autorii greci gfisim numai talmacirea
in limba noastrii. Unele traduceri sunt facute
foarte putine
de altii.
Dupi Caesar urmeazii Vergilius i Horatius en otiri tangentiale despre
Geti sau despre Dacus asper", iar Ovidius poate fi isvor istoric cu aminuntele sale asupra Tomis-ului oi asupra obiceiurilor Getilor, cari aril c'o mina
pe plug oi en cealaltii pe arc" (p. 41), iar femeia apa grea o duce pe creotetul capului ei" (p. 45).
Trecand peste Trogus Pompeius, care vorbeste despre DromicItactes,
rcgele Tracilor" i despre regele Oroles" al Dacilor, aceotia din neam,il
Getilor" (p. 52), peste Velleins Paterculus
Curtius Rufus, ajungem la
Pliniu cel Batran cu amfinunte despre Traria, una din cele mai puternice
tali din Europa", oi despre Geti, numiti de Romani Daci" (p. 56 57). Apoi
iarIi cativa de putina importantli; la Pomponius Melt. demur' de retinut
otirea despre femeile gete, cari nu sunt mai putin curajoase" ca barbatii (p. 68).
Tacitus aminteote in treacat despre Daci, cand 4pune intre altele is

Germania e despartitii de ... Sarmati oi de Daci printeo temere reciproca
oi prin munti" (p. 71). Urtnitorii trei autori pot fi trecuti cu vederea, dar
Pliniu cel Tartar e un isvor foarte important pentru viata oi domnia impiratului Traian (p. 76-78).
www.dacoromanica.ro
400
DAR1 DE SEAMA
fiica sa
Ini
pe lithe
Suetonius stie cii Augustus destinase
Cotiso, regele Getilor" (p. 80), iar istoricul Floras din veac. II ca Dacii
tritesc
if
in muntii Carpati: Daci montibus inhaerent"
(p.
81). Tot in
ser-
Cr. Lucius Ampelins pomeneste de Daci, pe cari norocul i-a pastrat

pentru triumful imparatului Traian" (p. 85), mai tarziu Paulinus, episcopal
d.
din Nola, in jurul anulni 400, stie el Getii pi Dacii din ambele provincii,
deci din nordul DunArii
can trilesc la mijloc pi chiar Dacul pileat"
aleargii la episcopal Nicetas Remesianul (p. 88). Lactantius vorbeste, inainte
de anal 325, despre mama lui Maximinianus, o transdanabiana", care en

prilejul invaziei Carpilor a fugit, trecind fluvial, in noun Dacie" (p. 89),
dcci Aurelian n'a transferat pe toll colonistii romani la sudul
Auxentias din Durostor are stiri despre Ulfila, episcop in Dacia norddunareana, care a predicat aci, in year. IV, timp de 10 de ani, fira intrerupere, in !habit greacii, lating i gotica..." (p. 93), iar Sextus Aurelius Rufus
din sec. IV il caracterizeaza pe Traian astfel: in ehestiuni militare era
energic, in afaceri puhlice bland, in sprijinirea eetatilor darnic" si in alta
parte a lost un om (kept, indurator, rabdator si prieten sineer" (p. 100
101). Flavius Vegetins din acelap veac confirma eroismul traco-dac (-and
afirmii cii Daeii, Moesii, rracii au fost in toate vremurile apa de razhoinici
ea istoria legendara a facia sii se a firme cii insusi zeul rizboiuzlui, Marte, s'a
niiscut in tan' lor" (p. 103); in ce priveste pe ultimul mare istoric al Romanilor, limmianus Mareellinus (p. 103 104), D-I Popa Lisseanu i-a rezersat, pe vremuri, Un volum intreg, 01. XIII din Fontes Historiae Daeoromanorum: acela, lucru pentru Fla ins
Vopiscus
(p.
106)
si
Entropins
(p. 106-107). stniliati in vol. IX si X din avecapi eclectic. Din Historic Augusta merit(' in special a fi retinuti Stirea despre generalist Regallianus din
timpul lui Callienus, bannit de acesta fiindca parea demn de a fi imparat"
si care era de origine dac, pc eat se spline radii cu Decehal" (p. 105).
Trecem peste urmatorii cinci scriitori, tle mai mica insemnatate, ca sa
ajungem la Jordanes din sec. VI, carnia autorul i-a dedicat vol. XIV din
Fontes, ocuplindu-se acolo en Getica iuii, iar aci eu Romana (p. 118-123),
in care se aratii si cum Aurelian retrigalidu-si de aci (din Dacia) legiuPriscianus din
nile, a asezat aci (in 811'10 Dunarii) o parte oarecare
sec. V nu intereseazi, iar ceeace se spume in Novel:a XI a impiiratului Justinian din 535 are important(' pentru legaturile bisericesti dintre nordul si
sada! Dunirii in year. al VI-lea, cand atilt Dacia mediteranee cat si Dacia
ripensii" atarnau de autoritatea mitropolitului din Prima Justiniana, apecificindu-se ea ambele maluri ale Duniirii sant acorn pline en ectati de
ale noastre si atilt Viminacium eat si Recidua ei Literata, care se gasese
....
dincolo de Duni-ire, aunt din nou aduse in stapanirea noastril" (p. 128).
In Apendice se reproduc trei marturii din timpuri diferite in legitturii

cut romanizarea Daeiei pi en latirea timpurie a crestinismului in aceasta pros incie ( p. 130-136). Fa bun induce de nume proprii ineheie vol. I.
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
Volurnul al II-lea, care cuprinde peste 50 de autori greci si bizant
deschide cu o privire generali asupra concluziilor, pe cari le trage DI
401
bP
G.
Popa-Lisseanu din scriitorii studiati. Simple sugestii, cari pot fi vazute

uneori
si altfel de specialistii nostri.
Trecand peste Homer, care, inteadeviir, in Diada pomeneste in trei locurl numele Tracilor, ajungem la parintele istoriei, la Herodot, cu cunoscuta
descriere a riurilor Scitiei (p. 17-18), imbracimintea de clinepii a Tracilor,
precizarea cA Getii sunt cei mai distinsi si mai drepti (lintre Traci" tp. 19)
caracterizarea favorabila a intregului popor trac care este, dupa Indieni,
cel mai mare dintre toate popoarele. Dada ei ar fi guvernati de unul singur
sau ar fi uniti, ar fi de neinvins i, dupi mine, cei mai puternici din lume" (p. 21).
Euripide i Thukydide n'au importanta, dar miirturisirea lui Plato in
legfitura cu spusele unui medic din Tracia e deosebit de pretioas si semnificativa: Dar Zamolxes, regele nostru, care este un zeu, spunea acel Trite,
afirma cii precum ochii nu se pot vindeca farii capul intreg i nici capd
ei
lira de corpul intreg, tot astfel nici corpul nu se poate vindeca farii suflet" (p. 26).
Urmatorii trei autori intereseazi prea putin; spusele lui Diodor din
Sicilia (sec. I a. Chr.) despre Dromichaetes i Lisimach cu ospitul in vase de

lemn si de aur, fficiindu-I pe Lisimach sii se rusineze de navala lui impotriva
Ceti lor, recunoscandu-si gresala, trehue retinute (p. 30-31). Dup.(' alti trei
scriitori fari importanta e pomenit Dioscorides Pedanius cu cele 35 numiri

de plante in limba Dacilor (p. 39-44).
Strabo, en precizarile lui geografice i stiintifice, e de mare insemniitate. Retinem cI Ceti se numesc cei din rasiirit, cari stint la mare, iar numele de Daci se dii populatiunilor dela apus" ale tfirii, care au sclizut dela
Boerebista incoace, totusi ei si acum pot pune pe picior de rizboi panii la
40.000 oameni" (p. 46). Getii vorbesc absolut aceeasi limbi en Dacii" (ibidem) spline Strabo in Geographia sa, iar in Chrestomathia: Dar Dacii au
areeati limbii cu Getii" (p. 49).
Arrianus vorbeste despre expeditia lui Alexandru cel Mare impotriva
Getilor, cari locuesc dincolo de ran", pe care I-a trecut cu oastea in fata
until amp acoperit en grine dese" poruncind pedestrasilor sii culce en

sulitele piezise granl ca astfel
sii inainteze ..." (p. 51). Appianus din see.

d. Chr. serie in doul locuri despre Iuliu Caesar ca plinuise rfizboi
impotriva Dacilor" (p. 58), neimplinit din cauza uciderii sale. Pausanias si
III
Lucian din veac. II d. Chr. intereseaza mai putin. Ptolemaeus are in Geogra-
lia sa un capitol privitor la Dacia cuceriti de Traian, cu intinderea, lista

popoarelor si oraselor provinciei (p. 62 64).
Dio Cassius (155 240 d. Chr.) e izvor foarte insemnat pentru epoca
lui Traian, despre care spune el ii plicea mai mult sal fie inbit deciit sii
26
www.dacoromanica.ro
902
DAR! DE SEAMA
se aduci onoruri" (p. 69); era iubit de toti, temut de nimeni, inafarii de
duamani", iar mai departe de aceea, nu firii dreptate, Decebal se temea
de el" (ibidem). Cu privire la construirea podului de piatrii peste Istru"
Dio Cassius iai exprimii toatit admiratia scriind: Si celelalte lucriri ale
sale stint marete, dar aceasta le intrece pe toate" fiind o noui dovadii de
i
mfirimea mintii lui Traian" (p. 71). Senatul il onorii cu supranumele de
Optimus, en care se mandrea cel mai mutt" (p. 73).

Claudius Aelianus, Porphyrius ai Philostratus din sec. III ai IV au
sari mfirunte, dar caracteristice, despre Traci sau GeV, iar Prism's Paniles e renumit prin ambasada implinita la curtea lui Attila in 448, unde a
auzit graiul Ausonilor ai a beut mied (p. 78-80). De altfel DI Popa-Lisseanu i-a consacrat un vol. intreg (vol. VIII) din Fontes. Zosimus (sec. V) citie
despre Carpi ai Carpodaci cii au trecut amestecati cu Huni" peste Dunire,
fiind biruiti de Theodosius ai siliti sit' se intoarcii in locuintele lor trecind
inapoi peste fluviu"... iar agricultorii sa se intoarcii la munca lor ai vitele ai turmele sil vie din nou la piaunea lor fiat' teamii" (p. 84).
Procopius din Caesarea (sec. VVI), cel mai mare istoric bizantin, s'a
bucurat de un volum special, vol. XV, din Fontes Historiae Dacoromanorurn,
uncle i-a fost analizati fj i putblicati opera De aediliciis, aci dandu-se putinele stiri privitoare la trecutul nostru din De bello Vandalcio si din De hello
Gothico (p. 84-88). Ioannes Lydus dis sec. VI il arata pe Traian mic de
statura, bine pregatit pentru intrebuintarea ai exercitiul armelor, deai nu
era disco dinteo familie nobili" (p. 89), pe cand Malalas din acelat secol ii prezinat o lature mai putin cunoscutii: Traian a dat ordin lui Tiberian ai celorlalti prefecti, ca pe viitor ea se abtinii de a ucide pe crettim"
(p. 91). Tot Malalas atie despre barbatul Blach ... al reginei Hunilor Sabiri.
cu numele Boa"... (p. 91-92).

Despre Carpii obraznici ai ingamfati" (p. 93) pomeneate Petrus Petricius in veac. VI, iar Theophylactus Simoccates atie, in Istoria sa tratand
evenimentele dintre 582-602, despre acea retorna, retorna (p. 95), care a
dat ocazie la atitea interpretiiri, tot el povestindu-ne ai despre armistitiul
din zilele de Patti dintre Pascua ai Chaganul Avarilor, en schimb de alimente,
o dovada eii in oastea acestora din urmii se Oscan multi creatini (p. 97).
In Legenda SI. Dumitru din Salonic (sec. VII) se aflit una din cele
mai vechi amintiri despre Vlahi ai dovezi despre intermigratiunea Romanilor in evul meditt (p. 99 104); in Georgina Syncellus din veae. VIII ceva
despre atitudinea favorabilit a lui Traian fata de erestini si parsirea Daciei
de ciitre Aurelian (p.105 106); in Theophames (741-317) aunt aminuntele
de mai sus din Th. Simoccates cu, aci, torna, torn(' Iratre (p. 111) ai cu armistitiul din zilele Paatilor (p. 108). Sf. Nicephorus (sec. IX) atie despre
increatinarea unor Huai la anul 618, pe and Constantin VII Porphyrogenitus (anii de domnie 912 959) amintette despre trecerea Bulgarilor peste
fluviul Istru ai venirea Turcilor (adica a Ungurilor) sub conduciitorul lor.
www.dacoromanica.ro
DARI DE MAMA
403
care se chema, pn la Arpad, voevodus", iar de atnnci incoace principe"

tp. 114 oi 116-117).
Genesios din sec. X si Theophilactus din sec. XI au otiri neinsemnate;
cu atilt mai Inuit intereseazg Kekaumenos din acelao sec. XI cu ieoirile liii
violente impotriva Vlahilor, pe cari Impiratul Traian ij atacase, i-a strivit de tot oi i-a rohit, ucigind pe impiratul lor Decebal
Ei aunt aoa numitii Daci j Bessi" (p. 123). La loan Skylitzes, contemporan cu Kekaumenos, se pomeneote despre poporul Uzilor" trecind Istrul la 1065 (p. 125),
iar la Cedrenus (sec. XII) se aratii cum niote Vlahi drunieti" au ataeat
34 ucis pe David, fiul tarului bulgar Sioman, oi cum s'au incre,tinat Ungurii
mai intii In religia ortodoxii (p. 126-127).
Marele cronicar bizantin Zonaras de tve la mijlocul veac. XII are frumoase aprecieri asupra lui Traian, care a cucerit Dacia oi de atunci poporul Dacilor i provincia lor a inceput si fie romanii", firii ail fie, deci, nimiciti Dacii. Tot el spune cii Traian a infiintat i o ihbioteci. Increotinarea Ungurilor e povestitii ca mai sus (p. 131-132). De minimi importanti e
Michael Attaliota, Anna Comnena hall are otiri bogate despre Daci
ce aunt deasupra Dunirii" (p. 135) nivilind impreuni cu alti Sauroinati
Sciti in imperiul lui Alexe Comnenul i, apoi, despre Vlahii din Balcani (p.
135-137). Continuatorul Anei Comnena, Nicetas Choniates Acominatos (sec.
XII) pomeneote despre prinderea lui Andronicus in Galitia de nitte Vlahi"

(p. 139), dar e mai ales isvorul de ciipetenie in privinta riiscoalei lui Petcu
oi Asan oi a formiirii statului romiino-bulgar (p. 139-151).
Eustathius, arhiepiscop in Tesalonic, aerie in veac. XII despre regiunea nemirginiti a Dacilor" la nordul Istruhii oi ne istoriseote ci Aurelian
a readus de aci pe Romanii trimiai si locniascit in Dacia" dar nu oi pe Daci
(p. 154-155). Constantin Manasses are otiri foarte putine i neinsemnate.
in schimb Cinnamic tue despre expeditia Bizantinilor, sub conducerea lui
Leon Vatatze, impotriva Ungurilor eu o armati compusii din o nenumiratii multime de Valahi, despre cari se spune ci au fost colonii de odinioari
ai Italilor". iar la sfiroitul imei alte expeditii victorioase impotriva Ungurilor, de astidati sub conducerea lui loan Ducas, biruitorii pun o troitii de
metal en inscriptia: Pe numerooii nrmasi ai neamulni panonic i-a nimicit
aci Marte i puternicele cete ale Ausonilor, in vremea cind la Roma (Conslantinopol) stiipilnirea o avea divul Manuel, cea mai de seami glorie a
augustei dinastii a Comnenilor" (p. 158-159).
Ephraemus din sec. XIII aratil cum la moartea lui Marcianus ajunge
la puterea regeasci Leon, supranumit Macelles, de origine din Tracia, sau
din Dacia ... straonic apiritor al ortodoxiei" (p. 160), iar tnai departe
sunt otirile in legiturii cu riscoala lui Asan oi Petru oi cu imperiul romino-hulgar (p. 160-163). Georgina Acropolites e destul de confuz oi cu
stiri putine, pe cind Pachimeres (1242-1310) crede, eli Vlahii cunt aliituri
www.dacoromanica.ro
404
DARI DE SEAMA
de Scitii nivilitori din nordul Dunirii din cauza asenainirii vietii ki poate
si a originii lor comune" (p. 165).
La sfirait in Apendice se tree in revisal, pe scurt, reproducindu-se ki
atirile privitoare la trecutul nostru, trei scriitori bizantini de dupi epoca
intemeierii Principatelor Romine, destul de utilizati ca izvoare serioase din
partea istoricilor noatri: loannes Cantacuzenus (sec. XIV), Georgina Phratitzes (sec. XV) ai Laonicus Chalcocondylas (tot see. XV). Ca incheiere se di
Inscriptia lui Acornion dela Dionysopolis
Black din anul 48
in.
de Om
indice perfect de nume proprii.

Ajunai la sairaitul celor doui vol
recensate, tiparite frumos de Academia Romani la Imprimeria Nationali, i cari dupi spusele Dliii Popa-Lisseanu formeazi volumele XIX gi XX din Isvoarele istoriei Rominilor (Fontes Historiae Dacoromanorum), nu putem cleat sit admirim munca trudnici
a venerabilului autor incaruntit deasupra textelor bitrane ai a cronicelor
medieN ale, pe cari le-a pus la indemana tutnror, ca toti si pomeneasci
peste veacuri numele sti cu cinste i en binecnvintare.
ai Ina
I. Craciun.
Dr. THIRRING GUSZTAV: Magyarorszdg npessege II. hizsel kordban

(Populatia Ungariei in timpul liii Iosif II). Budapesta, 1938, 192 p.
Recensimintul lui Iosif II, ficut intre anii 1781-1787 pe tot cuprimml
Lngariei, Transilvanici gi Croatiei, cu exceputia numai a tinuturilor grinite-
reati, e primul recensimint general care cuprinde, pe suflete, intreaga popuWin lor, ffirii deosebire de clasi sociall, virsti satt sex. Recensimintele
dinaintea lui erau obiannit conscriptii fiscale, care nu cuprindeau decit pe
contribuabili, adici pe capii de familie contribuabili, sau conscriptii confesionale, partiale ai acestea ai ficute rar pe suflete. De aici marea nesign.
ranti ai variabilitate in cifre sau in evalufirile popnlatiei dela autor la autor
pini la acest recensamint. Caracteristic pentru aceastfi nesiguranti e ci nu
mult inainte, pe la 1780 incii, geografii locali evaluau populatia Ungariei la
3 4 milioane, cand, dupi noul recensimint, ea se ridica la aproape 9 milioane (p. 9).
Recensamintul lui Iosif II nu s'a ficut nici el in spiritul recensimintelor de azi, scopul lui a fost mai mult militar deck demografic. Pe impiratul II interesa fari indoiali ai oglinda demografici a Orli, ea putea fi uts
indreptar pentru rezolvarea a nenumirate probleme de stat, ceeace Ii interesa in primul rind din populatie ins era elementul recrutabil pentru serNiciul militar. Recensimintul cuprinde toati populatia i o repartizeazi pe
categorii sociale ai ocupatii, cuprinzind in rubrici aparte biietii pini la 37
ani, nu tine seamii insi nici de starea materiala, nici de nationalitate i nici
de confesiune. 0 singuri distinctie face: Creatini d Evrei.
Recensimintul acesta, cu toati importanta, pe care i-o atribuim azi, n'a
fost intrelmintat in msura in care ne-am fi aateptat, el n's fost destinat pu.
www.dacoromanica.ro
DARI DE HAMA
405
blicitatii si n'a lost publicat nici mai pe urmii. El nici nu se mai pistreaza in
intregime, o buni parte din lucrfiri a fost distrust' dupa moartea Imparatului
de nobilimea ostilti acestei inovatii. Iosif II era primul, care indriznise 611
numeroteze toate cascle si sii cuprinda in aceea$ conscriptie generali $i nobilimea. Aceasta era, edupa vederile ei, o flagrantii incilleare de privilegii, nu se conscriau in acest chip pima atunci deck contribuabilii i nobilimea tin
putea fi pusil in niciun fel altituri de ci. Conscrierile nobilimii, cand s'au
facut, s'au tient deosebit si cu alte scopuri.
Lucrarea e o prezentare a rezultatelor generale ale recensamantului, o
prezentare de specialist, insotiti de cercetari si clasificari, precum si
concluziile cerute de stadiul actual al studiilor demografice. Ea se imparte
in trei Orli: prima cuprinde prelucrarca materialului, studiul lui demografic, a doua centralizeazfi in tabele statistice materialul studiat, iar a tr.ia
reproduce ordonantele principale, instructiile si formularele, dupii care s'a
fleut recensiimantul. Ne intereseaza aici indeosebi studiul demografic si rerultatele lui, din prima parte, din care vom reline datele principale, mai
ales pe cele care privesc Transilvania.
Introducerea cuprinde istoricul recensiirnantului, descrierca conditiilor
in care el s'a facut si a resistentelor pe care le-a intampinat. Pregatirile 8'1111
facut in 178 i lucrarile an durat mult, circumstantii, dupti cum otim, foarte
defavorabilii pentru exactitatea unui recensiimant. Un recensimint poate fi
en atilt mai exact, cu cat se opereazi mai sincronic si mai restrans in timp,
recensiimintele moderne fac inregistrfirile pe toati tura inteo singurii oi
in aceeasi zi. In Transilvania recensimintul lui Iosif II s'a fficut in anii
1785-86, dupii ce a suferit o amanare din pricina riscoalei lui Horea.
Conscriptia militarii" inceput5 ciliar in timpul cand se ficeau pregitirile
pentru recensilmint, a fost doar tocmai preludiul rascoalei si una din eauzele izbucnirii ei. Cele &ma operatiuni insii nu erau identice, cum crede
Thirring, ordinele pentru recensimant aparuseri numai dupi ce aceea incepuse. Populatia din intreaga tart' a fost consemnati dupii familii, fiecarc
familie en toll membrii sii pe cite o foaie, iar folk acestea an fost stranse
in volume (ciirti) pe comune. Fiecare sat sau ora Ii avea cartea sa (Populations- oder Ortschaltsbuch ), care trebuia tinuti la curent en schimbarile
care se vor ivi prin revizie anuall. Sumarele acestora (Ortschaltssumtnariuri
au fost centralizate pe comitate, iar ale comitatelor apoi pe intreagii tam Lnerarea se intemejazi pe aceastii centralizare pe tart'. Centralizirile pe comitate s'au pierdut in bunt' parte, nu insii $i cele ale comitatelor din Trailsilvania, care se Vstreazi toate si rilmane BA se publice odata in intrcgime.
Cirti" de ale satelor si oraselor se cunosc insI papa aeum putine. Nici nu
puteau si riming multe, acestea erau doar in rnilinile nobilimii si au ,eiizut
pradi ostilitkii ei. A pierit astfel partea cea mai valoroasii a recensiimintnlui, cea care cuprindea o sumedenie de amanunte, care ne-ar fi interesat azi.
Intrarea in materie incepe cu impartirea administrativii a titrii. Transil.
www.dacoromanica.ro
405
DAN DE SEAMA
Nania in 1784 a fost impirtiti de Iosif II in 11 comitate si cuprindea 9 orase

regesti libere, 65 tiirguri (oppidum, mezvdros) si 2511 sate (firi satele pur
griniteresti). M5rimea acestor sate variazi pe o scari intinsii. Cele mai multe
sate din Transikania aveau intre 300-1000 locuitori (740 intre 300-500 locuitori si 800 intre 500-1000). Intre 1000-2000 de locuitori aveau 179 de
localititi, intre 2000 3000 aveau 28, iar 6 aveau intre 5000-10.000. (In
scari intrl i targurile). In schimb erau destule i satele mici cu 200-300
locuitori (432), cu 100-200 (284), san cu chiar sub 100 (123). Populatia
ors.5clor regesti lihere varia intre 3.000 -20.000 (p. 21-22).

Densitatea populatiel in Ungaria era in medie de 31 locuitori la km2.
iii Transilvania de 24. Cea mai schzutfi densitate in Ungaria o prezenta Maranniresul, en abia 9 locuitori la km2. In Transilvania cea mai ridicati den.itate o avea comitatul Tirnavei (42), iar cea mai scizuti Odorheiul (11),
dar aceasta si din pricina ei era unit dupi noua impirtire cu Ciucul, care avea
o densitate ei mai scizuti. Aici media e mai sciztitii nu numai din priciva
populatiei mai rare, ci si pentruci o buni parte a locuitorilor intra in po.
pulatia grfinitereasci, necuprinsii in recensimint.
Numirul caselor in Transilvania era de 255.121 cu 289.123 locuinte. Castle mai mari, inafar tie castelele nobililor, se giseau fireste in orase. Cel
mai urbanizat ora$ din Ungaria era Bratislava (Pozsony), unde reveneau in
medic 19,32 suflete la o casii. In oral:fele transilvane mediile erau incomparabil mai midi: Sibiu 8,13, Tirgu-Mures 6,22, Brasov 6.0 ), Cluj 5,98.
Gospodiria, care e mai cuprinzitoare decit familia, in Ungaria se cifra
in medie la 5,17 suflete, in Transilvania la 4,99. 0 medic surprinzltor tie

ridicati, de 8,01 pre7enta Croatia, ha in 3 comitate ale ei media se ridica
ehiar peste 10. Convietuirea a doui, sau puoate chiar a mai multe familii, aici
era mai frecventi. Un indiciu pentru convietuire e si deosehirea dintre nilmind gospodariilor si al birbatilor cisitoriti. In Croatia reeensiimintul de
fali de 80.996 gospodirii 131.633 bilrbati clisitoriti. In Transilvania deosebira
e deqtul de midi; chiar in comitate, firii orase, unde diferenta e in general
inversi, avem la 272.417 gospodirii 280.617 hirbati c5s1toriti. In afari de

birbatii cs1toriti, familie mai puteau constitui si vidnvele, media suflet.-lor de familie trelmia si fie deci simtitor mai sclzutii deck cea de gospodirie.
1dunind cifrele comunelor mai mari din Transilvania de pe p. 114, obtinem la
37.635 familii 170.251 suflete, ceeace ne di in medic 4,52 suflete de familie.
(Cifrele familiilor le-am raportat la ale populatiei de fapt din tabel).
Cit priveste populetia in general, recensimintul deosebeste populatia
de drept tie cea de fapt, adici populatia niscuti sail en domiciliu stabil in
locut reccnsat, de cea care a venit din alti parte si se afla numai prezentli
la intocmirea recenslmlntimliti. S'a putut calcula astfel in rubrici deosebite
streinii tie Inc, prezeuti la recensimint, ficiindu-se deosehirea si intre cei
veniti din tari sau plecati in tari si cei veniti de peste graniti sau plecati
peste graniti. Populatia tie fapt a Ungariei, imprenna cu a Transilvaniei ti
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
407
Croatiei, se ridica dupi acest recenslmfint la 8.555.832 suflete. Aceasta fri

populatia tinuturilor griiniteresti, nerecensate acum, care se cifra si ea la
aproximativ 700.000 de suflete. Populatia Transilvaniei istorice, Uri ced
grilnitereasel, se cifra in 1785-86 la 1.440.986 suflete. Cea griinitereasci la
11798 se ridica la 134.114 suflete. Astfel populatia Trausilvaniei, la data recensiimantului. poate fi socotit5 la aproxintativ 1.560.000 de suflete. Iatti
populatia Ungariel cu a Transilvaniei impreun5 (fIrfi Croatia si Slavonia)
ridicatt la peste 8 milioane, cind pentru anul 1720 calculele nu-i thiduseril
liii I. Acsidy, pentru aceleasi teritorii, mai mult de 21/2 milioane de locuitori.
Nc znirit cum dl. Thirring, un demograf, a putut s5 ia de bune calculele lui
Acslitly i sl prezinie scara de evolutic a popnlatiei Ungariei dela 1720-1919,
pornind dda ele (p. 32-36), ciind cle duc la o astfel de anomalie demografire. Pentru Transilvania cifrele prezinri o searil de cvolutie, demografie
posibill, ehiar dac5 prezinil si ea incgalitlti, adicii un procent de crestere
mai ridicat intre 1720--1786, deck intre datele urmitoare. Pentru Ungaria
in schimh cifrele prezinti o evolutie demograficii de-a-dreptul imposibilii.
Nat elnd populatia Ungariei, din aceast5 scat% dela 1787 1910, in 123 de
ani deci de plint evolutie demografict, abia a crescut la de clout ori si
revs, in riistimpuri dela 1720-1787, in 67 de ani numai, a devenit de patru
uri mai mare! (Cifrelc poptilatiei I ngariei din tabel aunt, la 1720: 1.717.861,
Ia 1787: 6.467.829 + poptilatia griinicereascii, la 1910: 15.306.220). Thirring
aeceptii aceastii anoinalie, fiindel imprennii en ea acceptii si explieatia liii
Acsidy: populatia Ungariei creste dda 1720-1787 in asa miisurii din pricilla
imigratiilor masive de populatii streine in acest ristimp. E o teorie des re
petat5 in istoriografia mipthiara. "Ntimai el nici acceptind aceast5 imigratiq
anotnalia nu se elimini, ci dimpotrivii, sporeste. Popoarele cdelalte de sigur
aveau de unde sI vint, din Wile de allturi, dar Maghiarii, al ciror numir,
dupt aceleasi calettle ale lui Acsady, creste in aceeasi masura? (Vezi Magyarorsztig npessege a Pragmatica Sanctio leordban 1720 21, p. 51*).
Proportia dintre sexe Merl sensihil de cea de azi. Aproape peste tot
se observ5 Int excedent hirInitesc in raport cu num5rul femeilor. In Ungaria
la 1000 de b5rbati rLvin in medie 971 femei, in Transilvania 964. In comitate, adicii iii medinl rural, se inregistreaz5 proportii femenine si mai setLute. In comitatul Alha de pildii revin numai 916 la 1000 de birbati, iar in
comilatul Cluj 942. Cea mai sc57105 medie o prezintil Evreii; in Transilvania e de abia 911 femei la 1000 de hirbati. In orate in schimh glisim medii
ea acestea: Sibiu 1233 femei la 1009 de biirbati, Sighisoara 1214, Tg.-Mures
1203, Cluj 1105 (p. 128). Riciind absIractie de faptul et la orase se aglomereazii totdeauna o proportie mai mare de femei deck de hlrbati, demografts
observe' in general o erestere a proportiei ferneilor en progresul eivilizatici.
Trecem peste raportarile familiare san de virstii, de interes prea spe.
cial demografic, la cele confesionale. Cum am spits, recensimintul nu distinge
deck Crestini si Evrei. Numlrul Elreilor la aceast5 datii in Ungaria se ridiea
www.dacoromanica.ro
408
DARI DE SEAMA
la 80.783, reprezentand 13% din populatie. Ei se inregistreazi mai ales in

regiunile de Nord. In comitatul Sitmar erau 2569 suflete, in Maramures 2524,
in Bihor 1093. In schimb in tot Banatul, impreuni cu comitatul Arad, nu s'au
g5sit mai multi de 964. In Croatia si Slovenia si mai put , abia 111, (0,02%
din populatie). In Transilvania erau de asemeni Inca foarte putini. Numfirul
lor in provincia intreagi se ridica la ahia 2.092, reprezentand 0,14% din
Pupulatie. Ei se gseau imptistiati in 129 localitati. Cei mai multi sunt inregistrati in comitatele Solnocul-Interior (660) si Solnocul-de-Mijloc (615);
iii Thrnava erau 228, in Turda 343. Ei locuiau inert la sate, unde se ocupau
cii negustorie mfiruntii, ambulant./ sau crismitrit. In orase nu se gseau dectlit
in Alba-Iulia, singurul oras in care erau admisi prin lege, cu thin de jeleri,
in numar de 150, inecolo nu mai erau deck in Cluj 2, in celelalte niciunul
(0. 48). Spre orasele libere regesti abia Iosif II le-a deschis drumul, el le-a
Ingduit sii se OCUP ile meserii, sii-si deschidi scoli, el i-a obligat insii si la
serviciu militar i sI adopte nume nemtesti (p. 51). Din timpul lui si gratie
usuririlor introduse de el, incepe imigratia Evreilor, mai ales din spre PoIonia, imigratie care ereste necontenit in veacul urmfitor. De pildii dela
1707-1801, adie in 17 ani, numirul lor in Ungaria sporeste cu 57% (p. 53).
Pleat ett recensiimantul mai putin poate fi utilizat tocmai in referintele
lui sociale. Distinctia intre diferitele clase si categorii sociale se face aici
in functie tie nevoile 5 i interesele militare ale statului. Gruparile sunt in aoa
fel concepute, 'Melt e greu sii desprinzi din ele categoriile sociale in sensul
elasificirilor noastre de azi. Recensimintul are urmfitoarele grupfiri: 1. Preoti,
2. Nohili, 3. Functionari oi honoratiores", 4. CetIteni ai oraselor si meltesugari ai satelor, 5. Tlrani (Bauern, Parasztok), 6. Descendentii eetitenilor si
taranilor sau mostenitorii lor cei mai apropiati (fiii lor cei mai in vfirstil san
ginerii), 7. Oameni cu alte mijloace de trai (grildinari, casnici, servitori,
zileri, etc.), 8 9. Soldatii in concedin, 10. Oameni buni pentru alte nevoi
ale statului, 11-12. Fiii cetItenilor si taranilor care nu intrI in rubrica 6,

impiirtiti in doul categorii de virsti, 1-12 ani si 13 17 ani. In acestc rubrici trebuia sI intre toati populatia barbateasei; rea femeiascii intra, ft,ri
nicio distinctie, intr'o singurii rubricti aparte. Scopul primordial deci il
elasiirii era de a distinge categoriile scutite san susceptibile de a fi scutite
de serviciul militar, de cele obligate acum sau in perspectivl de a fi recrutate

in iitor. Aceste categorisiri nu numai el stint foarte (Werke de cele de azi,
dar mai stint i foarte neprecise; toate instructiile n'au fost sitficiente de signr pentru a feri pe conscriptori de inscrieri arbitrare.
SI halm clasele prk ilegiate. Preotimea mai intli. Recensimintul ne dii
penult Transilvania 5224 preoti (intelegiind toate tagmele preotesti, inclusiv
cfilugiirii). Cifra Transilvaniei e relativ mai ridicatii dectit a Ungariei, din
pricina confesiunilor mai nutneroase. FRO de aceastli curl conscriptia generalului Bucow giisea, la 1760 62, in Transilvania 3618 preoti romiini.
Nobilimea, adic5 toatii populatia birkIteasci nobilii,
www.dacoromanica.ro
inclusiv
eopiii
DARI DE SEAMA
409
(baetii), in Ungaria se cifra la 155.519, reprezentfind impreunii cu femeile
4,8% din populatia Orli. In Transilvania cifra e de 32.316, la care adiugand

pe a femeilor (calculati dupii media pe Transilvania) de 31.152, vom obtine
pentru intreagi nobilimea transilvanii 63.468 suflete, ceeace reprezinti 1,4"Z
din populatia tirii. Cele mai ridicate proportii de nohilime in Ungaria le
avea Maramuregul (16,6%) $i Sitmarul (14,1%), iar in Transilvania Solnocul-de-Mijloc (11,7%) si Odorheiul (10%). Cca mai scitzutft o prezinta eumitatul Sibiu, eu One 0,3%, si Figfiratul, cu 0,6%. La comitatul Figaral,
care la aceasti data cuprindea, pe lingi vechiul Omit al Figarasului, scannele Cohalm, Sinca-Mare, Nocrich, Sighitoara, precum i partile intercalate
intre acestea ale comitatului Alba-de-Sus, stint inregistrati uumai 383 no-
bili, &and numai hoierii din tinutul Figaravlui, la 1721-22, dupii o cotscriptie de atunci, numarau 730 familii. AcAstii mare se;idere se datoreazi
tic sigur faptului ca cei mai multi racean acum parte din militia de graniti.
neconscrisa. Dacit nu cumva e de vin
aici arbitrarul recensorilor. Nobilimea
in coNir$itoarea ei majoritate locuia la sate; in orate pitrunsese Inca putina.

Mai multi nobili erau in Cluj, 511 (pop. barb.), reprezentind 8,5% din
populatia oratului. Urma Sihutil. en 233 (3,09%). In celelalte orate cifrelc
variaza bare 4 40. In toate aceste cifre ale nobilimii intra si nobiliptca
mfirunta, unius sessionis, impozabili si itesemnificativfi sub raport politic. Nobilimea proptietarii de motii, iii iobagi, adevarata stapatta politica a Orli, reprezenta, fireste, o proportie mult mai redusii.
Celelalte categorii sunt calculate procentual si ele, nu le mai extragem
aici insii, pentructi ele, dupit cum am spus, nu stint concepute ca s cede.'
icoana raporturilor sociale doriti de noi. Ar fi fost foarte instructivi ettprinderea in cifre a iobiigimii, distinctia intre cele doui mari categorii ale
ei: iobagii i jelerii. Notinnile de tirani", in care intrau si tfiranii liberi ai
jelerii", din tabelele recensamintului, nu acopar nici pe departe iobagimea.
Un ultim capitol al luerarii se ocupii de orase. Cele mai populate ora,e
ale Ungariei la 1787 erau Debretinul. en 29.778 locuitori, Bratislava (Pozsony),
en 28.302, Buda cu 26.532, Pesta cu 24.297. Aradul avea numai 8.476, Timi-
toara 9.538. In Transilvania eel mai mare ores era Brasovul, cu 17.792 locuitori, urmau apoi Sibiol. cu 14.066 $i Clujul, cu 13.928. Populatia de fapt,
adica cea care locuia in timpul recensamintului in orase, nu cca de drew,
care era mai redusa: Brasov 17.671, Sibiu 13.31:3, Clui 12.603 (p 101). Lu.
erarea ne di si tut tablou sinoptic de evolutie a populatiei ora$clor din Ungaria (fari Transilvania) dela 1720-1910. Demne de incredere insi on aunt
decit cifrele dela 1777 incoace, cele dela 1720, date de Acsidy, (MO atitea
insuficiente ale lucrarii sale, nu pot fi luate drept haze de calcul. E interesaut
de observat eii rittnul de erestere a populatiei oraselor e destul de lent, el
nu depateste ritmul general de crestere a populatiei Ora. La 1787 populatis
oraselor Ungariei represents 6,4% din populatia tirii, la 1804 abia 5,9%, iar
le 1850 din non numai 6,6%. Cretterea populatiei urbane iti ia avintul abia
de scum incolo, cu noul regim social-economic.
www.dacoromanica.ro
410
DAR1 DE SEAMA
Nu mai e nevoie de sigur sii subliniem importanta acestei lucriri, serviciile pe care ea le face atit studiilor demografice, cit i celor istoriee.
Recensimintul lni Iosif II, singurul receneftmint general din aceste parti
pentru secolul al XVIII-lea, rimine un document capital si pentru uncle si

pentru altele. El nu se publica nici acum in intregime; lucrarea prezinti
numai rezultatele lui finale, lisind detaiiile in sarcina cercetirilor monografice locale. De ineheiare adiugim un cuvint de apreciere pentru rigoareft
stiintifici i competenta de specialist, care stau la haza lucririi.
D. Prodan
JURASZ LAJOS, A porta trtnete 1526 1648. Jobbagygazddlkoddsunk
egysege s az addegyseg. (Istoria
de
i unitatea
noastre iobigetti
potii 1526
dare).
1648. Unitatea gospodiriei

1936, 84 p. Lu-
Budapesta,
crarea constitue numirul 12 din aerie de Studii de istorie
agrarii
ma-
ghiarit" (Tanulmdnyok a magyar mezgazdasdg trtenetehez). ,,Poarta" era

titlul sub care regele san fiscul stringea darea dela iohagi, era unitatea de
dare iobageasea. Notiunea e prezenta In documente Inca' din evul mediu
se mentine pn tirziu, in secolul al XVIII-lea. Dar toemai pentruca Ii mentine invariabil numele, ea a trebuit sii sufere schimblrile necontenite de
continut, pe care le-a adus cu sine evolutia econorniefi-soeiali a gospodiriei
tirinetti. Aceste variatii, aceasta evolutie de continut o studiazi lucrarea
nu prea Intinsa, dar densi, pe care o prezentim. Studiul e cu totul special,
dar un studiu foarte necesar; necunoasterea intelesurilor, pe care poarta le
avea la ristimpuri, ipoate da nastere la tot felul de confuzii,nn numai in
judecarea raporturilor economice din vieata tirinimii, ci si in evaluirile statistice pe care le incearei demografia.
Darea dupi poarti in documentele Ungariei se intilneste Inca din seeolul al XIII-lea, iar textele din
al XIV-lea ii
precizeazii
euprinsul:
,,Poarta" nu e alteeva, decit poarta gospodiriei iobigeiti, pe care platea

sit intre San s iese un car ineircat cu fin sett en bucate (per quam currus
cum kno vel frugibus honeratus intrare posset et ezire). Poarta reprezenta
deci gospodaria dupi care iobagul plitea si darea citre rege si birul pimintului, censul, ciitre stapinul feudal. In documentele medievale ea alterneft/i
sail e eehivalenti en mansio, curia, Iundus curiae, sessio, adici en o molie
iobigeasci, intelegind gospodiria i pimintnl din eimp care-i apartinea.
Poarta era unitatea idealii de impunere, unei porti, adici unei gospodirii iobigesti intregi, ii corespundea o unitate de dare, indiferent citi oft
meni sau cite familii triian in cuprinsul ei. Realitatea insi complica dela
ineeput, i cit timpul apoi tot mai mult, aceasti ecthivalenti ideali. Mai
intii intinderea mosiei iobigesti nu era uniformi, aceasta varia dupi loe,
densitatea populatiei, imprejuriri locale, etc. Dares era raportati la gospo.
&ilia in sine, indiferent de valoarea ei. Mai mult, cu timpul, pri:n mostenire,
mosia se divizeaza, alituri de mosiile intregi apar jumititile, pitrimile, opti.
www.dacoromanica.ro
DAR1 DE SEAMA
411
mile de movie, ha in timpurile tarzii nu aunt rani nici subdiN iziunile de

1/16 sau chiar de 1/32. Subdivizarea aceasta continui produce confuzii, dela
un timp nici nu se mai otie precis eit reprezenta 0 mooie intreagi sau ce
fractiuni reprezinti diferitele gospodirii iobAgeti. Urmarea e cil poarta, ca
imitate de dare, e tot mai des raportalii la casa sau la familia iobagului.
Notiunea de poarti se mentine, continutul ei insii trebue sA inA pas CU subdivizarea: portile intregi sunt tot mai rari, drept o poartii sunt socotite treptat tot mai 'nuke fractinni de mooie, case sail familii iobitgeoti. Inca' in
secolul al XVI-Iea se vorbeote de 10 familii pentru o poartit. Dupii 160 )
poarta nici nu mai e deck o unitate teoretiefi, o unitate de calcul, simtitor

detaoati de sesiunea iobigeascii.
Cornplicatiile sporeau oi mai mult prin interesele totdeauna opuse ale

partilor in email. Interesul regelui era sii strfingil cit mai mult. De aici
strAduinta lui continui de a inlocui poartit en cam, cu fumul 6311 en familia,
care reprezentau ineomparabil mai multe uiiitAti pentru impuncre. Inte-
resul nobilimii proprietare era dimpotrivi,

bagii dela indatoririle fiscale, pentru
sii-oi sustragii pe cat posibil inputea suporta u atit mai bine
pe cele feudale. Iar interesul iobagului contribuabil era si
se sustragli oi
dela uncle oi dela altele. De aici oscilatia continua a dArii intre poartii, ca.5,
familie, de aici seria nesfOroitA de inechitfiti, abuzuri, sustrageri, fraude, care
due adesea la difereute surprinzatoare dela o conscriptie de dare la alta.
Dares dupii poarta spare in documente ca o dare numai a iobagilor,

dar fiscul caned' sA o extindi i asupra libertinilor i nobilimii mirunte,
nnius sessionis. Din secolul XVI incepind ea inglobeaza oi pe jeleri (inquilini), eu cote proportionale insii incomparabil mai recluse. La 1609 de
pildii poarta continea 4 case iohOgeoti sau 12 jcleresti. Irnpozabilitatea jelerilor se reducea deci abia la o treime din cea iobigeascii.
La origine darea portii e legatA de agrieulturA, o plAtea numai iobagul
agricultor. PAstorii romini (vlahi), ruteni, sarbi dc pildii, ping pe la jumitatea secolului XVI, sunt totdeauna pomeniti ca unii care nu plateau aceastii.
dare. Tendinta fisculni insA e de a o extinde si asupra altor categorii de sitpuoi, treptat sunt inscrioi in liste oi minerii, cirbunarii, auracti, morarii,
plistorii oi altii. Se mai observii apoi oi o altA tendinti, de a raporta dares
nu numai la unitatea numitii poarta, ei oi la stares materiali concreti a Supttsului, la vitele, vinul chiar, puterea lui de a produce (plugul). Evolutia
tinde spre adaptarea &Aril la avere i apoi la venite, stadiu la care ajungeinsA ahia in timpul regimului austriae. Nati sit se ajungi aici insa' asistim
la o fluetuatie continui a cheilor de dare, fluctuatie rezultind nu numai dintr'un progres in principii, ci mai ales din lupta nesfiroiti dintre fisc oi nobilime, nnul cAutind sfi extindi darea, iar celalalt sA o restringi san cel putin sA o mentini in marginile traditionale.
InteresantA in aceastii lucrare e urmirirea procesului economic-social
la care trebue sA se adapteze sistemele de dare: sciderea neconteniti a por.
www.dacoromanica.ro
412
DARI DE SEAMA
lilor contribuabile prin diviziune, inmultirea locurilor pustii prin decese, emi-
griri, niviliri turcepti, epidemii; ingloharea treptati de asemenea locuri iii

domeniile proprii (allodium) ale stiipanilor, pentru sporirea cirora nu erau,
rani nici alungirile de iobagi de pe mosie; sitracirea generali a supusilor,
trecerile continue de iobagi care nu-si mai puteau indeplini obligatiile in
randul jelerilor, ingrogand fr incetare aceasti categorie saraci, nestatornick impartita de-acum si ea in doug, in inquilini i suhinquilini, dupa cum
aveau eau n'aveau casi i mosie. Stint interesante de-asemeni peripetiile sustragerilor dela impozit, fraudele, inducerile in eroare a conscriptorilor de
dare dregatorii i juzii domnesti sau de citre iobagii insisi, care i ele toate
a portilor. In aceste imprejurgri nici
cresterea populatiei nu mince vreun spor in numiirul portilor, scaderea e in
progres continun. Sciderile ian cite odati proportii catastrofale. Si citim un
exemplu extrem: la 1598 s'au conscris in Ungaria 160.000 de case, ca 6 ani
mai tarziu si se inregistreze abia 60.000 (p. 62). Asemenea diferente, in asa
de scurt timp. nu puteau rezulta, fr indoiali, dintr'o sciidere de populatie.
Lucrarea e una din aeele cercethri sistematice de documente, in cea
contribuiau la scgderea neconteniti
mai mare parte inedite,
de
conscriptii mai ales, pe care arhivele din
eapitala Ungariei le au in mar; cantititi. Ea strange un sir coherent de date

pozitive, cu toata competenta si discernamantul critic necesar, contribuind Ia
cunoasterea concreta a vietii iobagesti din treeut. Cercetarea se face in cuprinsul Ungariei neocupate de Turci, dar institutiile gi procesele de-acolo pot
servi de indreptar si pentru cunoasterea celor din Transilvania.
D. P.
OCTAVIAN BEU, L'empereur Joseph II et :a rvolte de Horia. (Bibliotheca Rerunt Transilvaniae XI, editatii de Centrul de Studii i Cereettiri privitoare la Transilvania). Sibiu, 1944, 122 p. A aparut in aceea5i biblioteca si
sub acelasi numar si in versiune germang sub titlul Kaiser Josef II. tend der
Bauernaufstand Horias. Dl. Octavian Ben se numarg Inca de multi vreme
printre zelosii, care se striduiesc sa aduca tot mai multi lumini in istoria
riscoalei lui Horea. Fara sit fie istoric de profesiune, 5i-a facut din aceasti
ridieare a taranilor subiectul preferat, pe care-I urmiiregte consecvent prin
biblioteci, muzeie gi chiar prin arhive. Inca in 1935, and se eomemorau
750 de ani dela executia lui Horea, ne-a dat o cuprinzatoare editie a iconografiei rascoalei, sub titlul Rdscoala lui Horia in arta epocei, in care a adunat la
un loc piesele razletr, Clirlose lire mai mult din descrieri dealt din reproduceri, imbogatindu-le elder cu altele, descoperite de d-sa. Tot in acelagi
an a organizat la Academia Romani o expozitie comemorativi si mai scria

si doui articole, unul despre Irnpliratul fosif II si riiscoala lui Florin (Rev.
Fundatiilor Regale), altul sub titlul La revolution de Horia darts l'art de
repoque (in Revue de Transylvanie), iar in anul urmator scria inci unul:
Rdscort'a lui Horia in corespondenta Irnparatului losil II en Arhiducele Leo.
www.dacoromanica.ro
DAR1 DE MAMA
413
pold de Toscana, in Omagiul Frarilor Alecsandru f i Ion Lapedatu. Arum

vine eu alte donii contributii, pe care le vom prezenta aici, si ne mai promite inca o aerie de publicatii care vor arita importanta europeana a ridicarii rominesti ca precursoarii a Revolutiei Franceze". Contributiile d-sale
aunt cu atilt mai hinevenite, cu cat ele provin din surge mai putin accesibile
foul; d-sa a fost multi vreme in fericita situatie de a putea consulta hihliotecile si colectiile din Viena, Budapesta, Paris, de unde ne putem astepta
inert la miirturii noi. Contributia pe care o prezentim e o reluare a aceleiasi
teme, atitudinea lui Iosif II fati de rfiscoall, si ne dii acum chiar textele
ordinelor personale ale Imparatului dintre 12 Nov. 1784,-12 Iul. 1785, ale
acelor Hand-Billets, pe care Imparatul le scria cit mina proprie, precum si
cateva extrase privind riiscoala din corespondenta Imparatului cu fratele salt,
arhiducele Leopold de Toscana. Textele biletelor de mini" sunt date dupi

protocoalele (Protocollum separatum alter Hand-Billets) din anii 1784 si
1785, registrele in care se copiau inainte de expediere, pastrate in Arhivele
Statulni din Viena, iar extrasele din corespondenta dintre cei doi frati, (NO
originalele si copiile pastrate tot acolo sau dupii puhlicatia lui Alfred Ritter
Non Arneth, Joseph II. und Leopold von Toscana. lhr Briejtvechsel. In textul introductiv dl. Beu cautii sii fixeze si sii explice atitudinea Imparatului
si din textele reproduse, dar si in funclie de imprejurarile istorice si personalitatea lui, ass cum sunt cunoscute azi de literatura istoricii. Trecem
peste unele consideratii, ea cele privind idealttrile politice ale tiiranilor, ideea
Daciei sau calificarea riscoalei drept premergitoare revolutiei franceze, fata
de care stiinta istorica trebue sail pistreze toate rezervele si ne oprim la
valoarea materialului publicat, in sine. Dl. Beu de sigur e pe deplin indreptiitit ea afirme cii textele reproduse de d-sa impriittie eu desivarsire legenda, care s'a tesut in jurul Imparatului in report cu riiscoala. Atitudinca
lui rimine limpede, fira echivoc si farl nicion rest de binuialii. Ea oscileaza intre acelasi clarz autocratism si demofilie, cu aceeasi aversiune fati de
nobilimea ungarii, dar si fati de orice revendicare prin violenti, nesocotind
dreptul sin suveran de a face el singur dreptate, pe care le cunoastem din

toate actele vietii sale. 0 ohiectinne avem doar de facut, ca legenda n'a fost
spulheratif acum, prin aceastii puhlicatie, ci mult, mult inainte. 0 spulberase
inaintea tuturora Sziligyi. Liimurirea atitudinei Impiratului e tocmai problema centralii a ciirtii lui. De aceea el a studiat cu atentie nu numai aceste
ordine, ci si allele date de Imparat; ele se gikesc, in original, reproduse sau
extrase in alte online, in arhivele Cancelariei aulice, guvernului ardelean,
Comandamentelor militare si alte colectii consultate de el. Le gisim in istoria lui in extrase largi sau citate la fiecare pas, mai mult chiar deck era
nevoie inteo expunere generall. Le cunoaste de-asemeni Densusianu, care si
el le interealeazii in expunerea sa, pe uncle in intregime (in traducere romaneascii), pe altele partial. Unele se aflii copiate in caetele sale dela Academie. (Cf. Densusianu, Cercettiri istorice ...). Legenda se spulberase de-atunci
www.dacoromanica.ro
414
DARl DE SEAMA
pentru istorie, ea nu mai circulit azi deck in produse de diletanti sau necunosciitori. Problema a fost reluatii de lucririle dlui prof. Lupas (cf. mai ales
Imparatul Iasi/ 11 pi riiscoala titranilor din Transilvania, Bucuresti, 1935), puniind la curent cunottintele vechi cu noile cercetiiri istorice in jurul domniei
vj persoanei Impiratului vi reproduciind de-asemeni din aceste Hand-Billets.
Sunt puse la contributie de-asemeni in lucrarea dlui M. Auner, Zur
Geschiehre des rumiinischen Bauernaufstandes in Siebenburgen 1784, Sibiu,
1935. Ele erau deci cunoscute, intrebuintate de mult si din plin de cercetiirilc
istorice. Aceste lucruri era bine sit fie semnalate in prefatit sau in textul in
troductiv, pentru a nu liisa cititorului, mai ales cititorului neinitiat, eredinta
textele reproduse sunt descoperiri noi. Prima datorie a oriciirei editii de

documente e de a informa exact pe cititor in ce mitsuri au fost ele cunoscute
sau utilizate i cu ce contribue la progresul cercetiirilor istorice. Acestea le
spunent nu pentru a scidea valoarea in sine a publicatiei eau peutru a-t pune
la indoialii utilitatea. Publicarea textelor complete, in limba originalii, a
irtregii serii de bilete, face accesibil tuturor un material esential pentru
istoria ritscoalei. Era bine chiar ca eastimpul investigat sit fie Ifirgit; exist5
ordine care au interes pentru istoria riiscoalei i dinaintea si din urma datelor clintre care reproduce publicatia. Sau, dat fiind titlul ei, era bine si
figureze in ea toate ordinele i rezolutiile tmpAratului, sau toatii documentatia privind atitudinea lui. Se intelege utilitatea 'mei publicatii de documente depinde si de constienciozitatea, cu care acestea au fost reproduse;
in cazul nostru insii n'avem o posibilitate de control.
eil
Printre filele publicatiei dl. Ben ne mai di si 9 cliteie in leglitura cu

ritscoala, in foarte bune reproduceri. Citeva reprezintil audiente la Impiiratul, iar tlou sunt admirabilele mcdalioane ale lui Rudol1 Liebhardt, cu
busturile ml Horea i Closca.

D. P.
rdscoalei lui Hada. (Biblioteca Rerurn
Dr. OCTAVIAN BEU,
Transi:vaniae, XIV). Sibiu, 1944, 37 p.
In prefata lucrarii dl. Ben incepe prin a ne incredinta din.nou cit si-a
propus sit puna la dispozitia tuturor care se intereseazii de istoria noastri

nationalii documentele de ciipetenie ale riiscoalei. Grupfindu-le dupe anumite capitole bine fixate, riiscoala
ne asigurit d-sa
ia proportiuni marete, depIsind cadrul prea ingust de liana acum". Nu putem decat sii salutiim o alit de frumoasii hotirire si sii asteptiim ca aceasti mare promisiune
sit devinl realitate. DepIsirea caclrului prea ingust de pima' acum" implici
descoperiri importante de material documentar, total necunoscut pentru cercetiitorii dinsintea d-sale. Bibliografia e un bilant al cercetitrilor si rezultatelor de 'Anil acum si un indreptar pentru cercetitrile N iitoa re . Ea era
o
A.tim mai ales cei care am lucrat in acest doenenin
foarte urcesarii.
Bibliografia nu are pretentia de a fi complete. In conditiile actuale de
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
416
posiblitatea de a o mai revizui

Meru dl. Beu n'a mai avnt
ne spune
intregi, extrasele din publicatii ficindu-si-le in cea mai mare pat te in
hibliotecile din Viena i Budapesta. Lipseste astfel mai ales indicatia pagi-
nilor la chili, lipsi pe care insii dl. Beu promite sii o inliture la o viitoare
editie, child bibliotecile vor fi din nou la dispozitia cercetittorilor.
Tocmai pentruch ni se promite inch o editie, observatiile pot deveni
foarte utile.
Dar inainte de a ne ocupa de bibliografia insasi, trebue sii ne oprim putin la cele Cdteva observarii privitoare la literatura rdscoalei Iui Horia",
care o precedeazii. Trecem i aici peste unele consideratiuni i aprecieri personale, Ca cele despre confruntarea istoricii a lui Horea cu Impiratul Iosif II,
care a marcat inceputul unei epoce noi in istorie", sau ,,risunetul mondial
pe care 1-a avut riiscoala in lumea gfinditorilor", i altele, peste acest ahuz
de calificativele mondial", universal", etc., care sunt mat unlit efuziuni literare, deck judeciti istorice; trecem deasemeni i peste invinuirea eh de
mreaja legendelor care s'au %emit in jurul celor dotal personagii istorice .,nu
au putut sii se elihereze nici cei mai buni istorici ai riscoalei, contribuind
astfel i ei la o indepirtare de adevirul istoric", intrucht am mai vorbit despre aceasta in darea de seami precedentl. Din schita literaturii istorice a
ritscoalei retinem ca neutilizat ping acum numele lui G. A. Schuller, care
barb biografie a guvernatorului Samuil Brukenthal, rimash in manuscris,
neterminatii, se ocupi pe bazi de documente si de rfiscoala lui Horea, in
special de rolul baronului Bruckenthal in istoria ei.
De retinut sunt insii mai ales observatiile dlui Beu cu privire la insuficientele de care sufere literatura istorich de pink' acum a riiscoalei si
sfaturile, pe care le dl pentru cercethrile viitoare. Cercetirile trehue sii se
spre o mai documentatii cunoastere a intregei acspune d-sa
indrepte
tiuni a ltd Horea si tot asa si a rolului exact al celorlalti conducitori, insuficient studiate pinii in prezent. Pentru cunoasterea stirilor din Transilvania trebuese publicate documentele privind ehlltoriile Impiiratului, dupe
cum e nevoie si de o documentare mai precish asupra chlhtoriilor lui Horea
la Viena. Prezenta i activitatea capilor rhscoalei In timpul chlltoriilor Impiiratului prin Transilvania este de asemeni en totul neliimuritii. Nici voluminoasele dosare cu interogatoriile tfiranilor rfisculati nu au lost inch studiate, astfel cii actiunea maselor populare a rhmas deocomdati in asteptarea
cercetfirilor viitoare. $i a. m. d. Istoria riscoalei urmeazi de aceea sii fie
complet revizutii i push in lumina documentelor".... Numai cercetind
intreg materialul documentar se va pmea skim acest eveniment la locul, care
i se divine in istoria universall".
N'am putea avea, fireste, nimic de obiectionat idci impotriva continuacercethrile in jurtil unui eveniment istoric nu pot fi derii cercethrilor
i nici impotriva
clarate niciodatii incheiate sau documcntatia cpuizatii
revizuirii istoriei rascoalei - revizuirile stint totdeauna utile, iar cat progresul
www.dacoromanica.ro
416
DARI DE SEAMA
cercetirilor foarte necesare. Momentele ci problemele indicate intr.adel dr nu

stint pe deplin limurite ci mai stint ci allele care mai*.au nevoie ile lainutiri.
dupi cum, de sigur, i actiunea maselor populare e bine sii fie mai amplu prezentati,
aceasta e dour tocmai evenimentul istoric insuci, care trebue pus
pc primul plan. Mai mult, credem ci a sosit timpul ca documentatia, piesele
principale cel putin, si fie stranse la un loc i publicate inteun corpus, la
indemina tuturor cercetiltorilor. Dar istoria riscoalei sii fie pusi in lumina
documentelor"? Duca am inteles bine: istoricii de liana acum sii uu fi lucrat pe !nazi de documente? $i noi care credeam dimpotrivii, ca riscoala liii
Horea azi e unul din cele mai bine cunoscute, cele mai documentat cunoscute
evenimente ale istoriei noastre. Documentatia rfiscoalei, spre fericirea cer-
cetitoridui, se tali dour in cea mai mare parte stransii in colectii speciale,
pe rare istoriografia le cunoacte de mult. 0 lista lungii de documente din
colectiile principale o gasim chiar in prima prezentare istoricii a riscoalei,
a lui D. Teleki. Iar luerfirile lui Szildgvi i Densutiann sunt atat de larg ci
conctiincios documentate, incat i azi, dupii 60 70 de ani, trelme sii o marturisim, toti cercetatorii ne alimentam din ele. Au cunoscut ei intrebuintat
din plin
interogatoriile tiiranilor din colectiile
ci
arhivele principale;
Densucianu singur copiase din ele vreo 60 in iutregime. Se intelege, lucriirile lor, generale, nu puteau imbratica toate amanuntele, retinusera insa esentialul. Tot ce a vcnit pe urma au lost mai limit amplificari, precizari de
detaliu, material de obiceiu de ordin seeundar, [aril puterea de a devia liniile
mari ale istoriei riiscoalei, trase de ei.
Treciind la bibliografia insaci, trebue sit o recunoactem, sarcina pe care
ci-a luat-o dl. Ben, no e tocmai ucoarii. Asupra riscoalei s'a scris mult,
mai bine zis an scris multi, si istorici i neistorici. Ea n'a limas numii un
eveniment istoric, in seama cercetatorulni istoric, ci a mai devenit i tenni
politica ci litetara, un domenin al tuturora. Cercetarile istorice bunt secondate fiirii ineetare de diletantisin, incompetenta. Literatura riscoalei astfel
e foarte variatii, foarte inegala ci mai ales foarte imprictiata; o gsecti in
i materialul ei documentar tiparit. Bicele mai felurite pnblicatii. Tot a
bliografia acestei productii a deNenit astfel foarte necesarii. Fara o bibliografie azi chiar ci cercetatorul orientat risca sa ignorere material documental.,
cercetiri, judecati, pe cure ar fi trebuit sii le puna la contributie, sit* Neil descoperiri, pe care le-an mai Client 5i altii, du/ill cum riga sil nu facii in cercetirile sale opera deplin ctiintifica.
Numai c o bibliografie a riiscoalei lui Horea ne-o inchipuim ea Insi o
opera ctiintificii, San care cel putin si respecte intocmai regulele elementare
impose de stadiul actual al hibliografiei: s reproducii precis numele autorului, titliml complet (titlurile in limbi mai putin uzi tate traduse ci in romanecte), editia, locul aparitiei, editura, an, format, pagini. Dacii lucrarea e
inteo publicatie coleetivii sau periodica, datele bibliografice ale acestora,
paginile in care se cuprinde. Dacii subiectul e tratat numai inteo parte a
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
unei lucriti, capitolele, paginile. Intr'o
917
bibliografie e bine si figureee
pi
recensiile, bine inteles cele care exprimi judeciti competente eau contribne
cu ceva la ducerea mai departe a cercetirilor. La cirtile, publicatiile vechi
sau rare trebuesc date pi alte aminunte, trebue indicat chier pi locul unde
se pot gisi. Mode le de bibliografie azi avem destule.
In bibliografia riscoalei partea cea mai grea e, firette, stringerea materialului. Cum acesta e atilt de impriptiat, trebuesc risfoite nu numai bibliografii, cirti Ban cataloage de bilioteci, ci felurite publicatii, reviste, ziare
chiar. Vine apoi selectia materialului, operatie foarte necesari la un material
de valoare alit de inegali; nu tot ce s'a eerie meriti si fie retinut pentru
informarea cercetitorului. Selectia, iaripi, nu poate
Ba meargi prea departe,

arbitrari; lucruri in aparenti neinsemnate, la cercetiri de
aminunt pot fi foarte utile. 0 asemenea bibliografie prin urmare e bine si
cuprindi cit mai mult. Dar atunci in schimb ea trebue sil fie, dada nu critici, cel putiu analitici. Titlurile si fie insotite de scurte note indicind sau
ar risca si
fie
caracterizind cuprinsul, semnalind anexele, cligeiele, desenele, repertoriile
de documente. Aceste infortnatii complimentare Bunt necesare mai ales la

cirtile sau publicatiile mai putin accesibile.
Bibliografia d-lui Beu are doui merite: pe eel de a fi ficut prima incercare de a stringe la on loc un material bibliografic atilt de impriptiat,
reupind si ne prezinte drept rezultat frumosul numir de 274 titluri si pe

cel de a fi dat o serie de titluri noui, necunoscute cercetitorilor de pini
scum, mai ales titluri de cirti streine (germane), mirturii in primul rind
ale ecourilor riscoalei in striinitate. D-1 Beu a depus o stridanie 4i ne-a
ficut un serviciu, pentru care toti care activim in acest domeniu trebue si-i
fim recunoscitori.
In schimb pi neajunsurile lucririi aunt multe, prea multe; unele de

inteles, altele mai putin de inteles. Le semnalim doar in linii marl, atit cit
ne ingidue cadrele unei diri de seami:
La subimpirtirea repertoriului bibliografic pe limbi se putea renunta,
era suficienti o distinctie intre literature istorici pi literature propriu zisi.
Titlurile subdiviziunilor insile: Literature romini, Literature germani, magbiari, francezi, etc., corect formulate ar fi fost: Literatura in limba romini,
in limbs germani, etc. Ti se pare curios si gisesti sub titlul Literature germani" de pildi nume de autori ca: Ben, Dobosi, Hunfalvy, Lupe, ... Facern
aceste mici obiectiuni de forrni in treacit numai, cici neajunsurile mari ale
bibliografiei Bunt altele.,
Inainte de toate Bunt foarte multe lipsurile. Pini la un punct lipsurile

aunt explicabile, urmirirea sistematici a publicatillor e o sarcini prea mare,
e mai greu de explicat Epee de titluri care se gisesc In bibliografiila la indemini. N'avem de gind si dim aici un repertoriu .1 lipsurilor, pentro 'imitate ar trebui si facem noi 'Moline cereetiri sistentatice, semnalim numai, en
indicatii -sumera, pe cele care le observim la lecture titlurilor dila eunoltinte
27
www.dacoromanica.ro
118
DAM DE SEAMA
personale Sall din risfoirea bibliografiilor, ea o complctare provizorie pentru

uzul calor care utilizeaza bibliografia de f atii, respect-and ordinea ei ;aerial:
M. Auner, Participarea lui Salis la rdscoa:a raranilor din Ardeal. Revista
1storicd, XXIII (1937), p. 13-15.
Comentariile lui Baritiu la lucrlrile lui
Teleki si Sziltigyi din Transilvania, 1869, p. 291-293 si 1871, p. 281 282.
E. Bernea, Cartea cdpitanOor, are si un capitol Horea.
Julius Bielz, Chipurile lui Horea, Closca si Crisan, allate in Muzeul Brukenthal. In Prietenie $i
I. Boros mai are un articol: Revolutia lui
lupta, Martie 1944, p. 15 16.
Em. Bucuta,Horia. In TranHoria in comitatul Cara$. Transilvania, 1922.
Ce s'a
savania, an. 73 (1942), p. 819 825. (Aidi sau la lucririle literare).
inttitnplat dupii revolutia lui Horia? Viata Ilustrata, II (1935), nr. 8-9, p.
17. Al. Cioriineseu, Documente privitoare la istoria Romdnilor, culese din
arhivele din Simancas. Bucuresti, 1940, p. 331-336.
Miron Constantinescu,
Cauzele rascoalei lui Horia. Incercare de sociologie istorica. Bucuresti, 1940.
Ascaniu Crisan, Horia ;i Closca, in ziarul Aradul, 3 Mai 1931.
Lucrarea
16
lui N. Finn mai are o versiune, Date noi referitoare la revolutia lui Horia,
1784-1785, culese din arhiva judetului Bihor. Oradea, 1937, 68 P.
Carol
Gollner, Existent(' si activitatea lui Salis. Vlenii-de-Munte, 1939, 7 p. Extras
din Revista Istorica, XXV (1939).
N. Iorga, Documentele familiei Calamachi II, p. 513 14, in care se aflai raportul ambasadorului austriac despre o
pretinsi solie a lui Horea la Domnul Moldovei. La N. Iorga trebuia s figureze si noua Istorie a Romanilor, mai curfind dc sigur deeSt 1st. Romdnilor
prin calgtori.
Al. Lapedatu, Activitatea istoricii a lui Nic. Denswianu
(1046 1911), Buc. 1912, 63 p., cu aprecieri asupra lucrlril acestoia.
I.
Lupas, Patru rapoarte oficiala privitoare la situatiunea regiunii miniere in
timpul rascoalei taranilor din Transilvania la 1784. Bthe. 1936, 16 p.
I. Lupas, Rascoale:e tardneyi din Boemia si cele din Transilvania. brume! nou 1
(1931), nr. 144, p. 2 (Semnat: I. P. V.).
St. Metes, Un portret nou al lui
!Ionia Si Clo5ea. Revista Arhivelor I (1924), p. 140 141. Mai are un articol
Iosif Moldovan, Redespre faima riscoalei lui Horea in ziarul Universul.
volzitia Jui Horia, Closca ni Crisan. Arad, 1934.
Iuliit Moldovan, Circulara
Episcopului Ghedeon Nichitici din timpul revolutici lui Horia, Clone: Si CriIoan Monorai, Scurta
fan. Telegraful Roman, 1925, nr. 52-53, p. 3-4.
cunostintii a lucrurilor Dachiei. Cdteva fragmente precedate de un studiu introductiv, de Ed. I. Givfinescu. Buc. 1939. An. Ac. Rom., Mem. Sect. Ist., SeArticolele lui Vasile Munteanu din Adevarul
ria III, Tom. XXI, Mem. 16.
Literar i Viata Romdneascii.
Ion B. Muresianu, Un veac si jumiltate dela
tragicul slarsit al martirilor Horia, Ciogca i Crisan, conducatorii marei mimeld de desrobire sociald i nationalii. Note istorice. Timitoara, 1935, 32 p.
George Potra, Un tablou necunoscut al lui Horia. Almanahul Curentul",
I. V. Rusu, Scurta descriere a revolutiei lui Horra
1944, p. 51 52.
Closc'a d'in 1784. Rev. Transilvania V (1872), p. 5-7, 13 15, 25-27, 37-40,
Mihai Sitnzianu, Revolutia lui Horia in rapoartele ambasa49 51, 61-65.
www.dacoromanica.ro
DAR1 DE SEAMA
419
dorilor regelui Sardiniei. In amintirea lui Constantin Giurescu la doudzed

cinci de ani dela moartea lui (1875-1918). Buc. 1944, p. 473-481.
Coriolan Suciu, Blajul i revoluria lui Horia. Rev. Cultura Cresting XVII (1937),
p. 352-362.
Iosif Sterca $iulutiu, Memorii.
Gh. Tulbure, Revoluria lui
Horia i portretul lui. Dupd un nou document istoric. Societatea de Maine.
1931, p. 151.
Gh. Vinulescu, Contribufii la colonizdrile din Banat. Anuarul
Institutului de Istorie Nafionalii VI (1931 1935), p. 542 550.
Axentie
Biletchi-Oprisanu, Horia, C:osca i Crisan, piesi istorica-nationala in 3 acte,
In Junimea Literard, Cernauti.
FriincuCandrea, Romdnii din Muniii Almseni. Buc. 1888.
Romanul lui I. C. Dragescu mai are o editie sub titlul
Martina Libertdfii. R. Siirat, 1884, iar volumul lui de versuri, in care se gazeste i sin Imnut lui Horea, a aparut sub numele Horea Brutu Catone, Amor
si Patria. Turin, 1869.
Onisifor Ghibu, Contriburii la istoria poeziei noasire popteare si culte. Buc. 1934. An. Ac. Rom., Mem. Sect. Lit., Seria III,
Tom. VII.
Victor Morariu, Horia", tragedie de Ghifd Pop fi "Wilhelm
Iosif Naghiu, 0 poezie
Tell" de Schiller. In Codrul Cosminului IX (1935).
A. Veress, Ciintece
despre Horia. Pagini Lterare IX (1943), p. 251-253.
istorice vechi unguresti despre Ronuini. Buc. 1925, 40 p. An. Ac. Rom., Mem.
Sect. Lit., Seria III, Tom. III, Mem. 1.
K. Giillner, Die sterreichische Auswanderung neck Russland. Buc. 1938, 44 p.. Extr. din Melange d'historie geAutobiografia lui Mihail Conrad de Heydendorf, nonerate II. Cluj, 1938.
tarul din Medias, care insotise pe imparatul Iosif II in cilitoria sa din 1783
prin Transilvania, publicati in Archiv des Vereines I. sieb. Landeskunde.
Boria Insurrection in Siebenbiirgen, citatil de N. Densusianu, Rev. lui florid,
p 11.
Herrn Jenne's Reisen nach St. Petersburg ... Pest 1788, P. 225-227.
Kurzgelasste Lebens- und Regierungsgeschichte Josephs des II. din Calendarul pe 1791 al lui Martin Hochmeister, cel incriminat de Dieta ardeleana
I. Lupas, Kaiser Josef II. und der Bauernauf stand in Siebenbiirdin 1791.
,gen a mai apirut si in Beitriige zur Geschichte Siebenbargens. Sibiu 1943, p.
0.
246-268, si in Zur Geschichte der Rumdnen, Sibiu 1943, p. 428-450
Netoliczka, Ein siebenburger Sachse von 75 Jahren fiber das romdnische Volk.
Cultura 1924, p. 97-98. (Despre Josef Marlin, nu Martin, cum e dat la biblioZuverldszig
grafie in titlul rominesc al articolului, sub care n'a aparut).
ste und vo:Istiindigste Erzhlung des Aufruhrs der Wallachen in Sieben/JrInformatiile lui Gustav Brabbee despre lega;
gen ... S. 1. 1785, 34 p.
turile lui Horea cu francmasoneria se giisesc i in revista Hazeink 1888.
Dewitt Ezer-ht-szdz kilentzvenben... 27 P. (V. Densusianu, Rev. lui Horia,
p. 13).
Czvek Istvan, II-dik Jdzsel csciszgri elete es tettei. Pest 1816.
In publicatia nouil Erdly rksge VIII, p. 136 183, aunt reproduse textcle
unei scrisori a lui Kis Andras i Domokos Ferenc, povestirea luptei dela
Stephanus
Deva -de Bajesdi Vitu Sindor si amintirile Barbarei Giitffy.
Katona, Historia critica regunt Hungariae.. Pestini et Budae 1778 1817, vol.
KvIri Lszl, Erdely trtenelme. Cluj 1859
XL, p. 406-411, 431-435.
www.dacoromanica.ro
420
DARI DE SEAMA
Dacii in bibliografie a intrat Marczali Henrick, Erdely trtnete, atunci trebuiau si intre i alte istorii generale ale Transilvaniei, ale
lui Sailigyi S., Jancs Benedek, Stefan Pascu i poate qi altele, chiar istoriile
1866, vol. NI.
mari ungare ale acestei epoci.

K. Papp Mikls, A Beira ltizadds trtenethez. Trtneti Lapok. Cluj 1875, p. 186-187, 205-207, 217-219, 235-237.
Daci figureazi Eckhardt Ferencz sau Szab Dezs, Maria Terezia s a parasztok, ar trebui sii figureze i lucrarea mare a acestuia A magyarorszdgi
urbrrendezs trtnete Mciria Terzia kordban I, Bpest 1933, precum i alte
lucriri din domeniul istoriei tirinesti din acest timp, cum sunt ale lui Berlina Jend aau Ember Gyz de pildi. Nu privesc direct riscoala, der pot fi
istructive pentru intdegerea cauzelor ei. De numele lui Sziligyi Ferenc,
autorul monografiei maghiere a riscoalei, se leagii si alte titluri. In ziarul lui
lion s Kill lld din 1841 e un articol Hora-vildg. Alt titlu e A Ildra-viltig.
Budin 1865, 22+4 p. Critics pe care o ficuse lui Teleki in ziarul Siirgany
a fost reprodusii si in romineste in Concordia, nr. 8-10 din 1865. Capitole
din lucrarea sa a dat i inainte de aparitia ei, in Budapesti Szemle, 1866-63,
dupi ce o prezentase in doui comuniciri mari la Academia maghiari In
1865-66. Recensia lui Pau ler asupra lucririi dela 1871 a lui Sziligyi qi alte
recensii asupra lucririi i comunicirilor lui ficute mai inainte. $i lucrarea
lui f i a lui Teleki au lost traduse si in romineqte, de Papiu-Ilarianu, qi se
pistreazi amindoui in manuscris la Academia Romani.
Villas Antal,
Nemzeti encyclopaedia ... Pest 1848, p. 744-45.
Versurile lui BIoni
Samuel, publicate in Hazdnk III (1885), p. 425-441 qi in A hunyadmegyei
tbrtnelmi s rgeszeti tdrsulat vlsonyve 1907, p. 93-124. Revistele unguretti vor trebui i ele hibliografiate sistematic.
Correspondence politique et
anecdotique sur les Allaires de l'Europe, Tom III, 1789 (citat de Densusiann,
Rev. lui Horia, p. 21.
De Gerando, La Transylvanie et ses habitants. Edi.
lia II, Paris 1850, vol. I, p. 348-49 (Editia I, 1845).
Prcis de l'origine,
des progris et des suites de hs rebellion suscite en TransKvanie ... S. I.
1785, 7 p. $i altele. La o bibliografiere sistematici suntem siguri ci lipsurile
vor spori considerabil.

Unele titluri din bibliografie ca: Mike, Az Oltibokr0 eau A Horavileigrdl,
care nu e a lui Mike ci a lui Ios. Keminy, aunt de manuscrise sau de colectii
de documente. In acest caz puteau si figureze in bibliografie qi alte menuwise, ca a lui Alecsandru $terca $iulutiu sau AL Papiu-Darianu. Putean si
figureze de-asemni, qi era foarte bine si figureze, colectiile de documente din
biblioteci sou institutii publice, care stint deschise pentru cercetiri Intoemai
ca niqte puhlicatii in exemplar unic.
Liisiim la o parte ehestinnea ce titluri ar trebui ecizute din biMiografie, ca inutile sou nesemnificative
pentru seeasta e nevoie de un control
i trecem la al &ilea mare neajuns al ci, poste ei mai mare
mai aminunlit
decit primul: felul.cum au fost bibliografiate lueririle preeente in repertoriu.
Aceasta s'a facet fiiri respeetarea regulelor eelor mai elementare .ale .biblio-
www.dacoromanica.ro
DARI DE MAMA
421
grafiei. Titluri incomplete, inexacte, Uri indicatii bibliografice suficiente.
Nu se indici aproape niciodati daci fac parte din publicatii colective, daci
aunt extrase, nu se indici editiile. Lipsesc cind locul aparitiei, cind anul,
cind amindoui. Lipsesc apoi aproape peste tot paginile publicatiilor, la care
e tratat subiectul care ne intereseazii. Ca si nu mai vorbim de lipsa altor
indicatii. Ni se di astfel o aerie intreagi de titluri generale, mai ales streine,
care in acest chip bibliografiate, cercetitorului, in multe eazuri, Ii creiazi
mai curind dificultiti, decit Ii fac servicii. Nu mi gindesc numai la timpul
pierdut cu ciutarea i risfoirea unei publicatii pe care o gisesti, ci la celelalte, pe care trebue si le urmiresti multi vreme, ca si constati la efirsit ci
nu cuprind nimic important, sau la cele pe care n'ai posibilitatea si le eonsulti cand iti trebue sau niciodati. Citeva indicatii sumare te-ar scuti de
mate pierderi de timp fi alergiri inutile. Publicatiile streine mai ales, scrise
la distante marl de teatrul riscoalei, cele mai adesea nu fac altceva decit
se copiazi d riscopiazi unele pe altele, au foarte des acelati izvor; o simpli
indicatie ti-ar lua grija ci, prin imposibilitatea in eare te afli de a ajunge
la o publicatie sau la o carte al cirei cuprins nu-I cunoti, ai riscat si nu fii
pe deplin informat in subiectul pe care II urmiresti.
0 curiozitate a bibliografiei e ci de obiceiu nu di autorul i titlul sub
care a apirut studiul sau materialul documentar Inteo publicatie colectivi
tau periodic, ci numai titlul acestora. In repertoriul d-lui Beu se pot citi tiJ
Familia.
tluri bibliografice ea acestea: Concordia, anul 1865. Nr. 8, 9, 10.
Pasta 1866. Nr. 2.
Foaie pentru minte, inimi si literaturi, anii 1862-1863.
Papiu A. Ilarian: Tezaurul de monumente istorice. Bucuresti 1864. vol.
Trausilvania: Sibiu 1869, p. 293, si 1882, p. 32.
Archiv far SiebenIII.
Karpathen.
birgische Landeskunde. 1903, si Neue Folge Bd. 23, 25, 31.
Sibiu 1908. Gohl Odin: Numizmatikai Kzliny. Budapesta 1908. p. 116-7.
Monumenta Hungariae Historica. 1906. $i allele.
Hazink, 1884, 1885, 1887.
(Am pistrat intentional si greqelile i punctuatia!). Se'ntelege twin aceasta
lipsesc o alti eerie de nume de autori i titluri, care se ascund sub aceste
indicatii sumare.
Curiozititile aunt destul de frecvente Ili in celelalte titluri bibliografice.
De pildi la nr. curent 97 citesti Dan Pavel: Urcan Bitrinul. Nuveli. Bucuresti 1939. Urcan Bdtrdnul e titlul unui voltam de nuvele in care subiect din
riscoali are una singuri, intitulata lobagii. San Eminescu Mihail: Horia.
Poezii postume. Iasi 1908. Ca si cind volumul de poezii a lui Eminescu s'ar
Tntitula Horia si nu numai una singuri. La 199 citim Marlin I.: Horra. Ro.
man. Arch. Sieb. Landeskunde 1894. In volumul indicat al revistei nu gisim
romanul, ci studiul lui Oskar Wittstock, Jose! Marlin. Ein Beitrag zur siichsischen Litteraturgesehichte der vierziger Jahre. Romanul nici n's fost publicat
Inca; se afli si azi in manuscris, sub titlul Horra. Kriegs- und Friedensbilder
aus dem Va!ksleben der Romiinen oder Wallachen in Siebenbiirgen, la Muzeul
Brukenthal din Sibiu. El a apirut numai inteo prelucrare a lui Karl.Bkibtreu,
www.dacoromanica.ro
422
DAM DE SEAMA
Lin Freiheitskampl in Siebenbiirgen. Kulturhistorischer Roman. Acesta In

schimb nu figureaz In bibliografie. Heti in catalogul expozitiei dela Academia Romini, intocmit tot de d-I Beu, ii gisim trecut.
Pentru insuficientele lucrini sale
am vitzut
d-1 Beu invoci scuza
cii si-a intocmit-o dupti notele Nate in cea mai mare parte in bibliotecile din
Viena si Budapesta i 88 azi i-a fost imposibilit revizuirea sau intregirea.
Scuza poate fi invocati, dar pentru publicatiile care se gitsesc numai acolo,
pentru cele care se gisesc in bibliotecile din ;aril sau din loc. Cirtile,
sm
publicatiile se &man in cca mai mare parte si la noi, in bibliotecile mari
ale Academiei Romine, Brukenthal, Astra, Biblioteca Universitfitii si in altele.
Mai mult, o buni parte din ele se gitsesc bibliografiate, de Sziligyi, Densutianu, Criciun, Veress si de alte bihriografii, cu toate datele lor. Sii fi lost
extrase railcar de-acolo eau cel putin si se fi ficut trimiteri la ele.
Trehne sii mai adiuglim tut cuvint i despre greselile de transcriere,
punctuatie, care sunt ianAi prea multe. Le intiimpini la fiecare pas. Greseli la
rume, inversiri (in onlinea alfabeticii Jancso Benedek e bibliografiat la Benedek, Jakab Elek la Elek, Gottlieb Hermann la Gottlieb, Glisler in loc de
Geis ler, Wekherlin i Weckherlin in loc de Wekhrlin, etc.), greseli in titluri,
greseli la indicarea locului aparitiei, anului, paginilor
Lucrarea astfel nu
poate fi intrebuintati firi control.
Stringerea la un loc a unui material hibliografic atilt de insemnat, o
repetiim, are fAri indoiali o mare utilitate pentru orice cercetitor in acest
domenin. Sub raport tehnic insi repertorul are mai mult caracterul unei
schite provizorii, a unor indicatii pentru intocmirea unei bibliografii, deck a
unei bibliografii propriu zise. In tot cazul pentru o noui editie, pe care d-1
Beu ne-o promite, ea va trebui complet reficuti. Sperim ca a doua oari si
nu mai apari in aceasti formii, sub raport stiintific inadmisibilii.
D. P.
MIHAI SANZIANU, Revolutia lui Horia in rapoartele ambasadorilor

regelui Sardiniei. Bucuresti, 1944, 9 p. (Extras din volumul omagial C. Ginrescu).
In timpul din urmi cercetirile din jurul riscoalei lui Horea ne-au imbogitit cunostintele mai ales en documentatie din striinitate. $tiri se giseso
multe si in ziarele si in arhivele streine. Ziarele colporteazi vestile i ne dau
misura ecoului riscoalei in streinitate, iar in arhive se gisesc de obiceiu rapoartele ambasadorilor de pe lAngii curtea din Viena care, (lea in general
sunt mai riu informate asupra riscoalei insasi, ne dau in schimb relatii asupea raporturilor in care era pusi ea cu stirile politice din liuntrul sau dinafara imperiului. Contributiile din aceasti lature stint acum mai multe. Pe
lingA cele din publicatiile amintite ale d-lui Ben, d-nii Auner i Ginner ne-au
dat material nou din sursi vienezi, $t. Paten din ziare italiene si din arhiva
Vaticanului, AL Ciorinescu di citeva stiri chiar din arhivele Castiliei. Nicolae Bileescu ficuse extrase din ziarele franceze si belgiene. Mai sunt en-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
428
noscute acum i o aerie apreciabila de broouri ci stampe care an circulat in

streinatate.
DI Sanzianu ne da informatii gfisite in arhivele italiene din Torino. Ele

stint extrase din rapoartele ambasadorilor regatulni Sardiniei dela curtea miperial, adresate ministrului Hauteville. Interesul lor e mai redus, textele
dau numai infortnatii sumare, culese din atmosfera dela curte. Sumare pentructi evenimentul nici nu era de natura sa intereseze politic Boa de mult regatul Sardiniei. Rapoartele aunt doer ecoul miocarii oi al masurilor Inate la
Viena pentru stfivilirea ei. Ele nu cuprind lucruri deosebite i nici nu area
vreo intelegere deosebita 'feta de riscoalii. Tiiranii rfisculati nu stint deck
bande de briganzi care comit orori nemaiauzite, ard, pradii, i nimic mai mult.
Atitudinea din rapoarte nu se ridica prin nimic de-asupra nivelului comun al
ederilor lumii inconjuratoare.
Comentariile de care sunt insotite extrasele stint de putina utilitate; ele
stint facute cu o cunoctinta insuficienta a istoriei riiscoalei. Dintr'o prezentare
otiintifica puteau sa lipseasca, farit vreo pierdere, oi apropourile literare; mai
ales cele de incheiere. Retinem in schimb textele, care stint o contributie rea.
la la cunoaoterea urmelor pe care le-a Float ritscoala in strainitate.
D. P.
ION CONST. CHITIMIA, Cronica :ui Stefan cel Mare. Versiunea germane': a Pui, Schaedel. Bucureoti, Casa Scoalelor, 1942, 72 p. (23 planoe).
Aceaata importanta cronica germana, cuprinzind povestirea evenimen-
telor dela 1457-1499. apare ca numarul 3 din colectitmea initiata de regretatul N. Cartojan cu titlul: Texte de literaturii veche ronifineascii". Textill german, descoperit de cereetiitorul polon la 1911 in Bayerische Staatsbihliothek din Mnchen, este insotit oi de traducere romfineasca oi de 23 planoe
in facsimil.
In studinl introductiv examinind editorul feluritele opinii formulate cu
privire la autorul acestei cronici, ajunge la concluzia ca nici una din ele nu
ar avea destula putere de resistenta in fate unui examen critic serupulos.
E sigur insii cii autorul a trait oi aerie chiar in curtea Itti Stefan, de nude
originalul slavon sau chiar o versiune latinii intriind in mina unui polon,
acesta a completat textul original en cateva adaosuri, (acute chiar in anul
1499. In aceasta forma ajungand in hiblioteea umanistului german Hartmann Schaedel (1440-1514), el Batt vre-unul din secretarii lui a facia traducerea germanii, descoperita de Gorka. La p. 26-27 editorul tine sa-si incheie argumentarea cu O chestiune de amilnunt: In 1485 $tefan cel Mare
depusese juramantul de credinta la Colomea fatii de Polonia. Nadajdu-i-se
ajutor efectiv pentru recucerirea Chiliei ci Cetatii Albe, ceeace nu s'a intimplat. Din contra, in 1489 Polonii ajung la o intelegere cu Turcii. $tefan
inehina ci tare Tureilor prin 1490 1491, pentru orice eventualitate. Era nu-
mai un act diplomatic de prevedere. Chiar dupi ciocnirea singeroasii din
www.dacoromanica.ro
424
DARI DE SEAMA
1497, $tefan nu 'a aliturat eonvins Turcilor. Nu pierduse inca nadejdea

unei cruciade contra Musulmanilor. $i lucrul acesta merge atit de departe,
Meat in 1499 incearca o impaciuire sincera cu Po Ionia Q i Lituania. Dar se
pare ca Voevodul a mere din desamagire 5n desamagire oi, pe drept sau pe
nedrept, i-a crezut pe Poloni lati, pierzandu-oi increderea in ei. In 1503 ii
acuzii in cuvinte intelepte, ca nu se tin de cuvint i delegatia for n'a sosit
la locul stabilit, alaturi de cea ungara, pentru inceperea negocierilor cu privire la chestiunile in litigiu. Polonii, spune el, ma iau drept copil. De cateva
ori au cazut de acord cu mine oi tottigi nu pot sa ajung la un rezultat cu ei.
Daca reprezentantii Regatului polon oi ai celui ungar ar fi venit in acest loc
oi pe mine, amenintat chiar de boalii, nu m'ar fi gasit aci, ce-ar fi zis despre
asta?" In vorba liniotitii se framanta revolts Domnului, care se consideri inoelat In credinte".
La transcrierea textului german, relativ la lupta dela Baia din iarna

anului 1467, un cuvint prescurtat eta rt" Ii eonsidera editorul Ca pe un
etc." fiira nici un rost in fraza. Transcrie deci fraza ate: Wer dem < rt >
Stephen voyvoda seyn Grosser hoffgroff Ysaya getrew gewesen, und wer au
gerytten wu es im hefollen war, so were keyn fuss dar von Kummen" (p.
38 39). In traducere romaneascii: Dacii lui $tefan Voda i-ar fi fost credincios Isaia, marele sin vornic, i ar fi alergat acolo, uncle i se poruncise,
atnnci n'ar fi scapat teaffir nici un picior de Ungur".
Dupa cum rezulta din forma prescurtarii, reprodusii in facsimil la plan-
sa a V-a, ar fi mai admisibila o descifrare a cuvintulu dort deck a lui etc.

$i atunci inceputul frazei ar trebui transcris: Wer dem dort Stephen voyvoda seyn grosser hoffgroff Ysaya getrew gewesen = Daci acolo i-ar fi
fost lui Stefan Voda credincios marele eau vornic Isaia"... Cronies este tipiirita cu ingrijire deosebitii in conditiuni tehnice, cari fac cinste i D-lui
Chitimia oi editurii Casei $coalelor.
I. L.
MIHAIL POPESCU, Orase
Scoalelor, 1934, in-40, 45 p.
ceta4i din Transilvania. Bucureoti, Casa
Autorul strata in Introducere ca dupace publicase in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice" (nr. 49) sub titlul Atoriri austriace in Oltenia" vederi generale oi proiecte de intarire dupa un Album in colori, pas-
trat in Arhiva de Wizboi dn Viena, dupi originalele din aceeagi Arhiva reproduce desenele elaborate inainte de 1735 de eatre ingineri topografi austriaci ale urmatoarelor orate oi cetati transilvane: Alba-Iulia, Bistrita, Bragov, Cluj, Fagarat, Gherla, Hunedoara, Medial, Odotheiu, Rupea-Cohalm, SeLet, Sibiu, Sighitoara, Targu-Mureo. Clioeele ar fi fost de dorit sa fi fost
reproduse pe cite o pagina intreaga Q i pe hirtie ceva mai buna, Ca si poata
fi cercetate i amanuntele adeseori destul de importante. Notitele istorice,
adaose la fieeare dioeu, scot la ivealii momente din trecntul oraoului infa-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
425
tisat plastic. Pe alocuri ele aunt cam sumare i susceptibile de numeroase
indreptiri sau intregiri.

TEODOR BODOGAE, Despre cunovirtrele teologice ale preofilor romdni
de acum 200 de ani. Semnificatia unui manuscris. Sibiu, 1944, LXX + 66 p,
Manuscrisul gisit de par. Emilian Cioran in biblioteca-muzeu a f amiliei Popovici Barcianu din Risinari, o copie din 1765 a originalului databil
dintre anii 1750-1755, oferi editorului prilej si faci un studiu introductiv,
in care, pe lingi descrierea manuscrisului, Ii precizeazi cu aproximatiune
data si locul (inteo ministire de pe valea Oltului : Hurez, Bistrita, Rimnic
sau Cozia). Incercind si descopere si autorul acestei lucriri polemice indreptate contra tipiriturii blijene Floarea Adevdrului", editorul 11 cauti
in preajma lui Grigorie Socoteanu, fost dascil la scoala ministireasci din
Cozia, unde printre ucenicii sii apare i Iacob, fiul preotului Man din Risinari, in case ciruia, in timpul unei rizmerite (1739) Grigorie se odihnise
vre-o jumitate de an". Acest Grigorie ajuns apoi episcop al Rimnicului
(1749-1760 si mai tirziu chiar mitropolit al Ungrovlahiei (lulieOctomxrie 1770) a dat frimintirilor religioase din vrernea sa deosehiti atentiune
hirotonind preoti- pentru satele din sudul Transilvaniei si imbirbitindu-i si
reziste ispitelor de instriinare, cum eerie intr'o frumoasi pastorali trimisi

din Rimnie (1761) bunilor crestini i adevirati fii ai Sf. Biserici a Risiritului, vecini Ardeleni". Pastorale incepe eu doui versuri cari seamini uisuitor en ale mitropolitulni Varlaam al Moldovei din Cazania dela 1643:
Multe feluri de furtuni ridici vintul pe mare
$i mai mult gindul ereticului, in riticirea ce are" ,

pentru a continua si arate cum au procedat pierzitorii de suflet dinteacea
parte de loc, la Ardeal : Vlidicii Atanasie, Ion Patochie si Aron", care
acesta din unni
cum s'a asezat in scaun, ..a inceput a scoate popii
si norodul in biserici si a le spume didafii, cuvinte de mingiiere si alte
multe pentru Unatie. $i cu acele didafii pre multi au amigit din cei prosti,
apoi vizind ci nu poate prinde pe toti cu acel fel de nivod, au inceput a
impleti altul intealt chip: adeci an tipirit cirti pline de neadevir si gogleze. $i vizind, ci nici cu acestea nu poate si vineze pe toti, au supirat
pe Criiasa, si trimiti ostaei cu arme, si tae pe crestini Q 1 si le spargi bisericile . Astfel o mare iarnii a sosit Sfintei Biserici a Risiritului, ciei cei
cari pentru domnia si cinstea omeneasci s'au depirtat de adevir, vreau
ii cliteasci 5i pe voi din legea strimoseasci. Ci voi stati in dreapta credinti pini la virsarea singelui si si nu vi amestecati cu cei cad au cilcat
Pravda si an stricat hotarul sfintelor soboare . Uniatii au strimutat legea
t$i au uitat de Dumnezen
i cred numai in Unatie, dar voi si ntt credeti, nici
Sf. Unatie si nu-i ziceti, ci si-i ziceti stricicioasi de suflet ... Cii se mirk'
Aceasti pastorali fu*1 Turdi. can an auzit de prigoanele din Ardeal"
www.dacoromanica.ro
426
DARLDE SEAMA
sese publicati de asesorul consistorial Matei Voileanu in Telegraful Roman

din Sibiu (1898 nrii 32 34).
Asemanarea citorva expresiuni din cuprinsul ei cu cele din textul manuscrisului indreptiitesc concluziunea cii replica la tipiriturile blajene nu
se putea scrie altundeva mai bine decit ori la Ramnic ori in vre-o ministire din jur i cii autorul ei trebue si fi fost vre-un calugiir din apropierea
episcopului Grigorie".
Publicarea acestui manuscris polemic, di editorului prilej si fac o interesanti eerie de constatiri en privire la cunostintele teologice ale preotilor romini de pe la jumrttatea veacului XVIII, ajungand la concluzia ca ek
nu eran cu nimic mai prejos decit ale celorlalti preoti i predicatori de pe
dupii cum spune -un istoric (Fr. Krones,
%remea aceca din Ungaria, cirora
Ungarn, p. 42)
nu le puteai pretinde mai mult deciit popilor valahi: a citi
si a aerie. CA aceasti cultural teologici iesia mai mult din cfirtile de ritual, e
adevarat, dar sii tru se uite, ei in stihurile i ciintirile acestor cArti se cuprind formulari dogmatice din cele mai adinci i ci preotimea romAnA diu
clipa, in care a ajuns si le inteleagii pe limba ei, le-a adneit i chiar prelungit in viati in chipul cel mai frumos en putinti. Dovada ne-o di si lucrarea de fati. Dar valoarea mss-ului creste si mai mult din punctul de
vedere al istoriei literare. Cele peste 20 de &Atli de ritual si vre-o 10 lucriri msse de teologie si filosofie religioasi, pe care le-a folosit autorul,
constitue o confruntare bibliografica, de miirimea careia nu cunoastem Oita
pc vremea aceea alta. Dacii ne gAndim, ci ea nu pornea dela modele existente rom.-catolice ca Floarea Adevdrului", care de aceea i pistreazi un
caracter prea scolastic, prea de manual al misionarului, si cii autorul nostru
aerie liber, aducind problemele discutate in lumea spiritualitatii largi a poporului, eu limbajul, cu credintele si cronografele lui, intelegem si mai vault
afirmii i o
valoarea de document, pe care o primette mss-ul ... (care)
destul de frumoasi constiinta nationali romineasci, natural suh paviza credintei strilmosesti". Atunci, and afirma, ca s'ar fi asteptat ca altii din neam
strein ori vrajmasi de-ai nostri si ne hirfeasci, am fi inteles si am fi ribdat. Ci iati ca ne ocarise pre noi
RomAnii nostri, cei dinteo casi cu noi",
cari ne erau vecini i cunoscuti i cari dimpreuni cu noi se indulceau aceIciasi neperitoare mfinciri (se impirtaseau din acelas potir al neamului rominesc) si umblam cu un vind cu totii in aceea$ casil a lui Dumnezeu"
de buni searna ca autorul exprima, in chipul cel mai plastic si intr'o vreme
ciind la 'Mat inci nu putea fi vorba de asa ceva, constiinta unititii spirituale
rominesti" (p. LXVIII LXX).
Pentru calitatea stilului polemist al antorului necunoscut din veactd
XVIII, sunt concludente citeva randuri din Intdiul pontum la cdrticiea
coward: Vedem el i-ati pus nume si-i ziceti Floarea Adendrului". Dari
pentru ce i-ati pus acest nume? Cici noi cetind-o, n'am gisit adevar inteansa.
Si mai ziceti, ei ati ficut-o pentru pacea i dragostea de obste, dari noi
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
427
gisim inteinsa (numai) glceav i vrajbi, pre cum v'am aritat in predoslovie. $i vedem, ci ati insemnat intefinsa toate efirtile rominetti cite s'au
tipirit in tura aceasta si in Moldova si ati ciumelit (ciupit) din toate cite
un cuvint, care ati gindit ca vi ajuti voui. 0! de s'ar astupa gura ce risvritette Scripture! $i mai intiii deck altele scrieti pentru Unatie, cumcii este
(insat) laminate invitituri a Sfintilor Parinti. $i ziceti ci foarte rilu gresim noi, ci nu ne unim cu voi
$i iaris mi rog aritati-mi mai bine, ce miirturii aveti pentru aceasta. lege nouli, ce o ati izvodit acum?
cind yeti
.fi adevirati uniti cu Apusenii, trebue si nu postiti cele 4 posturi de peste

an sit Miercurile i Vinerile, ci si postiti Simbita ca Ovreii, dupi legea jido$i BA .faceti liturghia cu azimi nesfirati ... $i inci mai sunt 0
veaseii
altele pini la 72 din aceste deosebiri, ci pentru multimea vorhei le lisim.
$i tiind ata, attincea yeti fi uniti adevfirati, ilia cum sinteti acum, nici sintell cu RtisAritenii, nici cu Apusenii, nici calzi9 nici riici. Ci voi sinteti, pre
nici cald, nki rece, ci voiu si-I boritscu din gura
cum aerie la Apocalipsii:
mea" ci mai bine ticeti si vi cunoatteti riticirea ..."
Aliituri de valoroasa cronici rimati Pldngerea Mandstirii Silvastlui" i
descrierea polemici, publicati de Ghenadic Emiceanu in Biserica Ort.
Rom." (1883). Intrebdri i rdspunsuri pentru legea a 111-a, ce s'au izvodit,
adicii Unia din Tara Ardealului mss-ul, editat de d. prof. T. Bodogae cu
intreg aparatul critic necesar, constitue nfl valoros monument istoric-literar
al atit de shuciumatului suflet romilnesc-transilvan din veacul XVIII.
S. DRAGOMIR, Studii i documente privitoare la Revolutia Romdnilor
din Transilvania in anii 1848-49. Vol. II. Sibiu, 1944, XXII+602 p. (Aca-
demia Rominii).
Urarea ficuti cu ocaziunea prezentirii primnlui volum din aceasti colectie, ea d-I prof. S. Dragomir si poati duce la bun sfirsit planul de a tipiri ceie 6 volume din Studiile i documentele privitoare la anti] 1848 49
in Transilvania, in parte s'a si implinit, adfiugind stiintei romfinesti inci o
mindrie i numelui d-sale inci o recunostinti prin publicarea cella de al
480 de docudoilea volum. Volumul de fati, prin cuprinsul sin bogat
mente
i deosebit de important, contitue temelia pe care se poate clidi
istoria acelor ani sbuciumati. Cici daci in vol. I s'au publicat mai mult acte
externe, scoase din arhivele vieneze, in care se oglindeste mai ales atitudinea
si vederile Curtii, san aceea a diferitilor ei reprezentanti, in vol. de fati
se publicii mai ides acte interne: din corespondenta Comitetului National
Romin, a diferitilor prefecti, tribuni, administratori, a diferitilor ofiteri
imperiali din Transilvania, precum ai a unor imputerniciti ai guvernului re-
volutionar maghiar sau a unor ofiteri maghiari. Uncle acte externe ce se

gisesc in acest volum le completeazi foarte bine pe cele interne. Asa este
de pildii corespondenta tutor miniatri sail inalti demnitari dela Budapesta cu
www.dacoromanica.ro
42&
DARl DE SEAMA
o seamii de personalitiiti romine din Transilvania si mai ales cu Episcopul

Andrei Saguna.
In acest al doilea volum vid lumina zilei documente scoase din patru
fonduri: 1. Arhiva Academiei Romine, colec(ia Hodos-Papiu, dosarele 1058,
1059, 1060 si 1061; 2. Arhiva Asociatiunii Astra", Colectia Muzeului Unirii

din Alba-Iulia; 3. Arhiva Academiei Romine, colectia Csiiny proveniti dela
Palatul Cultural din Arad si 4. Arhiva Muzeului Ardelean din Cluj, colectiile contelui Mild) i Kvri. Din primul si din ultimul fond, documentele
au fost culese i publicate de d-I prof. S. Dragomir, iar din celelalte doui
de ciitre d-nii E. Hu lea si Dr. L. Nichi.
Pentru a putea pretui @i mai mult aceste comori in care se pistreazi
faptele glorioase ale trecutului, nu va fi de prisos inflitisarea pe scurt a pe-
ripetiilor prin care au trecut aceste documente, numai un miracol ficiud

si ajungii pan./ la noi. Cele din colectia Papiu-Hodos de pildli, dupii ce an
font adunate de citre cei doi tineri entuziasti cu scopul de a le folosi la
intocmirea istoriei anilor 1848-491) au ajuns la Viena unde se gisea PapiuIlarian la studii, -apoi in Moldova, la Iasi, unde au fost duse de acela@i2),
apoi la Academia Romani din Bucure@ti donate de Nerva Hodos, fiul lui
Iosif Hodo@ la care vor fi rimas dupi moartea virului siu Papiu, la Moscova in timpul celui dintiiu rizboiu mondial i, in sfirsit, din nou la Academie. Nu mai putin hazardat a fost drumul parcurs de documentele din celelalte colectii. (Cf. Introducere, p. XXIV, XVIIIXIX, XXVIXIX).
Chiar daci uncle dintre aceste documente ce se publici in acest volurn au mai fost publicate, fie in ziarul Gazeta Transilvaniei din 1891, fie
in revista Transilvania din 1876, 1877, 1886 (dintre cele culese de d-1 E.
1) Al. Papiu-Ilarian a si publicat la 1815-1852 primele doui volume
din Istoria sa. In cel de al doilea volum se infitiseazi miscirile Rominilor
pini la adunarea dela 3/15 Mai. Materialul pentru infitigarea revolutiei
propriuzise n'a mai fost prelucrat definitiv, riminind numai o schiti de
ceeace ar fi trehuit si fie acest al treilea tom care a vizut lumina tiparului
numai in 1943, la Sibiu. Tosif Hodot inci avea de gind si aerie o istorie
a revolutiei din 1848-49. Nici el n'a putut duce la indeplinire insi acest
plan, riminind in urma sa un mss. de 16 pagini in folio: htoria anilor
1848-49 de:a 15 Mai inainte. Cf. E. Hodos, 0 viatii de lupti, suferinfii
niidejde. Sibiu, 1941, p. 132.
2) S. Birtnutiu scria din Iasi la 15. VIII. 1857 lui S. Balint si nu lase
pe Papiu si ridice documentele nationale ce stint depuse la Dta
fiindci
aceste documente nu sant proprietatea D-lui Papiu, nici a mea, nici a altuia
privat, ci siint proprietatea nationali ... 4 ar fi lucru foarte periculos si se
transporte acele documente prin tiri streine (in Moldova) pi si se instrii,
neze. dela Romenii transilvani, a eiror proprietate sant". Cf. E. Hodos,
Scrisori, cu rnai nitrite scrisori i un adaos. Sibiu, 1940, p. 20,
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
429
Hulce), fie in Anuarul Institutului de Istorie Nalionald din Cluj vo4. IV,
1924-26 (dintre cele publicate de d-I Dr. L. Nichi), totusi, in totalitatea lois
aceste documente sunt de o valoare deosebita pentru istTriografia critica
reprezinti de aceea, un dar nepretuit pe care Aeademii Romani II oferi
Ardealului desrobit, dupii cum spune d-I prof. Dragomir (Carte cititori,
p. V).
Modul de publicare al documentelor din vol. II este acelati intrebuintat si la vol. I: documentele scrise in limba maghiara sunt precedate de ample regeste, pe and cele scrise in limba germana i rominit aunt lipsite de
aceste rezumate care totusi le-ar fi necesare pentru inlesnirea consultrii lor,
fiind insotite numai de numele expeditorului si de al destinatarului.
Din documentele publicate in acest volum se poate reconstitui in buna
parte corespondenta Comitetului National Roman cu tribunii, cu prefectii
si cu administratorii nurniti de el. Mai ales dotal dintre prefecturi, si anume aceea a Sebesului, condusi de Dionisie Popovici Martian si aceea a Re-
ghinului, condusi de Constantin Romanu Vivu, au in volumul de fata o

bogatii corespondenta cu Comitetul. Nici celelalte prefecturi: a lui Avram
lancu, a lui Axente Sever, a lui N. Solomon, a lui S. Balint si a lui loan
Buteanu nu lipsesc, chiar daca materialul ce le priveste este mai sarac. 0
bunk' parte din documente formeazi corespondenta dintre prefecti i trihunii
din subordine. Multe dintre piesele publicate alcatuiesc corespondenta lui
D. Moldovanu, administratorul jud. Hunedoara in anii 1818 49, cu aproape
toti prefectii i tribunii romani, precum i cu Comitetul National. Nu lipsesc
din acest volum nici proclamatii de ale diferitilor fruntasi ai vietii politice
bisericesti adresate poporului. Astfel este proclamatia lui Petru Dobra ciitre Romanii din jud. Hunedoara, a lui Eftimie Murgu catre Romani, a patriarhului Rajacic adresata Romani lor, a unui grup de 5 deputati romini din
parlamentul din Budapesta (Sig. Pop, G. Mihali, T. Serb, I. Man si St. Ionnoviciu) dare Romani, a comisarului guvernial Lad. Csany, a gen. Bern, etc.
La fel de interesante sunt si diferitele circulare ale episcopilor sau ale
consistoarelor: a lui Lemeny3), a ccinsistorului ortodox &titre protopopi, a
episc. Erdeli. etc. Tot aid an public i memoriul Adunarii Nationale din
3/15 Mai adresat guvernului, ea IA cel al Rominilor ortodocsi din Ungaria
adresat dietei ;aril

Din corespondenta ce vede acum pentru intilia oarii lumina zilei se
poate cunoaste mai bine rolul nefast jucat de deputatul Ioan Dragos in aceste
imprejurari. Printre cele mai interesante piese ee se publica in acest volum
3) Cirenlara -episc. Lemeny a fost publicati de N. opea, Men:arid
Arhiep. gi Mitropolitului baron de $aguna, sou fuptele nalionate politica
ale Romanilor. Vol. I. 1846-4873. Sibiu, 1899, p. 77-78 i aprospe in intregime la Al. Papivalarian, Istoria Romanilor din Dacia Traiani, sehita
tom. III, p. 22.
www.dacoromanica.ro
430
DARI DE SEAMA
considcriim lista intelectualilor romitni din Transilvania prezentata ministerului austriac de nigte ergebendte Diener". Sunt inoirati in. aceasta Iist
316 de bilrbati, ariltndu-se, in dreptul fieciiruia, locul naoterii, viirsta, pre,gfitirca, profesiunet foi limbile pe care le vorbegte. Aceoti intelectuali stint
grupati pe comitate, scaune i districte. Cu sigurantil c intelectualii romiini
din Transilvania nu erau numai cei inoirati in aceastit list. Inoioi autorii
intoemirii tabloului ii rezervau dreptul ca afliind i despre altii sii-i comunice ministerului, pe IangI faptul cii in comit. Zarandului oi in cel al
Solnocului interior nu puteau fi numai 4 intelectuali romIni, sau in scannul Orilotiei gi al Cohalmului numai elite unul, iar in cel al Sighiloarei
Un ntnnit insemnat de documente reprezintii corespondenta epise.
k. Saguna cu unii membri ai guvernului maghiar din Budapesta (Szemere B.,
Ministru de Interne, Kossuth L., Min. de Finante, Otviis I., Min. Cultekr,
etc.), cu Arhiducele $tefan, cu Palatinul losif, cu comisarul guvernial Vay
N., o. a. La fel un numir destul de insemnat de docurnente reprezintii corespondenta dintre Comitetul National oi generalii comandanti austriaci din
Transilvania: Puchner oi Pfersmann.
Hirtiile din colectia Muzeului Ardelean privesc epoca de dupii Adunarea dela 3 15 Mai oi anume activitatea comisarului guvernial N. Vay si a
conteliti Mils& Acesta ar fi pe seurt cuprinsul importantei colectii puhlieat
in acest al doilea volum.
Materialul prezentat in acest volum intregeote in cea mai mare miisur
cunootintele de panii acum referitoare la activitatea conducittorilor politiei
oi militari ai Rominilor dela 1849-49, lmureote episoade numeroase i importante din timpul revolutiei i desveleote uncle ganduri abea hinuite ale
generatiei glorioase dela 1848". Astfel de daruri din partea Academiei Romine ficute Ardealulni desrobit sunt vrednice de cea mai mare consideratiune gi contribue si ne intfireasel credinta in virtntile perthanente ale poporului romlin.
$t. Pascu
P. P. PANAITESCU, Mircea cel &trim. Bucuregti, Casa Scoalelor, 1944,
363
',-
Una din cele mai valoroase lucriiri privitoare la istoria Rom5nilor scrise
in ultima vreme este fftrii indoialii monografia prof. P. P. Panaitescu despre
Mircea cel Batriin, care ar putea avea pe bunk' dreptate ca subtitlu oi epoca
sa. Clici inteadeviir lucrarea de fatii cuprinde toate ispectele vietii: politice,
sociale, economice, religioase oi culturale nu numai din Tara Romitneascii si
din Moldova, dar oi din tilrile vecine, in a doua jumiltate a veaculni al
XIV-lea oi in prima jumiitate a celui urmittor. La interpretarea entice' ii
exploatarea complerl a materialulni cunoscut, autorul mai adaogii unele
otiri care deoi publieate," totuoi au Times neeunoscute cereetitorilor nottri,
ea: biografia lui $tefan Lazarevici serial de Const. Costeneteki, al -doilea
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
431
privilegiu al lui Mircea cgtre negustorii din Liov din 1409, cronica turceasci
a lui Urudji i a lui Aoik Paoa, anumite pirti din cronica bizanting a lui
Chalkokondyl oi din cea a lui Dlugosz. Intrebuinteazi autorul chiar oi unele
documente inedite i anume tratatul liti Mircea cu Vladislav Jagello din 1410.
Cartea cuprinde doug pirti: I. Politica internii 4 t organizarea tatii
II. Politica externil a lui Mircea.
Primul cap. din partea I-a: Europa riisdriteand la sldrsitul veacului
XIV
Ungaria, Po Ionia, Serbia, Bulgaria oi Turcii
are menirea sii lutesneascii intelegerea unor fenomene romiineoti contemporane prin prezentarea situatici vecinilor. De pildl faptul & in Rfisgritul Europei avem dona
opere legislative la popoarele slave, a lui Casimir cel Mare in Po Ionia oi a
contemporanului slu Stefan Dugan in Serbia, iar in N. Dunfirii se petrece
cristalizarea unei vieti de stat romfineoti, nu sunt simple coincidente, ci rezultatul creoterii populatiei, a infloririi economice oi a unui inceput de con-
otiintii de stat (p. 13-14).

In cap. II este infgtioatii familia lui Mircea cu toate ratnificatiile, ajungfind, antorul, la concluzia cg Mircea oi Dan erau fiii lui Radu ;nig din ciisgtorii deosehite d &I Dan a murit in luptg cu Bulgarii liii Sioman oi nu
ucis de Mircea. Privitor la data urcgrii lui Mircea pe tron se stabileote ziva
de 23. IX. 1386. Mama lui Mircea a fost Calinichia, a doua sotie a lui Red,
iar sotia lui Mircea a fost Mara. Mircea a mai avut un frate mai mic, Staico,
oi 4 fii care au domnit pe rind in scaunul pirintelui lor: Mihail, Radii zis
Prasnaglava, Alexandru zis Aldea i Vlad Dracul.
In cap. III se infiitiocazi populatia Tgrii Romfineoti in vremea liii
Mircea, ajungfind la concluzia at ea trebuia sI fie mai mare de 4 500.000 de
suflete cfitii era in vremea lui Vlad Tepes, suferind o rgrire din pricina
rizboaielor numeroase din a dons jumitate a sec. XIV oi dela inceputul ceIni urmitor. Cifrele insg, raportate la numiirul ostaoilor dat de diferite eronici sau rapoarte, nu pot fi luate drept certitudine. Clasele sociale erau oi
in Tara Romiineasci cele caracteristice evului mediu. Boierii de origine diferia se romfinizaseri en timpul i posedau proprietati intinse numite baotinii
sau ocing. Algturi de hoieri in doc. lui Mircea apar enezi`t ca o categoric
socaali intermediari intrc boieri i erbi oi care se vor transforma in mooneni. Algturi de cnezi erau oerbii, oameni liberi cu o micii proprietate, ruminii de mai tfirzi.0 Cea din urmi clasi socialg era aceea a robilor formatii
exclusiv in acea vreme din tiganii servitori situ meseriaoi.
Cap. IV cuprinde vista economicg a tfirii. Bogitia principala a Tgrii
Romfineoti in vremea lui Mircea era grilul. Chiar dacii intre articolele de
schimb dintre Tara Romineasc i Transilvania nu figureazg grind, nu se
poate spulle cI acest articol nu se exporta nici in alte tad (p. 85). Considerind helougul grinelor muntene oi mai ales a grilului, care in anii buni
&idea plugarului de 25-30 de ori seminfitura, se poate crede ci acest prodos prisosea locuitorilor tirii oi in timpul lui Mircea, 'cum prisosea oi la
www.dacoromanica.ro
432
DARI DE SEAMA
sfirpitul sec. XVI cind era expoi tat in Wile din S. Dunirii1), in afari de
de cantitatea pe care o luau scum Tuna. Alituri de agriculturi o desvoltare
frumoasi o luari viile, incit vinnl ajungea la preturi derizorii, o vadri cu.
3-4 scuzi pe la sfirtitul sec. XVI2). 0 alti bogitie a Tirii era leceea a
animalelor ce se exportau in Transilvania, a pettelui ce se scotea din Dunire pi din biltile dunirene. Subsolul ascundea bogitii felurite: arama pi
sarea. Pe lingi acestea se mai gisea in subsolul muntean aur, in cantititi
tlestul de marl, incit dupi exploatarea lui, Domnul primea drept impozit
20.000 de ducati anual pe la sfirtitul sec. XVI. In timpul lui Mircea sii nu
fi fest exploatat aurul? Nici chihlimbarul din car'e tiranii romini ficeau
lucruri artistice in sec. XVI si nu fi fost cunoscut in veaeul anterior?
Astfel fiind situatia nu se poate conchide ci Tara Romineasci din vremea
lui Mircea ar fi fost mai bogati decit in veacurile urmitoare, din al XVI-lea
pini al XVIII-Iea, pentru faptul ci ea n'ar fi fost exploatati inci de Otomani (p. 109). Chiar daci in sec. XVIXVIII Tara era exploatati de Turd,
metodele de lucru s'au mai perfectionat, populatia s'a inmultit i astfel oi
bogitiile. Cu aceste produse se ficea un comert intens atit cu Transilvania
pi Po Ionia, cat i cu Odle transdunirene.
Cap. V trateazi despre Domn pi despre cirmuirea Orli. Domnul era
judeeitorul suprem, aduna veniturile statului pi era ajutat in cirmuire de
o seami de dregitori. Veniturile Domnului erau multiple: din vimi, din
arenzile pesciriilor, cici biltile nu tree toate prin donatii in mina particularilor pi a ministirilor, ape ci aceasti bogitie a domniei nu se mentine
numai in primele vremuri ale principatului muntean (p. 123), ci pi mai tirziu pini prin sec. XVII. Venitul principal al Domnului era insi bind, pe
lingi feluritele dijme qi veniturile dupl.! minele de arami, Bare, aur, etc.
Ultimele trei cap. din partea I-a se ocupi de armata, biserica i culture in vremea liti Mircea. Oastea se compunea din: oastea cea mare, curteni
pi mercenari, sail lefegii. Armamentul era format din arc pi sigeati, armele
traditionale ale Rominilor, pomenite in cele mai vechi cronici pi documente.
lin element interesant, de origine titari apare in armamentul muntean .din
vremea lui Mircea: pavizele. Acest imprumut a putut fi ficut intr'o epoci
anterioari, cind o colaborare militari titaro-romini este dovediti pe .1*
12413).
Riserica i viata ministireasei, dupi cum gi celelalte institutii se organizeazi in timpul lui Mircea. Insi biserica catolici se consolideazi, dupi
infiintarea episcopiei Argeoului la 1380 nu la 1381 (p. 168), prin uuirea
unei serii intregi de episcopi. Printre episcepii catolici dela Arget, trebue
1) Cf. Mirtnriile liii Franco. Sivori la $t. Paseu, Petru Cereel i tarn
Ito:mit:eased to aldrfitul see, XVI. Sibiu, 1944, p. 115-166.
) ibident, p. 113.
3) Cf. in attest Anuar, p. 156.
www.dacoromanica.ro
DAR D SEAMA
considerat
433
ca pistorind intre 1400-1402 incii un Ioan, dupi Francisc
gi
inaintea lui Gheorghe Ioan4).
In primele trei capitole din partea a II-a se discuti intinderea stip&

nirii lui Mircea, ajungind autorul la concluzia ci la inceput Mircea sti-
pinea un teritoriu mai restrins pe care si 1-a mirit mereu: 1389 Dobrogea
Padunavia
i Pirtile de paste Munti
ii Silistra
Amlasul i Figirasul
la 1395 Severinul si la 1406 Pirtile titiresti
Chilia si Hinterlandul ei. Pentru unele date nu se pot formula insi decit ipoteze: cucerirea
feudelor transilvane la 1388 pentru care mai tirziu Mircea ar fi recunoscut
suzeranitatea regelui Sigismund (p. 190 204); cucerirea Dobrogiei dela Turci
in parte tot la 1388 si deplin in anul urmitor in limpid unor lupte Nitre
Turci deoparte i Intre tarul Sistnan al Bulgariei si despotul Ivanco al Dobrogiei de alti parte, cu toate ci Turcii au iesit biruitori (!). Cu Pirti le
titiresti" chestiunea este si mai confuzi, deoarece apar in titlul mare al lui
Mircea la 1406, nu mai apar apoi ping la sfirsitul domniei, pe la 14154
Daci despre stipinirile sud-duniirene se poate presupune ci au fost cucerite,
pierdute 5i apoi reluate din nou, despre aceste pirti titiresti" nu se poate
sustine ass ceva. $i totusi ele la un moment dat lipsesc din tithe eel mare
al lui Mircea. Dupi ritlul numai nu se pot formula concluldi referitoare
la o anume stipinire. Titlurile puteau fi mai hogate eau mai simple dupi
cum situatiunea internationali permitea Domnului si-si (lea importanti sau
sii apari mai modest. Stipinirea citre pirtile ritiretti" nu era insi identici
cu Sudul Basarahiei (p. 297-298) din mai multe motive. Sudul Basarabiei
dupi cum il arati i numele, a fost cucerit de un Basarab, de Basarab eel
Bitrin pe la 13305) si nu de Mircea, care chiar daci era din dinastia Basarabilor nu s's numit Basarab. In al doilea rind, Mircea stipinea Chiba
Veche din Delta Dunirii si nu Chilia Noui din Sudul Basarabiei, care a fost
intemeiatil de $tefan eel Mare), si din locul unde era situatii Chilia lui
Mircea, dincolo era Basarabia. Numele de Basarabia dat Tirii Rorninesti e
frecvent in sec. XIV, si mai rar in eel urmitorl), astfel ci nu putea deriva
dela Mircea care detinea elitre piirtile titiresti" de ahea dela 1406. Ci
aceste pirli titiresti nu apar dela inceput in titlul lui Mircea se explici
prin faptul Tii erau considerate ca ficind parte organici din Tara Ungrovlahiei, data fiind vechimea incorporirii lor la acestea, iar cind ipar mai
tirziu apar sporadic, atunci numai cind Mircea voia sii impresioneze i prin
titlul siu pompos. De aceca i concluzia autorului ci numele Basarabiei
purcede dela Mircea cel Bitrin" (p. 298) este putin probabili.
4) Midem, p. 213.
5) lbident, p. 167-168.
6) N. lorga, Chilia i Cetatea Alba% p. 31, 53-54 si 152.
7) M. Costichescu, Documente moldovenefti inainte de &elan cel Mare,
vol. II, p. 611-615 si HurmuzakiDensusianu, Documente, I2, p. 374-375.

28
www.dacoromanica.ro
434
DARI DE SEAMA
Cu multa competintii sunt infitisate luptele dela Cossova, ajungind la

concluzia justi cii Rominii n'au participat la aceste lupte (p. 221). La fel
i luptele dela Roinc, nude Mircea desi n'a fost invins, a fost nevoit totusi
si se retragi in [Etta mnIimii nivilitoare in Transilvania, lisind pentru foarte scurti vreme stiipinirea usurpatorului Vlad, care acesta a plittit cel diutil
trihut Turcilor si nu Mircea.
In aceastii vrerne in Moldova ciirmuiau tara urmasii l(1i Latcu Vodi:
Petru, Roman, $tefan, luga si Alexandra'. Primii trei erau fiii Margaretci-Alli-
sata. Din nume, din atributul nobilissima" si din faptul ci avea legiituri cu
Papa, nu se poate afirma Ca Margareta-Musata ar fi fost fere indoialii"
streini, o printesi maghiarii (p. 227). Nume de acestea
Margareta-Musata
se intalnesc foarte frecvent la Rominii din Transilvania i chiar in Maramures9) i Margareta-Musata era maramuretanci, nu Ind printesii maghiarii. Atributul de nobilissima", prea nohiti, se da arieni, indiferent de nationalitate (insusi Petra, fiul ei Ii spune la 1384 nohilissima domina Margarita, mater nostra dileeta")9). Legiturile cu Papa se explici prin faptul
ei era catolia. Daci ar fi fost streini n'ar fi putut intemeia sau continua
o dinastie atit de proaspiitii, cici sotia unni fiu al lui Latcu n'a putut fi
cum crede antorul (p. 228). N'a putut fi, deoarece inteun document dela
1372 se spune limpede ci pini la acea data Lateu nu avea copii, iar daci
la acea datii nu avea copii, sase ani mai tilrzin (1378), ciind e elnintit4
Margareta, 'far fi avut o nora Domina", iar peste alti 6 ani, un nepot
voevod"). Nici ipoteza ci presupusul sot al Margaretei, Costea, ar fi fost
fratele lui Latcu nu poate fi sustinuti, deoarece in acest caz cronicele moldovene n'ar fi uitat sii o spunk cum nu au uitat sii spuni despre Latcu ci
era fiul lui Bogdan; nick) cronicii insii nu spune despre Costea ci ar fi avut
vi ('o legiiturii de rudenic en Latcu salt en familia Bogdanilor. Noi riminem
pe lingil ipoteza. sustinuti in alt loc11), ci Margareta era sora lui Latcu,
fiica lui Bogdan. Inliiturind ipoteza ci Margareta-Musata era o printesii maghiarii, trelme inhiturati si afirmatia ci prezenta Margaretei in dinastia
moldoveneascii reprezinti legitura de aliantii cu Ungaria, care a caracterizat
politica externii a acestei 016 in prima perioadi a istoriei ei" (p. 229). Documentar e dovedit tot-mai contrarul, iar dovezile necunoscute", aduse de
autor in sprijinul afirmatiei sale nu dovedese nimic, ciici Valahii din oastea
lui Sigismund care intra la 1383 in Cracovia nn vor fi fost moldoveni, ci de
dincoace de Carpati.
9) Cf. Doeumenta historiam Valachorum in flungaria illustrantia. Vol.

I. Ed. E. Lukinich, L. Gildj, L. Fekete-Nagy, L. Makkai. Budapesta, 1941,
p. 361, 517-518.
9) Cf. M. Costichescu, o. c., I, p. 74.
10) Cf. Acest Anuar, p. 193-194.
11) Midem.
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
La fel de putin probabilii este
si
435
cealaltii afirmatiune a prof. P. P.
Panaitescu, cii domnia lui Petru I a insernnat o reactiune ortodoxii fail de
domnia predecesorului sin Latcu (p. 229). Dimpotrivii, Petru sub influents
marnei sale si a sotiei sale, tot catolici din familia regilor poloni, se area
prieten al catolicilor, permitind construirea de biserici pe seama acestora,
permitfind asezarea unui incvizitor, a unui vicar general al Predicatorilor
Peregrini, a unui custos", Orland chiar pe llIigl dansul un procurator"
dintre calugiirii catolici12).
In trei locuri (p. 228, 249, 277) d-1 prof. P. P. Panaitescu afirmi ca
$tefan I Domnul Moldovei era fiul lui Roman I i frate cu Iuga nrniasul
situ si cu Alexandru cel Bun. Toate analele i letopisetele moldoveuesti si
chiar streine care vorbesc despre acest Domn, afirmil ca era fratele lui Roman13), afarii de eronica lui Axente Uricariul dela inceputul sec. XVIII").
Ori, nu credem ca o singurii cronica i aceea scrisa dupl trei leacuri i jumfitate dela domnia lui $tefan meriti mai mult crezilmint deck alte 10,
scrise inteun timp cu mult mai apropiat de evenimente. Ce priveste doer'.
mcntul la care se referl cronica lui Axente Uricarinl si in care Stefan ar fi
spus ca este fiul lui Roman, nu se pastreaza cleat mentiunea despre el Ili
dova regeste din sec. XIX in care se spune acest lucru. Va fi fost autentie
acel document? Nu se stie si pe presupuneri nu se pot cladi concluzii. Pentru
documentul la care trimite d-I Panaitescu intru sustinerea teoriei &sale,
trebue 85 spunem ca este dela Inge Voda, din 28. XI. 1399, astfel limit
Inge pc buna dreptate aducea miirturia fratilor sai: Alexandru i Bogdan15),.
Nici Alexandru cel Bun in documentul dela 7. I. 1403, 'nide insira inaintasii
in domnie, nu ar fi uitat sii spina ca Stefan i-a fost frate, (MO cum nu uita
el spuna despre Roman cii i-a fost tratii16). Pe piatra de pe mormantul lui
$tefan, aflitoare in biserica din Riditir a scris simplu: Batranul $tefan
Yoda, care a ',taut pe Unguri la Hindov"17). Fratele mai mic al lui Petru,
12) Ibidem, p. 162.
13) Cf. Cronica i analele putnene; Cronica moldo-po:ond; Cronica anonimd; (I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesti nand la Ureche. Bueuresti, 1891 p.
193, 223, 233); Letopisetul deca Distrita (I. Bogdan, Cronice inedite atingdtoare de istoria Ronuinilor. Bucuresti, 1895, p 49); Letopiserul lui Azarie (I.
Bogdan, Letopisetul lui Azarie. Bneuresti, 1909, p. 125); Cronica lui Nicolae
Ci:mtin (M. Kogilniceanu, Cronicele Romdniei sau LetOpisetele Moldaviei
alahiei. Vol. I. Bucuresti, 1872, p. 83), etc.

14) D. P. Bogdan, Deupre Domnii Moldovei Stejan I si luga, in Revista Istoricd Ronainii, IX, p. 169.
15) M. Costichescu, Documentele moldovenesti Inainte de $telan cel
Mare. Vol. I, p. 23.
16 )
Thidem.
17) E. Kozak; Die Inschrilten aus der Bukotvina. Viena, 1903, p. 105.
www.dacoromanica.ro
436
DAR! DE SEAMA
Roman, domnitorul dela 1392-94, n'a putut avea un fiu atilt de bitrin"
pe la 1399. Faptul cii Stefan ia tronul impotriva lui Roman, ar fi inch'
dovadil contra paternitatii lui Roman, pe cind rivaIitile intre frati erau
la ordinea zilei. Toate acestea ne indreptitesc sii consideram pe Stefan ca
fratele mai mare, hatrinul", al lui Petru i al lui Roman").
Monografia prof. P. P. Panaitescu despre Mircea cel Bitrin ramble cu
toate acestea unul din cele mai temeinice si mai bine informate studii de
istorie medievali romineascii. Din lectura lui iti apare un Domn roman cu
cele cinci caracteristice principale: luptator peutru crestinitate, adunitor
co-
de ',infant rominese, diplomat destoinic, inovator indrasnet si bun gospodar.
$t. P.
E. DODOS, Scrisori. Sibiu, 1940, 127 p.; 0 viard de luptd, sulerint fi
niidejde. Sibiu, 1941, 152 p.; Literatura zilei. Sibiu, 1941, 179 p. i Cercetiiri.
Probletne corare contesionale. Sibiu, 1944, 212 p.
In mijlocul unei vieti trudite, la virsta de 87 de ani, prof. pensipnar

Enea Hodos, membru corespondent al Academei Routine, in loc de odihni
binemeritatii, lucreazi cu spor in ogorul culturii. Pe lingi munca depusi in
redactia ziarului Telegralul Roman, E. Dodos puhlicii i lucriri mai mari,
de ordin istoric-literar, dintre care cele mai multe aduc pretios material inedit, sees din hirtiile familiare sau cules din arhivele mitropoliei routine ortodoze din Sibiu.
Astfel in 1940 publica mai multe Scrisori dintre anii 1849-1899 cele
mai multe xi-image dela tatal siu, deputatul i academicianul Iosif Dodos,
iar altele primite de insusi autorul dela diferite personalititi culturale i politiee.
Scrisorile se incheie cu un crimpeiu din viata parlamentari a lui I. Dodos.

Cisim in acest volum stiri despre mergerea mai multor tined si birbati,
preoti i mireni" din Bihor la Iancu i despre mitul ce se creiase inci de
atunci in jurul Craiului Muntilor. Ronainii de pe aice n'au alta in guri
numai hum" scria I. Christianu din Oradea lui S. BArnutiu la 14. IX. 1849
(p. 5). In aceeati scrisoare se descopere atitudinea lui BaIescu, ce primea
40.000 fl. c. m. ca sii-i intrebuinteze pe spionajuri" (p. 6). $tiri interesante
despre Fl. Micas inteo scrisoare a lui Al. Papiu Ilarian citre Dodos din
25. IX. 1854 (p. 25-26). Invitarea facutii lui Iosif Dodos de a ocupa catedra de limba i literatura romini la Academia din Iasi (p. 27-28). Ecoul
stirnit de un discurs al heti I. Hodes tinut in Parlamentul din Budapesta
la 1866 (p. 54-65) etc.
In anul 1941 E. Dodos publica insemniri biografice asupra pirintelui
siu intitulate atit de potrivit: 0 viatii de luptd, suierintii i nlidejde. Luptii,
deoarece la virsta de 19 ani i s'a incredintat conducerea unei viceprefecturi
") In acest Anuar, p. 157.
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
431
in timpul revolutiei dela 1848-49; suferinte oi lipsuri in titt;pul studiilor la

Viena oi la Padova (1850-1854); lupte oi suferinte morale intors in Transilvania cfind i se refuzi orice slujba; nidejde nestriimutati in izbinda finals
a luptelor romineoti. Pero, conducitorul revoltei tiirimeoti din partile Banatului la 1735 nu e Pfau, (p. 21) ci sirbul Pero sau Petru Seghedinat. Interesante otiri despre starea Zarandului in timpul cand era vicecomite I. Hodot, 1862-1872 (p. 31-42). La fel oi despre proiectul de infiintarea unui
gimnaziu rominesc la Ciimpeni la 1862, proiect nerealizat. Mai mutt noroc
au avut Iasi Ziirandenii, care prin osteneala vicecomitelui oi a celorlalti
romani oi-au vazut dorinta realizatii oi gimnaziul deschis la Brad in 1869 (p.
66-67). Laudabila este lupta Zarandenilor pentru a nu li se inlocui oficialitatile romineoti cu altele streine. S'a destituit comitele roman numai pentruci era roman, ciici alti vinii" nu otim oi nu credem ea i se poatii atribui
qi s'a inlocuit cu un comae maghiar care nu ;tie limba romoinii a majoritdrii",
spuneau Zarandenii in plingerea lor &litre guvern. Duca ei nu-oi cunooteau
vina" le-a descoperit-o noul comite Al. Haller. ,,Am auzit
zicea comitele
ea acest comitat graviteazi &titre Bucureoti oi nu &litre Pesta" (p.
60-62). La aceeati inaltime a fost lupta dusii de I. Hodoo in toate imprejurarile pentru propitirea neamului sau. Astfel in calitate de membru al
,Academiei Romine, rispunde in numele colegilor de peste hotare la bineventarea lui Ioan Falcoianu: Vil salutim eu iubire, frati liberi din Romania libera; &intern fericiti de a ne afla in mijlocul vostru uncle cuvantul
este liber. E frumoasi libertatea voastra. Nu v'o invidiem, ci o dorim oi pentru noi. 0 dorim oi o speram oi lucram pentru (lama. Am avut fericirea de
a fi chemati ca impreuna en d-voastrii si stabilim unitatea limbii. Unitatea
limbii o avem fratilor, dela Tisa pinii la Marea Neagril toti Romanii au aceeasi limbii. Prin urmare n'avem a stabili unitatea de limbii, ci numai forma
ei, unitatea gramaticei oi a dictionarului. Cind vom ayes aceastii unitate
in exprimarea cugetiirii noastre vom fi oi mai uniti in sentimente oi cugete.
Libertatea este dreptul tuturor. Romanul o cere en gura, o cere in numele
dreptului oi and i se contestii o dobilndeote cu mijloace morale, salt ma.a
teriale, dupii imprejurari" (p. 70-71). Dar lupta cea mai dirzii a dus-o
I. Hodoo in parlamentul din Budapesta. N'a fost chestiune mai importanti
privitoare la Romani, dela desbaterea careia sa lipseasca curajul oi competints lui Hodot. Pentru rolul avut de deputatii romini din aceasta vreme in
parlamentul maghiar sunt interesante aprecierile unui deputat Ungar. Fireote sant, cum mfirturisesc ei oi buni li riii (intre deputatii romini). Gojdu,
se'ntelege e eau Roman, poate fiindei respecti statul, natiunea oi legea magbiari I, Sper eh oi Seg. Popovici e la fel ... Babe', Hodos, Borlea,
0!
acestia sant personifichrile ideilor bane romineoti. Dada Axente ar fi intre
ei, in acest viteaz barbat ar &lei oi an conducittor ... Faur, Maniu, loanoviciu, sant cunoscuti. TinSrul Petru Mihali oi micul oi blandul Gerard Vegh
sint inclinati spre tot binele. Constitutionalismul lui Sig. Pap oi Vlad nu
www.dacoromanica.ro
938
DAM DE SEAMA
pliiteste mult, totusi nu vor fi aga de maghiarofagi cum stint cei trei numiti
mai sus" (p. 115-117). Din cauza acestei atitudini, I. Hodos a fost silit si
se retragi in 1876 la Sibiu, ocupind timp de 4 ani functiunea de asesor ordinar gi de al II-lea secretar al Astrei". In urma lui I. Hodos au rimas
si citteva insemniri manuscrise, in afari de lucririle, articolele i traducerile
publicate. Astfel au rimas 16 p. in folio din Istoria anilor 1848 49 gi note
marginale la Dicgionarul italian al lui Contarini din 1844.
In acelasi an 1941, E. Hodos gi-a adunat intr'o brogurA cu titlul: Literatura zilei, mai multe articole publicate in diferite reviste. Frumos scrise si
si
instructive stint amintirile din viata de scolar Brad, Brasov i Blaj
de profesor la Caransebes. La fel de interesante sunt si amintirile despre diferitele personalititi romitue: Ep. I. Popasu, arh. Filaret Musta, A. Vlaicu,
Silvestru Moldovan, V. Onit, G. Cosbuc, A. Bfirseanu, arh, II. Pugcariu, I.
Slavici, V. Stroescu, I. Mihu, D. Comsa, Ep. Roman Ciorogariu, Ep. N. Ivan,
N. Cristea, I. C, Britianu, N. Iorga, 0. Goga, V. Roman, Nerva Hodos, etc.
Nu aunt lipsite de importantii nici gtirile privitoare la St. Velovan animatorul i cheagul corpului profesoraI" dela Institutul Pedagogic din CaranPub lice la Bucuregti
sehes, pe care Titu Maiorescu, Ministrul Instruct'
voia sii-1 ducii in Tari" ca sii-i dea o catedrii de pedagogie. Atunci Ep. Popasu eerie liii Maiorescu o scrisoare in care-i spune intre altele: ,,Nepoate
Titule, dacii-mi iei pe Velovan mie nu-mi riimitne decit sit inchid preparandia".
Pupil moartea lui Popasu, Velovan totusi a fost dus la 1883 la Bucuregti
de Take Ionescu. Ciind acesta voia sA-i incredinteze mai multe demnitfiti,
Nelovan ii declarA cii nu poate fi deciit profesorul unei singure catedre. Surmins, Ministrul a exclamat: Esti tin om rar d-ta, d-le Velovan, esti primul
care nu vrea sil primeasci atilta citt ii dau. Nat acum n'am avut in fata
mea dead oameni care niciodati nu s'au multumit cu cilt le-am dat" (p.
35 36). Volumul se inchee cu scurtc note autobiografice.
Nu insistiim asupra puhlicatinnii d-lui E. Hodos: Din corespondenfa
lui Simion BArnugiu gi a contimporanilor sAi, apirutii in anul trecut in Bihlioteca Inst, de Istorie Nationalii, deoarece multe din documentele publicate
aici, au mai fost publicate si in vol. din 1940: Scrisori. Ne oprim putin asupre ultimulni studiu datorit venerabilului aproape nonogenar intitulat:
CercetAri. Probleme gcolare conlesionale, apirut in Seria DidacticA a publicatiunilor Academiei Teologice din Sibiu. In acest studiu yid pentru intiia oarii lumina zilei o seama de informatiuni pretioase, scoase din Arhiva
Arhiepiscopiei ortodoxe din Sibiu, privind activitatea Senatului scolar al
Consistorului arhidiecezan dintre anii 1876-1880, intregite pe alocurea aceste
informatiuni en aminunte publicate in aceea vreme in organul arhidiecezei,
Telegraful Rom An. Vrednic de remarcat este faptul cii aceste scoale au pre-
gitit oameni de mare valoare culturali, vrednici a fi chemati in sinul Academiei Romfine C8: Visarion Roman, Ioan Popescu, D. P. Barcianu, II. Pugcariu, Z. Boit*, D. &mita, P. Vasici, etc. Un caz aseminAtor cu al lui St.
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
439
elovan este al lui Sim, Popescu, dos la Bucuresti ea profcsor Ia Facultatea
teologici, indati dupi ce s'a intors dela studii din Lipsca. Si din paginile
artii de fati rezulti situatiunea grea in care se giscau scoalele rorninesti in
aceasti perioadi de intensi politici maghiarizatoare. Numai priceperii pi
spiritului de jertfii al protopopilor si al preotilor, and este vorba de scoalele
poporale, al vlidicilor si al sfetnicilor lor, cind se vorheste de cele secundare
si al intregii rominimi in atnindouii cazurile, s'a datorit salvarea institutiunilor
noastre de culturi. Cand situatiunea devenea foarte strimtoratii. Rominii
nitau orice deshinare confesionaIi 7i-pi didean mina friteste. Astfel s'a intiimplat si la 1879 and legea de maghiarizare a lui Aug. Trefort a determinat protestele reprezentantilor ambelor biserici romfinesti: Miron Romanul, Joan Popasu, I. Metianu, r. Vancea de Buteasa, V. Milieu de Apo,
Mihail Pavel, s. a. Ca o pregitire a legii liii Trefort se interzise intrebuin%area a 47 manuale si atlase in scoalele din Ungaria, dintre care 14 erau
rominesti: Lepturariul lui A. Pumnul, Istoria Rominilor si Atlasul Geografic al lui A. T. Laurian, Istoria Patriei lui I. M. Moldovan, Istoria Transilvaniei hii I. V. Russo, Cartea de lecturi a bri V. Roman, Istoria Rominilor
a lui I. Tuducescu, etc,
In diferitele senate scoIare, conferinte i reuniuni invatatoresti se discutau pe lingi chestiunile de ordin material si nationalicolar, de multe ori
probleme linguistice, filosofice si mai ales pedagogice, pentru gisirea celei
mai bone metode de predare in aceste scoli. Prin concursul i sarguinta tuturor oamenilor bine intentionati, membrii ai corpului didactic sau ai eonsistoarelor mitropolitane, s'a ajuns la inflorirea inviitimintului rominesc din
Transilvania, cu toati vitregia vremnrilor, printr'o metodi pedagogici prop esisti
meat sroalele
nu cu bita, cum spunea referentul I. Ilodos
transilvane atrigeau elevi si din Tari" cum era cazul licculni din Brasov,
unde in anul 1879/80 din 312 srolari, 51 crap din Romania liberii.
Studiul d-1.0 frodos se inchee en 5 anexe: Art. de lege XVIII din 1879
despre invitarea limbii maghiare, 2 circulare ((tin 1879 si din 1880) in vederea eonferintelor invititoresti, dispozitiile date protopopilor ca inspectorate scolare si proiectid de statute al reuniunii inviititorilor.
Din sumarele diiri de seami infitisate se poate vedea cit de pretioasi
este activitatea acestui modest eirturar, care nici la vfirsta de 87 de ani nu
etede cii a Mutt indejanns pentrn scoala si cultura romineascii. In mijlocul
privatiunilor de tot felul si a frimintiirilor sociale, E. Hodoa ea un hene(lietin plin de resemnare munceste inainte stiind cii iii felul acesta isi servette neamul.
$t. P.
Factorii transilvani ai Unirii. 6 conlerinfe pentru cornemorarea unui
alert de year de:a Unirea din Alba lulia. Brasov, 1944, 175 p. (Extensinnea
Academia).
www.dacoromanica.ro
940
DARI DE SEAMA
Volumul de mai sus cuprinde un minunchiu de vase conferinte rostite de profesorii Academiei Comerciale din Cluj-Brasov in iarna anului
1943 44 pentru comemorarea Unirii Transilvaniei cu Patria Mami. Se infitiveazi in fiecare din aceste conferinte rolul desfisurat de diferitele institutiuni rominesti din Transilvania in pregitirea actului dela 1 Decemvrie 1918.
Astfel d-1 prof. I. Mateiu prezinti Rolul bisericii, d-1 prof. P. Bosca, Rolul
fcmeei, d-1 prof. I. Gherghel, Rolul ziaristicei, d-1 prof. S. Cioranu, Rolul
bancilor romiinesti, d-1 prof. S. Lupas, Actiunea politicd in pregdtirea Unirii
oi d-I prof. I. Garbacea, Lupta Asociatiunii pentru eliberare. Fiecare din
aceste confcrinte se intregevte una pe alta, astfel ca. numai dupii citirea tuturor s'ar putea aea icoana completi a tiliznintelor si a tendintelor spre unitate nationali politica' a Rominilor din Transilvania.
Toate aceste 6 conferinte imbriitivazi mai ales epoca cuprinsi intre

micarea pentru emancipare din 1790 si intre anul 1918, cu unele reflectiuni 111.11/13 la timpurile anterioare. Trebue observat Insii ci luptele, tendintele i sacrificiile pentru unitatea politica a Romfinilor din Transilvania
in (1ecurgul ,eacului XIX. au fost cu mult mai intense decit rezulti din paginile c.irtii despre care este vorba. Chiar aceasta ar fi un neajuns al ei, cI
prezintit mai mult luptele de emancipare politick socialli, economick bisericeasca 4i colard
Qi mai putin acelea spre unitate cu fratii lor de peste
min. Lipseste aceasta notii eu totul mai ales din conferintele profesorilor P.
Rosca, S. Cioranu, vi I. Gfirbacea. DacA aceast lipsii ar fi oarecum scuzabill la dl S. Cioranu, avind in vedere natura subiectului tratat, la ceilalti doi nu poate fi trecutii cu vederea, deoarece scoala si celelalte insti-
tutiuni de culturik au fiicut cele mai mari eforturi cu cele mai viidite rezultate.
Biserica i
coala in cele mai indepiirtate vremuri, biserica, scoala vi

celelalte institutiuni culturale i economice in timpurile mai apropiate, au
mentinut treazil constiinta originii noastre striilucite, a vechimii noastre in
aceste locuri, precum si a drepturilor rezultate din contributiunile prestate de
poporul roman, majoritar in toate timpurile in aceasta lark CIrtile bisericesti, intrebuintate uneori vi ca manuale didactice, serveau admirabil cauza
unitiitii spirituale romfinetti printr'o limba literarii comunii i prin eliminarea, incetul cu incatul, a limbii slavone din biserica vi din viata publicii romaneasek inlocuind-o cu limba romfinfi. Ciici nu corespunde realitii afirmatiunea d liii prof. P. Rosca despre inexistenta linni inviitiimiint pentru
popor piing in sec. XVIII. Dimpotrivii se cunoaste in mod precis activitatea
scoalei romitnevti de pe lngI hiserica Sf. Nicolae din Scheil Brasovului ale
clrci inceputuri sigure stint din sec. XVI) dada' nu chiar din eel anterior2).
1) St. Stinghe, Documente privitoare la trecutul Romdnilor din Scheii
Brasovului, V, p, 177 ; S. Pwarin, Istoria literaturii romfine. Epoca veche.
www.dacoromanica.ro
441
DARI DE MAMA
Astfel de geoli mai existau in sec. XVI la Caransbes, la Hateg, Lugoj, salitte, Figaras, etc., filri si mai vorbim de numeroasele scoale de pe lingi
naingstiri: Sambita, Prislop, Peri, BA lgrad, g. a,, unde invitau copiii iobagilor si ai preotilor romani din jurul ministirii. Ce sii mai vorbini de arhiereii ce veneau din Principate sau de girul nesfirsit de preoti ce se sfinteau
peste Carpati. N'au contribuit acestia in mod admirabil la desfivirsirea unitatii spirituale rominesti?
Tot aga s'a intamplat si in vremurile urmitoare, deoarece carja arhiereasei la noi era tot odati si un sceptru politic, iar acest indoit simbol aNea
ea fie pastrat intreg si activ de-a-lungul tuturor luptelor, pinta in clipa marilor impliniri nationale din 1918. De pe la sfirsitul sec. XVIII, de rind se
crelazii acea admirabilii solidaritate nationalii, toate fortele poporului: bisericii, scoali, ziaristicii isi dau mina pentru a continua lupta pinii la obtinereit dreptelor revendicari. Intreaga aceastii epocii de friimintiiri se caracterizeazii prin douil note fundamentale: aspectul democratic gi social al luptelor (S. Lupag, p. 123). Aspectul democratic prin cererile Romanilor de a
li se acorda drepturi egale si de a fi representati in proportie cu numiirul si
cu contributiunile ce le presteaza, aspectul social prin cererea de egall indrepfatire a poporului roman aleiituit aproape in intregime din tarani, cu
clasa nobila maghiarii, prin ristnrnarea privilegiilor nobiliare si inlocuirea
lor en puterea politica a masselor.
.5t. P.
IOAN BIANU si DAN SIMONESCU, Bildiogralia ronoineascii veche,
1508-1830. Tom. IV. Adiogiri qi indreptiiri. Bncuresti, Academia Romani,
1944, in 40, XIII+375 p. (fig. facsim).

La un interval nu prea indepartat dela aparitia vol. III al acestei monumentale bibliografii romanesti (1936), iati avem acum Qi vol. IV, tiparit
in aceleasi conditiuni superioare si cu un material surprinziitor de hogat, datoritii Prof. Dan Simonescu, vrednicul continuator si emul al riposatului
Ion Bianu. A fost necesara o munch de mai multi ani, pentru a putea descrie
491 de carti necunosente si a corecta si intregi materialul la 341 cacti bibliografiate in volumele anterioare. Cretterea numfirului cirtilor vechi romanesti, dela 1526, cite se ennosteau mai inainte, la 2017, cite se cunose
arum, aratii ca numarul cirtilor rominegti tiparite intre 1508 1830 a fost
mai mare decit se stia si ca acest numar va putea sa creasca in viitor.
Autorul are dreptate cind spune in hirnuririle din prefati: O bibliografie este, in general, o opera de consultare, de informare, iar nu de cetit.
-
Sibiu, 1935, p. 17 si N. Albu, Istoria invdrilmiintului romdnesc din Transt,'vania, vol. I, pina la 1800. Blaj, 1944, p. 8.
2) 0 Mus lea, Biserica SI. Nicolae din Scheii Brafovului. Brasov, 1943,
p 86.
www.dacoromanica.ro
442
DARI DE SEAMA
Datoritii insii planului ingellios fixat de Joan Bianu, plan pe care I-am ormat intocmai, Bibliogralia romiineased veche este, in acelas timp, nu
numai operA de consultat, in sensul strict bibliografic, dar pi de cetit". lac
mai departe: Infitipand in mod sistematic, prin reproducerea predosloviilor,
epilogurilor pi a tuturor notitelor de insemnAtate culturall, toate elementele
de culturi romineascii piinfi la 1830, in misura in care ele s'au arAtat in
haina tiparulni, ea va riminea
dupit cum prevedea Ion Bianu incii din
28 Februarie 1895, in raportul lui cetit in pedinta Academiei Romine
cea mai prerioasii colecriune de material de documente pentru istoria yechei noastre literaturi pi pentru istoria artei tipogralice la noi".
Pretioase sunt unele fapte culturale i literare, scoase in evidenti de
Prof. Simonescu pe baza analizei unor predoslavii i epiloguri vechi (p.
X XII), dintre caH vom releva uncle la locul lor.
Partea I: Addogiri se deschide cu un Molitvelnic slavonesc, datat yeacul XVI, care dupii felul cum e prezentat te-ar face la inceput sA crezi cA
avem de a face cu o nouil incunabula% tipAritii in Tara Romineascii inainte
de until 1550. Insii ne indoim, dupii indicatiile date de autorul Insu.ti, ci
ar plates fi altii tipiriturii cleat tot Molitvelnicul slavonesc din 151.3, a $asea
incunabula din trecutul nostru ciirturiresc, cunoscuti, tipiiriti de Dimitrie
Linbavici, in posesia Academiei Romine, complet, nu defectuos, cum e cel
datat din veac. XVI, lipsind tocmai foaia cu datelc hibliografice sigure. Chiar
ceeace nu se
dacil ar fi deosebiri tipografice intre cele cloud exemplare
precizeaza
nici atunci n'ar fi necesar sii admitem cii ar putea fi vorba de
douii Molitvelnice aproape contemporane, ci poate de o
editie mai luxoasii pentru Domn i chiriarhi i alta ohipnuitii pentru biserici pi
preoti. Avem cazuri de acestea, cunoscute. Amitnuntele cA Molitvelnicul este
(loud tipfirituri,
tiparit cu material $i de tipografi din qcoala lui Bojidar", al cArui nepot e

Liubavici, ne duc la aceleapi concluziuni. Interesanti e capo-pagina pi initiala P cu coroniti, reproduse din Molitvelnicul datat veac. XVI (p. 1-2),
Urmitoarea incunabula, Tetraevanghelul din 1546 (p. 2-3), era cunosi locul, acesta din tirmil
cutii, filed insi a avea precizat anul
1546
putind fi Ministirea Peri din Maramurep, dupi amiinuntele date de antor,
umblind pe drumurile indicate de Z. Piclipanu pi D. P. Bogdan. Reamintim,
ca un argument in plus pentru Ministirea Peri, arniinuntul cii Tetraeranmoptenitoarea un
ghelul a fost intdi in posesia episcopiei din Muncaciu
inainte de a ajunge apoi
limp, pe nedrept, a Miinistirii maramuretene
in posesia Muzeului National din Budapesta. Pentru Octoihul mic al lui Coresi
1) Asupra incunabulelor rominepti pi asupra liirgirii timpului dela

1500 la 1550 pentru rile locuite de Romani vezi I. Criiciun, Cartea Roma-
neascii in decursul veacurilor, Cluj, 1937, p. 14-21 si Le livre roumain au

cours des sicles, Bucarest, 1938, p. 12-16.
www.dacoromanica.ro
DAR1 DE MAMA
443
din 1557 (p. 3 6) n'ar fi fost bine sh se pomeneasch si locul aflirii: Biblioteca lui Saguna dela Mitropolia din Sibiu?
Din Intrebarea crestineascii dela 1559 (p. 6 7) se reproduc i doui pagini in facsimile. La bibliografie credem cI n'ar fi trelmit si lipseasch studiul Prof. Al, Procopovici, Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane,
Suceava, 1927, cu un punct de vedere diferit de al celor pomeniti, insii trebuia si se ;ink' seama si de el.
Veacul al XVI-lea se imbogiteste cu 14 tipirituri, dintre cari 12 din

epoca coresianii. Cu totul necunoscute ne-au fast Evangheliarul slavon tipiirit de Cii lin diacul la Brasov in 1565 (p. 7-8) si Liturghierul slnvonesr al
liii Coresi din 1568 1370 (p. 11 12). Urmitorul veac, al XVII-Iea, are 18
chrti noi. Frumoase Bunt initialele din Ceaslovul dela Govora, 1640, reproduse
la p. 22. Calendarul dela Sibiu din 1684 ar fi eel mai vechin calendar cunoscut la Romini (p. 26).
Veacul al XVIII-Iea e mult imbogitit, cu 233 tipfirituri. In fruntea lor
sta. harta Munteniei din 1700 a Stolnicului Constantin Cantacuzino (p. 27
28). La Psaltirea romiineaescli din Thrgoviste dela 1710 stint semnificative cuintele: Inadinst am pus acesti 2 psalmi slavoneste, pentru darea indemhnh
ciinthrii"
adich psalmii 134 si 135
o dovadii in plus de piedecile in
calea inlociiirii limbii slavone cu cea romineascii: muzica bisericeascd (p.
37 38). Catavasierul dela Thrgoviste din 1713 are notite in legiturA cu rfisphndirea cfirtii la Sirbi j Poloni (p. 40).
Delicat ornamentul cu Maica Domnului din Evhologhionul dela 1722
din Bucuresti (p. 45).
Din Acatistul dela Minnie., 1746, spare Stolnicul Cantacuzino ca traduciitor de rugiiciuni (p. 57-58), iar din doul chrti in limba arabi
de
polemich religioash
tipfirite in 1746 la Iasi se constati existenta unei tiparnite arabe in capitala Moldovei (p. 61-67). A postolul din lilunnic, dela
teptelor.
1784, ar fi un fals tipografic (p. 96-97), adeviiratul loc al tipfiririi fiind

Blajul, iar anul: 1814. Autorul vede in aceasta un econ al certurilor surde
dintre Unitii din Transilvania i Ortodocsii din Principate, pe chestia perdogmatice", cari au indemnat pe tipografii din Blaj, sh des drept
6'40 tiphrite la Rhmnic, tiphriturile blijene, aceasta numai pentru a cagtiga mai usor buna credintii a piosilor (p. XIXII).
Pentru veacul al XIX-Iea numirul tipiriturilor noi se ridicii la 232.
Foaia volanti purceasii dela Meletie, Episcopul Romanului, cuprinzfind o
Instiintare despre cdrfi tiplirite in Ardeal, apiruth la Iasi in 1805, e a se
pune in legiiturii cu diferendele confesionale pomenite mai sus. lath chteva
-fragmente caracteristice: Pentru aceasta @i noi, dupii datoria noastrii cea
piistoreascii, nu lipsim a vi instiinta, cA in anul trecut s'au adus aicea din
Ardcal patru eirti ... ce arum acolo s'au tiphrit, dari la inceput cu viclesug
puse iaris spre amigire cum ch sunt tipfirite in Tara Romfineasch, in Epistopia Rimnicului, care si inthvh Dumneavoastrii yeti putea cunoatte din
www.dacoromanica.ro
444
DARI DE SEAMA
poarta crrii1) dup nepotrivirea vremurilor, viclepugul lor ai minciuna ...".

Insupi Domnul tirii au dat luminate porunci dumnilorsale boiarilor ispravnici,
vamepilor,
cipitanilor de pe la margini, ca si fie cu privi-
ghiare, pi nici Be cum si nu slohoaze s intre carti bisericepti i dogmaticetti
de preste hatori in Moldova. Dar fiindca cei de acolo fac multe meptetuguri spre aducerea lor, nu lipsim i noi pre toti de oboe parintepte p vi
sfitui, ca sii vi feriti de cirtile ceale dogmaticepti pi bisericepti ce sant tiparite acolo, i firii de a fi incredintate cu pecetea noastri, nici singuri si
le primiti, nici pre fiii dumnilorvoastre a le ceti si nu lisati ...", iar preo-
tilor Episcopul le poruncepte: Iar molitvelor voastre,

Domnul, vi poruncim, ca nici decum sii nu suferiti a
intru
si ceti prin
preoti
Biserici cirti tipirite de acolo ..." terminand cu urmitoarea precizare: si

titi inci pi aceasta, ci ceice aduc cirti de acolo, pi le vand prin lark ca
sii amigeasci norodul, rump foaia cea dela inceputul cirtii, ca si nu se cunoasci Ca sant tiparite acolo. Dar insi de yeti lua seama la forma tipariului,
prea lesne yeti pricepe" (p. 122-123).
Partea II: Indreptari incepe cu Octoihul lui Macarie din 1510, gisit,
defectuos, la Blaj, i fotografiat in intregime la MAnistirea Hilandar dela
Athos (p. 165 167), cunoscut, in parte, mai demult. Intregiri se clan pi pentru Evanghcliarul din 1512 gi pentru Apostolul din 1547. Pentru TriodulPenticostar tipirit la Tfirgovipte in 1557-1558 (p. 167-169) meritul gisirii exemplarului complet Ii revine, in intregime, D-lui Aurel Filimon.
Nc hucurim cii Palia dela Oriptie a putut fi descrisi acum in intregime
(p. 174 179) dupi exemplarul complet aflat azi la Academia Romani.
Pentru veac. XVI s'au indreptat pi completat 18 carti, dintre cari 3
inainte de 1550, iar 15 din epoca coresiani.
Interesante, dar nu in intregime noi, sunt euvintele lui Matei Basarab
din predoslovia sa din Molitvelnicul slavonesc dela Campulung, 1635, in legaturi cit intemeierea tipografiei domnetti (p. 181-188). Am vizut
ca in intreaga mea tara e foamete pi sete, nu insi de
7ice Voevodul
pane gi de api ci, dupi prooroc, de viditi hrani pi adipare sufleteasci ... din
al ciror belpug am socotit ci nu va
pricina imputiniirii sfintelor cirti
putea fi altfel cu putinti, cleat numai prin tipografie, adicii tiparniti". A
trimis, deci, la Chiev, de unde s'a adus tiparnita, zic, intreagi, desivarpiti,
cu litere de cinci feluri, deasemeni pi tipograf iscusit dinpreuni cu ea, anume Timotei pi cu altii, ciirora i loc hotirat pentru aceasta le-au aritat orapill numit Campulung ...", pe care Matei Basarah o lasi urmapilor in grije
prin urmatoarele cuvinte mult griiitoare: luati aminte cu grije la aceasti
diruire, zic, la aceasti tipografie pi ca dar prea curat primiti dela noi aceasta
p( o piistrati pe ea in intretinerea voastri neperitoare in veci, cici este bo.
1) Sublinierea e a noastra. Foarte frumoasi expresie pentru foaia de

titlu.
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
445
giitie mai de pre; @i mai cinstitii decit toate bogatiile plimantelti". Bogitiile
din piatri de aur iii de argint impodobesc numai vremelnic trupurile, iar o
ata hogatie impodobe@te sufletul prin adevar @i lucrare dumnezeiascii @i pururea o lumineazi prin lumina neperitoare".
Regretam cit nu putem reproduce in intregime prefata Mitropolitului

Varlaam din cartea Rdspunsul impotriva Catehismuitti calvinesc, 1645, dar
eine vrea sii citeascii o prefati frumoasii ca limbii si demna ca atitudine e poffit s'o citeasci, pentru desfatarea mintii @i a sufletului (p. 190-194). Imitarea lui Christos, tradusii de Udritte Nsturel @i tipariti la Manistirea Dealului in 1647, pe lingii rispandirea ei ti in alte tari, ne desvalue un Udrit-
te, carturar prin excelenta, care a vilzut originalul in limba ramleneasca

sau latineascii, nouii vadit inrudita" Inca din anii copilariei mele, aruncati
tii prafuita in casa noastrii" (p. 194-200).
Dintre tipariturile veacului al XVIII-Iea merita a fi retinute, intre altele, Catehismul dela Sambita-Mare din 1726 (p. 225-233), iar din veacul
al XIX Prospectul pentru Dictionarul latin-romfin-german-unguresc al lui Samuil Micu dela Buda din 1806 (p. 276--277 qi 279).
La sfartitul volumului impozant e lista cartilor descrise
dupii modeJul din trecut , apoi lista gravurilor
in total 55
i un admirabil indice alfabetic, analitic @i mult mai bogat ca in volumele precedente.
I. Crliciun.
$TEFAN PA$CA, Unitatea romiineascii prin religie. Sibiu, Tip. Arhidiecezanii, 1944, in-80, 27 p. (Extras din Revista Tedeogicii, 1944, Nr. 2).
Deli este numai o conferinta tinuta la Universitatea Regele Ferdinand I" din Cluj-Sibiu in ziva de 6 Decemvrie 1943, lucrarea Prof. $t.
Pa@ca e pretioasa prin punctul de vedere just, prin diversitatea materialului
stapanit cu multi siguranta 1;ii prin limba frumoasii. Ai impresia ca aunt aruncate aci jaloanele unei marl lucrari, care va si vinii qi pe care o a@teptam
cat mai curand posibil qi
dupii interesul trezit prin ceasta conferintil
la inaltimea exemplului rezumativ ce recenzam.
Da suntem, alaturi de Greci, cei mai vechi crettini din Europa easariteana" (p. 3), @i aceasta constitue unul din cele patru argumente de te-
melie ale prioritatii 0 continuitatii noastre pe aceste plaiuri, fata de toate

popoarele din jur. Credinta crettinii a fost t3i chiagul stransei unitati intre
fratii de aceiati limbii" din Sudul iii din Nordul Duniirii (p. 4). Termenii
sunt coaci autorul intira mai multi termeni
crettini fundamentali
muni in cea mai mare parte in graiul tuturor ramurilor de Romani, dovada ca
ei au trait laolaltii, intr'o @transit* unitate de limba kii de credintii" (ibidem).
E cat se poste de dark detli foarte scurtii, problema cre@tinismului romanesc in epoca navalirilor barbare @i ajungerea sub ierarhia bisericeasel
slavona-bulgara, pang la intemeierea Principtelor romane. Bine ca s'a limpe-
zit obiectiv ti cu hotfirire rostul ortodoxiei in aceasta sinteza fericita: S'a
www.dacoromanica.ro
446
DAR! DE SEAMA
spus demult oi se mai spune Indio toi astizi err ortodoxia

i incii imbricati
in haina limbii slavone
a fost una din marile nenorociri care s'au ablaut
peste noi, cg datoritii ei poporul rouninesc a rgmas veacuri de-arfindul inciituoa t in rohia intunericului (aci autorul trimite la Timotei Cipariu, dar
putea sii trimitg oi la istoricii unei tiri vecine), cg tovgrgoia noastri de credintg eu Bizantinii ne-a transfigurat sufletele, ne-a injosnicit moravurile; cA
datorita ei nu ne-am putut hucura, mull timp, de hinefacerile progreselor
spirituale ale occidentului catolic oi el, in sfiroit, prin religia noastri ortodox5 ne-am instrginat, pentru sute de ani, de fritietatea rornanicii lumipall din Apus. Cine vorbette astfel uitil insg conditiunile de ordin istoric,
geografic oi psihologic care au legat pentru un mileniu intreg pe strimooll
nootri de Bizant, i di ortodoxia RomAnilor este o consecinti logici a acestor
conditinni. Uiti ei nenorocirile" pe care le pun in sarcina ortodoxiei oi a
dependentei de Bizant stint efectul unor conditii tie ordin politic oi social pe
care le-an trAit inaintatii nottri. Mai uitg apoi sA pretniascii roadele bineffieg toare pe care le-a adus credinta ortodoxl in folosul conservirii fiintei
noastre uationale insaoi, in tot lungul veacului de mijloc i piing in sec.
XVIII, deci inteun timp dind biserica, mai mult chiar deck limba, era in
stare sA solidarizeze intr'o unitate conotienti colectivitgtile amenintate. Cid,
se otie doar, inaintea conotiintei de unitate romiineasei prin limbil, a fost
aceea a unitgtii prin ortodoxie. Aceasta a mobilizat vointa colectivi a inainS
taoilor la rezistenti dArzl impotriva asalturilor sustinute i repetate ale Catolicismulni umpire. din sec. XIII XV in Principate oi in Ardeal (oi sun
o altg forma, adAuuglm noi, oi in veac, XVIII, in ultima provincie) ei a reforrnatiunii in formg calving, in sec. XVI oi XVII, in Ardeal, asalturi care
nu crass stimulate numai de riivna creoting
de altfel nici nu erau intrei nu urmAreau numai obiectivul religios,
prinse cu mijloace creotineoti"
ci aveau la bail oi seopuri de naturg politicg" (p. 6 7). Constatarea autorului, ea incheere, e plauzibili : Multumitil Ungurilor catolicismul i reformatinnea an devenit in ochii Romfinilor de pretutindenea oi din toate clasele sociale nitte monstruozitgti de care Si te feresti ca de diavolul" (p. 8).
Intr'adeN Ar rezistenta pe plan religios in Transilvania a luat incetul en incetul aspectul unei adevirate lupte nationale.
Deoi 'sacrificiile materiale ale Rominilor, pentru sustinerea ortodoxiei
amenintati de Turd, au fost mari i oricit de deficitarg a fost vista noastrii
in comparecum constati cu dreptate Prof. Paoca
culturalg in trecut
tie eu aceea a latinititii occidentale, folosul pe care 1-am tras dirt tovirgoia
tie credintii nu poate fi tigiiduit. Prin legea traditionali an putut Rominii
si se diferentieze de strAini i si se solidarizeze in luptri de independonti
politieg impotriva celor doni state puternice vecine care ii amenintau direct: Ungaria oi Polonia, ambele catolice" (p. 10). Se reaminteote rispunsul demn al Patriarhului Chiril Lukaris dela Constantinopol dat Principelui
Gabriel Bethlen la 2 Septemvrie 1628, in legituri cu conditiunea" calvini-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
447
zirii Rominilor din Transilyania: Pentru a putea indeplini accasta in mod

norocos i pacinic, inainte de toate ar trehui rupti legitura de singe si de
sinitiri care triieste, desi in mod tainic, dar cu atit mai puternic, intre Rominii din Tara Transilvaniei i intre locuitorii Tirii Moldovei i Munteniei"
(p. 11). Zibovirea indelungati a limbli slavone, pine la sfirsitul veac. XVII,
in incinta hisericii noastre autorul nu o socoteste ca o nenorocire, ci dimpotrivi ca un haraj, care ne-a separat si mai mult de contactul en catolicismul
si calvinismul unguresc, salvindu-se dela instriinare, dacii nu pitura conducii-
toare, cel putin pitura tirilneasci.

Traduccrea cartilor hisericesti in limba romini n'a fast priviti totdeauna cu ochi rii, nici in Transilvania, mai intii, nici in Principatele libere,
niai apoi. Exemplele pentru a dovedi acest lucru sunt bine alese (p. 12 14).
Stipinirea Domnilor din Principate asupra unor teritorii din Transilvania
apoi schimbul de ierarhi si preoti intre cele trei tiri locuite de Romini si
mai ah.s hirotonirea vliidicilor ardeleni in Muntenia sau in Moldova, mai bine
de trei veacuri, au accentuat constiinta unititii fritesti (p. 14-20).
Ne-a interesat in mod deosehit capitolul privitor la unitatea romineasci
prin carte. .,Prin cartea biscriceasci tipiriti cu sprijinul darnic al Domnilor,
sau al marilor ierarhi, sau al altora, cirturarii nostri au strecurat necontenit
in sufletele credinciosilor nu numai frumusetea mfingiitoare a scripturilor
sfinte, ci adesea si constiinta eh apartin cu totii unei familii rominesti, vorbind aceeasi limbi si avind aceeasi origine" (p. 20 21). Autorul urmireste
firul unitiltii din proloagele si epiloagele mai multor tipirituri; al unit:10i
neamulni prin ortodoxie, de ex., citind prefata Evangheliei cu invatciturii
dela Goyora, din 1642; prin limb, citind prologul Noului Testament del.,
Bilgrad, din 1648, si scotfind in eNidenti faptul ci in veacul al XVII-Iea tipiriturile se adreseazi ciltre toath semintia romineasci" (p. 22 23). Tot
din acest year incoace incepe sii fie stimulat i sentimentul de mindrie romfireaseii prin sublinierea originii noastre romane, de citre cronicari mai
ale ciror lucriiri lush n'au vitzut lumina tiparului decit mai tarzin ,
intii
si de eitre cirtile hisericesti tipirite, in fruntea cirora se amintese Poo/urea
lui Dosofteiu din 1673, apoi Mineele lui Chesarie dela Rimnic, din 1779,
unde se mentionea7i exclamarea entuziastii a episcopului: aflu linia neautului ruminesc din vechi trigindu-se, din sliNit neam al Romanilor, a chror
slavi au striilucit impreuni unde s'au intins soarele razele" (p. 23-24),
accasta inainte de aparitia scoalei latiniste dela Blaj.
Riispindirea artilor rominesti tipiirite, in toate provinciile locuite de
Romani, a fost mare, Prof. Pasca aminteste numai Cazania liii Corcsi dela
1581. Cazania liii Varlaam dela 1613 si tipiiriturile brancovenesti, dar exemplele ar putea fi malt inmultite. Aceeasi circulatie intre toti Rominii an
aNut-o oi manuseriptele bisericesti, Inciit pentru cele provenite din MolOoN a
ei Tara Romineasei pedepse aspre amenintau din partca autoritatilor tran-
www.dacoromanica.ro
448
DARI DE SEAMA
silvane pe eel ce se incumetau, in sec. XVIII, sa mai adticil incoace carti de

peste munti" (p. 25).
Unirea unei pirti a Rominilor din Transilvania cu hiserica Romei, la
inceputul veacului al XVHI-lea, a adus o dramatici lovitur ideii de
imitate sufleteascii" (ibidem), insii nenorocirea a fost evitati prin plecarea
urechii spre massele populare, can au nein din clericii si mirenii lor dela
conducere, peste neintelegerile religioase, apostoli infocati ai rominismului
si ai unitatii lui (p. 27), cum constati autorul la sfarsitul admirabilei sale
conferinte.
I. C.
Monogralia juderului Tiirnava-Mare.
f1944], in-40, 506 p. (pl, hiirti).
Sighisoara, Tip.
Miron
Neagu,
Cu ocazia implinirii a 25 ani de stapinire romineascii in Transilvania.

s'au preg5tit monografii
asupra diferitelor judete din aceastii provincie.
Unele aunt mai reusite, altele mai putin, niciuna insii n'a ajuns la iniltimi
monumentale, runt cum aceste judete ar fi meritat.
E adevirat cii timpurile in care au apirut au foot crincene si, se pare,
cii au trebuit si fie redactate in grabii. Tinind seama de aceste aminunte,
monografia judetului Tarnava-Mare e dintre acelea care merita toati consideratia.
Rindurile introductive" ale Prof. Ion Covrig-Nonea sunt frumos scrise

formeazi o carte de vizitii occidentalii pentru materialul inegal care urmeaza, impartit in 5 grupe marl.
In cadrul grupei intii, PAMANTUL, in capitolul I, Elemente de geografie lizicii, autorul nisei o singurii afirmatie istoricii i aceea greitii. Geza II n'a putut da Sasilor sylva Blaccorum et Bissenorum" la 1224, fiindc5
era mort de peste 60 de ani i fiindc5 padurea aceasta nu se intindea si in
judetul Tarnava-Mare. In Capitolul II e vorha despre Elementele de geografie
economicii, in care se insista mai ales asupra bogiitiei gazului metan, in cap.
III, despre Bagatelle solului, in cap. IV despre Piiduri, in cap. V despre
Bogliiile animale, in cap. VI despre Ciiile de comunicarie, cu vechimi din
epoca romanii, in unele locuri, Ungurii nu s'au asezat in Panonia la 996,
ci cu 100 ani mai devreme, iar asezarea lor'in Transilvania s'a terminat numai in veacul XIII. Ducele de Liechtenstein a fost guvernator al Transilvanici intre 1858-1861.
La POPULATIE, capitolul I, despre Popularia juderului dupii recensitmintele din 1910, 1930 ii 1941, e scris de Dl Iancu Ieronim cu pricepere
si constatiiri juste. Totalul sufletelor in 1910 a fost de 141.704, dintre cari
Romini: 56.696, Sasi: 54.180, Unguri: 23.307, Evrei; nici unul, fiindcii toti
an fost considerati maghiari, Altii: 7.521; in 1930 numirul Rominilor a crescut la 66.989, al Sasilor la 58.164, al Ungurilor la 24.367, al Evreilor la
1.087, Altii 4,675, Total = 155.282; iar in 1941, dup5 statistica judeteanii,
i
www.dacoromanica.ro
DAR! DE SEAMA
449
Rominii: 70.764, Sasii: 60,141, Ungurii au scazut la: 20.466, E.reii; 1089,
Altii: 12.186, Total =-- 164.646. Numfirul Rominilor a fost totdeanna mai
mare ca al Sall lor, eau al Ungurilor, iar in cele dotal orate mari ale jude;Mid: Sighiloara eu 3.031 Romani in 1910, fati de 5.486 Sasi si 2.687 Unguri; cu 4.366 Romani in 1930, faid de 5.236 Sati si 2.896 Unguri; numarul
lor s'a ridicat in 1941 la 7.315, fall de 5.037 Sasi si 2.018 Unguri; Mediaiul cu 2.729 Romani in 1910, fail de 3.866 Sasi si 1.715 Unguri;
en 4.204 Romani in 1930, fall de 5.974 Sasi si 3.876 Unguri; nurniirul Romilnilor s'a ridicat in 1941 la 8.373, fati de 3.203 Sasi si 7.110 Unguri.
Cap. II despre Potettlialul vital al populariei din judef, redactat de

Prof. I. Covrig-Nonea de asa maniera, in cat 1-am citit cu placere, aratii o
quasi-egalitate de crestere a populatiei la cele trei neamuri coulocuitoare:
2.2 copii de familie, cu tendinte de plusuri in uncle regiuni pentru Romani,
in altele pentru celelalte neamuri. Excursul dela inceputul capitolului, prkind
virtualitiltile creatoare ale Grecilor vechi si ale Francezilor, ajunsi la zguceeace nu s'a intamplat
duiri istorice dupii ce s'au realizat spiritualiceste
en Rominii, surprinsi de vicisitudinile istorice in epoca inceputurilor e sugestiv si plauzibil. In cap. III e vorha despre Institufiile sanitare, in rap. IV
despre Crucea rosie, filiala Sigfelsoara, in cap. V despre Reuninnen lemeilor
ronuine ortodoxe din Sighiloara, care, intre altele, a intretinut si trei elevi
la liceu pink' la bacalaureat, dintre cari unul a ajuns profesor, altul preot
si al treilea comerciant".
Miezul acestei monografii il formeazi Schifa istoricd a judefului Tdrnava-
Mare, scrisii de Prof. Stefan Pascu, sef de hicriiri la Universitatea din ClujSibiu.
Pentru perioada preromanii judetul Tarnava-Mare are o multime de urme arheologice, din epoea cea mai veche, in special din la tette (Sighisoara),
iar vestigii dacice din toate categoriile se giisese in numir mare ... dovadii
ca acest judet a fost locuit si in aceastii perioadii. Mai rank, el era an centru
ca si in epocile anteSighisoara si imprejurimile mai ales
important
rioare" (p. 133-136). Iar in epoca romani judetul a fost considerat ea punct
principal in sistemul de apiirare al provinciei Dacia, pe nude, se pare, a patrans chiar o armati romani, in al doilea razboi dacic (105 106), in Iransilvania, venind pe la Bretcu, dinspre Dobrogea (p. 138).
In timpul nivalirilor barbare judetul Taruava-Mare a fost locuit si de
Goti, Hunt, Gepizi si Slavi, dela cari au 'limas nume arheologice sau toponimice. Descoperirea dela Biertan, din sec. IV, de o importanti exceptionali,
dovedeste existenta unei populatiuni crestine de limba latinii in acest tinut (p. 139-140). In epoca ducatelor si voevodatelor autorul dovedeste proexistenta populatiunii romfinesti, celei maghiare-slisesti, intre allele si prin
etimologia cuvantului Tfirnava. Penetrarea Ungurilor in jade; se face uumai in a doua jumiitate a veac. XII, si cam in acelas timp se aflii aci si
29
www.dacoromanica.ro
450
DARI DE SEAMA
Seettii
oi
Saoii. Judettal Tarnava-Mare e pomenit documentar pc la sfiroitul
acestui veac,
Orate le
oi
cetatile judetului in Evul mediu stint potnenite cu primele
menliuni cronicaresti (nesigure oi poate neverosimile) i documentare: Sighiooara la 1191, in cronica lui Gh. Kraus, oi la 1280 in documente; Mediamul la
1146 in (Tunica lui Rudolf Bzensky oi la 1283 documeutar. Urmeazi apoi ceteti/m Hoghiz, Rupea, Rack oi localitiltile Bain (1200), Agnita, Draurni
(1224). Sincel (1252), Hendorf (1260), Brateiu i Biertan (1283), Bahnea

(1291), Bazna (1301), Glowed (1307) oi aci am adittga sand Dar los (1317),
nementionat de autor, cu preot oi bisericii la 1332, in stil gotic, de maritne

exceptionall, cu fresce medievale bine pistrate, pe dinafarii, oi cu un frumos portal principal de prin veac. XV.
In epoca Principatului transilvan regiunea Tiirnavei-Mari a cunoscut
din belong framintarile i rivalitfitile interne dintre Zipolyeoti oi Hahsburgi
oi apoi dintre acettia oi Bithoretti. Cu trecerea Saoilor la luteraniam revdinta episcopului evanghelic se stabileste la Biertan, in 1572, uncle ramine
Viral la 1867, cand se muta la Sibiu (p. 151).
In cursul veac. XVII au existat legituri aproape permanente intro aeest
judet 5i Principatele Rotnane. Rupea a vizut ootile hiruitoare ale lui Vlad
Dracul, care oi-a bitut monede la Sighigoara; Buia a fost la inceputul veac.
XVI in stiipfinirea lui Bogdan cel Orb al Moldovei, iar mai tarziu in a lui
Mihai 1 iteazul; Racioul a primit ottile lui Mihai Viteazul, ale lui Gheorghe
Stt fan, Grigore Ghica i Iqtrate Dabija, iar Sighiooara a avut sub stipanirea
lui Alihai in Transilvania un boier roman, in demnitatea de camarao. pe
nemesul care a tradat pe Voevodul
Petru Oral. Na otiam el Stefan Csiki
navalind mai tarziu asupra Sighiooarei, o prd, schimhandu-i nuMiliai
mele in Nemesvar Dupii biruinta dela 1603 asupra liii Moise Szekely, Radu
Serban ;inn limp de opt luni sub stapanirea sa regiunea Tiirnavei (Mantic
Septemvrie 1605).
Prineipii autohtoni ai Transilvaniei an limit diete san an asediat in

repetite rfinduri oraoele oi cetatile judetului.
Ajungand sub Habshurgi, regiunca Tarnavei cunoaote oi ea, in parte
mficar, ororile revolutiei Curutilor impotriva Lo4iontilor (a partizanilor lui

Francise Baikoczi II impotriva imparatului habsburg), masurile administrative
ale Mariei Teresia oi vizitele lui losif II. Revolutia lui Horia a avut ecouri
mai slabe, la Albeoti oi Palo*.
Anii 1848-1849 au fost mull mai sbuciumati. Regiunea Tarnavci-Mari
a vizut mai multe ciocniri intro ootile imperiale i trete ungureoti i apoi
imperialo-rusetti i maghiare (una din cele mai crancene la Sighiooara), iar
dintre frnntaoii cari au organizat i condus pe Romanii din judet stint pomenhi, iutre altii, Axente Sever, Aron Pumnul, amandoi fii ai Tarnavelor, Vasile Moldovan, prefectul legiunii III Tarnave, Stefan Moldovan, protopopul
Mediatului, I. Cilhoreanu qi I. Tufa, din acelao orao, apoi N. Medieoanu, sub-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
45 1
prefectul leginhlii, Eliseu, conducitor la Sighisoara, loan Papiu la Rupea,
Ch. Chendi la Agnita i maiorul Ursu, invingitor asupra Secuilor in judet.

Deeeptiile din cpoca absolutismului si a dualismului, apoi progresele
realizate de regatul vecin al Rominiei, au dus la Memorandul din 1894, in
procesul cirnia Romfinii tirniveni si-au avut un deinn reprezentant in Dionisie Roman dela Medias, a cirui activitate nationalisti nu e pomeniti.
Studiul se termini cu rizboiul mondial trecut si cit unirea dela Alba-Iulia.
Binevenite stint cele doui Willi dela sfirsit,
La INSTITUTII i REALIZARI se vorheste in cap. I despre Via/a administrativii, cap. II despre Adminittraiia judefului Tfirnava-Mare dela 1918
pinta azi, unde intre ilustratii, de ex., se puteau arita clfidiri de coli menumentale i de hiserici impozante (la Dirlos, etc.), in locul podului comunal
dt la Mureni (p. 191), si alte ateva frumuseti analoage cu acesta.
In cap. III despre View, ntuncitoreascil, scrisi de Prof. Stefan Lima cu
rompetenti, orizont i istetimi de stil, se face istoricul breslelor si se arati
aealizrile importante romfinesti in acest domeniu. Autorul arc tlreptate and
spnne: Coordonatele asezirii noastre geo-politice au creiat din poporul nostril un neatn de pingari i pistori. Din faptul acesta, cA i astizi suntem legati
lie glie i muncim mai mult in truda pe brazdit, striiinii au tras concluziuni,
el Rominul nu este inzestrat en aptitudini pentru mestesuguri. Stilul proprin
sic eivilizatie, intik creiat de poporul nostru harnic
fiat o tiintii speeiala,
firfi linistea i rigazul de care s'au Imeurat alte popoare in decursul veacuribr
&vedette, cu prisosintii, zestrea de aptitndini en care este dotat".
lar mai departe: Dela construirca casei i a uneltelor agricole, Nina' la
rnestesugurile olitritului, impletitului, lemitlrituliti, tesutulni, cusutului, etc.,
Rominul s'a aritat inzestrat cu aptitudhti uimitoare, cu un deosehit simt
Ae inventivitate i inclinatie artistica*, stirnind admiratia lumii intregi" (p.
228). Ne buena constatarea cI dupii 1918
and portile mestesugurilor
aui desehis larg pcntru toti
elementul rominese a cucerit an de an pozitii noi in ampul muncii si al meseriilor, dupi cum reese din tahelele ane-
sate, mult gaitoare (p. 239-241), dar 4i din incheerea concludenti a Prof.
Linn, ,,profilul vietii muncitoresti din judetul Tirnava-Mare, prezentat in
paginile anterioare, schitcazi concluzii edificatoare: umbrite pentru trecut,
teconfortante peutru prezent si de un optimism robust pentru viitor' (p. 281).
In cap. IV e vorha despre Contertul si lndustria din judet, foarte des'tohtate
mai ales la Medias , in cap. V despre Vino bancarfi a judetului,
In cap. VI despre Invihihnfintul primer, VII despre Invegiirnfintul secundar,
cu 2 licee si un gitnnazin, romlnesti, dintre cari Liceul Principele Nicolae" din
Sighisoara a avnt o epoci strilucitii In timpul directoratului lui Horia Teculescu
(1926-1942); cap. VIII despre Biseriefi, scris de DI Aurel Pop cu documenta-
lia care impresioneazi si en consideratii drepte ca acestea: Popor de pistori

ai de plugari, taind o viati infrititi en plain1, Neamul rominese, ca orice
www.dacoromanica.ro
452
DARI DE SEAMA
popor de plugari oi de piistori, a avut un trecut care nu a lista urme deck in folklor oi in traditia oralit, nu in condici oi arhive Ball in mash-e ageziri de piatri. Aoa cii in conditiunile de trai ce le-au avnt limp de aproape
1000 de ani, unele inerente vietii lor de pistori si plugari, altele datoritii
stipinirilor striine, Bominji n'au putut si aibi biserici pompoase de piatri,
arhive in ordine i matricole sistematice" (p. 349). Biserica ortodoxii din
judet are 103 biserici oi 61.837 credincioti, iar cea greco-eatolici 44 cu 19.530
credinciooi, specificate aminuntit pe comune.
In grupul MANIFESTARI $1 FORME DE VIATA cap. I. Aspecte din viapr
satului tdrniivean, e mai ales o splendidii prezentare bio-politici a Romfinului

din satele tirnivene, care poate servi de model. Sentnificativi e una din definitiile irineti asupra nationalismului, din buchetul de raspultsuri primite de autor, Prof. Covrig-Nonea: Nationalioti stint iia care tin la legea
lor oi la credinta lor oi la natia lor" (p. 387). Iar definitia autorului e bine
formulatii aoa: E drept, nationalismul romanese n'a fost niciodatit explosiv,
de o tensiune brutalii oi exclusivistii pinii la oovinism, nici arogant oi nici
ostentativ. Nationalismul rominesr a imbriicat totdeauna forme armunioase,
potrivit cu firea oi viata siteasci care, iuhind pe ale sale pe plaini i soh
soarele sAn, a liisat oi altora, de alt neam, libertatea de a-oi iubi pe ale lor,
pe pAmiiitul oi sub soarele lor" (p. 389).
M'a interesat deaproape cap. II, scris de Prof. nation Cocioiu si intitulat Folclor muzical den Tdrnava-Mare. Clasificarea Diirlosului, satul meu
natal, la subdialectul muzical Tirnava-Mici i Cimpie e just* Nu prea e
cunoscutii colinda cu tin singur rand melodic
din aceasti comunii
po-
menitil de autor (p. 398 oi 419), in schimb existi un foarte frumos clintec
de acest fel, Bade, foaie trandafir. ..." Piicat ci snot atiitea greteli de tipar in aceasti luerare (erg inforniatii oi en pricepere scrisii, uncle corectate
en cernealii, altele nu, cum e terra incognito (p. 413), etc. Inteadeviir un
atlas de folclor muzical, aliituri de cel linguistic, ar scoate in evidenti adeviruri pe care istoria (oi alte otiinte auxiliare ei), nu le poate releva indeajuns" (p. 414), Briittl de fete, joc de cerc al fetelor, intiilnit dour in DArlos
qi Copoa Mare" (p. 416), la Diirlos se chianti Coconiti". Bibliografia dela p.
417-418 e ingrozitoare ea metodologie. Aceastii disciplinii otiintifici ii are
oi ea regulele ei, minime, daci cineva e refractar unei notatii complete. hiqiriri ca acestea: U. Jamie oi A. Birseanu, Doine ,si strigituri din Ardeal-fling cel putin locul oi auul aparitiei - eau Weigand, Jahreshericht VI.
60"
fin titlul lucririi, fin titlul intreg oi locul aparitiei periodicului oi
nu sunt potrivite pentru un studiu otiintific.
anul ealendaristic, etc.,
Ultimul studiu din monografie cuprinde Viata culturala in judet, serisi
frumos i incomplet de DI Gheorghe Popa, literatul fin, plin de initiative
oi suflet. Dintre precursori sunt pomeniti Aron Pumnul din Cuciulata, loan
Popescu ti Ioan Ursu din Cats, $t. O. Iosif din Driuteni, Ilarie Chendi
www.dacoromanica.ro
DAR! DE SEAMA
453
Visariou Roman din Dir los, Zaharie Rohl din Sighiooara, Nicolae Togan din
Chijasa-de-Sus qi Gheorghe Simunic i Aurel P. Bann; din Rupea. Dintre cei
in viati aunt amestecati cei eu activitate putini din judo, cu cei cu activitate mai multi, dar straini, trecuti macar 2-3 ore prin cutare orioel al judetului, sau an tipirit ceva la Mediao, ultati fiind fii ai judetului, en activitate care
poate sta cel putin alfituri de a oricaruia dintre cei vii, minus Prof. Witt
Moldovan, venerahilul preeedinte al Astrei", a carui activitate e schitati
totuli in linii marl.
I. Criiciun,
Judetul Tfirnava-Micii. SAO monogralicil puhlicati de Prefectura judetului Tarnava-Mica sub ingrijirea Prof. Dr. Coriolan Suciu. Blaj, Tip. Lumina" Miron Root', 1943, in 40, 103 p. (fig.).
Nu putem face o eomparatie intre schita monografica a acestui judet oi

fiindca e o mare
pomeniti mai sus
Aeosebire intre ele atfit ca metoda de lucru, cat oi ca intindere de pagini ei
varietate de material. Prof. C. Suciu insuei precizeazi IA Prefatii, ca nu poate
tnonografia judetului Tarnava-Mare
fi vorha de o monografie a judetului, ci mai de graba de contributii la o

monogiafie a judetului Tarnava-Mica, satt o schita monografica", aceasta ,.dat
fiind timpul foarte limitat care ne-a stat la dispozitie".

Dintre studii meriti a fi scoase in evidentii numai uncle, datorite Prof.
Suciu, restul avand iloar o valoare informativa reditsi.
In capitolul Elemente de istorie, eerie de D-sa, se face istoricul judetillui
Tarnava-Miea, numit oi al Cetatii-de-Baltii, en capitala in wrest loc i apoi
la Tarnaveni, iar azi la Blaj. Tinutul Cetatii-de-Balta, impreuna en notia
sate din jur, a apartinut lid Stefan cel Mare, Voevodul Moldovei, ei urniaeilor sii, inclusiv Petru Raree. Conducere romaneasca a mai avut judetul oi
pe timpul revolutici din 1848, in persoana protopopului din Mediao Stefan
Moldovan, en sedinl la Cetatea-de-Balta. Numirea de Tarnava-Mica o primeote
judetuj la 1876.
Totalul populatiei din judet, dupi recensamantul din 1941, e: 146.762
locuitori, dintre cari 98.118 Romani, 30.392 Unguri oi 25.610 Saoi (insi nfltieva e greeali. fiindei iese un total mai mare deck cel indicat), jar din
aceolia, 69.944
'ti (1937) oi 24.086 ortodocoi (1932), cum constati auto-
rul (p. 27-28).

Binevenite sunt descrierile istorice ale oraoelor qi satelor din judet, in
fruitte cti Blajul, mai desvoltat, iar pentru celelalte localitati indicatiunile
stint uncori prea sumare. Blajul e pomenit mai intai inteo diploma din 1271.
La 1395 domeniul Blajului fu daruit lui Blasius Cserei, de unde derivii oi
numele- de azi al oraqului. Castelul, care serveete ca reoedinti a Mitropolitului
romfin-unit, a fost zidit prin 1535, pe eland era in stapinirea lui Gheorghe
Bagdi.
www.dacoromanica.ro
454
DARI DE SEAMA
Gloria Blajului ineepe odate cu deseilecarea lui Inocentiu Mien Clain,

in ziva de 19 Mai 1737, eare-ti mutii aci retedinta episcopali dela Pligairas
Blajul a devenit un Sion si' un Heidelberg al neamului rominese" (p. 32)
sub nrmasul acestuia, sub Petru Pavel Aron, desehiziitorul seolilor la 11
Octomvrie 1754. Evenimentele din veac. XIX si pang azi, cari se leagii de
Blaj
adunarea din 3-15 Mai 1848 si Pronunciamentul din 15 Mai 18,58,
contra alipirii Transilvaniei la lingerie, in special
stint rezumate pe rateva pagini (33-39).La descrierea satelor, anii de intemeiere indieati de notari nu pot ft
luati dealt ca o prima mentiune documentarci, caei altfel ar insetuna ea pant;
pe la inceputul veacului al XIII-lea n'a existat in judet nici o comunii. Trebuia
corectatii afirmatia en totul gresitii a notarului din Rosia-de-Secat, ear,spline lucruri ea acestea: ,,Cillugiirii benedictini au venit in comunii prirt
anul 1002, &end regele $tefan al Ungariei a pus stipiinire pe Ardeal" (p. 44)De fapt regiunea Tarnavei Mici n'a ajuns iii stapiinire ungureaseii deeit pe Li
rnijlocul vette. XII. Nu se poate vorbi la 1320 despre o biserica refonnatii"(!)
in Gogan-Varolea (p. 45).
Cele trei monografii ale oraselor: Blaj, Tarniiveni, Dumbriveni, stint
prea neinsemnate pentruca sii se poatii numi monografii", sau altfel. N'a
existat un principe (!) loan Beth len, proprietar al Dumbriivenilor (p. 60), iar
loan Kemeny a cilzut in luptii la Se lent, nu la Dumbriiveni (ibidem). Valeroase aunt insi tablourile statistiee cu privire la populatia din judetut
Tarnava-Micii, cuprinzlind anii 1733, 1835, 1865, 1900, 1911, 1930, 1932, 1937,
(p. 62-68), si, apoi, tablourile despre situatia invitemantului primer

din judet (p. 69-75).
1941
In ultimul capitol, privitor la Viata de jarnilie i eletnente de lacor,.

scris de Prof. Coriolan Sueiu, se face, dupe tin scull i potrivit excurs soupra poeziei populare la altii si la noi, un foarte interesant istoric &supra
foleloristilor bliijeni, in fruntea carora sq. Samuil Pop (1812-1844). Acestuia.
ii urmeazil Nieolae Pauletti, Timotein Cipariu, loan Micu-Moldovan (ale eirui doine i strigaturi din Ardeal au fost puhlicate de Jarnik-Birseanu), Alexin
Viciu, Ambrosiu Chetianu (cu al slut herbar, in care fiecare plantii ii ayes.
alituri poezia sa populara), Margareta Hodosin, Traian German i Alexandru
Lupeanu-Melin.
Harts promisa la ineeput gi trecutii s't in euprinsul dela sfirsit, lipseste,

deli ea e eu atilt mai necesara, eu cat nu poti face un pas in jade; fitric ea.
Oare am inteles bine (le ce nu s'a reprodus
in Mamie 1943?
I. C.
G. I. BRATIANU, Le probleme tie la continuite daco-routnaine. I. Les
nouvelles remarques de M. Ferdinand Lot. II. L'hisioire rournaine ecrite par
les historiens hongrois. Bucarest, M. 0. Imprimeria Nationale, 1944, in St,
127 p. (5 cartes). (Bibliotheque historique du Sud-Est europeen, 2).
www.dacoromanica.ro
4 56
DARI DE SEAMA
Reluand discutia ocazionata de un capitol (lin cartca Les invasions barbares a celebrului medievist francez Ferdinand Lot, prof. Britianu adangi
noi argumente menite sal confirme continuitatea noastri in teritorinl dacic
infirme teoria imigrationistii. Consideratiile prof. Britianu graviteaiii

in :turnl eitorva observatiuni pe care fostul sat' profesor le-a facia asupra
ciirtii Une enigme et un miracle historique: Le peuple rournain (Ed. II).
oi sii
Aeeste observatiuni, sustinute de savantul franeez aproape exclusiv en armele

logieei 4i cu exemplul analogiilor, se rezuma la urmatoarele 4 chestiuni:
1. Disparitia oricarei urme de eivilizatie sub forma de orsle, onsele,
medalii, monete, ceramicii, etc.;
2. Identitatea dintre dialeetul aromin
daco-roman;
3. Liturghia slava, oi
I. Toponimia.
In jorul aeestor patru puncte
ioi coneentreazil argumentatia si prof.

Bratianu, demonstrind di: 1. Vieata oritseneaseii din Dacia a continuat totuoi
pana la epoca avaro-slavii. Monetele romane an continuat sil eirc,ule in Dacia
dupii paristrea ei, pima la monetele bizantine din sec. XXI. Ceramica
oi primitivii, a epocii barbare, reproduce in teritoriul dark
vcchile tipuri ale La Tene-ului geto-dac, anterior cuceririi romane. Ea nu
apartine unei populatiuni oarecare, ci, de sigur, uneia care continua vechile
oi
insaoi, grosiera
traditii, specific locale. 2. Asemanarea dintre dialectul aromin i daeo-romin

liti poate implies imigrarea Daco-Romanilor dela Sud la Nord de Dunare. Ea
se explici prin unitatea de limba intretinuta de o stare de regresinne enituralii. care face ea liniba nnui popor si nu se diferentieze prea mutt ehiar pe
spatii intinse. (De exemplu: limba tura, aproape una oi aceeaoi din Sudul
Siberiei pana la Constantinopol). Asemanarile linguistice albano-romane de,
asentenea nu constitue un argument in sprijinul tezei imigrationiste, termenii
comuni celor (lona limbi apartinand vechiului substrat traco-ilir, comun
in
tuturor graiurilor baleanice. 3-4. Influenza slava asupra Romanilor
deoi considerabilii, nu afeedeosebi in domeniul religios oi al vietii de Stat
teazii fundamentele organizatiei noastre ecleziastiee ori statute, care ramart
totuoi latine. Cit priveote intinderea influentei slave asupra noastra, ca
regiunea geografiei unde ea s'a exercitat, Rimuritoare lumini ne aduce in
aceasta directie toponimia. Este un caz clasic eind argumentul toponimic
sustine in mod solid realitatea continuititii nordunirene a Romanilor, proband existenta unei simbioze slavo-romfine la Nord de Dunare, anterioara
piitrunderii Ungurilor in teriloriul vechii Dacii.
$i in ordinea argumentului toponimic e suficient si amintim doar (Iona
topiee slave: Balgrad (Alba-Tulia) oi Tarnava, mune eu totul striiine LIngurilor oi Saoitor, ei care au.lost transmise pima azi de populatia romanica, care
a trait eandva in simbiozi ens Slavii in teritoriul Janie.
prof. Ferdinand Lot
cum o subliniazii oi prof. Bratiann
De altfel
www.dacoromanica.ro
456
DAM DE SEAMA
concede cii
o bunk parte din populatia romanicii nord.dunkreanii a rimas
pe loc, neadmitind absurditatea teoriei evacuirii complete a Daciei, locniti de
o populatie prea nutneroasi pentru a fi putut ai fie mntati eu totul din

avezirile ei.
In acest punct, de sigur, splendida iutuitie a celebrului medievist
francez, al cirui spirit de obiectivitate oi de onestitate otiintificii este
indiscutabil, advice o importanti contributie problemei continuititii deco-
routine in teritoriul de azi al Rominiei. Pornind dela aceastil premizi logirl i considerind intreg complexul de argumente arheologice, linguistiee
oi toponomastice, care afirmi continuitatea noastrii nord-dunfireani, nu incape nicio indoiall el, en admirahilul simt de impartialitate care il caracterizeazi, striilucitul profesor dela Sorbona va gisi solutia justii a mult
desbitutei chestinni a continuititii.
Parcurgind mai bine de un sfert din pretiosul volum
al prof. Bra.-
tianu, am ajuns in pragul celei de a dotta /Atli a interesantei sale expuneri.

In partea a doua a lucritrii sale, prof. Britiattu se ocupi tie: Istoria
romena serial de dare istorieii unguri. E vorba, de sigur, de o meritorie

activitate otiintificii, pe care tintira istoriografie maghiari o desflooarii en
un zel demn de alte calize mai bune. Cici, inteadeviir, sub aparenta obiectivititii istorice Qi a seninfititii otiintifice elaboratele ocoalei istorice maghiare servesc aproape constant interese cu totul striiine adeviiratei otiinte,
prezentimd evolutia istorici a poporului romfin conform unor anumite teorii
preconcepute. In aceste cireumstante valoarea otiintific-obiectivii a publicatiilor niaghiare privitoare la noi este in tot cazul discutabill, iar rezultatelo
pozitive dobandite de disciplina istorici in sine stint aproape complet nule.
Cu drept cuvint, deci vorbeote prof. Br 'Miami de necesitatea de a se preciza
definirea agresoruliii" oi in domeniul otiintific, in spell istoric, si este toemai ceea ce Domnia.Sa intreprinde in paginile ee urmeazi, demaseind reaua
credintil
oovinismul ocoalei istorice maghiare.
Cu procedee psendo-otiintifire none ocoalii maghiarii, intr'o unanimitate suspecti, *Justine absurda teorie a imigratiei titrzii a Rominilor in
Transilvania. Dar care stint argumentele otiintifice" ab- ocoalei ungare?, se
intreabii autorul. Trecind rapid in revistii curioasa teorie a unei Dacia
exhausts hominum a savantului arheolog Atfdldi, ale chili argumente an fost
respinse peremtoriu de dere prof. Daicovici (Siebenburgen
int Altertutn.
Bukarest, 1943), prof. Briitianu purcede la studierea afirmatiilor Ungurului

de imprumut Ludovic Tamils (Romains, Romans et Roumains dans rhistoire
de ia Dade Trajane, in Archivunt Europee Centro-Orientalis, 1931, I, p. 1 96;
1936, II, p. 46 83 oi p. 245-374).
Evident, cii in aceastii dare de seami succinta nu putem itisera total
argumentatia profesorului Britianu, nici nu putem reproduce datele istorico
ori filologice pe care savantii unguli ioi bazeazi elnenbratiile lor pseudosi subliniem condela caz la eas
stiintifiee. De aceea ne vont mirgini
www.dacoromanica.ro
DAR1 DE SEAMA
457
chiziik ce se degajeazi din analiza pe care prof. Briitiann
o intreprinde,
adatigand pe alocuri !mete observatii complimentare.
boa, in -coneeptia D-lui Tamils, care face dovade de tin eclectism atilt
de itramt, deci interesat, in utilizarea izvoarelor istoriee, Romenii din
Transilvania sunt imigrati tarzii, veniti din Balcani prin sec. XIV, savantul
maghiar ignorand voit, intre altele, atestarea Notarului Anonim, care aminteste Inca pentru sec X de comunititi statale slavo-romine in Transilvania
si de Blaehi ac pastores Romanorum in Panonia. Dar fate de sufieienta in
ton, reaua credinti in alegerea si interpretarea surselor istorice filologice,
ea ei de ideile preconeepute ale D.iiui Tames, prof. Brilliant!, dupe ce educe
O serie de marturii istorice si linguistice menite sa spulbere ereziile seventului ungur, se vede obligat sii :neheie en urmiltoarele euvinte: studiul lui
Tama@ este nu numai redactat en entuziasm patriotic pentru patria adoptive a autornIni".dar va convinge numai pe cei ce impartisese deja ye-
ti( rile autorultii".

Vine acum randill eopiosului volum Docutnenta historinm Valaeltortun
in Ilungaria flustrantia, care s'a bucurat de altfel tle atentia deosehite a
prof. Mugs (I Romeni di Transilvania nd Medio Evo, in Revue historique tin
Sud-Est europen, 1942, XIX 1, p. 183-287. ki mult mai pe larg: Les Ronmains de Transy ironic an moyen age. Sibiu, 1944, 152 p. (Bililiotheca Rerum
Transilvaniae, VI). De aceca prof. Bratianu se multumeste sii insiste mai
pe larg doar asupra catoria chestiuni de toponimie, asa cum stint puse de
editorii volumului de doeumente, ehestiuni pc care le studiazi in conexinne
en afirmatiile toponomastului $t. Kniezsa, dintre care unele au lost puse la
punet printeo minutioasii analiza de catre cunosentul specialist roman prof.
Emil Petrovici, in studiul saw La popu!ation de la Transylvanie au XI-e

siide in Revue de Transylvanie. Sibiu, 1944, Tome X, Nos 1 2, p. 71 98, stn..
din carnia i-am inchinat o scurta dare de scamii chiar in acest Antiar.
Din stadia! cfitorva toponimire t;i al hartilor intoemite de prof. Kniezsa
si de editorii volumului Docunienta, prof. Bratiann degajeaza concluzia justa
ea la sosirea navalitorilor Unguri, populatia romana San slavo-romana ce
at afla iii Transilvania s'a retras in munti de tinde a coborit canti s'au mai
trebuira !la
harbari asiatici
hinittit vrenturile si caml noii stapanitori
apeleze la Romani pentru a-si cultiva proprietatile. In aceste conditiuni aa-
tele din munti reflectii clar aspectul romanese in numirile lor, pc cand in
si campii satele au primit dela cancelaria maghiarii nume noi corespunzatoare nnei creatiuni noi san traducand nutnele eel vechiu, ori deformind numele vechi dupe spiritul limbii maghiare. In plus arhaismul alezerilor romanesti montane dispersate, in contrast evident cu formele geometrice 1 strazile in unghin drept ale asezarilor dela sea, elect vizibil al
Nei
unor colonizeri recente, dovedeste ca elementul roman eete eel mai vechiu
In Transilvania.
Dar si tin arg mm ent de nature hingsuiatka, inipcumutat din eereeterilesla.
www.dacoromanica.ro
458
DAM DE SEAMA
vistulni prof. Emil Petrovici, probeazii, in ciuda comhillatiilor toponitnasti -e

ale cereetatorilor unguri, continuitatea Rornanilor in Transik ania. Este vorba de partiettlaritatile dialectale din Vestul si Nordul Trausikaniei, partienlaritati datorite influentei vechilor graiuri slave, azi dispiirute. Atuarne, fenomenul palatalizarii dentalelor este imprumutat dintr'o limba slava deosehita atilt tle a Rutenilor nordici eat si de cea a Slavilor sudici, adica din
asa numita limba deco-slava, caracterizata printr'o serie tie partieularititti de
pronuntie si din care putem derive toata toponimia de origine slava a
Transilvaniei, toponimie care a trecut direct in limba romana. Grainl damslay este o miirturie de nesdruncinat atatind existenta unei vieti romano-slave la Nord de Duniire inea inainte de pfitrunderea Ungurilor itt Trainsill ania. In acest punct rezultatele linguistice se suprapun atestitrilor liii
Anonymus, privitoare la existenta injghebarilor statale slavo-rornine in ummentul inceperii infiltratiei maghiare in Ardeal.
Populatia romana din Transilvania, Banat, Crisana Si Maramures continua pe Slavii (,,Scheii") veniti in Dacia in see. VIVII si rornanizati in
sec. VIII XI, dupa cum ea continua pe Daco-Romani 4i pe tnate eelelalte
popoare ce s'au ahatut asupra Daciei ineepind en Citnerienii, Scitii", termini' prof. Bratianu, reprodueind cuvintele slavistulni Petrovici.
Cateva pagini sunt inehinate aheratiilor lui L. Elekes, Die Anliinge der
rumiinischen Gesellschaft. Vermeil einer runuinischen Entivicklungsgeschichte
im XIIIXVI Jahrhundert, in Archivum Europae Centro-Orientalis,1941, VII,
p. 361-488. Tendentios cii intreaga istoriografie maghiara moderna D-1 Eleles insist?'" in deosehi astipra influentelor orientalc si halcanice Ia originele
vietii politice i sociale a Principatelor Routine, redneand influentele ocei-
dentale sau central-europene la o simplii influentii ungarii. Erezie evidenta!

Dc oarece sapiturile din mormintele dela Curtea-de-Arges au demonstrat o
puternica influenta a Europei occidentale la inceputurile noastre statale.
Fara indoiala ci Ungaria a intermediat in bung parte aerate influente apuacne, dar luerul acesta poate fi revendicat in egali mitsurii si de Polonia
puntea noastra de legaturii spre Italia, spre Germania si spre Europa
ca si de negustorii venetieni, genovezi si raguzani, care aetivara
eentrala
la Dunirea de jos, in Balcani si la Marea Neagra. MO cum influenta franecza in Romania veaculni al XIX-lea nu se datoreste exelusiv Greciei, ci, in
bung parte, si Rusiei, tot astfel clementele societatii medievale transplantate
la noi nu poarta exdusiv si nici precumpanitor amprenta influentei maghiare
asupra prinoipatelor dunarene.
Am ajuns astfel la ultimul capitol al detach expuneri a prof. G. Brittianu: Nona scoala ungarii: istoria romini asa cum o aerie ea". Este vorba,
in rfindurile care urnaeaza, tie poligrafia Geschiehte der Rumiinen, Budapest,
1992, publicati rub directia. D-1or L. Makkai si L. Galdi, cei doi Ladislau,
,.astrii gerneni iii firmamentului stiintific al Budapestci", rum pe bunii dropwe Si prezintii D-I prof. Bratiann. Primul capitol al aerstei sintcze il sem-
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
459
neazii D-I L Gildi, care trateaz5 despre lormurea poporului roman. Dupa
acest autor poporul roman s'ar fi format in triunghiul Nit Sofia Skoplije,
de unde, iradiind in toate priiIe, elemental roman ar fi trecut Dunarea abia
pc la 1200, cu toate eii Notarul Anonim al regeliti Bela semnala pe Romitni
In Transilvauia, dacit nu pentru sec. X, eel mai titrziu spre jumata tea BCC.
XII. Dar
adaugii foarte nimerit prof. Briitianu
bietul Notar Anonim nu
era Inca la curent cu savantele cercetiri ale D-lui

Inteadeviir o imigratiune romiina dela Sud de Dunire peste Carpati nu
se poate snstine nici pentru sec. IXX, si en atiit mai putin pentru sec.
XIII, cum ii place D-lui Giddi. Puternicul imperin bulgar, care in sec. IX
ic intindea departe spre Apus, de-a-lungul malului drept al Dunarii, intlrit
ea un puternie limes en eetiiti de pazii, nu ar fi lista nicidecum masive contingente din supusii siii sit treacii Dunirea. Nirnic deosebit nu s'a prating
apoi in imperiul bulgar in sec. IX, pentru a determina o evaeuare in ina..1
a teritoriului situ. De altfel, populatia romiinit din Bulgaria, poptilatie rare in
acest timp nu mai reprezenta un grup compact, ci era di fuzil i slahita prin
deplasari anterioare spre Sud qi Vest, nu ar fi pntut constitui izvorul etnic
al unor puternice administratiuni. 5i insiqi organizatia strata a Romitnilor
at deleni la ineeputurile lor istorice diferii fundamental de cea a Romitnilor
balcanici, termenii juridici, prin care eran designati conduciitorii lor, fiind
diferiti la Nord si la Sud de Dunire. Ori in cazul provenientei lor bacaniee,
Romilnii ardeleni ar fi trebuit sii aducii neaparat ei organizatia lor juridicopolitica de pe meleagurile balcanice cat i termenii legati de aceastii organizatie. In plus, cum foarte bine remarea intr'un toe D-I prof. Silviu Dragomir, nu avent nicio dovada documentara de colonizare masiv5 a Botnanilor
Transilvania ori macar de infiltratinni continue din Sudul Carpatilor,

care ar fi avut loc piing in see. XIV sau mai tfirzin in vreun Omit oarecare
al Transilvaniei. In schimb toate argnmentele de ordin logic, istoric, arheologic, linguistic, toponitnastie, etnografic i antropologic afirmii neintrerupta
contintaitate a elementului roman in relates de munti a Transilvaniei, leagin
al poporulni nostru i vatrii a limbii noastre. Totusi, bogata fantezie a istoricilor unguri
fiirii ni
temei serios
continuit sii ne aducii dela Slid de
Dunire, in diferite seeole.
Cap. II este datorit inspiratei pcne a D-ltti Makkai i se intituleazii
Irnigrafia $i asezarea Romfinilor nordici. Bazat pe datele furnizatc de Documents' Valachorum, autorul rein stiutul clisen al imigratiei noastre tarzii
(see. XIII) in Transilvania, dar si in Moldova si Tara Rontineasert, uncle am
dat peste aseziiri unguresti preexistente. Primii voevozi romani la Sad de
Carpati snnt simplii function ari" unguri ori usurpatori" ai drepturilor
ale D-lui Makkai
regale. In rest, contradietii flagrante intre uncle afirmat.
ficute in Documenta Valachorum i eele din Geschiehte dPr Rundinen, apoi
deseoperiri sensationale, ea putrunderea Romiinilor in see. XIV din Moldova
in Maramureq, qi nu invers 201 cum ne fnvatl traditia cronieelor 0
slin
www.dacoromanica.ro
960
DARI DE SEAMA
documentele, o eerie de afirmatiuni nedocumentate, oi totul intelin spirit romantic oi de evidenta reacredinti.
In Cap. III ne intalnim din nou cu D-I L. Elekes, care se ocupi de

voevodatele romfine in epoca hegemoniei ungare in drile dundrene", un
fel de reznmat al Incrarii precedente, despre care a fost vorba mai sus, autorul reducind oi de data aeeasta totul la influenta naaghiara in inceputurile
noastre de Stat.
Al patrulea capitol semnat tot de D-I Elekes se ocupi de perioada
jugul otoman", autorul subliniind ca. Domnii romani nevoind sa lupte contra
Turcilor, aceasta misiune reveui Ungariei, cu toate ea in sewn timp (sec.
XVI) Ungaria era aproape toata supusi pattei din Buda, Transilvania era
vasala Sultanuliti, in timp ce noi avem splendida epopee a marelui luptitor
pentru creotinatate, Mihai Viteazul, bacruri pe care D-1 Elekes sau le ignora
sail le rastalmiceote voit. Cat priveote nobila misitine de apiritoare a creotinitatii impotriva perieolului otoman, ee ar fi revenit Ungariei in sec. XVI,
ea exagerat oi se exagereazii Inca enorm. Departe de a fi un propugnaculum
christianitatis, sirmana Ungarie era redusii pe atunci cam la Slovacia de azi
oi la o mica faoie vestici mergand pinta la Marca Adriatica. Un plapand organism statal, care, lira sprijinul romanesc in flancul ootilor otomane la
Donfirea de jos oi, mai ales, fara imensa contributie de bani oi de sfinge a
tfirilor ceheoti oi austriace, care-0 trimisera an de an contingentele lor la
ectatile dela Dtinfirea de mijloc, nu ar fi reuoit ail se mentina. Aoa ca epitetul de bastion al ereotinititii acordat Ungariei sec. XVI trebue acordat
altora, cum foarte bine observe acum efitive ani profcsorul cell J. Macurek
in recenzia eritica a cartii bai Szekfii Gyula, Magyar tiirtenet, reeenzie publicatii in revista din Praga, Cesky Casopis Historicky.
D-1 St. Juhisz descrie vials Rmndneor din Transavania in see. XV M

1V/", prezentind totul dinteun punct de vedere eminamente subieetiv, care nu are nimic de a face cu o cercetare otiintificii. 'Leta, de pada, autorul
citeazi constatiirile depreciatorii ale iezuitului Andrei Freyberger din sec.
XVIII la adresa preotilor romini, dar ignori relatia pastorului Conrad Jakob
Hildebrandt, care in 1656 trecand prin Transilvania relevi iugrozitorul tralament la care erau supuoi Romanii ardeleni, care ajunseserii sii considere
spanzurittoarea ea o favoare in bacilli orihiltilni suplicin al tragerii in teapa,
ee li se aplica de obicein.
D-I Gildi se ocupi in capitolul VI de istoria principatelor rotndne in
timpul Fanariotilor, ciutind, pe langa infatioarea prea in negru a detestatei
epoci, sii expliee creoterea numarulni Romanilor din Transilvania in see.
NVIII prin intigratinni masive din Principatele romine, deoi realitatea este
masive avand loc in sena invers, cum au demonen toted situ, imigrat
strat, intre altii, prof. I. Nistor, Rumiinische Wanderungen aus Siebenbargen,
in Revue historique du Sud-Est europeen,. 1941, XVIII, oi D. Prodan, Teoria
smigratiei Rouninilor din Principatele Romfine in Transilrania in yearn] at
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
461
XVIII-lea. Sibiu, 1944. (Biblioteca Institutului de Istorie Nationali, vol.

XVIII), i Anton Golopentia, A lost Transilvania in veacul al XVIII-Iea fint
au punet de plecare de rnigratiuni romtinesti?, in Geopolitica i Geoistoria,
I, Bucuresti, 1941, p. 90 97.
Dealtfel teoria pretinsei imigratiuni masiNe a Rominilor din Princi-
pate in Transilvania in sec. XVIII nu purcede dela D-I GMdi, ci ii are originea la istoricul ungur Jancs Beuedek, care a lansat-o la fink-le sec. XIX,
Dar teoria aceasta, atit de speculati de revizionismul maghiar, este lipsiti
atit de o fundamentare istorici, cit fi de cel mai elernentar bun simt logic.
C.ici eine cunoaste apisitorul regim fiscal din Transilvania veacuhti al
XVIII-1ea si-1 compari cu fendalismul din Prineipatele Ronnine, care se gisea pe atunci inteun evident regres, vede ci Transilvania, departe de a fi
un Eldorado, menu si atragii pe Rominii din Principate, era o tari infocati de o infinitate de mizerii social-economice, do un regim fiscal spoliator, care mini peste Carpati deopotrivi pe Romani si pe Sieui, supusi si
unii ei allii acelorati grele sarcini feudalo-fiscale. Ordinele emanate dela
guvernul transilvan ori dela Curtea din Viena i menite si inipiedece emigrarea Rominilor din Transilvania aunt tot mai freevente in sec. XVIII. $i
afirmatia pusi pe seama Rominilor din Principate la 1773 ci: tots Transilvania ad nos venit este foarte semnificativi in acest sens.
Despre Rominii din Transilvania in sec. XVIII scrie D-1 A. TOth in
Cap. VII, in acelasi spirit sectar.
Din non D-1 Gildi se ocupi de renatterea spirituali a Romiindor din
Transilvania in Cap. VIII, a cirui idee directoare este cii totul vine dela
Unguri: constiinta istorici
cronicarilor, ideea continuitilii daco-romane,
purismul latinizant al scoalei ardelene etc. Evident aberalii pe lingi atitea

altele care abundi si in acest capitol.
In capitolul urmitor reapare D-I Makkai cu Renasterea nationald a
Pt incipatelor Routine", ciruia prof. Britiann ii face de asemenea o eerie de
Omen atii de aminunt.
Capitolul X, semnat de Z. TOth, privette pe Romdnii din Transilvania
fn sec. XIX si se caracterizeazi prin oarecare obiectivitate in infitisarea
evenimentelor din 1848 si a Iegiuirilor din a doua jumitate a sec. XIX, ficind o noti aparte fati de celelalte studii ale poligrafiei.
In Cap. XI D-1 Makkai trateazi despre Unirea Principatelor i regatul
independent", scriind intr'un spirit mai intelegitor.
Cap. XII, redactat de D-na Nora Polonyi, Formarea Romfiniei Mari, este
lipsit de cea mai elementari obiectivitate si este eerie inteun stil agresiv qi
cii insinufiri perfide. Cici, cum altfel s'ar putea califica afirmatia ci in vremea tatonirilor din 1915-1916, in timpul neutralititii, I. I. C. Britianu ar
fi cerut j Basarabia si cii in Banat Rominii nu costituiau decit o minoritate redusi fag de Sirbi, Unguri i vabi. Pentru ultima afirmatie necontrolati a autoarei maghiare, lectorul striin va fi suficient Ilmuirit citind den-
www.dacoromanica.ro
462
DAR( DE SEAMA
sele pagini ale splendidei expuneri Le Banat roumain al D-Itti prof. Si !yin
Dragomir, apirut recent in Bibliotheca Rerum Transsilvaniae, vol. XIII.
Rizboiul nostru din 1916 este pentru D-na Polony doar un atac de
banditi", I. I. C. Britianu era animat de conceptii balcanice, couditiile liberaliste pentru Evrei nu dateazi dela Congresul din Berlin, ci din 1881! $i
alte asemenea mostre de atiintii impartiali ai bine doeumentati!
Ultimele douii capitole (XIII oi XIV): Doudzeci de ani din istoria Romiiniei Mari" oi Politica externd a Romeiniei Mari" se datoresc tot Dlui L.
Makkai oi aunt scrise inteun ton gazetirese. Autorul
care a facut tuturor studiilor sale o falsi toaleta democratiel
pozeaza in aparator al
latifundiarilor maghiari oi se revolta pe faptul eii guvernele romane au expropriat marea proprietate ungarii, uitand ei acelaoi lucru I-a ficut oi
asupra marei proprietati romineoti oi de ea au profitat in egalii miisurii oi
taranii unguri lipsiti de piimfint. In ordine culturalii conchide el .Ungurii
din Romania Mare aunt martini ai sec. XX", uitand umanele" leginiri maghiare dinainte de riizboiul mondial. Dar, chiar (Lica nu ne referim la intolerantele legiuiri maghiarizante dela sfaroitul sec. XIX
inceputul sec. XX,
care apiisarii atilt de greu $coala oi Biserica nationalitiitilor nemaghiare din
Ungaria, suntem datori sii subliniem totuoi regimul cultural atilt de liberalist, de care s'a bucurat minoritalea magiliarii in Romania Mare. Din tirooura D-liti prof. S. Dragomir, La Transylvanie avant et apres rarbitrage de
Vienne. Sibiu, 1943. (Bibliotheca Rerun Transilvaniae, I), ea oi din frummv,a
sinte7A a D-lui Dr. $tefan Pascu, Istoria Transilvaniei, Blaj, 1914, se vede
dar intelegitorul regim cultural aplicat de Statul roman minoritatii magbiare, ca i celorlate minorititi etnice din Transilvania. Iatii, de pildii,
cateva cifre privind invamfintul. Pe and regimul maghiar nu admitea ocoli
de
Stat, deck cu limba de predare maghiarl, sub regimid roman toate
aceste ocoli at; fost trecute pe seams gruparii etnice respective. Aoa cA, indata dttpii Unire, in afarii de 1938 ocoli primare romine de Stat, an fo3t
inaugurate 600 de ocoli maghiare, 89 germane oi 71 sarbeoti, uerainiene oi
slovace. Numarul ocolilor primare confesionale ale minorititilor etnice a
sporit dela 1005 la 1383. In invitiimantul secundar, alaturi de 33 licee de
Stat oi 7 confesionale romane, adicii in total 40 cu limba de predare ronifini,
au eontinuat al functioneze in acelaoi timp 57 licee, fie ronfesionale, fie
sectiuni la teolile de Stat, din care 40 ungureoti, 13 germane i 4 evreeoti.
In toate bugetele Romaniei de dupa 1918 invitansantul oi societatile culturale minoritare au fost prevazute cu sume ce depaoeau 34.000.000 lei. $i in
general vieata culturala a minorititilor etnice se intensificii oi se adanceote
sub regimul roman. Vechea Societat" literara maghiard transilvanii ii sporeote activitatea, tiparind in perioada dintre 1919-1935 tin numar de 5090
de opere literare oi otiintifice, ,,in curs de cativa ani numai aparand mai
mult elirti decat in 30 de ani inainte de 1918" dupii cum constata profesorul nngur Krist6f. Numai in prima decadd a stapaninii romineoti, in
www.dacoromanica.ro
463
DARI DE SEAMA
ransilvania au apiirut 577 de periodice maghiare. Aceste fapte i multe

altele incii pomenite in cele (lona lucriri citate mai sus sunt concludente
pentru orice om obiectiv si de burta credinti. In aceste conditii oricine pcute
Nedea ce fel de martiri" au fost Ungurii supusi tolerantului si liberalismului
rtgim roman dupii 1919.
Cat priveste considerattile despre politica internit a Romaniei in preajma cella de al doilea rizboiu mondial, ele se referit la o epoca prea recenta, pentru a putea fi obiective si definitive. Terminfind expozeul situ,
atilt de palid rezumat aici, prof. Britianu se simte obligat sa califice cartea
Geschichte der Rontiinen drept o odioasa caricaturti a istoriei noastre".
$i, imiore ajunsi la iillinittl capitol scris (le prof Bratiantt pi intittilat:
Vulgarizare si propaganda.
Dupa cc creioneazii succint cateva din elucubratiile D-lor Ludovic Fekete, St. Szab i Szaisz Zsombor, antorul trece la analiza lueririi Die Geschichte Siebenbargens a lui Eugeniu Horvath, adevaratii istorie romantati
acestei provincii romfinesti, abundand de contradictii, insinuari perfide, simFt
ple fantazari
ori erezii stiintifice: revolutia liti Horia, Closca
Crisan,
care are adanci rat'

sociale de ordin local, nu este dealt o manevri perfichi a Rusiei(!), latinizarea numelor romfine in Transilvania no e decat o
abill actiune de propaganda pentru a induce in eroare strainfitatea prea credulii(!?) i multe altele. Cartea liii Horvath se incadreazit in randul cartilor
de propaganda ieftina.
In randul efirtilor de N u 1g ari za re se aseaza cartea lui Franco Vellani Dionisi,
publicist italian, care, animat de profunde sentitnente filomaghiare, a plecat

1 moara, luptand contra Rusilor, ca autentic honved. Intitulat II second
arbitrato di Viena. arest pamflet nereutit cauti al justifice criminalul dietat, in josul cfiruia ipi lisase semnatura i un compatriot al autorultii,
odiosul conte Ciano.
Urmeazit apoi brosurile d-lui Herbert van Leisen (probabil un Ungur
caninflat), aparute in Elvetia: Terres hongroises de Transylvanie. Geneve,
1911, amabil rcportaj inspirat de farmecul Butlapestei si al conteselor maghiare, si indeosebi, Le problerne trans)Ivain. Geneve, 1943, carte (le o manifesti reacredinta. Dupii bunul plac al autorului Rominii nu descind din
Romani, ci din ... Tigani. Inventivitatea autorului merge panii a ne &Iowa
ea in 1938 1939, cand s'a dezagregat republica cehoslovacii, Romania ar fi
prezentat un memorin la Viena revendicind un teritoriu al fostulni ei aliat.
Fara indoiala ert, dada nu cumva este o gresalii de tipar, autorul a numit
tgreoil Ungaria en numele Romaniei.
In consideratiile sale finale prof. Britianu relevit conceptiile noii scoalc
ibtorice maghiare, care se pot rezuma la urmatoarele puncte:
1. Penult istoria veche, teoria exterminirii absolute a Dacilor (le cittre legiunile liii Traian i evacuarea totalii a provineiei romane Dacia in a
dona jumiltate a sec. III p. Chr. Aceasta conceptic falsit este insa contrazisa
www.dacoromanica.ro
44
DARI DE SEAMA
de siipaturile arheologice recente, care aratii o continuitate neintrerupti a

asezarilor omenesti in regiunea carpato-duniireanii din preistorie in epoca romanii gi din aceasta la primele secole din evul mediu. Cercetiirile lingnistice
sprijinii rezuitatele ,arheologiei.
2. Pentru evul mediu, teza maghiarit sustine o itnigralie masivii si tirzie

a Romani lor din Peninsula Baleunici spre Nord. Totui insii se hazeazii po
ipoteze i pe false reconstructii istorice. Nici mitrturiile istorice, nici cercetirile liu,guistice, nici felui de viatii al Romani !or, nici argumentul toponimic nu sustiu o astfel de teorie.
3. Pentru timpurile moderne, dotal afirmatii ale istoricilor unguri aunt
in flagrantii contrazicere cu faptele: a) TIrile routine ar fi pactizat en
Turcii contra Ungariei, cind de fapt ele an fost un (el tie zid de apiirare al
oropsitei Ungarii, Romiinii din Transilvania, Moldova si Tara Rominca.cii
furnizind la sfirsitui secolului al XV-Iea 64"0 din in] tiitorii contra Semilunei, to titnp ce Ungurii dittleau abia 10%; b) Statisticele ungare ar probe
o =anvil imigrare a elementuiui romiin. in Transilvania in sec. XVII XVIII.
dar cle nu tin nitio socoteali de imigratiile masive ale Romiinilor i Stied.
lor ardeleni in Principatele romiine.
4. In perioada contemporanii, afirmatia gratuita, cii Romiinia si-ar fi
datorat frontierele de dupii 1919 exclusiv excesivei huniivointe a puterilor
aliatc, este o afidare admit' adevarului istoric, flicutit cu totala desconsiderare
a imenselur sacrificit aduse de Armata romanti pentru infriingerca puterilor
centrale.
Aid se terminii cartea profesorului Briitianu, cu exprituarea dorintei de

a vedea serial de catre speciuiitii romlni o istorie a Ungariei. nu o replicii
la falsa istorie a Rominilor a D-Ior Makkai si Cldi, ci o luerare temeinieti
Ii obiectivii reprezintiind punctul de vedere al nationalitiitilor uprimate gi
eri si azi in Ungaria feudalii.
Ciiteva Mini in culori, imprumutate in parte din ciirtile propagandei

maghiare, ilustreazii expunerea autorului, care este, in inalta tinuta a tormIni ci academic, in sobrietatea analizei, in obiectivitatea caracteriztirilor si in
serioasa ei documentare, cel mai reusit instrument stiintific de orientare
cinstitii a cercurilor striline in atat de controversata probleml transilvanii.
Mihail P. Dan.
EMILE PETROVICI, La population de la Transylvanie au Xl-etne
sicle. Bucarest, 1944, in 80, 32 p.
(1
carte).
(Extrait de la Revue de
ransylvanie", tome X).
Studiul, en titlui tie mai sus, al D-lui prof. Em. Petrovici a foal. prilejuit de cartea D-lui $t. Kniezsa, Ungarns Volkerschalten im Xl Jahrhundert.
Budapest, 1938.
Credincios modultui de a vedea al intregei scoale istorice maghiare, DI

giiseste pretutindeni in Transilvania,
cum era gi de agteptat
Kniezsa
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
465
in sec. XI, numai Unguri i nici urmi de Romani. Pentru sustinerea afirmatiilor sale profesorul maghiar se servegte de o eerie de argumente de ordin
istoric, arheologic si linguistic. Dupii ce pune la punct argumentarea lui
Kniezsa sub report istorico-arheologic, Dl prof. Petrovici trece la studierea amanuntita a argumentului linguistic. Slavistul maghiar releva cA penult regiunile din Estul Ungariei numele de locuri de originii slava ar. probe,
prin pistrarea, in forma lor ungarit, a vocalelor nazale, ca Ungurii au attrit aceste nume dela Slavi cel mai tfirziu spre jumiltatea sec. XI. Prin urmare
aceste toponimice ar arata ca in sec. X XI regiunea aceasta era populate de
Unguri si de Slavi. Despre Romani niciun cuvfint.
Presupunfind ca denazalizarea vocalelor nazale slave s'a cfectuat in
cursul sec. X si in prima jumiltare a sec. XI, in acest caz numelc de locuri
de original slava din regiunile romfine ale Transilvaniei, prezentilnd in forma
lor rominii vestigii ale vechilor vocale nazale slave probeazi existenta unei
simbioze slavo-romfine
in Transilvania in
sec. XXI. Simbioza
slavo-ro-
mini, anterioarii ptrunderii Ungurilor in reginnile romfine ale vechii Ungarii, este probata si de faptul c Romfinii au imprumutat toponimicele
slave direct dela Slavi si nu dela Unguri, care adesca le-au tradus numai.
Dar chiar dad admitem ca Slavii nu crau Inca complet asimilati in
sec. XII, este ilogic sa presupunem ca Romnii veniti in Transilvania
dnp Dl Kniezsa
ahia in jum5tatea a doua a acestui secol (gi numai in
jurul Alhei-Iulii) ar fi imprumutat nume geografice, nu dela populatia care
era in majoritate gi beneficia de prestigiul cuceritorului i conducatorului, ci
dela nigte resturi de populatie slava cucerit i medusa' la selavie, resturi insignifiante deja in sec. XI.
Cfiteva toponimice romfinesti nu pot fi explicate dear admitfind vieata
in comun a Romfinilor gi a Slavilor pe plimiintul Transilvaniei inaintea
sosirii Ungurilor. Acestea stint: B5 lgrad, Ttirnava, Cernavoda, Bistra, Cozla,
Craiova, Racova, Vlahita, Vlaha, ZIati, Gfirbova, Gfirbovita, Slimnic, Lovnic,
Lipova, Budila, Ciumarna, Sadu, Sibiu, Bozna, Cerna, Jabenita etc., atatea din
ele trerfind in romfineste direct din slava' farii a fi fosr modifeate fonetic
de filiera maghiarii.
Vieata aceasta in comun a Slavior gi a Romanilor prof. Petrovici
irnagineazii astfel: Slavii erau mai ales agricultori, in timp ce Romnii erau
crescatori de vite. Primii locuiau in v5i la picioarele muntilor in centre ce
poarta de obiceiu nume slave: Clopotoiva, Saliste, Seghiate etc., in timp ce
Romanii triiiau dispersati in aseziiri izolate, i unii si altii fiind Inipini spre
vane superioare ale apelor, spre munti, de catre niivalitorii unguri, care,
fiind popor de stepii, se agezarI la ses.
Dupli ce analizeaza cu o metodii strict gtiintificii diverse toponimice
intfimpinate in regiunile muntoase ce separa Transilvania de Banat, Tara
omimeaseil, Cr4ams, Maramnre i Moldova, regiuni de simbioza slavoromana anterioara venirii Ungurilor, i dup5 cc urmareste atent procesul de
30
www.dacoromanica.ro
466
DAM DE SEAMA
impingere a Romano-Slavilor spre regiunile muntoase de (-titre Ungurii inva-
da tori, prof. Petrovici conchide ca in timpul asezarii lor progresive in see.

X XIII in regiunile de Est ale Ungariei Ungurii au allat aici pc Romani gi
Slavi, Blasii et Sclavi Notarului Anonim al regelui Bela.
Aceasta populatie ronuino-slavii a fast respinsii de noii veniti spre
munte, uncle a avut loc apoi romanizarea Slavilor inainte de sec. XIII, cid
in sec. XIII, cand incep si apara documentele ardelene, Slavii nu mai sunt
amintiti.
1. ngurii, fiind un popor de stepi si ai Ind oroare do regitmile moni acest lucru se vede nu numai in Trausilvania ci gi in Rusia
ne explicim usor de ce in Ardeal satele i oraSuhcarpaticii gi Slovacia
sele din regiunile muntoase pastreazi in aspectul lor urrna vechii simbioze
slavo-romane. In campii, depresiuni, viiile largi, in regiunile de coline line
toponirnia a fost impregnati de Ungurii dominatori cu Ufi caracter ungutoase,
resc, insii cum aceastit toponimie este de provenienta
feudali rtu poate
pram existenta unei numeroase populatii maghiare. Dar chiar &tea s'ar
admite cii populatia romano-slava a fost alungati cu totul din regiunile
unde numele de sate si orage prezinta astazi un caracter ungurese, totugi
no se poate nega existenta neintreruptii a populatiei romino-slave gi ulterior romane in regiunile cu toponimia romfina (slavo-rornani), regiuni ce
acoperil cea mai mare parte a Transilvaniei.
Constatiirile prof. Petrovici, sustinute si de o harta, care are marele
merit ea tine cont de realitfitile toponimice, aga cum se inffitigeazi de in

urma unei migaloase analize linguistice, au pentru noi o deosebita importanta, aducand lamuritoare lumini acolo unde istoria noastri Lace i demonstrand in mod irefutabil preexistenta noastrii in Transilvania, si in cea mai
mare parte a ei, in acea convietuire cu Slavii, anterioara venirii Ungurilor.
Alituri de splendida lucrare a prof. Petrovioci, Daco-Slava, studiul de
fati, care contine argumente noua, arata falsitatea eonceptiilor toponimagtilor unguri i probeazi cat sunt de eronate hartile etnice construite de ei.
lii aceasti acceptinne utilitatea studiilor intreprinse de prof. Petrovci
singurul specialist serios gi ohiectiv in ehestiunile de toponimie transilvani
nu poate fi indeajuns suhliniata.
tart+
Mihail P. Dan.
Prof. N. N. PETROVSKIJ, Bogdan ClunOnickij. Moscova, Editura milia Comisariatului National al Apar-aril, 1944, in 80, 48 p. (in limba
rusii).
Cu privirea la vicata, activitatea si epoca marelui erou national al

Ucrainei avem lucrarea mai veche, din 1882, a liii P. Bucinskij, D. Bogdand
Climanickont, apoi impozanta monografie a renumitului istoric rus N. I.
Kostomarov, Bogdan Chmdlnickij. St. Petersburg, 1904 si o serie intreaga
de articole ale aceluiagi aparute in coleetia operelor sale complete publicata
www.dacoromanica.ro
DARI DE MAMA
467
prin 1904-1906 la Petrograd (Sobranie sainenia), apoi actele publicate in

1911 la Lemberg de istoricul Myron Korduba, Akty do Chmelnjeeyny (Acta
pentru epoca lui Chmdlnickij) 1648-1657 in vol. XII din Zerela do istorii
1.1krainy-Rusy (lzvoare pentru istoria Ucraino-Rusiei), ca al V-ea volum din
Materijaiy do istorii Ukrainskoj Kozaeeyny (Materiale pentru istoria Ca%
zdcimii ucrainiene) i paginele din monumentala sintezil a hti Mychajlo Hruievskij, Istorja Ukrainy-Rusy, torn. VIII, astyna III, vydanne II. Kyiv
Viena, 1922.
In aceste couditiuni brosura prof. Petrovskij, frl aparat critic si
fdrii indicatiuni bibliografice, nu are deck
pur i simplu
modesta pre-
tentie de a reinvia in fata ochilor Ucrainienilor luptiitori imaginea marclui

lor inaintas. $i din acest punct de vedere randurile calde i conceptia nouii
a prof. Petrovskij ating pe deplin scopul ce qi-a propos atat autorul, era si
editura dela Moscova.
Dar, in cc ne priveste, randurile ce le iseilam aici nu urmiiresc numai

ad prezhtte cetitorilor romani figura eroicului Chmehrickij, cu care ;Arita
noastre au avut atatea legdturi, ci, mai mult, brosura profesorului Petrovskij este pentru noi un pretex de a aduce cateva completfiri ori precisdri
privitoare la uncle intimpliiri de pe la jumitatea veacului al XVII-lea.
Ingentmchiat de forta brutall, de persecutiile, de spolierea ei sangeroatele represiuni ale Poloniei feudale, poporul ucrainian tidied de atatea ori
armele spre sfarsitul veacului XVI (1594-1596), pe vremea and la noi marele Mihai Viteazul ridicase armele impotriva jugului otoman.
Se arnintesc printre conduciitorii riscoalelor ucrainiene dela sfarsitul
sec. XVI Grigore Loboda, Matei Situ la si Severin Nalivajko.
In sec. XVII Ucrainienii ridicard armele sub Taras Feodorovi6, Ivan
Su lima, Pavel But (Pavljuk), Iakov Ostrjanin i Dimitrie Gunej.
Toate aceste sbateri furd doar prefata care duse la marea luptii de eliberare a poporului ucrainian, sub conducerea lui Bogdan Chmelnickij, intre
1648 ai 1654. In 1648 viteazul Chrnlnickij, aliat en Islam Chirai III, hanul
Tatarilor crimeici, invinse pe Poloni la Ape le Galbene (Zeltie Vodi) qi In
Korsun. Polcovnicul cazac Maxim Krivonos infringe ostirile polone la StaroKonstantinovo. Dupd aceea, in toamna care incepea, intre 8-15 SeptemNrie, la Piljavce si din non la Staro-Konstantinovo mandra armati poloni,
condusii de Zaslavskij, Ostrorog, Koniecpolskij i Ieremia Viinievieckij, fu
zdrobiti de polcurile lui Chmelnickij si ale vitejilor sAi comandanti: Maxim
Krivonos, Martin Nebaba, Matei Hladkij, Ivan Cernjata, Ivan Bogun qi altii.
Dutra un scurt armistitiu rizboiul reincepu cu i mai multi furie in vara
anului urmitor (1649), cand dupa relatia lui Roman Rakuika-Romanovskij
sau Letopisec sarnovidca" (Letopiseful unui martor ocular"): tot

ce era viu, se alituri Cazacilor", in lupta contra feudalititii polone.
Dupi o aerie de lupte, fiind tradat de Islam Chirai III, Chmelnickij se
frill obligat si incheie cu proaspatul rege polon, Jan Kazimir, paces dela
in al
www.dacoromanica.ro
468
DARI DE SEAMA
Zborov (August 1649), prin care Ucraina rfirnfinea i pe mai departe sub,
asupritorul jug polon.
Astfel se termina
prin insucces
prima fazi din lupta de eliberare a poporului ucrainian. Faze care incepu in 1650 il aduse
printr'o seric de combinatii diplomatico-matrimoniale
pe Chmelnickij in legturil
en Moldova noastr ori cu Transilvania vecing a familiei Rikoczi. Dar pentru cetitorii romfini irnixtiunile lui Chmelnickij in afacerile moldo-muntene
sunt
de sigur
mai bine cunoscute decfit din rfindurile prizirite ici-colo
in paginele profesorului Petrovskij. Le intilnim amintite in diferite studii
rfispindite in citeva din periodicele noastre istorice, in unele colecti
de
documente si mai ales urmgrite atent de diposatul N. Iorga in volumul NI
din admirabila sa sintezfi Istoria
lor (Bucuresti, 1938). DP aceea niei
noi nu insistfun asupra acestor lucruri si reveuim la schitarea rivalitltii polono-ucrainiene in anii de dupii pacea dela Zborov.
In 1651 Chmelnickij invinse armata poloni codu.a de Kalinovskij, dar,
tradat din nou de Tilted i pierzind citeva hiltilii in fata liii Jan Kazimir,
el trelmi sii consimtfi la incheierea pficii dela Belaja Cerkva (18 Sept. 1651).
Invins greu la Bereste6ko, unde in rfindurile Polonilor luptarii i Mold,.
%enii, Chmelnickij reusi si zdrobeasci pe Poloni in primOvara Ini 1652, la
Eatog, in Podolia, unde hatmanul Kalinovskij clutase sfi taie calea tfinirului Timus, ce mergea sAi ia din Iasi pe Ruxandra, soda promisii. In Martie 1653 armata polonfi comandatfi de Stefan Carneckij fu invinsfi la Monastiriste, in Podolia, de dare Cazacii lui Bogdan. Tot in acest an Chmelnickij se tarsi amestecat o clipii in aventura munteang, care Nil sfirsit prin
dezastrul dela Finta al oastei conduse de fiul siu Tirnus, care-si sfirsi apoi
zilele, in toamna aceluias an, in cetatea Sucevei, unde alergase sii apere averea socrului sfiu inlfiturat din Scaun de uzurpatorul Gheorghe Stefan, omul
Polonilor.
Coplesit de zguduitoarea moarte a fiului slu, Chmelnickij continua totusi luptele cu Jan Kazimir in toamna i iarna anului 1653 5i apoi in 1654,
cfind, dupii unirea cu Rusia, fu ajutat si de contingentele cfipeteniilor ruse
Vasilii Seremetev i Vasilii Baturlin. Hafmann] cazac repurtii o aerie de suecese in intilnirile lui cu ostirile polone. De altfel, Po Ionia angajati din 1655
in dizboi cu Suedia lui Carol Gustav X, fiind inteo situatie destul de grea,
incheie, in 1656, cu Rusia pacea dela Vilno, cu toatii apunerea lui Cbmelal
nickij. Credincios visului &au scump de a reuni sub un singur seeptru
Arile vest-ucrainiene, care se aflau Inca' sub stfipinirea polonii,
sIn
i
Chmelnickij continul lupta, ducind tratative cu regele suedez Carol Gustav X, cu principele transilvan Gh. Riikoczi II in vederea declanslrii unui
rfizboi comun contra Poloniei.
Inteadeviir Polonii suferirl in 1657 o aerie de infringed din partea

i ardelene. $i in acelas an, pe jumiitate paralizat, tretut de 60 de ani, mfihnit de mersul lucrurilor in Po Ionia, unde Cazacii lui
ostilor cazace, suedeze
www.dacoromanica.ro
DARI DE MAMA
469
Zdanovi incepuserii
sii se razboiasci cu Ardelenii lui Rakoczi, care duced

tratative cu Polonii, viteazul Cazac inchise ochii in eigiritt in ziva de 97
1ulie. In anul urmAtor pacea se asternu, pentru moment, intre Po Ionia zgufinial de teribilele rizboaie suedeze i urmatul lui Chmelnickij, nzurpatorul
batman Vihovskij, reprezentant al aristrocratiei cazace (starAina).
Aceasta este in citeva linii frumoasa prezentare pe care prof. Petrovskij o face neuitatei figuri a marelui erou uerainian. Daci putem reprosa
autorului tendinta oarectun idealizatoare in zugrAvirea portretului lui Chml-
uickij, nu ne putem totusi opri 55 nu subliniem nimerita caracterizare pe

care prof. Petrovskij o face luptei purtate de Chmelnickij. Lnpta lui trebue
inteleas ea o lupt de eliberare nationalfi a largilor mese populare ucraiviene de sub jugul polon. El nu ura Po Ionia, unde insusi se formase la scoali
iczuiti i nici pe Poloni in intregime, cum gresit pretind unii istorici, ci
doar piiturile feudale polone, ajutind in acelasi timp pe tiiranii poloni sa
se elibereze si ei de sub oprimarea nobilimii din Po Ionia.
Aspeetul social al luptei de eliberare dus de Chmelnickij este de altfel sesizat tot timpul de prof. Petrovskij, a &anti povestire este sttabatuti
in acelas timp de firul rosu al orientirii permanente a marelui Cazac dare
Mosrova si de eforturile depuse de el pentru unirea Ucrainei cu Rusia. Ffirli
indoial ci necesititi imperioase de ordin politico-militar ii indemnau pc
Chmelnickij s aduca Ucraina sub scutul Moscovei, pentru ca, ajutat de poporul frate rus, sii poatii rezista cu succes asalturilor Poloniei feudale, care
a., ea armate bine inzestrate si bine organizate. Altfel el n'ar fi avut niciun
interes ea, odatii scApat de apisitorul jug feudal polon, si aducA splendida democratic eazaeri sub jugul autocratiei moscovite, care introducind robota in
Ucraina agravi precara situatie a poporului ucrainian, dupii moartea liii Chmel-
nickij, cum constatii Scherer, autorul acelor renumite Annalev de la Petite

Russie, in cartea sa: Histoire raisonnee du commerce: Les malheureux Uerai-
'liens ont ete reduits sous le long le plus dur et attaches a la glebe".
Dar in anii grei dintre 1648 1654 nu ai ca ce face. Pentru a asigura
suceesul luptei de eliherare a poporului ucrainian, el trebui sit' se indrepte
spre tarul Moscovei Alexie Mihailovie, rugandu-1 sii accepte unirea Uerainei
ctt Rusia pentru a purcede en puteri unite contra Poloniei. Popoarele fiind
inrudite, Moscova Insi considerand Ucraina ea o mostenire a Sf. Vladimir,
ra o of jina, nn irea se putea infiptui. Totusi din calcule politice Alexie Mihail.
lovi amine aceast unire Oita in 1654, desi Chmelnickij intervenise meren in acest scop, si in 1648, si in 1649, si in 1650. In Martie 1654, in afarsit, nenorocitul popor ucrainian reuti sa se uneascii cu Rusia, solii lui
Chrnhlniekij Pavel Tegerja si Samoil Zarudnii alcatuind la Moscova Articolele lui Bogdan Chmelnickij", prin care se perfecta sub report juridic unirya Ucrainei cu Rusia, unixe primita Inca din iarna cu mare entuziasm de
tnasele largi ale poporului ucrainian, la Perejaslav. Alituri de nenumaratele
fara indoiala
lupte purtate cu Polonia, unirea Ucrainei en Rusia este
www.dacoromanica.ro
470
DAM DE SEAMA
cel mai insemnat act din viata lui Chmelnickij, act care a contribuit mult
Ia intfirirea legfiturilor ulterioare dintre cele dotal popoare inrudite.
In acest timp se duceau tratative si intre tarul Alexie Mihailovi6 Q i
Domnul Moldovei Gheorghe Stefan, care, ascultfind sfaturile patriarhului
Ierusalimului Paisie, care intervenise la Moseova in nutnele mi Ghmelnicloj
pentru unirea Ucrainei cu Rusia, se aratfi dispus a cere mila" tarului

moscovit. Tratativele din 1654-1655, care duserii la incheierea tratatului
din vara anului 1656, aunt cunoscute din frumoasa monografie a D-lui prof.
Silviu Dragomir, Contributii privitoare la relatiile Bisericii romdnesti cu
si
Rusia in veaci4 XVII, in An. Ac. Rom. Mem. Sec. 1st. Seria II, Tom. XX X IV.
Rucuresti, 1912, p. 1092-1098, uncle se dau in rezumat i conditiile tratatului dupii Polnoe Sobranie Zakonov (Colecsia completii a legilor), I. St. Pe-
tersburg, 1830 si din studiul D-Iui Dimitrie G. Ionescu, Tratatul incheiat de

Gheorghe $telan cu Rusii in 1656. Contributii la cunoasterea,:egdturilor noastre politice cu Rusia, in Revista Istoricd Ronuinti, 1933, vol. III, p. 234 217,
care publicii originalul grecesc al tratatului dupfi o copie a lui Ioan Bogdan,
facuta in Arhiva fostului Minister de Externe din Moscova i aflitoare lit
Biblioteca Academiei Rom,ne.
Asa stand lucrurile, nu considerim necesar sfi mai insistiim asupra
acestor tratavie ruso-moldovene. Totuti, intru cit atfit in studiul D-lui prof.
S. Dragomir, cfit i in cel al D-lui D. G. lonescu no sunt suficient liimurite
nici imprejurfirile in care s'au dos tratativele din 1654-1655, nidi de ce se
ajunsese la fncheierea tratatului abia in 1656, trebue sI ne oprim o elip
asupra acestor chestiuni.
In ambele studii amintite aici se numette, ca prim sol al Moscovei pe
Ifingfi Gheorghe Stefan, cfilugfirul rus Arsenie Snhanov, care, fiind trimis la
Sf. Monte de &titre patriarhul Nikon, ca sI adune vechi cirti grecesti de
ritual dupl. care urma si se corecteze cfirtile liturgice rusesti, s'a oprit in
Moldova, inmfinfind Domnului o scrisoare dela tar, cfiruia Domnul Moldovei
Ii rfispunse prin scrisoarea din 18 Februarie 1654, din care rezultil efi dorinta de supunere a Domnului moldovean va fi expusii oral de solul slut
Ioan Grigorie. Dar intre trecerea lui Arsenic Suhanov prin Moldova (pe la
finele lui Ianuarie 1654inceputul lui Februarie 1654) si intre mergerea lui
Joan Grigorie la Moscova (FehruarieMartie 1654). noi mai cunoastena un
sol moscovit trimis la Gh. Stefan. Acesta este Gavriil Samarin si el se afli
amintit in studiul lui Mychajlo Hruievlkij, Sjednoceni vychodniho S:ovanstva
a expansivni plany na Balking v letech 1654-1655, publicat in Z djin
vychodni Evropy a Slovanstva. Sbornik vInovany Jaroslavu Bidlovi prolevorta
Karlovy University It ledesiitym narozenindm (Unirea Slavilor de Rtistirit fi
planurile de expansiune in Balcani in anii 1654-1655, in Din istoria Europei
rbsdritene si a Slavilor. Omagiu prof. Jaroslav Bid lo dela Universitatea Carol,
cu ocazia implinirii vtirstei de 60 de ani). Praha, 1928, p. 340-345. Informatiile lui Hrugevakij, fiind adunate din Zerela do istorii Ukrainy-Rusy si dirt
www.dacoromanica.ro
DAR! DE SEAMA
471
Akty Juznoj i Zapadnoj Rossi (Actele Rusiei de Sod f i de Vest), Bunt pentru
noi cu totul noufi in aceastii chestiutte, asa cii se cuvine sii le reproducem
aici. Pe Gavriile Samarin it afliim amintit de asemenea in studiul
ulterior
publicat de D-I I. Nistor, Contributii la relatiunile
celui al lui Hruievkij
dintre Moldova *i Ucraina in veacul al XVII-lea, in An. Ac. Rom. Mem. Sec.
1st. Seria III, Tom. XIII. Bncuresti, 1932 1933.
Pupil unirea Ucrainei cu Rusia (IanuarieFebruarie 1654), Alexie Mihailovi6 trimise lui Gheorghe Stefan pe Gavriil Samarin, deoarece Arsenie
Suhanov, fiind (boar in trccere, fusese numai un sol ocazional. Nu potent preciza ciind a sosit Samarin in Moldova, dar din desfiisurarea evenimentelor
rezultii cii misiunea lui este ulterioarii soliei lui Suhanov, datiind poate de
la jumiitatea Innei Februarie 1654. De altfel, in Mai 1654 il afliim la Moscova, unde el relateazil despre o convorbire avuti cu Gheorghe Stefan in
Moldova. (Vezi I. Nistor, op. cit., p. 188 si p. 204). Prin Samarin tarul reprosa lui Gh. Stefan di nu a urmat pilda liii Chmelnickij si nu a primit
Inca protectoratnl rusesc, asa cum s'ar cuveni dela un domnitor pravoslavnic.
Prin urmare, scopul soliei lui Samarin era sii gribeascii lucrurile, sit indemne pe Domnul Moldovei, dar in acelati timp si pe Matei Basarab el,
poate, i pe Gheorghe Rikoczi II sill trimitii solii la Moscova si sii primeascii protectoratul rusesc. Alexie Mihailovi6 obligii i pe Chmlnickij
trimitit solul siin cu scrisori clitre Domnul Moldovei, sustiniind astfel cererea
tarului. MO8CONII uita insii eft Gheorghe $tefan era omul Poloniei. De aceea
Domnul Moldovei aduse la cunostinta Portii propunerile tarului si ale lui
Chmelnickij si in acelas timp trimise Portii, Poloniei si ambasadorului Po-
loniei la Poarti, Bieganowski, scrisorile primite dela tar si dela Chmelnickij.

Din indemnul sin, Matei Basarab se hotiiri ell nu-I primeascii pe Samarin,
care, de altfel, fu retinut de Gh. Stefan. $i in timp ce juca acest joc diplomatic, Gheorghe $tefan, pentru a insela pe tar si a ciistiga timp pentru tratative ulterioare, trimise totusi pe solul sIu loan Grigorie (Ivan Grigoriev)
scrisii,
la Moscova, pentru a preda tarului scrisoarea din 18 Februarie 1654
si pentru a expune oral dorinta lui
de sigur, in urma soliei lui Samarin
de supnnere.
Duplicitatea politicii !Ili Gh. Stefan era evidentii. $i cum contingente
moldovene luarii parte in rfindurile Polonilor la expeditia din acel an contra
Cazacilor, ChmInickij denuntii tarului lipsa de sinceritate a lui Gh. Stefan
si necesitatea de a intrerupe legiiturile ce se infiriparii intre Moldova si
Moscova. Insusi Gh. $tefan intr'o scrisoare adresati dirt Iasi, in 8 Septemcii se simte
intre altele
vrie 1654, lui Bogdan Chmalnickij, spuniind
jignit de faptul cI hatmanul crede, cii el si en Domnul Munteniei ar fi rupt
leglmitntul de credintii, confirms astfel neincrederea hatmanului cliziicesc fata tie lealitatea Domnului Moldovei. (Vezi I. Nistor, O. cit., p. 206).
Solul moscovit Tomila Perfyrjev, trimis de tar in Moldova, fu intors din

drum de ciitre Chmelnickij tot din aceastii pricina. Interesul lui Chmelnickij
www.dacoromanica.ro
472
DAM DE SEAMA
era de sigur ca Gh. Stefan si o rupi cu Po Ionia sau cel putin si stea neutru
fati de afacerile polono-ruso-cazace. El nu eredea en niciun chip c5 Gh.
Stefan ar vroi in mod sincer sii devini aliat al Moscovei in timp ce Rusia
lupta cu Po lonia. Planurile hii &mean la atragerea Moldovei in frontul
ruso-ucrainian numai prin reinsciunarea cumitrului s5u Vasile Lupu. Pe de
altii parte Moseova observiind cii
din motive personale
aseazii de-a-curmezisul planurilor sale baleanice, se decise
Chmelnickij se
purceadi pe
cont proprin la realizarea acestor planuri. Totusi in lanuarie 1655 Alexie
Mihaitovi trimiee la Chmelnickij pc solul sAu Artamon Matvejev, spre a
afla intentiile hatmanului cazac fati de politica balcanic5 a Moscovei. Intre
altele, instructiunile lui Matvejev
descoperite si publicate prin 1927 de
citre Academia de Stiinte a Ucrainei
cuprind si un pasagin privitor la
sa
Invriijbirea continua a Domniilor Moldovei si Munteniei, pentru Ca, luptindu-se
intre danii, sii fie adusi in imposibilitate de a ajuta cu osti pe regele Polonier sau pe hanul Titarilor crinjeici. Chmelnickij s'a aritat sceptic si
foarte rezervat fall' de acest plan, ca i fati de celelalte planuri ale Moscovei,
dintre care unul prevedea transformarea Kievului in ores de resedintii al
tarului, pentru a-I face astfel o ideali hazil de operatii si Un excelent centru
de activitate pentru politica moscoviti de expansiune spre Sud-Vestul baleanie.
Opozitia lui Chmelnickij, neintelegerea dintre Moseova autocrati ki
Ucraina democratii, republicani, en privire la planurile balcanice ale eelei
dintii, toate acestea furii, de sigur, o piedici si in realizarea cu un ceas
mai de vreme a .intelegerii Moldovei en Rusia. Totusi peste eapul si vointa
lui Chmelnickij tratativele ruso-moldovene continuar5 prin mijlocirea direeti
a patriarhulni Ierusalimului Paisie, in toamna lui 1655, si duseri in sara
anului 1656 la incheierea cunoscutului tratat dintre tarn] Alexie Mihailovie
tti Gheorghe $tefan, ultimul avind o situatie politica' mai favorabili si mai
multi libertate de miscare acum, cind Polonia i Rusia ajunseseri la inte-
legere prin armistitiul dela Vilno, intervenit tocmai in acest an intre eele
dour' State slave, (NO infringerea ostilor ruso-ucrainiene, in iarni, la Ochmatov (19 Ianuarie 1655). Chmelnickij nu mai putea invoca orientarca filose aseel putin deocamdati
poloni a liii Gheorghe Stefan acum, cand
ternuse paces intre Polonia si Rusia. Gheorghe Stefan, date fiind raporturile
ruso-polone, putea si se lege linistit printeun tratat en Moscova, si insui
land Alexie Mihailovie avea nevoie sii-si intireasci frontul in Sud inteun
moment eind in Nord-Vest incepuse rizboiul en Suedezii (priniiivara 81111lui 1656).
Prin urmare toate aceste lueruri ne cxitlic sufieient de cc tratatul

ruso-moldovean se incheie abia in 1656 si tocmai in acel an.
Chmelniekij nu flicuse deefit si intiirzie incheierea acestui tratat; dar
exceptind
prin atitudinea sa el ficu ca planurile balcanice ale Moscovei
si riming un simplu episod nerealizat.
tratatul cu Gheorghc Siefan
Terminind aceste rinduri, ne permitem sii credem ei am adus nfl
www.dacoromanica.ro
DAR! DE SEAMA
473
modest aport istoriografiei noastre prin incercarca de liimurire a imprejnratilor care au aminat ping la 1656 incheierca tratatului dintre Moldova
Rusia. Paginile studiului lui Hrulevgkij ne-au fost in acest scop foarte
folositoare, iar hrosura profesorului sovietic Petrovskij ne-a servit un prilej
bine.cnit de a insista asupra ciitorva chestiuni prkitoare la shuciumata epoci
dela juntiitatea see. XVII.
Mihail P. Dan
STEFAN PASCL: Istoria Transilvaniei. Blaj, Tip. Lumina, 1944, in
8, 382 p. (patru hirti si 27 ilustratiuni afari de text).

Dupa 80 de ani dela aparitia Compendiului de lstoria Transilvaniei al
hi; I. 1. Rust( si dup5 78 de ani dela tipfirirea la Blaj a lstoriei Ardealului
datoritfi lui Ioan Micu-Moldovan, D-I St. Pascu tipgreste, tot la Blaj, in 1944,
a sa lstorie a Transilvaniei. Tit lul de mare rgspundere, de care insft autotrul
izbuteste 85 se achite cu succes. Oricine ar riisfoi primele incerciri (le sintezi
a istoriei Transilvaniei i recenta lucrare a d-lui Pascu, va fi izbit de distanta
care le desparte nu nurnai in timp, ci cu deosehire in conceptie si in metoda
stiintifica in care este tratat hogatul material utilizat de autor. Prezentarea

d-lui Paseu se sprijing, in afarg de materialul inedit cules, fie din arhivele
italiene, fie din izvoare gIsite in targ, pe o foarte hogati bibliografie. E de
rctinut di din cele peste 500 (le colectii de documente, cronice, lucriiri cu
caracter general si special. pe care d-1 Pascu le utilizeazi, peste 300 apartin
bihliografiei rominesti, dintre care 258 apgrute dupg 1918, cand scoala si
cartea a devenit accesibilg tuturor Romini lor din Transilvania, iar aproape
150 din acestea sunt iscglite de personalul stiintific al Universitgtii Daciei
Superioare. Bilant excedentar greu tie depisit de oricare institutiune stiintificii
similarg.
Desi in afarii de specialitatea sa, cu ajutorul materialului arheologic

Pascu reuseste sg inffitiseze clar si sugestiv epoca
recent seos la iveall,
veche a istoriei Transilvaniei. Piatra de ineercare a lucrgrii (1-sale a lost
ins5 crearea unei viziuni de ansamblu asupra Evului Mediu transilvan, problemg pentru a cgrei rezolvare autorul meritl toate elogiile. Frl indoiali
i Sacerdoteanu, problema ar fi
eft fiiri lucrgrile lui Iorga, Lupas, Moga
prezentat mari greutgli. Din sugestiile mai ales ale celni dintfti si din datele
celor din uring, la care (1-I Pascu adaugg si contrihutiunea sa de cercetare
personal5, autorul reuseste sg dea una din cele mai complete viziuni ale
Transilvaniei medievale din cite s'au incercat piing Ileum, si sg umple acel
mult trimbitat hiatus de 1000 de ani. Trimitem cititorul la subcapitolul:
Viata elementului daco-roman in timpul nivIliritor barbare, nnde permanenta elementului autohton in Evul Mediu timpuriu o Bustin deopotrivii
argumente arheologice, ca cimitirul dela Sfintana sau inscriptia dda Biertan,
ea si argumente de ordin linguistic oi constitutional. Aspectul social si po-
www.dacoromanica.ro
974
DAR! DE SEAMA
litic al Transilvaniei din Evul Mediu tirziu, if infiitiscazii subeapitolul: Romfinii transilvani din sec. IX Orli in sec. al XVI-lea. Aci se inffitiscazi
unitatea geopolitici specificii Rornfinilor, tare, si se accentuiazfi asupra
originalittii institutiei voevodale, institutie care a reusit sfi-si pastreze pfinfi
tfirziu, dar in spatii i cu jurisdictiuni mai restrfinse, caracterul romfinesc.
Asa in veacurile XIII si XIV se intfilneste in jurul Clujului un Ladislau
Voevoda Olahorum Ball in Giirbfin un Nicolae Vaivoda Valachalis de Nyires.
Voevodatul ca institutie romfineascii va dispare insi cu timpul, uzurpat fiind
de organizatia comitatensil reprezentatfi de oficialitatea maghiarfi. Rominii
ii salveatfi mficar in regiunile de granit anumite autonomii cari coincid cu

verhile OH: Tara Hategului, Tara Oltului, a llaramuresului san in eele
districte ale Rominilor din Banat. Capitolid este intregit cu o prezentare
claselor soeiale la Romfini: tiranii, clasa militarii, rnezii, voevozii i nobilii,
cu riscoalele celor dintfii in veacurile XIV si XV si situatia religioasi si
cultnrali a elementuni romfinese din aceeasi epocii.
Din capitolul urmitor: Epoca Principatului, vom reline numai infitisores scurtei stipfiniri a lui Mihai Viteazill in Transilvania in care, invocind
in sprijin nu numai hotfiririle dietale din Mai 1600, dar i datele cronicarilor
contemporani care inregistreazii miscarea de revolti a tfiranilor i cu deo.ebire a Rominilor la venirea lui Mihai in Transilvania, autorul reuseste si
dovedeascfi Nina putinti de tagadii cif dacii la baza unirii din 1599 n'a stat
ideea constienti de unire a tuturor Romfinilor asa cum aceastfi idee exista in
conceptul politic al veacului al XIX-lea, constiinta unei identitfiti de singe,
de lege si de limIA trehue si fi fost prezentii atfit la poporul roman riscsilat
cat si la Mihai, care ia mfisuri pentru usurarea traiului preotilor si intr'o
oarecare mfisuri si a tiiranilor romfini. Alt moment crucial in istoria Transilaniei, riscoala lni Horia, Closca i Crisan, este prezentat si sub aspectul lui
european, anume in rezonantele pe care aceastil rfiscoali tfirfineascii le-a avut
dincolo de granitele Transilvaniei, fficind astfel ea pentru intlia oari Europa civilizati sii ia act de marea rfiscoalii tfirineasci din Transilvania.
In ultimul capitol, de o luminoasfi prezentare, se hucurii Procesul Memorandului, uncle autorul aduce nnmeroase contributiuni personale, si de
o judicioasi critici actiunea de maghiarizare fortatii a popoarelor din Transilvania in epoca Dualismului austro-ungar.
Lucrarea d-lui Pascu se incheie cu o serie de capitole continind date
si tablouri fitatistice, caH completeazi fericit i util materialul istoric cuprins
in cele 300 de pagini ale lucrfirii.
Pornit din gfindul de a se da tinerimii scolare i puhlicului intelectual
o sintezfi de istoria Transilvaniei, care sii completeze prea putinele date de
istorie ardeleneascii ce se pot cuprinde in spatiul neincipfitor al uniii manual
de istoria Rominilor, Istoria Transilvaniei d-lui St. Pascu, isi indeplineste cu
dupi insfisi opinia comisiei de examinare ,,o sintezi
pribosinti rostul
bogat informati i temeinic gfinditii a prohlemei transilvane pfinii la 1940 si
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
475
un apreciat instrument dc orientare in problenia Transilvaniei pentru publicul cetitor".

M. V.
KONRAD MOLLER
Siebenbiirgisehe Wirtschaltspolitik tinter Maria
Theresia. Audi den Akten des Staatsrats (1761-1773). Wien, 1943, mss.,
in
80, 160 p
Aceasta tezii de doctorat, prezentati la facultatea de filosofie din

Viena, a iesit din condeiul unui tartar cercetator sas din Sibiu, fiul cunoscutului istoric Friedrich Miiller-Langenthal.
Antorul proectase o descriere a politicii economice transilvane sub Maria Teresia, dela infiintarea Consiliului de Stat (1761) piina la moartea imparatesei (1780). Din cauza evenimentelor, n'a putut sa-si termine lucrarea,
oprindu-se la cfillitoria imparatului losif II in Transilvania (1773).
Partea introductivii este dedicati hazelor politicii economice din Austria. Mercantilismul" este forma economica dominantil a secolului al 18-lea,
avand urmitoarea conceptie politica: Puterea statului este reprezentati direct de suveran, ajutat fiind de o clasa cultii de functionari fideli, precum pi
de o armati disponihithl, pentrn a carei intretinere erau necesare importante
mijloace financiare. In chestinni economice, mercantilistii" cercau reducerea importului la un minimum, desvoltarea exportului cti ajutorul premiilor,
precum i incurajarea industriei nationale. Dupii 1770 acest sistem economic
(Hochmerkantilismus) este treptat inlocuit de o alta forma inrudith (Spatmerkantilismus), care urmirea acelas scop insil cu alte metode: In loc de a
suprima aproape in intregime importul, introduce vama de protectie"
(Schutzzoll), iar incurajarea industriei interne este inlocuitii printr'o protejare a agriculturii" (Agrarprotektionismus).
Dona autoritati publice influentau mai mult politica economici anttriacii: Consiliul de Stat (Staatsrat) i Consiliul economic (Kommerzienrat).
Infiintat la inceputul anului 1761, Consiliul de Stat era privit ca fond cel
mai important in marea opera de centralizare a Monarhiei danuhiene, precum
pi institutiunea ce incerca sii puna in practica diferitele teorii mercantiliste.
Consiliul economic era mai putin important: dupii o activitate de 13 ani a
fost disolvat, iar Cancelaria indica ungara fiind insarcinatii cu conducerea
afacerilor comerciale ale Ungariei i Transilvaniei deschide prin aceasti hothrire toate utile particularismului maghiar".
Privind in general Transilvania, autorul redii cunoscuta statistica intocmita pe religii de generalnl-comandant al Transilvaniei, Andrei Hadik
calculand pe aceasta bazi urmatoarea situatie etnich pentru
la 1766
Transilvania:
Romani 760.000
52%; Unguri 590.000

41%; Germani 93.000
0,5%.
6,5%; Altii 8.000
Din punct de vedere economic, Transilvania era o tar's.' care desfarea
www.dacoromanica.ro
476
DARt DE SEAMA
eau prelucra materiilc prime venite din Principatele Romanc, trimitfind in

schimb produse industriale, fabricate fie in tara, fie in strainatate. Partea
introductiva se incheic cu un capitol despre administratia Ora, pentru a informa pe cetitorul strain de situatiunea jiiridicA, destul de complicat, a
Transilvaniei in cadrul Monarhiei.
Subiectul propriu zis al lucrarii este intitulat: Ramurile economicc (die
irtschaftszweige, p. 43-150). Materialul este grupat in 4 capitole: 1. Industria miniera (Bergbau); 2. Agricultura (Landwirtschaft); 3. Politica industriilor mici (Gewerhepolitik); 4. Politica comerciala (Handelspolitik).
Mercantiliotii dadeau industriei miniere o importantit mare: ,,Industria
miniera imhogateote stand, umple vistieria statului eu aur, procura oamenilor
nittflc
i paine, acopere deficitul provenit din export, (land astfel statului
posibilitatea sii plateasca impozitul". Acest purtator de cuvant, Consilierul de
Stat, Borie, se ocupa in special en reformarea organizatiunilor miniere din
Transilvania. Dificultatile erau enorme: administratia era foarte complicata
si lucra incet. Pentru a intensifica productia, se infiinteazfi o directiune miniera sub administratia directii a camerei anlice vieneze. 0 atentiune deosebite s'a dat minelor de aur, ridicand productia de aur la 520 kg. in valoare
de vreo 500.000 fl. In afare de aceasta, au fost exportate 50.000 t. sare in
Ungaria, iar minele de fier din Hunedoara livrau materia prima pentru
pluguri.
Insemnitatea agrieulturii a fost recunoscutii de molt, inert mesurile

ordonate pentru a o ridica n'au putut fi executate, deoarece nobilii se impotrieatt oricerei modificari i imbunfitatiri.
Cerealele se cultivatt intr'o misuril redusii. Nu ramanea nici un excedent, de multe ori se ivea foametea. Din cauza aceasta, Consiliul de Stat
ipsista pentru introducerea urgenta a cartofilor. Dupe scurt timp, aceasti
plante era riispandita in Transilvania intreage. Cultivarea vitei de vie era
multumitoare, productia insii insuficient. Pentru a spori exportul vinului
unguresc, taxa vamali pe vinul romanesc importat fu urcatii dela 1 fl. 3 cr.
dupla' eouarea acestei expreiente
la 3 ft, urmand ea fie redusa din nou
la 1 11.3 30 cr. In ceea ce priveote creoterea vitelor, autorul prezinta multe
otiri noui referitoare la fenomemtl transhnmantei, ocupandu-se oi cu silvicultura Orli. Capitolul este incheiat cu o privire generall asupra starilor sociale
in Transilvania: Pe vremea Mariei Teresia numirul familiilor iohage se rithea la 60% din totalul locuitorilor tarii. Interesante este expunerea, in care
autorul dovedette ea timp de aproape 40 de ani toate inlesnirile pentru

iobagi, ordonate de Curtea imperiali au fost sabotate, producand in sfartit
marea riscoala taraneasce dela 1784.
Urmeazil capitolul despre politica industriilor mici (Gewerbepolitik).
In a dona jumetate a secolului al 18-lea, breslele au fost complet reorgauizate;
e chile clauze prohibite sunt inlocuite cu lozinca: libertate in comert. Pentru a ineuraja desvoltarea tesutului, Consilinl de Stat acorda premii insemnate
www.dacoromanica.ro
DARI DE MAMA
477
la exportul postavului transilvan. Importul de lima din Tara Romineasca avea

rol important in toate calculele, demonstrand insemnfitatea legaturilor comerciale cu aceast tara. Industria casnica romfineascii dela poalele muntilor
transilvani se desvoltase ata de bine, incat vestita , tundra romfineascii" fusese aproape exclusiv fahricata de tesatoriii romanesti. Valoarea tundrelor
exportate se ridica in 1795 la 40.000 fl. Aceastii concurenta eficace supara
mult pe meseriasii st11, cari in repetate randuri s'au plans autoritatilor cennpetente. Primele incereari de a infiinta fahrici textile mai mari an dat gres
(cazul Itti Spindler la Sighisoara as. a.). Abia in secolul al 19-lea, BrasoNul
devine eentrul industriei textile.
0 parte insemnatii a lucrarii este dedicata politicii comerciale (Handdspolitik, p. 99-150). Situata la marginea Orli, Transilvania avea un rol
mai redus in economia Monarhiiei danubiene. Unele materii prime putean fi
exportate. In schimb insii era nevoie de capital. Pe de alta parte consumul
era prea redus, iar &dile de comunieatie se Oscan inteo stare deplorahila,
impiedecfind orice comer; in stil mare. Vami interioare ingreuuau desfacerea
marfurilor. 0 radicala reparare a ciiilor de comunicatie n'a putut fi executalk deoareee dieta tarii nu aproha cheltuelile. Fara niei un folos real erau
cane fluviale: doar pe Some circulan efiteva plute cu sare. Infiintarea serviciului postal si a curselor postale regulate (1753 51) aducea pentru comertul thrii inlesniri considerabile.
Legaturile cornerciale ale Transilvaniei cu Tarile Romfine erau de o insemnitate mare. Prin expansiunea ei cornercialii, Austria pregfitea in Balcani
oeupatiunea tnilitarii si politica. Maria Teresia stand tot tintpul domniei in
relatiuni amicale cu Turcia, urmarea chteva intentii pasnice": intensifiearea
exportului cu Poarta Otomana, micsorarea importului en aceasta tarii, si in-
liturarea supusilor turci din comertul de transit. In ciuda sfortarilor intreprinse in aceasta directie, importul intrecea exportul, bilantul ramfinfind
deci pasiv.
Ultima problemii tratata de autor este leghtura comerciala a Transik aniei en Austria apuseani. Dupii pierderea definitiva a Sileziei (1763), Maria
T.-pcia a ineenut un rizhoiu economic ett Prusia, inlocuind treptat suprematia economich a targurilor Breslau si Leipzig prin orasul Viena. Inliiturarea
concurentilor prusaci era prin urmare adevaratul scop al mercantilittilor
N ienezi.
Meritul acestei lucrari const in studiul amanuntit al izvoarelor. TCZLI

Ulna prezentatii la Viena, comertul german a fost mai mult scos in evidentii.
An fost consultate lucrarile multor specialitti (53), dintre care vreo 6 aunt
Romani. Materialul grupat In aceasta lucrare e chiar prea vast si condensat,
continind indicatiuni scurte dar importante pentru fiecare ramurii, de unde
pot porni alti cercetitori de specialitate. Completatii, inainte de a fi tiparitii,
cu rezultatele ultimelor luerari de specialitate, teza de filth este foarte bine
www.dacoromanica.ro
478
DAM DE HAMA
reuit si de un folos real pentru cercetitorii istoriei atat Je sbuciumati

Marelui Principat Transilvan.
R. Kutschera.
AL. IORDAN, Bibliogralia scrierilor lui V. A. Urechia. Bucureoi, Tip.

Carpatii" P. Biirbulescu, 1942, in 80, 63 p. Cu o prefata de Prof. Aurelian
Sacerdoteanu, Directorul $coalei de Arhivisticii.
Este o lucrare de vitt interes, atat pentru istorici cat ai pentru istoricii
literari, V. A. Urechia avand o vasta activitate In aceste domenii, in a doua
jumitate a veacului trecut.
Dl Al. Iordan aduce un indoit aport la cunoasterea lucriirilor lui V.
A. Urechia: Intfii intregeste opera cunoscuti pang Holm nurnai din volume
si brosuri cu articolele impriatiate prin periodicele timpului, semnate de
cele mai multe ori cu initiate sau diferite pseudonime, iar in al doilea rand
stabileste succesiunea normala a volumelor din Istoria Romani lor".
Trebue sii fim recunoscatori d-lui Al. I. pentru tnunca depusa, spre a
pune la indemina cercetatorilor instrumentul indispensabil cunoasterii Ii
urmaririi operei unuia din cei mai prolifici scriitori ai veacului al XIX-lea"
(p.
8).
In Prefata, D-1 Prof. Aurelian Sacerdotcanu, Directorul Scoalei de Arhivistica din Bucuresti, aratil cJ inaugureazi acum, cu aceasta lucrare, o notai
Eerie de publicatii, care urmeaza a infitiva in randul intai lucrari practice,

Bibliografiile de tot soittl, ne vor preocupa in mod deosebit".... , scopul
principal fiind crearea tutu sistern stiintific i practic, i s determinant o
metodi in fiecare domeniu".
Tot in Prefata, DI Prof. A. Sacerdoteanu spune cii lucrarea de NO,
datoriti nnui vechiu bihtiotecar al Academiei Romane, este numai un punct
de plecare. Pe langa hibliografiile cunoscute in care ilustreaza in mod deosebit activitatea domnilor Ioachim Craciun i Nicolae Georgescu-Tisru, ea
aduce Un punct de vedere non: simplificarea compartimentirilor si a referintelor. Facandu-i loc in tirul publicatiilor noastre nu inseamna ci ne-am
fixat
la acest model; il inffitim numai cu titlu de experienta" (p. 5-6).
In privinta clasificarii materialului, DI Al. Iordan alege sistemlu bibliografic ,,informativ", grupand studiile i articolele dupa natura problemei
tratate ai in cadrul fieciirei discipline mentionfind intai volumele si apoi
articolele, in ordine cronologicii (p. 8). Intreaga lucrare are 13 capitole:
L Istorie, 2. Istorie literarii, 3. Biografii, 4. Critica literarit, 5. Filologie,
6. Culturale, 7. Academice, 8. $coala, 9. Arte, 10. Prefete, 11. Literatura:
A) Prozi, B) Versuri, C) Teatru, 12. Politico si 13 Varia.
De hunil seama ca in Incrarile pe care fiecare le intreprindem, in dorm niile noastre de activitate ne isbim clue odata de uncle neajunsuri, intre
care mai frecvent stint lipsa de lucriri bibliografice si mai ales lipsa unor
carti pe care nu le gasim in bibliotecile ce ne stan la indemanii.
www.dacoromanica.ro
DARi DE SEAMA
479
Lucrind acum vreo 10 ani la o bibliografie asupra cartografici romine5ti, n'am putut afla daci Profesorul V. A. Urechia a publicat sail nu
Mcmoriul asupra cartografiei noastre, pe care l-a promis inteo comunicare
ficut5 in 1880 la Academia Routing (Chartografia remand), in legIturii cu
o colectie de hIrti vechi, donate Academiei de Dim. C. Sturdza.
Fatii de preocupIrile aritate mai sus, ii poate inchipui oricine bucuria
pc care am simtit-o cind am aflat de aparitia Bibliografiei scrierilor lui
V. A. Urechia. fiind convins cI aceasti lucrare ml va limuri pe deplin asupra nedumeririi ce aveam
Mare mi-a fost deziluzia, &and, ajuns in posesia acestei bibliografii,
am constatat l nici ea nu ml Ilmnreste, asa cum poate ar fi trebuit sI o
facii.
Nu vreau sit scad en nimica valoarea reall a acestei lucrlri, pret

1
inainte de toate intentia autorului, munca depusii i rezultatele generale la
care a ajuns, precizind si hibliografiind cele peste 600 de titluri cite cuprinde. Dar fiindcil este vorha de o publicatie ce apare cu titlu de expericnt5", elteva observatii de metod5 se impun.
Tin si subliniez mai intii mmlul cum a crezut dl Al. I. si bibliograficze
puhlicatiile lui V. A. Urechia apiirute in Analeie Acad. Romane. Tot ce a
publicat V. A. Urechia in Ana le este trecut in bibliografia d-lui Al. lordan
ca 0 singura lucrare, inregistratii la nr. 202, iar diferitele studii j comuniindiferent de cuprinsul lor, sunt notate filr5 titlu, doar cu indicatia
Seriei, Tomului si a paginilor respective. In loc de a se bibliografia at mai
precis 5i mai sistematic chiar publicatia la care academicianul V. A. Urechia
a colahorat mai malt Ili en studii de mare valoare, ne vedem trimisi tot la
izvorul insuli, la Ana le, care insi pot s5 ne fie inaccesibile, mai ales calor
ce n'avem privilegiul de a locui in capital5 eau de a nu avea la indeminit o
bibliotedi completii, cel putin ca a Academiei Romine ..
In fehil acesta, desigur el munca d-ltii Al. I. in ce priveste insemnarea
cifrelor (late la Cap. VII: Academice, nu va da roadele dorite, intrucit dear
statisticeste intereseazii di V. A. Urechia a mai scris, pe lingii cele 625
studii i articole, Inel vreo 460 de articole in Analele Academiei Romane,
uncle mai mari, altele mai mid,
cele mai multe doar de o paginii, multe
ciici pe omul tie stiintii II intereseazil in priIntel ei de sute de pagini
mul rind ce a scris academicianul V. A. Urechia, nu aft a scris el in AnaIde Academiei
In orice caz, indicarea paginilor dinteo publicatie care prin vechimea

si natura ei, face sii fie extrem de rani, mai ales in bibliotecile din proN incie, poate Iiimuri doar a doua intrebare: cit a eerie cineva acolo, iar prima
intrebare 5i cea mai importantii: ce a scris, riimine tot un semn de intrebare.
D1 Al. I. bibliografiazii si noteazi in aceast5 lucrare atitea articole din
ziarele i periodicele contemporane, care, de sigur, au si de importanta lor
incontestabilii si lasI nebibliografiatii cea mai importantii publicatie stiinti.
www.dacoromanica.ro
480
DARt DE SEAMA
a timpului. Explicatia data in nota dela pal,ina 22 ea pentru a economisi spatiu, n'am mai dat titlul notitelor" din Ana:e nu o acceptilm, mai cu
seamii and Om cli Scoala de Arliivistiea i Directorul ei, n'au precupetit
nici odata a-si mari numarul piihlicatiilor, atia in serii cat si in paghti, eiind
ficsi
s'a Simla nevoia.
Cliteva observatii ant avia de facut
si
Articofelor publicate in diferite periodice.
asupra sistemului de notare al
Mai intfii dl Al. I. nu face deosebire intro periodicele cu o aparitie
regulatii, ca reviste, ziare, etc., si intre periodicele cu aparitie neregulatil,
intamplatoare etc., asa numitele poligrafii. Autorul, in general, bibliografiazii

articolele cam sumar si nu dupli toate regulele cunosente pi practieate in
bibliografie.
5i in privinta ordinei in care urmeazii diferitele pfirti ale unei notite hibibliografice, Inca* as mai avea cliteva mici observatii. La volume, dup5 titlu
urmeazil locul de aparitie, tipografia i anul de aparitie; inainte de numarul
paginilor noi am fi pus formatul i acesta nu prin dimensiunile cfirtii in
centimetri, ci prin insemnarea: in 8, in 40, in folio, etc. Hot cum se
obisnueste in bibliografie, spre deosebire de hiblioteconomie uncle este preferahil sistemul masurittorii i notfirii in centrimetri. In fine, se obisnueste
ca intre diversele parti ale referintelor sii se punii virgulii si nu virgulii punc-
aceasta fiind de sigur o ehestiune de uniformitate.

La extrasele din Analele Academiei Romdne, dupii referiuta in care
se aratii acest lucru, era bine s se fie notat, pc lSng seria i tomul respectiv
si numfirul memoriului (daci-I avea) si mai ales paginile, un lucru important
in biblografie, mai cu semi cii autorul eartii de care ne ocupiim, a avut.
tatft,
credem, inaintea sa, toate aceste extrase, precum si Analele Academiei, i astfel
putea nota usor paginile respective, pentru a fi ltvrarea complet.1 I din aeest
punct de vedere.
Constatiim de asemenea, oarecare inconseeventa in hifiliografierea
notarea periodicelor. De ex. la Artico:ele dela p. 13, la nrii 43-47, gisim:
Adunarea ..." 1869, dupfi care urmeazii numai 4pdrarea ..." I, fitrii a se
da anul. La nr. 149 dela p. 20, iariti gasisn dour Adunarea..." nr. 38,
pentruca la titlul imediat urmfitor, nr. 150,
sii
avem Adunarea ..." 1869,
nr. 39.
La nrii crt. 55-70, 120-122, 151-152, etc., citeazi periodicul Inlormatiunile ..." nr. 36, etc., ffirii a da si anul cind au apirut numerele reg.pective. Acest lucru credem ci trehuia precizat, pentru a sti in care an din
cei trei: 1869, 1870 si 1871,
(and a apiirut publicatia, dupii cum arati
dsa la p. 3)
s'au tipirit articolele respective, pe and la Revista Corttemporand" dela nr. 74, arati ci articolul bibliografiat a apirut la 1875. Anul
de aparitie este ariitat.apoi la toate celelalte periodice dela p. 14-15 (nrii
75-92).
In afarii de periodicele: Opiniunea (Paris), Dacia (Iasi) i /n/ormatiu-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
481
nile... (Bucureoti) nici la una din celeialte nu ne arati locul unde an aparut,
Iiisindu-ne sii intelegem ci toatc au apiirut in Bucuresti, rare insii a ne spuiT
acest lueru in introducere, eta cum se obionueste in bibliografie.
Poate cA multe din aceste mArunte omisinni ar fi fost inlitnrate daci
autorul arida liinutrit in Introducere, lista tuturor izvoarelor
periodice
poligrafii , in care putea spune odati pentru totdeauna titlul precis

al periodicelor Boa cum a ficut cu Inforrnariunile Bucureftene", Opiniunea"
ci Dacia". Era necesari insi i o listii a prescurtirilor, care s'ar fi putut
utilize cu mai mult folos, ciici ace cum e redactati bbliografia de care ne ocupint, are titluri de periodice prea lungi, care ocupii spatiu ce putea fi
economisit. Trebuiau aritati apoi anii in care an apirut acele periodice,
specificind oi nrii din anul respectiv (mil gindesc de ex. la Informatiunile"),
deti acest lucru II putea face oi in text, ace cum a ficut cu majoritatea periodicelor. Tot in aceasti lista a izvoarelor trebnia sii ne arate oi locul de
aparitie al periodicelor bibliografiate, deoi se obionuete ca localitatea si se
arate in text, mai putin periodicele apirute in capitalii, pentru care s'a admis, ca semn de recunoaotere, si nu se mentioneze localitatea in text, stabilindu-se acest lucru insi in introducere sau prefati.
De asemenea credem ci era bine ca titlurile care astizi nu an un in;eles prea limurit, sii fi foot precizate, in paranteze drepte, ace cum a fiicut-o foarte bine pentru articolele ciirora V. A. Urechia nu le-a dat Ilici un
titlu, di Al. I. formulind dsa unul, rezultat din cuprinsul articolului.
Am mai as ea de spits ceva i despre acel [in] in paranteze drepte, care
desparte titlul articolelor (le titlul periodicelor. Acest sistem nu este obitnuit i nici noi nu-1 acceptim, din doui motive: intii, pentrucii acest in"
oi nu in", dar in paranteze rotunde
nu drepte
este rezervat poligrafiilor (Omagii, Anuare, etc.). Al doilea, pentru economie de spatiu 6 timp.
Pentru a deosebi titlul periodicelor de titlul articolelor, era mai recomandabil si se fi tipirit primul cu alte caractere, ace cum de altfel se oi obitnuelte, eventual cu litere ririte etc.
Tot ace nu intelegem rostul semnelor citirii (a ghilemelelor") in care
sunt incadrate numele revistelor, mai ales ci aceotea stint precedate de acel
[in] despre care am vorbit. i culesul acestora de ciltre tipograf cere timp,
pi ocupi destul spatiu. Prin adoptarea altor caractere pentru periodice se
siniplifici oi in acelao timp se unificii procedeul.
Acestea cliteva mirunte observatii nu influeuteazi de sigur, asupra aloth informative a Bibliografiei d-lui Al. Iordan. Ele au fost ficute numai
pentru a arita cii $coala de Arhivisticii nu se poate fixa la acest model sle
hibliografie, ca tehnicii de aminunte
Cum am aritat chiar din primele rinduri, lucrarea d.lui Al. I. are reale
calititi.
Fiind vorba de adoptarea unui sistem time -- care ai devini apoi defide signr cii trebue sii subliniem aici j si propunem relinerea i fonitiv
31
www.dacoromanica.ro
482
DAR( DE SEAMA
losirea acelor parti butte pe care le-am constatat si in aceasti iticrare, din
punct de vedere metodic. Astfel mentionim ci lucririle mai importante aunt
urmate si de cuprinsul lor; apoi luerama se ineh..e eu tut indice alfabetic si
cu un indice cronologic, foarte utile la astfel de lueran, aranjate in eorpul
lor in diverse capitole pe materii, put.ind si ne dim seams cunt au eNoluat
si in timp problemele de care s'a ocupat scriitorul bibliografiat.
Incheem cu dorinta ca aceste peste 1086 titluri (0 nu ,,peste sase
sute" cum zice di Al. I.
daci adiugfirn i cele 460 Academice"), sii fie intregite cu tot ce a mai publicat scriitorul i academicianul V. A. Urechia,
pentruca apoi, cat mai curind sa se implineasci urar;:a i incheerea din introducere Ca: aceasti hibliografie si aibi darul de a determiva pe vrcintul
dintre tinerii zelosi de a riscoli trecutul, si se preocupe de activitatea lui
V. A. Urechia i si inchege acea monografie care, reparind nedreptatea ce
i s'a facia timp de aproape o jumitate de secol, si-I aseze la locul ce i se
clivine, prin munea ce a desfisurat i valoarea scrierilor sale".
Teodor Onifor.
(1517
MIHI COSTACHESCU, Docuntente ntoldovenesti dela .5teliinifil Voietod

1527). Iasi, Fundatinnea Regele Ferdinand 1, 1943, in
VI+640 p.
8,
Al patrulea volum de documente moldovenesti publicat de dl prof. M.
Costichescu, se prezinti in aceleasi conditii de inalti tinuti ttiintifici, ca

cele predente. Servieini pe care I-a ficut d-sa istoriografiei rominesti este
mare, daci ne gindim la faptul ci fiiri aceste masive volume de documente
cu greu ar fi ajuns un cercetitor si cunoasci toate actele cuprinse in de.
Aceasta pentru motivul ci cele ennoseute an fost tipirite in publieatii dilerite
unele greu de cercetat
iar ineditele, numai acum sunt accesibile
until erre larg de cercetitoti. Daci originalul este in limba slavonii, se di
traducerea lin in romineste, dimpreuni cu hogate note explicative despre
sate, locuri i oameni. Un indice de locuri i persoane, bine intoemit, usureazi mult munca cercetitorului.
A olumul de NO euprinde 103 documente interne si externe, in care
se oglindeste toati istoria Moldovei din timpul celor zece ani de domnie ai
lui Stefiniti Voievod, uns ca Domn in cetatea Sucevei la 22 Aprilie 1517,
de citre Mitropolitul Teoctist.
In marea lor majoritate, documentele interne stint intiriri de danii si de
cumpfiriri ale episcopiilor, ministirilor i boierilor. Cel dintii act din acestea
este din 7 Octomvrie 1517, prin care se intireste Episeopiei dela Roman satul Aripeni dat la moartea sa, de Giurgiu Strahoe. Cel din urmi act intern
este din 5 Septemvrie 1525, prin care se intireste nepotilor liii Voruntar
si
satul Voruntiresti.
Fiind minor la urcarea lui pe tron, Sfatul domnesc al lui Stefilliti este
acelasi pe care-1 avea si tatil sin Bogdan in ultimii ani ai domnici sale.
Pc timpul minoratulni siu tare a fost condusi de o regenti, care avea in
www.dacoromanica.ro
DAR! DE SEAMA
483
frunte pe Luca Arbore, Portarul de Suceava. Di %aiml era compus din urmitorii boieri: Isac; Petru, voruic; Cozma i Grincovici, pirciilabi de Neamt;
Petrici i Toader, pircilabi de Roman; Luca Arbore, porter de Suceava,
Hrani, spiitar; Ieremie, vistiernic; 8arpe, postelnic; SAcuian, ceasnic; Sbirsea, stolnic; Toma Cate lean, comis. Cu acest Sfat guverneazii Domnul pina la
ineeputul anului 1522, cind se intampla frictiuni intre el si boierii sai. 0

parte die ei aunt scosi din demnitti si inlocuiti cu altii, care se bucurau de
mai multi incredere. La inceputul anului 1523 couflictul dintre Domn pi
boieri ajunge atit de acut incit citiva aunt decapitati, iar altii aunt sili,i sa
pi ibegeasea in Po Ionia
Transilvania. Insusi Luca Arbore, tutorul Domnu-
lui in timpul cit acesta a fost minor, este decapitat la Hirlitu in Aprilie
1523, dimprennit cu fii sli Toader si Nichita. Fiirl indoiali el neintelegerea
dintre Dom(' si boieri a izbucnit din pricinii ci acestia doreau al conducii
tura dupl vrerea lor, limn( care nu se potrivea cu fires autoritarii a lui
Steflnitii Voievod. Odatii cu potolirea incercfirii de ridicare a marei boierind deasupra aittorititii Domnului, acesta conduce in liniste politica tarii
dup5 vederile sale.
Din documentele externe se desprinde toatii politica externi a lui Stefanitii VoieNod, care trebuia sii facii fall, pe de o parte tendintelor de heelooltie a Litgariii si Poloniei, iar pe de alt5 parte pericolului tot mai ameuintiitor al Turcilor i Uteri lor. Toatii politica externi a Domnului este con-
dusii de grija de a pii.tra independents i integritatea Orli. Iscusintei lui si

sfetnicilor siii i se datoreaz5 faptul ch Moldova s'a bucurat in acest timp
de linitte iniiuntru i prestigiu in afarii.
Vecinii de care erau mai legati si care la Hindul lor aveau cele mai
mari interese in ;aril, au fost Polonii. Pentru acestia Moldova reprezenta pour-
ta prin care Turcii puteau ajunge mai tor la granitele lor si totodatii calea
pe care soseau miirfurile orientale, de care depindeau orasele comerciale din
sudul Poloniei si in special Lembergul. De aceea ori de cite oH se intimpla o noui schimbare in domnia Moldovci, regcle Poloniei ciiuta sii se asigure din partea acestuia prin incheierea unui tratat de alianti.
La fel se intimplii i dupil urearea pe tron a lui StefInitil Voievod, tratatul incheindu-se in anul 1517. Una din redactiirile latine ale actului poartii
data de 2 Decemvrie 1517, iar alma 9 Martie 1518. In slavoneste documentul
a fost redactat la Malin in 4 Mai 1518, de fatii fiind delegatul regelui Sigisniund al Poloniei, lurk Crupschi, staroste (le Belcz. In prearnbul Stefanitii
Voievod i regele Sigismund ii iau angajamentul sI plistreze pacea vetniei
intre cele donii tIn, amenintate in aceiasi miisurii de nivailirile p5gani bor. In
tratat se prevede in mod special cii Po Ionia va sprijini Moldova impotriva TA-
tarilor, data' acestia vor nivlli in tarii. Regele Sigismund nu va sprjini pretcudenti la tronul Moldovei, iar Steflnitil Voievod va indeplirta, la rindul
lulu, pc oricine ar ridica pretentii la tronul Poboiiiei. Boierii moldoveni care
as pribegi in Po Ionia, nu vor fi ajutati sii se intoarcl cu forte impotriva
www.dacoromanica.ro
484
DARI DE SEAMA
Domnului lot, si vor fi indepirtati dela granitli daci acesta nu-i vs ierta. Dacia
regele Sigismund va intreprinde vreo expeditiune impotriva Turcilor si va lua
parte in persoani la campanie, atunci si Steffinitii va fi obligat sr* participe
personal, dimpreung cu oastea sa, la acest rizboiu. In cazul cand Domnul nu va
putea patricipa personal
dinteun motiv intemeiat , in fruntea oastei moldovenesti va sta fratele silt, Petru. Tratatul nu se considerii Meat daci Stefinitii va fi silit de Turci si participe dimpreuni cu ei, la un eventual rizboin
ce 1-ar purta acestia impotriva Poloniei. Negustorii poloni sunt liberi sr* faci
corner; in Moldova, plitind vami dupii vechile privilegii. Neintelegerile de
granitii vor fi judecate pentru cetraenii poloni de dare starostii din Cerruluti qi Hotin, iar pentru moldoveni, de starostii din Ga Nit* qi Camenita.
Pentru a statornici hotarul dintre Moldova si Po Ionia si pentru a se

hotiiriri in ceiace priveste neintelegerile de granit, se intfilnese la Cracovia delegatii ambelor tiiri. Delegatia moldoveneasci e formats:I din Hrincovici qi Talabil, starosti de Hotin, Ioanis setrarul, Ciirjii humelnicul si Petria,
staroste de Cerniuti, iar cea polonii din Otto din Hondet, staroste de Halici,
Colomeia qi Sniatin qi Ncolaie Iskrziczki, stolnicul Tirii Camenitei. Se stabile:lac cu deaminuntul felul cum trebuie sfi se facii judeclitile si pedepsele
ce trehuiese aplicate celor giisiti vinovati. Comerciantii nu pot fi opriti si
marfa sechestrati chiar daci sunt acnzati de furt, atilt numai ci negustorul
trebuie sii fie reprezentat la judecatii printr'un chezas.
Miscitor este discursul tinut de seful delegatiei moldovene, Luca Gide,
in fats regelui Poloniei, prin care cere unirea crestinilor contra pericolului
tot mai mare al Turcilor. Aratii situatia Tfirii RomAnesti si a Ungariei, care
cele dintii au fost atacate, fruit ca regele Ludovic sii ia misurile cuvenite, cu
toate cii a fost prevenit din timp de Nitre Domnul Moldovei. Sten initii Voievod face apel la regele polon, pentru ca acesta si cearii ajutorul Papei qi
a celorlalti printi crestini, aritfind totodatA si situatia grea pe care o are el,
deoarece Turcii ii cer sA participe dimpreunA cu ei la expeditiile bor. Delegatia moldoveanii di Polonilor diferite aminunte in legiituri cu luptele
Sn care se giisesc angajtai in acel timp Turcii si Tfitarii.
In rispunsul sin, regele polon, recunoaste cii pericolul turcese e tot
mai amenintlitor pentru ;firile crettinc, qi de accia principele Ferdinand, fratele Iinpiratului, a convocat o consfiauire, a tuturor celor interesati la
Niirenberg. El insusi, Regele, II luat in regatul situ unite milsurile menite
sA intareasea puterea de rezistentA a ;Aril
Uuirea tuturor tiirilor crestine, interesate in lupta impotriva piginii
latii, nu s'a fficut insii, ata cA Turcii vor putea inainta pink' in inima Europei centrale. IncercArile acute de viteazul Domn al Moldovei de a interesa
miicar Po Ionia la o lupti comuni impotriva dusmanilor lor, n'au reutit.
Urmiirile acestei nereusite le vor simti mai tiirziu arnfindoul tiirile, atnenintate tot mai mult de vijelioasa inaintare turceascii.
Din cauza pericolului care ameninta tare qi a luptelor purtate cu
IL111
www.dacoromanica.ro
DARE DE SEAMA
485
urcii si cu Tatarii, nu e de mirare ei legiturile comerciale ale Moldovei cu

straine devin tot mai rare. Se piistreazi totusi legiiturile cu oratele sa@esti din Transilvania si cu orasele comerciale ale Poloniei. Raporturi comerciale mai strinse cu Transilvania, Moldova le are prin intermediul Brasovului si Bistritei, iar cu Polonia, prin Lemberg. Vama este aceiasi ca qi
mai inainte; deasernenea mfirfurile care ficeau obiectul comertului aunt
aceleasi
ce
spar
si
in vechile
privilegii comerciale. Se
simte Mei din
documente o stare de permanentii neliniste si nesiguranti, stare care nu putea decat si diruneze legaturilor comerciale i vietii economice a Orli. La o
stare economicii infloritoare nu se putea ajuuge dealt dace Moldova s'ar fi
bucurat de liniste interne si externii, ceiace pentru epoca aceia nu se putea
implini.
Sfortarile militare si politice facute de Stefinita Voevod pentru a pistra independenta si integritatea tiirii, in cei zece alli de domnie, au fost incununate de succes. Fara indoialii cil tanirul i viteazul Domn, dada* s'ar fi
bucurat de o domnie mai lunge, istoria Moldovei ar fi inregistrat o epoca
tot atat de glorioasii ca i aceea de pe timpul hunicului su, Stefan cel
Mare.
B. Surdu
Studii si documente biiniitene de istorie, artd fi etnografie, prezentate

de Ion Stoia-Udrea, Timisoara, 1943, vol. I, fasc. 1.
In prefata acestei prime fascicole, se spune ca studiile publicate si care
se Nor mai publica, sunt fructnl straduintelor iatorva persoane, depuse timp
de mai bine de un deceniu, pentru a prinde i fixa sub toate aspectele ei
caracteristice viata romineaseli de totdeauna a Banatului". Initial studiile
trebuiau s fic tiplirite in revista Vrerea" din Timisoara, dar fiindcii publicatia n'a mai putut aparea, editura Vrerea" a hotarit ca ele sa fie prezentate intr'o serie de volume.
Cel dintiii studiu din fascicola de NO este al d-lui Ion Stoia-Udrea,
intitulatt Banatul in prima jumiitate a mileniului nostru. Articolul vrea se
fie o schita a imprejurarilor istorice prin care a trecut acest tinut, dela cca
dintai amintire istorica a lui si pant' in secolul al XVI-lea.
In introducere autorul spune ca pane acum nu s'a reusit ea se scoatii
la ivealA linia de continuitate in istoria Banatului", deoarece istoricit s'au
ocupat numai de activitatea stfirilor sociale suprapuse, ignorand masele mari
ale taranimii banatene. Drpa o astfel de introducere, cititorul s'ar astepta ca
studini sii cuprinda tocmai istoria acestei tlirAnimi; realitatea insa este cu totul
alta. Iii intreg studiul, autorul nici nu incearca sa schiteze, macar, cat de
somar, situatia socialii si politica a taranilor din Banat, in aceasta jumatate
tle mileniu. Se multumeste si d-sa sa face acelati lucru ea i ceilalti istorici ai
Banatului, adica sii trateze numai despre istoria politica a claselor sociale
www.dacoromanica.ro
486
DAM DE SEAMA
superioare, istorice, care prin natura imprejurairilor nu poate fi cleat lipsita

de continuitate.
Studiul propriu zis incepe cu fraza urmitoare: In jumiaatea a doua

a veacului al IX-lea, cind Ungurii ocupind Panonia ajung la linia Muresului,
actualul teritoriu al Banatului forma o unitate geopolitical aparte, existfind
aci o organizatie de stat slavo-romainal, in dependent(' de Bulgarii din sutlut
Dun:1th si avAnd in frunte pe ducele Glad". Autorul nu face trimiteri pentru afimatiunile cuprinse in fraza de mai sus, considerfindu-le deci ca niste
adeviiruri intrate definitiv in istoriografie, ceeace nu e cazul. In primul rInd
Lngurii n'au atins linia Muresului in a doua jumatate a secolului IX, &mareee abia la 896 au trecut Carpatii in Panonia, iar cele diiitIi expeditii ale
lor Ii poart spre Apus, nu spre 115sarit. Abia dup5 infriingerea suferit5 din
partea Germanilor la Augsburg, in 955, Ungurii isi indreapti privirile spre
BAsiirit. PAtrunderea pe valea Muresului are loc tibia in see. XI, sub regele
Ladislan cel Stant1). Deci nu poate fi vorba de o cucerire maghiarii
suh
orice formi ar fi fost ea
a Banatului la sfirsitul veacului al IX-lea.
FAr5 indoialii &A in acest secol Banatul era locuit de Romini i Slavi, dar
nu existil nicio dovadi cii organizatiile politice ale acestora ar fi stet sub
dependenta Bulgarilor din Sudul Duniirii. Despre o stapfinire bulgar5 be
Nordul acestui fluvin nu se poate vorbi, pentru epoca aceasta, decal la
Duniirea de jos2).
Ohtum, urmatul lui Glad, nu poartii nume gepidic, (lupil rum afirmil
Diculescu3),ei el trebue sit fie pus in legituril en numele ungurese Ajton4).
Nu existii nicio dovadia ea semintii (ti;rzsek) unguresti s'ar fi alezat in climpia Banatului, imeiat dupii infringerea liii Glad, si nici nu se
8Asesc documente care sii ateste donatiuni de mosii acute Ungurilor in acest
timp. Dela regele Stefan cel Sfint nu se p5streazia documente care sil arate
cii el ar fi infiintat in Banat cornitatele Csamid i Keve si en atIt mai putin
Carat, despre existenta &Arnie se indoieste si d-1 St.-U.

Autorul admite ipoteza lui Fr. Pesty5), eli functiunea de ban", Un$t. Pascu, 1storia Transilvaniei. Blaj, 1944, p. 51.
2) Gh. I. Briltianu, Bulgaria de dincolo de Duraire" in izvoarele bizantine, in Ontagiu lui loan Lupas, Bucuresti, 1943, p. 127-132. Cf. Idem, Vi.
dna, in Revue historique du Sud-Est europen, XIX, 1, p. 133 175; Auret
Decei, Romdrai din veacul al IX-lea ptind in a( X1V-lea in lumina izvoarelor
armenesti. Bucuresti, 1939, p. 196; N. Iorga. Observalii i probleme bdrldrene.
Bucuresti, 1940, p. 24.
3) C. Diculescu, Die Gepiden, I. Halle, 1922, p. 191.
4) N. Driiganu, Romdnii in veacurile 1XX1V pe baza toponimiei fi
anomasticei. Bucuresti, 1933, p. 227.
5) A temesi bdnsag elnevezsnek jogosulatianstiga. Pest, 1868, p. 7.
1)
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
987
gurii ar fi luat-o dela Sla sudici, pare insi mai probabila parerea lui N.
N. Iorga1), c aceasti functinne ar fi o persistentii avara.
In ceeace privegte pe eavalerii Ioaniti, care au primit din panes regelni
Bela al IV-lea, Banatul de Severin, nu se poate sti dacil sag arzat efeetiv
sail nu in teritoriul ce le-a fost daruit2). Cu atit mai putin se poate afirma
di ar fi stet prin tinuturile noastre vre-o 10 12 ani" (p. 15).
Litovoi3) i Birbat reusesc de fapt sa cucereasci Balton! Severinului
nu numai incearci, dar ii pierd dupii infrangerea suferiti din partea Ungurilor. Cucerirea ltri de citre Voevozii romini se face la sffirsitul sec. XIII,
unediat dupg 12911).
Urmasul in domnie al lui Basarab I, n'a fost Vlaicu, ci fiul celui dintii,
a Banatului de Severin catre
Unguill nu o face Vlaicu, ci insusi Basarab I la anul 1342, de rind in documentele unguresti incep sii apari din non banii" de SeNerin5). Intre
1355-1361, regele Ludovie fiind ocupat cu expeditii militare in Serbia, Neapole si Venetia, Nicolae Alexandru profiti de aceste imprejurri si reocupii
Ora Severinului). Vlaicu, care ajunge Domn la 1364, Ii intinde stipinirea si
aslipra cetatii Severinului, dar este silit si o restitue la 1366, dimpreuna en
tare SeNerinului7), primind-o insi din nou, ca feud, la 1367, eind is i titlnl deb an al Severinului).
Dirt cele expuse de d-1 Stoia-Udrea reese ci dela pierderea Tarii SeNicolae Alexandru. Cea dintii retrocedare
verinului de citre Vlaicu, niciun Domn roman n's mai stapinit-o pini la
Mircea cel Batrin. Adevirul este insii ei la moartea lui Vlaicii, teritoriul in
chestiime apartinea Tarii Rominesti si a (ost stapinit
en mid intreruperi
i tle urmasii acestuia: Vlad, Rada
i Dan r). Mircea cel Batrfin
pastreazi Tara Severinului, aproape firi intrernpere, in tot timpul domniei
sale. Dupa moartea sa acest teritoriu trece cind in mina Domnilor Tarii
Rominesti, cand in aceia a regilor Ungariei, pan ce expansiunea turceasci
puse eapit existentii Banattiliti de Severin ca organizatiune politico-administrativi autonomi.
1)
Observatii..., p. 30.
2) C. C. Giurescu, Istorie Rot:H.111i lor, I. Bucuresti, 1935, p. 323.

3 ) D-1 St.-U. eerie Lyrtioi, luindu-se probabil dupii unii autori maghiari mai vechi; de (apt citirea corecti este Lyitioi. V. discutia asupra
grafiei numelui la $t. Pascu, Contributiuni documentare la istoria Rontdnilor

in sec. XIII fi XIV. Sibiu, 1944, p. 15. n. 38.
4) C. C. Giureseu, o. c., p. 323.
5) T. C. Filitti, Baneful Olteniei si Craiove,ctii. Craiova, f. a., p. 9.
0) Ibideni.
7) Ibidem, p. 10.
0) lbidem, p. 12.
0) Ibidyrn.
www.dacoromanica.ro
488
DARI DE SEAMA
Lista de nobili romini bisiateni trebuie completati cu aceia data de N.

forge fn Observarii 8 probleme bnene, p. 33-39.
In ceeace priveste originea romaneasca a lui loan Huniade, astfizi nici
istoriografia maghiarif nu o mai pune la indoialii, iar istoriografia romi-
neasca a dovedit ci striimosii acestili strilueit caviler au veldt in TransilvaIlia din Tara Romaneascii1).
Notatia bibliograficil din subsolid paginilor ar fi trebuit mai ingrijit
ficuti, deoarece uneori nu e destul de clara, dar mai ales nu e completii. La
fiecare studiu citat trebuia dat locul i anul aparitiei, nu numai autorul si
titlul, atunci eand opera respectivii se citeaza Intlia oarii. Nu e completi
citatia Vita S. Gerardi,Cap. X. farii sa se dea editorul, locul, anul aparitiei
pagina. Citiiri defelul acesta (p. 15, n. 3): N. Iorga, 1st. Rom. si C. C.
Ciurescu, bit. Rom. I., nu pot fi admise, deoarece editia, volumul si pagina
trebuesc date neapirat. Greselile acestea, si altele mai putin importante, peste
clue se trece deohiceiti en vederea sunt supar5toare si far sa (wadi valoarea
studiului respectiv.
Studiul de fatii ar fi fost pretios numai atunci daeli d-I Stoia-Udrea ar

fi adus contributiuni noni la cunoasterea trecutului istorie al Banatului,
fie printio interpretare nona a materialului documentar cunoscut, fie prin

descoperirea i folosirea unni material inedit. Autorul u'a indeplinit ius5
niciuna din aceste conditii, asa c5 schita istorie5 a Banatului din prima jomiitate a mileniului nostril pare mai slabii rbsciit ;veace au dat in aceast5
pi
cii
tvinta P. Dragalina2) si Gh. Popovici3), mai ales (lava ne gandim la faptul

d-1 St.-U. ar fi putut folosi rezultatele la care a ajuns istoriografia roma-
neascii in ultimele decenii, rezultate
pe care d-sa le ignorce,5
aproape
complet.
Al doilea studiii din fascicola de rata ii formeaz5 Trei inscriptii din
veacul XVIII-lea, culese de pe filele unor chrti hisericesti din Tievaniul-Mare
(comunicatii de Virgil Biron), Greoni (pub!. de Ion Stoia.11drea) i TievaniutMic (puhl. de Vichentie Ardeleantr). Nici unde nu se vad mai bine leg5turile
dintre provineiile locuite de Romani, ea in circulatia aceasta a ciirtilor bisericesti, care, tipiirite in diferite centre- din Tara Romaneascii, s'au raspandit
prin toate satele banatene. 0 Cazanie, tiparitii la 1718, s'a cumplrat in Banat
cu 15 florini, o Psaltire cu 20 fl., un Triod, !eget in piele, tipdrit la 1746,

cu 55 fl., iar o Evanghelie en 63 fl. Cat era &mare valoarea lor se vede din
1) I. Lupas, Voevodu: transilvan loan Huniade Fortissimus athlete
Christi", in Studii, conferinte si cornuniedri istorice, vol. II. Cluj, 1940, p.
79-101. Pentru mrturii contemporane, v. studiul mai non al liii Mihail P.
Dan, Doud marturii cehe despre originea romcind a lui loan Huniade, in
Transavania, au. 74, 1943, Nr. 7-8, p. 590 595.
2) Din istoria Banatalui de Severin, Vol. IIIL Carausebes, 1899 1902.
3) Istoria Romiinilor bdndeni. Lugoj, 1904, 424 p.
www.dacoromanica.ro
DARI DE MAMA
489
feptul cii o pereche de hoi costa 25-30 fl., iar o masurii de gran 30 36
creitari. Insemnarile de pe carti, cuprinzand evenimente mai importante,
sunt scrise inteo frumoasi limba romineasca.
D-1 I. Stoia-Udrea publicii 0 instructie din 1739 a Administratiei anstriece din Banat, in legituril en restabilirea administratici austriace in Banat, dupii incetarea rfizhoinlui cu Turcii. Functionarii sunt indemnati si
porneascii la refacerta bunurilor distruse u ocazia rizbondui si la starpirea

hotiilor, care devencau tot mai dese. Documentul face parte dintr'o writ; pe
care d-1 I. St.-U. le-a publicat, insotite de comentarii, unde vorbeste pe larg
despre rscoalele romanesti din 1738--39. Studiul este fart( indoiaiii prttios, dcoarece subiectul este putin cunoscut si-1 asteptim cu nerabdare1).
Cel mai de seami studiu din cele publicat in aceast fascicolii este:
Lista contrihuabililor apartinand magieratului ieiric din Timisoara din anul
1751, publicat tot (le d-1 Stoia-Udrea.
D-sa a deseoperit, CU ocazia selectionArii unaterialului arhivistic dela
Primaria Timisoarei, cateNa liste de contribitabili din veacul al XVIH-lea,
care apartineau magistratulni ilirie sau rascian. Cea mai veclie din aceste
liste este cea publicata aci i dateaza din anti! 1754, fiind intocmiti insii
dupe datele anului 1753.
Autorill eomparand diferitele stampe care reprezinta Titnisoara in diferite epoci, ajunge la concluzia el orasul a cunoscut in timpul pasalficului
turcese o extraordinara desvoltare. Afirmatia aceasta este in contrazicere en
care
adoptata apoi si de cea romaneascii
istoriografia austro-maghiara
sustinea Ca orasul a avut o situatie dezastruoasii sub Turci si c totul a
trebuit reficut dupii alungarea acestora. De fapt dela cucerirea Timisoarei
de catre Turci, orasul ciistigai in importante, devenind nu numai un mare
centru militar ci i until comercial. Populatia in cea mai mare parte este
romaneasea, asezatii
agricultori.
aci
din satele banatene, ca negustori, meseriasi
si
In August 1716 armatele austriece (le sub comanda lui Eugeniu de

Savoie ajung sub zidurile Tirnitoarei 4i dupii no asediu de 44 de zile rensesc sii eucereasel cetatea. Banatul este declarat provincie de coroanii si in
fruntea lui este asezat Le Comte de Mercy; iar comandant al orasului a lost
numit generalul conte de Wallis.
asezat pe
La data asediului cetatea Ii avea pivotul in castelul"
intlrit cn ziduri, turnuri si numeroase
locul actualulni castel Huniade
caeale pline eu HO. La Nord de castel se gfisea cetatea propriu zisii, o constructie (le forma pentagonala, en zicluri late de 50-60 de picioare. Un sant
imprejmuind cetatea
adanc inconjura zidurile, iar in afara lui se intindea
cartierul Palanca Mare. La Nord-Est de castel, pe locul
de trei parti
Citim in Vrerea" pe Februarie,
cii
studiul ar
team avut posibilitate 854 vedem piing acum.
www.dacoromanica.ro
fi
apirut, noi inI
490
DAR! DE SEAMA
actualului cartier Elisabeta, se afla alezarea Palanca-Mica, locuitri aproApe

numai de Romani. Populatia crestinii a orasului isi avea o organizatie administrativit aparte, avand in frunte un Chinez". La data cuceririi orasului
de catre Austrieci, in frnntea populatiei crestine autohtone se gasea Nicola
Muncia.
Cand Mercy a fost numit guvernator al provinciei, el a primit instruclinni BA nu primeascii in oras deck Germani romano-catolici, populatia
bastinasii necatolica putand sii se aseze numai in cartierele periferice ale
Timisoarei. Cel dintai cartier periferic
cu populatie romaneascii
a fost
Elisabetinul, care dela 1774 e recunoscut drept earlier aparte sub denumirea
de Maierul vechiu satt Maierul valah. Pe locul vechiului cartier Palanca-Mare
s'a niscut cartierul Ecaterina , ai ciirui locuitori s'au mutat in FabricA. Guvernatorul Mercy pune bazit acestui non cartier
Fabrique,
untie incii
de pe la 1720 infiinteazi mai multe fabrici. Iosefinul a fost intemeiat in
1744 i s'a numit la inceput Maierul Nou sau Maierul Nemtesc. Cartierul
Mehala a existat, ea sat, incii din epoca turceasca, numindu-se sub Austrieci
si Nen-Warosch.
Conte le Mercy institue, la 1718, pentru populatia germana un magistrat" german, in frunte en bavarezul Tobias Balthazar Hold. Pentru popu.
latia autohtonii se institue un alt magistrat", numit iliric sau rascian, cnez
fiind tot Nicola Muncia.
Conscriptia publicatit dovedeste prezenta Romanilor in toate cartierele
orasului, dar mai ales in cartierul numit rascian, untie se bucura de majoridin comparatia act lorasi mime in diferite
tate absolutil. Se Nede insit
ca in tot cursul sec. al XVIII-lea se procedeaza la o vasta
conscriptii
sarbizare a numelor. D-I Stoia-Udrea cra urmAtoarele exemple: Gruja Tyurcsia
din lista din 1754, devine la 1768 Gruja Gyurcsin nit Sohn; Ursul Bandion
Rathsdiner din 1754 devine lanco Urs-Bandion la 1768, nume care este trtiat,
scriindu-se alaturi Gavrillo Ursulov, ceiacc denota efi I rs Bandion murind,
numele fiului sin a fost sarbizat; Luca Mo!er din prima lista devine Ranka
Molerow in a dona. Siirbizarea aceasta a numelor se datoreste faptului ci
Bontanii stiiteau sub jurisdictitmea bisericeasci a episcopillui sad, din Timisoara. In ciuda acestui proces de sarbizare a numelor, in conscriptia din
1754 se gAsesc vreo 300 de nume sigur rominesti din cele 670 de familii ate
figureazil in listA. Aici insii nu aunt trecute familiile din Maierul Valah, asa
ell la un loc cu acestea Rominii trebue mA fi avut, dadi nu o majoritate
absolutA, cel pntin una relativA. Astfel se cxplicii de ce geograful maghiar,
dela inceputul sec. al XVIII-lea, Mathias Bed, constatA cA limba romaneascA
este limba majoritiitii populatiei din Timisoara la epoca aceea.
In 1723 se infiinteaza, sub pregedintia lui Wallis, o societate comerciali
anstriacii (Commercien Societat), care avea tot sprijinul autoritiitilor. Negnstorii locali creiazi, sub conducerea lui Iovan Bibici, o societate nurniti
www.dacoromanica.ro
491
DARI DE SEAMA
Cornpania Orientala (Orientalische Compagnie), care la 1725 este recunoscufa de guvernul din Viena.
In epoea dualisrnuliii, vechea hurghezie romiineasei incepe sa pia rdii
teren in fata noilor veniti, care, sprijiniti de oficialitate, iau incet.ineet tocut celor dintii.
Din documentele publicate reiese clar neadevarul sustinut de istoriografia striinii, cii Romiinii n'ar fi this niciodatii o viata oraisiineasea. In
Timisoara, Oita la inceputul jumatiltii a doua a sec. XIX, populatia matoritarii a orasului o formau Romiinii. (In 1851 in Timisoara erau 3.807 familii romine:?ti). Se spulheril astfel si afirmatiunile unei anumite istoriografii,
cii Austriecii n'ar fi ga.sit la instalarea lor in Banat deck o sari pustie, cu
oareeari resturi de populatie valahii lipsitii de orice civilizatie.
Cel din urma articol publicat in aceastii faseicoli cuprinde Ba lade
popu:are din Ilidia (Carus), culese si puhlicate de Dr. Ion Teieu. Se ga'sesc
odunate aci 19 halade popnlare hiiniitene culese din gura taranului Nicolaie
Bunghi, care a fost until dintre alesii ce ,.poarta si transmit peste generatii
Hut *asra aprinsii a gi niului popular creator". Him titlurile baladelor piililicute: Ripirea Ileanci; Pitru ciciuli; Fuga Dragnei en Gegin ciipitan; Vitejia
Jul Novae i a lui Grata; Gruia nainte de 'nsurat; 1 itejia lui Gruia; Bagiu
si Turcii; Diilea Dimian; Ariimhasa si ficiorii de tali; Arimbata qi ficiorii
de tarii (varianti); Pitru Haiducul; Toma Haiducul; Ianiis $i Vida; Ileana,
doamna Iui Bogdan; Iana Siimziana; Ianctt Siltiancu; Dumnezeu si Siintu Pitm; Iosumel; Blestemul Ini Stoican.
Miinunchiului de cercetiitori strinsi in jurul .revistei Vrerea" nu li se
pot aduce decit multumiri pentru opera infiptuitii prin publicarea acestor
studii care privesc trecutul istorie, artistic si etnografic al Banatului. Rezultatele ohtinute stint cea mai hung dovadi cii $i intr'un oras de provincie
ile pot intoemi opere folositoare, dacii se gisese oameni priceputi si en dragoste de munci.
B. Surdu
In amintirea lui Constantin Ciureseu la doutizeci de ani dela moartea

1918). Bucure$6. f. tip., 1944. in-4^, 162 p.
A pirut in exeelente conditinni tchnice, volumul inchinat memoriei lui
Constantin Giurescu reuneste o seamii de studii iscilite de oameni cari I-au
apreciat pe fostul eon ferentiar al Universitittii din Bucuretti, i rari au aceleasi preocupiiri san foarte inrudite en ale aeestnia. Astfel d. I. Andrieseseu,
ridiefindu-se impotriva afirmatinnilor seolii arheologice maghiare, cii I n-
(1rs
gurii ar fi in Transilvania mai veehi earn en trei veacuri deck Rominii,
ati ci materialul arheologic rimas de pe urm populatiei romine$ ti
ito
poate fi la fel en urmele arheologiee maghiare, primii fiind autohtoni iar
ceilalti niviilitori. Ma terialul arheologie al niivilitorilor se caracterizearit prin

somptuoritate podoalte, etc., materialtd arheologic glisit de pe urma antohto-
www.dacoromanica.ro
492
DAM DE SEAMA
nilor tradeaza in sehimb o populatie striiveche, prezenta aci diii vremea paO civilizatie apreciabilii de inceputuri, modesta dar reale.
it olitic5
Foarte interesant este studiul d-lui D. C. Arion, Caractere juridice 4i
sociale ale proprietatii rurale romanesti", in care proprietate autorul recunoaste temeiurile dreptului roman. Dupii ce observii ca fostul functionar sau
administrator roman, judex".ul a devenit, dupa disparitia oficiali a stapilnirii romane judele, capetenia unui gine, unitate sociali caracteristicii faze; gentilice a societii, fazit la care s'a intors societatea daco-roman5 in
epoca niiviilirilor si care a precedat perioada feudala reprezentatii de voevodate; dupii ce mai observii deasemenea, c generalizarea pe suprafata intregei
Dacii a anumitor termeni din viata agrarii, ea si prezenta acelorasi institutii
presupune o unitate de ciiltur i organizare comuni
enezat, voevodat
a acestei societitti, ajunge la concluzia e. Barbarii si in spetii Slavii, ale caror norme suecesorale nu acord5 drept de mostenire decat descendentilor
masrulini, att putut influenta societatile primitive romfinetti, dar nu le-au
putut altera in structura lor, in alcatuirea familiei ca entitate sociala, in raporturile ei de posesiune a pamintulni si de transtnisitme prin moartea acestei stipaniri, idei pe cari ginturile romine le rnostenisera din tezanrul culturii romane". Urmeazii studiul d-lui Ioan C. Blicilii privitor la impartirea
administrativit a Moldovei in 1833, pe haza a douii documente cartografice;
studiral d-lui D. Bodin despre Tudor Vladimirescu si Constantin Samureas;
stndiul d-Itti Al. Boldur asupra originii i sensului pe care il are termenul vecin la noi, considerfindu-1 de provellientii galitiana. Fratii Nistor si Ariadna
Camariano se ocupit in (Iona studii de primele traduceri in literatura ro'liana ale lui B. de Saint-Pierre si de traduceri romanesti din Voltaire si
Giovanni del Turco in jurul anului 1772. D.
I.
Cr5ciun in Biruinta lui
Radu Set-ban" la Brasov (1611), redii descrierea luptei din 9 Iulie 1611 dupa
Ft aneise Mita), cronicar contemporan si martor ocular care, printre alte
amanunte dii i ,pe acela, nectmoscut ping acum, ca voevodul romin ar fi
fost rinit in Ittpta de o suliti dustnanii si n'a scapat cu vieatii deck multumitii
unei cete de viteji care se aflau in preajmii-i. DI Gh. D. Florescu, eu aceleasi
preocup5ri de arhondologie cari revin in mai toate Incrarile d-sale, ni-I prec. 1S53). D Gr.
zinta de data aceasta pe Vintilii din Cornateni (n. 1180 90
Florescu expune rezultatul cereetiirilor intreprinse in fosta asezare romana Capidava, de pe malul dobrogean al Dunirii. 0 frumoasit evocare a figurii liii
Badea Carom iscileste dl N. Georgescu-Tistu, pornind dela un inventar al

cartilor acestuia confiscate de antorititile maghiare, inventar piistrat azi la
Academia Romani. In Un vechiu obiceiu in Moldova: ceremonia intronitrii
Domnilor in camp", Ell A. Golimas ajunge la coneluzia ea ceremonialul intronarii Domnilor in camp ar fi de striyeehe origine roman5, desi acest ceremonial ni se pare mai curand derivat din acelas obicein germanic sau slay.
DI C. Greeeseu reia problema Istoriilor Domnilor Tarii Rominegti, adoptind
punctul de vedere sustinut de C. Ginreseu in ce priveste paternitatea acestora.
www.dacoromanica.ro
493
DAM DE MAMA
DI I. lordan studiazi un aspect al fenomenului de trecere dcla numele propriu la until apelativ, oprindu-se asupra apelativului cu nuantA pejorath
Vlidutu mamei".
DouS scrisori ale lui Mihai Sturza din 1848 49, in care se dau ciiteva
otiri inedite relative la incercarea de revolutie moldoveanA din 1848, le puJilica d. D. T. Chirileauu. D. I. Lupao, aratfi importanta pe care a avut-o
Sibiul in istoria Rom5nilor. Preexistenta elementulni romimesc rata' de cele
conlocuitoare azi, o probeaz i faptul cii in actele oficiale echea denumire
Scibinium sau Sibinium se intillneote cu mult inaintea denumirii germane
Hermannsdorf sau Hermannstadt. ht afart de acest indicin toponomastic
mai este oi amiinuntul istoric prea bine cunoscut al componentei armatei liii
Ioachim, comitele Sibiului, la anul 1210: Saoi, Romini, Secui i Biseni.
Dela aceasti data', Sibiul apare neintrerupt in istoria Transilvaniei o1 a relatiilor ei cu Tirile Romine, judind un rol de prima importantS in istoria
eulturalli oi bisericeascii a veacului al XIX-lea, iar in anii de bejenie 1940
44, rolul de cetate universitarii romineasci glizduind vremelnic Universitatea
Daciei Superioare. D. St. Manciulea, publicind corespondenta dintre Visarion
Roman oi Ion Micu-Moldovan, aratii eforturile Ciente tie cel dintiliu pentru
crearea unei vieti bancare romineoti in Transilvania. Un studiu de geografie Tara Dornelor" iscfileote prof. Vintill MihAilescu. Un moment din
istoria economicii a Transilvaniei ne Inf5tieaz d. I. Moga in Incerdiri de
incorporare a Maramureoului In teritoriul vamal al Transilvaniei", aratand
cum prin aceste incerciiri politica economics austriacA urmirea abaterea
N
comertului oriental de pe ruts Moldova-Danzig-Moscova, spre drumurile Maramureoului oi ale Transilvaniei. Expunerea se intemeiazi pe raportul inedit
al comisarului Ignatie Haan, oeful inspectoratului vamal al Transilvaniei,
raport adresat in 1713 Camerei Aulice din Viena.
Un studiu din istoria contemporani a Moldovei isciileote D. A. Otetea,
aritand cum s'a desfiiourat acolo iniocarea eteristii. D. Z. Pficlioanu di la
ivealii corespondenta adresatii de loan Ratiu lui Gheorghe Baritiu din timpul
in urma conferintei nationale din Sibiu din 13 Ianuarie

1861, era trimis inteo delegatittne la Viena pentru a cere aprobarea unui
mare congres national. Scrisorile datate intre 25 tunic oi 15 Iulie 1861, cuciind cel dintAi,
prind amiinunte pretioase asupra atmosferei politico din capitala Monarhiei

Austro-Ungare j asupra activititii delegatilor. DI R. Perianu prezintii oi
comenteazi un plan al Briiilei din 10 Mai 1830. DI D. Popovici, intetin studin privind definitia poeziei la Cezar Boliac, desprinde elementele romantice
oi socialiste cari intrau in preocupirile literare
i estetice ale poetului ardelean oi le urmiireote 'Anil la izvoare, descoperind pentru cele din prima
categorie influenta unui Hugo sau Lamartine, pentru cele din a doua caterorie influenta lui Saint-Simon, Fourier, Louis Blanc etc. La aceste influente
ee adaugii acea a d-nei de Stael, care-I familiarizeazt cu ideile ce vor duce
la cunoscuta teorie . a lui Taine. DI Marcel Romanescu incearci sii demon-
www.dacoromanica.ro
494
DAR! DE SEAMA
streze ca titivrije aseminiitoare ale Jul Cantemir, Montesquieu si Marsigli,

anume: Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Otomanicae".
Considerations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur decadence" si L'etat militaire do l'Empire Otomain, see proges et sa decadence", nu se datoresc unei simple coincidente, ci unei conceptii istorice
a vremii care circula in Europa si priusese chiag dupa clderea Constantinopolui, desvoltfindu-se cu deosebire in Italia, uude se giiseau imigrati majoritatea Grecilor fugiti dela Constantinopol. Al. Rosetti propune o notta etimologie pentrn roiniinescul Crliciun. Admite derivatia din latinescul creatio dar
trecut prin filiera SJava, pentru ca suferii tratamentul pe care-I sufer5 toil
termenii latini imprumutati de slava comunii. DI A. Sacerdoteanu publicii
tut proect datiind din 1856 care preconiza editarea in 10 volume si in limha
francezil a documentelor privitoarea la istoria Romfmilor. 0 inscriptie latin
incomplete g1sit la Tomis prezintii si interpreteazii dl T. Saucitic-Siiveanu.
D. Aurel Sava aduce o contributiune la istoria jurisprudentei romilnesti, inntisiind conflictele intervenite intre Donniul Moldovei Al. I. Calimach, pi razesi, pentru niste mosii din tinutul Orheinlui si al Plitnei. Despre
cele citeva arnintiri in legturi ell revolutia lui Horia, culese din rapoartele ambasadorilor Sardiniei la Viena, ne informeazA Dl M. Siinzianu, de studiul
carnia dl D. Prodan se ocupii mai in amfinunt in paginile acestui Anuar.
Un paralelism intre Nicolac Costin si Ion Neculce stabileste dl Dan
Simonescu in studiul intitulat Din inceputurile istoriografiei rominesti".
Un studin asupra d'arilor sulgiu si ialovita isciileste dl C. Stoide. Dl I. D.
Suciu evorft figura lui Dimitrie Constantini (1792 1865) a (-Anti activitate
dascaleasca s'a desfiisurat la Oravita Montana si Arad,
le ia locul ml Dia.
conoNici Loga. DI A. P. Todor reia in discutie legenda originei familiei Hu&tide, incerefind sii-i stahileascii o filiatinne foarte indepiirtatii i ajunge la
concluzia cii este lipsitii de mice temeiu real. Dl D. Tudor interpreteaz5 o
inscriptie romanii giisitii la Sevilla, in care se vorbeste de Sextus Iu lino
Possessor, curator al orasului Romula, identifiefind aceastii Romula cu cea
din Dacia si nu cu Romula Hispalis, care este chiar nnmele vechiu al Sevillei.
Contrihutiuni la biografiile cronicarului i compilatorului Constantin CIpitenni, aduce dl Al. A. Vasilescu, adilogiind la finele studiului i un tahlon
genealogic. D. A. Ve len d o descriere a until steag domnesc rominesc, rfimaa
dela Coustontin Vodii Ipsilante. D. R. Vulpe incheie studiile de specialitate
propunfind identificarea localitlitii Angustia din tablele ptolemaice cu de
curind descoperitul castru dela Bretcu. Toate aceste studii de specialitate

stint precedate de o seamii de articole infiitisiind vials si opera celui in a
cprun amintire s'a alciituit acest masiv volum.
M. L. V.
N. IORGA, Conferinte si prelegeri. Voi. I. Bucuresti, M. 0. Imprimeria
Nations la, 1913, in-8. 143 p.
Institutul de Istorie 1Jniversal5 N. Iorga de sub conducerea D-Iui Gh.
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
Britianu,
europeanii,
ipi
s
495
tine de datoria sa ea, allituri de Institutul de Istorie Sud-Est

editeze opera postural a lui Nicolae Iorga. In aceastl Serie
de publicatii intril si volumul I din Conf. erinte i prelegeri, cuprinzAnd eltcva din acestea, rostite de N. Iorga intre 1 Noemvrie 1937 pi 17 April 1940.
Ca din tot perisul i verbul marelui istoric si din acest manunchiu de prelegeri nu intereseazA numai problema tratatil in sine, ci atilt de plinele de invatAturi i sugestii digresiuni i paranteze pe marginea unei probleme. Astfel
inteo lectie de deschidere asupra conceptiei umane a istoriei, criticAnd ra-
tionalismul inecanizat reprezentat de seminarul universitar de tip german,

in care se poate face foartc bine abstractie de giindirea ca si de personalitati a istoricului. face obsen atia ce meritii retinutl, cii nu numai in istoric
dar si in viatA ca sii avem un alt mAine decat al confuziei si al barbaric; de
ari. este sfi redevenini mai oameni decat suntem acuma, a reintra in umanitatt . aceasta este pentru noi datoria cea mare". Iar pentrn a aerie istorie
trebue s te simti om i sA te formezi om
sil.ti dai semea dumneata om,
considerind pe alti oameni in umanitatea lor, cA rezultatul cercetirii d-tale
se core a fi insufletit de toatil umanitatea acelora citre care te indrepti".
In conferinta care trateaza asupra unei anchete la Constantinopol despre
unin a Principatelor, se orhelte de ancheta intreprinsi in acest central de
cnglezul Nassau NV. Senior, asupra unirii Principatelor, unire prezente ca
problemh in toate eercurile politice si cu deosebire la Constantinopol. Dupii
o analiza a politicei turcesti, ruse. franceze i engleze privitoare la accasti
chestiune, observatorul britanic face judicioase observatii asupra Romfinilor
ca acestea: ..dael prin civilizatie intelegi: case europene pline en mobile
enropene fine, o buni bucitirie franceza si inuri de aceeasi calitate, doamne
imbriicate en 1000 lire slerline pe an, vei gAsi civilizatia in clasele de SUS
din ambele provincii
Vei giisi si o tilrAnime mai bine deck clasele de
jos ale color mai inulte pirti din Continent. mai bine ea stare materialii. Dar
dacl intelegi prin civilizatie constiiiitl, bun simt, principii bune, in scurt,
calitatile mai inalte ale oamenilor eivilizati. vei gAsi foarte putine din acestea la dAnOi".
In conferintu Comertul nostril cii Orientul", se pune accentul pe sensul
nord-vestic al comertului Tirilor Romilne sons firesc, detcrminat de permsnenta eireidatie de bunuri nu numai eeonomice dintre Romilnii din regiunile
de deasupra Carpatilor si de sub Carpati. Pornind dela adevarul cA anumite

forme de eulturil materalii si de cultural ronifineasci isi corespund, N. Iorga con-
stall o veal(' culturil a grAului pe plmAntul romfinesc, incii din preistoric, un

viu comert in antichitate, in Evul Mediu si in tot cursul istoriei rominesti, un
interschimb economic hare Transilvania si TAribe Romine. Cea dintliu unirc,
sustine N. Iorga, a existat cAnd in capul c5rturarilor nu rfisiirise aceasti
idee, in unitatea perfectit a vietii economice". De aci interschimb de valori culturale care a dna la civilizatia romfineasel de azi. Toatii aceasti cul-
turi sprijiniti pe realitatea tArineasel dela noi. din care s'a ridicot un Sla-
www.dacoromanica.ro
496
DAR! DE SEAMA
un Creangii, a reusit au dwelt la renasterea culturalii din secolul trecut.

Conferentiarul incheie sfittuind intoarcerea spre trecut trezirea zeului adormit al poporului rominesc" pentruca acesta
giseascii firescul fagas de
ieat
Unirea Ardealului, conferinta rostiti la ultimul 1 Decembrie dinainte de

dictatul dela Viena, e o scurf(' reprivire asupra istoriei Transilvaniei, in care
se insista asupra pilonilor de rezistentil ai acestei istorii, autohtonia elementului romiinesc i autenticitatea romfineasca a institutiei voevodale, asupra
caracterului politic pe care 1-a avut luarea in stapanire magbiari a Transilvaniee, asupra elementelor de colonizare din Transilvania care este
45
tura ce cuprinde nationalititi dar nu este o ;aril de na;ionalittili" (sublinierea este a lui N. Iorga). Acestea aunt aici in tara lor odati, noi suntem
de zece ori", incheie N. Iorga. Interesante observatii asupra epocelor revolutionare si prerevolntionare glisim in conferinta ,,Revolutia francezi inainte
de revolutie" in care conferentiartil ii marturiseste credinta ca revolutia
francezi era ficuta pang in lune lui Septembrie 1789, c noaptea de August
in care s'au desfiintat privilegiile i s'au proclamat drepturile ontulni face
parte din revolutia internii, de caracter moral, care a inceput foarte de mult.
Iorga consideril drept cel dintai revolutionar francez pe Descartes cel care a
iotrodus rationalismul si a dat lovitura de gratie traditiei. Itt ultima conferinta din acest volum, Italia pe care o vedem oi Italia pe care n'o vedem,
N. lorga propune un alt mod de cunoastere a Italiei. Pentru a putea descoperi adevarata ei fatii trelme, ciind ajunge cineva acolo, ciiteva zile ca
sit intre in atmosfera locului, ttu debarcat sau coborat din tren, sii se dual
imediat unde spune ghidul si trebue s inteleaga aerul, lumina, trebue sii
inteleaga i hunfitatea aceea populara care este pretutindeni". $i nu numai
in marile centre trehue cantata Italia, ci in orasele ca Assisi, unde se reRecta in locuri si oameni sufletul sfantului Francisc, sau in vreo biatil Borgata, unde poti gisi la un moment dat cele mai pretioase elemente ale apecificului italian.
Publicate dupii note stenografice, aceste conferinte ii plistreazil intreagii prospetimea momentului in care an fost rostite, reactualizind astfel
verlml vitt, savuros i spontan al lui N. Iorga.
M. Lupas-VMsiu.
Revista Istoried. Fondator: N. Iorga, director: N. Binescu. Bucuresti,

1943, Vol. XXVIIIXXIX.
Spiritual N. Iorga isi conduce Revista Istoried 0 de dincolo de mormint. VoL XXVIII din anul 1942 e scris inca tot de el, afari de primul
al ticol, al D-lui N. Biinescu, in care e analizata cu rabdare i simtire Conceptia istorica a lui N. Iorga", coneeptie de imitate absolutii a vietii onienesti. Marele istoric roman era, apoi, si adeptul unei Iruniuseti de construcfie
0 de stil.
1912
www.dacoromanica.ro
497
DAR! DE SEAMA
Din seria articolelor scrise de raposatul istoric
23 la utimar
amin-
tim marturia calatorulni franeez Carlier de Pinon despre Mihnea-Voda la

Rhodos", apoi otiri noi despre Medicul lui Constantin-Voda Brfincoveanu:
Bartolomeo Ferrati", oi despre ,,Atmosfera ruseascii din primele zile dupa
neizbfinda dela Plevna", care a edits cu sine interventia hotiiritoare a armatei
routine, nepomenitii. Interesante otirile In legatura cu Rominii din Mona?.
hia austriacii pe la 1880", adica Rominii din Tirol, din Galitia, din Ungaria
cari se intind pima spre Dobritin i Seghedin" (p. 17)
qi din Bosnia.
prezentati Lu
Trecind peste cinci ciiliitori streini in raffle Romine
N. Iorga descopere Un vechiu poet necunoscut" moltotatitea articole
dovean, D. I. Baluouca, din jurul anului 1821 oi Dona calendare dela Buda
(1830 oi 1832)". Frumoasa caracterizarea lui Nicolae Bidcescu la un scriitor
necunoscut : G. Florescu" din 1859 oi deosebit de interesant Un stravechiu
obiceiu juridic la Romini"-i din Transilvania oi Moldova in legatura en
expresia nu-mi bag mina in foc", vechi amintiri de ordalii, de provenienta
dacicii (p. 49), nu slava.
Ca incheere amintim pe Un mare negustor ieoan oi clientii sal", neeunoscut pina acum, din anii 1813-1821 la lati, cu numele de Atanasie
interne, atit de rare in
Gani i aerie de 13 Documente Tirgoviotene"
din veac. XVIIIXIX.
cc priveote fosta cetate de scaun a Tarii-Romfineoti
La Mini de seamd pot fi cetite cu mult folos recenziile asupra cartilor
D-lor M. P. Seoan (Originea i timpul primelor tradueeri romineoti ale Sf.
Scripturi), Ecat. $t. Piscupescu (Literatura slava din Principatele Romine
in veac. XV), Hermann Barge (Geschichte der Bnchdruckerkunst), N. Cartojan (Istoria literaturii romine vechi, I) @i Sextil Putcariu (Limba romina, I).
0 Cronicii foarte bogata i variatii i multe Notige incheie volumul. La
f 1-0 t un duel polemic intre G. Oprescu i Elena General Perticari-Davila
pe ehestiunea filiatiei lui Carol Davila.
Vol. XXIX, 117.o 1-6, se deschide cu un portret bine schitat al D-lui
Stanislav Wedkiewicz despre ,,Nicolae Iorga" Inca la 1924, republicat din
revista poloneza Przeglad WspOlczesny", unde se spune intre altele: Fara
el nu se poate inchipui cum ar fi aratat diferitele domenii ale otiintei, ale
literaturii, viata morala oi politica a Rominilor, nu numai din Vechiul Regat,
ci oi din provinciile supuse, pita' in 1918, altor State. In feta muncii Cara
precedent, laborioase, neincetate, de o continua siliniA, bogatii In rezultate,
a acestui savant, toti se opresc cu intimidare oi uimire. Marele numar de
opere scrise de el, continutul lor variat, neinchipuita hogatie de eruditie,
iugreuie judecarea acestui om neobionuit. Avem in fats noastrit pe lucratorul in anii cei mai frumooi ai vietii sale, care nu se odihneote nicio. clipa
oi nici nu ingiduie biografilor oi bibliografilor aid si IAA macar o clipa
mirajul dl ar putea BA aprecieze o perioada inchisa a eforturilor sale. Mereu
82
www.dacoromanica.ro
498
DAR! DE SEAMA
linir i plin de noi idei organizatoare, Profesorul lorga se gasette totdcauna

in vartejul creatiei roditoare".
In articolul O eoal nenorocita qi excrnplarul situ" D-I N. Bincscu
face o critici aspri acelor invitati mai tineri, cari arunca cu noroi in fostii
lor profesori, vorbind despre cazul Dumitru Cranjali, hursier al Statului
roman si doctor dela Praga", ajuns asistent al D-lui MutaRiev la Sofia si
barfitor al trecutului nostru. Ne-a interesat mutt art. D-soarei M. Ho lban
despre Influente locale in scrisorile latinevi ale Domnilor" no0tri, din cari
se poate urmari linia fugara a tutor profiluri domnesti si se pot surprinde
aecente personale ce.si pastreaza Inca ceva din rostirea graiului viu si romanesc in latineasca scrisii sub dietare, fara infloriri retoriee si uncori Rea
o prea mare corectitndine gramaticalii... ca o vorbire vie ce pastreaza inert
pulsarea vietii. Vom regasi deci sub forma latineascii forme neaot rominesti
i sub anurnite deformiiri gramaticale vom descoperi tot intorsfituri de
haze de la noi". A0a de ex. mania lui Petru Rares din fraza vioaie despre
Ferdinand Habsburgul, care fugise la dracu" (ad diabolum fugisse), a provocat scandal in Transilvania i acest rfispuns diplomatic qi formalist al lui
Stefan May lat: prea luminatul stiipanul men regele Ferdinand, stipanul
@i pinA
men prea milostiv nu a fugit la dracu, ci a procedat in toate asa cum s'a
cuvenit unui principe cum se cade si prea-crestin" (p. 86).
11-1 Constantin I. Karadja sustine ei numele Karadja = nume peceneg
i astfel am avea inert o dovada ea Roesler gretia and afirma ca Pecenegii i Cumanii n'au lasat nici o amintire in limba
noastrii, deoarece, dupii el, Rominii locuiau Inca exclusiv la miazizi de
Dunkire, and acele popoare turanice triiiau pe pimintul nostru" (p. 91). In
Un agent politic al Tirilor noastre: Daniel Fonseca" D-I V. Mihordea arati,
pe bazi de documente, rolul acestui evreu spaniol ca agent al lui Nieolae
Mavrocordat ti al lui Grigorie Ghica la Constantinopol la inceputul veac.
\VIII, stand i la Bucureqti intre 1719-1722. D-1 Tr. Ionescu-Niscov termiin toponimia romfineascii"
na aci studiul asupra ml Alexandru Hatdeu", inceput in anii precedenti,

D-1 C. Georgescu Munteanul prezintii Un antemis rar la ministirea
Bridetul (Arges)" din 1604 de pe vremea pistoririi lui Luca din Cipru.
iar
Urineazii trei necroloage cu ocazia disparitiei personalitatilor: Henry

Foci llon, renumitul istoric al artelor, K. Pa lamas, poet gree, semnate de N.
Binescu, si a istoricului dela Ia@i, Ilie Mines, de V. Mihordea.
Diiri le de seamd aunt scrise de N. Binescu, V. Slivescu, Tr. lonescuNitcov, Marina Vlasiu-Lupat, V. Mihordea, V. Costachel, iar Cronica de aproape aceiaqi. La Notite giisim numele lui N. lorga, A. Sfetea 0i N. A.
Gheorghiu.
La inceputul No. 7-12 din Vol. XXIX e art. D-lui V. Laurent despre
,.Argyros Karatzas, protokuropalates si duce de Philippopoli", adiel Karadja, pomenit @i mai sus. D-1 Prof. N. Biinescu aratA Sffirsitul unei legende:
, Slovo o polku Igoreve", tuna' Cantecul lui Igor", care dupa concluziile sla-
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
499
is tului francez Andre Mazon tear data din veac. XIV, cum s'a crezut, ci ar
fi un fabricat din cpoca imparitesei Catherina II". Deci n'a existat stp-
fire ruseasca la Dunare in Evul-mediu.

Deosebit de interesanti e Prezenta Domnilor romani in Militia christiana"
adica a lui Nicolae Pfitraecu i Radu $erban -- in proiectele de
ruciata ale ducelui francez Charles Gonzague de Nevers, studiati de D-I C.
deasemenea o scrisoare inediti a lui William Wake, arhiepiscop
de Canterbury, ciitre Nicolae Mavrocordat" din 1722, publicati de D-I Jean
Couillard.
O nou lista a episcopilor catolici din Moldova", gfisit de D-1 Ioan

Saban la Roma, incepe cit anul 1370 la Siret ei se termini cu 1849. D-I D.
Berciu studiaza un ,,Topor tracic dela Crit, jud. Tarnava-Mare", aflator la
Brukcnthal din Sibiu, iar D-I V. Mihordea prezinti Fuga lui
klexandru Mavrocordat in Rusia ei intrevederea dela Kerson (1787)" cu toate
consecintele ei politice, ariitand, la urmii, ci Al. Mavrocordat a fost propus,
in 1792, sii conduci provincia Moldova-Nona" (Transnistria) dintre Bug
Mizzen!
pi Nistru.
Docurnente publica D-nii N. Banescu, A. Gorovei (in legituri cu urTuirirea liii Oct. Taslinann de &litre $t. Tisza), Eug. Chieca, I. C. Filitti, Em.
Savoiu ei V. Mihordea. La Mini de seamd iscalesc D-nii N. Banescu, D. Berth, ei V. Mihordea, iar la Cronicii N. Banescu ei V. Mihordea; Notifele dela
.sfareit de Directorul revistei, care a reueit si meriting Revista Istorictl la

nivehil II preocuparile atat de vaste stahilite pe vremuri tIe Nicolae Iorga.
I. Criician.
Revista Arhivelor. Publicati prin ingrijirea Prof. Aurelian Sacerdoteanu.
Bucureeti, 1942-1943, Vol. V1V2.

Dupii un frumos obicein, constatat ei in trecut, aceste douii numere
din Vol. V, sunt inchinate alor doi foeti directori generali ai Arhivelor Statului din Bucureeti: lui Bogdan P. Haedeu ei C. D. Aricescu.
Vol. V. No. 1, se desdhide cu o scurta, dar bine inohegati, hiografie a liii Bogdan Petriceicu Haecleu", ciiruia e inchinat volumul, scrisi
de directorul Arhivelor, DI A. Sacerdoteanu. Revelator prin noutate e artieoltil D-lui Stefan Metee intitulat Din relatiile Tarif Romineeti cu Ungaria i Transilvania" in vremea lui Mircea cel Batrand ei apoi mai tarziu,
rand se constati cativa nohili unguri cu motii in Tara Romineasca. DI D.
Berciu Ii continua Repertoriul arheologic tIe statiuni i descoperiri preistorice in Romania, material pentru un dictionar de geografie istorica" inceput intr'un volum precedent.
D1 Sacerdoteanu puhlica in Citeva acte din Jupanceti-Muecel" un macuatchi de documente sateeti din anii 1636-1836; DI Mihai G. Regleanu O
condica de moeteni diimboviteni: Dragodaneetii, Candeetii i Aninitanii" cu
documente din 1597 1912; iar D1 H. Dj. Siruni Acte turcepti privitoare
www.dacoromanica.ro
600
DAM DE SEAMA
la hotarcle dumirene ale Tull Romiinesti" din 1578-1826, cu facsimile, de

mare insemniitate.
La Miscellanea gfisim Darea de seami despre Arhivele Statului pe

1941" hicutii de Dl A. Sacerdoteanu, cu auexe asupra situatiei arhivelor regionale din Cluj-Sibiu, Iasi, Chisiniiu si Craiova. Dl Const. Moisil public
stiri despre o Licitatie de sigilii domnesti", din mostenirea Doamnei Smarunda Calimach, viiduva fostului Domn Scarlat Calimach, si despre Inele
sigilare domnesti de aur", din cant existii foarte putine.
In
0 descoperire arheologicii la Feregile, jud. VAlcea" DI Berciu
descrie un fragment dinteo urnii funerarii din perioada hallstatianii, iar Dl
Sacerdoteanu prezinti Actele de stare eivilii ale familiei Hasdeu" si o
Scrisoare a unui Paleolog la 1857". Interesante amiinuntele date de Geor-
geta Fintescu in legiituril eu Institutul de fete Santa Maria" din Iasi
si
lupta pentru ortodoxie a mitropolitului Ca linic Miclescu.

Dna Elena Muresan Triteanu d tiri din Protocoalele din Siiliste
privitoare la Istoria dreptului romiinesc din
eel mai vechiu din 1585
Transilvania" si mai ales privitoare la ius valahicum, care a putut invinge
influent,' strinfi a dreptului scris" (p. 246). Formularul in diplomatica romilnii" din 1710, de pe vremea lui Const. Brincoveanu, reprodus de Dl A.
Sacerdoteanu, aratii c i in cancelariile rominesti au fost modele, cel putin
din epoca Briincoveanului incoace, dupii cari isi redacta grmIticul actul.
In cadrul cap. Bibliografie sunt seurte Dari de searnii, apoi Cuprinsul
revistelor istorice mai importante; bibliografia Operei Lai B. P. Ha$deu, fficutii nebibliografic de Dna Claudia Mihiiilescu, foarte utill deti s'au urmiinit numai scrierile separate si activitatea academia.; Bibliografia veclte, cu
aceeasi notare bibliograficii nemetodicii din trecut i Bibliografia nouci, la
fel. De ce se hibliografiazii, de exemplu, studiul D-Iui $tefan Ciobanu asa:
Bucuresti
Clobanu (St.), Inceputurile scrisului in limb,' romlineascii, de
1041 (Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului. Imprimeria National). 58
p + XVIII pl. af. din text + errata. Analele Academiei Romiine, Memo-
riile Sectiunii Literare, seria III, tomul X, mem. 3), and s'ar putea bibliografia i corect: Ciohanu (5t.). Inceputurile scrisului in limba romineasci.
Bucuresti, M. 0. Impr. Nationalii, 1941, in 8, 59 p. (18 pl.). (knalele
Academiei Romiine, MemoriiIe Sectiutiii Literare, Ser. III, Tom. X, Mem. 3).
De ce sii ne imbriiciim hainele pe dos si sii ne legim cravata in ceafii?

and ne putem imbriica normal.
Vol. V, No. 2, are la inceput schitatii viata sbuciumatii a lui Constantin D. Aricescu", &Antis e inchinat volumul, scrisii de D1 A. Sacerdoteams Multe lucruri noi si deosebit de revelatoare in studiul d-lui C. Sassu:
"Titri le Rom line spre sfiirsitul veacului al XVIII-lea, ciiteva observatiuni in
cadrul problemelor puse in 1774 de mirturiile generalului Barco, unul din
autorii riipirii Bucovinei", In textul german dela P. 338-339 Bunt ciiteva
greseli.
www.dacoromanica.ro
501
DARI DE SEAMA
Riscoalele din Moldova in anti' 1831 impotriva Regulamentului Organic" sunt viizute de Dl Gh. Duzinchevici prin prima unor documente noi
austriace, iar Sari le despre dreptid rominese din Transilvania, protocolul
din Porcesti", privitoare la mostenirea averilor dupi cei riposati, sunt analizate si redate de DI B. Surdu. Curios obiceiul potrivit ciiruia i copiii
tnorti participau la impartirea averii la fel ca i cei vii, iar partea lor revanes parintelui care ramisese in vigil." (p. 371).
La Miscellanea, dupii ,.Darea de seami despre Arhivele Statului pe
1042" ficuta de Dl director general Sacerdoteanu, urmeazi cateva InsemnAri pe marginea testamentelor originale din Arhivele Statului Iasi", intre
i ale hui Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu, publicate de Elena
Gheorghiade si un scurt istoric al Manastirii Sf. Filotein din Sfantul Munte
Athos" de riiposatul St. Nicolaescu.
Oomnia din 1806 a lui Scarlat Callimachi in Moldova", de o singura
71 : 13 25 Octomvrie. e descrisa de Dl Al. Const. Turcu pe haza unor fitsernnri contemn...me. Dna Minodora Duzinchevici publicii cinci Documente
asupra familiei Hurmuzaki" din 1828-1832, iar D1 Ioan Marcus uncle Insemnari despre Arhivele vechi &kepi din Transilvania" 246 la numar in
van
1930- 1031.
La sffirsit D1 Ion Gh. Fannica are o noti despre Manuscrisele lui AM.
cescu" aflatoare la Muzeul Al. Saint-Georges din Bucuresti, la cari Dl Sacerdoteanu mai adauga citeva Inedite de ale lui Aricescu".
Cap. Bibliografie are si aci Ddri de seamii, urmind Cuprinsul revistelor,
apoi Opera lui C. D. .4ricescu de Claudia Mihailescu, bibliografiati ceva mai
acceptabil dealt a hii Hasden mai sus, afarii de art, din periodice; aceeati
observatie pentru Bibliografia veche ai noud.
Volumul se ineheie cu Cronica Arhivelor" pe anul 1942-1943, cu un
Indice de documente" pomenite in art, din volum i cu un admirabil Indice general" de mime.
1. C.
Arhivele Olteniei. Director: Prof.
C.
D.
Fortunescu. Fondator: Dr.
Ch. Laugier. Craiova, 1942 Ian.Dec., An. XXI, No. 119-124, 455 p.
In fruntea revistei se aflii un art. al D-lui Marcel Romaocseu In ju1111 lui Tudor Vladimirescu", seris cu ocazia implinirii a 120 ani dela moartea lui. Figura pandurului-erou din Vladimirii-Gorjului a bine caracterizeal i incadrati in starile politice si sociale ale vremii. DI C. A. Fortunescu
insirb citeva ,STechi publicatii din Oltenia", spicuind din continutul lor unele
sari mai importante, iar Dl Gh. Bezviconi vorbeste despre ,,Urmele unei
Nechi familii polone in Oltenia'', ale familici Zenovici, ai ctirei ultimi descendenti stint Colonelul Nicolae Tenovici ($ 1941) si Dna Col. I. Viesanu.
D-1 D. Tudor continua art, din mud precedent despre Monetele ro
mane din Sucidava in colectia Gh. Georgescu-Corabia", descriind in total
www.dacoromanica.ro
602
DAR! DE SEAMA
292 piese. Noile descoperiri preistorice din jud. Romanati", publieate de

D1 D. Berciu, cuprind ceramici din prima epoci a fierului. Un eclat rezumat in limba franceza e binevenit, tot asa si la urmitorul art. al aceluiasi
despre Seurte cercetiri arheologice in jud. Mehedinti". Interesant studiul
D-lui Mircea Tomescu Migratiile din comuna Alunis (jud. Olt) si influentele lor" atilt pentru istorici, cat i pentru filogi. (Rezumat francez si aci).
D1 Ion Mihiescu a citit abia acum pe ,,N. Densusianu i problema originii noastre", de aceea 1-a readus din uitare, entusiasmindu-se ca i alit
nespecialisti pe vremuri; D1 Ion Vlidoianu ne arati pe Cei mai vechi proprietari ai Cernaiei i Cotoruei" din jud. Mehedinti in veac. XVI.
Larg informat e art. Pr. I. Popescu-Cilieni despre Patriarbul Avramie
al Ierusalimului i legiturile lui cu Tirile Romine" din anii 1780-1784
mai ales. Cele Trei biserici din Zeicoiu-Dolj" studiate de DI V. Britulescu
sunt Biserici de lemn, Biserica din Negovanul i Biserica din Hilingesti.
Seria art. o incheie D1 Ion I. Vlidoianu cu stiri despre Inca' o movie a hi&
Lupu Mehedinteanu" in satul Grozivesti.
La cap. Oltenia istorica se publici o multime de documente de I. Popeseu-Ciheni (in legituri cu art. de mai sus) si altele, Ion I. Vlidoianu (tot
ata privitoare la cele doui art. pomenite), loan M. Neda (Pornelnicul bisericii noi din Proieni-Vilcea), Maria I. Glogoveanu, V. Antonin (0 eatagrafie din Vii lcea, 1834), Ion Donat, Em. Em. Sivoiu (Insemniri culese din
cirti bisericesti vechi gorjcne), Ilie Chiriti, Pr. I. White! si I. Ionascu. D1
Gh. Duzinchevici comuniei un document Cu privire la orasul Cernesti" in
legiituri cu desfiintarea stirostiei austriaee din areasti localitate la 1831 si
mutarea ei la Turnu.Severin.
Oltenia folkloristicd are mai multe articole importante pentru folkloristi si filologi, iar Oltenia literaril si artistica o multime de aminunte si
creatii literare si artistice locale. Tot din acest domeniu aunt si Note le pe
marginea eirtilor" ale directorului revistei, D1 C. D. Fortunescu. Detalii en
caracter oltenesc Qi in Oltenia culturala.
La Note si comunicari retinern cele senise de DI Marcel Romanescu
despre Tetraevanghelul dela Craiova din 1580 si alte carti bisericesti", cu
litigate ilustratii i Dona' comuniciri" in legituri cu Gheorghe Baritiu Q i
Oltenia, ale d-lui Ioan M. Neda.
Recenziile dela sfirsitul revistei sunt semnate de D-nii Mircea Tornescu si mai ales de C. D. Fortunescu.
I. C.
Hrisovul. Buletinul $coalei de arhivisticii. Pub Neat de Prof. Aurelian Sacerdoteanu. Bucuresti, 1942, II, 306 p.
Cu multi plicere am chit si al doilea volum al Hrisovului, care nu desminte in seriozitate i varietate pe eel dintii.
Din Alt enviint preliminar" al directorului sin, DI A. Sacerdoteanu,
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
503
afliim odisea prin care a trecut $coala de arhivistici din Bucuresti, desfiintat i apoi reinfiintatiL par'ci ar fi fost vorba de un simplu Gimnaziu
dela ;aril. Ne bucurinn de renasterea ei mai viguroasii, iar acest al doilea buletin al ei e dovada unei muuci ordonate j constiincioase a profesorilor
si a fostilor elevi in adincirea studiilor i tehnicei disciplinelor auxiliare ale
istorici. Problema scindirii cursurilor: generale, pentru functionarii arhivari,
si de specialitate, pentru studentii Universitfitii, eari ar doH sali adinceacsii
propunere ficutit de
cunostintele asupra stiintelor auxiliare ale istoriei
DI Prof. C. Ridulescu-Motru
credem c e calea cea bunit, deasemenea
Hrisovul sit nu devinit o revistit istorici, ci si ritmitnit pentru disciplinele
ajutiitoare ale istoriografiei noastre.
Strins documentat e studiul dela inceput al D-lui Const. I. Andreescu

intitulat InsemnAri despre tinutul Cernilutilor", in care e vorba despre stamoil i vamesii din Cern Auti, cu lista celor dintiii, dela 1519 pinks la 1775
(p. 13-40). Bineveniti e reactualizarea i punerea la puuct a Editiei de
documente slavo-muntene din arhivele Sibiului i Braovului a lui Siren ne-
cunoscutii la nor (p. 41-59) de DI Damian P. Bogdan, editie tipliriti intre

1899-1906 la Petersburg, dupii moartea basarabeanului Polihron Siren, cu
o prefatA scrisi de alt basarabean, A. I. Iacimirskij. Se rezumil, comenteazil
si completeazi cele 28 de documente in lumina editiilor de documente ulterioare.
Dl Em. Condurachi se ocupii cu Fenomenele premedievale in circulatia monetarit romanii din regiunea duatreanA", ariitAnd ca semne evidente
de desagregare economicit incepuseri in regiunile periferiee ale Imperiului
incii din sec. IV, in timpurile imediat de dupii Constantin cel Mate" (p.
61-66). Listele de sefi barbari in Evul meditt", stahilite cu cronologia lor
de DI Radu Greceanu (p. 67-84), reprezinti o muncii foarte migaloasa
grea.
Ce este formatul de carte", art. D-lui Al. Iordan, e o problemit bibliologicii de aminunt, pe care o infiitiseazit pe scurt 6 i oamenilor de culturii,
Romani (p. 85-106), clici pentru specialisti problema e mult mai vastil si
mai complicati. La un concurs universitar, pe vremuri, una din lectiile de
probA mi-a fost chiar: formatul cArtii. Totul e clar si bine precizat in at
a want spune autorul in cele vreo 20 de pagini. De ce insil aproape fiecare
frazii Ii are alineatul ei, ca la gazetarii dornici sii-si umple citt mai repede
coloana pliititit, se pare, dupii lungime?
Bibliografia la Rom Atli" a subsemnatului n'a apirut in 1938, ci cu 10

ani mai ivainte, iar Bibliotheca Bibliologica" se chianti asa, latineste, nu
altfel.
Formatul se transcrie deobicei cu linioari intre in si can't: in-80, in-12,

etc. Azi ceeace se chiamit bibliografic reclama (cuvintul en care incepe pagina urmAtoare, tipirit si sub ultimul rand al paginei anterioare) nu se mai
practica. Bine cA DI Iordan di o heti cronologici a aparitiei formatelor Er
www.dacoromanica.ro
KA
DAR1 DE SEAMA
cat* in general
(p. 91, unde se observa neintelegeri intre specialisti) iii

apoi la cartile rominesti (p. 92), aceasta constituind inteadeviir o parte originala a studiului. Dupii euno@tintele pe cari le am formatul in-12 a fost
intrebuintat mai intai, la carti tiparite in mare numiir, de Elzeviri, constituind acest format chiar o caracteristicii esentiala a elzevirelor, iar la noi
cea dintai carte de format in-12 nu e din 1703 (p. 94), ci din 1544: Catehismul romanesc" tiparit la Sibiu, adevarat azi pierdut, dar el a existat.
Nu @Ham ci cea dintai carte romaneascii de format in-32 e Catavasierul" dela Ramnic din 1734, format neobi@nuit mai ales la tipariturile bisericeeti. Da, inteadevar, altul e criterul pentru stabilirea formatului in
bibliografie tii altul in biblioteconomie (p. 95). Formatul in centimetri este
matelor.
cel mai precis.
Foarte bine cii s'au dat, la sfarsit, cele 6 tablouri cu determinirile fordupii diferite criterii, avand posibilitatea sii se orienteze oricine cu
usurintii in labirintul acestor chest* . Bibliografia dela urma e inteligent
selectionata, dar nu cred di autorul a putut folosi tot ce intira acolo.
Tot asa de mult, ca si studiul D-lui Al. Iordan, ne-a interesat urmitorul,
al D-lui Dumitru H. Muster, intitulat: Bibliografie, bibliologie, biblioteconomie" (p. 107 118). Autorul mita sii precizeze continutul fiecareia din aceste
discipline, pentruca apoi sii-i gaseascii si numirea potrivitil.
In streinitate, da, continutul si numirile au variat in decursul celor
aproape douli veacuri de existenti ale stiintei, dar la noi ea a fost precizata
dela inceput. In lectia ile deschidere ce am tinut la Universitatea din Cluj
in toamna anului 1932: O stiintii nouir, bibliologia, in invitimantul universitar din Rominia", am delimitat continutul si numirile, asa cum face
aceasta autorul acum, dupii zece ani. I-am zis ttiintei Bibliologie", avilnd
trei ramuri distincte: hibliologia propriu zisi, bibliografia si hiblioteconomia,
cari se aflii ea trei surori si pe frontispiciul Bibliothecei Bibliologice", initiatii tot atunci.
Treaha lor cum i-au zis autorititile centrale si nniversitare (p. 108).
La Cluj i-au zis Bibliografie generale, apoi Bibliografie si bibliologie", iar
acum Bibliologie"; trehuia urmiirit insa ce cred titularii celor douii posturi
universitare existente. Pentru intocmitorul listelor de publicatii se va folosi
tot termenul de bibliograf", bibliografie", ciici altfel incurciim, nu simplificim lucrurile (p. 117). Tehnica muncii stiintifice e id in alte tali in dependent de bibliologie, nu de psihotehnicii (p. 118).
E oricum bine cir Dl Muster a pus in discutie rostul si nurnirea unei
@tiinte noi in tara noastri, poate vor afla cat mai multi intelectuali ce e
aceasta si care-i e menirea.
In Cateva note en privire la cercetirile genealogice romfinesti" DI Aurelian Sacerdoteanu prezintii cateva sugestii en privire la cercetarile posibile
la noi in aceasti disciplina auxiliara a istoriei, reproducand la sfartit @i citeva izvoare pistrate la Arltivele Statulni din Bucuresti, condici, registre, do-
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
505
sere de nasteri, etc., sau legislature din trecut atingend problema stirii civile (p. 119-138). Extrem de important e studiul D-lui H. Dj. Siruni intitulet Hasmetlu, pe marginea titulaturii Domnilor romini in cancelaria otomane" (p. 139-202), elaborat pe haza documentelor turcesti din Arhivele
Statului, in care se precizeazii locul Voevozilor nostri In adininistratia Imperiului Otoman si situatia terilor rornine ca parte a acestui imperil. Cuviintul
.,hasmetlu" inseamni plin de magnificentii" i sirnboliza respectul ce se
cuvine pentru tut suveran strein". Astfel, conchide autorul, in ciuda tuturor umilintelor cu care erau numiti sau rechemati Domnii, in anumite perioade, arile pistrau traditiile lor de suveranitate, se bucuran de respectul
demnitarilor din tinuturile invecinate i erau considerate, chiar de asupritorii lor, Teri libere", i aceasta inteo continuitate netfigiduitii" (p. 202).
Dl Emil Virtosu prezinta in Sigilii romfinesti en legenda in limba turdela Vasile Lupu, dela Gligorie
ceasce" (p. 203-216) cinci sigilii domnesti
Chien (trei: 1661, 1672, 1672) si dela Grigorie Ghica (1826) , apoi unul
de beizadea, din 1825, si boieresti de pe un document din 1823, reprodus
in facsimil.
La Note fi comunicari afliim un scurt art, al directorului revistei despre
menirea $coalei de arhivistiefi", dupe noua lege de organizare, si rostul

.Institutului de cerceteri arhivistice" pentru aprofundarea studiilor despre
paleografiile aria de variate la noi
studiul izvoarelor istorice si critica
lor
institutiile vechi rominesti
si arheologia nationale crestinit si bar-
bed'. DI Dan Simonescu arate citeve aspecte Din vechile relatii culturale
romino-germane", vorhind despre uncle cfirti germano-romine tiperite de tipografii Iosef i Loan Piller din Lemberg intre 1789 1830. Nu se poate vorbi
despre un Imperiu austro-ungar deck dela 1867 1918, nu i inainte. Foarte
just cc spune Dl Sacerdoteanu in Prohlema toponimelor noastre" in legstare en schimberile extraordinare de nume, deocamdate in Transilvania, Bucovina, Basarabia si Dobrogea. Tot D-sa semneazii trei necroloage in legaturii
et, moartea lui H. Stahl, fost profesor, si a doi fool elevi ai $coaleei de arhivistiee.
La Note bibliogralice sunt citeva Dari de seatnii iscilite de Dl Const.

una, foarte scrupuloase, asupra Letopisetului 'Fedi Moldovei
de N. Costin" publicat de Dl loan $t. Petre
i altele de Dl A. Sacerdo;cairn; apoi o Este de Ciirti primite".
Volumul se incheeie cu Partea administrative', en un Indice de documente"-le folosite in studiile de mai sus si cu rm Indice general". De ee
paginatia dela Cuprins" cuprinde pentru ultimele cinci tithari cifre cabaGrecescu
listice?
I. C.
Cereetilri Istorice. Revistil de istorie romfineasett. Iai, 1913, An. XVII.
vol. XVII XVIII.
www.dacoromanica.ro
606
DAR1 DE SEAMA
Vol. XVII din revista ieseani de istorie romineasci este ultimul pe

care raposatul profesor de istoria Rominilor dela Universitatea din Iasi, Ilie
Minea, 11 lisase la tipografie pentru a fi cules i pe care nu I-a putut vedea
publicat din cauza trecerii la cele vesnice in ziva de 19-20 II. 1943. Materialul eta cum il lisase rposatul Ilie Minea a fost publicat de dl prof. A.
Boldur, Dir. Inst. de Istorie Nationali A. D. Xenopol" din Iasi si astfel in
anul ce a trecut, iubitorii de istorie romineasci ati putut cunoaste cuprinsul
bogat si interesant al celui de al XVII-lea vol. din Cercetiri Istorice.
In fruntea vol. se tipireste sfirsitul interesantei si pretioasei lucritri a
d-lui N. Corivan, La politica orientale di Napoleon(' III e l'unione dei principati romeni. DI N. Corivan, un bun cunoscator al epocii Unirii Princpatelor
ca si al evenimentelor contemporane europene si mai ales al celor franceze si
italrene, ne di in aceasta lucrare, prezentati si ca tezii de doctorat la Facultatea de litere din Iasi, pretioase date inedite strinse eu multi sirg ta si
pricepere din arhivele italiene.
D1 prof. P. Nicorescu, infititeazii opt tnonete moldovenesti biitute la Cetatea Alba. Analizind aceste opt monete i evenimentele politice din Moldova sub urmasii lui Petru Bares, autorul ajunge la concluzia ci mouetele au
trebuit si fi fost bitute la Cetatea ABA de Alexandrel in cursul domnici sale
dintre anii 1451-1455.
D1 Gr. Scorpan, continui publicarea Incriiril de istorie literarl comparati, Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastrii literaturd omileticii din'
sec. XVI si XVII.
La fel si d-1 L. Predescu, isi sfirseste aici studiul despre Dragos Eustiatie Logo Mtn!. Autorul infititeazi in aceastii parte Istoria lui Herodot al ciirei autor in romineste se presupune a fi fost Eustratie Logofitul i Letopisetul moldovenesc dela 1359-1592 mule se infittiseazii pe larg problema compilatiilor lui Eustratie Logofitul la cronica lui Gr. Ureche.
I. Minea, N. Grigoras i ing. Gh. Cojoc ne dau aminunte referitoare la
trecutul Cetilfii Neamului prilejuite de campania de sapaturi intreprinsi de
antori in vara anului 1939. Astfel aunt infitisate parerile vechi i noui in legituri cu originea Cetitii; Descrierile Cetitii; Evenimentele principale in legituri cu Cetatea; Biserica din Cetate; Domeniul Cetlitii; Consideratii asupra wadi si asupra constructiei Cetitii si in sfirsit sipiturile ficute In
Cetate. Studiul e insolit de numeroase fotografii reprezentind pirti ale Cetitii precum si de diferite desene i planuri ale Cetitii.
Un deosebit de important studiu privitor la rinuturile Moldovei nand kt
.1711 si la administrarea acestora ne di dl. V. Lungu. Partea La a studiului
publicat in vol. de fati cuprinde 4 cap.: Originea tinuturilor moldovenesti;
Cind apar mai intii, tinuturile in documente?; Verificarea tinuturilor amintite de docurnente cu cele amintite de cronici si cu soma din vremea lui Petru
$chiopul i Mid a fost impirtiti %Bra in tinuturi?
DI D. Ciurea infitetazi domnia lui 141ad Vodd Inecatul (Iunic 1130
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
607
Octombrie 1532). Autorul aduni in 16 pagini toate, gtirile privitoare la domnia munteanii a lui Vlad Vodii ca i legiiturile acestuia, bune sau reie, cu
Moldova si Traosilvania.
titimni studiu este al d-lui E. Diaconescu care infatiseazii un moment
foarte important din istoria sud-estului european si anume tratatul dela Bitdapesta intre 4ustro-Ungaria i Rusia din 1877.
Vol XVIII care-gi adilogli la vechiul titlu de Cercetdri istorice ci studii,
este inchinat memoriei lui Ilie Minea. Miirturisim c fostul profesor si neobositul cercetator de amiinunte istorice privitoare la trecutul nostru merita
un omagiu mai cu seamii mai ingrijit editat, ciici greselile de tipar fir numar, fac o impresie putin placuta. Colaboreazii la acest volum un numiir de
30 de cercetiitori cu 38 de studii din domeniul istoriei, arheologiei i istoriei
culturale.
Profesorii A. Boldur, E. Diaconescu gi N. Grigoras prezinta personalitatea si opera stiintifici a lui Ilie Minea Ca unii cari i-au fost colahoratori
astfel in posibilitatea de a-I cunoaste in de-aproape.
Din domeniul arheologiei si a istoriei antice sunt studiile d-lor P. Nicorescu, Coloana Traiand, R. Vulpe, Valurile romane din Dobrogea gi A. Nip',
Originea orientalii i sensul religios al motivului antropomorl cucuteian dela
Petreni.
Din trecutul istoric si cultural al Romnilor in Evul mediu avem

studiile d-lor: Al. Boldur, Politica externd a lui Ste/an c. Mare inteo (umind noud, I. Lupag, Cuscrul maramuresan al lui Stefan c. Mare: Voevodul
transivan Bartolomeu Drag li, 1493 1498, V. Motogna, Ocnele de sare din
Transilvania i istoria medievald a Romlinilor, St. Pascu, 0 scurtii descriere
a Moldovei din sec. XV, T. Holban, Jus -valachicutn in Po Ionia.
Epoca modernii e ilustratii prin studiile din domeniul istoriei politica,
culturale si bisericesti ale d-lor: D. Simonescu, Milndstirea Neamtului ca locar
de culturd, N. C. Bejenaru, A lost, cu adevarat, A:exandru Lapusneanu un
Domn rilu?, N. Grigoras, Mandstirea Galata, I. Crcittn, Sleirsitul domniei rui
Radu Serban. P. Mihail, Manuscris iesan din 1784 in Basarabia, I. E. Naghiu,
Miiruntisuri istorice (Nicolae Iosif Camilli primul episcop catolic de Iasi,
catechisme catolice din sec. XVII, Gasparo da Noto, Vito Piluzio si Ep. Ioan
Botezatorul Zamojski, autor de &Atli rominesti), A. Go limas, Diplomatul
Constantin Batiste Veve Ili Rettintiotul i revoluria Moldovei din primilvara
1711" sau insotitoriil
anului 1633; C. G. Bedreag, Pohod na Charkov
Printului D. Cantemir in exodul din 1711, D. Constantinescu, Insemndri despre riiscoala Tdairdsertilor din 1819.
Iscalesc studii ilustriind momente din epoca contemporani d-nii: P.
Bujor, Un episod din marele nostru rilzboiu dela 1917, T. Sauciuc-Siiveanu,
A. Sacerdoteanu si A. Boldur public5 stiri privitoare la B. P. Hasdeu, C. Angelecu, se ocupa de studentii romdni la Universitatea din Bruxelles, G. Duzinchevici dii stiri noui privitoare la Bucovina anului 1849, T. Balan (Mai.
www.dacoromanica.ro
608
DARI DE SEAMA
saia atitudinea Domnului moldovean Grigore Ghica fatii de ziarul Bucovina", N. $endrea prezinti un episod din revolutia din 1848-49 and generalul Bern incecti hotarul Moldovei, G. Zane, prezintil studio! lui loan Gltica:
Despre starea actualii a 'filth Rominesti publicat in poligrafia Porto /olio a
lui David Urquart, V. Mihordea, Raporturile ruso-romane dupti pacea dela
San-Stelano (1878), M. Minuet', Arhiereul Inochentie Iliupoteos Burghele.
0 chestiune aparte formeaiii observatiunile lui I. Zamfirescu pe marginea cartii lui A. D. Xenopol Teoria Istoriei".
Acest omagiu se incheie en bibliografia scrierilor prof. Ilie Minea, care
se ridica la 237, prezentate de dl N. Grigoras, dupa care urmeaza ciiteva recensii, cronica infiitisfind activitatea Institutului de Istorie Nationall A. D.
Xenopol" din Iasi pe anul scolar 1942-43 si, in sfirsit, Decretul-Lege pentru
organizarea si functionarea Institutttlui de Istorie Nationalii A. D. Xenopol" de pe Ifing5 Universitatea din Iasi.
St. P.
Revue historique du Sud-Est europen. Fondee par: N. Iorga. Directeur:
G. I. BrItianu. Bucarest, 1941-1943, Tom. XVIIIXX.
Dupi moartea in imprejurari tragice a marelni Nicolae Iorga, Revue
historique du Sud-Est europeen, fondatit de el, trece sub conducerea unui,
comitet compus din prof. N. Bilnescu si I. Nistor si sub directia prof. G.
Bratianu, ajutat de D-I M. Berza.
In inf5tisarea sa actualii revista reprezinti un al treilea stadiu in evolutia ei telnico-redactionalii. Apiirfind la inceput Ca un modest Bulletin de
Plnstitut pour Petude de l'Europe Sud-Orientale, in cel de al doilea stadiu
ea devine o Revue historique do Sud-Est europeen cu aparitie trimestriali,
pentru ca azi si aparii de 2 ori sau numai o data pe an. nrii indoiala, ea
in ultima ei inf5tisare revista marcheazii un sensibil progres fat5 de stadiile
anterioare. Pe cand inainte ea apiirea aproape exclusiv in limba francezii
azi Revue
studii in I. engleza, italiani ori germani fiind rare exceptinni
bistorique do Sud-Est europen cuprinde in aproape fiecare numiir studii trt
toate limbile de circulatie universall. Inteligenta repartizare a materialului
dnpii caracterul s5u intrinsec in diverse rubrict, ca: Mediterranee et Orient
latin, Rome et Byzance, Europe halkanique et danuhienne, Etudes pontiques,
Chroniques des publications hongroises, Chronique d'histoire des croisades,
Origines des Roumains, acordi revistei pe liing5 un caracter de organicitate
sustinuti i un aspect mai ingrijit, mai stiintific. Multiple le rubrici, care
diferi dela on numiir la altul dupi necesitiiti de ordin redactional, e oferi
si o imagine Hari a varietitii preocupiirilor acestei excelente publicatiuni
istorice, pennitindu-ne in acelati timp sii sesiziim i cadrul larg in care cei
cc o conduc concep istoria Sud-Estului european, ca o istorie a popoarelor
de pe tirmurile insorite ale Mediteranei i Adriaticei pinii la cele inospitahere ale Midi Negre, pinil la Dunirea de mijloc si in culmile Carpatilor
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
609
nordici. Si nu uitim, de altfel, ci noul comitet de directie acorda o deosebiti atentiune oi problemelor de istorie generali, care vin in legituri cu
problemele Sud-Estului european. Asigurindu-oi apoi colaborarea specialiotilor
nootri, ca oi a unui numir de savanti strilni

la care, de sigur, cu timpul
se vor adiuga oi altii , apirfind intr'o inalti tinuti otiintifici, tehnici Ili
redactionali, Revue historique du Sud-Est europeen poate sta cu cinste
alituri de oricare alti publicatiune istorici din striinfitate. Totuoi, la sfiroitul
acestor citorva rinduri introductive, mai inainte de a trece la inoirarea contributiunilor cuprinse in cele 4 volume (1941 1943), apArute dupi moartea
lui Nicolae Iorga, nu ne putem stipini de a nu ne exprima regretul cA, afari
de vol. XVIII oi intru citva de vol. XIX-2, substantialele note oi cronici,
cu care ne obionuise riposatul medievist, lipsesc cu desiviroire.
Vol. XVIII din 1941 se deschide cu un cuvint omagial inchinat lui N.
Iorga (Nicolas Iorga et la Revue historique du Sud-Est europeen), satinniindu-se in deosebi contributia regretatului istoric la istoria Sud-Est enro1 eanii, in cadrul excelentei sale reviste.
Urmeazi indati discursul prof. Mario Rogues, dela College de France,
rostit la Academie des Inscriptions et Belles Lettres in 6 Decemvrie 1940,

citeva miocitoare pagini inchinate memoriei celui ce a fost Nicolae Iorga
oi operei sale.
De dincolo de mormint N. lorga se ocupi de Une nouvelle histoire de
Pempire byzantin, aducind anumite completiri oi indreptiri lucriirii cunoscutului bizantinolog G. Ostrogorsky, Geschichte des byzantinischen Staates.
Mnchen, 1940, 1;i i de doui publicatiuni privitoare la cruciatele tirzii, dupe'
manuscrise neterminate ale autorului.
In ciclul Mediterana prof. Alexandru Eck in La Mediterranee et l'Europe Orientale di o scheme sumari, subliniind elementele de unitate din
lumea mediterano-orientali oi influentele exercitate de civilizatiile mediteraneene asupra lumii orientale, incepind dela eivilizatiile antice, prin cucerirea arabi, imperiul bizantin oi interpenetrarea dintre Slavii baltici, Slavii orientali, lumea scandinavi oi civilizatia basinului mediteraneean.
Prof. G. BrAtianu eerie despre La fin du regime des partis i Byzance
et la crise antisemite du VII-e gide.
M. Berza in Sur le voyage en France du pape Jean VIII (878) stabileote pe baza surselor contemporane imprejurArile in care avu loc acest voiaj
oi conchide ci aceasti cilitorie pe mare este mai de grabi o temerari oi ris-
canti tentativi, decit o probe de circulatie normali pe mare intre Italia

oi Franta la finele sec. IX.
In rubrica Roma oi Bizantul, prof. D. M. Pippidi demonstreaza di L'avi-
nement officiel de Tibere en Egypte trebue plasat la inceputul lunei Octorovrie anul 14.
Em. Condurachi are citeva pagini despre Factions et jeux de cirque

a Rome au debut du VI-e slack.
www.dacoromanica.ro
510
DARI DE SEAMA
Prof. N. Bilnescu
studiazii Les inscriptions byzantine du chiteau

au Caucase (XI-e siecle), aduciind ciiteva ernendatiuni la lectura, identificirile I5i datiirile ciente de savantul rus V. V. Latygev.
Un interesant studiu puhlicit piirintcle V. Laurent, La Serbie entre
Byzance et la Hongrie it la veille de la quatrieme croisade, insotindu-1 cu o
scrisoare a basileus-ului Isaac II Angelos &litre papa Celestin III, extrasii
din Codicele Milniistiri Halkedon. Bogiitia de informatie, scrupulozitatea si
spiritul critic din totdeauna ale celebrului bizantinolog se cer relevate si
in acest studiu. Totusi, nu ne putem opri de a ne exprima surprinderea ci
la p. 120 n. 2 se citeazi prof. Milada Paulova cu studiul Contributia Sirhilor la cruciata a treia (in I. cehii), care
dupii D-I V. Laurent
ar fi
apiirut in Seminarium Kondakovianum, 1933-1934, V, p. 235-301, de
Nreme ce, verifiefind, am constatat cii in revista citati nu existi niciun
studiu al D-nei prof. Milada Panlova cu acest titlu, nici in cele 8 volume
din Seminarium Kondakovianum, nici in cele 2 urmiitoare (IX, X), apfirute
sub titlul Annales de l'Institut Kondakov. Nu eumva autorul il va fi aflat
d' Avaxourrii
in Byzantinoslavica?
In ciclul Europa balcanicii
Qi
dunilreanii D-1 A. M. Schneider aerie des-
pre Das Serai des Ibrahim Pascha am At Meidan zu Konstantinopel, pe

baza jurnalului solului imperial Cornelius Duplicius Schepper, din 1533,
piistrat inteo defectuoasii copie latinii.
Fr. Babinger in Histria (Istros) au XVI-e siecle aratii cii numele de
Histria mai era cunoscut ca atare si prin 1538, clad il noteazii Ahmed
Feridun-Beg, cronicarul expeditiei Itti Soliman Magnificul contra lui Petru
Bares. Mult mai tiirziu el fu inlocuit cu un nume turcesc.
In Rumiinische Wanderungeu aus Siebenbiirgen prof. 1. 1. Nistor, urmireste emigrarea Romiinilor ardeleni spre Vechiul Begat, mai ales in yea-
curile XVIIXVIII.
Prof. V. Papacostea sesizeazi antagonismul si separatismul istoric ungaro-transilvan in frumosul studiu Les deux Hongries, pe care noi 1-am recenzat amiinuntit in acest Anuar, 1913-1944, vol. IX, p. 566-571.
M. Holban in Aut,nur de deux rapports inedits slur Carageit 'et Callimachy studiazii pozitia calor doi Domni fanarioti in raport cu inaleitele
afaceri diplomatice franco-ruse dela inceputul sec. XIX. Se pune la contributie mai ales materialul documentar din colectia Hurmuzaki. Se promite
continuarea artieolului in numArul urmiitor.
0 inovatie utill o constitue interesanta Chronique sovikique, in care
prof. G. 1. Briitianu noteazii, mai ales pe baza indicatiilor si studiilor din
excelenta revis tit Istorik Marksist, contributia isboriografici sovietice in
domeniul bizantinologiei, orientalisticei si balcanologiei.
Dirile de seamii sunt semnate de N .lorga, G. I. Briltianu, Fr. Sabinget, E. Lliziirescu, N. Corivan, N. Chitescu, M. Berza. Lipsesc complet cirti
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
611
studii publicate in limbi slave, ca si revistcle apiirute dupe 1939, despre

ultimele promitindu-ni-se deri de smite in numerele urmetoare.
Cronies si notitele
de o extreme bogiitie si acribie critici
poarte
semnitura regretatului N. lorlga.
Vol. XIX 1 se deschide cu ciclul Europa balcanice i dunireanii, in
care W. 'Weber aerie despre Das dako-getische Volk, un capitol de istorie
culturali, cu interesante i noui concluzii pentru continuitate.
M. Berza consideri Der Kreuzzug gegen die Tiirken
ein europiiaches Problem. Interesanti caracterizarea contributiei Ungurilor la cruciata
actiturceasee, en justa punere la punct a tendintei de a minimaliza hipta
crestinilor din Balcani si dela Dunirea de jos (in deosebi lupta Rominilor)
si de a prezenta luptele contra Turcilor drept niste exclusive Gesta Dei per
Bungaros.
M. Holban continue si termini intinsul sett studiu Autor de deux

rapports inedits sur Caragea et Callimachy, tot, mai ales, pe baza materialului din Hurmuzaki, publicind la fine cele done rapoarte aflate in Arhiva
Ministerului Afacerilor Streine din Paris.
In ciclul Studii pontice prof. G. I. Brfitianu, relniind cercetiiri mai
N ech i
ale D-sale, publici sub titlul Vicina II. Nouvelles recherches sur
l'histoire et la toponymie medievales du littoral roumain de la Mer Noire

un rispims, ce fusese destinat revistei Byzantion, contra afirmatiunilor eronate ale savantului american Jacob Bromberg (Toponimical and historical
Miscellanies on medieval Dobrudja, Bessarabia and Moldo-Wallachia, Byzantion, 1937, XII, si 1938, XIII). Nici in_ acest studio Vicina nu poate fi
localizate precis. In schimb aunt lucruri interesante i judicioase luiri de
politic cu prk ire la trecutul Cetfitii Albe si la Bulgarii la Nord de Dunfire.
Tot prof. G. I. Bratiattu publici ciiteva Notes sur un voyage en Crimee,
pline de rerniniscente arheologice si istorice. Se adauge citeva fotografii ale
echii cetiiti dela Mangup.
Ultima ruhrice: Cronica publicatiunilor unguresti, cuprinde amplul stu-
diu al prof. I. Moga, I Romeni di Transilvania nel medio evo, cel mai do
cumentat si critic riispuns adus aberatiilor din publicatia maghiare: Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1400
p. Christum. Budapest, 1941.
Lipsesc cu desiversire diirile de seami, rezervate pentru al doilea minter al acestui volum.
AI doilea numer pe anul 1912 (vol. XIX-2) incepe cu ciclul Mediterann
ei Orientul latin, prin intinsul studio al prof. G. I. Braianu, Le conseil du

roi Charles. Essais sur l'international chretienne et les nationalites a la fin du
moyen lige, autorul publicind planul de cruciati din 1291 1292 al regelui Siciliei Carol II eel $ehiop de Anjou, dupe mss. Bibliotecei Nationale din Paris,
text cunoscnt. de altfel, si de renumitul istoric al cruciatelor Delaville Le
Bnulx si, mai non de, istoricul egiptean Aziz Suryal Atiya. Regele Sicilian
www.dacoromanica.ro
612
DARI DE SEAMA
concepe cruciata ca o intreprindere internationati, cerand organizarea unei

forte permanente in serviciul cruciatei, la dispozitia Sf. Scaun, Prof. Bratianu pune la punct conceptia eronati a istoiicului maghiar Al. Domanovszky
cu privire la un pretins Stat national maghiar in evul mediu, Stat care ar fi
devenit constient de caracterul situ national tocmai iii misiunea sa de cru-
date. Cu drept cuvant couchide prof. Britianu: in evul mediu nu este o

expresie politici mai perfect*/ a ideii internationale de cruciatit ca regatul
ungar eteroglot". In anexii se publice textul de proiect ale regelui Carol,
redactat in franceza epocii (sec. XIII).
Tot in acest ciclu D-1 M. Berza, cunoscut din excelentul sett studiu de
istorie italianii locale: Amalfi, publicii un studiu tot din domeniul istoriei
italiene medievale: Sentiment national et esprit local chez les Lombards
X-e sticks. Se subliniaza unitatea teritoriall si de
mridionaux aux IX-e
rase care lega Beneventul lombard de Spoleto franc si sentimentul national, patriotic am putea spune, al carui exponent este regele lombard Grimoald IV. Spiritul local lombard este intruchipat de nobilul Radechis. Date le
Bunt scoase din Chronicon Salernitanum.
Charles Verlinden publice un interesant studiu: Esc laves du Sud-
Est et ae l'Est europeen en Espagne orientate a la fin du moyen age, hazandu-se pe materiale culese in depozitele arhivalice ale Italiei (Venetia,
Palermo) si ale Spaniei (Barcelona). Sunt inqirati o eerie de sclavi greci,
albanezi, bosniaci, bulgari, rusi, abhazi, mingrelieni, circasieni si tittari, intampinati in Spania in veacurile XIVXV. Sclavi romani in Spania sec. XV
stint mentionati doer inteo ordonante din 3. lithe 1401 a regelui Martin I
sub numele generic de Bloschs, alituri de alti Balcanici.
In ciclul Roma si Bizantul prof. D. M. Pippidi se ocupit de Dion Cassius et la religion des empereurs.
Em. Condurachi &it cateva pagini despre Le prix de l'or au debut
du V-e siecle. A propos d'un passage de Symmaque.
M. Lascaris cu o informatie abundentii considerii Vagenitia drept
o regiune in Epir in fata insulei Corfu, uncle numele ei fu suplantat in sec.
XV de Essped Nu este vorba de un oras si nu se poate face nicio apropiere
intre Vagenitia qi tribul slay al Vaiunitilor, apropiere pe care o respinsese
de altfel i istoricul bulgar G. Balag6ev in cunoscutul sett studiu, Slovenskoto
pleme Baum I'm din Sbornik u slavu Vatroslava Jagit'a. Berlin, 1908.
In seria Europa balcanicii i dunireanii P. P. Panaitescu are cateva
pagini despre: Mircea l'Ancien et les Tatares. Dovezile aduse pentru existenta unei aliante intre Basarab cel Mare si 'Mari sunt mai de grabil interpreted fortate decal probe concludente. Ceva aseminittor cu pretinsa aliante
dintre Stefan eel Mare lit regele ceh Jiri z Podebrad. Simple relatii amicale
nu implicit cu necesitate existents and aliante. Cat priveqte treeerea Tatarilor in 1401 prin Tara Romaneascii in drum spre Tnrcia lui Baiazid, ea se
exotic:
credem
mai de grabii prin relatiile dintre Mircea cel Betrin
www.dacoromanica.ro
DAR1 DE SEAMA
613
si Vito Id al Lituaniei decat prin presupuse relatii directe de amicitie romano-
tatare, cum crede autorul la p. 441.

Turcologul Fr. Babinger in Histria (Istros) au XVII-e siecle aduce
cateva dovezi culese din celebrul calitor-geograf turc Evliya Celebi, dupi care
numele de Histria exista inci in a doua jumiltate a sec. XVII.

C. I. Andreescu inteun intins studiu: Die Plane zur Teilung der
rumanischen Farstentemer in der zweiten Halfte des achzehnten Jahrhunderts, utilizand o bogata literature, urmareste amanuntit diverse planuri de
impartire a tarilor romfine intre 1736-1812. Relevam modul inteligent in
care autorul a incadrat totul inteun larg cadru de istorie Sud-Est europeani.
Maria Golescu, Un effet de la propagande russe du debut du XIX-e
sicle au Monastere de Cosula. Este vorba de o picture' murali dela Midistirea Cosula, careia autoarea ii aflii un pandant in biserica Sf. Ilie din Iaroslavl (Rusia) si pe care o explica drept consecinta a propagandei culturale
rusesti in Virile romine.
Ultimul ciclu: Cronica istoriei cruciatelor, o ocupa in intregime masivul studiu (Les croisades en Orient au bas-moyen age. Observations critiques
sur l'ouvrage de M. Atiya) al D-lui Conf. uni,v. Francisc Pall, care, cu o

infomatie extrem de bogati, intr'un excurs metodic, strabiltut de un admirabil spirit critic, intreprinde o minutioasa analizii a luceirii savantului egiptean Aziz Suryal Atiya, The Crusade in the later Middle Ages. London, 1938.
Urmeazi o multime de dari de seami interesante si intocmite cu multi
pa trundere critica semnate de G. I. Bratianu, D. M. Pippidi, M. Berza, N.
Biinescu (despre Andre Mazon, Le Slovo d'Igor. Travaux publies par L'Insti-
tut d'etudes slaves, Paris, 1940, XX, cu concluzia ca celebrui poem rusesc
dateazii dela finele sec. XVIII), Tr. Ionescu-Niscov (cel recenzat nu este
Dr. Vojtech Brucko, ci Dr. Vojtech Bucko, despre a carui carte privitoare
le N. Olahus ne-am ocupat si noi in acest Anuar, 1943 1944, IX, p.
571-576), P. P. Panaitescu, N. Chifescu si M. Lascaris. Lipsesc si acum,
cu exceptia cartii lui Bucko (Mikula Oliih a jeho doba. Bratislava, 1940) i
a lui Ivan Dujtev, (Innocentii III epistolae ad Bulgariae historiam spectantes.
Anuarul Univ. din Sofia,
Facultatea istorico-filologicii, 1941-1942, tom.
XXXVII, Nr. 3), &gni de seamii despre publicatiuni in limbi slave.

reviste si carti
Volumul se incheie cu o eerie de note bibliografice
intocmite cu competenta si constiinciozitate de redactorul revistei, D-1
M. Berza.
Volumul al XX-lea se deschide cu articolul: Nicolae Iorga, historien

du moyen age, in care fostul elev al celebrului medievist, D-I M. Berza, analizeazi conceptia si contributia originali a regretatului nostru istoric in domeniul istoriei medievale.
In ciclul Originile Romanilor E. Gamillscheg publica studiul: West fiche
und stliche Romanitat, in care, trasand o interesanta paralela linguistica
intre romanitatea apuseani (Spania, Portugalia, Franta, Italia) si cea ra33
www.dacoromanica.ro
614
DARE DE SEAM*
seriteni (Rominia), aduce o pretioasii contributie la prioritatea oi continuitatea noastre norddunireani.

Prof. G. I. Brittianu in Le probletne de la continuite daco-roumaine
aerie Apropos des nouvelles remarques de M. Ferdinand Lot. $i acelaoi autor publice in ordinea imediat urmitoare un studiu mai intins despre L'histoire roumaine ecrite par les historiens hongrois. Ambele studii Bunt recenzate chiar de noi chiar in acest numfir al Anuarului nostru, dupe volumul
aperut in Bibliotheque historique du Sud-Est europeen, 2. Bucarest, 1944.
Prof. D. M. Pippidi in Intorno alle fonti letterarie del cristianesimo
daco-romano comenteazi diveroi scriitori bisericesti ca Tertullian, Origenes
Eusebius, Macarios din Magnesia. Rezultatele cercetiirii sale se suprapun celor dobindite de arheologie, autorul probfind prin mestesugita interpretare
a unui pasagiu aparent negativ din 'Attexptstx6i rtp; -mita ...aktric4; al lui
Macarios din Magnesia, posibilitatea existentei creotinilor la Nord de Duniire
in sec. IV.
Prof. M. Lascaris, Les Vlachorynchines, interpretfind in conexiune un
(=Fragment UsIatsposbg X6io; r7i; pov?; Kacrsccitovi-cou
pasagiu din
penskij) cu un altul din Acta Sancti Demetrii, incline spre probabilitatea
originii romine a Vlachorynehinilor.
In ciclul Mediterana Maria-Matilda Alexandrescu-Dersca are un capitol
de egiptologie: Baby lone d'Egipte, in care respinge teoria originii babilonice
a oraoului de pe Nil, urmfirette numele acestui oral} in izvoarele narative latine, bizantine, arabe, copte oi germane pine in sec. XII oi explici apoi extensiunea nuntelui acestui Castrum Babilonis asupra intregului Egipt la cronicarii europeni medievali (=Babiloniorum regna).
In rubrica Europa balcanicii oi dunareane Prof. M. Lascaris scrie despre: La Hyalite bulgaro-byzantine en Serbie et la mission de Leon Rhabdouchos (917), unde, interpretfind un pasagiu din De administrando imperio
al lui C. Porphyrogenitos privitor la misiunea strategului de Durazzo Leon
Rhabduchos la Serbi, trage la indoialii data de 917, aflate la imperialul cronicer bizantin, i propune o date in jurul anului 880.
C. Go, liner, Der Einfluss der iiffentlichen Meinung auf das Tiirkenbnd-
nit; Franz I von Frankreich. Bazat pe o multime de broouri i ziare" ale

timpului autorul urmiireste reactiunea opiniei publice apusene fate de intelegerea intervenite intre regele Frantei Francisc I oi Turci la 1536, intelegere indreptati contra impiiratului Carol Quintul, ca oi incercerile lui
Francisc I de a justifies acest pas in diverse publicatiuni. Pn in cele din
urme Francisc I, aliatul Turcilor", acordi satisfactie opiniei publice ultragiate, promitind ajutor lui Carol V contra Necredinciooilor prin pacea dela
Crepy (18 Septemvrie 1544). Opinia publica european repurtase o strlucit
victorie in interesul oi spre binele intregii crettinititi apusene.
Studiul care incheie acest volum, Monete veneziane battute in Mo Ida-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
616
viR, este datorit D-lui Em. Condurachi. Sunt imitatii sau falsificiri In aur de
ducati venetieni, databili din sec. XVI.
Darile de seami lipsese cu desivarsire. 0 notit din josul paginei 239
ne informeaza, ca din motive de ordin tehnic darile de seamii, care trebuiau
si apari In acest volum, vor fi publicate in vol. XXI, care se afla sub tipar si care
adaugim noi
pana in acest moment nu ne-a sosit Inca la
Sibiu.
Terminand aceasti dare de seami ne ingaduim s subliniem inci odatii

locul de frunte pe care-I ocupi aceasti excelenti revista in randul publicatiilor noastre istorice periodice, revista care, numai in interval de 3 ani
(1941-1943), de and a trecut sub noua conducere, a apirut in 4 volume
c u un numar de peste 1500 de pagini grele de continut vi de valoroase contributiuni la cunoasterea Sud-Estului european.
Conducerea revistei are, firrii indoiali, dreptt.i la toati gratitudinea, la
loate felicitrile si 13 totae eiogiile noastre.
Mihail P. Dan
Scripturn. Bu:etin bibliologic. Director: N. Georgescu-Tistu. Bucurcoi,

Tip. Astra" Brasov, 1943, I, VIII+298 p. (il.).
Apirut in vremuri deosebit de grele, acest Buletin al Seminarului de
bibliologie dela Universitatea din Bucuresti se prezinta in haini academica
qi continut bogat. Ce bine ar fi a se poata ivaplini ciit mai multe din dorintele directorului publicatiei formulate in cuvintele de Inaugurare: in
Scripturn vor fi mentionate taste scrierile mai insemnate din domeniul ciirtii,
privind organizarea muncii intelectuale, documentarea, istoria cartii, artele
grafice, editura, librria, colectiile de manuscripte, scrisul in genere, bibliografiile de orice fel si din toate disciplinele, alcituirea i administrarea bibliotecilor si cataloagele lor", dandu-se regulat i o eerie de articole in
care se aduc contributii stiintifice si informative in bibliologie" (p. VI).
Domeniul si insemniltatea biblio:ogiei, articolul cu care Prof. N. Georgescu-Tistu ii deschide publicatia, e clar precizat. Inaintea lui Gabriel Peignot (p. 1) termenul de bibliologie" 1-a folosit, insi, mai intai Louis Coste
in anul IX al Revolutiei, deci la 1800. Intre bunii bibliotecari si bibliografi",
formati la Academia Romani (p. 11), trebuiau si fie pomeniti, in orice caz,
cari duc pe umerii lor greaua sarcini l.
qi Traian Popovici si Ioan Lupu
iar in ce priveste pe subsemnatul, ceeace mi-au
sea de Al. Sadi-Ionescu
adaus Parisul, Bruxelles-ul i Leipzigul, a fost atilt de putin, pe ling& baza
solidi castigati la Academie. Din fraza asupra inceputurilor bibliologiei in
invitimantul universitar din Romania, asa cum e formulati la p. 11,
cu coborarea la nota 2 de pe aceeaci pagini, ar reesi ci Al. Sadi-Ionescu qi
urmacul siu @i-au inceput cursurile, la anii cari rees din noti, la Universitatea din Bucuresti. Autorul etie, insi, care e adevirul asupra inceputurilor
universitare.
www.dacoromanica.ro
61 6
DARI DE SEAM
Das deutsche Bibliothekswesen, scris de Dr. Adolf Ringers in limba geri organizarea bibliotecilor din
Germania. Intre marile biblioteci ale Statului e pomeniti, alfituri de cele din
Berlin, Mnchen, Viena si Leipzig, si biblioteca din Strassbourg (p. 14-16),
mane, e un rezumat succint privind istoricul
care in timpul dominatiei franceze din anii 1919-1940 ... a regresat"(?!).

In capitolele urmitoare se insiri bibliotecile universitare, stiintifice, populare, etc. (p. 16-25).
Foarte pretios e studiul Prof. Dan Simonescu despre Manuscrisele literare din Biblioteca Universita(ii Cuza Vodd", Iasi, insumind tin total de 322
manuscrise in 355 volume, dintre cari rominesti, 196. Numirul celor rominesti e mai mic ca la Blaj1). Revelatoare afirmatia autorului cii n'a existat
o griji speciali de a imbogiti Biblioteca i cu manuscrise la niciunul din
conducitorii Bibliotecii, afari de B. P. Haudeu si M. Eminescu (bibliotecar-
lief in 1874-1875)", acesta din urmi singurul care a imprimat Bibliotecii

directive stiintifice, sub raportul acesta, propunind prin rapoarte documentate stringerea sistematici a literaturei noastre vechi laice si bisericesti si
inventariind personal, in modul cel mai constiincios si mai stiintific, manuscrisele
i cirtile vechi" (p. 27-28).

Manuscrisele istorice au fost studiate mai ales de A. D. Xenopol, N.
Iorga, I. Peretz, G. Zane si Ioan $t. Petre, dar prea putine au rimas la
din manuscrisele cronicarilor moldoveni" (p. 29). Cele privitoare la
scriitori privesc Familia Hasdeu, pe Hrisoverghi, Costache Conachi, Eminescu
181i
Kogillniceanu (p. 31-35), apoi mai multe traduceri si citiva scriitori mirunti i necunoscuti (p. 35-38).
Trecind peste articolul subsemnatului: Cartea romdneascii in Transiltania (p. 40,-46), inregistrim studiul migilos al Prof. Maria Dumitrescu
Despre o carte necunoseutd", care e Der Donau-Strand, tipiritit de Sigmund
von Birken la 1664 si in care e vorba si despre Romini (p. 47-77).
Ne-a interesat in mod cu totul deosebit cele spuse de Theodor Ludu In
1) Cf. N. Comla, Manuscrisele romdnesti din Biblioteca Centrald dda
Blaj. Blaj, Tip. Lumina" Miron Rosa, 1944, in-8, 231 p. (Bibliotheca Bibliologien, No. 18). Numfirul manuscriselor rominesti descrise e: 320.
Aceasti lucrare valoroasi, apiruti in vremuri exceptional de grele, are

coala a 3-a plini de greseli, cart nu au fost corectate in Errata. Autorul 5i
n'au voit s'o mai retipiireascii, desi
cu toati conventia scrisi
tipograful
are peste 100 de greseli. Deasemenea sunt greseli supiritoare i Ia Tabla de
materii, asupra cireia am cerut si se revini, insii firi rezultat. Spun aceste
lucruri ca si nu fie judecate greselile dupii Directorul Bibliothecei Biblioloam insistat luni de zile asupra unor corecturi, ficute cu multi trudii
gice
ci dupi hotirirea fermi a autorului de a nu-0 im0 cu multe 4ieltueIi
plini obligatiunile contractuale in beneficiul propriei sale lucriri.
www.dacoromanica.ro
DAR! DE SEAMA
617
Armoniziiri bibliologice i sugestii cata:ogralice, desi nu ne vom putea armo-
niza pirerile asupra mai multor aminunte.

Constatim dela inceput faptul c Bibliologia, in loc sii fie Dame se-oi
urmeze calea ei si si-pi precizeze obiectivele ei stiintifice, a fost inhiitatii de
Documentarie i tSrt ca a cincia roat a carului, aliituri de documentul
optic, sonor, radio-televiziunea, muzeogralia, constituind bibliologia o subsectie a documentului gralic, adevirat cea mai importantii dintre celelalte
ramuri ale documentatiei" (p. 80-81). La Congresul international de documentatie, tinut in August 1939 la Zurich, am stat alituri de o lume foarte
simpaticii i occidentali de ingineri optici, sonori, radio-telegrafisti i electricieni, dar inafarit de legfiturile personale luate cu marii bibliografi si bibliotecari (Paul Otlet, Marcel Godet, etc., etc.) am simtit cli nu prea am avut
cc &Attu( in acea lume streina de specialitatea pe care am initiat-o in invAtiimintul universitar din Romania. Din cele vreo cinci zile de comuniciri, problemele bibliologice au avut 2-3 ore inteo inainte de masii, restul zilelor,
ca mai sus.
In aceasti ambianti i cu orizontul atilt de larg, inciit bibliologia rAmiine o biati creaturil sufocatii de vecinele sale, incearcii autorul delimitarea
si concilierea Documentatiei cu adversarii ei principali Bibliografia si Biblioteconomia" (p. 79). Cunosteam piirerile lui Otlet-Wouters i Sorbelli asupra
,,bibliologiei", dar nu le cunosteam pe ale Rusilor: A. M. Loveaghin si M. N.
Kufaev (p. 82-83).
In Romania cel dintiii care a folosit cuvintul bibliologie" pare a fi fost
B. P. Hascleu la 1862 (p. 83), nu N. Cotlarciuc, la 1911, cum am crezut alt.&
data. Inainte de instituirea oficialit a inviitiimiintului bibliologiei la Univer&Ind la o parte cu curaj vilul
sitatea din Bucurelti" DI Ludu afirmii
care intuneca ineeputurile privind introducerea bibliologiei in invittlmancii inceputul s'a fiicut la Cluj" (p. 85), citiind titlul leetul universitar
;iei de deschidere ce am tinut la Facultatea de Litere din capitals Transilvaniei in ziva de 12 Noembrie 1932. Tipirirea lectiei s'a intimplat, insii,
imediat, la inceputul anului urmiitor, 1933, nu la 1938 (ibidem). IrnpArtirea
Bibliologiei fiicutii dupii Sorbelli am ahandonat-o, in ce priveste ramura a
patra: Bibliotecografia, dela inceputul filuririi planului lectiilor pentru o
perioadA de patru ani, din coperta Bibliothecei Biblialogice (1933) reetind
e nouii impirtire: Bibliologia propriu zisii, bibliografia ei biblioteconomia.
Metodologia bibliograficii unitari", ce am preconizat in lectia de deschidere,
nu poate fi in nici un caz Deep: introducerea in bibliologie". Adevirat,
hibliologia la Cluj are un rost national" (p. 86), dar acest rost n'a fost
dead foarte tiirziu, rosturile banesti
cum presupune autorul
sprijinit"
ale nublicatiilor Seminarului de bibliologie fiind onorate cu sume considerabile de conducAtorul Bibliothecei Bibliologice. Dealtfel qtiinti notat s'a
fficut in Romfinia aproape totdeauna din initiativ i buzunar propriu.
Da, aria bibliologiei cuprinde i tehnica muncii stiintifice" (p. 88) --
www.dacoromanica.ro
b18
DARI DE SEAMA
propoveduind-o chiar la cursuri

Continutul larg al schemei dela p. 89,
privind impiirtirea Bibliologiei, e admisibil, insi cu unele nomenclaturi schimbate qi croiti pe alte baze.
Catalografia este metoda celor trei cataloage: topografic, onomastic si
ideologic", zice autorul (p. 90). Nu trebuia precizat numirul cataloagelor,
fiindca mai pot fi qi altele: cu bazii geografici eau pe localitati, cronologice
eau pe ani, etc. Critica flicutii fisei modelul Iui Otlet" (p. 94) este justa.
Metodologia bibliograficI privitoare la carte, apiruti in volum, aparte
(p. 95-97), ;up cum o incearcii autorul, nu va putea fi primiti nici in tara
la noi
unde in privinta aceasta suntem mult mai avansati
qi cu atit
mai putin vs putea fi generalizati in alte OH, in caH azi exista o intelegere
aproape deplini asupra unei metodologii bibliografice unitare, in orice caz
ea exista in principalele 25 OH ale lumii (incepand cu Anglia, State le
Unite, Franca, etc., intre cari se numilra qi Romania) pe terenul bibliograliei
istorice. E metodologia pe care am previzut-o in lectia de deschidere la
Universitatea din Cluj la 1932, pe care am discutat-o, foarte schematic, in
brosura Bibliografii rorneinefti aptirute Entre 1930 i 1935. Note i recenziii)
qi care e aplicati pe teren in volumele International bibliography of historical
Sciences, WashingtonParis, aparute anual incepand cu 1926.
Nici catalografierea studiilor din periodice" nu e admisibili ace cum se
propune la p. 98-99. $i aci suntem mult mai inaintati in ;ant, fira sii mai
pomenim de streinatate. In lumina celor spuse mai sus, ordinea stabilitii mai
departe (p. 100) e prin unnare gresita. Sunt interesante propunerile in
legatura cu Registrul de intrare (p. 101-103) si problema ar merita o oprire
mai indelungatii.
Studiul atat de indraznet
cu orizonturi laudabile al colegului Th.
Ludu, care nu este deck o schema" (p.104), m'a intirit si mai mult In
c onvingerea ca ar fi bine sA ne intalnim cat mai des, sa discutim prieteneste
asupra unor probleme, avansate, nedeslegate eau neclare inca, i numai dupa
aceea si pilim cu toata greutatea inainte in domeniul catalografiei in Ro.

mania".
Desi imi erau cunoscute multe lucruri din art. Norrnalizarea hiirtiei (p.
105-111) scris de Ing. A. Salageanu, 1-am citit cu mult folos i iscalesc cu
multi placere propunerea ca formatul international al ficelor de biblioteci
avand dimensiunile 75X125mm." &A fie adoptat
si la noi" (p. 109). L'am
introdus, dealtfel, la Biblioteca Institutului de Istorie Nationala din Cluj,
mai de mult.
Foarte instructiv qi cu vederi originale e studiul lgiena cititului iscilit de N. Ittu-Oancea (p. 112-122). Potrivita e fraza dela inceput a
1) Cluj, Tip. Cartea Romaneasca, 1936, in 8, 29 P. (Extras din Ana.

arul Institutului de Istorie Nationale", Cluj, 1931-1935, VI, p. 716-739). In
Anuar sunt insi numai recenziile, nu si notele dela sfarsitul brosurii.
www.dacoromanica.ro
DAM DE SEAMA
519
autorului: Cartea ... este omului tot atitt de necesari ca @i hrana" qi

fraza reamintita a lui Miron Costin: nu este alta mai frumoasal si mai
de folos in toatii viata omului zabavii, decitt cititul cartilor". Din constatarile
mai importante retinem: printre diferitele ocupatiuni ale vedeiii nici una nu
este mai obositoare cleat cititul (p. 114); pentru evitarea oboselii se recomanda ochelari cu lentile de culoare albitstrue si la tipiirirea ciirtilor intre-
buintarea unei hartii de culoare gilbuie (p. 115); evitarea rindurilor prea
lungi i corpul sa fie putin aplecat inapoi (p. 116); luminatul din stinga este
cel mai rational (p. 118); galbenul qi vialetul, dupii negru, sunt culorile care
obosesc mai mult ochiul (p. 120); caracterele literelor sit fie groase i perfect
curate, literele subtiri i alungite sunt greu de cetit (p. 121).
Seria articolelor se incheie cu acela al lui Alexandru Jordan, despra
Carte si radio. Concurentil sau colaborare?, ajungindu-se la concluzia eft nu
poate fi vorba deck despre colaborare (p. 123-125).
La capitolul Biblioteci sunt prezentate mai multe biblioteci din Capi-
talit si din tari.

Christina Tuduri descrie Biblioteca Regelui Ferdinad I din Palatul Cotroceni, al carei bibliotecar era Regele iusui, sit care contine intre altele
citrti de istorie, artii, politica si stiinta militarit a Rominiei, iar lucriirile de
stiinta naturali, in special botanica, ocupii un loc de searna" (p. 128). Catalogul sistematic al Bibliotecii centrale a Facultiitii de Filoso fie 1i Litere din
Bucuresti. Proectul tin* cadru de clasare metodicii, conceput de Duntitruf
Muster, incepe cu Filosofia si se termini cu Teologia, ea pe vremea imediat
utmatoare Evului Mediu.
Despre Biblioteca Liceului Matei Basarab" din Bucuresti da in formatii
Dan Smantinescu, spunind cit ea constitue o podoabit a inviitimintului secundar rominesc" (p. 138). Din Biblioteca-model a unei fcoale printare
Scoala de biieti Nr. 17 Marele Voevod Mihai" din Bucuresti
retinem, pe
lingii alte aminunte inteadevar de model, prezentate de Elena Isacu, si
raminerea unei fite in raft, in locul ciirtii imprumutate, pang la restituire"
(p. 141), obiceiu recomandabil oricarei biblioteci.
Ceeace spune Ion Colan despre Biblioteca Astra" dela Brasov sunt
lucruri frumoase pentru o bibliotecit din provincie. Catalog dupii sistemul
zecimal", o salii de lecturii in conditii occidentale" cu 42 locuri", o sectie
a manuscriselor cu 16 locuri", avand aproximativ 30.000 volume" si arhivele vechilor societati bratovene, in sfirsit una din cele mai complete colectii ale Gazetei Transilvaniei (1838-1943) si atitea periodice ardelene".
Fraza dela sfarsitul articolului caracterizeaza sobru munca entuziasta a autorului, care a ficut ca intre Cluj si Bucuresti, la mijloc de drum, o mare
hibliotec publica sii creasca organic la Brasov" (p. 144-149). Prof. Nicolae
V. Cresin descrie Biblioteca publith a orasului Ismail (p. 150-152).
La Bibliografie planul pentru Cfasilicarea lucririlor de bibliologie prezentat de Elena Isopescu (p. 153-160) este aproape de perfectie. Asi fi se-
www.dacoromanica.ro
620
DARI DE SEAMA
parat tusk in cadrul fiecgrei implirtiri i subimpirtiri, pfirtile romanesti de

cele universale. Amestecul nu e hici in folosul bibliologiei rominetti qi incurd' qi planul general. Metodologia bibliograficil folosit de Florian Nicolau
in art. Colaborarea Profesorului I. Petrovici la Convorberi Literare" (p.
161-167) Iasi de dorit.
evidentiindu-se in uncle locuri chiar un
Sunt multe constatgri juste
in studiul lui Mircea Tomescu despre Repertorii
ascutit aim; bibliografic
tehnica lor (168-179). Nu credem
bibliografice de reviste. Exernplificari
cg metodologia pentru articole din reviste, folositg piing acum de colegul N.
e cea bung. La
Georgescu-Tistu singura dupg care se orienteazg autorul
noi in ;ar qi mai ales in Apus lumea nu mai foloseoe tie mult, in bibliografiile alcgtuite pe bazi de cooperare internationall, anul periodicitkii revistei, inaintea anului calendaristic, acesta decorat i cu paranteze rotunde.
Bung observatia &I in gruparea materialului nu trebue tinut seama de
articol, comunicare, etc., ci de contriforma in care se prezinti textul"
butia pe care o aduce" (p. 169). Sigur c fisa analiticA are precfidere" falfi
de fiqa de titlu (p. 174), atunci and ai posibilitiiti sg preggtesti o bibliografie analiticii. Dar, constatil autorul mai departe cu multi dreptate: Bib liografia analiticg, rgpind mult timp qi tinfind seama de stadiul in care se giseste bibliografierea revistelor noastre ... nu este cea mai indicatii spre a fi
urmatii" azi. E ceeace am accentuat de atiitea ori in trecut, privind bibliografiile istorice, lucru admis de istorici, nu si de colegii bibliografi, cari mi-au re-
proqat totdeauna lipsa analizei" in repertoriile istorice tipgrite. In ce privette istoriografia romilnii Dumnezeu tile cand vom putea ajunge la stadiul
analizei.
N'am inteles fiqa-model cu Kogglniceanu, partea intiii (p.174); foarte
clare rtindurile analitice. De ce: numele autorului, a cirui inversare nu o

credem necesarg ..." (p. 175), cind toati lumea II inverseazg? Ati vrca sii-1
chiar cu trei linii"
vgd pe D1 Tomescu ce ar face numai cu sublinierile
in cazul unui autor oriental, de ex., al cgrui nume constg din 7-8 unititi,
iar numele tie familie e pe undeva pe la mijloc. Ciind e vorba s stabilim
o metodologie unitarg trebue sii ne gfindim qi la altii, nu numai la Bon-11111i.
Nu, titlul articolului qi subtitlul nu trebue subliniat cu o linie, ca sg aparg

in literg cursivg" (p. 175), cki aceste sublinieri qi cursive apartin in bibliografie numai periodicului, apt cum face autorul, dealtfel, in nota dela aceeaqi paging.
Aliniatul al 2-lea de sus (p. 177) e just si foarte frumos, deasemenca

observatia cu clasificarea zecimalii dela aceeati paging. 0 judecata maturi
bibliograficii a autorului reiese qi din constatiirile dela pagina urmgtoare, in
legituri cu non-separarea cronicelor sau comunicgrilor de articole.
Capitolul despre Institutii i publicatii bibliologice se deschide cu informatiile date de Ing. D. Drigulgnescu despre Miscarea documentard i Cen-
trul roman de documentatie (p. 180-188). Informatiile sunt foarte impor-
www.dacoromanica.ro
DARI DE SEAMA
621
tante si in parte necunoscute. Fraza autorului: Mai mult cleat oamenii de

ftlIIIIli, nevoia documentatiei a fost simtitii de tehnicieni i oameni de afaceri" (p. 183) explicii in parte constatirile ce am facut mai sus la studiul
colegului Th. Ludu. Senzational e ceeace spune Avram P. Todor despre Institutul de patologie a artii din Roma (p. 189-199), infiintat de Prof. Alfonso Gallo, un fel de spital al cfirtii". Gh. Pavelescu are constatiiri clar definite asupra publicatiei Bibliotheca Bibliologica, din care au aparut piinii
azi 18 numere, iar al 19-lea e sub tipar, cuprinziind un studiu al subsemnatului intitulait Catehismul romdnesc din 1544. La 400 ani deta tipdrirea primei incunabula in limba romiind.
La Cronicd affirm, mai intiti, Bibliogralia publicatiilor de bibliologie din
1941 fi 1912, unde, in jurul colegului N. Georgescu-Tistu, se grupeazii o mul-
time de eolaboratori. Este una din cele mai valoroase piirti din Scripture.
Impiirtirea materialului, in 12 prti, e dupa sistemul zecimal. Metodologia
bibliograficii, la cacti, e hunk', en exceptia a 3-4 cazuri, la articolele din
periodice, e cea proprie directorului Scriptum-ului, pe care n'am laudat-o
prin
de ce?
niciodatii, iar articolele din poligrafii nu se deosebesc
nimic de cele din reviste. Unele rezumate aunt adevirate recenzii, cari nidica
nespus de mult valoarea hibliografiei, atilt de bogatii pentru doi ani numai:
146 titluri.
Cornuniciirile libere despre carte ne-au interesat foarte mult prin varietatea suhiectelor discutate.
Cele douil necroloage dela sffirsit, unul pentru Bibliograful Gheorghe
Adamescu, datoritii condeiului lui N. Georgescu-Tistu, iar celfilalt pentru Un
rcetiitor al scrisului: Henri Stahl, iscalit de Aurel Boia, se armonizeazii
atfit de bine cu celelalte preocupiiri ale revistei.
Cu un rezumat asupra Activitdtii seminarului de bibliaN)gie In anii
universitari 1941-1942 fi 1942-1943, la Bucuresti, i cu un bun Indice de
nume, se sfarseste aceen prim volum al Scriptum-ului, citit cu multi placere
si cu creionul in mina.
I. Craciun
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL MARAMURESULUI
Probleme istorice si chestiuni de metodei stiintificd

de I. MOGA
Inainte de a se incheia tiparirea acestui Anwar, am primit

studiul d-lui AL Filipascu: Voevodatul Maramuresului. Originea, structura i lendin(ele lui1) care flind in stransa legatura
cu lucrarea noastra aparurta in prezentul volum, ne d posibilitatea de a reveni asupra =or probleme desbatute de noi. Aoest
motiv, precum i metoda urmata de d. Al. F. in cercetarile
d-sale din studiul amintit, ne impun obligatia idle a da raspunsul
cuvenit Inca in acest anuar, pentru ca cititorrul sa alba posibilitatea de a-si fauri o imagine completa asupra problemei maramuresene.
Ceeace trebue subliniat 'din primul moment asupra caracterului lucrarii d-lui Al. F. este marturisirea autorului faouta
in nada din pag. 1: Studiul acesta are scopul de a contribui la
intregirea investigatiilor f 'acute de d. profesor I. Moga, in studiul d-sale intitulat Voevodatul Transilvaniei. Fapie f i interpreteiri istorice, Sibiu, 1944, in care autorul a tinut sa accenttueze, atat la inceput, cat si la sfarsit, c interpretarile d-sale
vor mai avea nevoie de unele verificari de amnunt".
In urma aoestor precizari din partea autorului, este explicabila curiozitatea cu care semnatarul randurilor ce urmeaza a
citit i examinat studiul d-lui AL F., asteptand
cum era firesc
sa-si vada discutate parerile, sugestiile i interpretarile date
1) Sibiu, Tip. ,,Astra Culturale, 1945, in-8, 32 p. (Extras din rev.
Transilvania, 1945, An. 76, No. 3-4).
www.dacoromanica.ro
V OEVODATUL MARAMURE$ULU1
623
in lucrarea amintitA1). Spre marea noastr surprindere, insA in

studiul 4-lui Al. F. nu ne gasim nicairi potnenit numele, de
care s'ar lega vre-o pArere, sugestie sau interpretare data de

nol in problemele istorice maramuresene, i cu atat mai putin
vre-o verificare sau cercetare de amanunt, prin care autorul sA
confinne, sA rectifice, sau sa anuleze pArerile noastre. Totul
apartine d-lui Al. F.; d-sa a descoperit, interpretat i solutionat
definitiv toate problemele in legAtura cu voevodatul maramuresan.
In fata acestei atitudini, ne intrebAm nedumiriti, ce rost a
mai avut mArturisirea autorului tea lucrarea, de care ne vom

ocupa in cele ce urmeaza, tar fi o intregire a investigatiilor"
noastre, de vreme ce aceste investigatiuni nu le vedem. niciri
semnalate.
Nedumerirei noastre nu-i putem da alt raspuns, cleat cal

autorul, in calitatea d-sale de cunoscAtor desAvarsit al problemelor istorice maramuresene, ckspre can ne-a dat in prealabil
datt
ne-a fAcut concesia de a lua act de cercetArile
noastre, dar considerandu-le lipsite de valoare, le-a putut ignora
in lucrarea d-sale, care si fArai investigatiile" noastre solutioneazai pe temeiuri mai reale problemele voevodatului maramuresan.
Sa ne fie, totusi, ingaduit sa cercetAm in cele ce urmeazA
expunenea i rezultatele d-hii Al. F. in lumina cercetarilor
noastre ignorate de d-sa. Pentru a ne pulea larnuri asupra realei
contributii a autorului la resolvirea problemelor de bazA ale

voevodatului maramuresan, vom face apel in acest scop,
and
necesitatea o va cere
i la parerile pe cari le avea d. Al. F.
despre aceste probleme in lucrarile sale anterioare, inainte de
citirea investigatiilor" noastre. 0 facem aceasta nu din nece1) Apiirutii in prezentul Anuar si in extras, ca No. XVII din Biblioteca
Institutului de Istorie Nationald, Sibiu, 1944, 100 p.
2) Prof. Alexandru Filipascu de Do lila i Petrova, doctor in Filosofie gi
Teologie, Istoria Maramuresului. Bucuresti, Tip. Universul", 1940, in
80,
270 p.; Al. Filipascu, Le Maramures. Sibiu, Tip. Cartea Romineascii din Cluj,
1944, in-80, 52 p. (Bibliotbeca Rerum Transsilvaniae, X).
www.dacoromanica.ro
1)24
I. MOGA
cari raman sa fie verificate

sitatea de a ne aphra parerile
ci din obligatia ce a sirntim, pe de a parte
de specialisti
de a limpezi, cu aproximatia posibila, adevarul istoric asupra
voevodatului maramuresan, pe de alta parte de a semnala
anumite deprinderi ale autorului in felul de a utiliza ceroetiarile
altora si de a interpreta clatele si fenomenele istorice, deprinderi earl sunt in contradictie cu cele mai elementare postulate
ale metodei de cercetare istorica obiectiva.
I.
In capitolul III al lucrarii noastre amintite, in care am incercat s lamurim fiinta autonoma i tendintele spre suveranitatea proprie a voevodatului transilvan fat de regalitatea ungara, am cereetat si problema voevodatului maramuresan, a
carei evolutie nu am putut-o explica ide cat in lumina unor tendirge identice, manifestate prim lupta intre autonomia roma.neasca intruchipata de aoest voevodat i intre tendinta regilor
ungari de a desfiinta acasta autonomie, subordonandu-o ordinei
feudale prin comitat. Acest punct de vedere, cu totul nou in
istoriografia noastra, a fost revelator pentru d, Al. F., care in
cele dung lucrri ale sale asupria IVIaramuresului nici n'a banuit
c5. informatiunile documentare utilizate de d-sa pot destainui
un asemenea prooes. Fie din dorinta de a salvo in parte utilitatea acestor lucrari, fie din pricina unor motive subiectilve de
dl Al, F., in studiul d-sale
ramane s vedem
alt natura
de care ne ocupam, incearca s drime premisele pe cari ne-am
sprijinit concluziunile formulate.
Una din aceste premise, si cea principala, este faptul constatat de noi ca dela 1303 pana la 1327 exista documentar amintiti
corniti maramureseni, iar dela 1328 pana la 1349 nu mai avem
amintit nici un cornite. In schimb, la 1343 apare pentru intaia
oara amintit documentar un voevod maramuresan, in persoana
lui Bogdan, !dor in calitate de fost voevod, acum rebel. Aceste
date pentru noi constituie o indicatie precisa, ca regii ungari au
incercat in aceasta epoca sa impuna in Maramures organizatia
www.dacoromanica.ro
VOEVODATOL MARAMUIRE$ULUI
625
comitatului, d,a.r s'au lovit de rezistenta darza. a voevodatului

romanesc.
Pentru d, Al. F. existenta comitilor maramureseni a fost

o neplacuta surpriza. In cele dcua lucrari ale d-sale nici nu o
banuia. Dimpotriva, in comitii acestia autorul vedea voevozi
romani. Astfel, in 1944 autorul scria: En 1299 ii est fait mention du premier voivocl du Maramures, nomme Mauriciu, dont
le fils s'appellait Nicolas"1), iar pe *tefan, fiul lui Nicolae, deasemenea II considera voevod, desi documentul 11 arata numai
in calitate de comite al Maramuresului2). Din studiul nostru a
allot apoi d. Al. F., ca Nicolae nu a purtat titlul de voevod in
calitatea de voevod maramuresan, ci in aceea de fost voevod al
Transilvaniei, i astfel imaginara serie de voevozi maramureseni
Mauriciu-Nicolae-tefan cade, luaradu-i locul seria comitilor din
aceasta regiune in persoana lui Nicolae i telan. Cu aceasta
s'au prabusit insa i dovezile d-lui Al. F. despre vechimea voevozilor maraimireseni, precum i felul cum a vazut d-sa timp
de cel putin in deceniu, In cele &la lucrari amintite, procesul
istoric al Maramuresului, in care autorul considera drept fir
conducator al evoltrtiei interne a voevodatului arrnonioasa colaborare &ire rege i fruntasii romani, cant se intreceau sa-si
castige merite in serviciul sacrei corcane, cu exceptia, mai mult
sau mai putin inexplicabila, a unor rebeli.
Din acest motiv, in lucrarea de care ne ocupam, autorul
cauta sal dovedeasca inexistenta, pana la 1368, a comitatului
maramuresan, i fiindca existenta comitilor nu o poate nega, binceaDc si-i recluca la neprezenta sau, daca alio= mi se poate,
la o prezenta relativa in aceste regiuni.
nu se poate vorbi desscrie dl Al. F.,
Rana la 1373
pre transformarea Maramuresului in comitat, ba nici de realizari temporale in aceasta directie. Afa ceva nici nu se incearcei
in timpul clornniei tut Carol Robert" (p. 12).
1) I.e Maranture$, p. 37.
2) Istoria Maranturemlui, p. 44. Comitele ungur $tefan, fiul voevodului
transilvan Nicolae POlc, este descins de dl Al. F. din Bogda'negtii dela Cuhea(!), ereind astfel o dinastie voevodala' imaginal-10
www.dacoromanica.ro
b26
I. MOGA
Prin aceasta afirmatie categorica, repetata pe aceasi pagina, autorul, inainte de a combate parerea noastra, se combate
pe sine insusi. Iat ce &aria la 1940 di Al, F. Comitii de Ugocea inceteaza de a mai exercita jurisdictie asupra tinutului colonizat din Mararnures, care trece sub autoritatea comi-telui maramuresan, functiune pe care la 1326 o exercita $tefan Voda
din Cuhea, fiul lui Nicolae Voda"). Cum ins& acest Stefan Voda
n'a existat, ci numai codin Cuhea
dupa cum am aratat
mitele ungur Stefan, autorul, in lucrarea de care ne ocupam este
nevoit sa modifice intru catva vechile-i pareri, dupa cum urmeaza: Profitfind de noua expanshme a oaspetilor sal, regele
Andrei III se hotar sa procedeze la organizarea unui nou co-
mitat din finutul ocupat de Safi in Ugocea i Marcomuref

.Acest mic comitat a fost supus apoi jurisdicfiei comifilor din
Ugocea, care vor purta astfel i Mut de comite at Maramurefului" (p. 5).
Lath', deci, o recunoastere partiala din partea d-lui Al. F., a
tezei noastre, ca un comitat a fost organizat in aceste parti. E
adevarat, wutorul fixeaza teritoriul acestui mic"(I) comitat

pentru sfarsitul domniei lui Andrei III la un teritoriu restrans,
anume cel in care s'au asezat oaspetii Sasi i Unguri. Care era
hied acest teritoriu, nu o precizeaza acum, ci abia la 1329, cand
aflam ca utunitii oaspeti stapaneau la acea data orasele Vise,
Hu* Teceu l Campulung, deci valea Tisei pang in inima Maramuresului. Dar acelas document mai precizeaza ca numitii oaspeti sunt scosi de sub jurisdictia comitilor (,,judicio nullius Co-
mitis stare teneantur")2). $i cum existenta unui aseanenta comite la 1329 nu este ales-tate.* documentar, inseamna ca asemenea
comiti au existat mai nainte (Nicolae, Stefan), si ca ei au exercitat jurisdictia lor asupra intregului teritortiu pana la Campulung. Apoi faptul, ca scutirea amintita nu se acorda pentru trecut ci pentru viitor, inseamna Ca regele socotea aceste parti ca
1) Istoria Maramuresului, p. 44.
2) I.
Mihali, Diplome maramurelene din secolu: XIV $i XV. Sighet,
1900, p. 9.
www.dacoromanica.ro
YOEVODATUL MARAMUREWLU1
527
fiind in cuprinsul cornitatului maramuresan, in fruntea cdruia

nu-ma s numeascl si in viitor un nou comite.
Amin, daca acestea sunt concluziile ce se desprind din

document, si daca oaspetii din micul comitat" in anul 1329
au fost scosi tde sub jurisdictia comitelui, ne perinitem intrebarea: pentru eine avea in vedere regele sa mai numeasca alti comiti in Maramures?
Rana la raspunsul autorului yam cauta sa ne lamurim tot
din textul documentului privilegial dela. 1329. Anume in acest
act regele spune: Mai hotarim ca pamanturile lor (scl. ale oaspetilor) pe cari, dupa cum declara eL prin defriseri le-au luat
in stapanire
sa nu poata fi instreinate din mama lor de ni-
meni, oricarui graiu sau neam ar apartine". Prin acest text,

dupa cum sernnalam mai de mult, se confirma indirect prezenta,
unei populatiuni mai vechi de cat colonistii in valea Tisei, populatiune romana, care putea ridica pretentii de stapanire anterioara asupra terenurilor defrisate die oaspeti1).
Logic,
se impune acum intlrebarea: eine putea apara
terenurile defrisate de colonisti, de pretentiile oelor de alt graiu

sau neam"? Simplul document privilegial sigur ca nu, de cat cu
o singura conclitie, amune aceea ea numitii locuitori de alt neam
sa fi fost obligati, in vre-o forma oarecare, de a respecta ordinele i decretele regelui, adica autoritatea regala. Aceasta autoritate insa nu putea fi reprezentat nici de primarul colonistilor, nici de conducatorul populatiei de alt neam i limba pe
care documentul nici nu o aminteste, ci de comitele pe care
dupa cum am vazut
regele intentiona sa-1 numeasca in aceste
parti maramuresene. In conceptia regala deci comitele reprezenta vointa monarhului i autoritatea lui in Maramures, cel putin] fata de aceast populatie d alibi limba i neam decat colonistii, de vreme ce acestia, prin acelas act, erau scosi de sub
autoritatea i jurisdictia comitelui. Aceasta este singura concluzie logica ce se poate desprinde din informatiunile indirecte ce
ni le ofer documentul din 1329.
1) I Romeni di Traneilvania nel Medio Evo. Bucarest, 1943, p. 62-63.
www.dacoromanica.ro
1. MOGA
528
incearca sa
dupa-cum am semnalat
reduca importanta acestor coxnii. Faptul, ca intalnim un nucare se intituleaza
scrie dl AL F.
mar de opt persoane
(sic!) in cursul anilor 1303-1368 comiti ai Maramuresului, nu
inseamna de loc ca Maramuresul a fost transformat In. comitat.
Respectivii comiti n'au purtat in permanenta acest titlu, ci numai din caz in caz, cand primeau diferite insarcinari in legatura Cu oaspetii regali, fara sa exercite nici o jurisdictie asupra
Romanilor supusi exclusiv voevodului Ice (p, 12),
Iata acurn si dovezile autorului in favoarea acestei teorii.
Nicolae lui Mauriciu din 1303 si 1319 si Stefan lui Nicolae
au putut (sicl) sa aiba insarciscrie d. Al. F.
din 1326-7,
nari temporale munai cu privire la oaspetii regali, a caror situatie juridica a fast reglementata nurnai in 1329" (p. 13). Autorul
nu are deci dovada c nutnitii comiti au indeplinit nurnai asemenea insarcinari si totusi se credo indreptatit s o afirme cu
Autorul insal
certittidine.
Sa vedem insa ce spun documentele in aceasta privinta. Se

stie amme, dintr'un document din anul 1300, ca Andrei III ia
in stapanirea lui, prin schimb, dela vechii proprietari, cetatea
Visc, care atunci se afla in comitatul Ugocea, motivand aceasta
cu faptul ca numita cetate Ii este foarte necesara mai cu seama
pentru apararea popoarelor, adica a oaspetilor nostri adunati
in tara Maramuresului"1). La 1 Oct. 1303 avem apoi amintit pe
Nicolae P6k in calitatea de comite de Ugocea i Maramures,
care, evident, in Maramures avea rostul sa apere pe numiii
oaspeti. Impotriva cui? Logic nu putem raspunde de cat ca Imptrivia acelei populatii de alt neam i limba, la care se face
aluzie in documentul din 1329. La 1319 acelas Nicolae, fost voe-
vod al Transilvaniei qi de data aceasta comite numai al Maramuresului, nu si al Ugooei, dinpreuna cu fratii lui, fac o danie
in favoarea lui Grigore, Ladislau l Petru, fii cumnatului sau
Luca, pentru bunele servicii pe earl le-au adus numitului comite
si pentru c fratele calor amintii, Laurentiu, in lupta contra
1) I. Mihali, o. c., p. 2-3.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL MARAMUREWLUI
629
(in pugna hospitum de Malamorisio") a trecut de partea comitelui, i prin credinta doveditA
impreuna cu fratii sai a stat in apararea voevodului i comitelui Nicolae. Acesta apoi, 'tinand seama de cele de mai sus, precum si de faptul ca n.umitii frati si-au pierdut proprietatile lor
de langa Dunare, cari prin violenta le-au lost smulse de fii lui
Henric, ii despagubeste, dandu-le alte propriettti in comitatul
oaspe(ilor din Maramuref
Crasna1). Fii lui Henric amintiti, sunt urmasii lui Henric Koszegi,
cari in 1318 deslantuisera rascoala importriva regelui in Panania,
pe Dunare, ocupand numeroase oeftali i posesiuni. Lupta impotriva oaspetilor din Maramures, despre care se face amintire, s'a
inta.mplat anterior actiunei lui Henric i credem ca in legatur cu
rascoala deslantruita la 1317 de palatinul Jacob Kopasz, in imediata vecinatate a Maramuresului. Cauza acestui conflict nu ne
este cunoscuta.
am vazut
rostul comitilor de Ugocea a
La inceput
fost sa sprijineasca pe acesti oaspeti in activitatea lor
pe teritoriul Maramuresului si in acest scop ei au primit l sarcina de comiti maramureseni. Cum si-au indeplinit aceasta sarcina nu o putem sti, dar o putem banui. Faptul ca la 1319 acelas
Nicolae nu mai este si comite die Ugocea, ci numai de Maramu-
req, inseamna c aceasta regiune oferia suficiente venituri regale, din earl o treime revenia comitelui, pentru ca s justifice
existenta unui coinite propriu, care fara indoiala ca avea insarcinarea sa orgartizeze un comitat pe intreg teritoriul maramuresan. Sprijinitori ai autoritatii regale, si deci i ai comitelui,
a reusit sii afle i printre rom'ani, ca Dragomir, care la 1317 primise
cum vom vedea
diploma de proprietate asupra satului Giulesti.
Judecand acum situatia oaspetilor din Maramures in cadrul acestor imprejurari i Orland seama die faptul ca acesti
oaspeti reusesc sa obtina cuvenitele lor privilegii abia la 1329,
lupta din 1317 dintre ei i comite n'a putut avea alt scOp de
1) Nagy I., Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis. Vol. I. Budapest, 1878, p. 505-506.
84
www.dacoromanica.ro
530
I. MOGA
cat castigarea libertatilor obtinube cu 12 ani mai tarziu, liberpe cari la 1317 se pare ca nu le aveau. Documentul priviIegial din 1329 nu accorda oaspetilor drepturi mai vechi ci, in
forma de n.oua donatie, extinderea i asupra lor a libertatilor
de earl se bucurau oaspetii din Se leus din jud. Ugocea.
Am semnalat cum s'a vazut din acest act privilegial
doua elemente caracteristice pentru situatia politica din Maramures in primele teei decenii ale sec. XIV, anutne scoaterea
oaspetilor de sub jurisdictia comitelui, fapt care ne-a impus
concluzia ca pana la 1329 aceasta jurisdictie s'a exercitat efecifiv, i dreptul ca terenurile defrisate in valea Tisei s nu poata.
fi luate dela. numitii oaspeti de nici o persoana de alt graiu
ci limba. Acum, faptul ca acest din urnia drept este asigurat pe
seama oaspetilor abia prin diploma din 1329 si Ca numita
diploma nu face amintire ide el ca de un obioeiu mai vechiu, ne
indreptateste sa banuim. Ca pana la 1329 certurile dintre acesti
oaspeti si populatia bastinase pentru aceste teranuri erau la
ordinea zilei. _$i cum proprietarii, intariti cu diploma regala,
cum am
cari apar in imediata vecinatate a oaspetilor, sunt
acei.Romani, earl vor sta in slujba
aratat in studiul nostrul
politicei regale, este firesc sa presupunem ca, cu pretul acestei
infeudari, numitii Romani au fost sprijiniti in conflictele lor cu
oaspetii de catre comite, ca reprezentant al puterii regale, cu
misiunea cle a castiga pe ace.asta: cale supusi credinciosi ai coroanei ungare. Aced fapt, apoi itnpozitele de cari numai la 1329
au ajuns a fi scutiti in parte oaspetii, precum i jurisdictia comitehti, care ii tinea sub severa autoritate i supraveghere, constituiau, probabil, cauza luptei dintre comite i oaspeti la 1317.
Timpul dela 1317-1329 trebue deci socatit ca o epoca de
tensiune intre oaspeti si comite, pana." la castigarea privilegillor
arnintite, dar i drept epoch' in care acei Romani, earl simtinduse amenintati de pretentille teritoriale tot mai mari ale caspetilor, pentru a-si asigura stapartirea vechilor proprietati, sau pentru a obtine altele noi, au preferat sa se infeudeze politicei re1) Cf. Voevodatul Transitvaniei, p. 57.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL MARAMURE$ULU1
531
gale in Maramures, exercitata prin comite, primind. in schimb

diplornele de proprietate dela rege, unii din ei grabindu-se apoi
ca, prin servicii aduse coroanei, sa fie ridicati la rangul nobilitar.
In perspectiva acestor constatari, pe cari credem a le fi
putut desprinde din elementele oferite de datele documentare,
.aiirmatia d-lui Al. F ca Nioolae lui Mauriciu din 1303 i 1319,
i Stefan lui Nicolae din 1326-1327 au putut sa alba insarcinari numai temporale(!) i nnmai (!) cii privire La oaspetii regali, ramane arbitrara; o parere subiectiva, lipsita de mice justificare istorica, a autorului.
Dar tat atat de categoric potrivnica adevarului istoric este
xi afirmatia apodictica a autorului, semnalata de noi la inceputul acestui capitol, ca pe vremea lui Carol Roberti nici nu se
ince-arca" cel putin organizarea tmui comitat maramuresan, cand
realitatile istorice aratate mai sus indica tocmai vadita preocu.-
pare a regelui de a organiza acest comitat, iar elementele semnalate de noi justified concluzia, ca autoritatea aoestor comiti
s'a exercitat nu numai asupra Gaspe-01r, ci a tins, i in parte a
rensit, SA se extinda i asupra Romani ion
Parerile de mai sus ale d-lui Al. F. nu pot fi sprijinite nici
pe dovezi istorice concrete, nici pe vre-o deductie logical din datele cunoscute, ci ele raman totatatea afirmatiuni gratuite.
In ordinea probelor insirate in sprijinul tezei cd comitii
maramureseni au avut un caraoter provizoriu, 0mi-tele urmator este Andrei Laczkfy (1349-1350), despre care di AL
F. sustine c poarta titlul de Comes Siculorum, de Bistercia,
de Manamarosio et de Barassu" numai in calitate de comandant suprem al expeditiei nailitare impotriva Tatarilor din Moldova, fara sa fi exercitat atributiuni administrative si judecatoresti asuptra Romanilor din Maramures. El nici n'a stat in
Maramures, unde avea insa un loctiitor (I) in persoana lui Nicolae, fiul lui Petru, al card rol se marginea la supravegherea
atitudinei voevodatului maramuresan fata de campania din Moldova" (p. 3), Nu stiam, pana acum, ca acest Nicolae, fiul lui
Petru, a foal loctiitorul comitelui Andrei in Matramttres. Daca 41
Al, F. va putea dorvedi aoest luoru, ar oonstitui un argument in
www.dacoromanica.ro
632
I. MOGA
favoarea calor sustinute de noi, anume ca sarcinile acestor oomiti n'au fost munal tempo/tale ,,dela eaz la caz", ci au constituit tot atatea manifesiatii ale unei politici staruitoare a regilor
ungati, de a suprapune autoritatea comitatensa celei voevodale.
Aceasta o dovedeste i faptul ca unicul document care ne vor-
beste de rolul lui Nicolae, fiul lui Petru, ni-1 area' ca om al

magistrului Andrei", care in numele acestuia (!) asista. la executarea de catre voevodul maramuresan loan a ordinului dat de
rege, de a reaseza in sta'panirea mosiilor lor pe Giula si pe

fratii sai. Din acest document, pe care il prezinta i dl AL F., nu
reiese ceeace sustine dsa, anume ca rolul lui Nicolae, loctiito-
rul comitelui Andrei, s'a redus la simplu roil de asistenta, sau

de martor" (p. 13), ci dimpotriva, ca el a supravegheat executarea unui ordin regal de catre voevod si c acest him/ 11 factea
in calitatea de reprezentat al comitelui Andrei Laczkfy, ca autoritate superioara voevodului.
Parerea ca la 1355 Drag ar fi purtat tithil de comite al

Maramuresului, parere pe care se grabeste sa." o combata dl Al.
F., este inventata de dsa. Noi n'am afirmat un asemenea lucru,
ci plecand dela faptul ca in acest an Drag venise in Maramures in calitatea de comite (comes Drag") ca delegat al regelui, insarcinat sa revizuiasca granitele mosiei Giulesti i Valea Mare in favoarea lui Dragos fiul hii Giula", n ingaduiam
doar o ipoteza formulata in. urmatoarea intrebare: Sa fi fost
aceasta o inceroare a regelui de a verifica la fata locului, cum
ar fi primit de Romani instalarea liii Drag in functia de comite al Maramuresului, cu evidenta consecinta a renuntarii definitive la voevodat?" In continuare, chiar daca aceasta ipoteza.
nu ni s'a parut cu neputinta de admis, constatam. totusi ca Drag
n'a functionat in calitate de comite maramuresan1). Ori dl Al.
F. prezinta ipoteza noastra, cu multa rezerva formulata, drept
afirmatie categorica fcuta de noi, combatandu-o: In 1355
Drag, fratele voevodului Dragos al Moldovei, nu poarta titlul
de comite de Maramures, ci numai tithd de comite" (p. 13).
Voevodata! Transilvaniei, p. 67-68.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL MARAMURE$ULUI
533
Peste restul comitilor maramureseni amintiti documentar intre

anii 1356-1368, autorul trece usor: Ceiba lti comiti de Marainures, mentionati in diferite documente: Oliver Ratold (1356),
Benedict Himfi i Simion de Pok (1361-1364), Nicolae Laczkfy
(1366) si Simion de Pok (1368) vor fi avut(!) insarcinari temporale cu privire la cetatea Hust i la oficiul salinar" (p. 14). Simpla afirmare insa, a d-lui Al. F., in lipsa de probe documentare,
nu constituie o dovada.
Cu asemenea metoda, in care afirmatia categorical premerge
informatia documentarg, sau chiar o inlocuieste total, nu se

poate dovedi
cuni vrea autorul
ca acesti comiti, despre
existenta cArara, pand la citirea lucrariii noastre, nu stia nimic, n'au fast comiti, ca au purtat doar titlul de comite i i
'acesta numai dela caz la caz", cand prinleau cate-o insarctnare", fireste temporala" i aceasta, in Maramures.
Metoda este gresita i tendentioasa in acelas timp. Se tinde,
anume, volt la ignorarea sau fragmentarea si micsorarea ca
importanta a fenonienului general: existenfa unei serii intregi

nu voevozti!
de comifi, pe cart documeritele Ii aratil ca fiind ei
plenipotenliaTii autoritalii regale in Maramures.
Scopul urmarit de autor, prin prezentarea in felul areal a

rostului comitilor maramureseni, este de a inlesni pe aceasta
cale dovedirea inexistentei comitatului si a existentei voevodatului maramuresan. In sprijinul acestei teze d-sa aduce insa si
constatari exacte: Pana cand tinuturile Bereg si Ugocea figureaza consecutiv in documente cu numele de comitatus de Bereg" i comitatus de Ugotsa", Maramuresului nu i se zice niciodata comitatus, nici chiar din gresala. El figureaza in documente de cele mai multe ori cii numele de terra Maramorosiensis,
sau simplu Maramarus i Moramorosius, iar de cateva ori i se
zice Maramorosiensis" (p, 12). Apoi, revenind cu acelas argument, dl Al. F. scrie: La 2 Februwrie 1365, fiul voevodului
Sas al Moldovei poarta titlul de voevod de Maramures; mosiile;
www.dacoromanica.ro
531
I. MOGA
pe cari i le darueste regele Ludavic, se afla ,,in terra Maramorosiensi". Cuvantul terra se intrebuinteaz in documentul acesta
pentru Maramures de mai multe aH, paralel i cu acelas inteles
cu terra Moldavana". hi fine, chiar si in documentele din 5Julie 1368, in care este mentionat magistrul Simian comae de
Maranuires, despre mosiile fiilor lui Gin la se spune ca se
afl in Maramures: in Maramorosio existentibus" si nu in comitatul Maramuresului, cum ar trebui sa i se spund neconditionat, daca Maramuresul ar fi fost transformat in comitat".
(caracterul provizoriu al camitiDin (rale expuse mai sus
'Tor si numirile sub care apare Maramuresul N. A.)
rezulta cir
toata certitudinea ca atunci cand Maramuresul a intrat in sfera
de influenta politica a Ungariei, el avea o puternica organiza-
tie voevodala autahtona, a carei origine se pierde in negura

vremurilor celor mai indepartate" (p. 14).
Aceasta din unna constatare a autorului nu este motivat.
Premizele nu justifica cancluzia. Din ele s'ar putea deduce cc/
nmlt inexistent& comitatului maramuresean, nu ins i originea
si vechimea voevodatului si Inca din negura vremurilor celor
mai indepartate".
Dar nici privitor la comitatul maramuresan premisele amintite nu stint atat de concludente, cum crede autorul. Prezenta con'a avut caracterul atat de,
miilor
dupa cum am vazut
provizoriu si cranial in legatura cu oaspetrii regali, cum sustine
d. Al. F. Iar in ce priveste numirile sub care apare Maramuresul pand la 1368, acestea mi sunt cercetate de autor pentru a le
desprinde semnificatia lor aclev6rata. Din acest motiv vom incerca noi ea din ordinea cronologia i originea actelor in cari
apar aceste nmniri, sa lmurim si sal fixam valoarea fiecareiaIata aceasta ordine:
1300: (terra) nostra Maramarus" (regele Andrei III)1).
1326: districtus Maramorisiensis" (regele Carol) 2).
1329: hospites de Maramorisio" (eu aceeasi valoa.re ca

I. Mihali, 0. c. p. 4.
2) Ibidem, p. 6.
1)
www.dacoromanica.ro
635
predium nostrum de Ugocha aminitit in documentul din 1300

in care Ugocha este comitatus) -si terra Maraznorisiensis" care
este infertilis" etc., deci are intelesul die pmint maramuresan,
(regele Carol)1).
1336: ,,districtus Maramorisiensis" (Capitlul din Agria) 2).

1343: woywoda de Maramarosio" (Regele Ludovic)3).
1346: Maramarosio, districtu scilicet Diocesis" (Capitlul de
Agria)4).
1349: ,,terra Maramorisiensis" (regele Ludovic)5).

1349: terra Maramorisiensis" (voevodul Ioan) 8).
1350: possessiones ... in Maramarosio" (regele Ludovic)7).
1353: districtus Maramorisiensis" (Capitlul de Agria) 8).

1355: 11Woivoda olacorum ck Maramorisio" (regele Ludovic)9).
1355: districtus Maramorosiensis" (Capitlul de Agria)').

1360: possessiones ... in Maramarusio" (regele Ludovic").
1360: terra Maramorosiensis" (regele Ludovic)'2).
1360: Woywoda noster Maramorusyensis" (regele Ludovic) si in districtu Maramorusyensis" referindu-se la textul unui
document dat de Capitlul de Agria").
1361: terra Maramorusiensis" (regele Ludovic)14).
1364: in Maramorisio" (regele Ludovic)").
1) 1bident, p. 9-10.
3) Ibidem, p. 13.
3) Ibidem, p. 17.
4) Ibident, p. 23.
5) Ibidem, p. 27.
0) Ibidem, p. 28.
7) Ibidem, p. 29.
8) Ibidem, p. 30.
9) Ibidern, p. 33.
10) /bidem, P. 35.
11) Ibidem, p. 38.
12) Bildern, p. 41 i 42.
13) Ibidem, p. 45-46.

14) Ibidem, p. 50.
15) lbidem, p. 53 Qi 55.
www.dacoromanica.ro
J. MUGA
636
1365: terra Maramorisiensis" cu aceeasi valoare ca terra

Molduana" (regele Ludovic)1).
1368: in Maramarusio" (regele Ludovic)2).

1368: possessiones ... in Maramarussio", dar acum este
comitat(!) ou judices nobilium i cu generalis congregatio,
deci comitat complect organizat (regele Ludovic) 3).
Din datele de mai sus rezulta deci urmgtoarele fapte:
a) pa.nal la 1368 nu exista un comitatus Maraanorusiensis";
b) termenul de ,,terra Maramorusiensis" i oel simplu si resumativ in" sau de Maramorusio", e folosit de regele Andrei
III (1300) si de regele Ludovic (1343-1368).
c) Carol Robert foloseste termenul de districtus" si forma
rezurnativg, dar de valoare generalg, de Maramarusio" deopotriva. (1326, 1329).
d) districtus Maramorusiensis" este termenul consacrat al

Capitlului din Agria, districtus avand intelesul de diocesis
(1336-1360).
e) Desi documentele date de autoritatea bisericeasc, (Ca-
pitlul de Agria) intelege prin districtus" docesie intreg teritoriul Maramuresuhti, in realitate ea avea in subordine niumai
populatia oatolicg, deci numai anumite puncte din acest teritoriu.
f) Regele, in schimb, cand aminteste de terra Maramorusiensis", sau rezumativ in" sau de Maramorusio" intelege, frii
rezervil, intreg teritoriul maramurefan.
Dupg cum am vazut, pentru dl Al. F. prezenta tuturor acestor numiri i absenta pang la 1368 a termenului de ,,comitatus
Maramorusiensis"4) constitue dovada clefinitivg a absentei oricgrui inceput de organizatie comitatensg in Maramures. Concluzia este prea categoricA, chiar fortatg.
Termenul rezumativ, dar cu valoare generalg in" sau de
Maramorusio" mai este folosit si la 1368, cand Maramuresul era
1) Ibidem, p. 56.
Ibidern, p. 60, 61.
3) Ibidem, p. 62.
4) De fapt tcrmenul de eomitatus Maramorusiensis" apare si se permanentizeazil numai dela 1373 incepand.
www.dacoromanica.ro
537
VOEVODA rut. MARAMURESULUI
comitat organizat, cu judices nobilicwn i cu generalis congregatio nobiium". Acest termen este folosit cu aceeasi valoare, cu
care la 1300 Andrei III folosea predium nostrum de Ugocha"

In acelas document, in care se precizeaza ca. acest prediu se aila
,,in comitatu de Ugocha". Exemple de aceasta natura pot fi
gasite la tot pasul in dccumentele contemporane. Deci formula
rezumativa, dar cu inteles general, semnalata mai sus nn are
valoarea exclusivista pe care i-o atribue dl Al. F. i acelas
caz este si cu termenul de terra Maramorusiensis". Ele sunt
numiri generale folosite de autoritatile civile pentru intreg teritoriul maramuresan.
Aceeasi valoare o au insa aceste tennene
In titulatura
comes de Ugotsa et Maramorucomitilor: Nicolaus Vayuoda

sio" (1303); Nicolaus Wayuoda . , . comes de Malamorisio"
(1319); Stephano (comite) de Maramorusio" (1327) si la fel
la toti ceilalti
Aceasta constitue im indiiciu, credem, convingator, ca regele, cand a numit cosniii, n'a inteles s restranga misiunea qi
autoritatea lor oumai la populatia catolica din districtus-diocesis Maramorisiensis, ci sa o extinda asupra intregului teritoriu
maramuresan. In sprijinul convingerii noastre sta.' faptul ca
dela 1329 incecum am vazut
aceasta populatie catolica
pand este scam& de sub jurisdictia comitilor, raznanand in cele
administrative sub autoritatea primarului ei, iar in cele bisericesti, a arhiadiaconului de Maramures (1333), apoi a vicarilor
din Sighet (1346).
Acestea fiind realitatile cari se pot desprinde din datele

de mai sus, numirile sub cart apare Maramuresul 'Ana la 1368
nu au valoarea exclusivista pe care le-o atribue dl Al. F. Ele
pot constitui cel mult dovada Ca pana curancl inainte de aceasta
data, probabil pina la 1365, nu s'a putut ajunge la organizarea
completal a comitatului maramuresan, dar ele nn exclud activitatea in acest sens a comitilor maramureseni.
Dovada acestei activitati o avem, de altfel, chiar din datele
semnalate de dl Al. F. referitoare la politica regelui Ludovic.
Asezarea de colonisti la Sighet i extinderea privilegiilor din
www.dacoromanica.ro
538
I. MOGA
1329 si asupra aoestora (1352), amendarea vechilor diplome

primite de Romani in sensul ca tc4i sa fie supusi jurisdictiei re-
gale si a oelorlalti judecatori ordinari ai regatului clup obiceiul nobililor" i sa plateasca cele cuvenite Regelui", instituirea tumi Comes Camerarum Salium" pentru salinele din Maraniures, ridicarea cetatii Hust i asezarea de castelani in ea1)
sunt tot atatea fixari de pozitii, atat din punct de vedere economic, cat i politic, ale autoritatii regale in Maramures, in vede-
rea organizarii comtartului, atutoriatte pe care o reprezetau

comitii, nu voevozii i nici nobilimea romana.
In himina aoestor realitati, apare credem destul de lamunit cat de arbitrara este tenclinta d-lui Al. F. de a exclude existenta, sau cel putin de a micsora rohil acestor comiti in Maramires.
Cu aceste conistatari ajungem la un alt aspect al problemei

maramuresene, in care parerile noastre difera de oele ale autorului amintit.
Anume in logica d-lui Al. F. acesti comiti trebuesc eliminati
din procesul evolutiei interne a voevodatului maramuresan.
fiindca numai prin indepartarea bor poate fi prezentata intr'un
aniunit fel (!) evolutia acestui voevodat.
Pentru noi dimpotriva, prezenta aCestor coaniti are o mare
importanta, fiindca ei stint organele de executie ale politicei regale fata de voevodatul maramuresan, aparitia fiecaruia din ei
inclicand o anumita faza din raporturile ineordate dintre acest
voevodat si autoriitatea regala. Noi vedem in seria comitilor maramureseni, amintiti documentar intre 1303-1368, marturia struintei cu care regele inoerca sa suprapung comitatul, ca reprezentant al ordinei feudale, peste voevodat, care intruchipa
autonomia romanesca, pentru a o desfiinta. Aceasta politica, in1) Cf. Voevodatul MaraniureftZui, p. 17-18.
www.dacoromanica.ro
639
de Andrei III, a fast continuatg i

de Carol Robert, iar faptul c intre anni 1327-1349 intervine
o pauzg in numirea contilor, pentru noi a constituit inclicatia ca
regele Carol, intampinand o darzg rezistentg in executarea planurilor sale, s'a vgzut nevoit sg suspende numirea ide comiti
ceputa
cum am vgzut
am denu a putut fi desfasurat de cat de o organizatie autohtong localg, care Ii vedea periclitatg existeata de introducerea ordinei feudale prin coanitat, fapt care ne-a determinat sg
credemi cal in acest fel avem dovada concretg, atat in ce priveste
autohtonia, cat i vechimea voevodatului romanesc in Maramures, farg s lint nevoiti a recurge pentru aceastg dovadg, cum
face di Al. F. la negura vremurnlor celor mai indepartate".
Pan acum aceastg rezistentg n'a fost cunoscutg de cat din
revolta lui Bogdan. Prin interpretarea de mai sus a datelor istorice, credeam a fi putut dovedi in lucrarea noastrg c opozitia
contra politicei regale nu este un caz izolat al hi Bogdan, ci
este un fenomen colectiv romanesc, drept consecint a aparitiei
comitilor in Maramures. Conflictul nu se clesfasoarg intre un
rebel si /lege, ci intre institntia comitatensg i oea voevodal.
Pang' ia citirea lucrgrii noastre, d. AI. F. nici n'a bgnuit c
un atare conflict a putut exista. Pentru dsa cele doug institutiuni au trait o vieacg armonioasg, fuzionand intr'o formula fericit. Astfel, la 1940 autorul scria in lstoria Maramureplui:
si sa caute formule de coanpromis. Rezistenta amintitg
this noi
Mandria lui Carol Robert nu putea s sufere independenta

Maramuresului, uncle, de altfel Ii castigase un numgr insemnat
de partizani , In 1326 regele a intrat In Maramures, uncle probabil a obtinut cu usurint dreptul de a aseza dealungui frontierei dinspre tatari i Iitvainii garnizoane militare si de a extinde
raza de expansiune a oolonistilor Sasi pang la Campulung unde
peste 3 ani s'au i stabilit. Fata de aceste concesiuni, fruntasii
romani au fost recunoscuti de nobill donatari ai coroanei ungave, cu dreptul de a fi judecati numai de rege, precum i respectarea autonomiei si a organizatiei voevociale i oneziale
Inobilitarea aceasta n'a adus nici un castig material fruntasilor
maramureseni, deoarece in locul mosiilor regale ce trebuia sg le
www.dacoromanica.ro
540
I. MOGA
doneze, Ii s'au donat propmille lor moii, pe cari in baza dreptului valah le stapaneau din mosi stramosi; iar riclicarea propriuzisa la nobilat n'a lost altceva de cat o asimilare a gradelor
de voevozi si cnezi cu gradele corespunzatoare din erarhia feu-
Se introduce astfel in Maramures o administrati.2 mixtei

feudalo-ualahei, aveind ca organ suprem de conducere congregafia voeuozilor fi cnejilor, prezidatd de comitele suprem-1).
spre marea sa
Citind lucrarea noastra, d, Al. F. a aflat
cal acei comiti supremi nu erau oameni de felul
stupoare
imaginarului Stefan Voda din Cuhea, fiul lui Nicolae Voda", ci
comiti unguri, cari voiau sa desfiinteze voevodatul si ca. drept
urmare, administratia mixtai feudo-valaha imaginata de d-sa.
pune intr'o anumita umbra obrazul istoric al fruntasilor, cari,
dupa cum sustine di Al.
fara sa castige nimic prin nobilitare
F.
au rvnit-o totusi, fapta lor avand consecinte funeste pentru existenta. voevodatului.
Acest aspect neprevazut era cu atat mai penibil pentru autor, cu cat dsa rezervase in aceeasi lucrame un boo aparte, Inca
necunoscut in categoriile de nobili, pe seama acelor fruntasi.
nu s'a creat cu
scria dl Al. F.,
Nobilimea romaneasca
forta si in detrimentul masei poporului, ca nobilimea feudala.
ci a evoluat in mod normal, pe baze de merit si cu consimlamanful poporului intreg, a carui libertate si drepturi de proprietate au ramas neatinse"1.
Fireste, daca aceste pareri ale autoruhii ar carespunde Teamain, am ramanea inexplicabila aderenta maselor la miscarea de
rezistenta a lui Bogdan.
Pentru a inlatura, deci, posibilitatea punerii acestor fruntasi
inteo lumina atat de nedorita, autorul incearca si in 1945, in lucrarea de care ne ocupam, sa prezinte procesul istoric al voevodatului maramuresan pe linia vechei sale conceptii.
1) Istoria Marantureplui, p. 43-44.
2) Ibidem, p. 24.
www.dacoromanica.ro
641
scrie dl Al. F.
Dupa consolidarea domniei sale
regele (Carol Robert N. A.) Ii indreapta privirile spre Voevodatul Maramuresului, a carui situatie strategica i geografica
avea o deosebita importanta pentru planurile de cucerire a
NI oldovei, ocupata de Tatari, cat i pentru apararea Haliciuhii
impotriva Likvanilor. Fort,a reprezentata de Romanii din Mara-
mures, a impus atat de mult regelui, in cat a renuntat la gandul de a cuceri acest tinut pe calea armelor, danclu-si toate silintele, sa castige au mijloace pasnice prietenia i supunerea
Documentele
clasei conducatoare romanesti din Maramures
nu amintesc nimic despre tratativele duse cu fruntasii romani din
Maramures, dar c aceste tratative au trebuit sa alba loc neconditionat, rezulta cu foata certitudinea din masurile ulterioare,
luate de regele Carol cu privire la Maranuires" (p. 6)1).
Masurile La cari se refera autorul le vedem expuse de dsa
scrie d. Al. F.
in oapitolul urmAtor. Intre 1317-1329
regele procedeaza la reglementarea situatiei juridice si administrative a Maramuresului, ca provincie autonoma, condusa de
voevodul ei. Familiile voevodale i cneziale au fost inaltate la
treapta nobiliatului donatar, iar dreptul de proprietate si de mostenire a averilor lor a fost recunosout i dupa dreptul feudal,
moiile lor fiind decretate mosii nobiliare. Acordarea acestor

privilegii s'a facut Para* nicio stirbire a autonomiei voevodale.
Nouii. nobili Romani continua sa ramana sub autoritafea voevodului lor, fara a fi supusi jurisdictiei functionarilor regesti.
Ei, dei nobili, nu sunt constransi sa imbratiseze religia catolica,
1) Nu ne putem opri la fiecare frazii din textele autorului pentru a le
analiza temeinicia. Recensia noastrii ar lua, astfel, proportiile unui volum.
Semnallm, insji, din acest citat faptul cii autorul nu precizeazij in ce consta
forta reprezentatii de Romanii din Maramures", forti care, cum vom vedea,
nu o constituiau aceia cad au acceptat nobilatul donatar. Deasemenea autorul
nu poate dovedi cu nimic intentia regelui de a cuceri Maramuresul cu arsi nici cji regele remele si nu prin mijlocirea comitilor, cum credem noi
nuntase la aceastii intentie. Nu cunoastem nici o indicatiune documentarij
care ar justifica aceste afirmatiuni ale d-lui Al. F. si ele ribnin simple piireri
subjective i nejustificate, pe cad autorul le prezintij ca certitudini istorice.
www.dacoromanica.ro
642
I. MOGA
ci ca o favoare speciala, fara precedent in Ungaria, sunt lasati

sa practice liber religia lor ortodoxa, careia vor apartine i urmasii lor din veacurile urmatoare. Fruntasii maramureseni investiti de regele Carol cu privilegiile nobiliatului donatar, nu
reprezinta o regiune mica, ci toate regiudile i vane Maramuresului, chiar i inuh.trile romanesti din vecinatate, ramasitele
vechilor voevodate romanesti din Bereg si Ung. Printre acesti
fruntasi romani figureaza in mod documentar urmatorii:
autorul insira in continuare pe: 1. voevodul Bogdan din Cuhea;
2. Iuga, fratele lui Bogdan, cu fii sai loan si Stefan; 3. fratii
Dragos si Drag din Bedeu; 4. Silvestru voevod cu fii sai Opris
si Maras; 5. Giu la fiul lu; Dragos, cu fii sai Dragos, Tatar, Stefan, Dragomir, Costea i Miroslav; 6. cnezul Stanislau din Barsana; 7. Lupu Stan; 8. cnezul Stan. clictus Feir"; 9. Petru. din
Rona de Sus; 10. Stanislau de Dolha; 11. Craciun, voevodul Romanilor din Bereg; 12. Maxim din Ilosva. In dreptul fiecaruia
dintre acesti doisprezece fruntaci autorul &rata data diplomelor obtinute de la rege (p. 6-9).
In legatura cu aceste acte, d. Al. F. precizeaza: Dintre

diplomele originale, eliberate de regele Carol Robert in favoarea fruntasior romani irisirati mai sus, azi nu se mai cunoaste
de cat una, aceea acordata cnezului Starnislau de Barsana. In
aceasta ni se spune, c avandu-se in vedere serviciile merituoase i credincioase ale cnezului Stanislau, statornicia creclintei
si a supunerii sale sincere, pe care a avut-o totdeauna fata de
sacra coroana regala, pe care o arc i in prezent i o va pastra
si in viltor, li dam, daruim s1-1 investim pe acelas cnez Stanislau,
i prin el pe erezii sai si pe urmasii erezilor, cu tinutul
Stra.mturei (terrain Zurduky), cu dreptul de a-1 stapani in mod

perpetuu, irevocabil i ereditar, impreuna cu toate bunurile care-i apartin i cu hotarele sale anterioare". Aceeasi mosie se
scoate de sub jurisdiCtia, judecata i supunerea regala, oricare,
i se mai iarta cnezului Stanislau i urmasior sai toate obligatiile i impozitele asupra acelui pamant i asupna locuitorilor
de pe acea mosie, care se percep dupg obiceild i legea nobililor
regatului. In fine interzibe tuturor lezarea acestei hotarfiri, ce-
www.dacoromanica.ro
543
eace daca cineva va indrasni sa faca, va atrage asupra, lui mania regeasca".
recontinua d. Al. F.
Din termenii acestei diplome
zultd, c obiectul donatiei regesti 11 constitue o mosie maramureseana cuprinsal in limite fixate din vechime. Ca motiv al acestei donatii este invocata credinta statornica i meritele servantbr prestate de cnezul Stanislau. Documentul nu mentioneaza
insa nicio fapta deosebita, vrednica de a fi rasplatita cu privilegii i scutinte atat de extraordinare i atat de mari. Dadi afari privilegii i scutinfe a putut s primeascei un simplu cnez, care
n'a mai avut nici un rol in viafa publicei a Maramuresaui, i
care nici nu mai figureaza in documente, de cat doar incidental,
atunci a'iplomele regefti dispeirute ale celorlalfi frank* maramureseni, care au indeplinit man i imporfante roluri politice,
nu puteau sei Ii confinut privilegii i scutinfe mai mid" (p.
9-10).
Am red.at, in cele de mai sus, aproape intreaga expu-
nerea d-lui Al. F. fiindca ea constituie axa centrala a construciei faurita de d-sa in problema maramuresand. Cu ultima concluzie citata a autorului, prin care generalizeaza privilegiile gi
scutintele acordate de rele lin Stanislau asupra tuturor nobililor amintiti, am ajuns de fapt in miezul procesului intern al voevodatului maramuresan.
De diploma din 22 Sept. 1326, prin care Carol Robert acorda
cneazului Stanislav mosia Stramtura in conditiunile aratate,
ne-am ocupat i noi, analizandu-o i tragand concluzii hotaritoare pentru situatia Maramuresului in acea vreme. Pan& la citirea studiului nostru, al Al. F. nt'a dat acestei cliplome nici o
importanta; ea figura in Istoria Maramuresului printre numeroasele documente, pe cari d-sa le-a inseilat unul de altul, fara
analiza i f gra interpretare. Din studiul nostru a aflat i cll Al.
F. ca drepturile acordate la 1326 sunt neobicinuit de mari ...",
cal facand comparatie cu cele obicinuite a fi conferite nobililor
cari au prestat marl servicii rcgalitatii, in deosebi prin fapte de
anne, cele detinute de cneazul Stanislav depasesc orice tizanta
in aceasta privinta" 0 i oa in actul de danie din 22 Sept. 1326
www.dacoromanica.ro
544
1. MOGA
acordat lui Stanislau nu se face nici o pomenire de asemenea

fapte de arme, ci se subliniaza, ca un merit deosebit al cneazui sincera supunere Lap de Sacra
qui roman, neclintita cedin
Coroana"1), Toate aceste constatari ale noastre, dl Al. F. si le
insuseste, fara sa aminteasca izvorul din care le-a aflat, pretrecand sub tacere
zentandu-le drept observatiuni proprii i
se graconcluziile trase de nol din constatarile de mai sus,
beste s generalizeze aceste drepturi neobicinuite asupra tuturor actelor de danie regale conferite fruntasilor romani amintiti.
Vom incerca, acum, in cele ce urmeaza, sa cercetam in ce
masura aceasta generalizare este indreptatita, sau nu.
Inainte de toate se impune a precizare. Cele 12 familii de
dupa cum am
fruntasi romani maramuresru, pe cari le insir
autorul,
indicand
1
documntele
de
danie
pe cari le-au
vazut
obtinut, drept tatatatea dovezi c intre anii 1317-1329 regele
procedeaza la reglementarea situatiei juridice si administrative
a Maramuresului ca provincie autonoma condusa de voevodul
ei", nu toate au primit aceste danii dela Carol Robert si deci
nu toate actele pomenite pot fi invocate in sprijinul tezei de mai
sus. Sa le verificam in ordinea lamintita de autor.
1. Bogdan din Cuhea nu se stie cand a primit documentele
pe cari regele Ludovic, prin actul din 2 Febr. 1365 le deolara
anulate et; consimtamantul serenissimei principese doamna Elisabeta, prea sctunpa noastra mama"2). Nici o indlcatie
nu avem ea aceste acte ar proveni dela cloanma Elisabeta inca
din vremea lui Carol Robert, sau chiar dela acesta,
2, Despre Iuga, fratele lui Bogdan, documental dela 1353,1a
care se refera autorul, nu aminteste ca ar fi obtinut parte din
mosia Cuhea prin vreo donatie mai veche. Stefan si loan, fiii lui
Iuga, cari in anul 1353 infra in stapanirea acestei pri, acum.

sunt simpli servientes regii, in timp ce la 1349 Stefan era rebel
alaturi de Bogdan, iar fratele sau voevod al Maramuresului.
Nobilitarea lor ca servientes regii" se face deci pe vremea liii
1) Voevodatul Transelvaniei, p. 52 ai urm.
2) I. thhali, o. c., p. 57.
www.dacoromanica.ro
Mb
Ludovic, nu a lui Carol Robert, un mativ sa credem oh' nu au

cautat sa obtina dela acesta din urma tithrri de drept de proprietate asupra mosiilor lor in forma de act de donatie.
3, Despre Giula din Giulesti, documental din 15 Sept. 1349
precizeaza ca define mosia dela Carol Robert.
4, Fr.* Dragos si Drag din Bedeu au primit deasemenea
mosia la 1326; la 1336 ei &wit servientes regii", deci nobili.
a primit mo5, Cneazul Stanislau din Barsana,
se stie
sia Stramtura tot la 1326.
6. Silvestru voevod si fratele sau Stan deasemenea primisera cneziatul din Sarasau dela Carol Robert.
7. Despre Oneazul Lupu-Stan, documental indicat de d.
Al. F. spune ca.' este tatal lui Venciuc, care acesta si nu tatal
sau, pentru servicii prestate i dovezi de cre.clinta, primeste
acum, la 1360, jumatate din mosia Vara lia novae donationis
titulo", fara sa precizeze ca. 'Jana acum ar fi detinut-o prin vreo
danie regala. Daruirea ei se face salvo jure alieno", deci cu
conditia sa fie respectate drepturile altar eventuali proprietari
mai vechi, sau a vecinilor1).
8. Despre cneazul Stan-Alba documentul din 14 Main 1361
precizeaza doar atata ca inainte de aceasta data a detinut jumatate din cnezatul Cosau, dar de cand si dela cine, nu se stie,
9. Petru. proprietarul Ronei de Sus, primeste la 14 Main
1360 aceasta posesiune" tot ,,novae donationis titulo" i cu
rezerva: salvo jure alieno", deci abia acum &vine proprietarul
mosiei2).
10. Stanislau de Dolha, voevodul din Ung, prirneste dania la

1326 dela Carol Robert.
11. Craciun, voevodul romanilor din Bereg, Ii delimite.azal
mosia Bilca la 15 Nov. 1338,
12. Maxim din Ilosva Ii fixeaza granitele mosiei ereditaxe
Maxemhaza din comitatul Bereg, in 1341.
Din cele douasprezeoe cazuri de danie de mai sus deci mu-
mai sapte Ii trag originea din vremea lui Carol Robert, far
1)
I. Mihali, o. c., p. 41.
2; T. MUM II, 0. C., p. 43.

37,
www.dacoromanica.ro
546
I. MOGA
din acestea numai patru se refera la fruntasi maramureseni, ce`elalte trei fiind din Bereg i Ung. Faptul Ca autorul a invocat
toate cele douispreze cazuri drept dovezi ale pretinsei opere de
organizare a Maramuresului savarsite de Carol Robert intre

enii 1317-1329, constitue, fair& indoiala, fie un abuz inadmisibit fie o lipsa de discernamant critic in selectionarea materiahilni informativ.
Odata precizate aceste fapte, sa revenim la dociumentul din

22 Sept, 1326, prim care Carol Robert acorda cneazului Stanislau dreptun- neobicinuit de mari.
Ele constau in libertatea data lui Stanislau, precum i locuitorilor Stramturei, pe care cneazul o primia ca donatie, de a nu
fi supusi jurisdictiei i judecatii regelui sau a subalternilor
lui si de a fi iertati de toate impozitele regale i de rice saran& sau dare, ce se incaseaza obicinuit dupd legea i datina
nobililor regatului1).
Plecand dela faptul ca actul din 22 Sept. 1326 este unica

diploma provenita dela Carol Robert, al carei text original ni
s'a pstrat, al AL F. crede ca nici diploanele obtinute dela acelas rege de ceilalti fruntasi maramureseni nu puteau cuprinde
drepturi mai mid de cat cele conferitte cneazului Starislau.
Aceasta parere a autorului nu este grin nimic motivata. Chiar
daca textul celorlalte diplome nu ne este cunoscut, felul i conditinnile in cari au fost ele reconfirmate mai tarziu aralta esenVale deosebiri intre daniile facute de Carol Robert, oferind astfel iudicatiuni indirecte asupra continutului lor probabil.
Diploma lui Stanislau, din 22 Sept. 1326, a lost reconfirmata,
la cererea urmasilor lui, in 9 Aprilie 1346 de catre regele Ludospunea regele in actul
vic, dar cu modificarile esentiale, Noi
primim
sa
fie
inserat
numitul
privilegiu al tatade cc,nfiimare
1) Interpretarea data de noi, in sensul ca ,,cneazul s aib dreptul de
strange impozite feudale (lege et more nobilium") ... (cf. Voevodatul
Transilvaniei, p. 53 qi 56) nu 9 mai mentinem, ci ne limitm doar la textul documentului, pe care dl Al. F. (Voevod. Maram. p. 9) il redi in traducere corecta, in sensul ci Stanislau i locuitorii Stramturei au lost iertati de impozitele regale si de sarcinile gi impozitele nobilitare.
a
www.dacoromanica.ro
647
ku nostru, cuvant de cuvant, in aceste scrisori ... Dar pa un

anumit articol oarecare din amintitul privilegiu parintesc i anume pe cel despre scutinte, nerlar formulat, II specificam mai
limpede in asa fel, ca aced Micu si fratii sai, precum i urmasii
lar, trebuie i sunt clatori sa se supuna jurisdictiunei noastre regale, precum si a oelorlalti nobili ai regatului"1). Prin urmare.
Ludovic lipsi pe Micu i pe fratii sai de drepturi esentiale, pe
earl Carol Robert le acordase la 1326 tatalui lor, adica de a nu
fi supus nici Stanislau, nici locuitorii Straxnturei, jurisdictiei si
judecatii regelul, sau a subalternilor lui.
Cu cateva luni mai nainte, la 28 Dec. 1345, acelas Ludovic
confirma pe urmasii voevodului Silvestru in cneziatul din Sarasau, in conditiunile cari se cuprind in scrisarile . , . Domnului
Carol . odinioara ilustru rege al Ungariei, iar acale scrlsori
vrem. sa raspunea Ludovic
-privilegiale ale tatalui nostru
Juana' in vigoarea, taria i statomicia in care persista i acum"2).
Deosebirea intre felul cum au fost confirmate de Ludovic dlaniile
primite de cei doi cnezi, Stanislau i Silvestru, dela Carol Robert, sunt evidentte. In timp ce Ludovic vede necesar s restranga, Prin amendamentul citat, drepturile primite de Stanislau la
1326, acelas Ludovic nu gaseste necesar s modifice nimic
in dania facuta de Carol Robert lui Silvestru. Aceasta constitue davada precisa c actul de danie primit de Silvestru nu cuprindea drepturi identice cu cele acordate la 1326 lui Stanislau.
Trecand acum la cazul lui Drag si Dragos, cari in acelas
an 1326 au primit dela Carol Robert mosia Bedeu, i constaland faptul ca peste tin deceniu, la 1336, cal doi frati sunt arnin-
titi ca servientes regii" deci nobili, aceasta dovedeste ca ei

s'au incadrat Inca de pe vremea liii Carol Robert tini ierarhia
feudala i situatia lor nu era identica cu cea a lui Stanislau din
Barsana. Ca servientes regii ei indeplineau, fara indoiala, toate

obligatiunile nobililor fatal de rege.
Al patrulea caz maramuresan din vremea lui Carol Ro1)I. Mihali, o. c. p. 21-22.
2) 1 Mihali, o. c., p. 20.
www.dacoromanica.ro
648
1. MOGA
bert este oel al lui Dragomir, care primise la 1317 mosia GiuletL Actul de danie nu este cunoscut, Ne-am exprimat parerea ca. el recompensa probabil servicii militare. La 1349 urinasul lui Dragomir, Giula, fiul lid Dragos, obtinu reiniegrarea in
proprietatea mosiei Giulesti, din care fusese alungat de oamenii
Itii- Bogdan, fiindca. refuzase sa participe la actiunea revolutionara a acestuia1), iar la 1355 Dragos, fiul lui Giula, obtinu reconfirmarea privilegiuhti" din 1349. Regele precizeaza cu acest
prilej ca intarirea actului privilegial o aproba, dar cu conditia respectarii drepturilor regale si anume asa ca numitul Drago i tatal i fratii sai mai sus pomeniti, precum i urmasii lor,
sa fie datori a da cuvenitele dari i sa stea la dispozitia regelui
dupa olbicinnitele datini ale Romanilor"1. E vorba deci de impozite si de obligatiuni militare.
Aceste obligatiuni par a mi fi fost cuprinse In documentul
privilegial .din 1349, Faptul este cu atit mai uimitor, cu cat actul e din vremea lul Ludovic, care nu admitea sustrageri dela
asemenea obligaiuni. Totusi in parte poate fi explicat. Anume
documentul privilegial din 21 Sept. 1349 nu este dat de rege, ci
de voevodul maramuresan loan, care primise la 15 Sept, 1349
ordin dela Ludovic sa reaseze pe Giula, fiul lui Drago t i pe
fii sai, in posesiunile Valea Mare si Giulesti ,,cu acel drept on
care se stie ea (numitele mash) le-au apartinut". In raportul
care oonstitue documentul
san catre rege, din 21 Sept. 1349
privilegial" de care se face amintire in confirmarea dela 1355,
voevodul Iuga arata ca reasezarea lui Giula s'a facut in prezenta cnezilor maramureseni si a vecinilor, Fara ca cineva sa se
opuna, Giula fiind intrirt in proprietatea acelor mosii jure perpetuo possidendas, tenendas et habendas", f Ara sa se precizeze nici un fel de obligatiuni.
Considera, oare, voevodul Joan, obligatiunile specificate mai
tarziu de rege ca dela sine intelese? Pare putin probabil. Fap1) I. Mihali, o. c., p. 26-29.
2) I. Mihali, o. c., p. 33-34; cf.
ait
Al. Filipaqcu, Voevolatul Martunu-
reptiui, p. 17.
www.dacoromanica.ro
649
tul ca. la 1355 regele se vede nevoit sa le precizeze, lasa sa se

banuiasca posibilitatea ca ele sa nu fi fast respectate i, in acest
caz, s'ar putea presupune ca ele nu se subintelegeau in actul
privilegial
deci c ele nu existau nici in actul de danie
din 1317. Nu trebue sa excludem insa nici eventualitatea ca

Giula, prin atitudinea lui refractara fatal de miscarea revoluVonara a lui Bogdan, sa fi cautat s obtina la 1349 favoruri
mai marl decat cele avute pana atunci.
In cazul ca obligatiunea militara i cea fiscala fata de rege
nu era cuprins in actul din 1317, atunci conditiunile donatiei
obtinute in acel an de Dragomir dela Carol Robert sunt aproplate de drepturile primite la 1326 de cneazul Stanislau. Nu
stint insa i identice. flack', in adevair, in documentul din 1317

se cuprindea scutirea de impozite regale si de servicii militare,
cert este ca dreptul de a nu fi supus
ceeace nu e sigur
jurisdictiei i judecatii regelui sau a subalternilor lui, drept
cneazului Stanislau, n'a fidupa cum am vazut
aoordat
gurat si in diploma din 1317 data de Caro& Robert lui Dragomir.
Abrogarea acestul drept nu figureaza in amendamentul pe care
il face regele in actul de confirmare din 1355 al diplomei privilegiale din 1349, data urmasilor lui Dragomir, asa cum am vazut c acel drept a fost abrogat de rege prin actul de confirmare
din 1346 al diplomei primite de Stanislau la 1326.
in lumina preciziunilor date de documente
Reprivind
cele patru acte de danii acordate de Carol Robert fruntasilor
maramureseni amintiti, se impune canstatarea c fiecare danie
cuprinde conditiuni deosebite i ca drepturile acondate oneazuzului Stanislau nu pot fi generalizate asupra celorla1ti trei f runtasi maramureseni i cu atat mai putin asupra totalitatii celor
douasprezece cazuri amintite, asa cum atit de arbitrar o face dl
Al. F. Caracterul variat al acestor danii poate proveni, f Ara indoial, din natura variata a serviciilor prestate regelui de acesti
fruntasi, dar el poate constitui si o indicatie in ce priveste

atitudinea acestora fata de politica regala in Maramures, unii
acceptandu-o total si punfindu-se fara rezerve in serviciul /legelui, ca Drag si Dragos din Bedeu, deveniti nobili, altii dovedin-
www.dacoromanica.ro
650
I. MOGA
'du-se a fi acceptat usor condiVile nouei ordine, ca Silvestru, ji
altii par a se fi aratat mull mai greu de castigat pentru politica regala, cum a fost cneazul Stanislau.
In perspectiva acestor constatari, drepurile pe ean l. le-a primit la 1326 cneazul Stanislau stint in adevar exceptionale, fapt
tit-land seama de politica regala urmatal in acest limp in
care
ne-a determinat sa consideram in lucrarea noasMaramures
tra actul dela 22 Sept. 1326, drept cea mai ispititoare tentatie
oferita de rege cnezilor maramumni, pentru a-i castiga Ia

credinta fatal de coroana ungara"1).
Fara sa aminteascal cel putin acest punct de vedere al

nostru, sau sa-i discute temeinicia sau lipsa de temeinicie, d.
sa generalizeze direpcum am vazut
Al. F. se grabeste
turile i libertatile cuprinse in dania din 22 Sept. 1326 asupra
tuturor celor douasprezece familii de fruntasi amintiti, desi

numai despre patru familii maramuresene avem dovezi ca au
primit danii dela Carol Robert, iar aceste danii difera, in ce pri-
veste drepturile primite, nici una din ele ne atingand gradul

neobicinuit de mare al drepturilor i libertatilor acordate Iu
Stanislau.
Scopul acestei abuzive gencralizari din parte-a autorului este
de a da o aparenta de verosimilitate felului cum doreste dsa s.

prezinte rolul fruntasilor maramureseni amintiti in evolutia voevoda
Pana la aparitia luerarii noastre, dl Al. F. vedea procesut

de transformare interna a voevodatului maramuresan sub un
aspect cu totul senin. Astfel, am aratat cum in lstoria Maramuresului oredea in existenta unei administratii mixte feudo-valahe". Nu mult schimba autorul din parerile de atunci nici mai
tarziu in Le Mararnures2) Maramuresul
este
scria dsa
organizat intr'un voevodat, subimpartit in mai multe cneziate.
Cnezii, in fruntea carora statea voevodul Maramuresului, exercitau toate atributiunile administrative, judecatonesti i militare,
1) Voevodatul Transilvaniei, p. 56.
2) Cf. Le Maramuref, p. 11-12.
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL MARAMUREEULUI
bbl
dup.& datinele drepului romnese (Ius Valachicum). Roman li

sunt vasalii regelui tmgar, care are un singur repnezentant in
Maramures, iar darea lor nu este de cat jumatate din a cincizecea parte a oilor lor".
Aceast& organizatie patriarhala a Romani lor dureaza pan&
la transformarea provinciei in comitat, la 1385. Atunci atributiunile cnezilor au fost transferate automat asupra pretorilor comitatului, iar oele ale voevodului revin comitelui, sau vicecomitelui. Intre timp, institutia voevodala rdmane in vigoare ping
la inceputul secolului XV, data disparitiei ultimilor titulari, voevozii Bale si Drag, cari au pastrat inalta demnitate de comiti de
Maramures timp de patruzeci de ani".
Abolirea organizafiei patriarhale romanegli a contribuit
intr'o large: mdsurd la ridicarea familiilor voevodale gi cneziale
la nobilatul donatar ci la prefacerea mogiilor voevodale f i cneziale in domerdi nobilitare. Ridicarea unora la nobilatul donatar
a fost un act, prin care regele investia persoana respectivil cu
(oak, privilegiile nobilimei Coroanei ungare, fi, in acelag timp,
ii fdcea danie un domeniu nobilitar cu drept de proprieiate vegrgdi gi de transmiterea lui asupra urmagilor. Cum regii Ungariei nu aveau 4ci o proprietate in Maramureg, ei au donat nobililor romani propriile lor macii, pe cari le-au mogtenit dela innaintagii lor gi pe cari le stdpaneau in conformitate cu dreptul
romanesc. Astfel, nobilarea Romanflor din Maramureg n'a lost
altceva de cat asimilarea demniteitilor de voevocil Ei de cneaz
cu gradele corespunzdtoare din ierarhia feudald gi investirea proprililor lor mocii cu privilegiile nobilimei".
In mintea autorului deci intreg procesul de mai sus s'a petrecut in mod fires
chiar fericit, de vreme ce Romanii s'au
putut ridica la a situatie atat de in,alt
ca in cel mai impacat
colt al pamantului.
Aceasta, pan& la citirea lucarii noastre. Dupl aceea atmosfera de pace si fericire se risipeste si in lucrarea de care ne
ocrupm autorul schimba tabloul, adaoganclu-i culori de orrgoIicas mandrie contienta, chiar de accente eroice.
Ceeace I-a determinat pe regele Carol scrie d. Al. F.
www.dacoromanica.ro
562
I. MOGA
sa acorde fruntasilor maramureseni aceste privilegii ( cele cua fost insasi staprinse in actul lui Stanislau la 1326. N. A.)
rea politica special& a Romanilor din. Maramures, organizati th
tr.un voevodat, la a carui autonomie tineau tot atat de mult ca
la propria lor viata, Ca se/ poatd respecta deci autonomia voevodatului romdnesc, regele a fost silit(!) ca, data cu ridicarea
fruntasitor la nobilatul donatar, sd-i scuteascd de orice impozite
si sd-i scoald de sub mice jurisdicfie i judecatd regald si a
funclionarilor regefti. Orice jurisdictie exercitata de rege si de
reprezentantii acestuia asupra Romanilor din Maramures, orice
dari impuse pentru a fi incasate prin functionarii regesti si orice
constrangeri pentru imbratisarea religiei catolice, ar fi insexnnat
o grava stirbire a autonomiei voevodale si a libertatilor de care
se bucurau acesti Romani. De aceea, ca sd poatd ajunge cu ei
la o infelegere papicd, regele a fost silit (!) sd le acorde privilegii i scutinfe atat de marl si de neobicinuite, in cat fapful
acesta constitue un exemplu unic in istoria feudalismului maglziar
."
,,De acelas gand, de a nu leza cu nimic autonomia voevodatului romoinesc, regele a fost calauzit si la 29 Aprilie 1329, cand
a reglementat situatia juridica a oaspetilor regali, care in fa'stimp s'au extins si la Campulung" (p. 10).
cum ne asigura autorul
Toate acestea s'au intamplat
intre anii 1317-1329, cand regele procedeaza la reglementarea
situatiei juridice si administrative a Maramuresului, ca provincie autonoma condusa de voevodul ei".
Comparand textele de mai sus ale acelvias autor vedem
o esentiala deosebire. Auacum dupa citirea lucrarii noastre
tom! nu mai vorbeste nici de formula miraculoasa a administratiei mixte feudo-valahe", nici de asimilarile in grad", ci de
datorita aparatorilor ei, fruno autonomie voevodala, care
exercitI
tasii maramureseni, gata sa-si dea vie* pentru ea,
o presiune asupra regelui, constra.ngandu-1 sal acorde numitilor
frtmtasi privilegii i scutinte cari constitue un exemplu unic in
istoria feudalismului maghiar".
www.dacoromanica.ro
663
Dar nici acest fel de a prezenta prooesul istoric al voevodatului maramuresan nu corespunde realitatilor de atunci.
Pentru justificarea tezei de mai sus, autorul trebuia sa lamureasca urmatoarele nedumeriri:
a) Daca regele Carol Robert a fost, in acesti ani, atat de
grijuliu, ca nu cumva sa tirbeasca autonomia voevodatului, de
ce acelas rege, tocmai in acest tinap, numeste comiti In Maramures cari, de sigur, n'au fast trimisi aici s apere ei autonomia
voevodal?
b) Cine ameninta aceasta autonomie, dacal comitii nu, iar
regele s'a straduit sa o poata respecta", ba chiar de a nu o

leza cu nimic"?
c) Daca' aceasta a fost atitudinea regelui fata de voevodat,

si claca aparatorli autonomiei voevodale erau fruntasii maramu-
resenii amintiti, ce rost a mai avut ea regele sa acorde aoestor fruntasi drepturile i libertatile unice in istoria feudalismului maghiar"?
dj Intru cat numijii fruntasi erau mai in masura sal apere

autonomia voevodatului in noua lor calitate de nobili donatari
ai regatului" si nu in vechea lor oalitate de cnezi si voevozi, organic legati de fiinta acestei autonomii?
e) Ce avantagii a obtinut regele, pentru el si pentru ooroa-
na ungara, prin nobilitarea acestor fruntasi si acordarea drepturilor amintite, daca toate nu schimbau nimic din situatia juridica anterioara a autonomiei voevodatului maramuresa.n?
Toate aoeste nedumeriri arata lipsa de logical a tezei autoruJui amintit Iar lipsa de temeiu istoric al acestei ticluiri artificiale o dovedese faptele verificate, anume stanuinta regelui de
a nuxni comiti in Maramure i politica de ademeniire a frtmta-
silor maramuseni la acceptarea autoriVatii regale si a ordinei

feudiale.
Daca a existat, deci, pentru rege, un factor de oonstrangere,

care sa-1 determine a acorda fruntasilor maramureseni amintiti
drepturi si libertati si st-i faca nobili donatari", acesta n'au

dupal cum am araltat
fost muniti fruntasi maramureseacari
in studiul nostru
au contribuit la desfiintarea autonomiei voe-
www.dacoromanica.ro
bb4
I. MOGA
voclale, nu la apararea ei, ci rezistenta opusa de voevodat,
prin ali reprezentanti ai
sa.i,
fata.
de politica regall din
Maramures; De aceea, aparatorii autonomiei voevodatului romanesc nu trebue cautati in randurile fruntasilor deveniti nobill donatari", ci in randurile multimei cnezilor i voevozilor
earl au rezistat ispitelor regale, pentru a apara voevoclatul impoca repretriva amestecuhri comitilor si a functionarior regali
in autonozentanti ai ordinei juridice i ai fiscalitatii feudale
nornia romaneascl.
Staruinta cu care autorul inrearca. s prezinte pe numitij
fruntasi nobilati drept vajnici aparatori ai autonomiei voevodale, cand in realitate prin ei s'a spart solidaritatea celor cari
aparau cu adevarat aceasta autonomie, determinand astfel evecul miscarii lui Bogdan in Maramures, nu poate fi justificata de
ratiuni objective, ci numai de preocupAri subjective.
Ne-am intrebat, citind studiul d-lui Al. F., ce anume ii
poate determina sal interpreteze, potrivnic oricarei logici istorice
si a indicatiimilor documentare, procesul de evolutie al voevodatului maramuresan i atitudinea lui Carol Robert fata de acest
voevodat? Raspunsul nu-1 putem afla de cat in informatia data
de autor, ca printre fruntasii maramureseni, earl au beneficiat
in anul 1326 de ridicarea lor Ia nobilatul donatar", se afla si
,,Stanislau de Dolba, fostul voevod al Rominilor din. comitatul
Ung" (p. 9). Ori, d. Al. F. ne asigura pe foaia de titlu a lucrarii
Istoria Maramuresului c d-sa este de Dolba i Petrova"...
Iv.
0 interpretare cu totul curioasa gasim in lucrarea autorului
si in ce priveste miscarea lui Bogdan.
Despre actinnea voevodului revolutionar s'a ocupat si cl.
Al. F. in Istoria Maramurefului (p, 47-55) cat si in Le Mara-
mures (p. 14-15),.dar o expunere mai sistematica a acestel

miscari o face abia in lucrarea de care ne ocupam (p. 16-25).
De data aceasta insa d. Al. F. ia atitudine crilic, pe care pan
acum n'a manifestat-o in problemele legate de revolta lui Bog-
www.dacoromanica.ro
VOEVODATIJL MARAMUREWLUI
555
dan'), incercand, ca prin expunerea pe care o d, pe langa punerea in valoare nand, nebAnuitA pana act= de d-sa, a materialului documentar, sA rectifice 8i unele pareri ale noastre, fireste, fara sA aminteasca nici de data aceasta de autorul bor.
inceput domnia voevoNu se poate preciza data cand
dul Bogdan
scrie, insnsindu-si constatarea noastra, autorul
dar in acest timp el era un om intre doua varste, asa cA
el putuse do/1mi pana la 1343 chiar i timp de daub: decenii. Nu
cunoaftem nici motivul disgrafiei lui Bogdan, care trebue sd fi
lost consecinfa unei fapte de du.fmtinie impotriva ttindrului rege
Ludovic (1342-1382). Faptul, c regele n'a luat nicio laS1.111 de
pedepsire pentru comploturile i tradarile sale repetate timp de
un sfert de veac, ni-i prezinta pe voevodul Bogdan ca o personalitate atat de importanta, in cat regele este gata sa-1 ierte orice gresala, orice trAdare, nu/nai sa-1 stie sub ascultarea lui"
(P. 17)2).
1) Caracteristice pentru lipsa oricitrui aim; critic cu care ti-a redactat
autorul Istoria Maramuresului aunt numeroasele erori ca acestea: Bogdan ar
fi fiul i urmasul lui Stefan Vode care Stefan slim cii era comitele ungur
din familia P6k; Bogdan din cauza tinutei sale dirze n'a fost investit .de
cat cu atributiuni de voevod", and autorul se putea convinge cii piing la
Balitrr si Drag, dupii )368, nici un voevod n'a fost investit i cu demnitatea
de comite; Andrei Laczkfy ar fi fost comae al Maramuresului incii din 1313,
desi documentele ni-I aratii in aceastii calitate numai la 1349; atacul lui
Bogdan impotriva lui Ioan de Klcse ar fi fost un act de riizbunare, iar la
acest atac din iarna anului 1342-1343 ar fi participat i Stefan, fiul lui Iuga,
deti documentele II aratii pe Stefan ca partizan al lui Bogdan abia la 1319
etc.
2) Constatarile de mai sus aunt ale noastre, nu ale d-lui Al. F. In 1912
fatto che per due decenni e mezzo il re non ha osato toccare
le terre del voevoda ribelle e neppure di citarlo in giudizio per insubordinazione, conforrnemente al diritto feudale, mostra da una parte la personalitit eccezziionale di Bogdan e dall'altra la totale adesione popolare maramuresciana
alle spalle di questo ribelle, ,che il re non ha potuto convincere a rinunciare
alla sua azione politica (cf. I. Moga, I Rumeni di Transilvania nel Medio
Evo. Bucarest, 1943, p. 68. Extras din Revue Historique de Sud-Est Europeen, 1942, XIX). Tar in 1944 la fel: Deci, dupii un sfert de veac de acti
vitate revolutionarii a lui Bogdan impotriva autoritillii coranei ungare timp
in care savartise si actul riispicat al tradarii, desclecatul, regele, fr IA in.
scriarn:
..il
www.dacoromanica.ro
656
I. MOCIA
In pagina uranatoare a aceleiasi lucrari, dl Al. F., in contrazicere vadita cu afirmatiile de mai sus, scrie: Inkdelitatea lui,
Bogdan n'a pufut sei provinei dintr'un act de rebeliune indrepfat
explicA autorul
direct impotriva noului rege. Un atare act
ar fi avut consecinte grave asupra liii, incat el n'ar fi putut sa."
scape Fara pierderea privilegiilor nobilitare i confiscarea mosiilor sale in favoarea coroanei. Asa ceva dupa cum s'a aratat mai
sus nu s'a intamplat. De aceea, singura ipotezei acceptabilei pentru a ekplica conflicful dintre regele Ludovic i voevodul Bogdan este aceea cei Bogdan, cunoscand tendinfele politice ale nouei
camarile, a refuzat set colaboreze cu ea. prefereind sei abdice de
bund voie din demnitatea de voevod. Numai printeun astfel de
gest diplomatic putea Bogdan sa inlature consecinfele grave ale
reizbuneirii regefti. Presupusa destituire a lui Bogdan din voevodat nu se poate accepta. 0 atare masura nu se impaca cu situatia
pe care o are exvoevodul Bogdan, care continua sa se bucure

de toate privilegiile si scutintele primite dela regele Carol Robert, sa locuiasca nestingherit pe teritoriul fostului sau voevodat, sa reziste cu toata energia tendintei regale de a desfiinta
treptat autonomia voevodala i sa comploteze neintrerupt impotriva regelui si a reprezentantilor sai" (p. 18).
Ipoteza de mai sus este in adevar originala i apa4ine in
intregime d-lui Al. F. Poate fi ea, oare, si verosimild? Sa vedein.
Dupa cum sustine autorul, Bogdan ar fi demisionat dAn

voevodat, din cauza tendintelor politice ale nouei camarile din
jurul regelui, camarila cu care a refuzat s colaboreze. Care este
driisneascii nici dupi acest act si sanctioneze pe voevodul rebel, abia 8C11111,
and armata ungaril suferise definitiva infriingere in Moldova si eind aceasti
;aril fu scoasii de sub autoritatea coroanei ungare, se decide sii sechestreze
mosia din Maramures a lui Bogdan, pentru a o da lui Ba
si fratilor sii.
Aceastii atitudine a regelui ne d miisura proportiilor exceptionale a personalitii lui Bogdan, ciruia unul din cei mai de seami monarhi ai Ungariei,
Ludovic cel Mare, fusese in stare si-i ierte cele mai riispicate acte de tradare,
numai 8'64 poatii avea printre credinciosii aid". (Cf. Voevodatul Transilvaniei p. 73-74). Fireste, d. Al. F. nu citeazii nici uno din aceste lucriiri ale
noastre la locul cuvenit, desi pe amiindouii le-a consultat struitor.
www.dacoromanica.ro
567
Ws& aceasta carnarila i cari sunt tendintele ei? Raspunsu.1 poate
fi dedus . din fraza urmatoare: ,,Ceeace a putut determina pe

voevadul Bogdan la aide de necredinta, n'a putut sa fie altoeva,
de cat tendinta vadita a noului rege, influentat de sigur de sfetnicii sai, de a pune stapanire totala pe Maramures" (p. 17). Autorul si dovedeste, cu fapte concrete cunoscute, aceasta tendinta a regelui, dar ramane dator cu probele necesare c regele
ar fi activat influentat de sigur de sfetnicii sai", aceasta ra'rnanand doer o parere personala a d-lui Al. F. Dela simpla emutare a acestei pareri apoi, autorul, in pagina urmatoare, vorbeste
despre sfetnici" ca despre o bine cunoscuta carnanila, care ea
si mr regele a fost factorul determinant al tendintei de a pune
stapanire totala pe Maramures". Se pleaca deci dela o presupunere, pe care autorul, pe propria-i raspundere, o transforma in
fapt cert, pentru a-i servi drept premisa la o viitoare concluzie.
Cu aceasta metoda, d-sa aseaza actiunea revoltitionara a lui
Bogdan ca indreptandlu-se nu impotriva regelui, ci a camarilei",
pentru a putea astfel prezenta un tablou neverosimil despre raporturile revolutionarului Bogdan cu regele.
In adevar, daca ax fi sa acceptam. ipoteza d-lui Al. F.,

Bogdan ar aparea in postura unui rebel cu tocineala, un fel de
erou impostor, cu psihologie de iesuit, care face revolutie demisionand din voevodat, locuieste nestingherit in Maramures, dar
se opune tendintelor regale", comploteaza chiar, dar eu permanenta grije sa inlature consecincele grave ale razbunarli regale", adica sa nu-si piarda moiile i drepturile nobilitare.
Izvoarele istorice desmint insa o asemenea ipoteza. La 1343,
cand Bogdan este amintit intaia ora documentar, el este pentru
rege fost voevod" i necredincios al regelui" (noster infidefis; la 1349 este amintit dle rege ca cunoscut necredincios al
nostru si al regatului nostru" (nostro et regal nostri nortorius
infidelis), deci dusman al regatului; peste un deceniu apoi Bog-.
dan a descalecat in Moldova ca dnsman al autoritatii regale,
deci ea rival al regelui (I), nu al -mei camarile.
Aceste fapte le eunoaste i autorul, dar se pare ca d-sa este
aril de adane convins ca forta propulsiva a proceswhil de evolu-
www.dacoromanica.ro
[58
I. MOGA
tie a voevodatului rnaramuresan 11 constituia dreptul de pro

prietate asupra unor mosii i titlurile in. temeiul carora ele sunt
stapanite, in cat nu poate vedea pe Bogdan, de cat activand si
el numai in aceasta sfera minora a preocuparilor.
Ori, daca aceasta l'ar fi interesat pe Bogdan, n'ar fi fost
nevoie SA se mai rasvrateasca. Regele i-ar fi dat i alte mosii
si 1-ar f lasat voevod pe vieata.
Potrivnic tezei autorului insa, din tot ce putem desprinde
din activitatea acestui nevohitionar, reiese ea Bogdan a fost
preocupat de tin singur gand, anume salvarea voevodatului maramuresan i afirmarea autonomiei lui pana la deplina suveranitate, pe care claca nca putut-o realiza, din pricina partidei Dragosestilor, in Maramures, a desavarsit-o in Moldova. Toate izvoare1e istorice 11 arata pe Bogdan ca pe un revolutionar autentic, o personalitate dominanta, fara targueli i compromisuri, cu
actiuni hot arite, prin cari a dat cea mai grea lovitura suferit de
regele Ludovic in cursul domniei: pierderea Moldovei.
In lumina acestor realitati, incercarea autonului de a-si
acredita ipoteza-i amintita, ramane doar ca dovada a unei miopii
istorice, care nu se poate desprinde din maruntele socoteli al

unei atitudini subjective. In ce ne priveste, incercam un sentiment de tristete la gandul c aceasta diformare a imaginei lui
Bogdan s'ar putea datori i dorintei, in repetate randuri manifestata de autor, de a ne rectifical, afirmand pe cat de catego1) Dorinta autorului, de a ne rectifica cu once prat, ia, une-ori, aspecto
amusante. Astfel, in legiiturii cu revolta palatinului lacob Kopasz (1317) pc
care am amiutit-o in Incrarea noastril, crezind a putea desprinde o legituri
intre ea si dania primiti de Dragomir la 1317, d. Al. F., firii sfi aminteasci
de ipoteza noastrii, o combate totusi scriind: Presupunerea, di la luptelo
acestea ar fi participat i unii din cnezii Maramuresului, ca aIiai ai regelui
Carol, nu este confirmati de nici un izvor documentar. De alai parte
se
vede nevoit autorul si adaoge
dupi cum ne informeazi un document papal din anul 1319, magnalii rebeli din Ungaria au fost ajutati in lupta lor
si de sehismatici din Transilvania si din pfirtile invecinate cu ea, adicii de
Romfini, impotriva cfirora regale era invitat sii porneasefi riizboiu" (p. 6).
Desi aceastfi ultimfi informatie aflatii de autor intr'o recentS lucrare a d-lui
Dr. $t. Pascu, vine in sprijinul ipotezei noastre
Dragomir a putut lupta
www.dacoromanica.ro
VOEVOD ATUL MARAMUREWLUI
E69
ric, pe atit de neintemeiat, c Presupusa destituire a lui Bogdan din voevodat nu se poate accepta". Nu o poate accepta d-sa,
dar ea rmne totusi singura concluzie logica ce se poate trage
din faptele istorice cunoscute.
Tot in legatura cu miscarea voevodului rebel, autorul scrie:
,,Actiunea lui Bogdan a auut ca scop apdrarea i menfinerea nestirbitd a celei mai largi autonomii pentru voevodatul rorndnesc din Tara Maramuresului. Infiintarea statului moldovean
dependent de coroana ungard, 1-a silit pe Bogdan s'a-si revizu-
iasca" planul initial al actitmii sale revolutionare ... el a fost

silit sa." renunte la planul salu initial, hotaxandu-se sa-1 realizeze
dincolo de frontierele Maranmresului, in Moldova" (p. 22).
Acum, daca planul initial" a lui Bogdan a fost apararea si

mentinerea nestirbit" a autonomiei voevodatului maramurene vedem
cum pare ea' reiese din textul demai sus
san
obligati a sublinia faptul ca autorul, in cuprinsul lucr6rii sale, nu
aduce nici o dovada" proprie din care sa rezulte aceast intentie
a lui Bogdan si c fraza de mai sus cuprinde rezultatul ceroet-
autorul ne combate
in acest timp, alturi de rege si nu de magnati
Mai caracteristic e urmatorul caz:
Presupunerea, ca dupfi Bogdan ar fi urmat ca voevod fratele sfiu luga,
scrie autorul. De altfel Iuga nu figureanu se poate dovedi documentar"
zi ca fiind in vieatii, in nici un document. La 1349 figureazfi ca voevod al
Maramuresului Joan, fiul lui Iuga, i nimic nu ne impiedica sit credem cI el
si-a inceput domnia indata dupfi abdicarea lui Bogdan" (p. 19).
Se intelege dela sine & cel vizat cu presupunerea", care nu poate fi
dovedita documentar, suntem noi, iar eel ce are dreptul de a nu fi impiedicat s creadfi, tot fara nici o dovadit documentar, este d. Al. F. Numai cii
autorul ne combate cu argumente atfit de hotiirfitoare nu numai pe noi, ci si
pe sine insusi, care tot fara nici o dovadi documentari scria in Istoria Maramurefului ca despre un fapt sigur: Bogdan in consecinta a fost inlocuit
in functiunea de voevod cu fratele sfiu Iuga, care insii n'a functionat de cat
putina vreme, de oarece in 1349 aceast demnitate o detinea fiul su Ioan"
(0. c., p. 47-48). Noi n'am avut aceasta certitudine a d-lui Al. F. si ne-am
permis ail o formulam doar ca ipoteza, aratand si motivele cari ne-au determinat sii emitem aceastil presupunere".
Nu mai staruim asupra altor rectificfiri, de aceeasi valoare, ci continuim a semnala numai elementele esentiale din lucrarea d-lui Al. F.
www.dacoromanica.ro
660
I. MOGA
rilor noastre, nu ale d-lui Al. F. In Istoria Maramuresului autorul nu vede in infiintarea statului Moldovei un factor nou, care
sl-1 determine pe Bogdan s renunte la ,,planul initial", pentru
a-1 realiza pe teritoriul Moldovei, ci doer faptul ca acest stat
oferea lui Bogdan posibilitatea unei evadri de sub autoritatea
regall" (p. 51-52).

Din lwcrarea noastrl in schimb, d, Al. F. a aflat el: ,,Bogdan dei misceirii un obiectiv nou: steipernirea Moldoveil, Iiindcd
acest bastion reisdritea al coroanei ungare, data limp cat era condus de oamenii credinciosi regelui, zddeirnicea orice putinfd de
afirmare a autonorniei romdrresti din Maramures" (p. 68), precum si concluzia in legatura cu voevodatul Maramuresului, voe-
vodatul a tins spre afirmare deplinei a independefei fafer de

coroana ungarei, pe care dacd n'a putut-o realiza in Maramures,
a deseiveirsit-o in Moldova, prin descdlecatul lui Bogdan", (p.
76). Odat aflate aceste chei de bolt pentru intelegerea evolutiei voevodatului maramuresan, d, Al. F. le utilizeazd, farl s'a
ne citeze, ca pe rezultate ale propriilor sale cercetlri, cunt se

vede lamurit din textul citat mai sus.
.
Diva descalecat, regele atael pe Bogdan. D1 Al. F. prezinta
aceasta actiune in urmatorul fel: Alarmat de noua trldare a

lui Bogdan, regele se grabi sl villa' in ajutorul credinciasilor
sal si sal readuc la supunere pe Bogdan. In hipta ce s'a dat in
probabil intre Borsa si Carlibaba
Muntii Maramuresului
regele a intampinat o rezistenta atat de inversunat din partea
lui Bogdan, in cat, ca sal evite un dezastru total si rusinos, a recurs la bunele servicii diplcmatice ale lui Dragos, fiul lui Giula.
Acesta pare sei fi izbufit a-1 determina pe voevodul Bogdan, sd
recunoascd suveranitatea coroanei ungare si sei dea asigurdri
privitoare la respectarea mosiilor aparfindtoare !Nor lal Sas
Vodd. Ca -urmare, regele a considered Moldova ca restauratal",
iar in primavara anului urmaltor (1360) a procedat la rasplatirea meritelor fruntasilor maramureseni, castigate in campania
impotriva lui Bogdan" (p. 23).
Acest text nu real fapte istorice, ci pure inventiuni. In adevar, autorul nu poate aduce, sau cel putin panA acum nu a a.dus,
www.dacoromanica.ro
651
nici o dovada despre existenta luptei povestite i cu atal mai

putin despre locul, desfasurarea i rezu1tatul ei.
Dar uncle imaginatia autoruhti depaseste limitele ingaduite
de datele istorice verificate, este ipoteza d-sale ca Bogdan, dupa
descalecat, a putut fi determinat sa recunoasca suveranitatea
coroand ungare si sa dea asigurari privitoare la inoiile fiilor
lui Sas.
In perspectiva ipotezei de mai sus, Bogdan, cand se afla in

culmea actiunii sale revolutionare, apare ea tin impostor, pentru
care descalecatul s'ar fi redus Ia o banal& scoatere din drepturile
pe cari de altfel cariera lor ulterioara.
domniei a fiilor lui Sas
pentru a se aseza el in.

nu-i arata ca pe niste netrebnici,
scaunul Moldovei, fara a schimba nlimic din situatia, politic&
juridica a acestei 1ii. Mai mult, acest act, a putut fi pentru.
Bogdan i un obiect de targuiala cii adversarii sai, in jurul unor
mosii, despre existenta carora autorul flu aduce nici o dovada...
Din fericire insa logica sanatoasa, care tine seama de
realitatiIe istorice verificate, respinge asemenea diformari ale

person,alittii i actiunei lui Bogdan..
Daca acest erou neinfrant al libertatii, s'ar fi impacat cii

suveranitatea coroanei ungare, nu era necesar sa mai piece din.
Maramures. Cu acest pret regele 1-ar fi lasat voevod pe viat si
i-ar fi sporit moii1e i demnitatile, cum a facut-o cu Balita si
Drag. Dar mai cu seama dupa descalecat, daca Bogdan, ar fi recunoscut suveranitatea coroanei ungare asupra Moldovei, regele
Ludovic ar fi fog mai mult de cat multumit cu ea si n'ar mai fi
facut campaniile din anii urmatori impotriva lui.
0 asemenea recunoastere nu o putea face insa noul Doann
al Moldovei, filinkka ea ar fi insemnat ,compromiterea intregului
sau ttrecut revolutionar si a prestigiului sau de luptator pentru.
independenta, unicul factor care ii indreptatea sa se mentina mn
scaunul Moldovei. Fara aces{ prestigiu nu vedem de ce Moldovenii ar fi putut prefera pe Bogdan fata, de Sas, sau de urmasii
lui, daca i urntl i cei1aii reprezentau tat o domnie ungureasca
in Molidlova. Sprijinul total pe care 1-au dab Moldovenii lui Bogdan, sprijin Para' de care acesta n'ar fi putut infrange ostile re86
www.dacoromanica.ro
662
I. MOGA
gale cari au incercat in repetite randuri sa recucereascal Moldova pe seama coroanei ungare, constitue dovada cd Bogdan a
descalecat in aceaSta Ord i s'a mentinut in scaunul ei de damnie ca fauritor i apairgtor al independentei ei.
Dar dovada hotaratoare, ne-o da insusi regele, care, povestind descalecatul, in documentul din 2 Febr. 1365 arata lamurit ca Bogdan si partizanii lui, dupl ce au trecut in Moldova
,,s'au invrifijmeigit a o define i peistra pentru ei, spre ofensa
Majest(ii noastre"(!), deci impotriva drepturilor de suveranitate ale coroanei ungare.
In fata acestei probe, pe care d. Al. F. o ctmostea bine,
cum s'ar putea explica ipoteza de mai sus a autorului, daca nu
prin vadita tendintta, acum pentru a doua oral repetata, de a
inicsora pe Bogdan, probabil pentru a-1 reduce, astfel, la climen-
siunile istorice ale adversarior lui, recrutati din ranclurile cunoscutilor nobili donatar".
Dar insusi d. Al. F. vine s ne confirme aceast banuiald,
grin inclinarea cumpenei valorilor istorice in favoarea celor din
uring. Anume, dupai ce autorul arata ca Fii lui Sas Voda au
lost. rasplatiti pentru credinta lor cu o risipitoare generozitate.
unic'd prin proportiile ei" i c Voevodatul maramuresului n'a
fost desfiintat, probabil la dorinta expres a lui Banta, care
tinea mult la titlul de voevod, cat i pentru linistirea Romanilor
din Maramures, pentru ea perversitatea lui Bogdan sal nu treaca
clrept exemplu si la allii, ispititi de asemenea fapte"1), autorul
1) In textul de mai sus ne vedem reproduse fie cuviint de euviint, fie
parafraza IA, propria noastrii expunere din Voevodatul Transilvaniei. Iat
textele noastre: Aceastii risipitoare generositate regald, unicd prin proportitle ei neobicinuite, constituia nu numai demna rAsplatil a unei domnii pierdute"... (p. 75). In documentul din 2 Febr. 1365 Balitii este amintit ca
Balk, filius Zaas, voyvoda noster Maramorosiensis". Deci in schimbul domniei pierdute din Moldova, Balitii primette voevodatul Maramuresului. Mentinerea acestei institufii era necesari din aceleasi motive, pe can le invoca
regele drept justificare a sechestriirii averilor lui Bogdan in Maramures: ut
ne perversitas (Bogdani) aliis similia praesuinentibus transeat in exemplum"
(p. 74).
www.dacoromanica.ro
563
insira toate daniile primite de BaJI%5. si Drag dela rege, prectun

cariera stralucita factita de acestia in ierarhia regatului ungar,
pentru a constata apoi ea: Ascenziunea fillor lui Sas Voda nu
-se Idatoreaza numai bunavointei regesti, ci ea se datoreaza in
primul rand vitejiei tetra' pereche, de care au dat dovadd acefti
.principi romeini (sic!) in toate razboaiele pe care le-au purtat

regii Ungariei in ultimele patru decenii din veacul XIV" (p. 26).
Suntem, mi toate cele de mai sus, de acord cu d. Al. F., doar
.cu o mica observatie. Anume in toatet lucrarea autorului de care
.ne ocupeim, nu geisim pentru ctitorul de tarei romeineascet ladependentei, Bogdan, un calificativ, care set se poatei apropia de
iermenii elogiofi de mai sus, pe cari autorul Ii acordii cu atett de
plinei generozitate principilor" d-sale, pentru artivitatea lor in

serviciul coroanei ungare.
Avem de a face cu o rasturnare de valori.
In adevar, daca in lucrarea d-lui Al. F. mi gasim argumenle proprii pentru juslificarea actiunii lui Bogdan, de cat cele
doua ilpoteze amintite, in schimb pentru adversarii lui Bogdan,
u pentru cei cari 1-au parasit, autorul afla drept jusitificare
cel mai fierbinte patriotism local,
Astfel, autorul, cautand sa justifice atitudinea lui Stefan,

care 1-a parasit pe Bogdan, scrie: Stefan a privit actiunea revolutionara a unchiului sau numai prin prisma intereselor strict
locale, a intereselor Maramuresului. El, ca i enorma majoritale a fruntasilor romani maramureseni, era prea legat de glia
strahuna, de locurile pline de amintiri fermecatoare si de morrnintele scumpe ale stramosilor, ca sa se poata impaca cu gandul
unei emigratii in Moldova. Numai patriotismul local 1-a putut delermina pe Stefan sa-si intrerupg activitatea revolutionara si
sa treaca de partea partidei regale. Acest patriotism local 1-a
determinal i pe Drag, fratele voevodului Dragos, sa revinal la
Bedeu, precum i pe Gialesteni i pe oei1ali fruntasi de pe vane
Maramuresului, sa nu paraseasca mostenirea lasata de parintii
lor. Fit i nepotii acestora vor da mereu clovezile de alipire si
de dragoste netarmurit fata idie glia strabuna, preferind sa

moara de cat sa o cedeze streinilor. Patriotismul local al gene-
www.dacoromanica.ro
564
I. MOGA
ratiei lui Dragos si Bogdan a avut la baza o traditie foarte veche".. , . (p. 22).
Da, din punctul de vedere at patriotismului local" asa cum
II intelege d. Al. F., d-sa poate s alba dreptate. Dar intr'oducelea, prin procedeul de mai sus, a lui Bogdan, in patriotismul de
genul aratat, este o impietate istorica si o mistificare.
Patriotismul local, asa cum il pledeaza cu atata caildura d.
Al. F., a fast, fara indoiala unul din factorii determinanti in
procesul intern al voevodatului maramuresan, dar el a. dus, grin
nobilii" can l'au reprezentat, la desfiintarea voevodatului si
deci nu reprezenta caracterul i tendintele acestei institutii.
Acesti nobili" au foist instrumentul constientt sau inconstient al
institutiei adverse, comitatul, ca organ al ordinei feudale. Din
acest motiv, cand d. Al. F. pledeaza atat de calduros pentru
acest fel de patriotism local" i 11 aseaza.' in toate lucrarile
&sale despre Maramures drept coloana vertebrala' a expuneril
sale, pe langl faptul c d o inerpretare subiectiva.' si interesata'
a fenomenelor istorice, comite si o neinglduita fasturnare de
valori.
Afirmam acest lucru judecand nu numai dupa criteriul ce

11 ofera orizontul limitat al istoriei nationale, idar i dupa riteriul mai obiiectiv, pe care il of era istoria generall.
Valoarea actiunilor salvaxite de fnmtasii nobili donatari ai
Maramuresului, orkat de stralucite cariere i bogatii le-ar fi

adus si oricat de numeroase documente ar vorbi de ele, ramane
redusa la proportiile unei madeste contributii la inchegarea edificiului feudal si politic al regatului ungar, prin eliminarea din
coltul maramuresan al unui punct de rezistent. Ele sunt, deci,
in raport cu procesul intern al regatului ungar, actiuni minore.
In schimb actiunea revolutionara a lui Bogdan si a partizanilor liii se plaseaza in categoria actiunilor majore, prin faptul
cl, dupa ce a mentind rezilstenta in Maramures panal la limita
posibilitatilor, prin descalecat au transpus-o in Moldova, uncle
au intemeiat o tara indeperdenta, acest act avancl unnari istorice hotartoare pentru toate veacurile urmatoare, prin oprirea
pe crestele Carpatilor a imperialismului ungar, ce tindea spre
www.dacoromanica.ro
VOEVODATUL. MARAMURE51JLUI
566
Nistru i Marea Neagra. Actiunea lui Bogdan apartine faptelor

istorke majore cu valoare de istorie generala,
Iata de ce unui cercetalor, constient de rasptmiderea ce o
are in ierarhizarea i valorificarea faptelor istorice, nu-i este

ingaiduit riscul unor ipoteze cari, potrivnic indicatiunilor documentare, tind la diformarea actiunilor majore ce se desprind
din actiunea lui Bogdan, pentru ea in acelas timp
fie determi-
nat de preocupari subieetive, fie de numarul impresionant al

sa prezinte actiuni
documenteloi de provenient unilaterala
negative de valoare minora, drept factori determinati i reprezentativi ai voevodatului maramuresanl.
Rasturnarea de valori amintit este cu atat mai condamnabila in lucrarea de care ne ocupam, cu cat autorul are pretentia de a solutiona originea, structura i mai cu seama tendintele voevodatului maramuresan.
Tendintele acestui voevodat insa n'au fost sinuciderea, pe

care atat de senin o contempla autorul formulei administratiei
feudo-valahe" din Istoria Maramurefului i a fericitelor asidupa cum am aramilari in grad" din Le Maramuref, ci
autonomia dusa pana la suveranitate.
tat in studiul nostru
i dl
citind lucrarea noastra
De acest fapt s'a convins
a putut descocitindu-ne lucrarea
Al. F. si este fericit c
peri asemenea tendinte si la Banta si Drag, unnasii lui Sas.
Identitatea de pareri intre noi i dl Al. F. este atat de mare
in ultimele capitole ale lucrarii de care ne ocuparno, in cat autorul, uitand de sine si mai eu seama de elementarele obligatiuni Ce
le impune onestitatea tiintific, ne reproduce nu numai parerile,
ci i texte inItiregi din expunerea noastra, fara sa indice origi-
nea lor.
Astfel, in legatura Cu calatoria lui Drag si Balita la Constantinopol i infiintarea stavropighiei din Peri la 1391, dl AL
F. aerie: Pentru pierderea voevodatului autEonom, voevozii Ba1) Cu alte cuvinte, ceeace trebue si ttie autorul este faptul c valoarea unei actiuni nu sti in numiirul documentelor istorice, rani vorbesc de ea,
ci in consecintele ei positive sau negative in evolutia istoricii.
www.dacoromanica.ro
566
I. MOGA
lifd si Drag au incercat sei se recompenseze prin infiinfarea und

suveranita(i religioase asupra Romemilor din Transilavnia de
Nord. Ca fii de domnitori fi compefitori legitimi la tronul Mobdovei, ei nu puteau s renunte la exercitareea unei suveranitql,
iar in cadrul statului maghiar, aceasta era singura suveranitate
ce se putea exercita' (p. 27). Apoi: Totoclata* Banta' si Drag,
care nu se prezentasera' la Patriarhie cu titlurile lor de contifi,.
ci cu acelea de voevozi i d'e Hi de domrutor, au lost investiti de
Patriarh cu dreptul de a alege ei, impreunA cu calugarii minastirei, pe urmasii egumentului Paliomie" (p. 28).
In lstoria Mararnuresuiu: d. Al. F. se ocup si de actul dirt
1391, pe care il apreciazg ca pe un decret ide caneAugust
13
nizare al Exarhatului din Peri", fdrii sa." vact in el vre-o tendintl spre suveranitate. In Le Maramures autorul stie mai mull:
Prin ridicarea exarhatului manastirei din. Peri, fondatorii ei

feudali au urm'arit asigurarea unei inclepenclente religioase pentru toti Romanii din Nord-Estul Ungariei". Acest aspect al documentului dela 1391 autorul l'a descoperit in comentariile acestui act afltoare in Docunienta Mstoriam Valachorum in Hunga-
ria illustrantia unde se spune: In acest caz e varba de altceva

de .cat de un simplu drept de patronat al senioruhti. Se pare ca.'
Bahia si Drag pretindeau s exercite dreptul de patronat asupra
tuturor Romani lor din Nord-Estul Ungariei", text pe care il reproduce si dl AL F. Interpretarea acestui drept dc patronat ins,
in sensul unei independente, sau mai precis a tendintei spre suveranitate religioasa, singura pe care numitii voevozi a puteau
incerca pe teritoriul Ungariei, ne apartine noual, nu d-hti Al. F.
Dsa a aflat-o dinteo conferiarra publica a noastra tinuita in Martie 1944, inainte de a-si fi tipgrit Le Maramures, si mai pe larg
din lucrarea noastra Voevodatul Transilvaniei, din care tie yedem rezumate sau reproduse in textu1 citat al autorului urmtoarele constatri:
In cadrul acestor fraimntairi pentru independenta
(strgduintelor Mbldavenilorl ,de a avea mibisericeascal
tropolie proprie, ca expresie a

N. A.)
actul din 13 August
'
1341
i!:61itice clepline
o16tinuk.' de TYrik dela pa-
www.dacoromanica.ro
667
triarhul din Constantinopol, arata ca el ascunde tendinte similare pentru Transilvania de Nor& De fapt, prin constituirea
unui exarhat al Romani lor din Transilvania septentrionala, dependent numai de Patriarbia din Constantinopol i prin dreptul
rezervat lui Banta si Drag, ca impreuna cu calugarii manastirei din Peri sa aleaga pe urmasii lui Pahomie, cei-doi frati ii
asigurau dreptul de patronat bisericesc asupra Romcinilor din
Transilvania de Nord, drept care este o atribufie a suveranitdfii"1).
ln cele cloud acte patriarhicefti Balifei si Drag nu sunt

prezentafi ca demnitari din regatul ungar (comifi), ci ca voevozi de prea bun neam..." Fara indoiala ca. Drag n'a uitat
sei arate Patriarhului descendenfa lor din os de Domn", i calitatea lui Balifei de fosit voevod al Moldovei, din, a carei stapa-
nire pe nedrept a fost alungat, totatatea calitati i merite cari

11 indreptateau sa domneasca si in viiturn.
,,Ca rezultat pozitiv al acestei calatorii, ramanea tot exarhatul Romeinilor din Transilvania de Nord fi judefele ungare
invecinate, at ceirui drept de patronat dcidea lui Bal4ei i Drag
putinfa de a exercita asupra aceitor Romeini o parte din suicea religioasei
veranitatea
singura pe care o socoteau realizabilei in cadrul statului ungar"3).
Textele noastre nu se deosebesc de textul d-lui Al. F. in

continutul lor, de cat prin faptul ca noi puneam inoercarea fratilor Balita si Drag de a-si fauri amintita suveranitate in legatura cu pierderea domniei din Moldova, iar d. Al. F. o pune in
legatura cu pierderea voevodatului autonom maramuresan. Cu
aceasta unica deosebire, restul textului dlui Al. F. nu este decat o ticluire faurita din ideile, rezultatele i constatarile noastre, pe oari d-sa le trece cuminte sub tacere, prezentanidu-le ca.
elaborate proprii.
Dar identitatea de pareri si de rezultate ale autorului cu

1) Voevodatul Transilvaniei, p. 87 88.
2) Ibidem, p. 88.
3) Ibidem, p. 89.
www.dacoromanica.ro
268
P. MOGA
pArerile i rezultatele noastre merge pinA la ... plagiat. Aspi-
scrie concluziv dl
rafiunile celor doi voevozi maramurefeni
de a exercita patronatul religios asupra unor mase de
Al. F.
Romani, al cdror teritoriu depaqia cu mull limitele proprieteifilor kr; de a afeza temelia acestui patronat in Mandstirea Peri,
ctitoria lor familiard; de a intemeict aces! drept de patronat nu
pe calitatea for de proprietari fi de demnitari inalfi al regatului, ci pe aceea de voevozi; i In fine de a exopera dela Patriar-
hie dreptul de patronat religios asupra Romanilor din NordEstut Ungariei i din Galifia, fard invoirea preatabila a regelui
lor;
dovedesc tendinfe identice cu acelea. peritru care a luptat fi a biruit voevodul Bogdan" (p. 28-29).
acum iat textul nostru: Oricum ar fi incercat ei sa

justifice dreptul de patronat asupra exarhatului proiectat, prin
laptul ca au obfinut acest drept lard prealabilul consirnfamant
al suveranului, au inealcat dreptul de patronat al acesturia. Din
acest motiv, inand seama c la 1391 dorinta lui BalitA si Drag
patronatul religios
de a exercita un atribut al suveranitAtii
asupra unor mase romanefti al cdror teritoriu depasia promieteitreoea dinoolo de limitele ingaduite de
file celor doi voevozi
drepturile regelui ungar; cd temelia acestei ravnite suveranitafi
au afezat-o in manastirea din Peril Maramurefului ca ctitorie
familiara a Dragosestilor; cA legitimitatea dorintei lor de a exer:
cita o asemenea suveranitate o intemeiau nu pe calitatea kr de
proprietari, sau de demnitari ai regatului, investiti de rege cu
asemenea atribi4iuni ci pe calitatea lor de voevozi, toate acestea
ne indreptalesc a crede ca cei doi frati socoteau voevodatul ca o
institutie superioara denmittii de comite, char dacA aceastai
demnitate o detineau pentru 3-4 judete ungare, ca p o domnie cu indreptAtirte veleitAti de suveranitate depline.
in condiAspirafiunile celor doi voevozi maramurefeni
dovetiunile in cari se aflau ei si in earl si le-au manifeStat
desc tendinfe identice cu cele pentru cari a luptat fi a izbandit
Bogdan"1).
1) V oevodatul Transilvaniei, p. 90-91.
www.dacoromanica.ro
869
Pali le subliniate din textul nostru sunt reproduse cuvant

de cuvant in. textul d-lui AL F., fara sa aminteasca provenienta
lor. Este, sau nu, aoeasta un plagiat?
Si acum sa trecem la partea finala a lucrarii dieS care ne
ocupam.
,,Credeta,
ca datele aratate mai sus,

scrie dii Al. F.
ne indreptateso sa formulam cu privire la voevodatul Maramuresului, urmatoarele concluziuni:
1. Voevodatul Maramuresului a fast o institutie autahtona,
care s'a nasout, s'a desvoltat si a inflorit pe plaiurile Maramuresului cu mult inainte, de oe ar fi ajuns Maramuresul in sfera
de influenta politica a Ungariei.
2. Ordinea juridica i sociala a aoestui voevodat a fost cu
totul dosebita, atat de aceea a Ungurilor descalecatori, cat si de
aceea a sistemului feudal din Apus, introdus in regatul Ungariei.
3. Chiar si in cadrul Statului unguresc, Voevacllatul Maramuresului fi..a pastrat Inca mult vreme o larga autonomie;
voevodul sau exercitand puterea de sei suprem administrativ

al tinutului, precum i puterea de judecator suprem in toate
cauzele, mari i mid, ivite intre Romanii din Maramures.
4. Constrains a se inceldra In erarhia feudala a regatului ungar, voevodatul a luptat neincetat pentru salvarea autonomiei
sale, ca institutie conducatoare politica a Tarii Maramuresului,
manifestand dela inceput tendinte spre o suveranitate deplina,
pana la totala independenta fat.a (de ooroana ungara.
5. Aceste tendinte ale voevodului Maramuresului au foist
motorul principal al actiunii de rezistenta a voevodului Bogdan,
care, claca n'a reusit sa le realizeze in Tara Maramuresului, le-a
realizat in Tara Molidlovei, dar cu concursul pretios al maselor
romanesti din Tara MaramuresuluL
6. Aceleasi teadinte de autonomie pana la suveranitatea de.
plina ale voevodului Maramuresului, i-au determinat i pe voevozii maramureseni Bali i Drag, sal intemeieze Stavropighia
din Peri si sa exopereze pentru ei direptul de patronat bisericesc
peste Romanii din Nord-Estul Ungariei si Halici, scopul lor fiind
www.dacoromanica.ro
670
I. MOGA
sa exercite cel putin o parte din suveraniftatea pe care a revendicat-o tatdeauna Voevodatul Maramuresului" (p. 31-32).
Toate aceste concluziuni, d. Al. F. se crede inclreptatit sa

le traga din datele de mai sus", cu alte cuvinte din propriile
lui cercetari. Dar cercetarile proprii ale d-hii Al. F. nu justifica
concluziile formulate de dsa. Aceste
dupa cum am vazut
concluziuni nu sunt de cat parafrazarea constatalrilor i rezultatelor obtinute de noi in cercetarile f acute privitor la voevedatul Transilvaniei i voevodatul Maramuresului, prom= si a institutiei voevodatului romanesc. In. adevar
Concluzia No. 1, este parafrazarea constatarii noastre:
voevoclatul departe de a fi o creatie a regilor ungari, este a realitate politica straveche autohtona In Transilvania, reprezentand
la originea lui o ordine de drept si o forma politica de stat romano-slava'"). Aceastal autohtonie a institutiei voevodale, d. Al.
F. o pune in legatura cu originea i vechimea voevodatului maradupa cum am vamuresan, pentni dovedirea carora d-sa,
in lipsal de dovezi proprii, este nevoit sa recurga la forzut
mula negurei vremurilar celor mai indepartate".
Concluzia No. 2 este desprinsa din textul nostru urmator: Faptul ca atat Sasii cat i Secuii, departe de a avea insti-
tutia voevodatului, au primit dela rege autonomia lor admi(dovedeste)

nistrativa si juridical dandu-li-se un comite
ca. Voevoclatul transilvan reprezenta o ordine juridica deosebital de cea adusa de Sasi si de cea mostenita de Secui, deci ordinea juridica autohtonal romano-slaval"2). Modificarea adusa de
dl Al. F. acestei constatari a noastre sta in trecerea voevaclatului maramuresan in locul celui transilvan, a Apusului in
ceeace e tot una
si a Ungurilor descalecatori
locul Sasilor
i astfel a obticeeace iarasi e tot una
in locul Secuilor
nut o concluzie originalal
Concluzia No. 3 a id-lui AI. F., pe langa adevarurile de1) Voevodatul Transilvaniei, p. 42.
2) Ibidem, p. 13.
www.dacoromanica.ro
671
venite banale, auprinde i elemente de cari dsa nu s'a ocupat.
Se vorbeste anume in ea de puterea de judecator suprem in

toate cauzele mari i mici" a voevodului, in care ne recunoastem
rodul cercetarilor noastre In aceasta problema1), formulat in

constatarea ca: voevodul avea atributiuni judecatoresti atat in
pracesele de justitie majora (crimele), cat si in cele de justitie
minora (delictele). Aceasta deplina sfera de autoritate judecaloareasc5. a voevodatului este inssi fiinta autonomiei romanesti,
exercitata i intruchipata de voevod"2).
Concluzia No. 4 nu rezulta din cercetarile proprii ale

d-lui Al. F. ci din cercetarile noastrel, ceeace credem a din capitolele acestei recenzii reiese lamurit.
Concluzia No. 5 oontine parafrazarea constatarii noastre:
voevodatul (maramuresan N. A.) a tins spre firmarea deplina a
independentei fata de coroana ungara, pe care daca n'a putut-o
realiza in Maramures, a desavarsit-o in Moldova, grin descalecatul lui Bogdan"4). Partea originala a d-lui Al. F. const doar
in adaosul ca aceasta independenta a realizat-o, ce-i.drept, Bogdan dar Cu concursul pretios al maselor romanesti din Tara
Maramuresului", ceeace, fireste, evidentiaza tendinta autorulti
de a generaliza si asupra altora meritele partizanilor fill Bogdan.
Concluzia No. 6 este un rezultat al textelor noastre repro-
duse mai sus, din care si-a firit dl Al. F. plagiatul amintit,
texte pe cari le incheiam cu concluzia: Actiunea lui Balita." si
Drag din vara anului 1391 la Constantinopol vine sa confirme si
ea ea' tendintele voevodatuliti romanesc au fost totdeauna autonomia dusa pang la suveran;tate deplina"5).
VI.
La capatul cercetaxilor i observatiunilor noastre, cititorul

1) Voevodatul Transilvaniei, p. 76-82.
al Ibidem, p. 82-83.
3) Ibiile,n, p. 17-42. 75-76, 48-91.
4)
Ihhm,
5)
Ibidem, p. 91.
p. 76.
www.dacoromanica.ro
672
I. MOGA
este indreptatit sa puna intrebarea: dar lucrarea d-lui Al. F. in

adevar nu cuprinde nhnic original? Hotarit cal dal I/minte d.e
toate, numeroase amanunte atestate de documente, amanunte cuprinse inch' in Istortia Maramarefului, pe care noi n'am utilizat-o,
din pricina ca e suficient sa cheasca cineva primele o suta de
pagini ale acestei monognafii, pentru a-si da seama de lipsa ei
de valoare stiintifica. Din acest mOtiv i putinul bun cc se cuprinde in ea, nu atrage increderea specialistilor, i deci nu poate
fi valorificat, de cat cu prilejuri ca ce1 de fata. Apoi, cand unnarest o idee in evolutia ei istorica, e firesc sa-ti &cape amammte
sau fapte ale caror conexiune cu ideea unnarita nu se evidenIiaza dela sine.
Din acele amanunte precum si din cele aratate pentru intaia
ora in studiul de care ne ocupam, semnalam, ca adaos al d-lui Al.
F. la cunoasterea fenomenului maramuresan, precizarea ca.Stanislau de Dolha 91-a. primit diploma de proprietate Inca dela Carol
Robert. la 1326, fapt care dupa cum am vazut Ii are importarifa lui pentru intelegerea interpretarii date de autor anumitor
fenomene istorice; numirile sub cane apare Maramuresul pana
la 1368; amammtele in legatura cu trecutul Romanilor din jud.
Bereg si Ung (p. 16); asezarea oaspetilor regali in Sighet (p.

17) ;regimul cneat salinelor din Maramure i rklicarea. cetatii
Hust (p. 18); participarea lui Stefan la expeditia, regala din
1352 (p, 21); cariera politica a urmasilor lui Sas (p. 25-26);
constatarea, foarte exacta, ca.' acordand voevodului Balifa" demnitatea de cornite al Maramurefuluf, regele Ludovic a visit cea
mai potrivitei solufie pentru desfiinfarea treptafei a voevodatu-
lui romdnesc" (p. 26) precum si datele oferite de dbcrumente

pentru organizarea comitatului maramuresan dela. 1373 incepand (p, 26-27), dimpreun cu constatarea autorului ca odatd
cu disparitia voevozilor Balite! fi Drag, dispare i voevodatul
maramurefan ca o institufie ceizutii in desueiudine ft
tar cnezii la reindul lor vor dispare treptat in urma incadreirii lor
de blind voie in sistemul feudal, devenbod nobili" (p. 27) i, in
cele din urmA, raporturile incordate dintre Balita i rege dupa
1399 (p, 30) si soarta exarhatului din Peri (p. 31).
www.dacoromanica.ro
673
Majoritatea covaxsitoare a acestor date si constatAri,

contributiuni proprii ale autorului arat ins aspectu1 negativ
al problemei voevodatului ma.ramuresani, indicand etapele decadentei si ale desfiintairii lui. Aspectul pozitiv a1 acestei probleme,
atunci cAnd autorul e nevoit s 11 semnaleze, este fie inspirat,
fie insusit dela noi. Din acest motiv, contributia personal a d-lui
AL F. nu justificA concluziunile din finalul studiului salu, elementele esentiale ale acestor conchtziuni nefiind rodul cercetrilor sale, ci ale noastre.
DacA dl AL F., s'ar fi limitat, ca inteo recenzie s semnaleze
dmanluntele proprii arAtate, ar fi ramas In situatia onestA a unui
cercetAtar care, respectand munca abhiia, o complecteazA. cu
date noi, in sens pozitiv sau negativ dupai natura dovezilor.

Toate aceste con1tributii ale id-lui Al. F. veneiau sa intregeascl
teza noastr privitoare la scopul urmarit de politica regala In
Maramures.
Cum ins a aceasta politica munch 0 lumina:
istorich*
nefavorabilA asupra celor ce au sprijinit-o, d. Al. F., ca. bun. pa-
triot local, isi asuma aspunderea sA arate d-sa, in hunina dorita, originea, structura i tendintele voevodatului maramuresan,
desi pentru prima n'are argumente proprii, ultima nit 1-a preocupat nilciodat panA 1a citirea studiului nostru, iar la solutionarea
lor in prezentul studiu nu poate aduce de cat dovezi negative.
In aceasta tealdint a d-sale, d. Al. F. este in adevAr original, original ca metodd stiin(ificei!
Caracteristicele acestei metode sunt:
a) Afirmatia categorica, menita a suplini lipsa de dovezi.
b) Insusiirea punctelor de plecare in cereetarea problemelor, precum si a argumentelor i concluziunilor noastre, pentru
ca, prin parafrazarea aoestora din urmA, s le poat prezenta

Idrept elaborate ale d-sale.
c) Plagiatul.
Dar toate aceatea stint instrumente subordonate ale tendintei
generale care doming expunerea autorului: subiectivitafea.
lit dorinta sa de a interpreta evolutia voevodatului maramuresan in lumina intereselor uniei anumite clase, autorul caut s
www.dacoromanica.ro
674
1. MOGA
elimine din aceastA evolutie factori determinanti, cum au fost

in orice caz potrivnic
comitii, sa icka un aspect neverosimil,
iaporturilor clintre regele Caiodticatiungor documentare
rol si voevodatul maramuresan, sA prezinte pe fruntasii cari au
acceptat nobilatul donatar" drept aparAtori ai autonomiei voevodatului, sA emit ipoteze absurde despre actiunea lui Bogdan
si sal comit o rAsturnare de valari in ce priveste felul de a aprecia pe adversarii voevodului revolutionar.
E adevarat cA la constatArile naastre de sub a), b) i c) d.
Al. F. ar putea raspunde ca. suntem nedrepti. De vreme ce d-sa,
in nota din pag. la studiului de care ne-am ocupat, a precizat ca.
el are scopul de a contribui la intregirea investigatiilor fAcute
de d. profesor I. Mega, in studiul cl-sale intitulat Voevoclatul
Transilvaniei. Fapte i cercetdri istorice, Sibiu, 1944, in care
autorul a tinut sa. accentueze, .atat la incaput, cat si la sfarit,
ca interpretarile d-sale vor mai avea nevoie de unele verificAri
si cercerari de amanunt", aceasta Ii dispenzeald pe d, Al. F. sA
ne mai citeze parerile la fiecare paging. 0 asemenea justificare
ar fi ins o mare naivitate, iar autorul .a trecut de mult de varsta
naivitAtilor. In adevar, cum ar putea crede oare ca in felul cum
si-a intocmit lucrarea, aceasta poate fi socotit drept o dorinta
onest de a contribui la cercetarile noastre, de vreme ce din studhil d-sale nu se poate vedea in ce constau cercetArile i rezultatele noastre i cari sunt contributiile d-sale?
Dar d. Al. F. n'a redat intelesul adevarat al mArturisirei
noastre. Scriam, &mime, in prefata studiului despre Voevodatul
Transilvanieii): Fara' indoial cA aceste interpretari vor mai
avea nevoie de cercetari de amanunt, care vor putea fi feicute
rumai dupd cunoasterea bogatului material documentar inedit,
ce zGce incd in arhivele ungare, de multd vreme inaccesibile cer-
cetdrilor romdt4i" pentru ca la sfarsaul studiului nostru, sA re1) Textul acesta se aflii numai in prefata studiului nostru, care nu e
publican in cuprinsul Anuarului, ci numai in extrasul tiprit ca Nr. XVII
din Biblioteca Institutuhd de Istorie Narionald.
www.dacoromanica.ro
575
de data aceasta referindu-ne l.a concluziunile

venim iarasi
finale, pe cari le formulam in legatura cu voevodatul transilscriind: Constatdrile de mai sus
desi mai au nevoie
van
creclem cd i dupd
de unele verificari i cercetari de amanunt
intregirea acestor irzvestigafii nu vor suleri modilicdri esenfiale".
Este deci limpede, ca cercetarile i verificarile de amanunt
le-arn pus in functie de informatiunile necunoscute, pe cari le
poate oferi descoperirea materialului documertar inedit in primul rand si Ca la sfarsitul cercetarilor noastre ne-am afirmat
credinta ea interpretarile si conchaiunile noastre, chiar i dupa
ulterioare verificari, nu vor suferi modificari, in elementele lor
esentiale.
Fehil trunch;at in care autorul a redat rezerva formulata de

noi, are fusel o menire tocanai contrara, anume de a lasa cititorului impresia c noi insine ne indoim de tetneinicia cercet&rilor
concluziunilor noastre, cu sugestia implicita ca oititorul le

poate ignora linistit, de vreme oe in lucrarea d-lui Al. F. va gasi
definitiv solutionate originea, structura i tenclintele voevodatului maramuresan.
Utilizand in acest fel rezerva formulata de noi, autorul da
dovada ca nici n'a auzit i cu eat mai putin nu a fost vreodata
muscat de ceeace se cheama indoiala gain/died, acea rezervA pe
care otnul de stiinp o gime drept frana imaginatiei i drept sever control logicei, in interpretarea until text sau a unui fencmen
istoric. Numai ignorarea acestui postulat esential al metodei de
oercetare stiintifica obiectiva a putut da d-lui AL F. iluzia, c
poate fauri din marturisirea noastra un instrument de depreciere a cercetarilor cuprinse in Voevodatul Transilvaniei..
Ne dam seama ca concluziiie formulate de noi, cu privire
la metoda intrebuintata de autor in lucrarea pe care am analizat-o, stint grave. Nu le-am semnalat cu placere, ci cu mahnire.
Ele due la concluzia generala, ca d. Al. F. nu este Inca familiarizat cu tehnica metoclei de cercetari istorice i nici cu postulatele
de ordin etic pe care le implied'.
Ne-am simtit insa dator s examinam problemele de fond
www.dacoromanica.ro
676
1. MOGA
ale lucrArii d-lui Al. F. i sa arltarn deficientele de metodl ale

autorului, nu pentru a ne apAra propriile noastre rezultate
cari rAman sA fie apreciate de specialist
ci din obligatia ce
o avem atat fall de cititorii acestui Anuar, cat mai cu seama
fall de studentii nostri, de a le .arlta cum nu trebue sa se sari/a
istorie,
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
Alessandrino (cardinal), 341, 343
Alexandrel (Domn), 506
A.
Abaitjvar (biserica din), 216

Achaia, 158
Acornion (inscriptia lui), 404

Acropolites Georgius (cronicar),
435
403
Acsady (J.), 407, 409

Adamovici (episcopul Gherasim),
43
Adorian (cetatea), 75
Adriatica, 508
Alexandrescu-Dersca (Maria-Matilda), 514

Alexandria, 183
Alexandru cel Bun, 193, 202, 434,
Alexandru cel Mare, 401

Alfldi (arlieolog), 456
Almas (localitate), 81, 88
Alpi, 12, 303
Alsan (localitate), 180
Altheim (Franz, istoric), 11
Alunis, 502
Aluta, vezi: Olt
Africa, 312
-Agatirsi, 8
Agnita (jud. Tr. Mare), 450
Agria (episcopat de), 93, 186, 216, Amalfi, 512
315, 535, 536
Am las, 433
Ammianus Marcellinus (croniAlba (comitat), 407

Alba-lulia, 29, 40, 67, 70, 72, 75,
car), 400
93, 266, 268, 271, 279, 284, 298, Amnas (sat), 84, 167, 201
99, 300, 301, 304, 305, 313, 315, Ampoiu, 305
318, 320, 336, 408, 409, 424, 428, Andreescu (C. I.), 503, 513
455, 465
Andrei II, 332
Alba-Iulia (adunarea nationalil Andrei III, 63, 71, 73, 74, 76, 90,
526, 528, 534, 536-,' 537, 539
dela), 52
Andrei (comite), 534, 532
Alba-Iulia (capitlul din), 70
Andrei (Nicolae, episcop), 203,
Alba-Iulia (catedrala din), 22
Alba-Iulia (episcopia din), 77, 432
212, 213
Albert de Usk (episcop), 182, 183 Andrei (principele de Ila lici), 81
Albesti (sat), 450
Andrei (de Raguza), 174
Album Castrum (custodie), 188
Andrei (voevod), 172, 202
Andriesescu (I.), 7, 491
Alecsandri (Vasile), 501
87
www.dacoromanica.ro
518
TABLA NUMELOR
Andronicus, 403
Angelescu (C.), 507
Anglia, 261, 518
Angustia (loc. in Dacia), 494
Arpad, 4, 19, 20, 153

Arpadieni, 2
Asan II (loan), 158, 178, 179
Anjou (dinastia), 2, 20
Anonimus (cronicar), 140, 141,
Asik (Pasa), 431

Assisi (biblioteca din), 154, 155,
153, 458, 459, 466
Anonymus Italus Umber, vezi:
Asia, 312
156
Atanasie (vladica), 425
Elemosina (franciscan)
Athos (muntele), 231, 232, 238, 242,
Antim Daniil (mitropolit), 199
248, 444
Antoniu (arhiepiscop de Calocea), Atila, 402
189
Attaliota (Michael), 403
Antonin de Spoleto (alugl.r), 190 Atiya Aziz Suryal (savant egiptean), 511, 513
Antoniu (Victor), 502
Apa (tatal comitelui Iacob), 81 Augsburg, 486
Apafi (Mihail), 33
Auner (M.), 211, 414, 418, 422
Apahida, 175
Aurelian (imparat), 10, 403
Apsa de Mijloc, 329
Ausoni, 403
Austria, 3, 45, 231, 249, 250, 298,
Apullum, 305
Arad, 82, 348, 409, 428, 494
477
Arad (c6.mpia), 39
Austrieci, 43, 491
Aragnes, vezi: Aries
Auxentius din Durostor (croniAranyos (cetate), 122
car), 400
Argpeni (sat In Moldova), 482
Avari, 12
Arbore (Luca), 483
Axente (Uricariul), 435
Ardeal, vezi: Transilvania
Ardeleanu (V.), 488
B.
Arges, 209, 210, 211, 212, 213, 214,
215, 360, 363
Babes (V.), 437
Ardeleni, vezi: Transilvani

Arges (Curtea de), 201
Arges (miingstirea), 372, 376
Arrianus, 401
Aricescu (A.), 499, 500
Aries, 70, 300
Anion (C.), 492
Armenia, 198
Arnahigh, vezi: Apahida
Arneth (Alfred Bitter von), 413
Aron (episcopul Petru Pavel),
454
Aron (Voda), 844
Babinger (Fr., turcolog), 510, 513

Babus (mosie), 81
Bacrtu, 206, 207, 208
Bach (Alexander, ministru), 231,

233, 253
Brte115, (I.
C.), 492
Bcs (localitate), 82
Bagdi (Gheorghe), 453
Bahnea (jud. Tr. Mare), 450
Baia, 188, 200, 424
Baia Mare, 81, 102:326

Baia.zid, 218, 219, 512
Bajtai (Anton, episcop), 36
www.dacoromanica.ro
679
TABLA NUMELOR
Bilrseanu (A.), 438, 452, 454
Balan (Teodor), 507

Balak"ev (G.), 512
Blrisescu, 436
Basarab cel Mare (domnul Taxa
RomAnesti), 83, 84, 85, 87, 88,

89, 133, 146, 163, 164, 166, 167,
Bale (voevocl), 550
168, 169, 170, 171, 172, 173, 193,
Balcani, 179, 314, 403, 458, 511
359, 366, 374, 487, 512
Bilicescu (Nic.), 291, 292, 294, 296,
Basarab (Matei), 471
304, 397, 422, 497
Basarab (Neagoe), 344, 345, 354,
Balcic, 8, 404
355, 356, 359, 360, 362, 364, 365,
Balea (fiul lui Licovoi), 119
366, 367, 369, 370, 371, 372, 373,
Blgrad, vezi: Alba-lull-a
374, 375
Balgrad (mitrop.), 441, 447, 455,
Basarabia, 225, 226, 227, 243, 250,
465
Balint (Simion), 429
461, 505
Balita, 121, 122, 123, 134, 135, 136,

137, 139, 562, 563, 565, 567, 568,
569, 571, 572
Balogh (I. istoric), 332
Bals (C.), 225, 249
Bals (D.), 232, 233, 249, 250
Balti, 225
BAlusucA (D. I.), 497
Banat, 16, 19, 36, 43, 46, 47, 51,
52, 57, 131, 134, 215, 408,
461,
Basotl (Nic.), 234, 254

Basta (Gh.), 31, 271, 273, 274, 283,
284, 287, 288, 289, 290, 319, 320,
321, 323
Bthoresti, 450
Bathory (A.), 259, 266,
267, 268,
269, 271, 273, 274, 275, 276, 277,

289, 294, .317, .318
Bathory (Cristofor), 339, 343

Bthory (Sigismund), 259,
261,
270, 273, 275, 276, 277, 280, 281,

Banatul Severinului, 168, 170, 179,
284, 285, 287, 288, 290, 291, 292,
201
293, 294, 296, 297, 298, 304, 307,
Banciu Toader), 383, 384, 385
310, 313, 314, 315, 316, 318, 319,
Brinescu (Nic.), 496, 498, 499, 508,
320, 355
510
Bthory (Stefan), 24, 270, 299
165, 474, 485, 486, 489, 491
Briffi (Gheorghe), 43
Bilnut (Aurel P.), 453
Brtrbat, 487
Batog (localitate in Polonia), 468

Baussnern .(Guido von), 49
Bazna (jud. Tr. Mare), 450
Beches (Gaspar, nobil ardelea.n),
Barcea Mare, 23
Barcelona, 512
339
Barciai (principele Acatiu). 23

Barcianu (D. P.), 438
Barco (general), 500
Bame (Hermann), 497
Baritiu (Gh.), 418, 493
BArnutiu (Simion), 45, 249, 436,
4R8
Beirsana (sat), 542, 545, 547
Bedeu (sat din Maramure), 98,

105, 542, 545, 547, 549, 563
Bed (Mathias), 490

Bejenaru (N. C.), 507
Bekch, 82
Bela III, 58, 63, 152

Bela IV, 63, 64, 66, 487
Beliu (comunri). 153
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
680
Blkenez (localitate), 153

Blkiralymez6, 153
Belvedere (palatul), 54
Bern (general), 429
Bistra, 465
Bistrita, 76, 79, 112, 114, 115, 136,
350, 352, 424, 425, 485
Bizant 179
Benedict (episcopul de Severin), Bizantini, 403, 446
78, 207
Berciu (D.), 499, 500, 502
Blaj, 40, 45, 50, 188, 397, 398, 426,

438, 443, 444, 453, 454, 473, 516
Bereg (comitat In Ungaria), 56, Blanc (Louis), 493

107, 113, 127, 128, 129, 130, 131, Bleibtreu (Karl), 421
Bodin (D.), 492
136, 143, 533 545, 546, 572
Bodogae (Theodor), 425, 427
Bereste6ko (localitate), 468,
Boemia, 155, 159, 178, 294
Bereteul, 81
Berlasz (Jen6), 420
Bogathy (Melchior), 278
Berlin, 231, 238, 240, 248, 250, 252, Bogdan II (tatill lui $tefan
516
Mare), 21
Berlin (Universitatea din), 12

Bernard (episcop al Milcoviei),
177, 178, 182
Bernea (E.), 418

Berza (M.), 508, 510, 511, 512
cel
Bogdan cel Orb (dornn al Moldovei), 450, 482

Bogdan (Damian P.), 442, 503
Bogdan (din Rdmnic), 366
Bogdan (Ioan), 19, 55, 57, 60, 92,
Bessi, 403
125, 315
Beth len (Gavril), 29, 30, 32, 37, Bogdan (voevod al Maramuresu243, 446
lui), 97, 106, 107, 108, 111, 114,
Beu (Octavian), 412, 413, 414, 415,
115, 116, 118, 119, 120, 121, 122,
416, 417, 420, 421, 422
124, 126, 127, 132, 133, 137, 143,
Beud (mosie), 81
146, 193, 194, 196, 201, 548, 549,
Beza (M.), 513
554, 555, 556, 558, 559, 560, 561,
Bezdechi (St.), 397
562, 563, 564, 565, 568, 574
Bezviconi (Gh.), 501
Bogun (loan), 467
Bianu (Ioan), 441, 442

Bibici (Iovan), 490
Bieganowski, 471
Boiu (sat In Tr. Mare), 450

Boiu (Zaharia), 438, 453
Bielz (J.), 347, 418
Bojtinus (Gaspar), 30
Biertan, 81, 449, 450, 473

Bihor, 74, 81, 83, 152, 408, 436
Boldur (Al.), 492, 506, 507

Boliac (Cezar), 493
Bl6ni (Samuel), 420
Bone lli (Cardinal), 335, 337, 338
Bilca (mosie din Maramures),

545
Biletchi-Oprisan (Axentie), 419

Binder (5t.), 384
Birken (Sigmund von), 516
Birou (Virgil), 488
Biseni, 493
Bojidar, 442
Bonifaciu VIII (papa), 210, 212

Bonifaciu IX (papa), 188, 200,
262, 203, 205, 206, 207, 208, 209,
212, 215, 219
Boni& 476
www.dacoromanica.ro
TARLA NUMELOR
581
Bilitulescu (Victor), 331
I3orlea (Sig.), 437
Boros (I.), 418

Bors (Ladislau), 20, 57, 73, 75, 76,
77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 86,
87, 89, 90, 92, 166
Bors (Roland), 65, 67, 68, 69, 70,
71, 73, 74, 75, 85,
163
Brebu (sat In Maramures), 117
Bremen, 330
Breslau, 477
Breszai (Stefan), 323
Bretcu, 494
90, 144, 162, Bromberg (Jacob), 511
Brukenthal (Samuil), 36, 415
Brtin, 224
Borsa, 560
Bruxelles, 515
Bosnia, 497
Buccow (general), 36
Bosniecii, 175
Bucinskij (P.), 466
Botero (italian), 305
Bucko (Dr. Vojt6ch), 513
Botosani, 230
Bouila (jupanul Tisei de jos), 12 Bucovina, 47, 217, 227, 229, 230,
231, 243, 245, 250, 500, 505
Boutaul (jupanul din Tagro-
Bucurel (Stan), 377, 383, 384

Bucuresti, 44, 221, 311, 312, 345,
ga=Transnistria), 12
Bozna, 465
Brabbe (Gustav), 419
Brad, 437, 438
346, 355, 370, 398, 414, 418, 443,

498, 499, 501, 503, 504, 519, 521
Bucuresti (Biblia din), 30

Bucuresti (Universitatea din),
Brgdetul (mandstire), 498

Brill la, 493
Bran, 332, 345, 359

Bra,ncoveanu (Constantin), 33,
359, 497, 500
Brandemburg (Ecaterina de), 29

Brasov, 10, 24, 30, 33, 40, 41, 42,
111, 112, 165, 218, 219, 231, 234,
238, 240, 248, 250, 251, 253, 266,
304,
332,
344,
346,
350,
352,
393, 481, 491, 515
Bucuta (E.), 418

Buda, 70, 71, 73, 409, 445
Budapesta, 2, 49, 50, 51, 231, 238,
239, 330, 325, 327, 392, 393, 404,
410, 413, 415, 422, 429, 430, 437,
463
Budapesta (Muzeul National),
442
353, 357, 373, 406, 409, 424, 438,
Buclapesta (Parlamentul din),
439, 440, 477, 485, 492, 503
436
Brasov (biserica Sf. Nicolaie),
Budapesta (Universitatea din),
440
32, 49, 392
Brasoveni, 355, 362, 363
Budila, 465
Brateiu (sat In Tr. Mare), 450
Brtianu (Gh. I.), 454, 455, 456, Budisteanu, 226
457, 458, 459, 463, 464, 495, 508, Buia (sat in jud. Tr. Mare), 450
Bujor (P.), 507
509, 510, 511, 512, 513, 514
Bulgari, 12, 15, 151, 159, 160, 170,
BrAtianu (I. C.), 438
179, 188, 402, 431, 486, 511
BrAtianu (I. I. C.), 461, 462
Bratislava, 29, 41, 44, 63, 79, 161, Bulgaria, 182, 264, 310, 315, 431
406, 409
Burebista, 8, 9
www.dacoromanica.ro
582
TABLA NUMELOR
Burstin (localitate), 224

But (Pavel), 467
Buteanu (I.), 429
Buz Au, 345, 358
Bzensky (Rudolf, cronicar), 450

C.
Caciulata, 452
Cacova, 84
Caesar (C. Iulius), 399, 401
Caffa, 165, 204, 378
CAineni, 358
CAlboreanu (I.), 450
Calimacco (Filipo Buonaccorsi),

194
Calimach (Al. I.), 494

Calimach (Scarlat), 500, 501
Chliman (urmasul lui Joan

Asan), 158
CAlin (diacul), 443
Calinichia (mama lui Mircea eel

BAtran), 431
Calixt III (papa), 21

Calocca (arhiepiscopul de), 169,
173, 189, 190, 211, 213
CAlugilreni, 26, 293
Calvin, 299
Cantacuzino (Mihail), 397

Cantacuzino (PArvu), 397
Cantacuzino ($erban), 33, 345
Cantacuzino (Stolnic. Const.), 443
Canterbury, 499
Capidava, 492
Caramania, 311
Caransebes, 30, 310, 438, 441
CarjA (Luca), 483, 484
CArlibaba, 56
Carneckij ($t.), 468
Carol V (ImpAratul), 330, 514

Carol Gustav X (regele Svediei),
468
Carol cel Mare, 298, 304, 313, 330

Carol Robert, 76, 77, 80, 85, 87,
90, 98, 100, 105,
145, 162, 163, 164,
169, 170, 171, 179,
535, 536, 539, 541,
545, 546, 547, 549,
554, 556, 572, 574
Carpati, 4, 6, 8, 11,
106,
165,
525,
542,
550,
107,
167,
531,
543,
551,
109,
168,
534,
544,
553,
17, 19, 20, 22,

31, 32, 33, 48, 58, 73, 84, 164, 194,
251, 350, 351, 358, 434, 441, 461,
486, 495, 508, 564
Carpi, 400, 402

Carpodaci, 402
Callan (Badea), 492

Cartojan (Nic.), 423, 497
Casovia, 29, 216, 326
Cassius (Dio), 9, 401, 402
507
Castaldo (general), 334
CAmpeni, 437
CAmpulung (moldovenesc), 94, Castilia, 422
114, 329, 330, 333, 526, 539, 552 Cata, 452
Campulung (Muscel), 199, 211, Cate lean (Toma, boer moldovean),
Camariano (Ariadna), 492

Camenita, 191, 484
Camilli (Nicolae Iosif, episcop),
214, 360, 444

CAndestii, 499
Candrea (A.), 419
483
Catherina II (a Ruriei) 499
Cazaci, 467, 468

Cantacuzino (Andronic), 160
Cazimir (judecator), 226
Cantacuzino (Ioan, istorie bizan- Cazimir cel Mare, 178, 195, 431
tin), 157, 404.
Cedrenos (cronicar), 403
www.dacoromanica.ro
583
TABLA NUMEL912
Chmelnickij (Bogdan),
Cehoslovacia, 216, 217
467, 468,
469, 470, 471
Celebi Evliya (geograf), 513

Celestin (argintar), 363, 364, 365, Choniates (Nicetas), 403
Christianu (I.), 436
372, 374
Christina (Maria), 294, 298
Celestin III (papa), 510
Ciano (contele), 54, 463
Celti, 9
Cibin, vezi: Sibiu
Cenad, 15, 188, 214, 215
Ciceiu, 83, 134, 136
Cicuria, 343
Cigirin, 469
Ciobanu (St.), 500
Ciorlinescu (Al.), 291, 292, 418,
Ceremus, 202
Cereth, 188, 191
Cerira (localitate), 292
Cerna, 405
Cernaia, 502
422
Cernauca, 226, 230
Cioranu
(Emilian), 425
Cern Auti, 221, 222, 229, 235, 249,
(S.), 440
Cioranu
250, 251, 252, 253, 255, 256, 328,
Ciorogariu (episcopul Boman),
484
438
Cernavoda, 465
Cernjata (Ivan), 467

Cetate (biserica din), 500
Cetatea-AlbA, 423, 506, 511
Cetatea-de-BaltA, 453
Chalkokondyl, 404, 431
Chendi (Francisc), 23
Chen(
Cipariu (Timoteiu), 397, 398, 446,

454
Cipru, 218
Ciuc, 51
CiumArna, 465
Ciurea (D.), 506
Clara (sotia lui Nicolae Alexan-
(Gh.), 451
dru Basarab), 176, 181, 182,

Chendi (Ilarie), 452
183, 191, 198
Chesarie (episcop dela Bamnic), Claudiopolis, vezi: Cluj
447
Clement V (papa), 161
Chetianu (Ambrosiu), 454
Clement VI (papa), 108, 172, 173,
Chiev, 444
Chilia, 302, 423, 433
Chioar, 37, 122, 269, 270
ChircA, 370
Clement VIII (papa), 290

Clemente (fiul lui Maxim) 128
Cloasterf (sat In jud. Tr. Mare),
Chirileanu (D. T.), 493

Chirit (Ilie), 502
Ahisca (Eug.), 499
Clococeanu (Naum), vezi: Ramniceanu (Naum)
188, 199
450
ChisinAu, 500
Chisoda (parohie in dieceza Cenadului), 188

Chistaull (Edmund), 34
Chitescu (N.), 510, 513
Chitimia (I. C.), 423, 424
Clopotiva, 465
Closca, 414, 463, 474
Cluj, 79, 87, 231, 240, 248, 261, 262,
268, 269, 271, 272, 277, 283, 284,
290, 299, 320, 332, 333, 406, 407,
408, 409, 424, 440, 474, 517, 519
www.dacoromanica.ro
584
TABLA NUMELOR
Cluj (dietit din), 46, 50
Coste (Louis), 515

Cluj (Universitatea din), 295, 296, Costea (voevod), 108, 434, 542
393, 504, 518
Costenetcki (Const.), 430
Cnehenite (localitate), 224
Costesti, 8
Cocisiu (Ilarion, prof.), 452
Costin (Miran), 505, 519
Cod lea, 64
Costin (Nicolae), 494
Cohalm, 34, 409, 430
Cotlarciuc (N.), 517
Cojoc (Gh., inginer), 506
Cotroceni (palatul), 519
Co lan (Ion), 519
Cosu la (mAnAstirea), 513
Callen, vezi: Rain
Covrig-Nonea (prof. I.), 448, 449
Colomeea, 423
452
Coman (portarul), 368

Comana, 397
Comnena (Ana), 157, 403
Comnenul (Alexe), 157, 403
Comnenul (Manuel), 19
Comsa (D.), 438
Conachi (Costache), 516
Condurachi (Era.), 509, 512, 515
Conrad (M.), 419
Constantin (CApitanul), 494
Constantin cel Mare, 503
Constantin (Porfirogenitul), 59,
Cozia (mAntistirea), 425

Cozla, 465
Cozma (pare. de Neamt), 483
CrAciun (Ioachim), 422, 445, 448,
453, 454, 478, 492, 499, 507, 521
CrAciun de Bilke (voevod), 107,
113
CrAciun (voevod din Bereg), 545

Cracovia, 184, 203, 204, 224, 232,
233, 238, 240, 252, 350, 434
Craiova, 153, 364, 465, 500
Craiovescu (Barbu, boier), 356,

357, 367, 369
402, 514
Constantinescu (D.), 507

Constantinescu (Miran), 418
Constantinopol, 5, 6, 15, 31, 134,
135, 136, 137, 139, 183, 189, 220,
226, 241, 242, 255, 277, 299, 302,
306, 311, 313, 455, 494, 495, 498,
566, 567, 571
Coma Mare, 452

Coresi (diac.), 442, 443, 447
Coriatovici (Jurg), 194
Craiovescu (Prvu), 356, 357

Creinjalrt (Dumitru), 4.98
Crasna, 37, 81, 119, 134
Crpy (pacea dela), 514

Cresin (Nicolae V.), 519
CricAu, 64, 70
Crisan (Ascaniu), 418, 463
Crisan (revolutionarul), 474

Crisana, 19, 51, 458, 465
Criscior, 328
Corivan (N.), 506, 510
Cristea (N.), 438
Cornis (Gaspar), 264, 270, 278, 317 Croati, 47
Cos Au (cnezat din Maramures), Croatia, 404, 406, 407, 408
Crupschi (Iurie, staroste de
545
Cosbuc (G.), 438

Cossovo, 434
CostAchel (V.), 498
CostAchescu (M.), 482
Belcz), 483
Csk (Matei), 80, 81, 82, 86, 91,

132, 193
Csaky (contele), 54
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
Csaki (*tefan), 316, 450

Csanitd (comitat), 486
Csny (Lad., comisar), 429
Cserei (Blasius), 453
Cserei (Mihail), 32
584
Delphini (craugAr iezuit), 35

Densusianu (Nic.), 149, 413, 416,
419, 420, 422, 502
Dergench (cetate), 82
Desesti, 117
Cuhea, 115, 121, 330, 333, 540, 542, Despina-Milita, 354, 372, 374, 375,
544
376
Cuivar, 300
Deva, 83, 86, 300, 316, 362, 419
Cumani, 65, 86, 155, 156, 160, 165, Diaoonescu (E.), 507
167, 170, 188, 200, 498
Diaconovici-Loga (C.), 494
Diculescu (C.), 486
Cunta (sat), 84
Dima (Lia), 348
Curtea-de-Arges, 458
Dionisie (eclesiarhul), 398
Curuti, 346, 450
Dionisie (fiul lui Iancha), 87, 88,
Cuvin Docalitate), 180
89, 167
Cuza-VodA, 48
Czartoryski (familia), 240

Czvek (I.), 419
Diosoorides (Pedanius), 401

Dlugosz (cronicar polon), 194,
195, 431
DobAca, 74, 87
D.
Dobosi (AL), 417
Daci, 398, 399, 400, 403, 463, 492 Dobrogea, 505
Dacia, 7, 11, 12, 32, 48, 300, 303, Doja (Gh.), 81, 102
Domanovszky (A.), 512
397, 398 403, 455, 456, 494
Domokos (F.), 419
Dacia (SuperioarA), 5
Domsa (Ioan), 290
Dacia (TraianA), 10, 14

Dacogeti, 8
Dacoromani, 14
Dalmatia, 155
Dan (Mihail), 256, 464, 466, 473,
515
Dan (Pavel), 421

Dan I. (voevod), 201, 431, 487
Danzig, 493
Dar los (sat in jud. Tr. Mare),
Donat (Ioan), 502

Dorna, 230
Dosofteiu (mitrop.), 447
Drag (nobil din Maramures), 98,

105, 115, 116, 122, 123, 134, 135,
130, 138, 139, 542, 545, 547, 549,
561, 563, 565, 566, 567, 568, 569,
571
Drag (voevod al Maramuresului),

532, 550
450, 451, 452, 453

DArstor, 201
Dragalina (P.), 488

Dragos (I.), 429
Davila (Carol), 497

Dealul (mAnAstirea), 445
Debretin, 82, 102, 409
Decebal, 9, 47, 400, 402, 403
Dej, 73, 79
DrAgescu (I. C.), 419
Dragfi (Bartolomeu), 23
Dragomir (nobil din Mararnures),
98, 102, 105, 108, 119, 529, 548,
549
www.dacoromanica.ro
586
TABLA NUMELOR
Dragomir (Silviu), 313, 427, 429, Egres (abatia din), 81

Ekerreiter ($t.), 383
459, 462
Dragos (fiul lui Giula), 115, 117, Elefant (Dionisie), 82
Elek (I.), 422
532, 542
Dragos (nobil maramuresan), 545, Elekes (L.), 458, 459
547, 548, 549, 560
Dragos (voevod), 97, 105, 110,
115, 118, 119, 120, 134, 137,
Elemosina (alugr franciscan),

114,
173,
563, 564
154
Elisabeta (cartier in Timisoara),

490
Elisabeta Petrovna (imprtritteasa
DrAguldnescu (ing. D.), 520

DrAuseni (jud. Tr. Mare), 450, 452
Drava, 72
Dromichetes, 401
Ducas (Ion), 403
Dulcesti, 226
Dumbrtiveni, 230, 454
Dumitrache (Clucerul), 597
Dumitrcscu (Maria), 516
Ember (Gytizifi), 420
Dumitru (din Buturesti), 370

Dumitru (din Sliste), 353, 367
Dumitru (ep. din Oradea), 152
Eminescu (Mihail), 421, 516

Enitceanu (Ghenadie), 427
Endes (M.), 146, 147
Rusiei), 345
Elisabeta (regina Ungariei), 126,

544
Eliseu (conducAtor la Sighisoara In 1848), 451

Elvetia, 379, 463
Elzeviri, 504
Dumitru (Nicolae), 214, 215
Englaiter (Paul), 386
Dun Area,
Eng leiter (Mathia), 384, 387
11, 68, 73, 83, 156,

201, 227, 259, 263, 264,
8,
157, 164,
Eppendorf (=Neppendorf), vezi:
265, 302, 311, 312, 350, 360, 400,
Turnisor
402, 403, 404, 458, 459, 492, 498, Eszterhzi (Paul), 29
499, 508, 511, 514, 529
Etiopi (popor), 160
Durostor, 400
Durpttorf, 326
Dusan (St.), 431
Duzinchevici (Gh.), 501, 502,
Duzinchevici (Minodora), 501
F.ugen IV (papa), 207, 208

Euripide, 401
Europa, 7,
507
22, 50, 201, 227, 260,

263, 312, 399, 431, 445, 458, 511,
514, 558
Eustathius (arhiepiscop in Tesalonic), 403

Eustratie (logofAtul Dragos), 506
Ecaterina (cartier In Timisoara), Evrei, 404, 407, 408, 448, 449, 462
490
Eytzinger (Michael von), 257, 258,
Eck (Alexandru), 509
259, 260, 261, 262, 263, 264
Eckhardt, 420
Eftimic (Dimitrie), 348, 349
F.
E.
Egorovici (unchiu al lui Eud.

Hurmuzaki), 226
F5gAras, 30, 33, 133, 201, 296, 300,
www.dacoromanica.ro
687
TABLA NUMELOR
302, 303, 317, 319, 321, 409, 424, Focillon (Henry), 498
Fonseca (Daniel), 498

Fortunescu (C. D.), 501
Francesco (dela Valle), 309
Francezi, 321, 449
Francisc (de San Marco), 178
Francisc (episcop de Arges , 212,
433, 441
Fiikoianu (loan), 437

F5.rcas (cneaz), 159
Faur (I.), 437

Fava (Roberto), 30
Fekete (Ludovic), 463
Feleac, 328
214
Fenes (cetate), 74
FeodoroviC (Taras), 467
Ferdinand I (al Austriei), 484
Ferdinand III (al Austriei), 29,
Francisc (episcop catolic), 433

Francisc I (regele Frantei), 514
I rancisc II (Imprat), 41
Francisc Iosif I, 49, 50,
46
Frncu, 419
Ferdinand I (regele Romanilor), Frankfurt, 257, 258
393
Feregile (localitate In jud. Vlcea), 500
Ferrara, 337, 340

Ferrati (Bartolomeo), 497
ilimon (Aurel), 444
Filip (comite palatin al Unga-
Fran(a,
171,
Frederic 11 (Barbarosa), 155

Frey ilacob), 258
Freyberger (Andrei), 460
Fricdlieb (Iacob), 258
riei), 165
Firu (Nic.), 478

Flandra, 261
Flavius (Vegetius), 400
Fleister (Andrei), 386
Flesser (Ioan), 363, 364, 365
Florenta, 334, 337
Florescu (Gh. D.), 492, 497
Florescu (Gr.), 492
Florian (Aaron), 247
179, 218, 240, 259,
261, 513, 518
(;.
Filip (de Liechtenstein), 33

Filipa*cu (Alexandru), 324, 328,
329, 330, 523, 524, 525, 526, 528,
532, 533, 534, 536, 537, 538, 539,
540, 541, 542, 543, 544, 545, 546,
550, 551, 554, 556, 557, 560, 562,
563, 504, 565, 566, 568, 569, 570,
571, 572, 573, 575, 576
Finianda, 233, 250
Finta, 468
Fintescu (Georgeta), 500
51, 135
Galdi (L.), 458, 459, 460, 461, 464

Gale*, 84
Gall, 11
Galitia, 160, 191, 202, 403, 484,
497, 568
Gallienus, 400
Gallo (prof. Alfonso), 521
Gamillscheg (E.), 12, 513
Gani (Atanasie, negustor), 497
Garbacea (I.), 440
Garbau, 474
Gftrbova, 465
G4rbovita, 465
Gasparo (da Noto), 507
GAv6nescu (I.), 418
Geisler, 422
Gelu (Romemul), 20, 140
Genga (Simian), 293
www.dacoromanica.ro
588
TABLA NUMELOR
Gentile (cardinal In Ungaria),

77, 161
Geoagin, 30
Geoagiul de Jos, 359

Georgescu (C. Munteanul), 498
Georgescu-Corabia (Gh.), 501
Georgescu-Tistu (N.), 478, 492,
515, 520, 521
Georgia, 198
Gepizi, 12, 449
Gerend (Petru), 83
German (Traian), 454
Germani, 308, 486
Germania, 18, 58, 178, 240, 241,
321, 323, 516
GPti, 7, 399, 400, 401, 402
Getoclaci, 9
Geza II (regele Ungariei), 448
Gheorghe (episcop de Argee), 209,
Giurescu (C.), 491, 492

Giurescu (C. C.), 110, 151
Giurgiu, 293
Glad (ducele), 19, 480
Glogoveanu (Maria), 502
Godet (Marcel), 517
Goga (0.), 438
Gogan-Varolea (localitate), 454
Gojdu (E.), 437
Golescu (Maria), 513
.Golimae (A.), 492, 507
G011ner (Carol), 291, 292, 418,
419, 422,, 514
Golubinski (istoric rus), 15.

Gorka (Olgiert), 423
Gorosl'au, 261, 262, 288, 320

Gorovei (Artur), 499
G6tffy (B.), 419
Goti, 10, 12, 14, 330, 349
212, 213
Gotlieb (Hermann), 422
Gheorghe (loan, episcop catolic), GOttingen, 243
Govora (mnilstirea), 443, 447
433
Gheorghe Stefan (domn), 450, 468, Gradietea Muncelului, 8
Graz, 294, 295
470, 472
Greceanu (Radu), 503
Glieorghiade (Elena), 501
Grecescu (C.), 492
Gheorghiu (N. A.), 498
Greci, 151, 157, 158, 159, 160, 188,
Gherghel (I.), 440
299, 301, 305, 445, 449, 494
Gherla, 424
Grecia, 199, 314
Ghibu (Onisifor), 419
Ghica (Grigore, domn), 450, 498, Grigorae (N.), 506, .507, 508
505
Ghica (loan), 508

Ghijasa-de-Sus, 453
Gijbel (loan), 387
G ilot, 366
Grigorie (episcop al Ramnicului),

425, 426
Grigore (episcop de Severin), 214

Grigore XI (papa), 188, 191, 199,
207, 210
Giula (fiul lui Dragoe), 108, 109, Grillparzer (F.), 228, 246, 247
Grincovici (pttralab de Neamt),
112, 117, 532, 534, 542
483
Giula (nobil maramureean), 545,
Gritti (Veneto), 299, 318
548, 549, 560
Giuleeti (sat In Maramuree), 98, Gromo (Giovannandrea), 309, 334,
335, 336, 337, 338, 339, 341, 343
102, 105, 108, 115, 529, 532, 545,
GrozAveeti (sat), 502 .
548, 563
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
Grueber (Tema, episcop de Siret), 208

Gunej (Dim.), 467
Gura Ilaului, 378
Gwozdiec, 224
Gyulaffi (Lad.), 269, 287
H.
589
Hochmeister (Martin), 419

Hodos (Enea), 436, 438
Hodos (Iosif), 48, 428, 436, 437,
438, 439
Hodos (Nerva), 428, 438

flodosiu (Margareta), 454
Hoghiz (jud. Tr. Mare), 450
Holban (M.), 498, 507, 511
HOman (Be. lint), 56, 392
Homer, 401
Haan (Ignatie), 493
Habsburgi (dinastia), 32, 36, 450 IIonoriu III (papa), 154, 155
Hadik (Andrei), 36, 475
Iloratius, 399
HAlAngesti (biserica din), 502

Halici, 184, 185, 205, 541, 569
Ha lid (mitropolia din), 135, 136,
Horia, 414, 415, 416, 418, 419, 422,

450, 463, 474, 494
Horvath (Eugeniu), 463

Hotin, 26, 202, 262, 484
137
Halkedon (manstire), 510

Hrang, (boar moldovean), 483
Haller (Al.), 437
Hratni (sol al lui Neagoe BassHanas (Agata), 369, 370
rab), 373
Haraco (localit. in Transilvania), Hrincovici (staroste de Hotin),
180
484
Hrisoverghi (familia), 516

Hasdeu (Bogdan Petriceicu), 176, Hruieviskij (M.), 467, 470, 472
499, 516, 517
Huber (Kurt), 11
Hateg (tinutul), 30, 56, 180, 441
Huber (Thomas), 381, 386, 387
Hatvani (comand. de revol. ma- Huedin, 31
ghiari), 47
Hugo (V.), 493
Hauteville (ministru), 423
Hu lea (E.), 428, 429
Heidelberg, 454
Hunedoara (tinutul), 23, 134, 328,
Hendorf (jud. Tr. Mare), 450
358, 424, 429, 476
Henning (din Sampetru), 86
Hunfalvy (P.), 417
Henszlmann (I.), 326, 327, 330, Huni, 12, 402, 449
Mir Mu, 483
Huniade (castelul din Timisoa-
333
Hernicesti (sat In Maramures),

113, 117
Herodot, 8, 401, 506

Hilandar (maniistire), 444
Hildebrand (Conrad Jakob), 460
Himfi (Benedict, comite), 533
Hindov (loc. in Moldova), 435
Histria, 510
Hladkij (Matei), 467
ra), 489
Huniade (familia), 2, 20, 22, 494
Huniade (Ion), 21, 23, 488
Hurez (manfistrirea), 425
Hurmuzachi (Alecu), 225, 256
Hurmuzachi (Constantin), 224,
225, 226, 227, 230, 231, 232, 234,
247, 249, 252, 253, 255
Hurmuzachi (Elisabeta), 251
www.dacoromanica.ro
690
TABLA NUMELOR
Hurmuzachi (Eudoxiu),
224,
231,
242,
251,
225,
232,
243,
252,
226,
233,
244,
253,
227,
234,
245,
254,
228,
235,
246,
255,
47, 223,
lnocentiu VI (papa),
173,
174,
229, 230,
236, 238,
249, 250,
Insula Serpilor, 399

Ioachim (comite de Sibiu), 493
256
loan Asan II,
Hust,
94, 105, 122, 269, 273, 325,

329, 333, 526, 533, 538
175, 176, 178
179
loan (cnez), 159

loan (de Castelat), 178
loan (de Cepeyo), 171
Ioan (de Kuktilii), 117, 120, 172
I.
Iachint (mitropolit), 199

Iacimirskij (A. I.), 503
Iacob (fiul lui Apa), 81
Iacob (magistrul), 74
lacobus (burgmester din Sibiu),

372
Iagello (Vladislav, regele Poloniei), 198, 208, 361, 431
Iagalloni (dinastia), 20, 25
loan (de Riparia, camerar al regelui Carol, al Frantei), 179

loan (de Ryza, episcop la Baia),
208
Ioan (episcop catolic din Moldova), 202, 203
Joan (episcop catolic din Tara

Roma/leas*, 433
loan (fiul lui Maxim), 128
loan (fiul lui Teodor), 163, 166
loan (Grigorie), 470, 471
Iakob (F.), 258, 260, 261, 262, 263, Joan (Janitor, incvizitor in Mol277, 286
dova), 204, 209
Iancu (Avram), 47, 429, 430

Joan (nobil maramuresean),
Iancu (Ieronim), 448
82, 83, 88, 112, 113, 115,
Ianus (meister de Doboka), 176
208, 542
larnic (prof. U.), 452, 454
loan V (Paleologul), 183
Iaroslavl (localitate din Rusia), Joan VIII (papa), 509
513
67,
204,
Joan XXII (papa), 164, 165, 169,
Iasi, 226, 428, 480, 498, 500, 501,
171, 181, 188
loan XXIII (papa), 207, 208
507
Iasi (Academia din), 436

Ioan (mester argintar), 364, 372
Iasi (Universitatea din), 506, 508 Ioan Sartorius (episcop de Siret),
Ibraim-Pasa, 296, 510
206
Ieremie (boer moldovean), 483
loan Sigismund (regele), 27, 334,
Ierusalim, 159, 183, 203, 218, 232,
325, 328, 502
Ieud (sat in jud. Maramures),

121, 329
Ighiu (sat in Transilvania), 64

Ilidia (sat lii jud. Caras), 491
Inocentiu III (papa),
189, 200
151, 160,
335, 337, 338, 339
loan (voevod maramuresean),

532, 535, 548
Ioanis (boer moldovean), 484

Ioaniti (cavalerii), 487
Ioanoviciu (Gh.), 437
Ioanovici ($t.), 429
ionascu (I.), 502
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
Ionescu (Dim.), 470

lonescu (Take), 438
Ionescu-Niscov (Tr.), 498, 513
Ionescu-Sadi (Al.), 315
691
Jina (jud. Sibiu), 398

Juhasz (Lajos), 410
Julaffi, vezi: Gyulaffi
Jungers (Dr. Adolf), 516
Ionita (impgrat), 158

lordan (Alex.), 478, 479, 480, 481,
K.
482, 503, 504, 518
lialinovskij, 468
Jordan (I.), 379, 493
Iorga (N.), 7, 16, 170, 176, 211, 308, Kalocsa (arhiepiscopul din), 26
331, 345, 351, 353, 372, 418, 438, Karadja (Const.), 498
468, 473, 487, 488, 494, 495, 496 Katona (St.), 419
Iosef (tipograf fn Lemberg), 505
Kaunitz (cancelar al Austriei), 37
Iosif II (impArat), 404, 405, 406, Kazimir Jan (regele polon), 467,
410, 412, 413, 414, 415, 419, 450
losif (palatin), 430

Iosif (St. 0.), 452
Ipotesti *(sat fn Moldova), 226
Ipsilante (Constantin vocla), 494
Isabela (regina), 26, 299
Isac (boer moldovean), 483
Isacu (Elena), 519
Isaia (mare vornic), 424
Islam Chirai III (han), 467
Isopcscu (Elena), 519
Istambul, 255
Istrate (Dabija), 450
Istros, vezi: Histria

Istru, vezi: Dundre
468
Keechkes (cetate fn Transilvania), 174

Kekaumenos (cronic. bizantin),
403
Kemeny (I.), 207, 334, 420
Kenes (localitate fn Bihor), 153

Kerson (intreveclerea dela), 499
Kettenfeyer (Peter), 289
Keve (comitat), 486
Kiev, 345, 472
Kiffer (Mathias), 386
Kis (Andres), 419

Kisling (Adam), 384
Kis Torony, vezi: Turnisor
Italia, 112, 155, 186, 240, 313, 333, Kivar, vezi: Chioar
Kniezsa (St.), 457, 464, 465
398, 494, 509, 512, 513
Kogillniceanu (M.), 221, 501, 516,
Italieni, 11, 23, 336
520
Ittu-Oancea (N.), 518
luga (nobil din Maramures), 111, KOln, 258, 259, 260, 261, 262, 263,
264, 286
112, 113, 114, 115, 196, 542, 544
luga (voevod al Moldovei), 434,

436
Ivan (episcop Nicolae), 438

Ivanco (despot al Dobrogei), 433
Koniecpolskij (comand. de armath polon), 467

Kopasz (Jacob), 81, 82, 83, 91,
102, 132, 529
Korduba (Miron), 467
J.
Norsun (localitate fn Ucraina),
Jabenita (toponimic slay), 465

Jancs (Benedek), 420, 422, 461
467
Kossuth '(Ludovic), 44, 430
www.dacoromanica.ro
692
TABLA NUMELOR
Laugier (Dr. Ch.), 501

Laurent (V.), 498, 510
Laurentiu, 528
LaUrian (A. T.), 439
KO% Ari (L.), 419, 428
Lazrescu (E.), 510
Kraus (Gh., cronicar), 450
Lazarevici (Stefan), 430
Kray (colonel), 40
Lebzeltern (baron), 228
Kremsier (orae In Moravia), 230 Leipzig, 2, 18, 439, 477, 515, 516
Kristed (G., prof.), 462
Leisen (Herbert van), 463
Krivonos (Maxim), 467
Lemberg, 191, 206, 231, 233, 238,
Kroncz (Fr.), 426
240, 248, 255, 339, 350, 467, 483
Kufaev (M. N.), 517
Lemeni (Ioan, episcop), 45, 429
Kutschera (R.), 478
Leon (cardinal), 151
Leopold II (al Austriei), 41
L.
Leparth (loan), 384
I.eta (cetate), 83
Lackfi (Andrei, comitele Secui- Leuca (voevod), 19
lor), 108, 110, 112, 114, 531, 532 Leustachius (voevod), 19, 57, 59,
Lackfi (Nicolae, oomite al Mara60, 61, 141
muresului), 122, 533
Lichneker (Ioan), 387
Ladislau (Bore), vezi: Bore (La- Lichnekerin (Maria), 383
dislau)
Ladislau (nobil maramureeean), Liebhardt (Rudolf), 414
Liechtenstein (ducele de), 448
117
Liff (George), 384
Ladislau (voevoda Olahorum),
Linu ($tefan, prof.), 451
474
Ladislau IV Cumanul (regele Liov, vezi: Lemberg
Ungariei), 65, 66, 67, 69, 70, 71, Lipcani, 225
Kostomarov (N. I.), 466
KOszegi (fam.) 70, 81
KOszegi (Henric), 529
Kotzebue (consul), 226
73, 90
Lipova, 270, 300, 316, 465
Ladislau cel Sfnt (regeley Unga- Lippa, vezi: Lipova

Lipsca, vezi: Leipzig
riei), 486
Ladomir (arhiepiscop maghiar), Lisimach, 401
71
Literata (cetate), 400
Lapedatt (Alexandru), 331, 371, Litovoi, 487
413, 418
Lituania, 202, 424
Lapedatu (Ion), 413
Litvani, 541
Liubavici (Dimitrie), 442
Lascaris (Ioan), 218
Lascaris (M.), 512, 513, 514
Loboda (Grigore), 461
Litsz16 (Peter), 271
Lobontii, 450
Latcu (domn al Moldovei), 183, Lodomerius (arhiepiscop al Strigoniului), 210
184, 185, 186, 188, 191, 193, 194,
196, 198, 201, 202, 434, 435
Lombard (Alf., prof.), 11
www.dacoromanica.ro
693
TABLA NUMELOR
Lot (Ferdinand M., prof.), 455,

514
Magini (Antonio Giovani), 303

Magnesia, 514
Maierul nou sau Maierul nem-
Loveaghin (A. M.), 517
tesc (cartier In Timiwara), 490

Maierul vechiu sau Maierul vaLucaciu (fiul lui Craciun de Bil- lah (cartier in Timiwara), 490
Mailat (Stefan), 23, 498
ke, voevod in Bereg), 113
Ludovic cel Mare (regele Unga- Mainz (domul din), 330
riei), 100, 106, 107, 108, 111, 119, Maier (Petru), 398
Luca loan (episcop de Severin),

214
122, 169, 172, 173, 179, 182, 183,

187, 190, 218, 325, 355, 359, 362,
363, 484, 487, 516, 517, 518, 521,
534, 536, 536, 5b7, 544, 547, 548,
Maiorescu (loan), 47
Maiorescu (Titu), 398, 438
Makkai (L.), 99, 458, 459, 462, 464
Malalas (cronicar), 402
Malaspina, 270, 317

Ludu (Theodor), 516, 517, 518, 521 Malmissy (Odn), 52
Man (I., deputat roman), 429
Lugoj, 30, 310, 441
555, 572
Lukaris (Chiril), 32, 446

Lukinich (Emeric), 32
Lund (Universitatea din), 11
Man (preot din Iiii*inari), 425
Lungu (V.), 506

Lupa* (I.), 1, 55, 56, 148, 166, 414,
417, 418, 419, 473, 493, 507
Lupa (Semproniu), 440, 441
Lupas-Vlasiu (Marina), 475, 494,
Manea (fiul cneazului Stanislau),
496, 498
Lupeanu-Melin (Alexandru), 454

Lupu (loan), 515
Lupu (Mehedinteanu), 502
Lupu (Vasile, voevod), 472, 505
Lupu-Stan (cncaz din Maramu-
re), 545
Manassas (Const.), 403

Manciulca (St.), 493
100
Manfrone (Morgante), 334

Mangup (cetatea dela), 511
Maniu (I.), 437
Manta (Maniu), 377, 383, 384, 385
MAnucg. (M.), 508
Manuil I (imphrat bizantin), 57

Mararnurm 37, 51, 56, 93, 94, 95,
96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103,
104, 105, 106, 107, 109, 110, 111,
112,
Luter (Martin), 299

Luterani, 338, 340
Luxembourg (dinastia), 20
M.
Macarie, 444
Macedonia, 158, 348
113,
116,
117,
118,
119,
121, 122, 123, 124, 125, 408, 409,

434, 442, 458, 465, 474, 522, 524,
525, 526, 527, 528, 529, 530, 531,
532, 533, 534, 536, 537, 538, 539,
540, 542, 543, 544, 546, 549, 550,
551, 552, 553, 554, 557, 558, 559,
561, 562, 563, 564, 569, 570, 571,
572, 573
Maramumeni, 325
Maciva (fn Serbia), 83

Maenrek (I.), 31, 460
Maghiari, 12, 15, 16, 20, 23, 309
Marcianus (1mp6rat), 403

Mi freus (Joan), 501
88
www.dacoromanica.ro
594
TABLA NUMELOR
Marczali H. , 420
Mazon (Andr, slarist francez),
Marea Neagrrt, 399, 437, 458, 508,
499
565
Medias, 52, 81, 62, 419, 424, 449,
Maria Teresia, 5, 36, 37, 38, 475,
430, 451, 453
476, 477
Mediesanu (N.), 450
Mediterana, 508
Mariampol (localitate), 224
Medwescher (Jacob, burgermesMrieI (lupta dela), 47
ter), 367
Marlin (Josef), 419
Megasala (castru oproape de
Martens, 243
Oradea), 199
Martin (comite), 164
Mehadia, 83, 88, 163, 167
Martin (episcop), 206
Martin (fiul lui Bugar), 84, 85

Martin I (rage), 512
Martin V (papa), 208
Martian (Dionisie Popovici), 429
Martini (Stefan, episcop de Siret), 203, 205, 206, 208, 212
Mehala sau Neu-Warosch (cartier in Timisoara), 490

Meletie (ep. de Roman), 443
Menumorut (duce), 20, 153
Mercurius (princeps ultrasilvanus), 58, 59, 60
Martinotti (Iosif Maria, vicar ge- Mercy (contele, guy. Banatului),
neral in Bac Au), 206

Martinuzzi (Gh.), 26, 27, 145
Marus (fiul tut Silvestru-Voevod), 542
Marzio (Galeotto, umanist italian), 23

Matei (Corvinul), 23, 285, 297,
358, 372
Mateiu (I.), 440

Mathesius (Andrei, preot protestant), 28
Matyjey (Artamon), 472
Mauriciu (comite), 531
Mauriciu (voevod), 525, 528
Mavrocordat (Alexandru), 499
Mavrocordat (Nicolae), 234, 254,
498, 499
Maxemhaza (sat in comitatul

Bereg), 545
Maxentius, 326
Maxim (din Hosva), 545
Maximinianus, 400 May (Michael), 345

Mayer-Ltibke (W.), 379
489, 490
Merisani (rnosia), :33

Metes (St.), 418
Metianu (I.), 439
Meurer (Theodor), 258
Miclrtusani (mosia), 226
Miclescu (mitropolitul Calinic),
500
Micu (fiul lui Stanislau), 100

Micu (nobil din Maramures), 547
Mieu (Samuil),, 445
Micu-Klein (Inocentie, piscop),

454
Micu-Moldovin (loan), 439, 454,

473, 493
Mihriescu (Ion), 502

Mihai (comite), 165
Mihai (protopop), 30
Mihai Viteazul, 26, 30, 31, 48, 256,
258, 259, 260, 261, 262, 263, 264,
265, 266, 267, 268, 271, 273, 275,
276, 277, 279, 280, 281, 283, 284,
285, '290, 291, 297,e301, 314, 315,
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
316, 317, 319, 320, 450, 460, 467,

474
Mihail (tar al Bulgarilor), 170

Mihdileni, 230
Mihililescu (Claudia), 500, 501
Miliilescu (VintilA), 493
Mihai1ovi6 (Alexie), 469, 470, 471,
472
Mihali (G.), 429

Mihali (I.), 196, 330
Mihali (Petru), 437
Mihali de Apsa (Victor), 439
Mihnea (Vodil), 497
Mihordea (V.), 498, 499, 508
Mihu (I.), 438
Mik (contele), 428, 430
MikO (Francisc), 492
Milano, 2, 241
595
43, 56; 97, 98, 99, 101, 108, 109,

110, 111, 112, 114, 115, 116, 117,
120, 121, 122, 123, 206,
288, 297, 298, 301, 302,
310, 311, 313, 314, 315,
356, 361, 418, 427, 428,
436, 443, 444, 447, 464,
471, 472, 482, 483, 485,
497, 499, 507, 531, 532,
557, 558, 559, 560, 561,
564, 566, 569, 571
Moldovan (D.), 429
Moldovan (Iosif), 418
Moldovan (prof. Iuliu), 418, 453
Moldovan (Silvestru), 438
Moldovan (Stefan, protopopul
118, 119,
285, 287,
305, 307,
319, 322,
430, 434,
465, 468,
492, 493,
533, 541,
562, 563,
Mediasului), 450, 453

Moldovan (Vasile, prefectul legiunii a III-a in rev. 1848), 450
lcov, 108, 135, 186, 202, 211

MilcoNia, 168, 169, 171, 177, 182, Moldoveni, 26, 261, 352, 468, 561
Monastiriste, 468
183, 184
Minea (Ilie), 498, 506, 507, 508
Morariu (Victor), 419
Moscova, 302, 306, 428, 467, 469,
Minoritii (ord. alugaresc), 180
470, 471, 493
Mircea (cel Baran), 200, 211, 218,
219, 431, 432, 433, 434, 436, 487, Motogna (Victor), 507
Muller (Georg), 18, 57, 91, 92, 125,
499, 512
129, 130, 141, 145, 146
Mircea (zis Milos), 356
Muller (Konrad), 475

Mirisriu (lupta dela), 261, 317
Miroslav (fiul lui Gyula), 108, 542 Willer-Langenthal (Friedrich),
Mocioni (Andrei), 47
475
Mocod (sat in jud. IThsud), 40

Moesia, 157
Moesii, 400
Moga (I),
Miinchen, 11, 231, 238, 240, 248,

423, 516
55, 457, 473, 493,
511,
522, 574
Muncia (Nicola), 490

Muntean (Simion), 387
Munteanu (Stanciu), 377, 383, 384
Munteanu (V.), 418
Mohaci (lupta dela), 25, 92, 146

Mois (fiul lui Mois), 81, 82, 87, Muntenia, vezi: Tara Bomaneaseg,
102
Moiseni (sat), 121

Moisil (Const,.), 500
Moldova, 6, 7, 16, 19, 20, 21, 22,
23, 24, 25, 26, 27, 31, 32, 33, 39,
Muntjtin (Lupu), 383

Mureni (sat), 451
Mures 8, 15, 304, 305. 486
Mures-Turda. 71
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
696
Muroan-Triteanu (Elena), 500

Muresianu (I.), 418
Murgu (Eftimie), 429
Murgulet (Vasile), 226
Musat (Petru, voevod), 190,
Nichi (Dr. L.), 428, 429

Nicolae Alexandru (voevod), 172,
181, 200, 487
Nicolae Andrei (de Strenow, can192,
celar), 185
194, 195, 197, 198, 434, 435, 436, Nicolae Antoniu (episcop), 209
Nicolae (cornite), 83, 529, 532, 537
438
Musat (Stefan, voevod), 108, 118, Nicolae (de Buda, calugdr augustin), 186
192, 194, 195, 196, 197, 201, 205,
Nicolae (de Mehlsack, cAlugr
206, 209, 434, 435, 436
Musata (Margareta), 188, 190, 191, minorit), 184, 188, 202, 204
192, 193, 195, 196, 198, 202, 434 Nicolae (de Tlmaciu), 166
Nicolae (fiul lui Grigore, ambaMusatini, 137, 374
sador), 179
Muslea (I.), 346
Nicolae (papa), 160
Musta (arhim. Filaret), 438
Nicolae (vaivoda Valachalis), 474
Mustafa (Kara), 34
Nioolae (Venatoris), 208
Muster (Dumitru), 519
Nicolae (voevod), 82, 94, 113, 128,
Mutafiev (prof.), 498
202, 525, 526, 528
N.
Naghiu (Iosif), 419

Nalivajko (Severin), 467
Napresti (Dim., episcop), 270

Nassau (W. Senior), 495
Nsturel (Udriste), 4.45
Neagu (fiul lui Stanislau), 100.
Neamtiu (Alexandru), 350
Neapole, 487
Nebaba (Martin), 467
Neculce (Ion), 494
Neda (loan), 502
Negovanul (biserica din), 502

Neppendorf, vezi: Turnisor
Netoliczka (0.), 419
Neumann (Leopold), 343
Neutitschein (localitate), 224
Niarij (Paul), 269
Nicastro (episcopul de), 335, 337,
338, 340, 341, 342, 343
Nicephorus (Sf.), 402

Nicetas (Remesianul), 400
Nicolau (Florian), 520

Nicopole, 219, 310
Nicorescu (P.), 506, 507
Nikon (patriarh), 470

Nil, 514
Nistor (I.), 196, 460, 471, 508
Nistru, 12, 115, 194, 202, 350, 565
Nis, 459
Nitu (A.), 507
Nocrich, 409
Norvegia, 331
Novacovici (Dionisie), 35
Novigrad, 258, 264
Nyalab (cetate), 122

Nyires, 474
0.
Ochmatov, 472
Odesa, 227
Odobescu (A.), 221
Odorheiu, 406, 424
Ohtum (ducele), 486
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
597
P.
Olahus (Nicolae), 513
Olbia (localitate), 8
Olesnicki (famine nobila polona), Pachimeres (cronic. bizantin),
403
194
Olmtitz (localitate), 224, 229, 230

Olt, 358, 425, 502
Olteni, 168
Oltenia, 36, 168, 501
Onciul (Dimitrie), 199, 176
Onisor (T.), 482
Onit (V.), 438
Opitz (Martin), 29
Oppelski (Wladislav, duce), 195
Oprea (vistierul), 355, 363, 369,
372
Oprescu (G.), 497

Opri* (fiul lui Silvestru), 542.
Opri* (sol al lui Neagoe Basarab), 366.

Opri*a, 119
Oradea, 151, 152,
Paclisanu (Z.), 442, 493

Padova, 437
Padunavia, vezi: Silistra

Pahomie (egumen al man. Peri),
134, 135, 566, 567
Paisie (patriarhul Ierusalimului),

470, 472
Pa lamas (K.), 498
Palanca Mare (cartier in Tirnisoara), 489, 490
Palanca Mica (cartier in Timi*oara), 490

Palermo, 512
Pall (Francisc), 513
Palo* (sat), 450
Panad (mosie in jud. Bihor), 81

Panaitescu (P. P.), 430, 435, 436,
169, 173, 199,
219, 436
Ora* (Petru, camara*), 450

Ora*tie, 86, 430, 444
Oravita, 494
Orhei, 225, 494
Orlat, 84
Or*ova, 180
Ossolinsky (conte), 240

Ostrjanin (Iakov), 467
Ostrogorsky (G.), 509
Ostrorog, 467
Otetea (A.), 493
Otlet (Paul), 517, 518
512, 513
Panonia, 140, 448, 457, 486

Pap (Sig.), 437
Papacostea (V.), 510
Papiu (Than, conducator la Itupea in 1848), 451

Papiu Dalian (Al.), 236, 420, 421,
428, 436
Papp (M.), 420

Paris, 235, 240, 413, 480, 515
Paris (Biblioteca Nationalii din),
511
Pfiru, vezi: Seghedinat (Petrn)
Parvan (Vasile). 7
Pasca ($t.), 445, 446, 447
Otto (de Bavaria), 7I-77, 79, 163 Pascka (O.), 255
Ottocar (de Stiria), 163
Pascu (Stefan), 376, 420, 422, 430,
OtvOs (I.), 430
Otvs (Petru), 374

Ovidius (poet latin), 399
Ozora (in Serbia), 83
436, 439, 441, 449, 462, 473, 474,

507
Pataki (Ion, episcop), 425

Patareni (sectil religioash), 155
www.dacoromanica.ro
698
TABLA NUMELOR
Peetru (boer moldovean), 483

Patrascu cel Bun (voevod), 338, Petru (Cercel), 344
Petru (episcop din Alba-Iulia), 75
341
Pdtrwu (Nicolae, voevod), 499 Petru (nobil din Ma ramure*),
Paul (de Schweidnitz), 184, 188
528, 531, 532, 545
Pau ler (I.), 22, 420
Petru (Rare*), 26, 453, 498, 506,
Pauletti (Nicolae), 454
510
Paulinus (episcop din Nola), 400
Petru
(Schiopul), 506
Pau lova (Milada), 510
Petrus
(Patricius, cronicar), 402
Pausanias, 401
Pezzen
(comisar imperial in
Pavel (Mihail), 439
Transilvania),
315
Pecenegi, 498
Pfersman (general austr. in
Pecica (jud. Arad), 40
Transilvania), 430
Peignot (Gabriel), 515
Philostratus (cronicar grec), 402
Per (Philippi), 386
Phrantzes (G.), 404
Perejaslav (local. in Ucraina),
Piller (Ioan), 505
469
Piljavce
(local. in Ucraina), 467
Perembsky (Petru), 26
Pilsen, 268, 271, 276
Peretz (I.), 516
Piluzio (Vito), 507
Perfyrjev (Tomila), 471
Paterculus (Velleius)., 399
Peri (mrmAstire), 134, 135, 139,

441, 442, 565, 568, 569
Pippidi (D. M.), 509, 512, 513, 514

Piscupescu (Ecat.), 497
Perianu (R.), 493

Pero, vezi: Seghedinat (Petru)
Perticari-Davila (Elena), 497
Pesta, 63, 73, 409, 437
Pesty (Fr.), 486
Petersburg, 467, 503
Petit (Elie, vicar gen. al ord. Pe-
Pawl, 364
Pius II (papa), 23
regrin), 191, 204
Petran (Coriolan), 344

Petre (Ioan St.), 505 516
PetricA (paralab de Roman), 483
Petrino (Aglaia), 225
Petrino (Eufrosina), 225
Petrino (Petru), 225
Petrograd, vezi Petersburg
Petrovici (Emil), 379, 457, 458,
464, 465
Pius IV (papa), 341

Pius V (papa), 337, 340
Plato, 401
Plevna, 497
Pliniu (cel Btriin), 399
Pliniu (cel
Ifar), 399
Plock (episcop de), 178, 182
Ploesti, 251
Poarta i Poarta Otomang, vezi:

Turcia
Pobrca (local. in Po Ionia), 224
Pocutia, 195
Pod6brad (Jiri Z., regele Boomiei), 512
Podolia, 191, 209, 282, 468
Petrovskij (N. N.), 466, 467, 468, Pogany (Stefan), 86

469, 472
Poiana (jud. Rea), 502
Petru (Asan), 403
Pojon, vezi: Bratislava
www.dacoromanica.ro
b99
TABLA NUMELOR
P6k (Nicolae), 81, 102, 528

P6k (Simion de), 533
Polner (Georg), 16
Predeal, 345, 358

Predescu (L.), 506
Prima lustiniana (mitropolitul
Poloni, 135, 205, 219, 275, 276, 280,

din), 400
284, 285, 299, 423, 424, 441, 467, Principatele Rorname, 200, 204,
468, 469, 483
404, 450, 461, 476
Po Ionia,
136,
137, 155, 178, 183,
185, 192, 194, 198, 202, 203, 206,

209, 216, 217, 314, 317, 318, 339,
349, 350, 355, 356, 408, 423, 424,
431, 432, 446, 467, 469, 471, 472,
483, 484, 485
Polonyi (Nora), 461 462

Pompeius (Trogus), :399
Pomponius (Me la), 399
Pop (Aurel), 451
Pop (Samuil), 454
Pop (Sig.), 429
Pop (Vasile), 48
Popa (Ghcorghe), 452
Popa-Lisseanu (Gh.), 398, 399, 400,
401, 402, 404
Popasu (episcop I.), 438, 439

Popescu (Ioan), 438, 452
Popescu (Mihail), 424
Popescu (Simion), 439
Popescu-Cilieni, 502
Popovici-Barcianu, 425
Popovici (D.), 429, 493
Popovici (Gh.), 488
Popovici (Segismund), 437
Popovici (Traian), 515

Portugalia, 513
Po$a (voevod), 19, 63
Posada, 87, 133, 171
Possessor (Sextus Iulius, cura-
tor al ormlui Romula), 494
Priscus (Panites), 402

Prislop (milnAstirea), 441
Procopius (din Caesarea), 402
ocopovici (Al.), 443
Proclan (D.), 410, 460

Prusia, 318, 319, 477
Prut, 115, 194
Przemysl (local. in Polonia), 224

Przemysl (miin. din), 191, 224
Ptolemeus, 401
Puchner (general austr. in Transilvania), 430

Pumnul (Aron), 439, 450, 452
Prwariu (Ilarion), 438

Pu$cariu (S.), 497
Putna (tinut), 494
R.
Racd$ (jud. Tr. Mare), 450

Racova, 465
Racovitri (Banul), 345
Ritdiluti, 435
Radu I, 431, 487
Rath' (cel Mare), 364
Radu (dela Afurnati), 373, 374
Radu (fiul lui Stanislav ,
100
Radu (Paisie), 374

Radu (Serban), 321, 322, 323, 499
IlAdulescu-Motru (C.), 503
Rakoczi (familia), 468
Rakoczi I (Gheorghe), 32
13III-oc7i II (Gheorghe), 468, 469,
Possevino (Antonio), 303, 307

471
Potra (George), 418
Praga, 216, 258, 261, 263, 264, 280, Rakoczi II (Francisc), 36, 40, 450
283, 285, 286, 460, 498
Rakuka-Romanovskij (Roman),
Pray (G.), 242, 243
467
www.dacoromanica.ro
600
TABLA NUMELOR
Ramniceanu (Nauru), ,f7, 398

Ramnicul-Valcii, 358, 359, 372,
425, 426, 443, 504
Ranite (Grigorie, zugrav craio-
130, 131, 134, 136, 137, 118, 139,

140, 151, 152, 153, 154, 155, 156,
158, 159, 160, 161, 162, 164, 165,
166, 167, 170, 174, 175, 183, 191,
194, 198, 265, 267, 270, 271, 273,
274, 277, 279, 284, 285, 286, 288,
299, 300, 301, 302, 303, 306, 307,
308, 309, 320, 321, 398, 399, 400,
402, 403, 411, 429, 430, 432, 433,
434, 437, 439, 440, 441, 445, 446,
vean), 344
R5sinari, 425
Raenov, 10
Ratiu (I.), 493
Ratold (Oliver, comite), 116, 533
Rava7dy (Gh.), 278
447, 448, 449, 453, 456, 457,
Raymond (Elie), 191
Recidua (cetate), 400
458, 459, 460, 461, 465, 466, 473,
Redzierski (Barnaba), 206
474, 488, 491, 493, 494, 495, 497,
Regallianus (general), 400
498, 510, 511, 513, 530, 531, 532,
Regleanu (Mihail G.), 499
538, 541, 542, 548, 551, 552, 554,
Reisennauer (Philippi), 383, 384
562, 566, 567, 568, 569, 572
Reissbach (sat), 378, 384
Romania, 11, 48, 51, 53, 393, 398,
Rhabdouchos (Lain), 514
463, 464, 499, 504, 514, 515, 517,
Rheder (Martin), 385
518, 519
Rhodos, 497
Romanu Vivu (Constantin), 429
Rodna, 79
Miller (F1.), 325, 326
Roesler, 498
Romula (Ilispalis), 494
Roland (voevod), 71, 85
Bona de Sus (sat din MaramuRoma, 9, 149, 168, 182, 183, 184,
ree), 118, 542, 545
.186, 205, 219, 241, 242, 294, 302,
Rogues (Mario), 509
303, 309, 335, 343, 403, 499
Rorer (Ludovic, argintar), 372,
Roman (diacul), 367, 368, 370
Roman (Dionisic), 451

Roman (episcopia), 482
Roman (orae), 21
Roman (Visarion), 438, 439,
374
453,
493
Roman I (voevod al Moldovei),
Roeca (P.), 440

Roecani (biserica din), 228
Rosenfeld (Titt. D. Ioan), 385
Rosetti (Al.), 494
Rosetti (Teodor), 221
Rosetti-Roznovanu (Nicolae), 226
Roeia-de-Secae, 454
Row (Pelaghia), 47
Both (Daniil, publicist), 45
Both (Victor, preot), 346, 347
Roubruk (misionarul), 156
192, 195, 197, 201, 434, 436, 436

Romanati, 502
Romanescu (Marcel), 493, 501
Romani, 15, 16, 23, 25, 26, 28, 29,
30, 31, 32, 35, 39, 40, 43, 46, 4.7,
48, 49, 50, 52, 55, 57, 60, 71, 72,
74, 87, 97, 98, 102, 104, 105, 107, Bovine, 219, 434
109, 111, 115, 116, 117, 119, Rozbach (sat), 378, 385, 387
123, 124, 125, 126, 127, 128, 129, Ruchata, 368
www.dacoromanica.ro
601
TABLA NUMELOR
Rudolf II, 258, 260, 263, 297, 318, Santamaria-Orlea, 328
Santana (localitate in Transil-
319
Rufus (Curtius), 399

Rupea (jud. Tr. Mare), 86, 424,
450, 451, 453
vania), 473
SAnzianu (M.), 418, 422, 423, 494
Saraceni, 155, 159, 100
Rusciori (sat), 378

Rusi, 15, 517, 397
Saraghiz (negustor din Tara
Rusia, 209, 302, 306, 458, 468, 470,

471, 499, 513
Sarasau (cneziat din Maramu-
Romaneasca), :A18, 369
Rusia (SubcarpaticA), 466

Rusu (I. V.), 418, 439, 473
Ruteni, 159, 205, 411
res), 98, 105, 328, 545, 547

Sarbi, 39, 46, 47, 218, 441,
443,
461, 514
Sardinia, 494
Ruxandra (fiica lui Neagoe Ba- Sas (voevod al Molclovei),
115,
116, 120, 121, 187, 53:3, 560, 561,
sarab), 373
562, 565
S.
Sabau (Ioan), 499

Sabo lci (comitat in Ungaria), 81
SAcel (localitate in Transilvania), 84
Sacerdoteanu (A.), 473, 478, 494,
499, 500, 502, 504, 505
Sasi, 16, 17, 25, 28, 35, 38, 41, 45,

49, 50, 51, 52, 59, 61, 64, 09, 70,
71, 72, 73, 75, 76, 77, 81, 82, 85,
86, 94, 97, 99, 104, 106, 123, 143,
144, 300, 304, 331, 338, 354, 363,
378, 448, 449, 450, 453, 493, 539,
570
SAcuian (boer moldovean), 483
Satmar, vezi: Satumare
Sadu (jud. Sibiu), 465

Saint-Pierre (B. de), 492
Satumare, 81,
SAlAgean (A., ing.), 518
Sauciuc SAveanu (T.), 507

Saula (Matei), 467
Sava (Aurel), 494
Savoiu (Emil), 502
Savoya (Amedeo de), 218
Savoya (Eugeniu de), 489
Saxoni, vezi: SaSi
Sbaralea (S.), 154
Sbarcea (boer moldovean), 483
Salgo (cetate in Transilvania),

84,
86, 88
Saliste (jud. Sibiu),
30, 40, 84,
121, 166, 349, 441, 465, 500

Salonic, 402
Samariu (Gavriil), 470, 471
Sambilta (mAnastirea din),
107, 110, 112, 119,
122, 134, 136, 408, 409
:33,
441
SAmbilta Mare (localitate in

Transilvania), 445
Samurcas (Const.), 492
Sancel (jud. Tr. Mare), 450
San Francisco, 300
Sanicolaul Mare, 12
SlinmiclAus (localitate in Transilvania), 175
Schaedel (H.), 423
Schalder (Paul , 384

Scherer (istoric), 469
Schldzer (Ludwig), 243
Schneider (A. M.), 510
Schnel (Ioan), 386
Schnebaum (Herbert), 18, 56, 57,
59, GO
www.dacoromanica.ro
602
TABLA NUMELOR
Schuller (A. G.), 415

Schb ller (Cristian), 383
Sciti, 8, 304, 404
Scitia, 299, 300, 401
Scorpan (Gr.), 506
48, 49, 50, 79, 81, 231, 233, 238,

240, 248, 278, 304, 317, 350, 353,
354, 357, 359, 361, 362, 363, 366,
370, 372, 373, 374 ,373, 377, 379,
380, 385, 386, 389, 397, 398, 406,
407, 409, 412, 414, 421, 424, 436,
4_7, 443, 465, 493, 499, 503, 504,
Sebes, 180, 424, 429

Secui, 17, 24, 27, 51, 61, 69, 70,
514
71, 72, 73, 79, 85, 108, 110, 114,
120, 122, 143, 144, 165, 207, 304, ibiu (conferinta dela), 51
312, 317, 450, 451, 461, 464, 493, Sicilia, 401, 511
570
Seghedin, 79, 497
Seghedinat (Petru), 40, 437

Seghesvr, vezi: Sighisoara
Seghiste (toponimic slay), 465
Segnei (Dors lav, canonic din episcopatul Sirctului), 185
Seleus (localitate), 530
Seleus (lupta dela), 454
Seneslau (voevod), 159
Sepenit, 194, 196, 197
Seracin (nobil maramuresean),
Sicoli, vezi: Secui

SiebenbUrgen, vezi: Transilvania
Siena, 335
Sighet, 105, 112, 122, 324, 325, 327,
328, 329, 330, 332, 333, 537, 572,
Sighisoara, 298, 299, 407, 409, 424,
449, 450, 451, 453, 477
Sighisoara (Scaun), 430

Sigismund (impa'rat), 21, 206, 433
Sigismund (rogelo Poloniei), 434,
483, 484
Silezia, 477
Silistra (Padunavia), 218, 433
113
estru (voevod al MaramureSerbia, 77, 78, 83, 87, 181, 243, 431,
sului), 98, 105, 542, 545, 547, 550
487, 514
Serernetev (V.), 468
Simeon (comite a) MaramuresuSesan (M. P.), 407
lui), 119, 122, 136, 534
Seton-Watson (R. W.), 10, 35
Se Ner (Axente), 450
Simoccates (Theophylactus), 402,

403
SeNerin (Banatul), 22, 56, 57, 87, Simonescu (Dan), 441, 442, 494,
88, 89, 166, 214, 215, 433, 487
505, 507, 517
Severin (episcop de), 207
Simunic (Gheorghe), 453
Sevilla, 494
Sinan (pasa), 293, 305, 310, 311,
Sfetea (A.), 498
312, 313
Sforza (Gean Galeazzo), 334, 337, Sion (Gh.), 295
240
Shimerth (P.), 387

Siberia, 455
Siret (biserica Sf.
I. Botez.), 187
Siret (episcopia catolicil), 135, 185,
186, 188, 202, 205, 206, 208, 214
Siret (mniist. cat.), 191

Sibieni, 355, 357, 358, 363, 364, 365, Siret (orasul), 184, 198, 204, 499
Sibiel, 84
66, 367, 368, 369, 370, 373, 375 Sirlich (Michael), 387
Sibiu, 18, 26, 27, 30, 38, 42, 45, Sirmiun, 82, 153
www.dacoromanica.ro
603
TABLA NUMELOR
Stahl (II.), 505

Staico (fratele lui Mircea cel
Siruni (H.), 499, 505
Sixt IV (papa), 21
Bil-
Skoplije, 459
trait), 431
Stamati (Costachi), 226
Skorei (Paul), 389
Skylitzes (loan, cronic. bizant.), Stan (logofilt), 363
Stan (negustor din Tara Born.),
403
369
Slatina, 117, 300, 397
Stan (nobil din Maramure*), 105,
Slavescu (V.), 498
Slavi, 15, 60, 140, 449, 455, 465,
545
406, 487, 492
Stan-Albu (cncaz din MaramuSlavici (I.), 221, 438
re*), 545
Slavonia (banul), 64, 72, 175

Slimnic (sat in Transilvania),
Stana (fiica lui Neagoe Basarab), 373
Stanciul (negustor din Tara
405
Slovaci, 47
Slovacia, 460, 466
Slovenia, 408
Smantnescu (Dan), 519
Born.), 369
Stanislau (cneaz din Barsana),

542,
549,
543,
544,
545,
540,
547,
550, 552
Smotrita (local. in Podolia), 191 Stanislau (fiul lui Stan), 98, 1(}),
101, 103, 104, 106
Snel (Paul), 383
Sniatin (local. In Po Ionia), 224 Stanisiau (de Do lila, vomod din
'Mg.), 542, 545, 554, 572
Staro-Konstantinovo (local. in
Ucraina), 467
Sofia (Universitatea din), 513
Solimon (cel Maret), 26, 27, 299, St atele-Unite, 518
Stock (I.), 230
510
Solnoc (comitat), 17, 74, 81, 82, Stoia-Uclrea (I.), 485. 487, 488, 489,
Socoteanu (Gr.), 425
Sofia, 265, 314, 387, 459
268, 430
490
Solnocul interior (comitat), 408

Solnocul de mijloc (comitat),
408, 409
Solomon (comite), 165

Solomon (N.), 429
Some*, 81, 304
Sorbelli (A.), 517
Solyomlai (cetate), 82
Spania, 259, 512, 513
Spindler (fabricant din Sighi*oara), 477

Spontoni (Ciro), 294
Srbik (Heinrich), 51
Staill (Dna de), 493
Stracimir (tar al Bulgarilor),

179
Strahoe (Giurgiu), 482

Strahov (Bibl. man.), 261, 261,
277, 280, 283, 286
Strarntura (rno*ie din Maramure*), 98, 100, 101, 103, 542, 543,
545, 546, 547
Strassbourg, 510
Streiu, 328
Strigoniu (arhiepiscop de),
169,
173, 179, 190, 211, 215, 217

Stroescu (V.), 438
Sturdza (Dim.), 223, 236, 237, 479
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
604
Sturza (Elisal. eta), 226

Sturza (Iancu), 226
Sturza (Mihai), 226, 493
Suceava, 24, 25, 468
Sucidava (cetate daca), 501
Suciu (prof. Corolian), 419, 453,
454
Suciu (I. D.), 494
Sisman (tar), 403, 431, 433
So (banat in Nordul Serbiei), 83

SoimuS (jud. Ciuc), 207
Stefan (arhicluce), 430
Stefan (cel Mare), 21, 22, 24, 25,
423, 424, 433, 453, 485, 512
Stefan (cel Sfnt), 3,
15, 18, 61,
486
Stefan (fiul lui Bela IV), 63, 64,
Suedezi, 472
Suedia, 11, 240, 468
Suhanov (Arsenic), 470
Su lima (Ivan), 467
65, 77, 78, 82, 94, 109, 112, 113,

115, 119
Stefan (nobil din Maramures),
Surdu (B), 485, 491, 501

Szab6 (Dezs6), 420
Szab6 (St.), 463
Szadoczky (L.), 51
Szamoskozi (Stefan), 31
Szeghedin, 79
Szkely (Moise), 322, 450
Szekfil (Iuliu), 392, 460
Szemere (B.), 430
Szevestreny (Tomas Dobru de),
389
525,
542
526,
528,
531,
537,
540,
Stefan I (regele Ungarioi), 56

Stefan V (regele Ungarici), 66,
68, 73, 90
Stefan (spatarul), 355

Stefanelli (T.), 221, 326
Stef Anita (voevod), 374, 482, 483
484
Stefina (din Bamnic), 368, 369

Stibor (voevod), 21
Sugatag, 117
Szilgy (St.), 324, 325, 327

Stria (vornicul), 366
Synecellus (Georgius), 402
Sulutiu (Iosif Stem.), 419, 420
Szsz (Zsombor), 463
Szcheny (Toma, voevod), 85, 86, Svabi, 461
87, 88, 89, 90, 143
T.
S.
Saguna (mitrop.
A.), 45, 47, 48,
Tacitus, 399
Tagliavini (Carlo), 11
Tagroga (jupanul din), 12
251, 428, 430, 443
Sandor (nobil maramuresan),

119
Sarpe (boer moldovean), 483

Schei (Bornanii din), 344, 346
Seica, 81
Serb (T., deputat roman), 429
Serban (Radu, domn), 450
Sinca Mare, 409
Sincai (Gh., cronica lui), 252
Taine (H.), 493
Talaba (staroste de Hotin), 484

Talmaciu, 84
Tamils (Ludovic), 456, 457
Targoviste, 296, 311, 312, 355, 360
365, 370, 443, 444
Ta,rgsor, 360
Targu-Mures, 406, 407, 424
Tarnava, 406, 408, 405
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
iirnava-Mare (jud.), 448, 449,

450, 453
605
Ticvaniul-Mic (sat In Banat), 488

Timisoara, 52, 313, 409, 484, 489,
490, 491
Tarnava-Mic5. (jud.), 452, 453
Thrnaveni (jud. Tr.-Mica), 453, Timoteiu (tipograf), 444
Timus, 468
454
Tirol, 497
Thrnova, 310, 315
Tarnow (localitate in Polonia), Tisa, 4, 12, 19, 20, 63, 81, 93, 95,
96, 99, 102, 104, 105, 106, 123,

142, 437, 526, 527, 530
224
Tdsliloanu (Oct.), 499

Tatari, 19, 62, 63, 108, 112, 114,
115, 117, 155, 156, 157, 160, 162,
164, 165, 170, 171, 172, 173, 181,
189, 270, 275, 279, 280, 284, 288,
299, 310, 314, 321, 467, 472, 483,
484, 485, 512, 531, 541
Tataria, 198
(pargar), 368
'1 atul
Teceu (oras), 94, 105, 330, 526
Tegerja (Pavel), 469
Teleajen, 358
Teleki (D.), 416, 418, 420
Teleky (Iosif), 46
Teleky (Paul), 55
Teoctist (mitrop. Moldovei), 482
Teodor (banul severinean), 83
Teodoricus (cavaler), 332
Teodosie (fiul lui Neagoe Basarab), 373
Teofilact (patriarh), 15
Tertullian (scriitor bisericesc),
514
Tesalia, 7, 158
Tesalonic, 403
Teutoni, 16
Theiner (Augstin), 149, 152 154,
210
Theodosius, 402
Theophanes, 402
Thirring (Dr. Gustav), 404, 405,

407
Thukydide, 401
Ticvaniul-Mare (sat in Banat),

488
isa (campia), 36
Tisza (St.), 499
Toader (para.lab de Roman), 483
Todor (A. P.), 521, 494
Todoran (din Zagra), 40

Togan (Nicolae), 453
Toms, (comite de Sirmiu), 82, 164
Tomo. (de Nymti, episcop al Milcoviei), 177
'I
oma (voevodul Transilvaniei),

168, 169
Tomassi (Giorgio), 290, 291, 292,

293, 294, 295, 297, 304, 305, 307,
308, 310, 323, 324
Toinescu (Mircea), 502, 520

Tomis, 494
Torino (arhivele din), 423
Toscana, 311, 335, 413
T6th (A.), 461
Traci, 8, 399, 400, 401, 402
Tracia, 157, 403
Traian, 9, 301, 303, 305, 313, 398,
400, 401, 402, 403
Traian (columna lui), 9

Transilvani, 145
Transilvania, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7,
12, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 23,
24, 26, 28, 31, 32, 33, 34, 35, 36,
37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45,
46, 47, 48, 49, 52, 53, 55, 56, 57,
58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66,
67, 68, 70, 271, 273, 274, 275, 276,
277, 278, 280, 282, 283, 284, 285,
www.dacoromanica.ro
606
TABLA NUMELOR
286, 287, 288, 289, 200, 292, 293,

294, 237, 298, 299, 300, 301, 302,
303, 301, 305, 307, 309, 310, 1j,
312, 313, 314, 315, 316, 317, 318,
319, 320, 321, 322, 323, 327, 329,
330, 331, 332, 333, 335, 336, 339,
340, 343, 346, 357, 338, 359, 364,
392, 393, 398, 404, 405, 436, 408,
409, 412, 415, 419, 420, 425, 427,
428, 430, 431, 432, 434, 437, 439,
413, 446, 447, 448, 450, 452, 454,
456, 457, 458, 459, 460, 461, 462,
463, 464, 465, 466, 468, 470, 473
474, 475, 477, 485, 188, 491, 493,
495, 496, 467, 498, 499, 500, 507,
517, 528
Transnistria, 12, 49J

Trefort (Aug.), 439
Trei-Scaune, 51
Trencin (jud. In Ungaria), 86
Trianon (pacea dela), 392
Tudor (D.), 501
Tuducescu (I.), 439
Tuduri (Christina), 519
Tufa (I.), 450
Tulbure (GI L), 419
Turci, 21, 22, 25, 27, 146, 171, 213,
218, 219, 220, 226, 259, 263, 264,
265, 266, 270, 273, 276, 277, 279,
284, 288, 289, 290, 292, 294, 297,
298, 299, 300, 301, :1G, 312, 313,
324, 336, 338, 341, 343, 354, 356,
402, 412, 423, 424, 425, 431, 432,
433, 446, 460, 464, 471, 477, 483,
484, 485, 489, 511
Turnu-Severin, 502
Tusci (Toma), 159
Tybur (deal), 174
T.
Tara Barsei, 70, 355

Tara Fagilrasului, 133
lara Bategului, 474
Tara Oltului, 33, 133, 134, 380,
474
Tara liomaneasca, 6,
16,
19, 20,
23, 24, 26, 27, 31, 32, 33, 39, 43,

57, 83, 86, 89, 133, 141, 145, 146,
148, 150, 162, 164, 165, 167, 168,
176, 177, 179, 182, 193, 198, 200,
201, 202, 209, 210, 220, 245, 246,
247, 254, 290, 297, 298, 301, 305,
306, 307, 309, 310, 321, 351, 352,
353, 356, 357, 358, 359, 360, 361,
362, 364, 373, 375, 398, 430, 431,
432, 433, 442, 443, 447, 464, 465,
471, 477, 484, 487, 488, 499, 590,
508, 512
Tara Ungrovlaiiiei, vezi: Tara

BomitneascA
Th rile Bomane, 6, 22, 31, 213, 323,
497, 502
Tenovici (colonel Nicolae), 501

Tigani, 365
U.
Ucraina, 466, 468, 470, 471

Ucrainieni, 467
Ugocea, 94, 119, 122, 134, 136, 526,
528, 529, 530, 533, 535, 537
Uioara, 82
Ulfi la, 400
Turcia, 226, 265, 512

Ung (comitat din Ungaria), 542,
Turco (Giovani del), 492
546, 572
Turcu (Const.), 501
Ungaria, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 24,
Turda, 86, 800, 320, 408
25, 26, 27, 32, 33, 37, 41, 45, 46,
Turnisor, 377, 378, 379, 380, 383,
49, 50, 51, 52, 56, 58, 60, 63, 64,
387, 389
65, 66, 67, 68, 76, 77, 81, 82, 86,
Turnu-liosu, 358, 362
www.dacoromanica.ro
TABLA NUMELOR
92, 101, 106, 120, 122, 126,

127, 133, 136, 139, 141, 143, 155,
156, 157, 161, 162, 169, 170, 171,
172, 174, 175, 176, 179, 182, 183,
189, 206, 216, 218, 220, 238, 243,
250, 258, 261, 269, 274, 280, 283,
285, 288, 290, 292, 404, 405, 407,
408, 409, 410, 412, 426, 429, 431,
90,
607
Varlaam (mit/op. Moldovei), 425,

445,_ 447
Varsovia, 238, 252

Vartosu (Emil), 505
Vasici (P.), 438
Vasilescu (Al. A.), 494
Vasvri (revolutionar la 1848), 47

Vatatzes (Leon), 403
439, 446, 454, 458, 460, Vay (N.), 430

466, 475, 476, 483, 484, 497, 499, Veghti (Gerard), 437
Velcu (A.), 494
534, 542, 563, 566, 568, 569
Velovan ($t.), 438, 439
Ungurasul (cetate), 134
4:54,
Unguri, 43, 45, 49, 50, 56, 59, 60, Venceslav (rege al Ungariei), 76,
79
74, 94, 97, 99, 104, 106, 123, 139,
140, 147, 153, 159, 170, 202, 233, Venciuc (nobil din Maramures),
545
301, 302, 304, 305, 307, 331, 379,
403, 435, 446, 448, 453, 458, 461, Venedig, vezi: Venetia
462, 463, 464, 465, 466, 486, 487, Venetia, 177, 231, 237, 238, 240,
241, 248, 295, 335, 337, 338, 343,
511
363, 487, 512
Urban VI (papa), 179, 182, 183,
Veress (Andrei), 336, 422
187, 188, 199, 202, 207, 217
Vergilius, 399
Ureche (Gr.), 309
Urea ilia (V. A.), 478, 479, 481, 482 Verlinden (Charles), 512
Uros (Stefan), 77, 81, 83

Ursu (major), 451
V.
Vagenitia, 512
Verona, 54
Vesprem (dioceza), 219
Viciu (Alexiu), 454
Vidin, 255, 259, 264, 265, 317
Viena, 22, 33, 36, 47, 48, 155, 223,
225, 227, 229, 231, 232, 233, 234,
235, 238, 239, 245, 246, 247, 249,
253, 254, 261, 262, 268, 270, 285,
298, 330, 392, 413, 422, 428, 437,
Vaiuniti (trib slay), 512

Valachia, vezi: T.-Romaneasca
.Valahi, vezi: Romani
Valcitu (cetate), 82
Vale (localit. In Transilvania), 84 477, 493, 494, 516
Valea Mare (sat In Maramures , Viena (camera aulicil), 493
98, 102, 109, 112, 115, 532
Viena (curtea din), 36, 41, 42, 46,
337, 339, 422, 423
Valentin (nobil maramuresan),
13, 128
Viena (dictatul dela), 53
Val las (Antal), 420
Viesanu (I.), 501
Vancea de Buteasa (I.), 439
Whovskij (nobil cazac), 469
Vanciuc (nobil din Maramures), Vilno, 472
117
Vilno (episcopia de), 202
Varalia (mosie din Maramures), Viminacium, 400
118, 545
Vintil din Cornilteni, 492
www.dacoromanica.ro
608
TABLA NUMELOR
Wake (William), 499

Vinulescu (Gh.), 419
Vise (ora In Maramures), 94, 104, Wallachei, vezi: Tara Boma122, 329, 330, 333, 526, 528
neascil
Wallis (general), 36, 489, 490
Visaele (in Maramures), 121
Visconti (Alfonso, opiscop), 292, Wasilo (Andrei, episcop al Siretului), 184, 188
293, 313
Weber (W.), 511
Vignievieckij (Ieremia), 467
Wedkiewicz (Stanislav), 497
Vitalis (de Aversa), 155
Vititn (Sandor), 419
Weigand (Gustav, prof.), 452
Vitus (de Montferreo), 168, 171
Weissenburg, vezi: Alba Iulia
Wekhrlin, 422
Vlad (A.), 437
Werner (Carol= Woronitz), 43
Vlad (CAlugarul), 344, 431
Wesselnyi (baronul), 42
Vlad (cel Tamar), 355
Wilno, vezi: Vilno
Vlad (Dracul), 450
Wittstock (Oskar), 421
Vlad (Tepes), 431
Vlad (uzurpatorul lui Mircea cel Woronitz (agent polon), 43
BAtrlin), 434, 487
Wiirzburg, 330
Vlad (Vod Inecatul), 507
Vladimir cel Mare, 15

Vladimirescu (Tudor), 412, 501
Vladimiri-Gorjului (sat), 501
Vladislav II (regale Ungariei),
X.
Xenopol (A. D.), 176, 516

Z.
Za ad (sat), 175
Zagra, 40
465
Zagreb, 169
Vlahi, vezi: Romni
Zamfirescu (I.), 508
Vlahita (localit. In Transilvania), Zane (G.), 508, 516
465
Zapolia (loan), 25, 27, 362, 374
Vlaicu (A.), 438
Zapolyesti, 20, 450
Vlaicu (voevod al Ttii-Routra- Zarand (comitat), 37, 430
nesti), 176, 177, 179, 182, 183, Zarudnii (Samoil), 469
198, 201, 359, 487
Zaslavskij, 467
Voileanu (Matei), 426
Zborov, 468
Voltaire, 492
ZdanoviC, 469
Vopiscus (Flavius), 400
Zenovici (familia), 501
Voruntar (boer mold.), 482
Zips (Sasii din), 81
Vorunairesti (sat In Mold.), 482 Zlasti, 465
Zlatna, 304, 328
Vulpe (11.), 494
24, 25
Vlaha (localit. In Transilvania),
Zonaras (cronicar bizantin), 403

w.
Zonuk (comes de), 67, 73
Wadowice (localitate In Polonia), Zosimus (cronicar), 402
224
rich, ,.517
www.dacoromanica.ro
INSTITUTUL DE ISTORIE NATIONALA

DIN
CLUJ-SIBIU
1920-1945
$edinta comemorativi din ziva de 4 Februarie 1945
39
www.dacoromanica.ro
LA ANIVERSAREA UNUI SFERT DE VEAC DELA

INTEMEIEREA INSTITUTULUI DE ISTORIE
NATIONALA DIN CLUJ
de Prof. AL. BORZA
Rectorul UnivereitaBi.
Malt Preasfinfite,
Doamnelor 1 Domnilor,
lubifi Studenfi,
In zilele acestea, la 1 si 2 Februarie, s'a Iniplinit un sfert

de veac, de and la Cluj s'a inaugurat, in mijlocul unor festivitati de neintrecuta' splendoare, Universitatea Daciei Superioare,
numita apoi, dup regele desrobitor i fondator, Universitatea
,,Regele Ferdinand I".
Serbarea principala a avirt loc Ln ziva de 1 Februarie 1920,
in aula Universitatii, in prezenta Familiei Regale, a corpului dipkxmatic, a reprezentantilor vietii culturale din taxa intreaga. i
a unei stralucite pleiade de delegati ai Universitatilor din lumea
intreaga, din tarile Antantei, care ne-au {lesrobit.
Dupai cuvantarea conductorului de resort al Instructiunii
publice Valeriu Branisce, care organizase prin delegatii sal si cu
laborioasa colaborare a Comisiei Universitare, aceasta'. Universitate, a urmat depunerea juramantului, in cadre de cutremura.toare gravitate, a noilor profesori, cu binecuvantarea mitropolitilor Bisericilor nationale.
A vorbit apoi neuitatul rege Ferdinand I, solemn si intrari-
www.dacoromanica.ro
612
AL. BORZA
pat, evocand jertfele imense, pe care se intemeiaza aceasta stra-
lucita biruinta a culturii: jertfa sutelor de mii de plugari-soldati in parte analfabeti, care sta la temelia oelui mai inalt asezamant al stiintelor si al filosofieL
Ca o incoronare regala a discursului sau, M. S. Regele

anunta, ca pune la dispozitia Universitatii Tranoilvaniei suma de
400.000 tel pentru a sustine si a incuraja studiile de istorie romaneasca,
Doamnelor i Domnilor,
Ar fi cu totul fires i o datorie de onoare a UnIversitatii

care a sarbatarit cii mult fast aniversarea primului
s saltatoreasca cu atat mai
deceniu al fondarii ei, la 1930,
vartos implinirea unui sfert de seed de vieata plina de mune&
si vrednicii culturale. Este ins natural, ca aceasta sarbatoare
nu poate avea loc decal la Cluj, la seiduiul ei de drept, de unde
a pleoat in urma unui dezastru politic, de care ea nu a fost vin.oastre,
novata.
Durere in.sa, Universitatea Regele Ferdinand I mi are inc.&
nici azi aoces, in couditiuni de demnitate. academica, la casa ei
proprie, d9i Transilvania de Nord a fost desrobita prin jertfa

de singe infratita a armatei romane i rusesti, idesi se and la
mare departare in dosul frontuhd; i ca o amara ironie a istoriei, azi nisi nu una, ci de-odata doua universitati usurpatoare
s'au salasluit intre zidurile ei sfintite pria numca titanica de 20
de ani a Almei Mater romane.
Din acest motiv Universitatea noastra amana pseitru vremuri potrivite sarbatarirea demna a acestei istorioe date in
vieata unui neam.
Ne bucuram insa, ca malcar in cadre restranse, putem azi

prasnui un momeni important al evenimoutelor epooale dela
1920: intemeierea Institutului de Istorie Nationala.
A fost intr'adevar ad5nc semnifioativ gestul Regelui Ferdinarld I i o leeVe mareata, pe care El ne-a dat-o prin aceasta
ctitorie regala.
www.dacoromanica.ro
LA ANIVERSAREA UNUI SFERT DE VEAC
613
A marturisit prin al:Rasta ca toate puterile sufletesti ale

neamului nostru si-au avut i ii au temelia nesdruncinata in
cuncesterea trecutului nostru, In graiul i pilda stramosilor.
Prin enararea faptelor manta din acest trecut glorios au

limit vie unitatea romaneasca batranii cronicari.
Prin evocarea trecutului ide maxim i prin accentuarea obarsiei noastre imparatesti au desteptat constiinta nationala a Romanilor un Samuil Micu, Petru Major i Gheorghe incai, dinamizand lupta data. de inaintasii nostri pentru eliberarea natiunii
romane din Transilvantia.
Din acest isvor nesecat i datator de vieata nationala a
sorbit i Barnutiu, din istorja natiei sale si-a cules si el armele,
eand a rostit clasicul sau discurs la 2/14 Mai 1848, prin care se
adresa calor ce erau de fata, calor ce au vault dupa ei, nou si
calor ce vor veni dupa noi, zicand; Sa nu ne vindem tara si

limba, caci pierzandu-se odata, nu se mai poate castiga... 011,4i
cu poporul tc4i, ca sa nu rataciti, pentruca poporul nu se abate
dela natura, nici nu-1 trag strainii asa usor in partea lor, cum
Ii trag pe unii din celelalte clase, cari url impreuna cu lupii si
sfasie pe popor impreuna cu acestia; nu va abateti dela cauza
nationala de frica luptei: cugetati c alte popoare s'au luptat

sute de ani pentru libertate. Insa cand vi se vaparea luptacu neputinta, cand se vor ridica greutati asupra voastra, ea valurile
marii turbate asupra unei ni, aduceti-va aminte atunci, cu Cita
insufletire i barbatie s'au luptat strabunii nostri din Dacia
Aduceti-va
pentru existenta i onoarea natiunii noastre
aminte atunci, Ca. va striga din mormant strabunii nostri: Fiilor,
noi Inca am fcct nu culata in imprejurari grele, cum sunterti voi
si de multe ori am suferit doara si mai marl rele deastazi
cat voi; fost-am cu Goii, dar nu ne-am facut Goti; fost-am cu
Hunt, dar nu ne-am hunit; fost-am cu Avarii, si nu ne-am
avarit; fost-am cu Bulgarii si nu ne-am bulgarit, . , cu Ungurii
si nu ne-am ungurit; cu Sasii si nu ne-am nemtit, ci ne-am luptat ca Romani pentru pamantul si numele nostru, sa vi-1 lasam
you'd dimpreuna cu limba noastra dulce ca cerul sub care s'a
nascut; nu va nemtiti.... nu va unguriti nici voi, ramaneti are-
www.dacoromanica.ro
614
AL. BORZA
dinciosi numelui i limbli voastre, aparati-va ca fratii cu puteri
unite, in pace si in rezbel

Para.' aceste porunci ale existentei noastre, a tinut s ni le
transmita i sa ni le aminteasca vii de-apururea, prim Institutul
fondat la 1 Februarie 1920, Regele Ferdinand I. Pentru aceea
fie in veci slavita memoria lull
Cana asistam acum la aniversarea de un sfert de veac dela
intemeierea acestui Institut, mai avem si o datorie colegiala si
de onaareide implinit
Directorul aoestui Institut, dl Prof esor Ioan Lupas, marele
invatat si animator al activitatii stiintifice desfasurate, in conformitate cu vointa Fondatorului, in acest aezdmant tiintific,
si-a oerut acum.de curand, dupa o atat de tunga activitate, pensionarea, pe care Ministerul Eduoatiei Nationale a admis-o. D-sa.
se va desparti asadara oficial de catedra universitara, pe care
in calitate de titular specialist in Istoria Ramanilor a reuit s'o
ilustreze, cu atta raxn, prestant i competen p. un sfert de
veac.
In numele Universitatii, pe care am cinstea s o reprezint,

ii adresez cu aoest prilej cele mai vii multumiri pentru titanica
munc, ce a desfasurat i exprim recunostinta calda a acelora,
nesfarsiti la numar, pe care sorisul sau luminos i graiul sau
convingator i-a introdus in cunoasterea tainelor trecutului acestui neam.
Dcmnule Profesor Lupas, dascal invalat al acestei Universitti, puteti fi mandru de opera oe ati infaptuit tntre zidurile
scumpei noastre Alma Mater. Laurii multumirii noastre s5. v
incununeze fruntea i numele in veci!
www.dacoromanica.ro
CTITOR I BINEFACATOR AL
REGELE FERDINAND I
INSTITUTIUNILOR CULTURALE-STIINTIFICE
de I. LUPA$
Cetatenii Romaniei erau obisnuiti din vechi timpuri sa astepte dela carmuitorul Tarii mai mult decat implinirea strictelor obligatiuni de ordin politic, militar i justitiar.
In deosebi din prima jumatate a veacului al XIX-lea, oclata
cu reluarea domniilor nationale in Muntenia si Moldova, capul
Statului isi crease o norma de procedare din nazuinta de a participa cu viu interes pretutindeni, unde putea sa fie inregistrat
vre-un pas de progres in oricare din domendile vieii publice
romanesti.
Regale Ferdinand invnednicindu-se sa poata: face sub privegherea continua a unaldului sau, a neintrecutului educator
Carol I, cea mai burial scoala pregatitoare pentru epocala miss,
ne, ce rurma sa indeplineasca indata ce va fi urcat tronul Rornaniei, a continuat cu nobila ravnh traditi.a monarhica primita
ca mostenire sacra din partea inaintasului sau in clornnie, intelegand sa nu lipseasca dela nici una din clipele istariceide afirmare, de izbanda si de bucurie obsteasca in viata Neamului si
a Tarii.
Participand in calitate de membru anorar al Academiei Romane, pentru intaia ora, la sedinta acestei inalte institutiuni de
concentrare a cugetuhd creator in domeniul cultural-stiintific,
el tinea sa faca in zhia de 16 Martie 1890 marturisirea sincera,
ca a invatat cu drag frumoasa Umbel romemeascei pentru ca
www.dacoromanica.ro
616
1. LUPA$
aoeasta i-a inlesnit sa eunoascal deaproape literatura populara,
datinele, obideituile, dar mai ales bogata istorie a neamului

romiinesc". Exprima tcrtodat51 multumiri iubitului sau profesor
D. V. Nun, care Ii insuflase atata dragoste pentru istoria nofionalii, incredintat ca spre a putea sti bine, eine e si cat prefueste un pozpor, trebue negresit si mai presus de toate sa se
Cand privesc inapoi la sirul atator
cunoasca trecutul sau
fapte marete, pilde si dovezi vii ale puterilor neamului romaaum sa nu
astfel Ii intregea Ferdinand marturisirea
nese
fiu mandru, c soarta m'a adus in aceasta frumoasa Jar, inzestrata cu atatea daruri i cu mare viitor! Ma voiu sili dar neincetat a invata, a ma lumina si a asculta povete bune, spre a
putea fi folositor nouii mete patrii, care m'a intampinat cu caldura aratandu-mi atata inbire".
S'a tinut de cuvant. Nu numai in anii tineretelor, ci si in
ai maturitatii, a invatat sa urmeze povetele menite sa netezeasca lent, dar sigur, calea spre indeplinirea destinului istoric
al Tarii si al Neamului de sub regeasca sa obraduire.
Cu prilejul jubiletdui de o jumatate de veac dela infiintarea Acaderniei Romane avea Regele Ferdinand multtunirea sa
poata constata Ca Dumnezeu a binecuvantat munca roditoare
pe terenul istorio, stiintific si literar. Semintele aruncate cu credinta si cu dragoste in ogorul intelenit al culturii romanesti
si-au adus radial insutit. Iar lupta pentru unitatea limbei ne-a
condus, prin vitejia ostasului roman, La sfaramarea granitelor
vitregi dintre frati i la intregirea Statului Roman in hotamle
sale firesti, pana la marginea graiului romanesc".
Intre institutiunile culturale-stiintifice din cuprinsul Transilvaniei se cuvine sa fie amintite cu deosebire cele clIcna aezd-
minte, asupra carara s'a indreptat dela inceput atentia regala

revarsandu-se In masura imbelsugata munificenta Parintehd
Ronnaniei intregite,
Este asezamantul mai vechiu al Asociatittniei transilvane"
de o parte, iar de alta Institutul ide Istorie Natonala" de pe

langa Universitatea din Cluj-Sibiu, institut care poate privi
acum asupra unei activitati cu vechime de 25 de ani.
www.dacoromanica.ro
at'
46r.0",q' I:
IP
4.%
00
4.
I, .1'
-4;Q :"1
to-1
eti, .V131
ks .t4filie;P:4,.%*.t4K1
Regele Ferdinand I
Ctitorul Institutului de Istorie Nationala.
www.dacoromanica.ro
REGELE FERDINAND I CTITOR
617
A fost o fericita initiativa a raposatului Andrei Barseanu,

de a fi oferit, in vara arrului 1919, Regelni Ferdinand presidentia de onoare a Asociatiunii". In aceasta calitate a -urmaxit cu
viu interes toate lucrarile ei, prezidand la 1924 in Bucuresti o
sedinta festiva comuna a Academiei Romane si a Asociatiunii",
particigand la adnnarea generala din acelas an la Campeni si
comemorand impreuna cii noi intaiul centenar dela nasterea hil
Avram Iancu, uncle a rostit in preajma mormntului adapostit
de gorunul lui Horia aceste cuvinte neuitate: Ai murit chinuit
pe roata tu, nefericitule Horia, cu ai tat. Lax tu, viteazule intre
viteji, Avram Iancu, inchis-ai ochii ratacitori pe drumuri, singur numai cu fluerul tau, cu suflettil intunecat si nemangaiat,
pentru ca iti vedeai zadarnicit tinta faptelor tale... Credinta

in suflete, rabdarea in mtmca i cinstea in viata au adus biruinta
voastra, iubit popor al Muntilor apuseni. Pastrati cu sfintenie
aceste virtuti!".
Iar grin cuvantarea, rostita cu acelas prilej in adunarea generala dela Campeni s'a inscris Regele Ferdinand printre generosii donatori ai Asociatiunii", oferind stnna de 100.000 Lei
pentru a se infiinta un fond care sa.-i poarte nun-tele si al carui
venit anual sa fie destinat pentru ajutorarea tineretului la invatAtura meseriilor si a industriei casnice".
Nici in testamentul sau memorabil, prin care dispunea sa

se distribue suma de 50 milioane Lei pentru soopuri culturale si
caritabile, nu a dat Regele Ferdinand uitairii Asociatiunea

transilvana".
r
Cu grilejul inaugurarii Universitatii din Cluj se demonstrase intr'o lectiune rostita in ziva de 11 Noemvrie 1919 necesitatea si utilitatea infilnrArii unui institut stintific, cu menire
speciala de a indruma, adan.ci i spori oercetarile i studiile is-
torice, relative la trecutul Romanilor, in deosebi al celor din

Transilvania. La 1 Februarie 1920 Regele Ferdinand, onorand ou
prezenta sa festivitatile de inaugurare oficiala a Universitatii
www.dacoromanica.ro
618
I. LUPA$
transilvane, a rostit tin discurs de inalta valoare educativA, moralA i nationala. Pe langa indemnurile, adresate cu dragoste
parinteasca profesorilor i studentilor deopotriva, discursul
acesta are si valoarea istorica a unui act de fundatiune, de ctimartorie regald: Am hotarit in amintirea acestei serbari
a
ddrui
un
fond
de
400.000
tu.risea atunci Regele Ferdinand
Lei, a caror dobAnda se va intrebuinta pentru infiintarea pe

langa aceasta Universitate, a unui institut pentru sivaiul istoriei
romane, atAt de vitreg tratat sub stapanirea trecuta". Directiunea noului Institut, in se,mn de pioasa: recunostinta pentru
acest gest regal, a dispus a nu se cheltui venitele anuale rezu1tate din aceastA sum, ci a se adauge an de an la capitalul ini-
tial, care a putut astfel spori pana in timpul de fata la cifra

de Lei 708.938, cifrA inregistrata in ev:dentele Administratiunii
universitare cu titlul de Fundatia Regele Ferdinand 1", cea

dinfai funclatie a Institutului nostru, care la jubileul de 10 ani
al UniversitAtii a primit inca o donatiune, ce atinge acum cifra de 329.850 Lei cu tithil Fundafia Miron Cristea".
Invitati impreuna cu dl coleg Alex. Lapedatu in audienta
la Castelul Pe lisor In ziva de 8 Noemurie 1922, am avut ocaziunea sa prezentAm pentru biblioteca Suveranului un exemplar
dint I-iul volum al Anuarului" publicat de Institutul nostru de
Istorie Nationala. Regele Ferdinand, incepand sa"-1 rasfoiascal
exprima bucu vAditA plAcere si curiozitate, nu a lipsit
curia ca poate sal vadA asa de curAnd parga roadelor unui

Institut chemat la viata prin doesebita lui solicitudine, promithud totodat sal urmAreasca si in viitor cu toata atentiunea felul, cum se va deslasura in cadrele ctiloriei sale activitatea de
cercetari si publiciatiuni speciale.
La implinirea varstei (de 60 de ani Regelui Ferdinand i-au
oferit Corpurile Legiuitoare fondurile de trebuinta pentru a intonieia, pe langa Universitatea din Iasi, o institutie similar cu
Fundatiunea Rege le Carol" din Bucuresti. Suveranul desro-
birii si intregirii noastre nationale a precizat printr'un statut

special mcdul de organizare al Fundatiunei, care-i poarta numele, precurn si normele de chiverntisire a veniturilor ei, desti-
www.dacoromanica.ro
REGELE FERDINAND I CTITOR
619
nate acelorasi scopuri de indrumare i educatiune culturala-stiintifica.

Din cele aratate aci in chip sumar, rezulta interesul deosebit si solicitudinea continua a Regelui Ferdinand, in calitatea sa
de intemeietor si binefacator al asezamintelor stiintifice-culturale si educative.
In sensul unei conceptii moderne, relative la criteriul de

valorif care a insului sau a faptuhii, in drept sa-si revendice
tin loc in cartea veacurilor, se subliniaza ea numai personalittilor i evenimentelor creatoare de institutiuni capabile sa. di-
nuiasca, spre a rodi pan departe dincolo de limitele epooei

ulor, deci =nal intamplarilor si oamenilar de valoare
lionald necontestatA, le-ar fi rezervata cinstea sa impodobeasca
pagini pilduitoare in istoria neamului sau a timpului bor.
Pentru rara pasiune, care-1 indemnase a studia staruitor

flora alpina, Regelui Ferdinand i se zicea: Suveranul botanist".
Dar pentru felul cum a inteles, in cursul vieii i domniei,

sa aprocieze bogata istorie a neamulut rorniinesc, contribuinIcl
prin insemnate sacrificii de ordin personal la infrumusetarea paginioir ei contemporane, precinn si la crearea unor institutiuni
menite sa promoveze anevoicasa munch' stiintifica de cercetare
pe langa numirea mensi infatisare documentata a trecutului,
tionata apare ca fiind deopotrivg indreptgtita aceea de Suveranul istoric, omul i monarhul institutional, creator die istorie
si intemeietor de asezaminte dainuitoare dincolo de limitele

veacului, care le-a vazut infiripandu-se.
In lumina acestei oonceptiuni vor intelege, speram, membri
colaboratorii,
(din mice vreme, ai Institutului de Istorie Nasi
tional din Cluj-Sib!u, sa pastreze cu scumpatate i sa perpetueze fara preget memoria binecuvantata a Regelui Ferdinand I, desrobitonil neamului i unificatorul Statului nostru
romnesc,
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIA MEMBRILOR INSTITUTULUI DE ISTORIE

NATIONALA LA ISTORIOGRAFIA ROMANA IN PRIMUL
SFERT DE VEAC (1920-1945)

de I. MOGA
Douazeci
i cinci de ani de activitate a unui institut de
ceroetari stiintifioe poate arata importante realizari...Cand ;ma

aceasta perioada de timp corespunde epocei inceputurilor id
organizare materiala (cladire, biblioteca, arhiva, etc.), de orientare generala in specialitate si de indrumare lii vederea organicum este cazul Institutului noszarii cercetarilor metodice
valoarea rezultatelor obtirrute in domeniul ceroetarilor
tru
vtiintifice nu poate fi apreciata, decat in functie de imprejurarile generale si locale, in cari s'a nascut si a evoluat, Numai
privita sub acest din unna aspect, activitatea Institutului de

Istarie Nationala de pe langa Universitatea Regele Ferdinand I
poate oferi azi prilejul unei objective examinari a masurii, in
care a implinit sau nu nadej dile asezate la temelia jut de Augustul &au Ctitor, precum si a fehthti, in care conducatorii
membrii lui au contribuit la solutionarea problemelar
lice, cari se impuneau nou infiintatei Universitti romanesti a
Transilvaniei.
Anume, odata cu extinderea stapanirei politice a Statului

roman asupra teritoriilor desrobite dintre Carpati si Tisa, Universitatea noastra, intemeiata in iarna anului 1919, ii asurna,
printre numeroasele ei sarcini, i raspunderea pentru traditiile
si trecutul istoric al Transilvaniei. Misiunea cercetarei stiintif ice
objective a acestui trecut, sub toate aspectele lui, a revenit in
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIA LA 1STORIOGRAFIA ROMANA
621
mod firesc Sectiunilor Istorice i Filologice-Literare ale Facultatii de Filosofie i Litere, dar in mare masura i Institutului de Istorie Nationala.
Implinirea acestei misiuni in anii de inceput de viata stiintifica universitara, intampina insa dificultati marl.
0 istoriografie romana transilvana, i inca veche, exista
ce-i drept, dar ea a fost In prea mare masura determinata de
hiptele politica ale Romanilor pentru drepturi i libertate, pentru ca pasiunea push' in lucrarile acestei istoriografii s nu fi
influentat obieotivitatea tiinIific. Preocupari politica in primul
au stra.batut
rand si in mai mica masura adevarul Olin-title
lucrarile istoricilor nostri cu privire la probleana continuita1ii1)
si a autonomiei transilvane, doua tame principale, earl au domimat istoriografia romana locala pang in al saptelea dteceniu al
veacului treed. Destula pasitme contesionala se desprinde apoi
si din lucrarile referitoare la viata bisericeasca a Roananilor din
Transilvania. Tatusi suntem Idatori a sublinia c in primele

doua deceuil ale veacului nostru au aparut din condeiul istoricitor transilvani lucrari de reala valoare scrise cu obieetivitate,
dovedind a istoriografia noastra a ajuns la maturitate

fica, ce i-ar fi ingaduit cercetarea i, a altor probleme istorice
decat cele politice i bisericesti, cari au dontinat literatura istorica a veacului XVIII si XIX din Transilvania Aceste luorari
ale istoricilor transilvani, precum i nivelul stiintif io ridicat al
istoriografiei romane-din tara liberal, constituiau garantia introducerii metodelor de cercetari istorke obiective la Universitatea
clujanal nou infiintatal.
1) Al. Lapedatu, Istoriogralia romcinci ardeleanii in legliturii cu deg&
surarea vietii politice a neamului ronzlinesc de peste Carpari. Bucurelti, Acad.
Romani, 1923, in-82, 40 p. (Acad. Romani. Discursuri de receptie, LV).
2) Titularii celor douii catedre de Istoria Romiinilor dela Facultatea
noastrii
au aratat, cu prilejul inaugurSrii acestor catedre oat stadiul
iii
care se afla istoriografia noastril in 1919, cat qi metoda qi cadrul cercetirilor

ce urmau sa se facii la nou infiintata Universitate din Cluj. Cf. A. Liipidatu,
Nouii imprejurifri de desvoltare ale istoriograliei nationale. Lectiune ct desclidere a cursului de Istoria veche a Rominilor, ;inutii la Universita:ea din
www.dacoromanica.ro
6Z2
I. MOGA
Dar dificultatile, pe cari le intampinau istoricii nostri in

studierea trecutului transilvan, nu proveniau atat din faptul ca
produsele istoriografiei locale din sec. XVIII si XIX nu puteau
fi folosite Fara o permanent rezervA, cat mai cu seama din
stadiul in care se aflau cunostintele refenitoare la istoria Transilvaniei si la evolutia institutiilor politice, bisericesti, sociale si
econornice din aceasta provincie, i aceasta in primul rand din
cauza cA dupa 1867, data and Habsburgii, capituand in fata
obstructionismului maghiar, au incuviintat, prin pactul dualist,
incorporarea silnica a Transilvaniei in Regatul ungar, istoriografia maghiara i saseasca au urmarit statornic tendinta de a contopi panA la nefiinta istaria Transilvaniei fla cea a Regatului
zis al Sf. Stefan, pentru ca, oclata cu indiviclualitatea politica a
acestei provincii, sal dispara din amintirea generatiilor i trecutul i evolutia ei istorick
Numai nevode de cercetari locale, impuse de particulaxittile specifice ale acestui trecut, particularitati cari trebuiau incaldrate in evolutia istoricA generala a Ungariei, au determ'nat
functionarea la Universitatea maghiara din Cluj a unei catedre
de istoria Transilvaniei, catedra: a carei activitate s'a ilustrat
insa toamai prin tendinta de a face /din trecutul transilvan depozitarul fragmentar sau temporal al ideei de stat unitar national magbiar".
PreocupatA de atari scopuri, inspirate de nevoile imperialismului politic maghiar, Lstoriografia ungara si cea saseasca,
prin foarte numeroasele lor publicatluni, au creat un adlevArat
paienginis istorico-juridic, din care numai specialitii cu spirit
de observatie patrunzAtoare mai puteau desprinde individualitatea istorica a Transilvaniei i directivele adevarate ale clesf asurarei ei in trecut.
liii asemenea imprejurari, Institutului de Istorie NationalA,
Cluj in ziva de 6 Noemvrie 1919, in Anuarul Institutului de Istorie National&
1922, An. I, p. 1-18; si I. Lupas, Factorii istorici ai vieii nationee ronuinevi. Lectiune inauguralii tinutii la Universitatea din Cluj in ziva de 11
1921
hoemvrie 1919, cu prilejul deschiderii cursului de Istorie a Trancilvaniei,

in Anuarul Institutului de Istorie Narionalci, 1921-1922, An. I, p. 19-45.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTIA LA ISTORIOGRAFIA ROMANA
623
organizat prin colaborarea celor cloud catedre de istoria veche

si de cea nota a Romanilor impreunata cu Istoria Transilvaniei,
ii revenia sarcina de a stabili condititmile obiective, in cari urrnau
sa" se faca cercetarile privitoare Ia evolutia istorica a neamurilor
si a institutiunilor politice, culturale, religioase, economice si so-
dale ale acestei provincii, prin fixarea cadrului politic, in care

s'a desvoltat individualilatea istoricd a Transilvaniei din uremea
aparifiei ei in izvoarele istorice, odatd cu interneierea Regatului
ungar, pcind la pactul dualist dela 1867.
Acest cadru a fost limpezit in cativa ani prin cursurile de
Istoria Transilvaniei, tinute de titularul catedrei de Istoria nou
a Romanilor, care a precizat urmatoarele faze principale in evolutia istorica a Transilvaniei:
1. Epoca Voevcdatului autonom
2.
Principatul sub suzeranitate turceasca
Principatului si a Marelui Principat sub dominatie
3.
4.
habsburgica
dualismului austro-ungar.
Odata" 15murit acest cadru de epoci, care fiecare ii poarta

caracteristica sa, el a ramas norma de orientare sigural i obieetiva' in cercearile, acute in domenii mai largi sau mai restranse ale problemelor transilvane de membrii Institutului nostru.
Fireste, tinand mama: de faptul ca evolutia istoried a Ungurilor, Secuilor si Sasilor si a institutiunilor lor au fost amanuntit studiate de istoricii acestor nationalitati, pentru noi s'a
impus ca prima. necesitate intregirea cercetarilor privitoare la
trecutul Transilvaniei prin studierea problemelor romanesti din
aceasta. provincie. Fara a intra ha ama'nuntele bibliografice ale
acestor cercetari, cari vor fi expuse de colegul Criciun, semnaram aici, in ordinea cronologica a epocilor, principtalele contributiuni date de membrii Institutului nostru la l'amurirea problemelor istorice transilvane.
Inainte de toate ne simtim obligati sa. sulAiniern ea pe o
adevrata cucerire a istoriografiei nostre scoaterea Voevodatului transilvan ldia anonimatul volt, in care il tinuse istoriografia
www.dacoromanica.ro
624
1. MOOA
maghlara din epoca dualismului si cm ignorarea lui totala. de

catre iistoriografia romana.
Cercetarile facute in aceasta problema, comunicate in cupninsul cursurilor de istoria Transilvaniei, %Mute intre _anii
1922-1935, au fost publicate In studiile: Voevodatul Transilvaniei in secolele XII ci XIII (I, Lupas) i Un voevod al Transilvaniel in luptei gu Regalul ungar (I. Lupas), precizandu-se individualitatea istorica a Voevodatului Transilvan, deosebita
opusa celei a Regatului ungar i aratandu-se originea lui autohtona romano-slava, identica cu cea a voevodatelor romanesti al
Munteniei si al Moldovei, precum i caracterul lui separatist, ma_
nifestat de cele mai proeminente personalitti voevodale, fatal
de Regatul ungar.
Aceste cercetari au fast apoi continuate, iar rezultatul lor
a fost fixat in studiul Voevodatul Transilvantei. Fapte fi interpretiiri istorice (I. Moga), aratandu-se caracterul institutiei
voevoidale transilvane, sfera ei de jurisdictie i tendintele el
spre suveranitate proprie, identice cu cele ale voevozilor din
Tarile Romane
Desi s'au f &cut din partea istoriografiei maghiare i sasesti
neizbutite incercari de a contesta caracterul autohton slavoroman si individualitatea ilstorica a Voevodatului transilvan,
aTte inoercari n'au putut sdruncina adevarul stabilit in stuctiile
ammtirte, i Voevodatul Transilvaniei, cu caracterul i tendintele
lui de suveranitate a rarmas ca o realitate istorica, definitiv acceptata de fstoriografie.
Cercetarile pentru studierea procesului intern petrecut in
cadrul Voevodatului Transilvan au continuat, studclu-se transfai inarile de ordin economic si social in, timpul organzarii vietii
feudale, rezultatele acestor oercetari Hind publicate in studiul
Les Roumains de Transsylvantie au Moyen Age (I. Maga), iar
originea i evolutia institutiunilor politice i juridice din voevodat precum i tend.1ntele i arientarea acestuia, an fost publi("ate in studiul: Realitdfi istorice in Voevodatul Transilvaniet
din sec. XII panes in sec. XVI (I. Lupas).
Cu aceste studii, la cari se pot adaoga muneroase alte cer-
www.dacoromanica.ro
Prof. Alexandru Lapedatu

Directorul Institutului, 1920-1938.
Director onorar, 1939
www.dacoromanica.ro
685
oetari d amanunt, cum sunt cele referitoare la Voevozii $tibor,

Bartolomeu Dragfi i loan Huniade (I. Lupas), apoi la Reiscoala
feirdneascei din Transilvania din 1437-1438 (I. Lupas), individualitatea istoricei a Voevodatului transilvan i evoluiia lui internei a fost in linii marl lamurit, constituind o pretioasa contributie la patrimoniul istoriografiei romane.
Epoca Principatului transilvan s'a bucurat si ea de o atentie
sustinutd in cadrul oarcetarilor facute de membrii Institutului

nostru. Conditiunile istarice cari au determinat transformarea
voevodatului isv principat, au foist lamurite prin studiul: Desfa-
cerea Transilvaniei de Ungaria # inaltarea ei la treapta de

Prlincipat sub ocrotire otomanei (I. Lupas). Criza politica din
Transilvania in acest timp a fast expusa in studiul: Un voevod

care fi-a incheiat cariera in ternniia din ledikule din Consiantinopol: Stefan Matta! (1502-1550) (I. Lupas) si Mihail Valahul
viceregele" Transilvaniei (1490-1572) (I. Lupas).
Evolutia internal a Principatului transilvan este studiata
sub doua aspecte: social-politic, prin lucrarea Reiscoale (drdnefti
transilvane in sec. XVI (I. Lupas) si sub aspectul politic-religios
prin expunerea ,despre Originea # evoluiia minoriteifilor confesionale din Romeinia. (I. Lupas).
Ounastintele despre actiunea lui Mihai in Transilvania au

fost sporite cu noui amanunte prin studiile Stdpeinirea transitvand a lui Mihai Viteazal (I. Lupas) si Dietele transilvane ale
lui Mihai (I. Craciun).
Dintre urmasii transilvani ai lui Mihai, au fost scosi in

evidenta Gavril Bathari cu tendintele lui imperialiste asupra
Tarii Romanesti in lucrarea La contesa fra Gabrielle &Mori e
Radu Serban vista daIla carte di Vienna (I. Moga), apoi proiectul
principelui Gavril Beth len de a crea un regat al Daciei pe temeiuri protestante cuprinzand si Tarile Romane (I, Lupas),
Necesitatea solidaritatii si a colaborarii politice intre cele trei Principate a fast subliniata prin cercetarea raporturilor
principilor transilvani Gh. Rakomi I si Gh. Rakoczi II cu Damnii romani Matei Basarab i Vasile Lupu, Constantin $erban si
Ghearghe 5tefan, raporturi lamurite in diferite stddii i sinteti40
www.dacoromanica.ro
626
1. MOGA
zate in expunerea Suveranitate transilvand, moldovand ci

rnunteand in veacul XVII-lea (I. Lupas) si in studiul Din grijile
fi greutafile unei domnii (Al. Lapedatu).

Viata religioa.sa a Romanilor transilvani din aceasta epoca
a foist prezentata in lucrarile Mitropolitul Sava Brancovici (Ma.rina I. Lupas) i Mitropolitul Teodosie Vectemeanul I. Lupas).
Faze le prin cari Principatul transilvan trace de sub suzeranitatea otomana sub sta'panirea austriaca au fast i ele cercetate. Conditiunile de politica generala, cari au inlesnit aceasta schimbara, au foist laimirite in lucrarea Rivalitatea polonoaustriacd i orientarea politicii a Tarilor Romeine, la sfeirfitul
veacului XVII
. (I. Maga), iar procesul intern al trecerii Transilvaniel sub autaritatea Vienei a fast facut in studiul Sfdrfihrl
suzeranitjit otomane ci incepteul regimului habsburgic in Transiluania (I. Lupas).
Politica imperialista austriaca, cu tendintele de a inoorpora
definitiv Transilvania in randurile provincillor Imperiului, a
fast documentat expusa In studiul Oesterreich fiber Ages. Marele Principat transilvan potrivnic alipirii la Regatul ungar (L
Lupas). Aspectul economic al stapanirei habsburgice a foist lamurit In lucrarea Politica economicii austriacd i comerful Transilvaniei in sec. al XVIII-lea (I. Maga), iar consecintele demografive ale regimului feudal magbiar din aceiasta vreme, cu ernigra-
rile in massa paste munti, au fost aratate in studiul Teoria imigrafiet Romdnilor din Principatele Rom:Me in veacul al XVIIIlea (D. Prodan).
Conducerea politica a Habsburgilar in marele, principat
transilvan a fast prezentata in &ma' lucrari cu titlul Guvernatorii
Transiluaniei (H. Klima si R. Kutschera).
Amestecul politicei austriace in viata religioasS. a Romanilor din Transilvania a fast prezentata in expunerea: Contribuliuni documentare la istoria satelor transilvane (I. Lupas), In
afara de rasvratirile taranesti ideterminate de deshiloarea religioasa, se arata in aoest studiu i tulburarile provocate in lumea
satelor noastre k organizarea regimentelor grarliferefti, precum i nemultumirile ide natura urbariala, cari agitau in diferite
www.dacoromanica.ro
627
reginni taranimea, creind in Transilvania spiritul de rasvratire

permanenta, care a precedat izbucnirea tascoalei lui Horea.
Aceasta revolutie, care a dat instaia lovitura mortala regimului
itudal, a fast din nou cercetata pe baze de acte si rapoarte

inedite in lucrarile: Reiscoala lui Horea in cornitatele Cluj fi
Turda (D, Prodan) i Reiscoala feirantlor din Transilvania in
arm! 1784 (I. Lupas), precum i prin studiul de aannunt tiri

noui privitoare la revolujia lui Horea (St Pascu).
Actiunea politica ce a urinal acestei revolutii, cunascuta
,sub forma lui Supplex libellus Valachorum", a fast studiata in
lucrarile: IINsiunea episcopilor Gherasim Adamovici i loan Bob
ia Curtea din Viena in and 1792 i in. Contribujiuni la istoria
politicd a Romentilor ardeleni (L Lupas).
Asupra starii bisericesti a Romanilor dela sfarsitul veacului
al XVIII-lea si inceputul dui urmatar, noui informatiuni se

dau prin studiile: 0 incercare de reunire a bisericilor romane
din Transilvania la anul 1798 i Doisprezece pejitori ai episcopiei transilvanc vacante dela 1796 peind la 1810 (I. Lupas),
Revolutia dela 1848 este ide mai multi a.ni abiectul cercet-
raw sistematice, facute de dl prof. S. Dragoanir. Monografii

scurte asupra eroilor principali ai revohitiei, sau contributiuni
de interes kxal, s'au flout ins i in cadrul Institutului ca de
exemplu lucrarile: Avram lancu (I, Lupas), Avram .lancu fi
epoca sa (N. Buta), Alexandru Bdtreineanu i rolul seiu in revolujia Romemilor din Transilvania in anul 1848 (St. Paseu),
precum qi publicarea schitei volumului III din lstoria Rorndnior
din Dacia Superioard a lui Al. Papiu Ilarian (St. Pascu).
Pentru lamurirea luptelor politice ale Romanilor din. Transsilvania dela 1848 pana la 1906 s'a incercat o scurta sinteza intitulat: Luptele Romemilor din Transilvania pentru ernancipa-
rea nalionalei (I. Moga), in limba franceza. De o atentie mai

accentuata s'a bucurat misc.area memorandista, atat in. ce priveste antecedentele ei, cat si rasunetul ei in Transilvania si in
strainatate prin lucrarile: Memorii 0 proteste ale Romemilor
din Transilvarfia fi Ungaria dela 1791 panel la 1892. (St. Pascu),
in limba franceza, Tribunictii
91
mifcarca memorandistd (I.
www.dacoromanica.ro
628
1. MOGA
Moga), Din rdsunetul procesului memorandisi in masele populare

Pascu), i in lucrarea prezentat ca tez de dioctorat:
Chestiunea romand in Italia in timpul Memorandului (D. Brahani).
Iii afari de latura politica' a dominatiunii maghiare din

epoca dualista din Transilvania, s'a dat atentie i consecintelor
economice ale acestei dominatiuni, fiind prezentate in lucrarea
Rdzboiul vamal dintre Austro-Ungaria i Romania in lumina intereselor economice ale Transilvaniei (I. Maga).
0 caracterizare generala a epooei dualiste i sfirsitul ei
in Transilvania o avem in oele doua" chidEs Dualismul austroungar i urmdrile lui pentru Transilvania 1 i Croafia 0 in Desagregarea Monarhiei Austro-Ungare fi eliberarea Transilvaniei
aparuta in limba franceza, (I. Lupas).
0 lucrare notta.: Cartea unirii dela Alba lulia, 1. Dec. 1918.
Documente i Portrete istorice, va fi publicata in curand pentru a fixa i acest moment hotdristor in istoria neamului nostru.
Toate aceste lucra'ri i sudii, la cari s'ar mai putea adauga
numeroase allele de importanta." mai redus, f acute de conducatorii i membrii Institutului nostru, au contribuit in primul
rand la ldmurirea epocilor principale de evolufie ale istoriei
transilvane.
Deosebit de aceste lucrairi s'au facut i cercet5ri istorice cu
caracter local dintre cari senanalaim: Voevodatul Maramure-
fului (I. Moga), apoi Problema Tdrii Loviftei qi Ducatul Andssului, Plaiul, lara i dlistrictul Loviftei, si Mar ginea, ducatul Amlafului ci Scaunul Sdliftei (I. Moga), acestea din urmA mantle a l'Amuri probleme de geografie istorica, locala; precum si studiul despre Cetatea Salgo dela Sibiel (A. Decei), Un
inoeput de cercetare a toponimiei istorice s'a faicnt prin studiul:
Contributiuni la istoria coloniztirilor din Trans:lvania. Numirile
satului Cristian i semndficafia lor istoricd (L Moga). La acestea oddogam studiile referitoare la rase ca: Sibiul ca centru cit
viepe romanecti din Ardeal (I. Lupas) i Contribufiuni la istoria Bracovului romanesc (I. Lupas), apoi Schita istoricd a illdefului Tarnava Mare (St. Pascu),
www.dacoromanica.ro
629
Deasemenea s'au facut oeroetari ide istoria economicii. In

afara de studiile amintite mai sarrinalam lucrarile: Despre ilis"
in Transilvania (D. Prodan) si Ce era tretzna" in Transilvania (D. Prodan) privitoare la istoria impozitelor, apoi stuicliuf:
Infiinfarea Gremiului comercial levantin din Brasov (I. Moga)
pentru istoria cornertului romanesc, precum si oercetari si publicari de conscriptii si urbarii.
0 preocupare permanenta a Institutului a format-o insal necesitatea studiilor de critica a izvoarelor istorice documentare
si narative.
Samna land in aceastd privita lucrarea; Romanii din veacul 1X panel in al XIII in lumina tzvoarelor armenefti (A. De-
oei), care ocupa un loc aparte in istoriografia romand, mai

mentionam lucrarea: Contribufiuni documentare la istoria Raznanillor in sec. X111 fi X1V (St. Pascu), apoi Chronicon Dubnicense despre .5telan cel Mare (I, Lupas), precum si analiza informatiilor date de cronicarul Sivori in luorarea: Petru Cercel
li Tara Romemeascei la shirfitul secolului XVI (St. Pascu),

pentru a ajunge la praiectul editarii untui Corpus Chronicarum
Transylvaniae, menit a ne da stucliul critic al cranicelor malaria,
ungare si germane din Transilvania. Din acest proiect, pand in
prezent s'a publicat; Cronicarul Szamosk6zi fi insemniirile lui

privitoare la Romani (I. Craciun) precum si stirile care ne privesc pe noi din cronicile lui Francisc Mika si Petru Pelldrdi,
I. Craciun). Cercetarile privitoare la celelalte cronici sunt in
curs si in masura, in care imprejurarile o vor ingadui, vor vedea
lumina tiparuhii.
In ce priveste editarea documentelor s'a publicat volumul I
din Documente istorice transilvane (I. Lupas) dupa criterii proprii nevoilor invatdmantului superior. El a rezultat din materialul documenitar strans de prof. I. Lupas, parte in exeanplare
originale, parte in copii simple sau fortografice, in scop de a-I prelucre. in cursul exercitiitor de seminar, f acute de membrii Insti-
tutului in colaborare cu studentii. Material gata intocmit pentru

tipar se pstreaza in arhiva Institutulti Inca pentru alte aproximativ 5-6 volume.
www.dacoromanica.ro
630
I. MOGA
Dar pe langa aceastg preocupare principara, de a da cercetAtorilor posibilitatea unei cat mai complete informatii autentioe privitoare la trecutul Transilvaniei, conducgtorii Institutului au considerat ca o primordialg conditie a inlesnirii cercetarilor in acest domenciu intocmirea unei bibliografii istorice,
care sg pung la indema.na studentilor i specialistilor deopotriva.
literatura necesarg orientarii in problemele ce urmeazi a fi studiate. In acest scop Inca din 1920 a inceput publicarea tmei asemenea bibliografii, din care a aparut pang acum: Istoriografia
Romeind, repertoriu bibliografic pentru anii 1921 pang la 1926
(I. CrAciun), precum i masivul volum Bibkografia Transilvaniei
romcinefti (I. Craciun), cuprinzand tot ce s'a publicat mai impoa-tanit cu privire la aceasta provincie intre anii 1916-1936. Materialul pentru continuarea publicgrii repertoriului bibliografic al
istoriografiei romne generale este in bung parte straw si asteapta sg fie publicat pe cidluri de cate cinci ani.
Cu aceasta am schitat problemele, care au preocupat Institutul de Istorie Nationala in primul sfert de veac dela interneierea lui si in parte si realizgrile obtinute pang acum.
Aceste probleme stint ins departe de a fi epuizat intreagg
sfera asupra careia s'a extins interesul cercetdrilor Institutului
nostru. Chestiunile de istorie generalg a Romani lor referitoare
la Moldcwa si Muntenia au fost mentinute i ele in cadrul
atentiei i cercetarilor noastre prin numeroasele luargri ale
d-lui prof, Al. Lapecialtul i pentru studierea lor, a velar privitoare la Romanii balcanici, cat si a problemelor transilvane,
concluchtorii Institutului au dat prilejul la numerosi specialisti
din afara cadrelor noastre sa"-si publice rezultatul cercetarilor
in cuprinsul Anuarului" sau al Bibliotecii Institut-dui" nostru.
Dacg in cunsul expunerii de pang aci, am stgruit mai mult
cari au
asupra problemelor legate de istoria Transilvaniei
constituit principalul domeniu de cercetgri ale membrilor Institutului
si am semnalat numai contributiunile aduse de ace,ti
1) Vezi bibliografia dela efirqit, i volumul omagial Frafilor Alexandru
1936, p.
fi Ion Lapedatu la implinirea vcirstei de 60 de ani. Bueureoi,

XXXVIXLIII.
www.dacoromanica.ro
681
membrii la solutionarea anaintitelor problerne, am facut-o pentru ca numai In acest fel putem verifica, in ce masura Institutul de Istorie Nationala de pe langa Universitatea Regele Fer-
dinand I si-a putut sau nu indeplini misiunea particulara ce

in chip firese ii revenia in istoriografia romana. Aceasta rnisiune,
dupe.' cum temeinic a subliniat-o insusi augustul ctitor, Regele
Ferdinand I, a fost in primul rand studiul istoriei romne, atilt

de vitreg tratatei sub steipanirea frecutd" i deci, in lumina acestui desiderat regal, studierea inainte de toate a problemelor istorice romanesti din Transilvania, de catre specialisti cunoscatori ai realitatilor locale, avand pregatirea necesara cercetarii
arhivelor i materialului documentar din aceasta provincie.
In perspectiva acestei misiuni, schitand activitatea de un
sfert de veac a Institutului nostru, ne dam seam& Ca suntem
Inca departe de a fi descifrat toate tainele trecutului transilvan,
ca ne mai asteapta inca decenii de cercetari pentru a putea 16inuri in intregime prooesul istoric desfasurat pe pamantul acestei provincii. Totusi, tinand seama de cercetarile savarsite 'Ana'
acum, putem afirma ca in decurs de 25 de ani de activitate Institutul nostril a reusit.sa formeze cercetatori specializati in problemele transilvane, creinktursi astfel un loc aparte fata de celelalte institute din Ora; c prin cercetarile, faeute de conducatorii si membrii sai, lnstitulul a desfelenit din reidcicini pentru
istoriografia romcind trecutul transilvan, i-a fixat epocile principale de evolufie, leimurind caracterul fi tendinfele acestor
epoci fi a solufionat i limpezit numeroase probleme istorke cu
caracter general si local transilvan, imbogeignd astfel cu esenfide contribufiuni patrimonial istoriogranei romelne.
Magura, in care studiile i publicaii1e Institutului nostru
au contribuit la lamurirea problemelor transilvane, poate fi judecata si din faptul c desi ne consideram incal abia la inceputul cercetarilor sigtematice de amanunt, menite sa lamureasca
trecutul transilvan in teeth' complexitatea lui, dal din membrii
Institutului nostru, determinati de staruitoarele cereri ale carturarilor nostri, cat si de indemnul Ministerului Culturii Nationale, au socotit ca in stadiul actual al cercetarilor se poate in-
www.dacoromanica.ro
632
I. MOGA
cerca o sinteza a trecutului Romani lor din aceasta provincie, pu-
blicand luorarile: lstoria Transiluantei (t. Pascu) si Aspecte

din Istoria Transilvaniei (M. Lupas-Vlasiu).
Tot in cadrul Institutului nostru s'a ficut si o prima sinteza privitoare la Orientarea economicd a Transilvaniel (I. Moga), prezentata prin factorii ei comerciali si industriali, sinteza
intregita cu vieata agricola si pastorald in lucrarea Transilvania in organismul economic al pdmdntului romdnesc (I. Moga).
Aratandu-se prin aceste doua luorari apartenenta organka a

Transilvaniei la spatiul etnic romanesc, indeplinind o functiune
centrala in arterele vietii economice ale acestui teritoriu, s'a

evidentiat o realitate istorica, care dela prima ei aparitie s'a
impus ca un adevar curent acoeptat in istoriografia noastra.
0 contributie idemna de relevat a Institutului nostru. o constitue incadrarea organica a istoriei transilvane in istoria generala a Romanilor, prin lucrarile de sinteza: Epocele principale
in istoria Romani lor (2 editii), Istoria Unrrii Romdnilor (2 editii) si manualul de Istoria Romani lor (16 editii) (I. Lupas).
Aceste lucrri, aparute la rastimpuri diferite fie in cadrul publicatiunilor sustinute de Institutul nostru, fie in afara lui, dovedesc c cercetarile privitoare la problemele transilvane facute
in caidirul Institutului nostru Inca din primii ani ai inceputurilor,
n'au pierdut nici odata din vedere ritmul unitar al vietii istorice a Romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor.
Incadrarea istorlei transilvane in fenomenul colectiv romanese, fara a nesccoti individualitatea istorica a Transilvaniei si
nici trecutul specific al neamurilor conlocuitoare in aceasta provincie, a lost primita la inceput cu oarecare rezerva, chiar si din
partea celor mai proeminenti specialisti.
Au trecut insa ant si verificarea continua a adevarurilor,
cuprinse in luorarile de sinteza amintite, au dus la recunoasterea functiunii centrale pe care Transilvania a avut-o in determirnarea formarii si evolutiei istotrice a poporului roman. Iar
cand apar, mai tarziu, oele doua marl sinteze ale istoriei Romanilor, dintre cari cea mai completa turnata de geniala minte
a lui N. Iorga, ne-a fost data satisfactia de a constata ca.' auto-
www.dacoromanica.ro
OA,
Prof. . Ioan Lupaq

Directorul Institutului, 1920-1945.
www.dacoromanica.ro
433
nil a acceptat punctul de vedere al istoricului transilvan s'i numeroase capitole din aceastai sintez incep cu... evenimentele
din monarhia" Transilvanki.
Este, fara" indoiatIL aceasta cea mai autorizat consacnare
a justitiei principiului, care a indrumat oercetarile Institutului
nostru si un suprem omagiu adus gandului plin de rod, asezat
de augustul Ctitor la temelia Institutului de Istorie Nationall
din Cluj.
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA DIN CLUJ-SIBIU
$1 COLABORATORII LOR DELA
1920-1945
CU 0 BIBLIOGRAFIE A PUBLICATIUNILOR
de I. CRACIUN
I. Cuvinte pentru publicatiuni i colaboratori

Un sfert de veac In viata unei institutiuni e un ra'stimp scurt,
mai ales in viata unei institutiuni ulniversitare, cu deosebire clack
e vorba s aruncam ochii peste hotare, la institute de grad superior cu sute de ani de activitate tiiii4ffic. Fara a incerca s.
ne comparam cu ele, inkleasnim totu0 s'a" facern aoest popas la
implinirea unui sfert de veac, pentru o scurt examinare a constiintei i indeosebi pentru a constata dac6 increderea anticipatai
de Regele ctitor in rostul Institutului nostru a corespuns inaltelor Sale asteptari.

Indath dupa inaugurarea solemng a Institutului, oei doi directori, Profesorii Alexandru Lapedatu si loan Lupas, au luat
ca prime msuri: alcaltuirea unei biblioteci de specialitate
ajuns'a azi la 17.915 vol. crti si 314 periodice in 1.520 volume
editarea =Jul Anuar, in care tinerii ce se vor preg'iti si

vor lucra aci s poat aduce, prin ceroetairi si studii, originale
si meritorii, partea lor de contributie la progresul istoriografiei
i
nationale"1), dupg constatarea Regelui desrobirii nationale: gat

1) Anuarul Institutului de Istorie National& Cluj, 1921-1922, I, p. VII.
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
I COLABORATORII
635
de vitreg tratata sub stapanirea trecuta""). Anuarul Institutuluj de Istorie Na(ionale" avu insa i menirea de a fi eel dintai
periodic istoric al Transilvaniei, neputand avea aceasta provincie in trecutul ei o asemenea publicatiune romaneasca die specialitate.
Pan& azi s'au putut publica 10 volume, insumand un total de 7.452 pagini, cu diferite contributiuni istorice, misoellanee,
dari de seamal i bibliografie istorica.
La un rastimp nu prea indehmgat, dupa aparitia vol. IV al

Anuarului, numarul colaboratorilor inmultindu-se, iar contribu*mile stiintifice luanld proportii, cari depaseau posibilitatile
de pagini ale Anuarului, s'a simtit necesitatea, in 1928, a infiintarii unei noi publicatinni, anume Biblioteca Institutului de
Istorie Na(ionald, din care au aparut pana azi 20 numere, cu un
total de 3.731 pagini. Creklem ca nu e Fara insemnatate daca
subliniem faptul, ca 10 din studiile publicate in Bibliotecd sunt
teze de doctorat, sustinute toarte la Facultatea de Litera i Filosofie a Universitatii noastre, cateva din ele deschizand autorilor lor, impreuna cu alba contributiuni stiintifice ulterioare,
chiar partite unor catedie universitare.
Tot in anul 1928 Institutul nostru a putut implini un vechiu desiderat al Asociatiunii Astra", dar si o dorinta a sa, de
a raispandi in stratu.rile cat mai largi ale poporului din Transilvania si din Tara Intregita, =ale rezultate ale istoriografier nationale, pe intelesul tuturor. Asa a luat flint& Biblioteca Istoricii Astra", publicata de Instiftutul de Istorie Nationala, in celaborare cu Sectiunea Istorica a Asociatiunii". Din aceasta Bibliotecei s'au tiparit 3 numere, au un total de 702 pagini, coatinand.. No. 1, Epocele principale in istoria Romani lor (aparuta
aurand si in editia II-a), No. 2, Reiscoala teiranilor din Transitvania la 1784, si No, 3, Aspecte din Istoria Transilvaniei.
Mijloacele die investigatie in cercertarea trecutului nostru
fiind destul de anevoioase
ca de altfel si in domeniul altor
cercetari stiintifice
cu vremea s'a simtit trebuinta de a se
1)
Ibidern.
www.dacoromanica.ro
636
I. CRA CIUN
irunulti pub1icaiil bibliografice istorice, &Ind mastere unei noi

Biblioteci, care sa inmanunchieze in paginile ei, pe l.nga bibliografia istorica, i alte manifestari din trecutul cartii rornanecti
si al stiintelor auxiliare ale istoriei. In aceasta Bibliotheca BIbliologica, infiintata la 1933, au putut sa vada lumina tiparului
18 contributiuni, in tot atatea numere, in care se suoced, prin al-
ternant, numele directorultd publicatiei cu al studentilor, san

al celor cari au adoptat aceeasi metoda stiintifica in notarea.
bibliografica a unei carti. Din cele 18 numere, cari dant un total de 1.693 pagini, credem ca, pot fi pomenite aci trei, importante prin continutul lor: Activitatea stiintilicd la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj in primul deceniu, 1920-1930,
apoi Bibliografia Transilvaniei romeinesti, 1916-1936, qi Manuscrisele romiinefti din Biblioteca Centrald dela Blaj. 0 caracteristica a acestei Biblioteci este c apare cu text paralel si
intr'o limba streina, in limb.% fran.ceza.
Un alt compartiment din actMtatea Institutului II formeaza
acela al Documentelor istorice, in special transilvane, cuprinse
intr'o oleo-tie aparte, formata din documente originaie, sau eopil fotografice. Prin straduintele Directorulni Institutului i cu
concursul in parte si al unora din studentii si, ostenitori in ale

paleografiei la exercitiile de seminar, s'a putut publica in 1940,
la Cluj, cel dintai volum de Documente istorice transivane, pentru perioada dela 1599-1699, euprinzand un numar de 206 documente Cu un total de 538 pagini. Vol. II, cu documentele din
anii 1700-1781, a intarziat din cauza imprejurarilar prim care
trecem, dar sunt sperante ca va putea s. apara in curAnd, iar
urmatoarele volume, in total 6, vor cuprinde documentele pang
la revolutia din 1848.
Institutul n'a mamas strein nici fatal de unele manifestari
ocazionale, prilejuite de imprejurari privind tara sau anumite
momente solemne. In seria Publicatiunilor ocazionale a aparut
vol. La Transylvanie, in 1938, cu ocazia expozitiei mondiale dela
Paris, uncle tara noastra a fost reprezentata i printr'o aerie de

publicatii continand istoria diferitelor sale provincii. Trecutul
Transilvaniei este expus in acest volum masiv, de 857 pagini,
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
I COLABORATORII
637
prin colaborarea colegialg alor 12 invaliati din Transilvania. Tot

in aceastA serie au fost tipArite i doua. volume omagiale, inchinate directorilor Institutului cu ocazia implinirii varstei de 60
ani: imul inchinat Frafiler Alexandra i len I. Lapedatu, scris
die 70 colaboratori, Cu im total de 979 pagini, iar celalalt Prolesorului loan Lupas, saris de 92 colaboratori, avAnd 994 pagini.
Cele trei volume din serie au tin total de 2.830 pagirz)r.
AlAturi de Anuar, de BWblioteca lnstitutului de Istorie Nafionalii, de Biblioteca lstoricii Astra", de Bibliotheca Bibliologica, de Documentele istorice transilvane si de Publicafiunile
ocazionale, Institutul a tipArit inch' o serie de publicatii: Monografii istorice, cuprinzAnd, 'Ana' acum, 4 volume de: Sludii istorice si 1 volum intitulat Ars Transilvaniae. Etudes d'histoire de
l'art transylvain, oele cinci volume insumAnd un total de 2.005
pagini.
Acestea sunt publicatiunile Institutului nostru in primul

sfert de veac, in cuprinsul cArora s'au tip Aril nu mai putini de
18.951 pagini, adicA 1.184 coale de tipar. Suntem, fireqte,
adeptii dictonului latinesc de veche circulatie: non mullta, sed
multum". DacA in aoeste pagini, ixnpresionant de variate se vor
gasi i articole de mai mica valoare t.iinific, sA nu se uite ca
din contributiunile marunte, de analizA migaloasal, rsar marile
sinteze, stiut bind ca pentru o zi de sinteza trebue ani de analizi".
Inainte de a trece la pomenirea colaboratorilor nostri, indrAsnim sal facem o mica constatare seannificativ. Din publiadica
catiunile Institutului specificate mai sus, peste un sfert
au VAzut lumina zilei
5 214 pagini in peste 325 coale de tipar
in ultimele 15 luni, die cand Institutul die Istorie Nationald a putut fi organizat pe baze mai largi si i s'a afectat un fond pentru
publioatiuni. Indat ce poate fi onoratA i muneta intelectual
intr'o tar uncle o prejudecat curioasA a osandit pe intelectual sA traiascA mai mult din aerul curat i sAnAtos al Carparoadele stint cat se poate de promitgoare i tiinta
tilor
romaneasca n'are cleat de castigat din injghebarca unor institute de cerretari speciale.
www.dacoromanica.ro
638
1. cRAcniN
Contributiunile istorice, sau in legalura directa cu istoria

nation,ala, risipite grin atatea publicatiuni, au fost elaborate
pe langa membrii Institurtului si de catre o seama de colaboratori, al obiror numar e impresionant de mare: in total 92, printre cari atAtea nume consacrate, alaturi de ucenici incepatori,
dar cu bune sperante de a se ridica cu vrednicie alaturi de maestri lor. Ne facem o datorie pioas de a desprinde clin sirul colaboratorilor ea intgul pomelnic numele celor 11 morti ai nostri:
1. Ernest Armeanca
2. Arpad Bittay
6. Nicolae Cartojan
7. Constantin Diculescu
3. Gheorghe Bogdan-Duica
8. Nicolae Draganu
4. Vasile Bogrea
9. luliu Martian
5. Nicolae Buta
10. George Mateescu
11. Teodor V. PloAtianu
cu a caror oolaborare Institutul nostru se va mandri totdeauna

si oarora le va pAstra o reounoseatoare amintire.
Araturi de cei plecati dintre noi, dar cari si-au lasat preslrate printre randurile publicatiilor noastre ce au avut mai scurnp:
framintarlie creerului pentru luminarea trecutului neamului
nostru, se cuvine s pamenim, azi, cu aceleasi sentimente de recunostint din partea Institutului si m.inie, poate, din partea
poporului romnesc, numele colaboratorilor in viata. Acestia
sunt in ordine al f abetica" :
1. Nicolae Albu
2. Joan C. fracila
3. Teodor Balan
4. Axente Banciu
5. Nicolae Baneseu
6. Stefan Bezdeohi
7. Sever Boou
8. Teodor Bodogae
9. Olimpiu Boitos
10. Valeriu Bologa
11. Alexandru Borza

12. Dumitru Braharu
13. loan Breazu
14. Tiheriu Brediceanu
15. Teodor Capidan.
16. Virgil Ciobanu
17. Nicolae Comsa
18. Ioachim CraCiun
19. Constantin Daicoviciu
20. Mihail Dan
www.dacoromanica.ro
PUBLICAT1UNILE
21. Aurel Deoei

22. Lia Dima
23. Alexandru Dobosi
24. loan Domsa
25. Silviu Dragomir
26. Gheorghe Duzinchavici
27. Aural Filimon
28. Ioan C. Filitti

29. Hortensia Georgesou
30. Carol Gllner
31. Hermann Hienz
32. Enea Hodos
33. Kurt Hare&

34. Martin Jaray
35. Helmut Klima
36. Rolf Kutschera
37. Alexandru Lapedatu
38. Valeriu Literat
39. Ioan Lupas
40. Marina Lupas-Vlasiu
41. Ioan Lupu
42. -Stefan Manciulea
43. Sabin Manuil5.
44. Alexandru Marcu

45. Septimiu Martin
46. Stefan Metes
47. Vintil Mihailescu
48. loan Moga
49. Constantin Moisil
50. Tiberiu Morariu
I COLABORATORII
51.
52.
53.
54.
55.
56.
57.
58.
59.
60.
61.
62.
63.
64.
65.
66.
67.
68.
-69.
70.
71.
72.
73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
639
Victor Motogna
Aural A. Muresianu
loan Mils lea
Iosif Naghiu
Teodor Naum
Alexandru Neanatiu
Petru Olteanu
Teodor Onisor
Gheorghe Oprescu
Patru Panaitescu
Stefan Pascu
Coriolan Petranu
Ioan Ontario Podea
Dumitru Popovici
David Prodan
Sextil Puscariu
General Radu Rosetti
Ieremia Russu
loan I. Russu
Aurelian Sacerdoteanu
Laurian Somesan
Virgil $otropa
Sebastian Stanca
Emilian Stoica
Nicolae Su lied
Bujor Surdu
Teodor TrApcea
Virgil Vgasianu
Andrei Veress
Gheorghe Vinulescu
81 Romulus Vuia.
Problemele tratate de aoesti colaboratori au fast aproape

din intreg domeniul istoriografiei romfinesi. Unora ii s'a dat
mai mult atentiune, cum ar fi: Istoria Transilvaniei, Documente privitoare la trecutul nostru, Persona litati istorice mai
insemnatet, Istoriograllie-cronici, Bibliografie istorica, altara
www.dacoromanica.ro
640
I. CRACIUN
ii s'au consacrat mai putine studii, totusi unele de valoare deosebitA.
cum e i firesc
priveste
pentru un Institut din capitala Daciei Superioare
trecutul Transilvaniei. LucrArile Prof. Ioan Lupas, dintre cari
Cea mai impresionanta- serie de oercetAri
spicuim pe cele nnai importante, publkate in cadrele Institutidui: Rea littifi istorice in Voevodatul Transavanied in secolul
XIIXV1 (apArut si in linba franoez), apoi_ Faze le istorice in
evolufiunea constitutionalei a Transilvaniei, Reiscoala feiranilor
din Transilvania la anul 1784 sau Mitul sacrei coroane"
problema Transilvaniei, rectificA o multime de aberatii i aruncal lumini cu totul nou asupra trecutului sbuciumat al romanismului transilvan. Studiile Profesorilor Silviu Dragomir, Despre
Romeznii din Transilvania in ajunul resurecfiunii nafionale
(1848), in limba franceza., i Ioan Moga, in legatura cu Voevointerprettiri istorice, apoi Voevodatul Transilvaniei. Fapie
datul Maramuresului. Probleme istorice si chestiuni de metodei
fiinfiFic, i Luptele Romeinilor din Transilvarria pentru emansunt contributii serioase
cfparea nafionalei
in frantuzeste
pentru lAmurirea unor probleme grele din trecutul nostru. Men-
tionAm incA contributiunile PAr. Stefan Metes asupra Viefii

Romtinilor din Transilvania in veac. XVIXVIII (in limba frailcezA), ale lui David Prodao despre Reiscoala lui Horia in jadefele Cluj i Turda i Teoria imigrafiei Romtinilor din Principatele Romtine in Transilvania in veac. XVIII, ale tai Stefan
Pascu, htri noui privitoare la revolufia lui Horea i publicarea
vol. III din Istoria Romemilor din Dacia Superioarti a lui Al.
Papiu-Ilarian i sinteza D-nei Marina Lupas-Vlasiu, Aspecte din
1storia Transilvaniei. Pentnu trecutul Banatului Prof. Silviu Dragomir a scris despre Vechimea elementului romtinesc i coloniztirile streine in Banat.
Istoria Romfinilor in general e reprezentat pe epoci, de
cAtre mai multi cercetAtori. Istoria veche de Prof. Constantin
Daicoviciu, cu studiul Transilvania in antichitate (in limba francezA) i Gheorghe Mateescu, cu Granifa de Apus a Tracilor in
sudul DunArii. Pentru Evul Mediu avem cantributiile mai ales
www.dacoromanica.ro
P.
Biblioteca Institutului din clidirea centrali a Universititii, 1924-1935.
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE $1 COLABORATORII
641
ale Prof. Nicolae Banescu cu tiri bizantine privitoare la Romina din Nordul Dundrii, Const. Diculescu, Contribufii la vechOmea creftinismului in Dacia, Aurel Deoei despre Romdnii
din veacul al IX-lea *Ind in al XIII-lea in lumina izvoarelor
armenefti, Stefan Pascu, Contribufiuni documentare la istoria
Romdnilor in sec. XIII si XIV, Alexandra Lapedatu, Cum s'a
czlcfuit tradifia naponalei despre origiriIe Teirii Romeinesti i
in sfarsit Romulus Vuia cu Legenda lui Dragof in legatural cu
descalecarea Moldovei. Istoria modernil e reprezentatal, in deosebi, prin Prof. Alexandra Lapedatu, Mihnea cel Reitz fi Unguri, Stefan Pascu, Petru Cereal fi Tara Romeineascil la slay-itul veacului al XVI-Iea i Ioan Moga, Rivalitatea polono-austriacei i orientarea politica a Tdrilor Romdne la sfdrfitul secolului XVII; iar istoria coatemporanit, ca s amintim numai trei
glut!, prin Petra Panaitescu, Planurile lui loan Cdmpineanu pentru unitatea nafionalei a Romdnilor. Legeiturile lui cu emigrafia
polonei, Alexandru Lapedatu, Abolirea protectoratului rusesc
in Tdri le Romdne, .1834-1858 si Dimitrie Braharu, Chestiunea
romeind in Balla in timpul Memorandului.
Capitolul Istoriografiei si al Cronicelor are studil scrise
in special de Prof. Joan Lupas, Chronicon Dubnicense despre
Stefan cel Mare, de Ioachim Craciun, Cronicarul Szamosk5zy
i insemneirile lui priviloare la Romdni, 1566-1608, apoi Scri-
soarea Id Petru Pellrdi privitoare la ajutorul dat de Sigismund Bdthory lui Mihai Viteazul in campania din 1595 si Stiri
despre Mihai Viteazul la cronicarul transilvan Francisc Mik,.
de Nico lae Sulic, Cronica Proiopopului Vasilie din Brasov si
de Silviu Dragomir, Fragmente din cronica sdrbeascei a lui

Gheorghe Brancoviei. Tot ad ad'auga'm contributiunile privind
Bibliografia istorieli, din cari au apArut: L CrAciun, Istoriografia
romeinei in 1921-1926 (trei publicatii, pentru ca.te 2-2 ani),

Bibliografia Transilvaniei Pomnc1 i Contribufii romeOefti
privitoare la istoriografia universalei, apoi bibliografiile lui C.
Gllner si Hermann Hienz.
Cu Romilaii de peste hotare s'au ocupat, intre altii, Prof.

Silvia Dragomir, Romeinti din Serbia, Theodor Capidan, Ma41
www.dacoromanica.ro
642
I. CRACIUN
cedo-Romeiniii si Vasile Bogrea, Despre Morlaci, iar pentru Relatiile cu alte state mentionaim studiul lui Mihail Dan, Ceht,
Slovad i Romdni din veacul al Xill-leaXVI-lea.

Istoria localii are lucearile Prof. Joan Lupas clespre Sibiul
ca centru al viejii romeinefti din Ardeal, Aurel Decei, Cetatea
Salgo dela Sibiel, Ion. Moga, Marginea", ducatul Amlasului
i scaunul &distal.
Am spus mai sus ca' unul dint capitolele cele mai bogate
in cercetairi e acela privitor la Documente. Din foarte marele
numar de publioatii spicuim doar urmatoarele: Prof, I. Lupas,
Documente istorice transilvane, Vol. I, 1599-1699 si Documnete
istorice privitoare la mofiile bremcovenesti din Transilvania ji
Olterzia, 1654-1823, apoi Prof. Silviu Dragotnir, Documente
nouei privitoare la relajiile Tdrii Romdnesti cu Sibiul in sec.
XV si XVI, I. CrAciun, Dietele Transilvaniei (Mute sub domnita
lui Mihai Viteazul, Ion Moga, Documente priugoare la domnia
lui Constantin Movilei, E. Hodos, Din corespondenja lui S. Beirnufiu fi a contemporanilor sdi, si T. BaLan, Activitatea refugiajilor
moldoveni in Bucovina, 1848.
Pentru Inscriptii avem dou contributa ale Prof. Ion Lupas, pentru capitolul Civilizatie-culturA, una a lui Nicolae Drai-
ganu despre Cei dintdi studenji ronzeini ardeleni la Universitdjile apusene i cealaltal a lui Axente Banciu, Studerzjii academici din Cluj de acum un veac. Numismatica e reprezentata.
prin Const. Maisil, Monetdria Tarii Romdnesti in timpul dinastiei Basarabilor, Iconografia mai ales prin Ion, C. BAcil, Slampe privitoare la istoria Romeinilor, iar compartimental Biografiilor e foarte bogat, incat nu putem pomeni aci cleat contribu-
Pe Prof, I. Lupas privitoare la Doi umanifti romeini in sec.

XVI (Nicolae Olahus i Mihail Valahul-Csdki), i Auram Iancv,
Prof. $tefan Bezdechi, Familia lui Nicolae Olahus, Prof. Nic.

Banescu, Viaja fi opera lui Daniel Dimitrie Philippide, Ion Muslea, Viaja i opera Dactorului Vasilie Pop, Prof. Silviu Dragomir, Nicolae Beilcescu in Ardeal.
Privitor la Istoria ievilimfntslei avem studiile liii Nicolae
Albu, Istoria inviljeimantului din Transilvania pdnd la 1800, Au-
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE SI COLABORATORII
643
rel A. Muresianu, Cleidirea scoalef romeine din Brasov la 1597

i I. CrAcun, Activitatea ftiintificei la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj in primul deceniu, 1920-1930.
Trecutul Bisericii, in special al celei din Transilvania, e
prezentat in carinil Institutului, in mai multe comunicari marunte de Prof. I. Lupas, dar si de doua monografii asupra Mitropolitului Sava Brancovici de Marina Lupas-Vlasiu i asupra
Episcopului Vasile Moga de Par. Sebastian Stanca.
Istoria militara e reprezentata prin mai multe contributiurd
ale Generalului Radu Rosetti si Prof. Al. Marcu, Artele prin

Prof. Carlo Ian Petranu, &n lucrdrile caruia putem aminti acum
numai Arta romeineascei din Transilvania (in limba francezd)
volumul Ars Transylvaniae, apoi Gheorghe Oprescu si Virgil
Vatasiann.
Istoria economica numara cateva lucrari de valoare, intre
cari a Par. Stefan Metes, Peistori ardeleni in Principaiele Romane, ale Prof. Ion Moga, dln cari amintim numai una, Politica economicd austriacd i cornerjul Transilvaniei in veacul
ci XVIII-lea si David Prodan, Despre ili in Transilvania.
Din domeniul Dreptului avem contributiile mai ales ale lui
Vasile Bogrea, Din vechea terminologie juridicd: Ferdie si Ion
C. Filitti, Un prolect de constituge inedit al lui Cuza Vodd dela
1863; din domeniul Etnografiei contributia Prof. Romulus Vuia
despre Satul rometnesc din Transilvania si Banal (in limba franceza), iar din demeniul Geografiei istorice contributiile Prof.
Ion Moga, Tara, districtul 1 plaiul Lovistei, Prof. Laucian Somesan, Structura orograficer a Transavaniei fi iniluenfa ei asupra ,viefii populare (in limba franceza.) si in sfarsit Date statistice prezinta Virgil Clobanu in studiul Statistica Romani lor
ardeleni in 1760-1762 si Sabin Mantilla, in Aspectele demografice ale Transilvaniei (in frantuzeste).
Cartile vechi romfinesti sunt reprezentate prin mai multe
studii ale lui Nicolae Draganu, dintre earl amintim Cea mai
veche carte rakocziand si Nicolae Comsa, Manuscrisele romei-
nesti din Biblioteca centrald dela Blaj, iar Istoria literari e

reprezentata de NicoIae Draganu, cu Istoria literaturii romcine
www.dacoromanica.ro
644
1. CR/tour'
la sfeirsitul veacului at
XVIII-Iea si de Prof. Durnitru Popovici, cu Literatura romeind
din Transilvania dela origini
perner
din Transilvarla in veacul al XIX-lea, amandoua aparute in

limba francez A.
Filologia i Toponomastica nu lipsesc nici ele, avand contributiile multe si marunte ale lui Vasile Bogrea, apoi contributia hti Sextil Puscariu, Raul Transilvaniei in formarea i
evolufia limbid romeme, a lui Nicolae Dragant; Toponimie i Istorie; Ion Maga., Contribufiuni la istoria colonizdrilor din Transilvania: numirile satului Crisgan i semnificatia lor istoricei.
Medieina are in Prof. Valeriu Bologa un reprezentant statornic in publicatiile Institutului nostru, iar privitor la Muzicrt
a tipArit Tiberiu Brediceanu un studiu intitulat: Istoria muzicei
romeinesti in Transilvania (in limba franoezA).
Acestea stint, pe scurt, domeniile istorice in cadrul carora
s'a publicat in Anuarele i Bibliotecile Institutului die Istorie NaionaI intre anii 1920-1945. Cu avantul din trecut ii invitam
pe cinstitii nostri colaboratori sa vinA, acum, cu noi la Cluj

sa incepem un non sfert de veac de munca istorica eel putin
tot atit de bogat in roade, sau, poate, mai begat.
II. Bibliogralia
publicafiunilor Institutului de Isitorie Nationale' din Cluj

in primal sfert de veac: 1920-1945
La implinirea iniui sfert & veac de activitate la Institutul

nostru, mapele numar de studii, articole marunte, recenzii, etc.,
publicate in periodicele sale, merita, credem, un indice bibliografic. E ceeace facem in cele urmatoare, dand la inceput lista
bibliografic redactata a publicatiunilor sale, carora le urmeaza.
studiile, apoi recenziile, scoase din ele.
Bibliografia de mai jos a fost culeasa de unii studenti dela
Seminarul de Bibliografie al Facultatii de Litere din Cluj-Sibiu,
carora le-am dat ca lucrari practice, intre allele, in anul universitar 1944-1945, si pregatirea acestei bibliografii. Ei sunt:
www.dacoromanica.ro
645
loan Beju, Ana Heimberger, Rodioa Maroeann, Gheorghina

Mare le, Elena Otohi, Flavia Raw Vann, Vasile Roman, Zoe Saban, Elena Seliteanu, i Ileana Serban, ajutati de asistentii:
Sept/lulu Martini Alexandru Neamtiu i Bujor Surdu. Despuierea s'a f deut din toate publicatlunile aparute sub egida Institutului, exceptand cele dou volume omagiale inchinate Profesorilor Alex. Lapedatu i Ioan Lupas, care au si o lature personald i pe care le-am mentionat numai ea volume independente,
f dr& sa fi soos qi titlurile contributillor din euprinsul lor.
Gaud-L.11 iniia1 ne-a fost sa dam hibliografiei planul
schitat i mi paginile die mai sus, eunoseut din Istoriografiile romeine publicate pana acum. Am renuntat ins la el, fiindca.'
materialul istorie miles s'ar fi faramitat pre,a mult. Prezentam,
deci, aoest material, pe autori, In ordinea alfabetic, la reeen.zii
grupand, totusi, materiahl, si in ordinea cronologica a tipAririi
lor in periodizele Institutului. E, dealtfel, un obioeiu urmat si
la alte indica bibliografice pregatite pentru eele cateva periodice romameti, care s'au invrednieit s aib astfel de indioe.
1. Publicafiunile Institutului.
1.
ANUARUL INSTITUTULUI
DE ISTORIE NATIONALA. Publicat
de Alex. Lapedatu si loan Lupas.

Cluj, Ardealul, 1921-1945, in-8,10
vol. (Tip. variaza.).
Vol. I (1921-1922), XIV+434 P.
(1 pl., 4 facsim.).
Vol. II (1923), XV+544 p.
Vol. III (1924-1925), X+1045 p.
(pl., facsim., hArti).
Vol. IV (1926-1927), XXXII+751
p. (pl., facsim., harti).
Vol. V (1928-1930), XI+793 p.
Vol. VI (1931-1935), XII+844 p.
Vol. VII (1936-1938), XI+935 p.
(4 facsim.).
Vol. VIII (1939-1942),
VI1+582
p. (fig.).
Vol. IX
(1943-1944),
IX+672 p.
(fig., facsim.).
Vol. X (1945), XI1+728 p. (fig.).

2.
BIBLIOTECA INSTITUTULUI
DE ISTORIE NATIONALA. Cluj, Ardealul, 1928-1945, in-8, 20 vol.
(Tip. variaza).
No. I. Nicolae Drdganu, Toponimie i istorie. Cluj, Ardealul,
1928, in-8, 11+178 p. (1 facsim.).
No. II. Machim Crdciun, Cronicarul Szamoskzi i Insemnarile

lui privitoare la Romani, 1566
1608.
Cluj, Ardealul, 1928, in-8,
214 p.
www.dacoromanica.ro
646
1. CRACIUN
No. III. loan Moga, Rivalitatea

polono-austriacd si orientarea politica a Tarilor Romane la sfarsitul secolului XVII. Cluj, Cartea
Romaneasca,
1933,
in-8,
IV+.
240 p.
biu, Cartea Romaneascd din Cluj,

1943, in-8, 113 p.
No. XII. Stefan Pascu,
Petru
Cereal si Tara Romaneasca la sfarsitul sec. XVI. Sibiu, Cartea Romaneascd din Cluj, 1944, in-8, 313
No. Iy. David Prodan, Rdscoala

lui Horia in comitatele Cluj si
Turda. Bucurestl, M. 0. Imprimeria Nationala, 1938, in-8, 205 p.
No. V. Aurel Decei, Romanii din
%eacul al IX-lea pand in al XIIIlea in lumina izvoarelor armenesti. Bucuresti, M. 0. Imprimeria
p. (facsim.).
Nationald, 1939, in-8,

facsim.).
Oct. L. Vestemean, 194.4, in-8, 134
197
p.
(4
No. XIII. Mihail P. Dan, Cehi,

in veacurile
XI1I-XVI. Sibiu, Progresul, 1944,
in-8, 477 p.
Slovaci si Romani
No. XIV. Enea Hodos, Din corespondenta lui Simeon Barnutiii

si n contemporanilor sdi. Sibiu,
p. (fig.).
No. VI. Marina I. Lupa$, Mitropolitul Sava Brancovici, 1656-1683.

Cluj, Cartea Romaneascd, 1939,
in-8, 126 p.
No, VII. Dr. Sebastian Stanca,
V iata si activitatea Episcopului
Vasile Moga, 1774-1845. Cluj, Tip.
Eparhiei ortodoxe miliaria, 1939,
in-8, 127 p. (2 fig.).
No. VIII. Dimitrie
Braharu,
Chestiunea roman& in Italia in
timpul Mernorandului. Sibiu, Cartea Romaneascd din Cluj, 1942, in8, 143 p. (fig., 1 facsim.).
No. IX. Al. Papiu-Ilarian, Istoria Romani lor din Dacia Superioa-
No. XV. Teodor Bdlan, Activita-
tea refugiatilor moldoveni in Bucovina, 1848. Sibiu, Krafft & Drotk-ff, 1944, in-8, 130 p.
No. XVI. Nicolae Albu, Istoria in-
dtdmantului romanesc din Transilvania pand la 1800. Blaj, Tip.

Lumina" Miron Rosu, 1944, in-8,
368 p.
No. XVII. I. Moga, Voevodatul
Transilvaniei. Fapte si intepretri

istorice. Sibiu, Cartea Romneasca
din Cluj, 1944, in-8, 100 p.
No. XVIII. D. Prodan, Teoria
imigratiei Romanilor din Princi-
nit
patele Romane in Transilvania in

veacul al XVIII-lea. Studiu critic.
Cu o prefata de Prof. I. Lupas. Sibiu, Cartea Romaneascd. din Cluj,
na, 1943, in-8 XIX+172 p.
1944, in-8, 173 p.
No. X. Rolf Kutschera, Guvernatorii Transilvaniei, 1691-1774. Sibiu, Cartea Romaneascd din Cluj,
No. XIX. $tefan Pascu, Contributiuni documentare la istoria Romanilor in sec. XIII si XIV. Sibiu,
Cartea Romaneascil din Cluj, 1944,
Schita tomului III. Pub heata

cu o introducere i cu note de Dr.
Stefan Pascu. Sibiu, Dacia Traia-
1943, in-8, 103 p.
No. XI. Helmut Klima, Guvernatorii Transilvaniei, 1774-1867. Si-
in-8, 77 p.
No. XX. - Institutul de Istoria
www.dacoromanica.ro
647
PUBLICATIUN1LE 51 COLABORATORII
NationalA din Cluj-Sibiu, 1920

1945.
Sedinta comemorativA din
ziva de 4 Februarie 1945. Sibiu,

Cartea Romaneasa din Cluj, 1945,
TRA",
BIBLIOTECA ISTORICA ASpublicatA de Institutul de
Istorie NationalA in colaborare cu

Sectiunea IstoricA a Asociatiunii".
Cluj, Ardealul, 1928-1945,

in-8, 3 vol. (Tip. variazti).
No. 1. /. Lupa$, Epocele princi-
pale in istoria Romani lor. Ed.
I.
Cluj, Ardealul, 1928, in-8, 143 p.

(17 pl.). Ed. II. Cluj, Ardealul, 1928,
in-8, 144 p. (17 pl.).
No. 2. I. Lupaf, RAscoala taranilor din Transilvania la 1784.
Cluj, Tip. Astra, 1934, in-8, 230 p.
fig. 1 hartA).
No. 3. Marina Lupa$-Vlasiu, Aspecte din istoria Transilvaniei. Cu
a prefata. de Prof. I. Moga. Sibiu,
Dacia Traian, 1945, in-12, 328 p.
(17 pl., 3 facsim., 3 htirti).
4.
BIBLIOTHECA BIBLIOLOGI-
CA. Sub ingrijirea lui I. Craciun.
Cluj, Cartea Romaneasa, 1933

1944, in-8, 18 vol. (Tip. variazti).
No. 1. I Craciun, 0 triintrt nouA,
Bibliologia, in invrittimantul universitar din Romania. (Una science nouvelle, la Bibliologie, dans
l'enseignement
universitaire de
Roumanie). Cluj,
3.
I.
Crdciun, Activitatea
mul deceniu, 1920-1930. (L'activit

it l'Universit Regele
Ferdinand I,, de Cluj au cours de
scientifique
in-8, 112 p. (fig.).

3.
No.
stiintifica la Universitatea Regele

Ferdinand I" din Cluj in pri-
Cartea
Roma-
neasa, 1933, in-8, 26 p.

No. 2. C. Gllner, Anul revolutio-
nar 1848 in Principatele Romane.

0 contributie biblografia. (L'anne rvolutionnaire 1848 dans les
Prnicipauts Roummines. Contribution bibliographique). Cluj, Car-
tea Romneasa, 1934, in-8, 18 p.
la premiere priode dcennale, 1920
1930). Cluj, Cartea Romaneasa,

1935, in-8, 321 p. (fig.).
No. 4. T. Onior, Bibliografia
geograficA a Romaniei In 1929 si
1930. Cu o introducere asupra bibliografiilor geografice romanesti
panrt la 1936. (Bibliographie geographique de la Roumanie en 1929
et 1930. Avec une introduction sur
les
bibliographies
roumaines jusqu'en
Cartea Romaneasa,
geographiques
1936). Cluj,
1936,
in-8,
186 p.
No. 5.
I. Crdcian, Bio-bibliogra-
fia lui Gheorghe Bogdan-DuicA,

1866-1934. (Bio-bibliographie de
Georges Bogdan-Buick ancien professeur it l'Universit de Cluj et

membre de l'Acadmie Roumaine,
1t,66-1934 . Cluj, Cartea RomaneascA, 1936, in-8, XIV+45 p. (In
colaborare cu
En collaboration
avec I. Breazu). (1 fig.):
No. 6. E. Roth, Bibliografia publicatiilor Institutelor Medico Legale din Romania, 1920 1935. (Bibliographie der Veroffentlichungen
der Gerichtsmedizinischen Institute
Rumaniens, 1920-1935). Cluj, Victoria, 1936, in-8, 55 p.
No. 7. I. Crdciun, Bio-bibliogra-
fia d-lui Alexanclru Lapedatu, cu

ocazia Implinirii varstei de 60 de
ani, 1876-1936. (Bio-bibliographie
de M. Alexandre Lapedatu, profes-
www.dacoromanica.ro
i. CRACIUN
648
seur a l'Universit de Cluj et president de l'Acadmie Roumaine, a

l'occasion de son soixantieme an-.
niversaire, 1876-1936). Bucuresti,
M. 0., Imprirneria Nationala, 1936,
in-8, 40 p. (1 fig.).
No. 8. V. I3ologa, Bibliografia te-
zelor dela Facultatea de Medicinti

si Farmacie din Cluj, 1923-1936
(No. 1-1000). (Bibliographie des
theses prsentes a la Facult
de
Medicine et de Pharmacie de Cluj

de 1923 a 1936). Cluj, Cartea Ro-
mhneascrt, 1936, in-8,
11+107
p.
(In colaborare cu
En collaboration avec Lia M. Dima).
No. 9. I. Crdciun, Doi bibliologi
romni, loan Bianu, 1856-1935 si
Al. Sadi-Ionescu, 1873-1926. (Deux
bibliologues roumains, Jean Warm
et Al. Sadi-lonesco). Cluj, Cartea
Romaneasca, 1937, in-8, 49 p. (2
fig.).
No. 10. I. Naghiu, Bio-bibliogra-
fia P. S. Episcop Nicolae Colan, cu
ocazia instalrtrii in scaunul vldicesc din Cluj, 1893-1936. (Bio-bibliographie de Mgr. Nicolas Colan,
veque de Cluj, publie a l'occasion de son intronisation sur le
siege episeopal, 1893-1936). Sibiu,
Tip. Arhidiecezana, 1937, in-8, 36
p. (1 fig.).
No. 11. I. Crdciun, Bio-bibliogra-
fia d-lui Sextil Puscariu, cu ocazia implinirii vhrstei de 60 de ani,

1877-1937. (Bio-bibliographie de M.
Sextil Puscariu, professeur a IVniversit de Cluj a membre de l'Acadmie Roumaine, a. l'occasion de

son soixantieme anniversaire, 1877
1937). Cluj, Cartea Romhneasca.

1937, in-8, 36 p. (1 fig.).
No. 12. T. A. Naum, Bio-bibliografia lui Vasile Bogrea, 1881
1926, cu ocazia comemorarii a zece
ani dela moartea lui. (Bio-biblio-
graphie de Vasile Bogrea, ancien

professeur a l'Universit de Cluj
et membre corresp. de l'Acadmie
Roumaine, 1881-1926). Cluj, Cartea Romneasca, 1937, in-8, 34 p.
En
(1 fig.). (In colaborare cu
collaboration avec Iosif E. Na-
ghiu).
No. 13. I. Crdciun,
Contributii
romnesti privitoare la istoriografia universala. Bibliografie, 1927

1936. (La contribution rournwine A
l'historiographie generale. Bibliographie, 1927-1936). Bucuresti, M.
0., Imprimeria National, 1937,
in-8, 47 p.
No. 14. V. Mihdilescu, Bio-biblio-
grafia lui Gheorghe Valsan, 1885

1955. (Bio-bibliographie de Georges
Villsan, ancien professeur h l'Universit de Cluj et membre de l'A1885-1935).

cadmie Roumaine,
Cluj, Cartea Romneasca, 1937, in80, 55 p. (1 fig.). (In colaborare cu
En collaboration avec Tiberiu
Morariu).
No. 15. I. Crdciun, Bibliografia
Transilvaniei romnesti,
1916
1936. (Bibliographie de la Transylvanie roumaine, 1916-1936). Bucu-
resti, M. 0., Imprimeria Nationala, 1937, in-8, 366 p.
No. 16. I. Naghiu, Bibliografia fii pedagogiei romanesti

pana la 1860. (Bibliographie de la
philosophie et de la pdagogie row
losofiei
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
649
I COLABORATORII
1. Fratilor Alexandru si Ion I. La-
maines jusqu'en 1860). Cluj, Cartea Romaneasca, 1940, in-8, 80 p.
pedatu la implinirea varstei de 60
No. 17. I. Crticiun, Bio-bibliogra-
de ani, XIV. IX. MCMXXXVI. Bu-
fia d-lui Ioan Lupas, cu
ocazia
implinirii varstei de 60 ani, 1880

1940. (Bio-bibliographie de M. Jean
Lupas, professeur a FUniversit de
Cluj-Sibiu et membre de l'Academie Roumaine a l'occasion de son
curesti, M. 0., Imprimeria Nationala, 1936, in-80,
LXXIV+905
p.
(fig., facsim., hart*

2. La Transylvanie. Ouvrage publie par l'Institut d'Histoire Nationale de Cluj. Bucarest, M. 0.,
Imprimerie Nationale, 1938, in-8",
soixantieme anniversaire, 1880

1940). Bucuresti, M. 0., Imprimeria
National, 1943, in-8, 61 p. (1 fig.).
857 p. (fig., facsim., harti .
No. 18. N. Comsa, Manuscrisele

1'mM-testi din Biblioteca Centrala
dela Blaj. (Les manuscrits roumains de la Bibliotheque Centrale
de Blaj). Blaj, Lumina" Miron
1940. Bucuresti, M. 0., Imprimeria

National, 1943, 4n-8, LXVIII+926
p. (fig., harti, facsim.).
Rosu, 1944, in-8, 231 p.

5. DOCUMENTE ISTORICE TRAN-
Cluj, Cartea Romneasca, 1940, in-8, 1 vol.

Vol. I. I. Lupas, Documente istorice transilvane. Vol I, 1599
1699. Cluj, Cartea Romaneascrt,
SILVANE.
1940, in-8, XVII-522 p. (facsim.).

6.
PUBLICATIUNI OCAZIONA LE.
3. Omagiu lui loan Lupas la implinirea varstei de 60 ani, August
MONOGRAFH ISTORICE.
7.
1.
I. Lupa$, Studii, conferinte si

comunicari istorice. Vol. I-IV. Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1928
1943, in-8, 4 vol. (Tip. variaza
2. Dr.
Coriolan Petranu, Ars
Transsilvaniae. Etudes
d'histoire
de l'art transylvain. Studien zur

Kunstgeschichte SiebenbUrgens. Sibiu, Krafft & Drotleff, 1944, in-8,
VII+523 p.
2. Studd i articole.
8. ALBU (Nicolae). Istoria invata-
Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p. 175
mantului romanesc din Transilvania pan& la 1800. Blaj, Tip. Lu-
306.
mina", Miron Rosu, 1944, in-8, 367
refugiatilor moldoveni in Bucovina, 1848. Sibiu, Tip. Krafft si Drotleff, 1944, in-8, 130 p. (Biblioteca
Institutului de Istorie Nationala,
p. (Biblioteca Institutului de Istone Nationalti, XVI).

9. ARMEANCA (Ernest). Insemna-
rile unui tribun din
1848/49. An.
11. BALAN (Teodor).
XV).
Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI, p.
12.
514-520.
10. BACILA (Ioan C.). Starnpe pri-
colectia
vitoare la istoria Romnilor.
An.
Activitatea
Eudoxiu Hurmuzachi si
lui de documente. An.
Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 223-256.

13. BANCIU (Axente). Studentii
www.dacoromanica.ro
650
I. CRACIUN
academici din Cluj de acum un

eac.
An. Inst. 1st. Nat., 1943-
E144, IX, p. 477-498.

14. BANESCU (Nicolae). Adaos la
rclatiile bailului Marco Venier cu

privire la campania din 1595 a
Domnilor nostri. An. Inst. 1st.
Nat., 1926-1927, IV, p. 127-134.
15. - Cele mai vechi stiri bizantine asupra Romanilor dela Dunti-
lui Simeon Barnutiu, 1849-1863.

An. Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 205
-232.
24. BOGREA (Vasile).
Calatoriile
patriarhului Macarie. Indreptari,

intregiri i Itimuriri la traducerea
romaneascd. An. Inst. 1st. Nat.,
1923, II, p. 339-344.
25. - Costume vechi moldove-
blica dela 7 Iunie 1921. An. Inst.
nesti in portretul ctitorilor armeni

de la Gherla ? An. Inst. 1st. Nat.,
1924-1925, III, p. 534 (1 pl.).
26. - Despre Morlachi. An. Inst.
1st. Nat., 1921-1922, I, p. 138-160.
1st. Nat., 1921-1922, I, p. 334-335.
rea-de-Jos. Comunicare cetita la Academia Romana, in sedinta pu-
16. - Viata si opera lui Daniel
27. - Din vechea noastra termi-
Philippide. An. Inst.

1st. Nat., 1923, II, p. 119-204.
17. BEZDECIII (Stefan). Christian
An.
Schesaeus despre Romani.
Inst. 1st. Nat., 1926-1927, IV, p.
nologie juridica: Feriie. An. Inst.

1st. Nat., 1923, II, p. 345-350.
(Dimitrie)
448
449.
18. - Familia lui Nicolae Olahus. An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,
V, p. 63-85.
19. BITTAY (Dr. Arphd). Martin
28. - Dobrisan, fratele MirciiVoda". An. Inst. 1st. Nat., 19211922, I, p. 328-332.
29. - Dona poezii franceze in legtiturd cu noi [de Antonin Rogues

si Amlie de Lefeuvel. An. Inst.
1st. Nat., 1924-1925, III, p. 611615.
Bolla (1751-1831) si asa numitul

Supplex Libelltts. An. Inst. 1st.
Nat., 1923, II, p. 373-377.
20. BOCU (Sever). Despre Roma-
30. - Inca un portret al lui Eustratie Dabija. An. Inst. 1st. Nat.,
nii din Timoc. An. Inst. 1st. Nat.,
Avgar, 2. Burlinc. Navis Olch. An.

Inst. 1st. Nat., 1921-1922, I, p. 318
-327.
32.
Milruntisuri istorico-filologice. 1. Kara-Ulahr=Valah in
1923, II, p. 384-386.

21. BODOGAE (Theodor). Un do-
cument in legatura cu
cAsAtoria
doctorului Joan Pivariu-Molnar

[17831. An. Inst. 1st. Nat., 19431944, IX, p. 518-523.
22. BOGDAN-DUICA (George). E-
piscopul Ioan Lemenyi i Gregoriu

Moldvai (1845). Doud documente.
An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III,
p. 584-610.
23. - Notes-ul de Insemnri al
1924-1925, III, p. 533 (1 pl.).
31. - Intre filologie si istorie: 1.
Cdex Cumanicus"? 2. 0 noug dovada de romanismul Morlacilor.
3.
Originea numelui Halis. 4. 0 conjectura latina. 5. 0 glostt orienta-
la. 6. Un cuvant obscur la Ureche. 7. Poarta" lui Vasile Lupu.
8. Nume ardelene Inteun vechiu

roman englez. 9. Ungro-Vlahia. 10.
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
Meropi-Mitocani.
11. 0 porecla a
ftji Mihai Viteazul, 12. Inca o pomenire germand a lui Tepes. 13.
Inca ceva despre Avgare. 14. 0 insemnare veche. An. Inst. 1st. Nat.,
p. 351-363.
33. BOGREA (Vasile).
1923, II,
Mentiuni
numaniste despre noi. [1587]. An.

Inst. 1st. Nat., 1921-1922, I, p. 333.
34. - Note si observatii istoricofilologice. 1. Legende istorice para-
tele cu ale noastre in cronica lui

Gheorghe Brancovici. 2. Un pasagiu neltimurit la Radu Greceanu.
3. Bogdan liii i altele. 4. Asupra
originii numelui Tat(u1). 5. Smedorova. 6. Cherata. 7. Din vechea
nomenclaturh numismatich. 8. Un
inaintas al lui Tamblac.
9.
Flu-
tausis=-Oltul. 10. Bliaha. 11. Des-
pre Ferhe. 12. Tara Ladiansch".

13. Sfntul Traian.
14.
Dundrea
Fluviu al Paradisului". An. Inst.

1st. Nat., 1924-1925, III, p. 505525.
36.
Pasagii obscure din Mi-
ron Costin. An. Inst. 1st. Nat., 1921

-1922, I, p. 310-317. Addenda, p.
407-408.
36. - Rom Anii in civilizatia yecinilor. Chteva urme ce nu se pot

Ogrtdui. [Termeni romanesti in
vocabularul limbilor vecine]. An.
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
493-499.
37.
Stiintrt militanth. Un specimen recent. [Originea cuvntu-
lui Crhciun la prof. A. Bruckner

dela Berlin].
An. Inst. 1st. Nat.,

1924-1925, III, p. 500-504.
38.
Stiri strine despre noi. 1.
Blakumen. 2. Valahia" lui Ma-
I COLABORATORII
6M
saris. 3. Dintr'o relatie de crildtorie francezh. 4. Din publicatiuni
germane. An. Inst. 1st. Nat., 19241925, III, p. 526-531.

39.
Un document moldox enesc
din 1442. An. Inst. 1st. Nat., 19241925, III, p. 532-533 (1 facsim.).
40.
Varia. [0 tire despre Rhkoczy. Chteva mentiuni despre TArile Romne la Hobhouse]. An.
Inst. 1st. Nat.1921-1922, I, p. 336.
41. BOITOS (Olimpiu). Contribu-
tii la istoria misiunii lui A. Panu

in Apus (1864). An. Inst. 1st. Nat.,
1931-1935, VI, p. 443-486.
42.
Cum a aniversat Eliade
revolutia romhneasch in anul 1849.

An. Inst. 1st. Nat., 1928 1930, V,
p. 409-414.
43. - Istoria modernd a Romanilor intr'un manual francez celebru. [A. Malet, P. Grillet et J.
Isac: Cours complet d'histoire h
l'usage de l'enseignement secondaire. Tom. VIII: XIX-e sicle,
1815-1920. Paris, Hachette, 19281.
An. Inst. 1st. Nat., 1928 1930, V,
p. 403-408.
44. BOLOGA (Valeriu L.). Biblio-
grafia tezelor dela Facultatea de

Medicinh si Farmacie din Cluj,
1923-1936 (Nr. 1 1000). (Bibliographie des theses presentees a la
Fecund de Mdecine et de Pharmacie de Cluj de 1923 h 1936, No.
1-1000). Cluj, Tip. Cartea Rormineasch, 1936, in-8, 11+107 p. (In
colaborare cu Lia M. Dime .
(Bi-
bliotheca Bibliologica, No. 8).
45. - Cateva precizhri biografice pentru istoria medicinii romh-
www.dacoromanica.ro
652
1. CRAC1UN
noti. An. Inst. Ist. Nat., 1943-1944,

IX, p. 422-429.
46. BOLOGA (V. L.). Note bibliografice [pnivitoare la istoria medicinei romnesti]. An. Inst. 1st.
Nat., 1927, IV, p. 451-454.
stoire de la musique roumaine en

Transylvanie. (In: La Transylva-
nasterii lui Ioan Pivariu-Molnar.
338.
47. - 0 lmurire asupra datei
An. Inst. Ist. Nat., 1939-1942, VIII,

p. 382-383.
48. - Stiri despre Aron-IA.111i din
Austria la inceputul veacului trecut. An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,

V, p. 503-512.
49. BORZA (Alexandru). La ani-
versarea unui sfert de veac dela

intemeierea Institutului de Istorie
National din Cluj. An. Inst. 1st.
Nat., 1945, X, p. 611-614.
50. BRAHARU
(Dimitrie). Ches-
biunea romng in Italia in timpul
Memorandului. Cluj-Sibiu, Cartea Romaneasca", 1942, in-8, 143

p. (pl., facsim.), (Biblioteca Insti-
tutului de Istorie Nationalii, VIII).

(Extras din An. Inst. 1st. Nat.,
1943-1944, IX).
51. BREAZU
(Joan).
Bio-biblio-
grafia lui Gheorghe Bogdan-DuiO., 1866-1934. (Bio-bibliographie de

Georges Bogdan-Duic, ancien pro-
nie, cf. No. 62, p. 563-597).

54. BUTA (Nicolae).
Ckteva
in-
formatiuni si consideratiuni asu-
pra tineretii lui Avram Iancu. An.

Inst. 1st. Nat.,
55.
1923,
II,
p. 323-
Patru scrisori domnesti
din Arlrivele Vaticanului. [16061656]. An. Inst. 1st. Nat., 19241925, III, p. 553-557.
56. CAPIDAN (Theodor). Macedoroma.nii. Vechimea si insemnata-
tea lor istorick in Peninsula Balcanick. An. Inst. 1st. Nat., 1926,1927, IV, p. 175-194.
57.
Ronanii din Peninsula
Balcanic. Cateva consideratiuni
privitoare la trecutul Aromnilor

si
Meglenoromnilor, Inainte de
coborirea lor in sudul Peninsulei

Balcanice. An. Inst. 1st. Nat., 1923,
II, p. 91-117.
58. CIOBANU (Dr. Virgil). Statis-
tica Romknilor ardeleni din anii

1760-1762. An. Inst. 1st. Nat., 19241925, III, p. 616-700.
59. COMSA (Prof. Nicolae). Ma-
membre de l'Acadernie Roumarine,

1866-1934). Cluj, Tip. Cartea Romneasc, 1936, in-8, XIV+45 p.
nuscrisele romnesti din Biblioteca central dela Blaj. (Les menuscrits roumains de la Bibliotheque
centrale de Blaj - Transylvanie).
Blaj, Tip. Lumina" Miron Rosu,
bliotheca Bibliologica, No. 5).
bliologica, No. 18).
fesseur a l'Universit de Cluj
et
(In colaborare cu I. Craciun). (Bi- 1944, dn-8, 231 p. (Bibliotheca Bi-
60. CRACIUN (Ioachim). Activita52. - 0 foaie volantl despre Ana Ipatescu, eroina revolutiei de- tea stiintifick la Universitatea Rela 1848 din Bucuresti. An. Inst. gele Ferdinand I" din Cluj in pri1st. Nat., 1928-1930, V, p. 520- mul deceniu, 1920-1930. (L'activit scientifique k l'Universit Re524.
53. BREDICEANU
(Tibere).
Hi-
gele Ferdinand I-er" de Cluj (Rou-
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE 1 COLABORATORII
manie) au cours de la premiere

1920-1930).
dcennale,
priode
Cluj, Tip. Cartea RomaneascA, 1935,
in-8, 321 p. (Bibliotheca Bibliolo-
gica, No. 3).

61. CRACIUN (I.). Bibldografia la
653
65.
Bio-bibliografia d-lui loan
Lupas, cu ocazia implinirii varstei
de 60 ani, 1880-1940. (Bio-biblio-
graphic de M. Jean Lupas, professeur a l'Universit de Cluj-Si-
Romani. 0 incercare de bibliogra-
biu et membre de l'Acadmie Roumaine, a l'occasion de son soixan-
fie a bibliografiilor romanesti. Avec
tieme
un rsum en frangais. Bucuroti,
Bucuresti, M. 0. Imprimeria Na-
Cartea Homaneasa, 1928, in-8, 40
tionalA, 1943,
(Extras din An. Inst. 1st. Nat.,
p.
1926-1927, IV).
Bibliografia Transilvaniei
romanesti, 1916-1936. (Bibliographie de la Transylvanie roumaine,
62.
1916-1936).
Bucuresti, M. 0. Im-
primeria NationalA, 1937, in-8, 366

p. (Bibliotheca Bibliologica, No.
15).
(Extras din Revue de Tran-
sylvanie, 1937, IV).
63.
Bio-bibliografia d-lui Alexandru LApedatu, cu ocazia implinirii varstei de 60 ani, 1876
1936. (Bio-bibliographie de M. Alexandre LApedatu, professeur Ii
l'Universit de Cluj et president
de l'Acadmie Houmaine, a l'occa-
sion de son soixantierne anniversaire, 1876-1936). Bucuresti, M. 0.

Imprimeria NationalA, 1936, in-8,
40 p. (Bibliotheca Bibliologica, No.
7).
64.
- Bio-bibliografia lui Gheor-
anniversaire,
1880-4940).
in-8, 61 p. Bibliotheca Bibliologica, No. 17).

66.
Constantin Diculescu, 1880
1936. [Bio-bibliografiel. An. Inst.

1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 868
871.
67.
Contributii romanesti privitoare la 4storiografia universalA.

Bibliografie (1927-1936). (La contribution roumaine A l'historiographie generale. Bibliographie, 1927
1936). Bucuresti, M. 0. Imprimeria
National5 1938, in-8, 47 p. (Bibliotheca Bibliologica, No. 13).
68.
Cronicarul Szamoskezy si
insemnArile lui privitoare la Romani, 1566-1608. Cluj, Ardealul",
1928, in-8, 214 p. (Biblioteca Institutului de Istorie Na(ionalil, II).
69.
Dietele Transihaniei tinu-
te sub domnia lui Mihaiu Viteazul (1599-1600). Bucuresti, M. 0.

Imprimeria NationalA, 1939, in-8",
23 p. (Extras din An. Inst. Ist. Na(.,
bibliographie de Georges BogdanDuicA, ancien professeur a l'Universit de Cluj et membre de l'A-
1936-1938, VII).
70.
Doi bibliologi romani, loan
Bianu, 1856-1935, si Al. Sadi-Ionescu, 1873 1926. (Deux bibliolo-
cadmie Roumaine, 1866-1934).

Cluj, Tip. Cartea RomaneascA,
gues roumains, Jean Bianu et Al.

Sadi-Ionescu). Cluj, Tip. Cartea
1936, in-8, XIV+45 p. (In colaborare cu I. Breazu). (Bibliotheca Bibliologica, No. 5).
RomneascA, 1937, in-8, 49 p. (Bibliotheca Bibliologica, No. 9).

71.
G. G. Mateescu, 1892-1929.
ghe Bogdan-DuicA, 1866-1934. (Bio-
www.dacoromanica.ro
664
I. cRACluN
An. Inst, 1st.
Nat., 1931-1935, VI,
Publicatiunile Institutului
80.
de Istorie National din Cluj-Sibiu
p. 795-801.
72. CRACIUN (I.). Inscriptii dela
si colaboratorii lor dela 1920 la 1945.
Manastirea Neamtului [1795-1913].

Bucuresti, Cartea Romaneasca,
1928, in-80, p. 429-433. (Extras din
An. Inst. 1st. Na(., 1926-1927, IV).
loan Bianu, 1856-1935.
73.
An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI,
p. 787-792.
74.
Istoriografia romana in
1921 si 1922. Repertoriu bibliografic. Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1924, in-80, p. 405-506. (Ex-
Cu o bibliografie a publicatiunilor.
An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 634
fic. Cluj, Tip. Ardealul, 1926, in-8,

157 p. (Extras din An. Inst. 1st.
Nat., 1924-1925, III).
1943-1944, IX).
83. DAICOVICIU (Constantin). La
Transylvanie dans l'antiquit (In:
706.
81
Scrisoarea lui Petru Pellrdi privitoare la ajutorul dat de
Sigismund Bthory lui Mihai Vi-
teazul in campania din 1595. Cluj,

Cartea Romaneasc, 1935,
in-8, 11 p. (Extras din An. Inst.
Ist. Nat., 1931-1935, VI).
Tip.
82.
$tiri despre Mihai Viteazul
la
cronicarul
transilvan Frantras din An. Inst. 1st. Nat., 1923,
II). (In colaborare cu Ioan Lupu). cisc Mik6. Sibiu, Tip. Cartea RoIstoriografia romana In maneasca din Cluj, 1944, in-8, 11
75.
1923 si 1924. Repertoriu bibliogra- p. (Extras din An. Inst. 1st. Nat.,
76.
Istoriografia roman in
1925 si 1926. Repertoriu bibliografic. Bucuresti, Cartea Romaneasca,

1928, in-8,. 217 p. (Extras din An.
Inst. 1st. Nat., 1926 1927, IV).
77.
Nicolae Iorga, istoricul
(1871-1940). Sibiu, Tip. Cartea Romaneasca din Cluj, 1943, in-8, 12
p. (Extras din
An. Inst. 1st.
Nat.,
1939-1942, VIII).
78.
0 stiinta nourt, Bibliologia, in invattimantul universitar
din Romania. (Une science nou-
velle, la Bibliologie, dans l'enseignement universitaire de Roumanie). Cluj, Tip. Cartea Romaneasca, 1933, in-8, 26 p. (Bibliotheca
Bibliologica, No. 1).
79.
Patriarhul Miron al Ro-
maniei, 1868-1939. An. Inst. 1st.

Nat., 1936-1938, VII, p. 859-866.
La Transylvanie, cf. No. 62, p. 71

163), (8 pl.).
84. DAN (Mihail P.). Cehi, Slo-
va ci si Romani in veacurile XIII

XVI. Sibiu, Tip. Progresul", 1944,
in-8, 477 p. (Biblioteca Institutu-
lui de Istorie Nationala, XIII).

85.
$tiri privitoare la Mihai
Viteazul in cateva brosuri germacontemporane. An. Inst. 1st.
Nat., 1945, X, p. 256-290.
86.
Ziar ceh contemporan
despre batillia dela
Goroslu
ne
[16011. An. Inst.
1st.
Nat., 1943
1944, IX, p. 411-422.

87. DECEI (Aurel). Cetatea Salgo
dela Sibiel (jud. Sibiu). An. Inst.

1st. Nat., 1939-1942, VIII, p. 297
342.
88.
Dr.
1885.1938.
Alexandru Ciplea,
Nat., 1936
An. Inst. 1st.
1938, VII, p. 872-873.
www.dacoromanica.ro
89. DECEI (A.). Informatiile istorice ale lui Captivus Septemcas-
trensis". An. Inst. 1st. Nat., 19361938, VII, p. 685-693.
655
96. - Miscarile revolutionare din

anul 1848 in partile satmarene. Informatiuni culese dintr'un protocol. An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,
90. - Romnii din veacul al IXlea pang in al XIII-lea in lumina
V, p. 448-458.
97. DOMSA (Ioan). Referintele lui
izvoarelor armenesti. Bucuresti, M.

0. Imprimeria Nationalg, 1939,
in-80, 197 p. (Biblioteca Institutu-
Giorgio Tomasi despre Transilvania i Trile Romane [1598-1603].

An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 290
lui de Istorie Nationalg, V). (Exti as din An. Inst. 1st. Nat., 1936-
-324.
98. DRAGANU (Nicolae). Cea mai
1938, VII). (facsim.).

91. DICULESCU (Constantin C).
Contributie la vechimea crestinis-
mului in Dacia. Din istoria religioasa a Gepizilor. An. Inst. 1st.

Na(., 1924-1925, III, p. 357-376.
92. DIMA (Lia M.). Bibliografia
tezelor dela Facultatea de Medici-
n si Farmaoie din Cluj, 1923-
1936 (Nr. 1-1000). (Bibliographie
des theses presentees a la Facult

de Mdecine et de Pharma'Cle de
Cluj de 1923 a 1936, No. 1-1000).
Cartea Romneasca,
1936, in-8, 11+107 p. (In colaboraCluj,
Tip.
re cu V. Bologa). (Bibliotheca Bibliologica, No. 8).
93. - Cateva date si arnanunte

noug cu privire la Ioan Pivariu
(Molnar de Mtillersheim). An. Inst.
1st. Nat., 1939-1942, VIII, p. 375381.
94. - Pasaportul sanitar din

1809 al unui comerciant din Macedonia. An. Inst. 1st. Nat., 1945, X,
p. 348-349.
veche carte rakoczyang. An. Inst.

1st. Nat., 1921-1922, I, p. 161-278
(I facsimile).
Cei dintaiu studenti ro99.

mani ardeleni la universittitile apusene [sec. XIV-XVI]. An. Inst.
Ist. Nat., 1926-1927, IV, p. 419422.
100.
Codicele pribeagului Gheorghe $tefan, Voevodul Moldovei.
Studii si transcriere. An. Inst. 1st.
Nat., 1924-1925, lIr, p. 181-254 (3
facsim.).
101.
Critica stiintificg In filo-
1Ggia noastra. actualti. An. Inst.

1st. Nat., 1921-1922, I, p. 363 378.
102. - Histoire de la litterature

roumaine de Transylvanie des origines a la fin du XVIII-e sicle.
(In: La Transylvanie, cf. No. 62,p.
599-665).
descrie starile politice si economi-
Toponimie si istorie. 1.
Vechiul castru dela
Rodna i toponimia Vii Somesului de Sus, 3. Paguior, Pagaie. An.
Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 233-260.
104. - Toponimie si istorie Iori-
gur la 1744. An. Inst. 1st. Nat.,

1936-1938. VII, p. 674-685.
tor]. Cluj, Ardealul", 1928, in-8,
95.
DOBOSI
(Alexandru).
Cum
ce din Transilvania un nobil un-
103.
Ardeal,
2.
ginea numelor satelor de pe Valea Somesului de sus si vechimea
www.dacoromanica.ro
666
I. CRACIuN
11+178 p.
(1
pl.). (Biblioteca Insti-
tutului de Istorie Nationalg, I).

105. DRAGANU (N.). Un evanghe-
liar rornanesc la 1552? (Bectificare). An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,

V, p. 458-460.
106. - Un nou exemplar din

Mntuirea pilcg.tosilor [1806]. An.
Inst. 1st. Nat., 1926-1927, IV, p.
423-427.
107. - Un nou Tat5,1 nostru"

unguresc scris cu slove chirilice
[ium. I, sec. XVII]. An. Inst. 1st.
Nat., 1924-1925, III, p. 561-563.
108. DRAGOMIR
(Silviu).
Docu-
115.
DUZINCHEVICI
1938, VII, p. 702-703.
116. - Miron Barnovschi MoOng, si Polonia. An. Inst. 1st. Nat.,

1936-1938, VII, p. 166-222.
117.
- Rornnii in Enciclope-
dia Stiintelor Politice" polong,. An.

Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
830.
118. - Un
document
(AureI). Diferite
[1478muntenesti
1745]. An. Inst. 1st. Nat., 1928119.
FILIMON
dociimente
colii XV si XVI. An. Inst. Ist. Nat.,

1926-1927, IV, p. 3-79.
109. - Fragmente din cronica
sarbeascg a lui George Brancovici.
An. Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 1-70.
190, V, p. 524-534.
110. - Les Roumains de TranTransylvanfie, cf. No. 62,
p. 337-
378).
111. - N. Bilicescu in Ardeal.

An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,
p. 1-34.
112. - Un document privitor la
proprietatea manstirei din Hodos-Bodrog [1629]. An. Inst. 1st.
Nat., 1924-1925, III, p. 557-561.

113.
Vechimea elementului rometnesc si coloniztirile streine in
Banat. An. Inst. 1st. Nat., 19241925, III, p. 275-291.
114. - Vlahii din Serbia in sec.

XII-XV. Cetitg, In sedinta publica,
a Academiei RomAne la 27 Ianuarie 1922. An. Inst. 1st. Nat., 19211922, I, p. 279-299.
suspect.
[1403]. An. Inst. 1st. Nat., 1936- 1938, VII, p. 710-711.
mente noug, privitoare la relatiile

Trii Romitnesti cu Sibiul in se-
sylvanie a la veille du mouvement

de resurrection nationale. (In: La
(Gheorghe).
Condica de mosii a familiei Cantacuzino. An. Inst. 1st. Nat., 1936-
120. FILITTI (Loan C.). Un proect

constitutie inedit al lui Cuza
Vodii dela 1863. An. Inst. 1st. Nat.,
1928-1930, V, p. 354-401.
121.
GEORGESCU
(Hortensia).
de
Proiectul unui bust al lui Cuza.

Din corespondenta lui A. Baligot
de Beyne, fostul secretar particular al Principelui Cuza. An. Inst.
1st.
Nat., 1931-1935, VI, p. 533-
541.
122. GOLLNER (Carol). Anul revolutionar 1848 in Principatele Bo-
mane. 0 contributie bibliografica.

(L'anne rvolutionnaire 1848 dans
les Principauts Boumaines. Contribution bibliographique). Cluj,
Tip. Cartea Romaneascg, 1934, in8, 18 p. (Bibliotheca Bibliologica,
No. 2).
123. - Faima lui Mihai Viteazul

in Apus. Brosuri contemporane.
An. Inst. 1st. Nat., 1939-1942, VIII,
p. 121-296.
www.dacoromanica.ro
667
PUBLICATIUNILE El COLABORATORII
124. GOLLNER (C.). Participarea

ernisarilor Mihail Popescu si Salcis
la revolutia lui Horia. An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 503-514.
125. HIENZ (Dr. Hermann). Bi-
na torii
Sibiu,
bliografia operelor separate $i articolelor istorico-filologice, cari au

apiirut dela 1919-1924 in limba
german& $i se refer& la teritoriul
Na(., 1943-1944, IX).
si locuitorii Romaniei. An. Inst.

1st. Nat., 1924-1925, III, p. 931988.
126. HODO$ (Enea).
Din cores-
pondenta lui Simeon BiEirnutiu si

a contemporanilor sal. Sibiu, Tip.
Oct. L. Vestemean, 1944, in-8, 134
p. (fig.). (Biblioteca Institutului de
Istorie Nationalh, XIV).
127. - Din tinerctele lui Avram

Iancu. Versuri atribuite eroului.
An. Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 381

-383.
128. HOREDT (Kurt). 0 contributie
la istoria epocii prenatale a
Voevodatului Transilvan. An. Inst.

1st. Nat., 1943-1944, IX, p. 430448.
(Martin). Vizite"
romani din
preotii
calvine$ti la
129. JARAY
Tara Ftigrixasului. Un dar al lui
Constantin Brncoveanu la F6g5,ras. An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938,

VII, p. 582'-620. (In colaborare cu
Valer Literat).
Transihaniei,
1691-1774.
Cartea RomAneasca din
Cluj", 1943, in-8,
103 p.
(Biblio-
teca Institutului de Istorie Nationala, X). (Extras din An. Inst. Ist.
132. - Indrum6rile date de vicarul general Andrei $aguna Tiliscanilor cu prilejul vizitatiunii
canonice din 19/7 Iulie 1847. An.
Inst. 1st. Nat., 1939-1942, VIII, p.

373-374.
133. LAPEDATU (Alexandru). A-
holirea protectoratului rusesc in

Tarile Romne (1834 1858). An.
Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI, p.
401-420.
134.
- Antecedentele istorice ale
Independentii romane. An.

1st.
Inst.
Nat., 1926-1927, IV, p. 293-
309.
135. - Cum s'a alatuit traditia

national despre originile TrullRomnesti. Comunicare fficutd la
Academia RomiinA in sedinta dela
21 Septemvrie 1923. An. Inst. 1st.
Nat., 1923, II, p. 289-314.
136. - Mihnea-cel-Bdu si Ungurii, 1508-1510. Memoriu cetit Academiei Romane in sedinta dela 21
Main 1920. An. Inst. Ist. Nat., 1921
1922, I, p. 40-76.
torii Transilvaniei, 1774-1867. Si-
137. - Nou imprejurilri de desvoltare ale istoriografiei nationale. Lectiune de deschidere a cursului de Istorie veche a Romiinilor,
Cartea Romiineascl din

Cluj", 1943, in-8, 113 p. (Bibliote-
in ziva de 6 Noemvrie
ca Institutului de Istorie National, XI). (Extras din An. Inst. 1st.
-18.
130. KLIMA (Helmut).
Guverna-
biu,
Nat., 1943-1944, IX).

131. KUTSCHERA
(Rolf). Guyer-
tinut la Universitatea din Cluj,

1919.
An.
Inst. 1st. Nat., 1921-1922, I, p. 1
Petru Maior in cadrul

138.
ietii nationale si culturale a epo42
www.dacoromanica.ro
658
i. CRACIUN
cii sale. An. Inst. 1st. Nat., 19211922, I, p. 79-86.

139. LAPEDATU (Al..
..Stiri pri-
vitoare la istoria TArilor Romne

din cronologia 1W Siglerus [15501563]. An. Inst. 1st. Nat., 1923, II,
p. 365-371.
140. LITERAT
(Valer).
Vizite"
calvine$ti la preotii rornani din

Tara FrtgAra$ului. Un dar al lui
Constantin Brancoveanu la FiigArae. An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938,
VII, p. 582-620. (In colaborare cu
Martin Way).
141. LUPA8 (Ioan). Acte relative
la procesul dintre episcopul Lemeni si profesorii din Blaj [1843].
An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III,
p. 573-584.
142. - Activitatea literarA-stiintined a lui Dimitrie Cantemir.

Conferint6 tinutil in Au la UniversitAtii din Cluj la 8 Noemvrie 1923.
(In: Studii, conferinte $i comunicAri istorice. Vol. I, cf. No. 244, p.
- Alexanthu Xenopol despre principiile- fundamentale

211-229).
143.
ale
istoriei. Cuvant rostit cu prilejul

comemordrii lui A. D. Xenopol In
Bucure$ti la 18 Martie 1934. An.
Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI, p.
524-529.
144. - Alte documente din tim-
1st. 1st. Nat., 1923, II, p. 513-515.
147.
Atacul lui Carol Robert,
regele Ungariei, contra lui Basarab cel Mare, Domnul Tdrii Romane$ti. (In: Studii, conferinte si
comunicAri istorice. Vol. II, cf. No.

245, p. 41-60).
148. - Avram Iancu. Comunicaia
in
filcutil
sedinta Academiei
Romane la 8 Iunie 1924. An. inst.

1st. Nat., 1924-1925, III, p. 1-62.
149. - Avram Iancu. (In: Studii, conferinte si comunicilri istorice. Vol. III, cf. No. 246, p. 205-,240).
150. - Biruinta limbii $i a culturii romane in cursul veacurilor XVI-XVII. (In: Studii, conferinte $i comunicAri istorice. Vol.
IV, cf. No. 247, p. 67-82).
151 - Capul lui Mihai Viteazul.
Cuvant rostit la MfinAstirea Dealul la 13/26 August 1920. (In: Studii, conferinte si comunicdri istorice. Vol. I, cf. No. 244,
137).
152.
p. 131-
Cateva date biografice re-
lative la Doctorul Ioan Molnar

Pivariu din Sadu, 1749-1815. An.
Inst. 1st. Nat., 1921-1922, I, p. 342.
153. - Cateva informatiuni privitoare la Vasile Moga si Gheorghe Laztir ca studenti in Cluj. An.
Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 377-381.
pul lui Mihaiu Viteazul [16001. An.

Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
torard romaneascA. [Biblioteca Bo-
547-553.
maneascd a lui Zaharie Carcale-
145. - Anastasia Gozsclu, 17961863. (In: Studii, conferinte $i comunicari istorice. Vol. III, cf. No.
chi]. Comunicare cetitti in $edin-
246, p. 264-268).
146. - Andrei
Barseanu.
An.
154. - Cea mai veche revistd li-
ta publicd a Academiei Romane

la 19 Main 1919. An. Inst. 1st. Nat.,
1921-1922, I, p. 120-137. (In: Stu-
dii, conferinte si comunicari isto-
www.dacoromanica.ro
PUBL1CATIUNILE 51 ZOLABORATORII
rice. Vol. III, cf. No. 246, p. 129149).
155. LUPAS (I.). Cea mai veche

coala normala in Romania intregit. (In: Studii, conferinte si comunciari istorice. Vol. I, cf. No.
244, p. 307-.311).
156.
- Cel dintai umanist ro-
man: Nicolae Olahus dirt Sibiu

(1493-1568). (In: Studii, cbnferinte i comunicari istorice. Vol. II,
e. No. 245, p. 151-160).
157. - Chestiunea originii 99
continuitatii Romanilor intr'o pre(heti dela 1792. (In: Studii, conferinte i comunicari istorice. Vol.
I, cf. No. 244, p. 375-388).
158. - Chronicon Dubnicense"

despre Stefan cel Mare. Cornunicard facuta, in scdinta Academiei
Romane la 18 Maiu 1929. An. Inst.
1st. Nat.,
1928-1930, V,
p. 341-
(In: Studii, conferinte si cornunicari istorice. Vol. IV, cf. No.

353).
247, p. 32-13).
159. - Contributiuni documentare la istoria satelor transilvane.

(In: Studii, conferinte
earl istorice. Vol. IV,
i comunicf. No. 247,
p. 173-317).
160. - Contributiuni la istoria

politica a Romanilor ardeleni dela 1780-1792. (In: Studii, conferinte si comunicari istorice. Vol.
I, cf. No. 244, p. 313-373).
Cum a scapat Nicolae Ba161.
lasescu din mana Ungurilor la
1849 ? An. Inst. 1st, Nat., 19261927, IV, p. 446-417.
162. - Cum se numia tatill lui

Cheorghe Baritiu? An. Inst. 1st.
Nat., 1921-1922, I, p. 401.
669
Cum vedea Alexandru

163.
Papiu-Ilarian la 1860 putinta de
infaptuire a Daco-Romaniei ? (In:
Studii, conferinte si comunicari
istorice. Vol. III, cf. No. 264, p.
255-263).
Cuscrul mararnuresan al
164.
lui Stefan cel Mare: VoeNodul

Dragfi,
Bartolorneu
transilvan
1493-1498. (In: Studii, conferinte
si cornunicari istorice. Vol. IV, cf.

No. 247, p. 14-23).
164 a. - Cuvant de incheiere [la
sedinta comerativa a Institutulul
de Istorie Nationala din 4 Februarie 19451. An. Inst. 1st. Na(., 1945,
X, p. 721-723.
165. - Desbinarea bisericeasca a
Romanilor ardeleni, in lumina do-
cumentelor din intaia jumatate a

voacului al XVIII-lea. Comunicare
facuta in edinta Academiei Bomane la 31 Maiu 1922. (In: Studii, conferinte si comunicari istorice. Vol. 1, cf. No. 244, p. 231267).
166. - Desfacerea Transilvaniei

Ungaria si inaltarea ei la
treapta de Principat sub ocrotire
otomana. (In: Studii, conferinte si
de
comunicari istorice. Vol. II, cf. No.

245, p. 103-119).
167. - Destituirea unui episcop

roman din Ardeal la anul 1574. 0
hipoteza istorica. (In: Studii, conferin(e si comunicari istorice. Vol.
I, cf. No. 244, p. 109-115).
168.
- Din corespondenta lui Sa-
guna cu Filaret Scriban [1860].

An. Inst. 1st. Na(., 1921-1322, I,
p. 337-342.
Dispozitia guNernului an169.
www.dacoromanica.ro
660
I. CRACIInst
delean cu privire la biserica
si
manastirea din liapa Bixnetului

[1792]). An. Inst. 1st. Nat., 1924
1925, III, p. 572-573.
170. LUPA$ (I.). Doctorul loan
Pivariu-Molnar. Viata si opera lui,
1749-1815. (In: Studii, conferinte
si comunicgri istorice. Vol. III, cf.
No. 246, p. 47-73).
Documente istorice pH171.

vitoare la mosiile brancovenesti
din Transilvania si Oltenia, 1654
An. Inst. 1st. Nat., 1931
1823.
p. 1-174. (In: Studii, conferinte i comunicari istorice. Vol. III, cf. No. 246, p. 17
46. [Aci numai studiul introductiv].
Documente istorice tran172.
1935,
VI,
silvane. Vol. I, 1599-1699. Cluj,

Tip. Cartea Romaneasa, 1940,
in-8, XVI-1-522 p. (facsim., pl.).
173.
- Doi umanisti romani in
secolul al XVI-Iea [Nicolae Olahus

si Mihail Csaki-Valahus]. Comunicare fticutg, in sedinta Academiei
Romane la 11 Noemvrie 1927. An.
Inst. 1st. Nat., 1926-1927, IV, p.
337-363. (In: Studii, conferinte si
comunicari istorice. Vol. I, cf. No.
244, p. 89-108). (2 pl.).
174.
Doisprezece petitori ai
episcopiei transilvane vacante dela 1796-1810. (In: Studii, conferinte si comunicari istorice. Vol.
I, cf. No. 244, p. 407-430).
175.
Dosoftei,
mitropolitul
Moldovei, 1671 1673 si 1676-1686.

(In: Studii, conferin(e i cornuni-
earl istorice. Vol. IV, cf. No. 247,

p. 105-116).
176.
Doui documente ardelene din veacul al XVII-Iea si XVIII-
lea [1667, 1750]. An. Inst. 1st. Nat.,

1924-1925, III, p. 564 567.
Dou documente dela Mi177.
haiu Viteazul [1599, 16001. An. Inst.
1st. Nat., 1924-1925, III, p. 543
545.
178.
Doug inscriptii dela biserica cea mai veche din Sliste

[1674, 1739].
An. Inst.
1928-1930, V, p.
1st. Nat.,
496.
179.
Dou rapoarte inedite
relative la Mihaiu Viteazul [1599,
1600 din Arhiva din Stockholm].
An. 1st. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.

539-543.
Dr. Ion Sarbu. An. Inst.
180.
1st. Nat., 1921-1922, I, p. 403-406.
Episcopul Nicolae Ivan,
181.
1855-19A. (In: Studii, conferinte

si comunicari istorice. Vol. III,
cf. No. 246, p. 274-279).

182.
Episcopul Vasile Moga si
profesorul Gheorghe Lazar. (In:

Studii, conferinte si comunichri
istorice. Vol. III, cf. No. 246, p.
101-128).
183.
Epocele principale in istoria Romanilor. Cluj, Ardealul",
1928, in-8, 143 p. (17 pl.). Ed. II-a.

Cluj, Ardealul", 1928, in-8, 144
(17 pl.). (Biblioteca Istoricg Astra", I).

184.
Factorii istorici ai vietii
nationale romnesti. Lectiune inaugurala, tinutg, la Universita tea din
Cluj in ziva de 11 Noemvrie 1919,
cu prilejul deschiderii cursului de
Istoria Transilvaniei. An. Inst. Ist.
Nat., 1921-1922, I, p. 19-45. (In:
Studii, conferinte l comunicgri istorice. Vol. I, cf. No. 244, p. 3-33).
Fazele istorice In evolu,
185.
p.
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE SI COLABORATORII
tiunca constitutionald a Transilvaniei. An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p.

1-5.
186. LUPA$ (I.). Historia militans
1790-1856.
661
Succesorul lui Gheor-
ghe Lazdr la catedra seminarului

din Sibiu. (In: Studii, conferinte $i
comunicari istorice. Vol. III, cf.
cu lipsa de obiectivitate
$tiintificd din lucrgrile romne$ti,
respective ungure$ti, privind trecutul Transilvanie4]. An. Inst. 1st.
No. 246, p. 151-172).

194.
Iosif II $i $coalele mutat-10U din jucletul Aradului. (In:
Studii, conferinte $i cornunicari
istorice. Vol. I, cf. No. 244, p. 303-
Nat., 1945, X, p. 392-393.
306).
tin legaturd cu obiectivitatea $tiintificd
$i
187. - ilie Minea (1881-1943).

An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX,
p. 624-627.
188. - Importanta istoricrt a
M-
lei de 1 Decemvrie 1918. Conferin-
195. - Jalba preotilor Clemente

si Ioan Muntean Impotriva cdpitanului Alexandru Hegyesi care i-a
bdtut $i furat in cursul revolutiei

t18491. Ant. Inst. 1st. Nat., 1936-
tg rostitg In Sala Unirii din Alba-
1938, VII, p. 707-709.
Julia la 1 Decemvrie 1943. An. Inst.

1st. Nat., 1943-1944, IX, p. 508-
monarchie austro-hongroise et la
Matei Basarab si relatiunile lui cu

517. (1 pl.).
189.
Inceputul dornniei lui
Transilvania. (In: Studii, conferinte $i comunicrtri istorice. Vol. IV,

cf. No. 247, p. 45-G6).
190.
Individualitatea istoria
a Transilvaniei. Lectie de introdu-
- 21 Octomvrie 1920 - la
cursul Politica externg a
cere
Transilt aniei", tinut in semestrul de

iarn al anului $colar 1920/21. (In:
Studii, conferinte si comunicriri isthrice. Vol. I, cf. No. 244, p. 4972).
191.
Informatii privitoare la
acti itatea doctorului Joan Mol-
ndr-Pivariu (1786). An. Inst. 1st.

Nat., 1924-1925, III, p. 567-569.
192. - Interventia Frigrird$enilor
$i a Bra$ovenilor In favoarea lui

Nestor Ioanovici. An. Inst. 1st.
Nat., 1928-1930, V, p. 487-491.
193.
Ioan Moga Teologul",
196.
- La desagrgation de la
liberation de la Transylvanie. (In:

La Transylvanie,
453-468).
cf.
No.
62,
p.
197. - La mormntul dela Putna. Cuvnt rostit la 20 Septemvrie

1922, cu prilejul unui pelerinaj al
Ardelenilor la mormiintul ctitorului eparhiei Vadului. (In: Studii,
conferinte $i comunicari istorice.
Vol. I, cf. No. 244, p. 73-88).
198. - Leul dela Miazdnoapte":

Begele Gustav Adolf (1594-1632).
(In: Studii, conferinte $i comuniearl istorice. Vol. II, cf. No. 245, p.
221-229).
199. - Mrtsuri legislative luate In

dietele ardelene contra Grecilor
D581-16181. An. Inst. 1st. Nat.,
1924-1925, III, p. 537-539.
200. - Miron Costin $i conceptia lui filosofica-religioasd asupra

istoriei, 1633-1691. (In: Studii, conferinte i comunicgri istorice. Vol.
II, cf. No. 245, p. 283-305).
www.dacoromanica.ro
1. CRActuN
662
pilor Gherasim Adamovici $i Joan
(In: Studii, conferinte $i comunican istorice. Vol. I, cf. No. 244
Bob la Curtea din Viena in anul
P. 203-209).
201. LUPAS (I.). Misiunea episco-
Mitropolitul Petru Mo-
0 incercare de reunire
210.
bisericilor romAne din Transilvania la 1798. (In: Studii, conferinte $i comunicAri istorice. Vol. I.
vilrt $i relatiunile lui cu Rorniinii. Prigonirea mitropolitului

Ilie Iorest din Transilvania. (In:
0 insemnare de pe Chi211.
riacodromionul tiparit in 1699 -
1792. (In: Studil, conferinte $i co-
municAri istorice. Vol. IV, cf. No.

247, p, 318-352).
202.
Studii, conferinte $i comunicAri istorice. Vol. IV, cf. No. 247, p. 8391),
203. - Mitropolitul Teodosie Ve$temeanul (1668-1672 $i 1679-1708).

(In: Studii, conferinte $i comuni-
cari istorice. Vol. IV, cf. No. 247,
p. 145-162).
204.
Mitropolitul Varlaam al
Moldovei, 1632-1653. (In: Studii,
conferinte $i comunicAri istorice.
Vol. II, cf. No. 245, p. 257-282).
205.
Mitul ,,Sacrei Coroane"
problema transilvana. An. Inst.
1st. Na(., 1939-1942, VIII, p. 343360. (In: Studii, conferinte $i comunicAri istorice. Vol. III, cf. No.
246, p. 294-311).
206.
Mucenicia Brncovenilor.
(In: Studii, conferinte si comuni-
cari istorice. Vol. III, cf. No. 246,

p. 3-15).
207. - Nobilitarea popii Joan din
Vint. (20 Mai 1664). (In: Studii,
conferin(e $i comunicAri istorice.
Vol. I, cf. No. 244, p. 195-197).
208. - Noi contributiuni la relatiile lui Mihai Viteazul cu impA-
ratul Rudolf. An. Inst.

1928
1st. Nat.,
1930, V, p. 484-487.
209. - OdAjdiile mitropolitului

Saul. Brancovici, 5 August 1684.
cf. No. 244, p. 389-405).
afltor in biserica din comuna Curechiu. An. Inst. 1st. Na(., 19311935, VI, p. 559-590.
0 invoialA intre Arde212.
leni $i Munteni la 28 Maiu 1606.
An. Inst. 1st. Nat. 1923, II, p. 371373.

213.
0 istorie a Transilvaniei
in limba german& la 1614. (In: Studii, conferinte i comunicri istorice. Vol. II, cf. No. 245, p. 193-196).
214.
- 0 prietena a lui Avrank
Iancu. (In: Studii, conferinte $i comunicari istorice. Vol. III, cf. No.
246, p. 241-245),
215.
Ordinul
directorului
$colar Radu Tempea catrA proto-
primeasa
din nou in slujba pe Andrei care
popul Fagara$ului sit
a servit 35 ani ca dascill. An. Inst.

1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 700701.
216. - 0 rectificare [privitoare

la o invinuire din partea lui N.
Iorga]. An. Inst.
1st.
Nat., 1931-
1935, VI, p. 560.
217. - 0 scrisoare a lui PapiuIlarian $i Iosif Hodo$ din Padova

(7 Decemvrie 1852). An. Inst. 1st.
Nat., 1931-1935, VI, p. 551-555.
218. - 0 scrisoare romAneasc4.
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIMLE
a mitropolitului Ioan dela Prislop

(1600). An. Inst. 1st. Nat., 19241925, III, p. 546 (1 pl.).
219. LUPAS (I.). Osterreich tiber
Al les". Mare le Principat transilvan
potrix nic alipirii la Begatul ungar.
Emigz atiuni
in rnas peste Car-
pati in cursul veacului XVIII. (In:

Studii, conferin(e $i comunicgri
istorice. Vol. IV, cf. No. 247, p. 163
-172).
220. - Printii $i bunicii scriitorului ardelean Joan Pivariu-Molnar. (In: Studii, conferinte si cornunicAri istorice. Vol. I, cf. No.
663
l COLABORATORII
tiu Barcsai
mitropolitul Sava
Brancovici, 1658-1661. Comunicare, in $edinta Academiei Romilne

la 21 Main 1913. (In: Studii, conferinte i comunicari istorice. Vol.
I, cf. No. 244, p. 165-193). (1 pl.).
227.
Problema confesionala a
Romaniei. Temeiurile ei istorice.
(In: Studii, conferinte si cornuniatri istorice. Vol. II, cf. No. 245,p.
129-149).
228. - Baportul comisiunii mixte insrcinatit sit cerceteze mAcelul dela Mihalt [1848]. An. Inst.
1st. Nat., 1928-1930, V, p. 470-478.
229. -- BAscoala tiiranilor tran221. - Partenie Cosma, 1837- silvani din 1437-1438. (In: Studii,
244, p. 269-279).
(In: Studii, conferinte $i comunicari istorice. Vol. III, cf. No.

1923.
246, p. 269-273).
- Patru scrisori romnesti

din timpul stapanirii
222.
arclelene a
lui Mihai Viteazul. (In: Studii,

conferinte $i comunicri istorice.
Vol. I,
cf. No. 244, p. 123-129)
(2
pl.).
223. - Politica lui Matei Basarah Conferintil tinuta. in Aiud la

22 Decentvrie 1924. (In: Studii, con-
ferinte si comunic6ri istorice. Vol.

I, cf. No. 244, p. 139-164).
224. - Pribegia prin Ardeal a

mitropolitului Varlaam al Ungrovlahiei (1679-1680). (In: Studii,
conferin(e i comunicari istorice.
Vol. I, cf. No. 244, p. 199-202).
- Principele transilvan Gavriil Bethlen (1580-1629). (In: Stu225.
dii, conferinte si comuniciiri isto-
rice. Vol. II, cf. No. 245, p. 197219 .

226.
Prineipele ardelean Aca-
conferinte si comunicari istorice.

Vol. II, cf. No. 245, p. 67-78 .
230.
Rttscoale tttranesti transilvane in veacul XVI. (In: Studii,
conferinte si comuniari istorice.

Vol. IV, cf. No. 247, p. 24 14).
231. - Bascoala t5ranilor din
Transilvania la 1784. Cluj, Tip.

Astra, 19'.4, in-8, 230 p. fig., 1
harttt). (Biblioteca Istorica, Astra,
II).
232.
Realititti istorice in Voevodatul Transilvaniei din sec. XIIXVI. An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938,
VII, p. 1-85.
Beakts historiques dans
233.
le voivodat do Transylvanie du
au XVI-e sicle. (In: La

Transylvanie, cf. No. 62, p. 105-
XII-e
260).
234. - Regale Ferdinand I,- ctitor si binefticiltor al institutiunilor culturale-stiintifice. An. Inst.
1st. Nat., 1945, X, p. 615-619.
Begele Ferdinand I. Dis235.
www.dacoromanica.ro
664
1. CRACIUN
curs comemorativ rostit in Sibiu

la 4 Decernvrie 1927 cu prilejul a-
1st. Nat., 1928-1930, V, p. 35
dunarii generale a Asociatiunii".
lui Mihai Viteazul. (In: Studii,

Vol. II, cf. No. 245, p. 171-192).
243.
Stiil privitoare la Romani, culese din manuscrisul lui
Martin Schrneitzel. An. Inst. 1st.
An. Inst. 1st. Nut., 1926-1927, IV,

p. IX-XXXII.
236 LUPAS (I. . Revolutia lui IIo-
ria. Conferinta rostitit in Aula Universitatii din Cluj la 9 Octomvrie 1921, cu prilejul deschiderii
festive a cursul ilor anuldi 1921/22.
An. Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 71

(In: Studii, conferinte i comunicari istorice. Vol. I, cf. No. 244,
89
p. 281-302).
Scrierile istorice ale lui

Petru Maior. An. Inst. 1st. Nat.,
1921 1922, I, p. 87 108. (In: Studii, conferinte si comunicari isto237.
rice. Vol. III, cf. No. 246, p. 75-99).
238. _ Scriitor si Mptuitor de

istorie [Mihail Kogalniceanu]. Cu-
vant rostit in Aula Ateneului Roman din Bucuresti la 21 Mai 1935.

An. Inst. 1st. Nat., 1931 1935, VI,
p. 520
524.
239.
Sensul si scopul istoriei.
Lectiune de deschidere tinuta la 1
Noernrie 1923. (In: Studii, conferinte si cornunicari istorice. Vol. I,
cf. No. 244, p. 35 47).

240.
Sfarsitul suzeranitatii o-
tomane i inceputul regirnului

habsburgic in Transilvania. (In:
istorice. Vol. IV, cf. No. 247, p. 117
144 .
242.
62.
Stapanirea transilvanit a
Nat., 1928-1930, V, p. 463-468.

244.
Studii, conferinte si comunicari istorice. Vol. I. Bucuresti, Casa $coalelor, 1928, in-8",
451 p. (facsimile).
245.
Stuclii, conferinte si comunicrtri istorice. Vol. II. Cluj, Tip.
Cartea Romaneasca, 1940, in-8",
320 p.
246.
Studii, conferinte si cornunicari istorice. Vol. III. Sibiu,
Tip. Cartea
Romneasca din
Cluj", 1941, in-8, 312 p.
247.
Studii, conferinte si comunicari istorice. Vol. IV. Sibiu,
Tip. Dacia Traiana, 1913, in-8", 392

p. (facs., il.).
248.
Sufletul lui Saguna. Cuvant comemorativ rostit la semi-
centenarul
mortii
Mitropolitului
din
Sibiu, la 12 Iulie 1923. An. Inst.
1st. Nat., 1923, II, p. 273-287.
Andrei
Saguna In catedrala
249. _ Suveranitate" transilvanil,
moldovanii. si munt ea nit in

(In: Studii,
seacul al XVII-lea.
Vol. IV, cf. No. 247, p. 92-104).

250.
Traugott Binder despre
miscarile revolutionare din Ardeal
in 1848. An. Inst. 1st. Nat., 1928
Sibiul ca centru al vietii

romnesti din Arcleal. Conferintil
tinuta la Asociatiunea pentru literatura romana i cultura popo-
1930, V, p. 478-484.
din Sibiu, 30 Martie 1924. An. Inst.
din sec. al XVI-lea.
241.
rului roman" in sala Prefecturii
251.
Trei documente ardelene
www.dacoromanica.ro
[1518, 1538,
665
PUBLICATIUNILE BI COLABORATORII
An. Inst.
1573].
1st.
Nat., 1924-
Un vlildicil roman napas-
261.
1925, III, p. 535-536.

252. LUPAS (I.). Trei documente
tuit la anul 1638. Cine putea fi?
relative la istoria militar5 a Tran-
te
silvaniei (1763, 1766, 1847). An. Inst.

1st. Nat., 1943-1944, IX, p. 343-356.
- Tudora, mama lui Mihai

Viteazul. (In: Studii, conferinte
273.
.si
comunic5ri istorice. Vol. I, cf. No.
244, p. 117-121).
254.
Un arnrinunt relativ la
Vasile Aron. Mustrarea lui de catrti gin ernul ardelean din Cluj
[1811. An. Inst. 1st. Nat., 1921-
1922, I,
p. 4(11-402.
255. - Un martir al Transilvaniei: Preotul Stefan L. Roth, 1796

-1849. (In: Studii, conferinte $i comunicLri istorice. Vol. III, cf. No.
[Dosofteiu]. (In: Studii, conferhtSi comunicari istorice. Vol. II,
cf. No. 245, p. 241-256 .
262. - Un voevod al Transilvaniei in luptil cu Regatul ungar.

\TOM odul
Ladislau
(1291
1315).
(In: Studii, conferinte $i comunicari istorice. Vol. II, cf. No. 245, p.
33
40).
263. - Un
voevod
transit\ an
care si-a incheiat cariera in ternnita ledikule din Constantinopol:

5tefan Mailat (1502 1550). (In:
istorice. Vol. II, cf. No. 245, p. 1?1
-127 .
264.
Vasile Goldi$, 1862
1934.
247-254 .
Un necrolog al Episcopului Vasilie Moga. An. Inst. 1st.
(In: Studii, conferinte $i cornuni-
fig.).
Constantin Brancoveanu si despre

caderea Hotinului sub 11u$i. An.
246, p.
256.
Nat., 103-1930, V, p. 491-496 (2

Un nobil polon in scau-
277.
nul de
al Transilvaniei.
Voeodul Stibor (1395-1414). (In:
Studii, conferinte i comunicari
istoi ice. Vol. II, cf. No. 245, p. 61
-66).
258.
\ oevod
Un principe transih an
rege al Pokoniei. In: Studii, conferinte $i comunicilri istorice. Vol.

II, cf. No 245, p. 161 169).
Un salvconduct al mare259.
lui logofat Teodosie pentru nobilul
loan Olasi [1600]. An. Inst. 1st.
Nat., 1924-1925, III, p. 545
260. - Un semicentenar dela infiintarea Biincii Nationale a Ro-
maniei [1880-1930]. (In: Studii,

confelin(e si comuniciiri istorice.
Vol. III, cf. No. 246, p. 286-293).
cari istorice. Vol. III, cf. No. 24(i,

p. 280-285).
265.
Versuri istorice despre
Inst. 1st. Nat., 1928 1930, V. p. 460

-463.
266. - Viata unei mune creclincioase. Anastasia, mama lui Andrei Saguna, 1785-1836. (In: Studii, conferinte si comunicari istorice. Vol. III, cf. No. 246, p. 173204).
267.
- Voexodatul Transihaniei
Studii,
in sec. XII si XIII.

conferinte
$i
In:
comunicriri istorice.
cf. No. 245, p. 3-32 .

Voevodul transilvan loan
Fortissimus
athIcta
Huniade
Vol. II,
268.
Christi". (In: Studii, conferinte si
comunicari istorice. Vol. II, cf. No.

245, p. 79-101).
Wallenstein (1583-1634).
269.
www.dacoromanica.ro
666
I. CRACRIN
(In: Studii, conferin(e si comuni-
ciiri istorice. Vol. II, cf. No. 245, p.
Banat la 1840. An. Inst. 1st. Nat.,

1928-1930, V, p. 431-448.
ardeleni. An. Inst. 1st. Nat., 1928-
278. - Scrisori si acte privitoare

la miscarea revolutionarg a Romnilor din Ardeal si Ungaria in
1848-49. An. Inst. 1st. Nat., 1 '26-
1930, V, p. 468-470.
1927, IV, p. 251-285.
231-2;39).
270. LUPAS (I.). 50 butelii Yin de

Tokai pentru o istorie a Sasilor
271. LUPAS-VLASIU (Marina). As-
pecte din istoria Transilvaniei. Cu

o prefatil de Prof. I. Moga. Sibiu,
Tip. Dacia Traiang, 1945, in-8,328
(17 pl., 3 facsim., 3 hgrti). (Biblioteca Istoricg Astra", III).
p.
272. - Contributiuni documentare la relatiunile dintre Italia si

ransilvania in secolul al XVI-Iea.
An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 334
-343.
273.
Doug documente slavoromane (1556 si 1620). An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 489-
494 (2 pl.),
274. - Mitropolitul Sava BranCartea

120 p.
(pl., facsim.). (Biblioteca Institutucovici,
1656-1683.
Romaneascg, 1939,
Cluj,
in-8,
lui de Istorie Nationalg, VI). (Extras din An. Inst. 1st. Na(., 19301942, VIII).
275. - Un caz semnificativ de

autocriticg benigng [in legrarr cu
lucrarea D-lui L. Gldi privitoare
la istoria Rorngnilor]. An. Inst.
1st. Nat., 1943-1944, IX, p. 404-
(Sabin).
Aspects
62, p. 793-856).
280. MARCU (Alexandru). 0 legiune italiang in Transilvania
(1849). An. Inst. 1st. Nat., 19311935. VI, p. 421-442.
281. MARTIAN (I./. Bejenari din
Ardeal. An. Inst.
1st.
Nat., 1926-
1927, IV, p. 147-173.
282. - Contributii la eraldica yechiului Ardeal. An. Inst. 1st. Nat.,

1926-1927, IV, p. 441-446. (1 fig.).
283. MARTIN (Septimiu). Organi-
zarea Institutului de Istorie Nationalg din Cluj-Sibiu in cel dintai

sfert de veac, 1920-1945. An. Inst.
1st. Nat., 1945, X, p. 714-720.
284. MATEESCU (G. G.). Doug lee-
tii de epigrafie tinute Ia Universitatea din Cluj in lunie 1927. I. Monumentum Ancyranurn. II. Contrihutie epigrafic la istoria regelui
Byrebistas. An. Inst. 1st. Nat., 1926
-1927, IV, p. 311-336.
285.
Granita de Apus a Tra-
cilor. (Contributiuni
411.
Istoriografia
romng in 1921 si 1922. Repertoriu
bibliografic. An. Inst. 1st. Nat.,
1923, II, p. 405-506. (In colaborare
cu Ioachim CrAciun).
276. LUPU
279. MANUILA
dmographiques de la Transylvanie. (In: La Transilvanic, cf. No.
(loan).
277. MANCIULEA (Stefan). Regi-
mentele grilniceresti din Ardeal si
toponomastice si epigrafice). An. Inst. 1st. Nat.,

1924-1925, III. p. 377-491 (2 hi-ir(i).
286. METES (Etienne). La lie me-
ne par les Roumains en Transylvanie du XVI-e au XVIII-e sicle.

(In: La Transylvania. cf. No. 62, p.
261-336).
www.dacoromanica.ro
287. METES (St.). Pdstori ardeleni in Principatele-Romne. An.
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.

293-355.
288. M1HAILESCU (Vintild). Bio-
bibliografia
1885-1935.
lui George Valsan,

(Bio-bibliographie de
Georges Valsan, ancien professeur

l'Universite de Cluj et membre
de l'Acadernie Roumaine, 18851935). Cluj, Tip. Cartea Romneascd, 1937, in-8, 55 p. (In colaborare
cu Tiberiu Morariu). (Bibliotheca
Binologica, No. 14).
289. MOGA (Ioan). Ana Bornemisa, principesa Transilvaniei, ridied. in cinul boeresc pe Dumitru
Greavul, pe fratii sai mai mici Dobrin, Radu si Aldea, precum si pe

urmasii lor bilrbatesti, dimpreund
cu casa si mosia lor din comuna

Lisa jud. Frigdras. An. Inst.
1st.
1936-1938, VII, p. 695 700.

(2 facsimile).
290.
Contributia membrilor
Institutului de Istorie Nationald
Na(.,
[din Cluj] la istoriografia rornAnd

in primul sfert de veac (19201945). An. Inst. 1st. Nat., 1945, X,
p. 620-633.
291. - Contributiuni la istoria
coloni7dri1or din Transilvania Nu-
satului Cristian si semnificatia lor istoricd. An. Inst. 1st.

Nat., 1943-1944, IX, p. 448-476.
292. - Documente privitoare la
muffle
domnia
lui
Constantin Movild
Inst. 1st. Na(.
1926-1927, IV, p. 391-417.
[1607-1613].
293. - Ioan
An.
Boros,
1850-1937.
An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII,

p. 871-872.
667
Luttes des Rournains de

294.
Tr anslvanie pour l'mancipation
nationale. (In: La Transylvanie,
cf. No. 62, p. :379 451).
Mater Voileanu [1852295.
1933]. An. Inst. 1st. Na(., 19311935, VI, p. 801-803.
296.
Negustori greci agenti
revolutionari la noi si in Apus.
An. Inst. 1st. Na(., 1936-1938, VII,
p 640-656.
Obstea Opincarilor" din
297.
Saliste. An. Inst. 1st. Nat., 19.36-
1938, VII, p. 668-673.

298.
0 insemnare despre legdturile culturale dintre Ardeal si
Moldova in sec. al XVII lea. An.
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, Ill, p.
563-564.
299.
Politica economicd aus-
triacd si comertul Transilvaniei in

ve acul al XVIII-lea. An. Inst. 1st.
Nat., 1936-1938, VII p. 86-165.
300. - Rivalitatea polono austriac. *i otientarea politicil a Tdrilor Romne la sfarsitul secolului
al XVII-lea. Cluj, Cartea Roma,neascd, 1933, in-8, IV+240 p. (Biblioteca Institutului de Istorie Nationald, III). (Extras din An. Inst.
1st. Na(., 1931-1935, VI).
$tiri despre Bulgarii din

301.
Ardeal. An. Inst. 1st. Na(., 1(1281930, V, p. 513-519.
302. - Teodor V. Prtcateanu,

1852-1941. An. Inst. 1st. Na(., 1939
-1942, VIII, p. 536-538.
303. - Tara", Districtul"
si
Plaiul LoNistei. An. Inst. 1st. Nat.,

1930-1938, VII, p. 656-668.
304. - Vasile Goldis [1862 1934].
An. Inst. 1st. Nat., 1931 1935, VI,
p. 783-786.
www.dacoromanica.ro
668
I. CRACIUN
305. MOGA (L.). Voetodatul Maramuresului. Pi obleme tistorice si

chestiuni de metoda stiintifica. An.
Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 522-576.
306. _ Voevodatul Transilvaniei.
Fapte si interpretari istorice. Sibiu, Cartea Romneasca din
Cluj", 1944, in-8", 100 p. (Bibliote-
ca Institutului de Istorie Na(ionala, XVII). (Extras din An. Inst. 1st.

Nat., 1945, X).
307.
MOISIL
noua la viata si opera doctorului

Vasilie Popp (1789-1842). An. Inst.
1st. Naf., 1931-1935, VI,
533.
314.
p. 529
Viata si opera Doctoru-
lui Vasilie Popp (1789-1842). An.

Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
86-157.
315. NAGHIU (losif E.).
Bio-bi-
bliografia lui Vasile Bogrea, 1881

1926), cu ocazia comemorilrii a ze-
(Const.).
Dimitrie
Onciul [1856-1923]. An. Inst. 1st.

Naf., 1923, 14, p. 507-512.
08.
Monetaria Tarii-Romanesti in timpul dinastici Basara-
bilor. Studiu istoric si numismatic. An. Inst. 1st. Nal., 1924-1925,

III, p. 107-159.
309. MORARIU (Tiberiu). Bio-bi-
bliografia lui George Valsan, 1885

1935. (Bio-bibliographie de Georges Valsan, ancien professeur
l'Universit de Cluj et membre de
ce ani dela moartea lui.
(Bio-bi-
bliographie de Vasile Bogrea, ancien professeur a l'Universit de

Cluj, et membre corresp. de l'Acadmie Roumaine, 1881-1926, publie a l'occasion de la commemoration du 10-erne anniversaire de
sa mort). Cluj, Tip. Cartea Romaneasca, 1937, in-8", 34 p. (In colaborare cu Teodor A. Naum). (Bibliotheca Bibliologica, No. 12 .
1937, in-8", 55 p. (In colaborare cu
316.
Bio-bibliografia P. S. Episcop Nicolae Colan, cu ocazia instalrtrii In scaunul vlildicesc din
Cluj, 1893-1936. (Bio-bibliographie
de Mgr. Nicolas Colan, veque de
Vintild Mihrtilescu). (Bibliotheca

Bibliologica, No. 14).
310. MOTOGNA (Victor). Ungura-
Cluj, publie a l'occasion de son

intronisation sur le siege episcopal, 1893-1936). Sibiu, Tip. Arid-
Sul sub Petre Rares. An. Inst. 1st.
diecezana, 1937, in-80, 36 p. (Bibliotheca Bibliologica, No. 10

317.
Iulian Martian, 1866
1937. An. Inst. 1st. Naf., 1936-1938,
VII, p. 866-868.
318. NAUM (Teodor A.). Bio-bi-
l'Acadmie
Cluj, Tip.
Romaine, 1885-1935).
Cartea Romaneasca,
Nat., 1923, II, p. 315-322.

311. MURESIANU (Aurel A.). CIA-
direa scoalei romanesti din Brasov

de catre popa Mihai in anul 1507.
An. Inst. 1st. Nat., 1926-1927, IV,
p. 195-227.
Un inventar romanesc de
haine si scule din anul 1778. An.
Inst. 1st. Nal., 1926-1927, IV, p.
312.
435-440.
313. MU$LEA (Ion). Contributiuni
bliografia lui Vasile Bogrea, 1881

1926, cu ocazia comemorarii a zece ani dela moartea lui. (Bio-bibliographie de Vasile Bogrea, ancien professeur a l'Universit de
Cluj, et membre corresp. de l'Aca-
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
dmie Roumaine, 1881-1926, publie a l'occasion de la commemoration du 10-me anniversaire de

sa mort). Cluj, Tip. Cartea Romaneasca, 1937, in-8, 34 p. (In colaborare cu Iosif E. Naghiu). (Biliotheca Bibliologica, No. 12).
319. NEAMTIU (Alexandru). Un
capitol din relatiile Tarii-Roma-
nesti cu Transilvania in veacul al

XVI-lea. Relatiile lui Neagoe Basarab cu Sibiul (1512-1521). An.
Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 350-376.
320. ONI$OR (Teodor). Bibliogra-
fia geografica a Romaniei in 1929

si 1930. Cu o introducere asupra
bibliografiilor geografice romanesti
pan& in 1936. (Bibliographie geographique de la Roumanie en 1929
et 1930. Avec une introduction sur
669
1 COLABORATORII
lor.
Legaturile lui cu emigratia
polona. An. Inst.
1st.
Nat., 1924
1925, III, p. 63-106.

323. PAPIU-ILARIAN (Al.). Istoria
Romanilor din Dacia Superioara.

Schita tomului III. Publicata cu o
introducere si cu note de Dr. Stefan Pascu. Sibiu, Dacia Traiana",
1943, in-8, XIX+172 p. (Biblioteca
Institutului de Istorie Nationala,
IX).
320.
PASCU
(Stefan).
Contribu-
tiuni documentare la istoria Romanilor
in sec. XIII si XIV.

Sibiu, Cartea Romneasca. din
Cluj", 1944, in-8", 77 p. (Bibliote-
ca Institutului de Istorie Nationala, XIX). (Extras din An. Inst. 1st.

Nat., 1945, X).
327,
Metoda de munca stiin-
bibliographies geographiques
roumaines jusqu'en 1936). Cluj,
Tip. Cartea Romaneasca, 1936,
in-8, 186 p, -(Bibliotheca Bibliologica, No. 4).
321. OPRESCU (G.). Cinci acuare-
tificil la Institutul de Istorie Nationalil din Cluj-Sibiu in primul
le inedite de Ch. Doussault privi-
391.
les
teare la Tara Romaneasca.

Inst. 1st. Nat., 1926-1927,
287-291. (5 pl.).
An.
IV, p.
siert do veac, 1920-1945. An. Inst.

1st. Nat., 1945, X, p. 707-713.
328.
0 conscriptie dela 1773.
An. Inst. Ist. Nat., 1945, X, p. 376
Papiu-Ilarian (Al.). Is328 a)

toria Bornitnilor din Dacia Superioara. Schita torn. III. Publicata
Un portret al lui Mihai cu o introducere i cu note.

322.
Viteazul in muzeul din Avignon. Sibiu, Dacia Traiana", 1943, inAn. Inst. 1st. Nat., 1921-1922, I, p.
402-403.
323. PACATIANU (Teodor V.). Con-
tributiuni la istoria Romitnilor ardeleni in sec. al XVIII-lea. An.

Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
161-179.
324. PANAITESCU (P. P.).
Pla-
nurile lui loan Cmpineanu pentru unitatea nationalii a Romani-
8, XIX+172 p. (Biblioteca Institutului de Istorie Nationalil, IX).

320.
Petru Cercel si Tara Rornaneasca la sfarsitului sec. al
XVI-lea. Sibiu, Cartea Romneasea din Cluj", 1944, in-8, 313 p.
(Biblioteca Institutului de Istorie
Nationala, XII).
$tiri noui privitoare la
330.
revolutiunea lui Horia. An. Inst.
www.dacoromanica.ro
670
I. CRAC1UN
1st. Nat., 1943-1944, IX, p. 356403.
331. PASCU (st.).
Teodor Botis,
1873-1940. An. Inst. 1st. Nat., 1939

-1942, VIII, p. 539-541.
(Coriolan).
332. PETRANU
Transsilvaniae.
de
Ars
Etudes d'histoire
l'art transylvain. Studien zur
KunstLeschichte Siebenburgens. Si-
biu, Tip. Krafft & Drotleff, 1944,

in-8, 523 p. (Institutul de Istorie
National& Regele
Cluj-Sibiu).
Ferdinand
I,
- Art activities in Transylvania during the past ten Yars,

333.
1919-1929. (In: Ars Transsilvaniae,

cf. No. 332, p. 407-415).
fremden Wurdigungen.
(In: Ars Transsilvaniae, cf. No.
neuesten
332, p. 165-185).
341. - Die neuesten fremden
Wtirdigungen der siebcnburgisch-
rumanischen Kunst und Werkes

L'Art Roumain de Transylvanie".
(In: Ars Transsilvaniae, cf. No. 332,
p. 35-58).
342. - Die Renaissancekunst Siebenbrgens. Neue madjarische Gesichtspunkte und Urnvertungsversuche. (In: Ars Transsilvaniae, cf.
No. 332, p. 108-143).
343. - Die siebenbtirgische Kunstgeschichte unde die Forschungen J.
Strzygowskis. (In: Ars Transsilva-
Art activity in Transylvania, 1931-1932. (In: Ars Trans-
niae, cf. No. 332, p. 235-241).
silvaniae, cf. No. 332, p. 429-432).
gens in der byzantinischen Kunstgeschichte. (In: Ars Transsilvaniae, cf. No. 332, p. 103-107).
Der Anteil der drei Vl345.
ker Siebenburgens -an der Ausgestaltung seines Kunstcharakters.
334.
335. - Art and Museum activities in Transylvania,
1930-1931.
(In: Ars Transsilvaniae,
cf.
No.
332, p. 421-428).
336. - Begriff und Erforschung

der nationalen Kunst und clic nationale Kunst der Madjaren. (In:
Ars Transsih aniae, cf. No. 332. p.
200-219 .
337. - Biserica reformat& din
Sighet i bisericile de lemn .din

Mararnures. An. Inst. 1st. Nat.,
1945, X, p. 324-333.
344. - Die Stellung Siebenbfir-
332, p. 59-102).
Deux publications sur

346.
l'art allemand des Etats-Successeurs. (In: Ars Transsilvaniae, cf.
No. 332, p. 391-397).
347. - Epilogue de la discussion
avec M. Bela Bartok sur la mu-
338.
Biserica Sf. Nicolae din sique roumaine. (In: Ars TranssilBrasov si odoarele ei. Cu ocazia N aniae, cf. No. 332, p. 320-333 .
aparitiei unei rnonografii. An. Inst.'
I monurnenti politici un348.
1st. Nat., 1945, X, p. 344-348.
gheresi della Transsilvania e Par339. - Die alte kirchliche Kunst te romena. (In: Ars Transsilvaniae,
der Rumancn. (In: Ars Transsilvaniae, cf. No. 332, p 144-164).

340.
- Die Holzkirchen der Sic-
benbfirger Rumtinen im Lichte der
cf. No. 332, p. 454-460).
349. - Influence de l'art populaire des Roumains sur les autres

peuples de Roumanie et sur les
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
peuples voisins. (In: Ars Transsilvaniae, cf. No. 332, p. 242-282).

350. PETRANU (C.). L'art roumain de Transylvanie. (In: La
Transsilvanie, cf. No. 62, p. 469
562).
351.
La sorte degli oggetti
d arte ungheresi in Transilvania.

332, p. 461-468).
L'Histoire de l'art honL52.

grois a tendance rvisionniste devant la Science trangere. (In: Ars
Transsilvaniae, cf. No. 332, p. 384
671
I COLABORATORII
kunst SiebenbUrgens. (In: Ars

1 ranssilvaniae, cf. No. 332, p. 186
199).
360.
New researches in the art

of Woodbuilding in Transylvania.
332, p. 433-439).
Nouvelles discussions sur
361.
l'architecture de bois de la Transylvanie. (In: Ars Transsilvaniae,

cf. No. 332, p. 334-352).
Recent art events in
362.
Transylvania, 1929-1930. (In: Ars

390).
353.
420).
363.
332, p. 367-383).
gische Museen. (In: Ars Transsilvaniae, cf. No. 332, p. 220-234).

Rumanische Kunst in
364.
Siebenbilrgen.. (In: Ars Transsilvaniae, cf. No. 332, p. 1-34).
L'Histoire de l'art hongrois au service du rvisionnisme.

354.
L'influence de l'art populaire roumain sur les autres nationalits de Transylvanie et sur
les peuples voisins. (In: Ars Transsilvaniae, cf. No. 332, p. 283-301).
355.
- L'insegnarnento della sto-
ria dell'arte presso l'Universith di

Cluj (Romania). (In: Ars Transsilanine, cf. No. 332, p. 443-453).
356.
- L'occupation de Budapest
par les Roumains, le General H.

H. Bandholz et les Muses de la
capitale hongroise en 1919. (In:

Ars Transsilvaniae, cf. No. 332, p.
353-366).
- M, Bela BartOk et la musique roumaine. (In: Ars Transsil357.
vaniae, cf. No. 332, p. 302-319).

358.
Museum activities in
Transylvania, 1919-1929. (In: Ars
- Neue Un tersuchungen
und Wurdigungen der
406).
359.
Holzbau-
Rurnniens
siebenbilr-
365. PODEA (0.)e Versuri italienesti relative la revolutia lui Horia.

An. inst. 1st. Na(., 1931-1935, VI,
p. 556-559.
366. POPOVICI (D.). La litterature roumaine de Transylvanie au

dix-neuvieme sicle. (In: La Tran367.
p. 667 708).
(D.).
Despre
in Transilvania.
sylvanie, cf. No.
62,
PRODAN
An. Inst.
1st. Nat., 1939-1942, VIII, p. 361
ilis"
373.
Rilscoala lui Horia in co368.

mitatele Cluj si -Turda. Bucuregti,
M. 0., Imprimeria Nationalg, 1938,
in-8, 205 p. (Biblioteca Institutului de Istorie National, IV . Ex-
tras din An. Inst. Ist. Nat., 1930
- Teoria imigratiei RornA-
1938, VII).
369.
nilor din Principatele Romane in
www.dacoromanica.ro
672
1. CRAC1UN
Transilvania in veacul al XVIIIlea. Studiu critic. Cu o prefatit de

Prof. I. Lupas. Sibiu, Cartea Ro-
maneasa din Cluj",
in-8,
173 p. (Biblioteca Institutului de
1944,
Istorie NationalA, XVIII).

370. PUSCARIU (Sextil). Dotazeci
de scrisori ale lui Moise Grozea

din rAzboiul dela 1877. An. Inst.
1st. Nat., 1926-1927, IV,
p. 229-
249.
casei lui Dr. loan Ilatiu de ciltre

Ungurii din Turda, 11 lunie 1892.
p. 383-388.
378. SACERDOTEANU (Aurelia,n).
Vlahii si Vlahia lui Brocard. An.

Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p. 497
-503.
379. SOME$AN (Laurian). Gheorghe Valsan. An. 1st. 1st. Nat., 1931
-1935, VI, p. 792-795.
380. - Structure orographique
de la Transylvanie et son in-
371. - Le rOle de la Transylvanie dans la formation et revolution de lg langue roumaine. (In: fluence sur la vie populaire. (In:
La Transylvanie, cf. No. 62, p. 3769).
(4 Willi).
372. - Pgxerile lui Petru Maior

despre limba romanA. An. Inst.Ist.
Nat., 1921-1922, I, p. 109-119.
373.
ROSETTI
(General
Radu).
CAteva extrase din presa engleq-A,

1877-1878. Att. Inst. 1st. Nat., 1926
-1927, IV, p. 365-389.
374. ____ Documente inedite rela-
La Transylvanie, cf. No. 62, p. 7-
.36). (3 hArti, pl.).

381. SOTROPA (Virgil). Contribu-
tii la istoria revolutiei lui Horia.

An. Inst.
1st. Nat., 1928-1930, V,
p. 159-474.
'382. - Dou tablouri istoricostatistice din anii 1714 si 1733 pri-
vitoare la preotii rornni din Valea Somesului. An. Inst. 1st. Nat.,
tive la corpul de observatie dela

Gruia (1876). An. Inst. 1st. Nat.,
1923, II, p. 261-272.
1928-1930, V, p. 307-340.
An. Inst. 1st. Nat., 1924-1911, III,
375. - Un episod din anii 1848

-1849 in Transilvania. Ap Ararea
Muntilor Apuseni in primAvara si
p. 255-274.
vara anului 1849. An. Inst. 1st.

Nat., 1926-1927. IV, p. 81-126. (9
Nat., 1926-1927, IV, p. 135-145.

385 STANCA (Sebastian). Primarii satelor romAnesti din Ardeal
inainte de 1848. An. Inst. 1st. Nat.,
1936-1938, VII, p. 703-705.
Sava Popovici Barcianu
386.
din RAsinari, fntors din cAlAtoria
schite).
376. ROTH (E.). Bibliografia publicatiilor .Institutelor Medico-Legale din Romnia, 1920-1935. (Bibliographie der Verffentlichungen
der Gerichtsmedizinischen InstituRumniens, 1920-1935). Cluj,
Tip. Victoria, 1936, in-8, 55 p. (Bibliotheca Bibliologica, No. 6).
377. RUSSU (Ieremie). Devastarea
te
383. - Trttarii in valea Rodnei.

Zavera din 1821 si regi384.
mentul nAsiludean. An. Inst. 1st.
so la Innsbruck, e intAmpinat de
consteni, 1848. An. Inst. 1st. Nat.,
1936-1938, VII, p. 706-707.
387. - Viata i activitatea Episcopului Vasile Moga, 1774-1845.
www.dacoromanica.ro
673
PUBLICAT1UNILE $1 COLABORATOR11
Cluj, Tip. Eparhiei ort. rom., 1939,

in-8, 127 p. (pl.). (Biblioteca Insti-
tutului de Istorie National, VII).

388. STOICA (Emilian). loan Ur-
su. An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925,
392. VINULESCU (Gheorghe). Con-
tributii la oolonithrile din Banat

[1785]. An. Inst. 1st. Nat., 1931
1935, VI, p. 542-550.
393. Romanii in poligrafia lui
III, p. 989-993.
389. SULICA (N.). Cronica protopopului Vasile din Brasov. An.
Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX; p.
Boldnyi dela mijlocul
331-343.
390. VATASIANU (Virgil). Boltile
lui Drago. Contributiuni pentru

explicarea originei i formdrii le-
moldovene*ti. Originea i evolutia

lor istoria. An. Inst. 1st. Nat.,
1928-1930, V, p. 415-431.
391. VERESS (Andrei). Ceva despre viata i activitatm doctorului
loan Molnar-Pivariu i a fiului
sriu. An. Inst. Ist. Nat., 1924-1925,
III, p. 569-572.
trecut. An. Inst.
1st.
eacului
Nat., 1936
1938, VII, p. 693-695.

394,
VUIA
Legenda
(Romul)
gendei privitoare la
intemeierea
Moldovei. An. Inst. 1st. Na., 1921

1922, I, p. 300-309.
395.
Le village roumain de
Transylvanie et du Banat. (In: La
Transylvanie, cf. No. 62,

791). (4 harti, 18 pl., fig.).
p. 709
3. Recensii.
396. BODOGAE (T.) Arhim. Grig.
Uratescu, Man6stirea Stnioara.
Bucuresti, Tip. Cartilor Bisericesti,
1943, in-8, 127 p.
Rec.: An. Inst.
X11). _ Rec.: An. Inst. 1st. Nat.,
547.
397.
1943-1944, IX, p. 549-551.

Preotul Nicolae M. Pope399.
scu. Preoti de mir adormiti In
Domnul. Bucuresti, Tip. cart,ilor Bisericesti, 1942, in-8, 224
p
(Institutul Biblic, Sectia de
ilustratii in text. Brasov, Tip. A-
popularizare Literaturit, No. 2).

Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,
IX, p. 544-546.
Rec.:
stra", 1943, in-8, 427 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX,
p. 596-597.
Istoria parohiei Stei. Stiri *i documente (cu 16 cli*ee). Beiu5, Tip.
1st.
Nat., 1943-1944, IX, p. 546
Candid C. Mu*lea, Biserica Sf. Nicolae din Scheii-Braovului. Vol. I (1292-1742), cu 92
Maria C. Marinescu, U(1680

1738). Viata i activitatea sa. Bucure*ti, M. 0. Imprimeria Nationald, 1943, in-8, 54 p. (Extras din
398.
manistul Stefan Bergler
Revista
Istoricet
RomdnIt,
1942,
400.
Prof. Dr. Stefan Lupa,
in-8, 112 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,
IX, p. 547-549.
401. BOGREA (V.). Bulletin de
Diecezan, 1942,
l'Institut pour l'tude de l'Europe

sucl-orientale. Publication mensuelle
43
www.dacoromanica.ro
674
I. CRACIUN
dirige par N. Iorga, G. Murgoci

et V. Parvan. Bucarest, 1922, IX,
Nr. 1-3.
Rec.: An. Inst. 1st.
la, 1922, in-8, 265+XIV p.

Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 387.
408.
Alexandru Marcu, Riflessi
Nat., 1921-1922, I, p. 379-380.

402. BOGREA (V.). Bulletin de la
Section historique de l'Acadmie
Roumaine. Sous la redaction de N.
Iorga. Bucarest, 1920, VVIII, No.
1. _ Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1921
di storia rumena in opere italiane
1922, I, p. 380-381.
403.
Iorgu Iordan, Nume de
localitati rornanesti provenite dela
nume de popoare. Viata Itomd-
Nat., 1924-1925, III, p. 735-737.
neascet, Iasi, 1921, XIII, p.

Rec.: An: Inst. 1st.
1921-1922, I, p. 384-391.
in-84,
421
428.
Nat.,
p.
24
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1921
1922, I, p. 382-383.
405.
Dr. Constantin C. Dieulescu, Die Gepiden. Forschungen
zur Geschichte Daziens irn frilhen
Mittelalter und zur Vorgeschichte
des rumnischen Volkes. Vol. 1.
Leipzig-Halle, 1922, in-8, XIV+262
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1923,
p.
II, p. 390-393.
406.
Dr. Giorge
Cantemir,
Descrierea
(21 August 1723).
Ephemeris
[1923], I).
Dacoromana, Roma,
Alexandru
409.
Marcu,
Ro-
manticii italieni si Rornanii. Bucuresti, Cultura Nationala, 1924,

147 p. (Anal.
Acad.
Rorn.
Mem. Sect. Lit., Ser. III, Tom. II,

Nat., 1924-1925, III, p. 735-737.
410.
Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. Bucuresti, 1925, IV,
Rec.: An..
225 p. (1 facsimile).
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
715.
411.
Dr. Andrei Veress, Cam-
pania crestinilor in contra lui Sinan Pasa din 1595. Bucuresti, Cultura Nationala', 1925, in-8, 84 p.

1925, III, p. 716-717.
D.
Dr. Andrei Veress, Can412.

tece istorice vechi unguresti despre Romani. Bucuresti, Cultura
Moldovei.
NationalA, 1925, in-8, 40 p. (Acad.
Pascu,
Traducere depe originalul latinesc

la 200 de ani dela moartea autorului
secoli
Mem. 2).
Titus Hotnog, Bezerenbarn" din cronica persana a lui

Fazel Ullah-Raschid. Studiu isto404.
rico-filologic. Iasi, 1919, in-8,
XIV e XV. Roma,

di Scienze e Lettere,
[1925], in-4, 48 p. (Extras din
dei
Libreria
Bucuresti,
Rom.,
Mem.
Cartea Rornaneasck 1923, in-8,

Rec.:
XIV+185+II p. (1 harta).
An. Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 393
716-717.
407.
N. lorga, Histoire des
Roumains et de leur civilisation.
Fd. 2. Bucarest, Cultura Nationa-
86, 100 p.
396.
Sect.
Ist. Ser. III,
Rec.: An.
Tom. III, Mem. 1).
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
Dr. Giorge Pascu, Viata

413.
si operele lui D. Cantemir. Bucuresti, Cultura Nationala, 1924, inRec.: An. Inst. 1st.
Nat., 1924-1925, III, p. 711-713.
414.
Ferdinand Chalandon,
www.dacoromanica.ro
675
PUBLICATIUNILE El COLABORATORII
Rec.:
421.
N. lorga, I: Cea dinti
istorie universala tipiirita in Transilvania. II: Mosiile familiei Bldy
An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III,
din Tara Romneasa. Bucuresti,
p. 717-719.
415. BOGREA (V.). Gh. Ghibanes-
Academia Rom; Ind, 1925, in-8, 30

Rec.: An. Inst. 1st. Nat.,
p
1924-1925, III, P. 703-704.
Histoire de la premiere croisade

jusqu' l'lection de Godefroi de
Buil Ion:Paris, 1925, 380 p.
cu, Dorohoiul. Studii si documen-
te (=Surete si izvoade, vol. XII).

Iasi, Tip. Lumina Moldovei, 1924,
Rec.: An.
in-8, XXXVI+130 p.
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
713-714.
Giorge Pascu, Dumitra416.
dup 1794. Bucuchi Varlaam.?
resti, Socec, 1925, in-8, 15 p.
1925, III, p. 707-711.
I. D. Ticilloiu, tiber Na417.

tionalitt und Zahl der von Kaiser
Theodosius dem Hunnenkhan AtFltichtlinge.
tila ausgelieferten
Byzantinische Zeitschrift, [1923],
Rec.: An. Inst.
XXIV, p. 84-87.
1st. Nat., 1924-1925, III, p. 706
707.
418.
Mlanges de l'Ecole Rou-
maine en France. Paris, Gamber,

Rec.:
1924, 1-ere partie, 110 P.
An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III,
p. 704-706.
N. A. Bogdan, Din trecu419.

tul comertului moldovenesc si
mai ales al celui iesan. Cu 89 ilustratii fototipice. Iasi, Tip. N. V.
Stefamiu si D. Steierman, 1925, inRec.: An. Inst.
8, VIII+188 p.
1st. Nat., 1924-1925, III, p. 702
703.
420.
N. Cartojan, Legenda lui
Avgar in literatura veche
roma.-
neascl. Bucuresti, Socec, 1925, in8, 21 p.

Nat., 1924-1925, III, p. 707-711.
422.
N. Iorga, Docurnente de
pe Valea Teleajenului. VAlenii-deMunte, Datina Rormineascri, 19254
Rec.: An.
in-8, VII+109 p.
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
703-704.
423.
N. Iorga, Istoria comertului romitnesc: Epoca mai nourt.
Bucuresti, Tiparul Romnesc, 1925,

in-8, 210 P.
Nat., 1924-1925, HI, p. 701-702.
424.
N. Iorga, Procesele calugarilor de la SAntilie si Gheorghe
Pisarul lesesc. Bucuresti, Academia Romnd, 1925, in-8, 24 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925,

III, p. 703-704.
425.
Revista Arhivelor. Bueuresti, 1924-1925, I, No. 1-2.
Rec.: An. Inst.
1st.
Nat.,
1924
1925, III, p. 765-768.

$tefan. Ciobanu, Dimitrie
426.
Cantemir in Rusia. Bucuresti, Cul-
tura National, 1925, in-8, 168 p.

Rec.: An. Inst. Ist. Nat., 1924
1925, III, P. 711-713.
T. G. Bulat, Contribu427.
tiuni documentare la istoria Olteniei [in] sec. XVI, XVII si XVIII.

Viitorul
Tip.
RAmnicul-Valcii,
Valcei, 1925, in-8, IV+143 p.
Rec.: An. Inst.
1st.
Nat., 1924
1925, III, p. 715-716.

428. BOITOS (Olimpiu). Omagiu
lui I. Bianu djn partea colegilor
www.dacoromanica.ro
676
1. CRACWN
fostilor sai elevi. Bucuresti, f.

tip., 1927, in-8, 333 p. (1 pl.).
si
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1926-1927,

IV, p. 476-477.
429. BOITO (0.). I. Breazu, Edgar Quinet et les Roumains. Pa-
ris, J. Gamber, 1927, in-8, 190 p.
(Extras din: Melanges de l'Ecole

Roumaine en France, 1927, VI).
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,

V, p. 687-690.
430. BREAZU
(Ion).
Bela
Toth,
Edgar Quinet et la Hongrie. Revue des Etudes Hongroises, Paris,

1928, VI, No. 4, p. 356-372.
An. Inst.
Rec.:
1st. Nat., 1928-1930, V,
p. 680-684.
- unitatea
P. P. Panaitescu,
nationalA a Ro-
431.
Cuza
Vod
mAnilor. Arhiva pentru $tiinta si

Reforma Sociald, Bucuresti, 1929,
VIII, p. 559-569.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1928-1930, V, p. 677
679.
Sabin Manuill, Evolptia demograficA a oraselor si minoritAtile etnice din Ardeal. Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociald,
Bucuresti, 1929, VIII, p. 91-211.
432.
- Rec.: An. Inst. Ist. Nat., 1928

1930, V, p. 679-680.
433.
Vasile V. Hanes, Formarea opiniunei franceze asupra RomAniei In secolul al XIX-lea. Vol.
Bucuresti, Scrisul RomAnescCraiova, 1929, in-8, 199 p.

Rec.:
I.
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,

p. 674-677.
434.
V,
BUTA (N.). Alexandre Bol-
dur, La Bessarabie et les relations

russo-roumaines. (La question bessarabienne et le droit internatio-
nal). Paris, J. Gamber, 1927, in-8,

410 p. Rec.: An. Inst. 1st. Nat.,
1926-1927, IV, p. 467-470.
435. _ C. C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor dregAtorii
in secolele XIV si XV. Bucuresti,
Datina
RomaneascAVAlenii-deMunte, 1927, in-8, 176 p. (Extras
din Buletinul Comisiei Istorice a
Romdniei, 1926, V).

Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1926-1927, IV, p.
465-167.
436.
loan Meclrea, Sighisoara.
Sighisoara, Tip. Markus, 1928, in-8,
31 p. (pl.). Rec.: An. Inst. 1st. N at.,
1926-1927, IV, p. 478-479.
437. _ Louis Eisenmann, Conrad von HOtzendorf et Tisza. Un

episode de la politique jougoslave
de l'Autriche Hongrie durant la
guerre (Octobre 1915Avril 1916).
(In: Melanges publis en l'honneur
de M. Paul Boyer. Paris, 1925).
1927, IV, p. 476.
438.
P. P. Panaitescu,
Prince Dmtre Cantemir et
Le
le
mouvement intellectuel russe sous

Pierre le Grand. Paris, 1926, in-8,
18 p. (Extr. de la Revue des Etudes slaves, Paris, 1926, VI, fasc. 3
4).
Rec.: An. Inst. Ist. Nat,,
1926-1927, IV, p. 455-456.

439.
Pr. Joan A. Bena, Contributii la monografia comunei Pin-
nul-de-Jos. Cluj, Tip. Dacia, 1925,

in-80, 113 p.
Nat., 1926-1927. IV, p. 477-478.
440. CARTOJAN (N.). Al. Rosetti,
Les catechismes roumains du XV-e
sicle.
Romania, Paris,
1922,
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
XLVIII, p. 322-334.
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1923, II, p. 403.
677
I COLABORATORII
Inst4 1st. Nat., 1924-1925, III, p.

737-750.
441. CARTOJAN (N.). N. Drganu,
Cercetgri Istorice. Revi-
448.
Catehisme luterane. Dacoromania,

Cluj, 1921-1922, II, p. 582-592.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1923, II,
p. 402-403.
st de istorie romaneaseg. Direc-
N. Drganu, Un fragment din cel mai vechiu Molitve-
1928-1930, V, p. 731-739.
nic romnesc. Dacorom.ania, Cluj,

1921-1922, II, p. t54-326 (1 pl.).
p. 401-402.
letinul Institutului de Istorie si
442.
443. CRACIUN (I.). Cercetgri Isto-
rice. Buletinul Seminarului de Istoria Romlinilor al Universitgtii

din Iasi. Iasi, 1925, I, No. 1, 421 p.
1925, III, p. 754-757.
444.
Codrul Cosminului. Buletinul Institutului de Istorie si
Limbg". Cernguti, 1924, I, 653, p.
Rec.: An. Inst. Ist: Nat., 1924

1925, III, p. 752-754.
445.
Colonel Nicolau Theodor,
loan Huniade Corvin. (Din istorta

Romnilor
Ardeleni).
Bucuresti,
Tip. Marelui Stat Major, 1925,

in-8, 261 p.
Rec. An. Inst. 1st.
Nat., 1924-1925, III, p. 761-764.
446.
Dr. Csnki Dezs6, Magyarorszag tOrtnelmi fldrajza a
Hunyadiak kOraban. (Geografia
istoricg a Ungariei In epoca Huriadestilor).
Vol.
IIII,
V.
Bu-
dapest, Academia Ungara, 1890

1913, in-8, 4 vol.
1st.
761.
Rec. An. Inst.

Nat., 1924-1925, III, p. 757
447.
Dumitru I. Bgjan, Documente Campulungene. F. loc, f.
tip., f. an., in-8, 91 p.
Rec.: An.
tor: I. Minea. Iasi, 1926-1927, An.
IIIII,
1-2.
No. 1; 1928, An. IV; No.
449.
Codrul Cosminului. Bu-
LimM. Director: Ion I. Nistor. Secretar: Vasile Grecue.

1925-1926,
V, Part. III.
Cerngut4
1927-1928, IV
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1928-1930,
V, p. 739
743.
Emil Jakubovich, P. MesAdalkok az Anonymus krdeshez. (Magistrul P. Contributii

450.
ter.
chestiunea Anonymus). (In:

Emlekkiinyv Dr. Gr6f Klebelsberg
Kuno negyedszzados kulturpolitikai miikodesenek emlkre... Budapest, Budapesti Hirlap, 1925,
in-8, p. 169-213).
Rec.: An.
Inst. Ist. Nat., 1928-1930, V, p.
la
633-635.
Ludovic
451.
Szdeczki,
szekely nemzet trtnete s alkotmnya. (Istoria si constitutia natiunii secuesti). Budapest, Franklin Mrsulat, 1927, in-8, 400 p.
1930, V, p. 628-633.
452.
Melanges d'Histoire Ge-
nerale. I. Publ. de Const. Mari-.

nescu. Cluj, Cartea Romneascg,
Rec.: An. Inst.
1927, in-8, 382 p.
1st. Naf., 1928-1930, V, p. 743-745.
453.
Revista Arhivelor. Director: C. Moisil. Bucuresti, 1926, No.
Rec.: An. Inst.
3, 1927, No. 4.
www.dacoromanica.ro
678
1st.
1. CRACIUN
Nat., 1928-1930, V,
p.
749.
454. CRACIUN (I.). V. Motogna,

Rdsboaiele lui Radu Serban (1602
1611). Bucuroti, Academia Romanri, 1926, in-8, 84 p. (Extr. din
Memoriile Sect. Istorice, Ser. III,
Rec.: An.
Tom. VI, Mem. 2).
Inst. Ist. Nal., 1928-1930, V, p. 635
637.
455.
literarrt si folclor, sectia bibliograRec.: An. Inst. 1st. Nat.,

fick I).
1931-1935, VI, p. 734-736.
459.
Codrul Cosminului.
Busi
letinul Institutului de Istorie
Limba,". Director: I. Nistor, Secretar: Vasile Grecu. Cernauti, Glasul Bucovinei, 1930-1935, (1929
1930, VI; 1931-1932, VII; 1933
Rec.:
1934, VIII; 1935, IX), 4 vol.
Al. David, Bibliografia lu-
An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI,
crrilor privitoare la Basarabia apgrute dela 1918 incoace. Chii-
p. 771-774.
460.
Constantin C. Giurescu,
n.u, Tip. Eparhia15, Cartea Romiineasc", 1933, in-8, 47 P. (Asociatiunea CulturalA Astra BaRec.: An. Inst. 1st.
sarabiei").
Nat., 1931-1935, VI, p. 718-720.

456.
Alexandre et Getta Helene Rally, Bibliographie francoroumaine. Premiere partie. Tom.
I, Les oeuvres francaises des auteurs roumains. Tom. II, Les oeuvres franaises relatives a. la Roumanie. Preface de Mario Rogues.
Paris, Ernest Leroux, 1930, in-8,
LX+402 p. (I); 474 p. (II).
Rec.:
An. Inst. Ist. Nat., 1931-1935. VI,
p. 751-732.
457.
Andrei Veress, Bibliografia romAn5.-ungar. Romfixiii in li-
terature ungarI
i Ungurii in literatura roma.n. Vol. I, 1473

1780; Vol. II, 1781-1838; Vol. III,
1839-1878. Bucuresti, Cartea Ro-
mneascA, 1931-1935, tin-8, 3 vol.

1935, VI, p. 736-739.
458.
Barbu Theodorescu, Bi-
bliografia istoric& i literara a lui
N. Iorga,
1890-1934.
Cartea Romneasc,
Bucuroti,
1935,
in-8,
XXIV+318 p. (Institutul de Istorie
Istoria Romnilor. I. Din cele mai

vechi timpuri On la moartea lui
Alexandru cel Bun (1432). Ed. II
revAzut
adgogit.
Bucuresti,
Fundatia pentru Literaturg, si Art Regele Carol II", 1935, in-8,

XVI+586 p.
Nat., 1931-1935, VI, p. 702-707.
461.
Dacoromania, Bibliogra-
fia publicatiilor. Cluj, Cartea Romaneasek 1931 (1929 1930, VI), p.

537-645; Bucuresti, Imprimeria
Nationalil, 1934 (1931-1933, VII),
p. 505-651.
NM., 1931-1935, VI, p. 717-718.
462.
Gh. Cardas, Tratat de
bibliografie. [Bucuresti], Tip. Bucovina, 1931, in-12, 11+389 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935,
VI, p. 716-717.
463.
G. Popa-Lisseanu, Izvoa-
rele istoriei Romnilor. (Fontes historiae Daco-Romanorum). Vol. I

Bucuresti, Tip. Bucovina,
Rec.:
1934-1936, in-8, 8 vol.
VIII.
An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI,

p. 697-699.
464.
N. Georgescu-Tistu, Bibliografia literal% roman. Bucu-
www.dacoromanica.ro
PUBLICAT1UNILE $1 COLABORATORII
re*ti, Impr. NationalA, 1932, in-8,

255 p. (20 pl.). (Academia Romnk
Rec.:
Studii *i Cercettiri, XVIII).
An. Inst. 1st. Nay., 1931-1935, VI,
p. 720-725.
465. CRACIUN (I.). N. Iorga, Istona lui Mihai Viteazul. Bucure*ti,
Ministerul Ap 5rarii Nationale, 1935,
in-8, 301 p.; 227 p.
Rec.: An.
Inst. 1st. Nay., 1931-1935, VI, p.
685-688.
P. Henry, Histoire rou-
466.
679
fia operelor lui Nicolae Iorga. Viata Si actiN itatea so,. Cluj, Cartea
Romameasca, 1931, in-4, XXVIII+
55 p. (Extras din Inchinare lui N.

Iorga .
Rec.: An. Inst. Ist. Nay.,
1931.-1935, VI, p. 720-731.
472.
Stefan Metes, Domni *i
boeri din Trile Romne in orasul
Cluj *i Romfinii din Cluj. Cluj,
Tip. Astra, 1935, in-8, XXXVIII
+84 p. (Din publicatiile Arhivelor
Statului din Cluj, II).
Rec.: An.
Revue Historique, Paris,

1935, Nov.Dec., An. 60, Tom.
CLXXVI, p. 486-537.
Rec.: An.
Inst. Ist. Nay., 1931-1935, "VI, p.
699-701.
725-729.
cel Biltran *i Alexandru cel Bun
maine.
P. P. Panaitescu, Mihai
Viteazul. Bucure*ti, Fundatia Regele Carol I, 1936, in-8, 269 P.
467.
Rec.: An. Inst. 1st. Nay., 1931-1935,

VI, p. 688-697.
468.
Revista Arhivelor. Sub
ingrijirea D-lui C. Moisil. Bucure*ti, Tip. F. Gbl Fiii, 1928-1929,
No. 5.
Rec.: An. Inst. 1st. Nay.,
1931-1935. VI, p. 774-775.
Revista IstoricA, Direc469.
tor: N. Jorge. Bucure*tiIaiVAlenii-de-Munte, 1915-1935, An. I

Rec.: An. Inst. Ist.
XXI, 21 vol.
Nat., 1931-1935, VI, p. 769-771.
470.
Revista Istoricti Rom'anA.
MOO bibliografice. Vol. IIV.
[Bucure*ti, M. 0. Imprimeria Na-
tional5], 1931-1934, Vol. I, p. 88

108,
190-221,
320-332,
429-443;
Vol. II, p. 95-107, 306-335, 418

44'3; Vol. III, p. 96-129, 278-316,
404-446; Vol. IV, p. 347-428.

Rec.: An. Inst. 1st. Nay., 1931-1935,
VI, p. 732-734.
Stefan Mete*, Bibliogra471.
Inst. 1st. Nay., 1931-1935, VI, p.

473.
Constantin C. Giurescu,
Istoria RomAnilor, II. Dela Mircea
pfinti la Mihai Viteazul. Bucure*ti,
Fundatia pentru Literaturd *i Ar15, Regele Carol", 1937, in-8, 793

p. (fig., 4 harti). (Biblioteca EnciRec.: An. Inst. 1st.
clopedic5.").
Na(., 1936-1938, VII, p. 731-736.

474.
Dr. Joan Mihu, Spicuiri
din wandurile mele politice, cultu-
rale, economice. Publicate cu un

studiu biografic de Prof. Silviu
Dragomir. Sibiu, Tip. Arhidiecezanil, 1938, in-8, XLVII+499 p. (fig.,
facsimile).
Nay., 1936-1938, VII, p. 819-824.
475.
G. Bogdan-Duic5 Efti-
mie Murgu. Bucuresti, M. 0. Imprimeria NationaI6, 1937, in-8, 223

p. (Academia Romana, Studii *i
Rec.: An. Inst.
Cercetaxi, XXXI).
1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 824

827.
476.
G. Popa-Lisseanu, Izvoa-
Romanilor. (Fontes
historiae Daco-Romanorum). Vol.
IXXII. Bucure*ti, Tip. Bucovirele istoriei
www.dacoromanica.ro
680
I. CRACWN
na, I. E. Toroutiu, 1936-1938,

in-8, 4 vol.
Nat., 1936-1938, VII, p., 736-737.
477. CRACIUN (I.). Revista Istori-
vina I. E. Toroutiu, 1939, in-8",

Rec.: An. lnst. Ist. Nat.,
3 vol.
1939-1942, VIII, p. 474-476.
483.
G. Popa-Lisseanu, Ro-
cA. Director: N. Iorga. VAlenii-deMunte, 1936-1938, XXIIXXIV.

Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938,
VII, p. 842-847.
478.
Arhivele Olteniei. Director: Prof. C. D. Fortunescu. Craio-
mdnii in izvoarele istorice medie-
va, 1938-1941, XVIIXX, No. 95

118.
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat.,
1939-1942, VIII, p. 515-519.
479.
Barbu Theodorescu, Manualul bibliotecarului. Bucuresti,
Casa $coalelor, 1939. in-80, 203 p.
Inst. 1st. Nat., 1939

-1942,Rec.:VIII,An.p. 499-502.
Bucuresti,
vale.
Tip.
Bucovina
I. E. Toroutiu, 1939, in-8, 281 p.
. Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1939

1942, VIII, p. 476-478.
484.
Hrisovul. Buletinul $coalei de arhivisticA. Publicat de
Prof. Aurelian Sacerdoteanu. Bucuresti,
Tip. Carpatii, 1941, I

1939
1st. Nat.,
Rec.: An. Inst.
1942, VIII, p. 523-525.

485.
Revista Arhivelor. Sub
ingrijirea D-lui Const. Moisil (a-
poi Aurelian Sacerdoteanu).
Bu-
480. _ Constantin C. Giurescu,

Istoria RomAnilor, III. Partea Inthi. Dela moartea lui Mihai Vitea-
curesti, 1936-1941, Vol.

No. 6-10.
zul Wand, la sfArsitul epocei fanariote (1601-1821). Bucuresti, Fun-
523.
datia Regald pentru literaturA si

artA, 1942, in-8, 445 p. (fig., 7
hArti).
(Biblioteca EnciclopediCA").
1939-1942, VIII, p. 478-486.

481.
- Coriolan Petranu,
Renaissancekunst
VIII,
p.
519
486.
Revista Istoric. Director:
N. Iorga. Wilenii-de-MunteBucuXXVXXVII.
1939-1941,
resti,
--1942, VIII, p. 508-512.

487.
Nicolae
Th.
Ionnitiu,
Istoria editurii romAnesti. Bucu-
SiebenbUrgens.
resti, Cartea Romaneasca, 1943,

in-8", 255 p.
Nat., 1943-1944, IX, p. 591-596.
488.
Arhivele Olteniei. Direc-
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1939-1942, VIII, p. 438

443.
482. G. Popa-Lisseanu, Isvoarole istoriei
1939-1942,
Die
Neue ungarische Gesichtspunkte

und Umwertungsversuche. Leipzig, S. Hirzel, 1939, in-8, 32 p. (6
pl.). (Sanderabdruck aus Siidostdeutsche Forschungen, Miinchen,
1939, IV, Heft 2).
Nat.,
RomAnilor.
(Fontes
historiae Daco-Romanorum). VoI.

XIIIXV. Bucuresti, Tip. Buco-
tor: Prof. C. D. Fortunescu. Fondator: Dr. Ch. Laugier. Craiova,

1942 Ian.Dec., An. XXI, No. 119
124, 455 p.
Nat., 1945, X, p. 501-502.

489.
G. Popa-Lisseanu, Dacia
in autorii clasici. Vol. I, Autorii
latini clasici si postclasici; Vol.
II, Autorii greci si bizantini. Bu-
www.dacoromanica.ro
681
PUBLICATIUNILE 8I COLABORATORII
curesti, M. 0. Imprimeria Nationalg, 1943, in-8, 143 p. (I); 191 p.
(II). (Academia Romang, Studii si

Rec.:
Cercetgri, LXI si LXV).
An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p.
398-404.
490. CRACIUN (I.). Hrisovul. Bu-
letinul Scoalei de arhivisticA. Publicat de Prof. Aurelian Sacerdo-
XXVIIIXXIX.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1945, X, p. 496 499.
496.
Scriptum. Buletin bibliologic. Director: N. Georgescu-Tistu.
Bucuresti, Tip. Astra Brasov,
1943, I, VIII+298 p. (i1).
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 515
521.
teanu. Bucuresti, 1942, II, 306 p.

Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p.
497.
$tefan Pasca, Unitatea
romAneascA prin rdigie. Sibiu,
Tip. Arhidiecezana, 1944, in-8, 27
502-505.
p.
Joan Bianu si Dan Si-
491.
(Extras din Revista Teologicd,

1944, No. 2.
monescu, Bibliografia romAneascg

veche, 1508-1830. Tom. IV. Adgogiri si indrentAri. Bucuresti, Academia Rom AnA, 1944, in-4, XIII+
375 p. (fig., facsim.).
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 441
Nat., 1945, X, p. 445-448.
445.
Iasi, 1927, IIIII, p. 1-53.
Judetul Thrnava-MicA.
Schitg. monograficA publicatg de
492.
Prefecture, judetului Tgrnava-Mica sub ingrijirea Prof. Dr. Coriolan Suciu. Blaj, Tip. Lumina
Miron Rosu, 1943, in-4, 103 p.
(fig.).
1945, X, p. 453-454.
493.
Monografia judetului
TArnava-Mare. Sighisoara, Tip.
Miron Neagu, [1944], in-4, 506 p.
498. DAICOVICI (C.). F. Horovitz,
Influenta elenismului asupra lumei traco-dacice si traco-daco-romane pAnd la retragerea legiunilor din Dacia. Cercetdri lstorice,
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1926-1927, IV,

p. 460-461.
499.
Karl Lehmann-Hartleben,
Die Traianssule. Ein rmisches
Kunstwerk zu Beginn der Spatantike. Berlin-Leipzig, Walter de
Gruyter, 1926, in-4, VIII+156 p.
(73 pl.).
1926-1927, IV, p. 458-460.

500.
- Karl Patsch, Beitrge zur
- Rec.: An. Inst. 1st.
Volkerkunde von Stidosteuropa.

Anzeiger der Wiener A k ademie,
eat/ prin ingrijirea Prof. Aurelian
Wien, 1925, LXII, p. 69-77. (Die
(pl., hArti).
Nat,, 1945, X, p. 448-453.

494.
Revista Arhivelor. Pub HSacerdoteanu. Bucuresti, 1942-1943, Vol. V1V2.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1945, X, p. 499-501.
495.
Revista. Istoricg. Fonda-
tor: N. Iorga, Director: N. Banescu.
Bucuresti,
1942-1943,
Vol.
Vlkerschaft der Agathyrsen),
p.
181-216 (Banater Sarmaten).

1927, IV, p. 456-458.
501.
Nic. Gramada, Ozolimna.
Asezarea Ozolimnei. Originea numelui. Codrut Cosminului, 1925
1926,
www.dacoromanica.ro
p. 85-97.
Rec.:
682
I. CRACILIN
An. Inst. 1st. Nat., 1926-1927, IV,

p. 455.
502. DAICOVICIU (C.).-Radu Vul-
507.
Arhiva Roma/lease-A. Di-
rector: Mihai Kogglniceanu. Bucuresti, 1941-1942, Torn. VIVIII.
pe, Gli
liri dell'Italia imperiale
rornana. Boma, Libreria di Scienze
e Lettere, 1926, in-4, 129 p. (1 bar-
Bei: An. Inst. 1st. Nat., 1943

1944, IX, p. 615-621.
508.
Dr. Vojtech Bucko, Miku-
ta). Extr. din Ephemeris Dacoromana, 1925, III).

Rec.: An. Inst.Ist.
Nat., 1926-1927, IV, p. 470-476.
la OM a jeho doba 1493-1568.

tudia zo slovenskfth dejin 16-ho
storaia. (Nicolae Olahus si epoca
lui. Studiu de istorie slovacg in
503. DAN (Mihail P.). Josef Ma-
curek, CeAti vldnici v krajinach

ZernomofOrS,ch koncem XV-ho stolett (Bazboinicii cehi in regiunile
Math Negre la finele veacului al

XV-lea). Ceskou minulosti
Prdce
zdka Vdclava Novotneho (Studiile

elevilor lui Vdclav Novotn privitoare la trecutul ceh). Praha, 1929,
p,, 194-203.
Nat., 1936-1938, VII, p. 802-804.
504.
J. Macurek, Prameny k
dejindrn 6eskos1ovenslOrn v archivech a knihovndch sedmihradslOch. (Isvoare privitoare la istoria
veacul al XVI-lea). Bratislava, Vy-
daly Vedeckd fistavy mesta Bratislavy, 1940, in-8, 228 p.

Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX,
p. 571-576.
509.
Emil Vartosu, Sigilii
domnesti rare din veacul al XVIIlea. Bucuresti, M. 0. Imprimeria

Nationald, 1942, in-8, 15 p. (AnaIdle Acad Born., Mem. Sect. .Ist.
Ser. III, Tom. XXV, Mern. 3).
1944, IX, p. 584-586.
510.
loan Izsa-I6zsa,
Piari-
si Bomnii pang la 1918. A-
Cehoslovaciei din arhivele si bi-
flu
bliotecile ardelene). Vestnik krdlovsk jesk spole6nosti nauk.

Praha, 1925. _ Rec.: An. Inst. 1st.
Nat., 1936-1938, VII, p. 800-802.
505,
Joseph Macurek. Slovand
if pojeti starich rumuns16,ch kronikk11 (Slavii in eonceptia vechi-
iud, Tip. Keresztes, 1940, in-8. 114

p.
1944, IX, p. 586-588.

511.
M. Popescu-Spineni, Geo-
lor cronicari romni). (In: Bidll av

Sbornik, Praha, 1928, p. 123-136).
grafi din secolele XVXVI. Prefatg de Prof. S. Mehedinti. Bucuresti, Tip. Bucovina", I. E. Toroutiu, 1942, in-8, 85 p. (Pamantul si poporul romnesc, 3).
1938, VII, p. 804-805.
1944, IX, p. 579-584.
512.
Prof. Dr. Branislav Varsik, Ndrodnostna hranica slovenzantine in Romania). (In: Bild av sko-madarsk v ostatnych dvoch
Sbornik, Praha, 1928, p. 107-110). storoNach. S 2 mapovymi prilohaRec.: An. Inst. 1st. Nat., 1936 mi. (Granita etnicg slovaco-ma1938, VII, p. 805-806.
ghiarg in ultimele doug veacuri.
N. Iorga, Byzantske kroniky v Rumunsku. (Cronicele bi506.
www.dacoromanica.ro
PUBLICAT1UNILE SI COLABORATORII
Cu 2 Mrti anexate). Bratislava,

1940, in-8, 90 p. (Spisy slovenskej
u6enej spolo4kosti, I).
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX, p.
576-579.
513. DAN (M. P.). Revista de Istorie Bisericeasca. Director: T. G.

Bulat. Craiova, 1943, An. I, No. 2.
683
hongrois. Bucarest, M. 0. Imprlmeria National, 1944, in-80, 127 p.

(5 cartes). (Bibliotheque historique
du Sud-Est europen, 2). . Rec.:

An. Inst. 1st. N4, 1945, X, p. 454
464.
194,4, IX, p. 621-624.
519.
Prof. N. N. Petrovskij.
Bogdan Chmlnickij fin limba msg.]. Moscova, Ed. militara a Comisariatului National al Apararii,
Revista Istorica Romna.

Director: Constantin C. Giurescu.
1944, in-8, 48 p.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1945, X, p. 466-473.

514.
Bucuresti, 1941-1943, Vol. XI

XIII.
1943-1944, IX, p. 607-615.
515.
Tudor Draganu, La doctrine juridique de la couronne
hongroise. Sibiu, Tip. ,,Cartea Romneasca din Cluj", 1944, in-8,80
p. (Bibliotheca Rerum TranssilvaRec.: An. Inst. 1st.
niae, IV).
Nat., 1943-1944, IX, p. 588-591.
516.
V. Papacostea, Les deux
Hongries. Bucarest, M. 0. Imprimeria Nationala, 1941, in-8, 18 p.
(Extrait de la Revue historique du
Sud-Est europeen, 1941, XVIII).
Rec.: An. Inst.
1st. Nat.,
1943
520.
Revue Historique du Sud-
Est europen. Fonde par N. Iorga. Directeur: G. I. Bratianu. Bucarest, 1941-1943,

XX.
Tom. XVIII
Rec. An inst. 1st. Nat.,
1945, X, p. 508-515.
521. DAN (Telemac). Alex. Lapinski, Sigismund cel Batran si
Biserica Ortodoxa. Varsovia, 1937,
in-8, 206 p. (Rozprawy historyczne
Towarzystwa Naukowego Warszawskiego, Tom. XIX, zeszyt, 1).

1938, VII, p. 798-800.
522. DECEI (Aurel). Claudiu Isopescu, Alcuni documenti inediti
lation de la Transylvanie au XIeme sicle. Bucarest, M. 0. Impr.
della fine del Cinquecento. Ephemeris Daeoromana, Roma, 1924,

II, p. 460-500.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat.,
1928-1930, V. p. 654
Nationale, 1944, in-8, 32 p. (1

carte). (Extrait de la Revue de
655.
523.
1944, IX, p. 566-571.

517.
Emil Petrovici, La popu-
Transylvanie, 1944, Tom. X).

Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p.
464-466.
G. I. Bratianu, Le pro518.
bleme de la continuit daco-roumaine. I. Les nouvelles remarques
de M. Ferdinand Lot. II. L'histoire

roumaine crite par les historiens
Claudiu Isopescu, Alcuni

documenti inediti della fine del
Cinquecento. Seconda serie. Dip lomatarium Italicum, Roma, 1925, I,
p 378-505.
Nat., 1928-1930, V, p. 655-659.
524.
Claudiu Isopescu. Antiche
attestazioni italiane della latinith

dei Romeni. Atti del 1 Congresso
www.dacoromanica.ro
684
i. CRACIUN
Nazionale di Studi Romani. Roma,

1928 Aprilie, VI.
Rec.: An. Inst.
1928-1930, V, p. 659
1st. Nat.,
1924,
II, p. 223-238.
Inst. 1st. Nat.,
Rec.: An.
1928-1930, V, p.
660.
650.
531.
525. DECEI (A.). Claudiu Isopescu, 11 poeta romeno G. Asachi a
missionari cattolici italiani nella

Moldavia nei secoli XVII e XVIII.
Roma, 1808-1812. Atti del I Congresso Nazionale di Studi Romani,

Roma, 1928 Aprilie, VI.
Rec.:
Diplomatarium Italicum, Roma,

1925, I, p. 1-223.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1928-1930, V, p. 670
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
674.
532.
659-660.
526.
Claudiu Isopescu, Noti-
zio intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento. Bucarest, Cultura Nationail, 1929, in-8, 91 p. (Extrait du
Bulletin de la section ltistorigue
de l'Academie Roumaine, Bucu1929, Tome XVI).
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
3-esti,
660-664.
527. _ Ecaterina DunAreanuVulpe, L'espansione delle civilth

italiche verso l'Oriente danubiano
nella prima eta del ferro. Ephemeris Dacoromana, Roma, 1925,
III, p. 58-109.
Rec.: An. Inst.
1st.
Nat., 1928-1930, V,
p. 650
652.
528.
Emil Panaitescu, II ritratto di Decebalo. Ephemeris Dacoromana, Roma, 1923, I,

413.
Rec.:
An. Inst.
Gh.
CAlinescu,
Nicolae Buta, I ragguagli

di Claudio Rangoni, vescovo di
Reggio-Emilia e nunzio di Po Ionia
dal 1599-1605. Appunti di storia
rumena. Diplomatarium Italicum,
1925, I, p. 259-377.
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
664-668.
533. _ Paul Nicorescu, Scavi e

scoperte a Tyras. Ephemeris Dacoramana. Roma, 1924, II, p. 378
415.
Rec.: An. Inst. Ist. Nat.,
1928-1930, V, p. 653-654.
534.
Vasile Parvan, Dacia, an
outline of the early civilizations of
the Carpatho-Danubian countries.
Cambridae, University Press, 1928,
in-8, 214 p. (1 hartil).
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
637-644.
535.
Virginia Vasiliu,
p. 387 stantino Brancoveanu e
1st. Nat.,
1928-1930, V, p. 652-653.
Alcuni
Con-
il cattoli-
Alcune notize nuove intorno alla sua politica religliosa.

cismo.
529.
G. G. Mateescu, I Traci
nelle epigrafi di Roma. Ephemeris
Dacoromana, Roma, 1923, I, P. 57
290.
Ephemeris Dacoromana, Roma,

1925, III, p. 110-128.
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
668-669.
1928-1930, V, p. 644-649.
536.
Virginia Vasiliu, Miscellanea di piccole notizie riguardanti la storia romena dei secoli XVI
e XVII. Diplomatarium Italicum,
530. _ G. G. Mateescu, Nomi

traci nel territorio scito-sarmatico,
Ephemeris
Dacoromana,
Roma,
www.dacoromanica.ro
685
Roma, 1925, I, p. 224.-258.
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,

p. 669-670.
537. DECEI (A.). N. Iorga, Istoria
Romani lor. Vol. IIX. Vleniii-deMunte, Datina", 1936-1939, in-8,

9 vol.
1936-1938, VII, p 712-716.
538. DRAGANU (N.). Dr. Egon
Hajek, Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin
Franck von Franckenstein. Sibiiu,

Tip. Krafft, 1923, in-8, 109 p. (Institutul pentru studiul Europei
sud-orientale.
Sectiunea Sibiiu.
Sectie germang. I).
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1924-1925, III, p.
730-732.
539.
G. Kisch, Das Banat im
Spiegel seiner Orstnamen. Temesvar, Tip. Minerva, 1928, in-8, 43
p.
(Extr. din Banater Deutsche
Kulturhefte, 1928, II, Heft 3).

1930, V, p. 561-575.
540.
G. Kisch, SiebenbUrgen
im Lichte der Sprache. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte der

Karpathenlkinder: Archiv des Vereins juir siebenbiirgische Landeskunde, Sibiu, 1929, XLV, p. 33
328. 1- Rec.: An. Inst. 1st. Nat.,
1928-1930, V, p. 561-575.
541.
N. Cartojan,
Cgrti le
populare in literatura romneaseg. Vol. I. Epoca influentei sudslave. Bucuresti, Casa $coalelor,
1929, in-8", VIII+275 p. (15 pl.).
1930, V, p. 543-561.
542. DUZINCHEVICI (G.). Alex. I.
Btileanu si C. A. Stoide, Documen-
te moldovenesti privitoare la familia de boieri Neaniul. Cu un

studiu. Iasi, Tip. Alexandru Terek,
1938, in-8, 76 p.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 758

759.
543.
Aurelian Sacerdoteanu,
Predosloviile cartilor romnesti. I,
Bucuresti, Tip. Pre-
1568-1647.
sa", 1938, in-8, 132 p. (Biblioteca

istoricg, 3).
Nat., 1936.-1938, VII, p. 753-754.
544.
Aurel V. Sava, Documente privitoare la ttirgul si tinutul Lgpusnei. Bucuresti, Fundatia
Regele Carol I, 1937, in-8, XXV+.

325 p. (2 pl., 1 hartg).
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
751-753.
545.
Constantin I. Andreescu
si Constantin A. Stoide, Steignitil

Lupu, Domn al Moldovei (1659
1661). Bucuresti, Fundatia Regele
Carol I", 1938, in-8, 199 p.

1938, VII, p. 744-747.

546.
Const. Solomon si C. A.
Stoide, Documente tecucene. I, se-
colul XVIIXIX. Bar lad, Tip. Lupascu, 1938, in-8,
128 p.
(Extras
din Anuarul Liceului D. A. Stur-
Rec.:
za", Tecuci, 1931-1934).
An. Inst. 1st. Nat., 19:36-1938, VII,
p. 748.
547.
Grigore Nandris, Documente slavo-romne din mtingstirile Muntelui Athos. Bucuresti,
Fundatia Regele Carol I",
1936,
Rec.: An.
in-8, 309 p. (1 pl.).
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
750-751.
548.
Ilie Corfus, Mihai Vitea-
www.dacoromanica.ro
686
r. CRACIUN
zul si Polonii. Cu documente inedite in anexe. Bucuresti, Acad.

Rom.,
1937,
(Studii si
in-8, VIII+398 p.
cercetriri, XXIX).
1936

'1938, VII, p. 754-758.
549. DUZINCHEVICI
(G.).
Intre-
ria vechiului Drept Romilnesc. Iasi,

1938, I.
1936-1938, VII, P. 840-842.
550.
Teodor
lan, Dimitrie
Onciul (1856-1923). Cerniluti; Tip.
Mitropolitul Silvestru, 1938. in-8,
176 P.
1936-1938, VII, p. 749-750.
551.
Teodor Billarl, Documente bucovinene. Vol. IV, 1720-1745.
Cernuti, Tip. Mitropolitul Si lvestru, 1938, in-8, 299 p.
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
748-749.
Viata si
traiul sfntului Nifon patriarhul
Tit Simedrea,
Constantinopolului. Bucuresti, Tip.

CArtilor Bisericesti, 1937, in-8, XIV
+58 p. (1 fot., 6 pl.). (Extras din
Biserica Ortodoxd Romdnd, [1937],
LV, Nr. 5-6).
Nat., 1936-1938, VII, P. 747-748.

553. GEORGESCU (H.).
G. Popa-Lisseanu, Sicules
tionalisation.
Bucuresti,
1933, in-8, 80 p. (2 hrti).
Socec,
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI,

p. 582-585.
giri. Buletinul Institutului de Isto-
552.
555.
et Roumains, un procs de dena-
Constan-
tin Kiritzesco, La Roumanie dans

la grande guerre mondiale, 1916
556.
Jean de Mourta, Le Catholicisme de la maison d'Autriche
et des Hongrois. Avignon, f. tip.,
1934, in-8, 57 p.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 595
598.
557.
Marcel
Emerit,
Victor
Place et la politique francaise en

Roumanie a l'poque de l'Union.
Bucuresti, E. Marvan, 1931, in-8",
192 p.
1931-1935, VI, p. 576-582.
558.
Paul Henry, L'abdication
du Prince Cuza et l'avenemnt de

la dynastie de Hohenzollern au
tame de la Roumanie. Paris,
Impr. E. Durand, 1930, in-8, XII
+485 p.
Rec.: An. Inst. Ist.- Nat.,
1931-1935, VI, p. 590-595.
Basile I. Lungu,
559.
Les
Grandes Puisances et les Principauts Roumains de 1821 h 182(3.

Paris, J. Gamber, 1935, in-8, 192
Rec.: An. Inst.
p.
1st. Nat.,
1936-1938, VII, p. 774-776.

560.
Ciornescu-G011ner-Tur-
1919. Paris, Payot, 1934, in-8, 496

p. (29 croquiuri).
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, P. 585
deanu, Trois mmoires sur Michel

le Brave. Bucarest, Cartea Romhneasca, 1938, in-8, 75 p. (Etudes
Roumaines, I).
Rec.: An. Inst.
586.
1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 762
554.
G. Oprescu,
L'art rou-
main de 1800 h nos jours. Malm6,

John Kroon, 1935, in-8, 197 p.
-Rec.: An. inst. 1st. Nat.., 1931
1935, VI, P. 587-590.
770.
561.
E. Beau de Lomnie,
Naissance de la Nation roumaine.
De Byzance a Etienne -le Grand de
Moldavie. Bucuresti, M. 0. Impri-
www.dacoromanica.ro
687
PLIBLICATIUNILE BI COLABORATORII
meria Nationall, 1937, in-8, 230 p.
'Roumaine).
Rec.: An. Inst. Ist. Nat., 1936 'Nat., 1936-1938, VII, p. 773-774.
1938, VII, p. 770-772.
562. GEORGESCU (H.). G. I .BrA-
tianu, Une nigme et -un miracle

historique. Le peuple roumain. Bucarest, M. 0. Impr. Nationale, 1937,
in-8, 134 p.
Nat., 1936--1938, VII, p. 759-762.
I. Nistor, La Bessarabie
et la Bucovine. Bucuresti, M. 0.
Imprimeria Nationalk 1937, in-8,
563.
(Academie Rournaine, Connaissance de la Terre et de la Pensee roumaine, III).

Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
54 p.
794.
564.
La Transylvanie.
Ou-
vrage publi par l'Institut d'histoire nationale de Cluj. Bucuresti, M. 0. Impr. Nationale, 1938,
in-8, 856 p.
Nat., 1936-1938, VII, p. 774.
565.
M. Emerit, Les paysans
roumains, depuis le trait d'Adrianopole, jusqu'
liberation des
terres (1829-1864). (Etude d'histoire

sociale). Paris, Sirey, 1937, in-8,
570 p.
Rec.: An. Inst. 1st Nat.,
1936-1938, VII, p. 777-782.
566.
Marcel Emerit, Lettres
de Napoleon III A Madame Cornu.
Tom. III. Paris, Ed. Presses Modernes, 1937, in-8, 187 p.; 295 p.
'Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1936
1938, VII, p. 789-793.
567.
N. Iorga, Histoire des
568.
R. V. Bossy, L'Autriche
et les Principauts-Unies. Bucuresti, M. 0. Imprimeria Nationalk
1938, in-8, 412 p.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1936-1938, VII, P. 784

789.
Th. Capidan, Les MaceEsquisse historique

et descriptive des populations roumains de la Pninsule Balcanique.
Bucarest, Tip. Scrisul Romitnesc569.
do-Roumains.
Craiova, 1937, in-8, 77 p. (Academie Roumaine, Connaissance de la
Terre et de la Pense roumaine,

V).
1930-1938, VII, p. 772-773

570.
Vicomte de Guichen. La
guerre de Crime (1854-1856) et
l'attitute des Puissances europenes. Paris, A. Pedone, 1936,
in-8, 382 p.
Nat., 1930-1938, VII, p. 783-784.
571.
Emile Pillias, Etudes sur
Francois II Rakczi, Prince de
Transylvanie.
(Preface de Prof.
Jules Szekfil
de l'Acadmie
nest Leroux, 1939, in-8, XII+166
p. (Bibliotheque des Etudes Hongroises", VIII).

Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1939-1942, VIII,p. 409
410.
572.
Gheorghe Fotino,
rii RomAnesti. Boerii Golesti. Vol.
IIV. Bucuresti, M. 0. Imprimeria

NationalA, 1939, in-8,
tate.
Rec.:
Imprimeria Nationall, 1937, in-80,

5 vol.
(Publie par L'Academie
Din
vremea renasterii nationale a Tit-
Roumains et de la romanit orien-
Vol. IV. Bucuresti, M. 0.
des
Sciences de Hongrie). Paris, Er-
4 vol.
An. Inst. 1st. Nat., 1939
1942, VIII, 414-416.

573.
G.
www.dacoromanica.ro
I. BrAtianu, Les ori-
I. CRACM
688
gines du peuple rournain:
Les
donnes archologiques. Bucure$ti,

M. 0. Imprimeria Nationa15., 1939,
in-8, 51 p. (3 plan$e, 1 hartg.).
1942, VIII, p. 410-414.
574. GEORGESCU (H.). Jacques
Ancel, Les frontieres roumaines.
Bucure$ti, M. 0. Imprimeria Nationala, 1935, in-8, 68 P. (1 hart5.).
- Rec.: An. Inst. Ist. Nat., 1939
1942, VIII, p. 400-405.
575. _ La Dobroudja. Bucure$ti,

M. 0. Imprimeria Nationalk 1938,
in-8, 701 p. (XVI pl., hrti). (Academie Bourn. Mr, Connaissance de
la Terre et de la Pense roumaine).
Rec.:
An.
Inst. 1st.
Nat., 1939-1942, VIII, p. 405-409.

576.
N. Iorga, Histoire des
Roumains de Transylvanie et de
Hongrie. Ed. II, Vol. III. Bucure$ti, Tip. Datina Romaneasc

V1Ilenii-de-Munte, 1940, in-8,
364
p.; 356 p. (fig.).

Rec.: An. Inst.
1st. Nat.., 1939-1942, VIII, p. 417
418.
577. GOLLNER (C.). Heinrich RitMetternich, der
schischen Reformation. Ein Beitrag zur Geschichte des Milkower

Bistums. Hermannstadt, Krafft
& Drotleff, 1940, in-8, 70 p.
Rec.: An.- Inst. 1st. Nat., 1939
1942, VIII, p. 486-488.
580.
Roderich Goos, Die siebenbtirger Sachsen in der Planung
deutscher
Stidostpolitik.
Wien, Adolf Luser, 1940, in-8, 443
p.
--1942, VIII, p. 418-424.
581.
Rudolf Schuller, Politische Erinnerungen. Hermannstadt,
h rafft und Drotleff, 1940, in-8, 102
p.
1942, VIII, p. 488-489.
582.
Konrad Willer, Siebenbilrgische Wirtschaftspolitik unter
Maria Theresia. Nach den Akten

des Staatsrats (1761-1773). Wien,
Mss , 1943, in-8, 160 p.
Rec.: An.
nst. 1st. Nat., 1945, X, p. 475-478.

583. LAPEDATU (A.). Olimpiu Boi-
tops, Raporturile RomEtnilor cu Le-
dru-Rollin $i radicalii francezi, in

epoca revolutiei dela 1848. Bucure$ti,
'1 ip.
Cartea
Romaneasc,
(Mezrnantul
ter von Srbik,
1940,
Staatsmann und der Mensch. Vol.

III. Munchen, Bruckmann, 1925,
cultural Ion C. Brtianu, XLVII),

in-8, XV+787; XI+644 p.

Rec.:
An. Inst. 1st. Nat.. 1931-1935, VI,
p. 635-636.
578.
KUTSCHERA (R.).
Hans
Schuster, Die jundenfrage in Rumiinien. Leipzig,

1939, in-8, 244 P.
1st. Nat., 1939-1942, VIII, P. 424

429.
579.
Felix
Meiner.
Rec.: An. Inst.
Karl Reinerth, Aus der

Vorgeschichte der siebenbilrgisch-
in-8, 283 p.
-1942, VIII, p. 390-393.

- T. Palade, Radu dela Afumati. Bucuresti, Fundatia Regal&
584.
Carol I, 1939, in-8, 96 p.
(5 fig.).

1942, VIII, p. 389-390.
585. LUPO (I.). Friedrich Muller,
Lehrbuch der Vaterlandischen Geschichte, fr Unterricht auf der
Oberstufe deutschsprachiger Mittelschulen
und
Lehrer(-inen)bil-
www.dacoromanica.ro
dungsanstalten in Grossromanien.
Ms., 288 P.
Nat., 1921.1922, I, p. 394-401.
586. LUPA$ (I.). Silviu Dragomir,
Istoria desrobirei religioase a Rornetnilor
din
Ardeal
in
secolul
XVIII. Vol. I, cu 150 documente anoxate. Sibiu, Tip. Arhidiecezanii,

VIII+259+224 p.
1920, in-8,
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1921-1922,
I, p. 348-362.
587.
Stefan Metes, Activitatea
istorica a lui Nicolae Iorga. Bucuresti, Pavel Suru, 1921, in-8,
Rec.: An. Inst.
XXXII+416 p.
1st. Nat., 1921-1922. I. p. 394.
588.
Const. Kiritescu, Istoria
rsboiului pentru intregirea Romniei, 1916-1919. Vol. I: Originilo si pregatirea rsboriului nostru.
Campania din 1916. Bucuresti, Casa Scoalelor, 1922, in-8, 527 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1923, 11,
p. 396-399.
Jaszi Oszkar, Magyar

kalvria, magyar feltamadas. A
ket forradalom rtelme, jelentOs6go s tanulsgai. (Calvarul maghiar, invierea maghiaril. Sensul,
iniportanta i invAtAmintele celor
doull revolutii). Wien, Bcsi Magyar Riad& 1920, dn-8, 166 p.
589.
688
Romaniei. Vol. II. Bucuresti, Casa Scoalelor, 1924, in-8, VIII+699

p.
1925, III, p. 719-725.

592.
Dr. Rudolf Schuller, Aus
der Vergangenheit Klausenburgs.

Cluj, Viata", 1925, in-8, 118 P.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925,
III, p. 734-735.
593.
Georg MUller, Die Tfirkenherrschaft in Siebenbtirgen.
Verfassufigsrechtliches Verhltnis
Siebenbrgens zur Pforte, 1541
1688. Sibiu, W. Krafft, 1923, in-8,
148 p. (Institutul pentru studiul
Europei sud-orientale. Sectiunea
Rec.:
Sibiu. Sectie germara, 11).
An. Inst. 1st. Nat., 1924-1925, Ill,
p. 732-734.
I. Vlttdescu, Isvoarele is594.
toriei Romlinilor. I. Letopisetul de-
la Bistrita si Letopisetul dela Putna. Bucuresti, Cartea Romaneasck

Rec.: An. Inst.
Nat., 1924-1925. III, p, 751
1925, in-8, 138 p.

1st.
752.
595.
Szekfti Gyula, Hamm
Nemzedek. Egy hanyat16 kor tOr(Trei generatiuni. Istoria

tnete.
unei epoce decadente 11830-1918]).
Budapest, Tip. Elet, 1922, in-8, 530
p
1925, III, p. 727-730.

Jakabbfy Elemr, Adatok.
p. 399-401.
590.
C. C. Giurescu, Noi con-
Krass6vrmegye multja1361.
tributiuni la studiul rnarilor dregAtori In sec. XIV si XV. Bucu-
goj, Husvth & Hoffer, 1926, in-16,
resti, Socec, 1925, in-8, 75 p.

1925, III, p. 750-751.
Constantin Riritescu, Is591.
toria rizboiu1ui pentru intregirea
596.
(Date
din trecutul judetului Caras). Lu-
40 p. _ Rec.: An. Inst. 1st. Nat.,

1926-1927, IV, p. 464.
597.
Jakabbfy Elemr, Az
1790-91-iki magyar orsztiggyills
el6zm6nyei Krass6 varmegyben.
44
www.dacoromanica.ro
L CRACIUN
690
(Antecedentele dietei ungare
din
1790-91 in comitatul Cares). Lugoj, Tip. Husvth & Hoffer, f. a.,

Rec. An. Init. 1st.
in-8, 63 p.
Nat., 1926-1927, IV, p. 464-465.

598. LUPAS (I.). Mohitcsi Emlkknyv, 1526. (Carte comemorativa
privitoare la Moh(tcs, 1526). Budapest, f. tip., 1926, in-8, 376 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1926-1927,
IV, p. 462-464.
Stefan Ciobanu, Cetatea
599.
Tighina. Chisinau, Cartea Roma.neascii, 1928, in-4, 45*p. (Extras
din An. Comisiunii Monumentelor
lstorice, Sectia din Basarabia).

1927, IV, p. 461-462.
- Al. Busuioceanu, Un palat domnese din vremea Fanario600.
tilor: Curtea nouil din Bucuresti.

Vlenii-de-Munte, Datina RomaneascA, 1930, in-4, 16 p. (Extras
din Buletinut Comisiunei Mona-
mentelor Istorice, 1930, XXII, fasc.

1928-1930, V, p. 627.
Berzeviczy Albert, Az
601.
absolutismus kora Magyarorsza61).
gon, 1849-1865. (Epoca absolutis-
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,

p 599-600.
603. Dr. G. Ciuhandu, Din viata 1W Nestor Ioanovici, episcopul Aradului, 1767-1830. Arad, Tip. Die-
Rec.:
cezank 1929, in-8, 56 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1928.-1930, V,
p. 591-592.
Georg Mti ller, Die sach604.
sische Nationsunivrsitt in SiebenbUrgen. Ihre verfassungs- und
Entwickverwaltungsrechtliche
lung, 1224-1876. Sibiu, Krafft &
Drotleff, 1928, in-8, 196 p. (4 116/.0).
(Sonderabdruck aus Archiv des
Vereins fr siebenbrgische Landeskunde, 1928, Bd. XLIV, Heft 2

3).
- Rec. An. Inst. 1st. Nat., 1928
1930, V, p. 592-597.
Hugo Hassinger, Die Ent605.
wicklung des tschechischen Natio-
und Grtindung
des heutigen Staats der Tschechonalbevusstseins
Rec.: An.
slowakei. Kassel, 1928.
Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
602-604.
606.
loan Soros, Constitutia.
Societate secret5, romilnii in Lugoj,
1830-1834, Lugoj, Tip. Minerva"

Gh. TAran, 1928, in-16, 45 p.
An. Inst.
1st. Nat.,
1928
mului In Ungaria). Vol. III. Budapest, Franklin Trsulat, 1922
Rec.:
1925, in-8, 436 p.; 566 p. _ Rec.:
Iosef Pfitzner, Grossfiirst

607.
Witold von Litauen als StaatsRec.:
mann. Briln-Prag, 1930.
An. Inst. 1st. Nat., 1928-130, V, p.
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,

p. 589-591..
Csutak Vilmos, Emlk602.
knyv a szkely nemzeti milzeum

Otvenves jubileumra. (Carte comemorativ cu ocazia jubileului
de 50 ani de existent ai Muzeului
national secuiesc). Cluj, Minerva,
1929, in-8, 783 p. (fig.).
Rec.:
1930, V, p. 601.
597-599.
608.
Iosef Redlich, Das Oster-
reichische Staats- und Reichsproblem. Geschichtliche
Darstellung
der inneren Politik der hahsburgischen Monarhie von
www.dacoromanica.ro
1848
his
691
in-8, VI1+440 p.
Rec.:
lag, 1920-1926, in-8, 3 vol.
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,
p. 582-587.
609. LUPA$ (I.). Makkai Sandor,
Egyedill. Bethlen Gabor lelki ar-
626.
615.
tza. (Singur. Portretul sufletesc al

lui Gavriil Bethlen). Cluj, Concordia, 1929, in-8, 117 p. (1 il.).
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,
V, p. 581-582.
N. C. Bejenaru, $tefan
610.
Tomsa II (1611-1616, 16211623) pi
rivalitatea turco-polona pentru
Moldova. Iasi, $tefaniu & SteierRec.: An.
man, 1926, in-8, 92 P.
Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V, p.
576-578.
- Rugonfalvi Kiss Istvan,

Az atrtkelt Bethlen
(i11.
Gabor. VA-
laszn1 Szekfti Gyulanak. Gavriil

Bethlen cel depreciat. Rrispuns lui
Iuliu Szekfii). Debrecen, Ed. autorului, [1929], in-8, 123 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,
V, p. 580-581.
Sebastian Stanca, Rise612.
rice ortodoxa din Sebes. Cluj, Tip.
Eparhiala Ort. Rom., 1928, in-8,
Rec.: An. Inst. 1st, Nat.,
35 p.
1928-1930, V, p. 601-602.
613.
Silviu Dragomir, loan
Buteanu, prefectul Zarandului in

anii 1848-1849.
1928,
Bucuresi,
in-8, 158 p.
Casa
Scoalelor,
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,
V, p. 600-601.
- Silviu Dragomir, Istoria

desrobirii religioase a Rornanilor
614.
din Ardeal In sec. XVIII. Vol. II.

Sibiu,
Tip. Arhidiecezanii,
1930,
1st.
Rec.: An. Inst.

Nat., 1928-1930, V, p. 604
sum Untergang des Reichs. Vol.

1III. Leipzig, Der neue Geist Ver-
$tefan Lupsa, Catolicis-
mul i Romanii din Ardeal si Un-
garia Ora la anul 1556. Cernauti,

Tip. Glasul Bucovinei, 1929, in-8,
XV+103 p.
Nat., 1928-1930, V, p. 587-589.
Szekfti Gyula, Bethlen
616.
Gabor. Budapest, Magyar Szemle
Trsasg, 1929, in-8, 314 p. Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,
p. 578-580.
Teodor Balan, Bucovina
617.
in razboiul mondial. Cernauti, Glasul Bucovinei, 1929, in-8, 135 p.
(Extras din Codrul Cosminului,
Rec. An. 1nst 1st. Nat.,
1929, VI).
1928-1930, V, p. 626-627.
Walter Scheidt, Lebens618.
gesetze der Kultur. Biologische Be-
tracbtungen zum
Problem der
Generation" in der GeistesgeschichRec.: An. Inst.

te. Berlin, 1929.
1st. Nat., 1928-1930, V, p. 575-576.
Aurelian Sacerdoteanu,
619.
Marca invazie tatara si Sud-Estul
Bucuresti, Bucovina,
curopean.
Rec.:
1933, in-8, 89 p. (1 harta).
An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI,

p. 631-632.
Constantin I. Karadja,
altesten gedruckten Quellen
zur Geschichte der Rumanen.
Mainz, A. Runnel, Gutenberg-Gesellschaft, 1934, in-4. (Sonderab620.
Die
zug aus dem Gutenbero-Jahrbuch,

1934).
- Dimitrie G. Ionescu, llelatiile Tarilor Itornitne cu Patriar1931-1935, VI, p. 627.

621.
www.dacoromanica.ro
692
1. CRACILIN
hia de Alexandria. Bucuresti, 1935,

in-8, 68 p.
Nat., 1931-1935, VI, p. 633-635.
622. LUPAS (I.). Dr. Coriolan Such; Corespondenta lui Ioan Maniu
cu Scimion BArnutiu, 1851-1864.
Blaj, Tip. Seminarului, 1929, inRec.: An. Inst.
8, 470 p. (2 il.).
1st. Nat, 1931-1935, VI, p. 614-615.
623. _ Franz Babinger,
Zwei
ttirkische Schutzbriefe fr Georg

II. Rakoczi, Ffirsten von Siebenbtirgen, aus dem Jahre 1649. Mit
zwei Lichtdrucktafeln. Upsala,...
'(Extrait de Le Monde Oriental).
1935, VI, p. 628-630.
624.
Gheorghe Stoica, Calve-
rul unui gazetar. Orastie, Tip. So-
ne Dreptlitil, 1934, in-8, 272 p.

Rec.: An. Inst. Ist. Na(., 1931-1935,
VI, p. 623.
625.
I. C. Atanasiu, Pagini din
istoria contemporanA a RomAniei.
"Miscarea socialistA. Vol. I. Bucu'resti, AdevAnd, 1933, 4n-8, 443 p.
(fig. pl.).
Nat., 1931-1935, VI, p. 613-614.
626.
Ioan C. Filitti, Vldica
Luca (t 1629) strAmos al poetului
buzoian Vasile CArlova (1809
'1811). Bucuresti, Lupta, 1935, in-8,
14 p.
Rec. An. Inst. 1st. Nat.,
1931-1935, VI, p. 621-622.
627.
- Joan Mota, 42 de ani de
gazetArie. Contributii la istoria gazetAriei poporale
Banat.
din Ardeal
41
OrAstie, Tip. Astra Cluj,
1935, in-12, 88 p.
Rec.: An. Inst.

1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 622.
628.
- N. C. Bejenaru, Politica
exterra a lui Alexandru
LApus-
neanu. Iasi, Tip. Presa Bunk 1935,

in-8, 131 p.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 632
633.
629.
Otto Brunner, Oesterreich
und die Walachei whrend des

Tiirkenkriegs von 1683-1699. Insbruck, Univrsitts-Verlag Wagner, 1930, in-8, p. 265-323. (Sonderabdruck aus den Mitteilungen.
des sterreichischen Instituts fnr

Geschichtsforsch,ung,
- Rec.: An. Inst. 1st. Nat.,

1931-1935, VI, p. 627-628.
- Otto Brunner, Oesterreich
und die Walachei whrend des
1930,
Bd.
XLIV).
630.
Trkenkriegs von 1683-1699. Mitteil. Osterreich. Inst. Geschichtsforschung, 1930, Band XLIV, p.
265-323.
Nat., 1931-1935, VI, p. 627-628.
631.
- Prot. Dr. Gheorghe Ciu-
handu, Episcopii Samuil Vulcan
si Gherasirn Rat. Pagini mai ales

din istoria RomAnilor criseni (1830
1840). Arad, Tip. Diecezank 1935,
in-8, XXX+794 p.
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI, p.
619-621.
632.
Stefan Lupsa; Istoria bisericeascti a RomAnilor bihoreni.
Vol. I /Ana la 1829. Oradea, f. tip.,
1935, in-8, 147 p.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 615
M8.
633.
- Stefan Pop, Din trecutul
diecezei Caransebesului. Vol. I. Caransebes, Tip. DiecezanA, 1932,

in-8, 110 p.
Na(., 1931-1935, VI, p. 619,
634.
Szentratrtoni KAlmn, Jnos Zsigmond erdlyi fejedelern
www.dacoromanica.ro
693
PUBLICATIUNILE *I COLABORATORII
tuition in der Geschichtswissen-
si Regele Matia). Budapest, Tip.

Rec.:
Sarkany, 1937, in-8, 81 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII,
p. 718-719.
Ernst Benedikt, Kaiser Jo641.
seph II. 1741-1790. Mit Benfitzung
ungedruckter Quellen. Wien, Gerold et Comp., 1936, in-8, 362 p.
schaft. Mfinchcii, Verlag der Bayerischen Akademie der Wissen-
1938, VII, p. 719-720.
let es jellemrajza. (Viata si caracterul principelui transilvan loan

Sigismund). Cristur, Tip, Globus
Odorhei. 1934, in-8, 357 p.
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI,

p. 623-626.
635. LUPA (I.). Walter Goetz, In-
schaften, 1935, in-8, 30 p. (Sitzungs-
berichte der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, Philosophisch-histordsche Abteilung. 1935,

Heft 5).
1931-1935, VI, p. 630-631.
636.
Axente Banciu, Morti vii.
Brasov, Tara Bassei, 1938, in-8,
Red. An. Inst.
147 p. (15 pl.).
1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 730.
Benito Mussolini, Martu037.
rii strdine asupi a rilsboiului ita-
lian, 1915-1918.
Prefatd la car-
tea gen. Adriano Alberti. Roma,

1933, 4n-8, 14 p. _ Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 738.
Dariu Pop, Mdrturii stra-
638.
, mosesti. Satu-Mare, 1938, in-8, 158

p.
19;1S, VII, p. 724-725.
Dr. Kurt Wessely, A doua
639.
diploma leopoldinil. Bucuresti, M.
o Imprimeria Nationald, 1938,
in-8,
18
p.
(Anal.
Acad.
Rom.
Mem. Sect. Ist. Seria III, t. XX,

Mem.).
1936-1938, VII, p. 719.
Elekes Lajos, Nagy Ist640.

van mohlvai vajda politikja es
Matyas kirly. (Politica lui Stefan eel Mare, VoevoduI Moldovei,

Franz Babinger, Conrad
642.
lacob Hildebrandt Dreifache schwedische Gesandtschaftsreise nach

SiebenbUrgen, der Ukraine und
Constantinopel (1656-1658). Leiden,
E. I. Brill, 1937, in-8, 259 p.
1938, VII, p. 716-718.
Georg Eduard Muller, Die
643.
mittelalterlichen Verfassungs- und
Rechtseinrichtungen der Rumanen
des ehemaligen Ungarn. Sibiu,
Rec.: An. Inst.
1938, in-8, 47 p.
1st.
Nat., 1936-1938, VII, p. 727
728.
644.
Gh. D. Cioran, lXiaeLg (by
'Poopavexthv xwpoiv lin& Tor A.9.w xmL 8tii
Tthv
p.ovthv
Kotraovoucgoo, At:0(mq, do-
xempEou xat 'AIEOU

'Pthamov
(Relatiile
TICOOTEXS*41/01+GG 17' TOW
Tdrilor Roma..
nesti cu Athosul si in deosebi cu

mandstinile Cutlumus, Lavra, Dochiar si Sf. Pantelimon sau a Rusilor). Aatiocc, Tip.licattyn & M-ccc,1938,
in-8P, 304 p.
Nat., 1936-1938, VII, p. 816-819.

Herbert Schnebaum, Der
645.
politische und kirchliche Aufbau.
Siebenbrgens his zum Tatareneinfall. Leipziger Vierteljahrschrift
fr Siidosteuropa, Leipzig, 1937, I,
www.dacoromanica.ro
I. CRACIUN
694
- An. Inst.
1Vat., 1936-1938, VII, p. 726-727.
p. 14-53.
1st.
Rec.
646. LUPA$ (I.).
Herbert
Sche-
nebaum, Der politische und kirchliclie Mahan Siebenbrgens bis

zum Ende des Arpadenreiches.
Leipziger Vierteljahrssehrift far
Siidosteuropa, Leipzig, 1938, II, p.

1-55.
1936-1938, VII, p. 726-727.
I. Breazu, LAteratura Tri647.
bunei, 1884-1895. Partea I: Proza.
Bucurestii, Impr. NationalA., 1936,
in-8, 111 p. (Extras din DacoroRec.: An.
mania, Cluj, 1936).
1936-1938,
VII, p.
Inst. 1st. Nat.,
- Ionascu, Material docurnentar privitor la istOria Semi-
720-721.
648.
I.
narului din Buz Au, 1836-1936. Bu-
curesti, M. 0. Imprimeria Nationalk 1937, in-8, XXII+274 p. (42

pl.).
1936-1938, VII, p. 730-731.
649. -- I. Mateiu, Gheorghe Laerr. Pagini de pomenire. Cluj, Tip.

Eparhiei Ort. Born., 1936. in-8, 61
p
1938, VII, p. 724.

Karl Kurt Klein, Der Hu650.
manist und Reformator Iohannes
"Ionter. Untersuchungen zur sielenbilrgischen Ge,istes- und ReHermannstadt, Tip. Krafft & Drotleff, 1935,
Rec.: An.
in-8, 292 p. (10 pl.).
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
formationsgeschichte.
725.
N. Su lick Cea mai veche

scoala romneasc din cuprinsul
Rornantei Intregite.' Bucuresti, Tip.
Cartea Romneascii, 1937, in-8, 34
651.
(Extr. din Omagiu lui

Rec.: An.
Constantin Kiritescu).
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
p. (1 pl.).
721-724.
Rvsz Imre, A reforma652.

cio az erdlyi olabok kzett. (Reformatiunea lntre Bornamii din
Transilvania). Debrecen, Vitrosi
Nyomda, 1938, in-8, 27 p. (ErdRec. An.
lyi Filzetek, No. 2).
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
728-729.
Robert Ingrim, Der Griff

653.
nach Osterreich. Z tirich, Europa
Rec.:
Verlag, 1938, in-8, 179 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII,
p. 726.
Candid C. Muslea, 0 di654.

nastie de preoti i protopopi. Radii Tempea. Sase generatii de preoti i protopopi din aceeasi familie. Brasov, Tip. Astra,-1939, in-8,
117 p. (Publicatiunile Arhivei isto-
rice a Municipiului Brasov).

Rec.: An. ;Inst. 1st. Nar, 4939
1942, VIII, p. 397-399.

Gheorghe I. Briltianu, Ac655.
tiunea politica si militaril a Romniei In lumina corespondentei

diplomatice a lui Ion I. C. Bratianu. Ed. II, revAzutA si adaugita, cu 14 planse si o hartg.. BucuTip. Cartea RomitneascA,
restie,
194. p.
1940, in-8,
(AsezAmeintuf
Rec.:
cultural Ion. C. Bratianu).
p. 393-396.
Maja Depner, Das Fiirs656.

tentum Siebenbiirgen im Dreissigim
der
europischen Geschichte. Disserta-
jiihrigen
Krieg,
dargestellt
nehmen der deutschen und
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIUNILE
tion zur Erlangung des Doktorgrades der Philosopischen Fakultat der Ilansischen Universitat
Stuttgart, 1938,
in-8,
Hamburg.
331 p.
1939-1942, VIII, p. 396-397.
657, LUPA$ (I.). Teodor Bodogae,
Ajutoarele romAnesti la mtinttstirile din Sf. Munte Athos. Sibiu,
Tip. Arhidiecezand, 1940, in-8,
LII+.353 p.
Nat., 1939-1942, VIII, p. 399-400.

Teodor Botis, Monografia
658.
familiei Mocioni. Bucuresti, M. 0.
Irnprimeria National, 1939, in-8,
476 p. (pl.).
Naf., 1939-1942, VIII, p. 437-438.
659. _ V. Bolca, Episcopul Samuil Vulcan al Orzii. Contributii

la ridicarea cultural& a neamului.
Rec.:
Oradea, 1938, in-8, 111 p..
An. Inst. 1st. Na(., 1939-1942, VIII,
p. 495-496.
Cornelia Bodea, Moise Ni660.
rolul su In
coarg. (1784.-1861)
lupta pentru emanciparea natioi
naltt-religioas& a Romtinilor din

Banat si Crisana. Vol. I. Arad,
Rec.: An. Inst.
1943, in-8, 450 p.
'1st. Na(.,
531.
661.
Novel.
1943-1944, IX,
p. 528
Emil Vartosu, Foletul

-Calendarul
lui Constantin
'Von, Brancoveanu, 1693-1704. Bucuresti, M. 0. Imprimeria National, 1942, in-8, LVIII+225 p.

'Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,
IX, p. 541-544.
662. _ I. Stanciu, Istoricul Liceului Gheorghe Laztir din Sibiu.

250 ani dela intemcierea lui, 1692
1942.
Sibiu, Tip. Dacia Traianti,
696
i COLABORATORII
1943, in-8, 212 p.
- Rec.: An. Inst.
Ist. Nal., 1943-1944, IX, p. 539.

Mihail Macrea, Cumida603.
va. Sibiu, Cartea Romaneascii din
Cluj, 1943, in-8, 29 p. (1 pl.).
Bec.:An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,
IX, p. 540.
Mild) Imre, Huszonkt v,
664.
1918-1940. Az erdlyi magyarsag

politikai trtnete 1918. XII. 14151
1940. VIII. 30-ig. (Dotazeci si doi
de ani, 1918-1940. Istoria politic&
a maghiarimii transilvane dela 1.
XII. 1918 pan& la 30. VIII. 1940).
Budapest, 1941, in-8, 326 p.

Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,
IX, p. 533-538.
665. _ Mircea Georgescu, Arbitrajul dela Viena. Opiniuni juridice. Bucuresti, Tip. Bucovina, I. E.
Rec.:
Toroutiu, f. a., in-8, 23 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX,
p. 538-539.
N. Comsa, Episcopul loan
666.
Inochentie Micu. Blaj, Tip. Seminarului, 1943, in-8, 64 p. (Oamenii

Blajului, 1..
Nat., 1943-1944, IX, p. 539-540.
N. Sulicg, Minunata Ce607.

tate a Brasovului". C&rturarii bra-
soveni din veacul al XVI-lea ca

ctitori ai limbii noastre literare.
Brasov, Tip. Dacia Traiana, 1943,

in-16, 59 p.
Nat., 1943-1944, IX, p. 532.
T. Btilan, Corespondenta
668.
lui Gheorglie Tofan. CernAuti, Tip.
Mitrop. Silvestru, 1943, in-8, 199 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Naf., 1943

1944, IX, p. 531.
069. LUPA$ (I.).
Teodor BAlan,
Eudoxiu Hurmuzaki si memoriul
www.dacoromanica.ro
696
I. CRACIUN
Romanilor ardeleni din Februarie
Text insotit de un studiu intro-
Tip. Mitropolitul
Rec.:
Silvestru, 1943, in-8, 31 p.
duct)iv. Sibiu, Cartea RomaneascA

din Cluj", 1944, in-8, 105 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nati, 1945, X,
p. 397-398.
Teodor Bodogae, Despre
676.
cunostintele taologice ale preotilor
romilni de acum 200 de ani. Semnificatia unui manuscris. Sibiu,
1849. Cern Anti,
An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX,

p. 531-532.
670.
Vasile Grecu, Viata Sf.
Nifon. 0 redactiune greceascA ineditd, editatil, tradusl si insotitA cu
o introducere. Bucuresti, Inst. de

Ist. NationalA, 1944, in-8, 195 p.
(3 pl.).
1943-1944, IX, p. 532-533.
V. Netea, Noi contributiuni la cunoasterea vietii si acti671.
vitfii lui Visarion Roman. Cores-
pondenta sa cu Gheorghe Baritiu

si Iosif Hodos. Sibiu, Tip. Dacia
Traianil, 1942, in-8, XXV+115 p.
1944. IX, p. 540-541.
672.
Victor SlAvescu, Viata si
opera economistului Dionisie Pop
Martian, 1829-1865. Vol. III. Bucut esti, M. 0. Ipaprimeria Nationa1A, 194 1944, in-8, 601 p.; 460 p.
1944, IX, p. 527-528.
673.
Ion Const. Chitirnia, Cro-
nica lui Stefan cel Marc. Versiunea germanA a lui Schaedel. Bucurcsti, Casa Scoalelor, 1942, in-8",
72 p. (23 pl.).
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1945, X, p. 423-424.
674.
Mihail Popescu, ()rase si
cetati din Transilvania. Bucuresti,

Casa $coalelor, 1944, in-4, 45 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1945, X,
p 424-425.
675.
St. Bezdechi, Cronica ine-
diat dela Blaj a protosinghelului

Naum
Rfunniceanu.
Partea I-a.
Arhidiecezana, 1944, i0-8,

LXX+66 p.
Nat., 1945, X, p. 425-527.
Tip.
677. LUPAS-VLASIU (Marina).
C.
Daicoviciu, Problema continuittii

in Dacia. Cilteva observatii si precizilri de ordin istoric-arheologic.
Cluj, Tip. Carton RomAneascrt,
Rec.: An. Inst.
1940, in-8, 72 p.
1st. Nat., 1939-1942, VIII, p. 432

434.
678.
G. Popa-Lisseanu, Origi-
nea Secuilor si secuizarea Romanilor. Bucuresti, Societatea TranRec.:

silvania, 1941, in-8, 160 p.
p. 436-437.
079.
Paul B ata ill ard, Jean
Bratiano et la politique extrieure

de la Roumanie (1891). Memoriu
inedit publicat, cu o introducere si
cu note, de Gh. I. BrAtianu. BucuCartea RomAneascA, 1940,
Rec.: An.
in-80, XXVI+49 p.
Inst. 1st. Nat., 1939-1942, VIII, p.
resti,
434-436.
(380.
George D. Florescu, Divanele domnesti din Tara Roma-
neasca. I (1389-1495).
Bucuresti,
M 0. Imprimeria Nationala, 1043,

in-8, 373 p. (2 schite). (Institutul
di Istorie Nationalil din Bucuresti, Documente).
www.dacoromanica.ro
Rec.: An.
697
Inst. 1st. Nal.,

562-563.
1943-1944, IX, p.
681. LUPAS-VLASIU (M.).
G.
I.
Bratianu, La Bessarabie. Droits

nationaux et historiques. Bucuresti, Institut d'histoire universelle
N. Iorga", 1943, in-8, 228 P. -Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943
1944, IX, p. 563-564.

N. BAnescu, Un problme
682.
d'histoire medik ale: Crtion et Ca-
racter du second Empire Bulgare

(1185). Bucuresti, Tip. Cartea Rornneasca, 1943, in-8, 93 p. (Institut Roumain d'Etudes Byzantrines,
Rec.: An. Inst.
Nouvelle srie, 2).
1st. Nat., 1943-1944, IX, p. 564
- In amintirea lui Constantin Giurescu, la douAzeci de ani

566.
683.
dela moartea lui (1875-1918). Bucuresti, f. tip., 1944, in-4, 562 p.

-X, p. 491-494.
684.
N. lorga, Conferinte si
prelegeri. Vol. I. Bucuresti, M. 0.
Imprimcria NationalA, 1943, in-8,
143 p.
1945, X, p. 494-496.
685.
Stefan Pascu, Transilvania, In lumina datelor geopolitice.
istorice si statistice. 'Raj, Tip. Lumina Miron Rosu, 1944, in-8, 383
p. (4 hArti, 27 il.).
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1945, X, P. 473-475.
686. MARTIN (Septimiu). Arhiva
SornesanA. BevistA istoric5-eultu-
ralA. NAsAud, 1926-1936. N-relo

1.8.
1931-1915, VI, p. 766-768.

687.
J.
CrAciun, Actiritatea
$tiintifirA la Universitatea !lege le
Ferdinand I din Cluj in primul

deceniu, 1920-1930. Cluj, Tip. Cartea RomAneascA, 1936, in-8, 321 p.
(9 pl.).
(Bibliotheca Bibliologica,
No. 3).
1931-1935, VI, P. 710-711.

688.
International Bibliography
of Historical Sciences. Vol. IVIII.
Washingto-Paris, [tip. diferitel,
1926-1935, in-8, 8 vol.
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI,
p. 739-740.
689.
Revue de Transylvanic.
Cluj, 1939-1940, Tom. VVI.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1939-1942,

VIII, p. 507-508.
690.
tiile
- Stefan Metes, Din rela.
ii
corespondenta
poetului
Gheorghe Sion cu contemporainii

shi. Cluj, Tip. Pallas", 1939, in-8,
CIV+358 p. (Din publicatiile Arhivelor Statului din Cluj, No. 3).
Rec.: An. Inst. 1st. Nat, 1939-1942,
VIII, p. 503-504.
691. MOGA (I.). Al. Lapedatu, Is-
toriografia romnti. ardeleanA in

legAturA cu desfAsurarea vietii politice a neamului
rornAnesc
de
peste Carpati. Discurs de receptiune la Academia RomlinA, cu

rtispuns de I. Bianu. Bucuresti,
Academia RomAnil, 1923, in--8, 40
p.
(Acad. Rom., Discursuri de re-
Rec.: An. Inst.

ceptiune, LV).
1st. Nat., 1924-1925, III, p. 725
727.
692.
Arhiva SomesanA. NARec.:

sAud, 1924-1925, No. 1-3.
An. Inst. 1st:Nat., 1924 1925, III,
p. 768-771.
Arhivele Basarabiei. Ile693.
vista de istorie
www.dacoromanica.ro
si geografie.
Di-
698
I. CRActuN
rectori: T. G. Bulat si C. Tomescu.

Chisintiu, 1929, An. 1, Nr. 1-3.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930,
V, p. 714-720.
694. MOGA (I.). Georg 'Hofmann
S. J., Griechische Patriarchen und
rOmische Papste. II. Patriarch Athanasions Patellaros. Seine Stellung
zur ROmischen Kirche. Oriental la
Cristiana, Roma, 1930, XIX-2, p.
Rec. An. Inst. 1st. Nat.,
205-280.
1928-1930, V, p. 729-731.
695.
S. Dragomir, Un pre-
cursor al unitAtii nationale: Profesorul ardelean Constantin Romanul Vivu. Bucuresti, Academia
Romn, 1929, in-8, 40 p. (Academia Romand, Discursuri de. recepUntie, LXII).
Nat., 1928-1930, V, p. 705-709.
696.
Tara Warsei. Sub conducerea prof. A.. Banciu. Brasov,
1929, An. I, Nr. 1-4; 1930, An. II,
Nr. 1-3.
Nat., 1928-1930, V, p. 720-729.
697.
Veress Andreas, Annuae
litterae Societatis Iesu de rebus
transylvanicis temporibus principum Bfithory (1579-1613). (Cum
22 facsimilibus). Budapest, Institu-
tum Fontium Historicorum Hungariae, 1921, in-8, xvr+596 p.

(Fontes Rerum Transilvanicarum,
Tom. V).
Nat., 1928-1930, V, p. 709-714.
Andrei Veress, Docurgen698.
te privitoare la istoria Ardealului,

Moldovei si Tririi 119mline5ti. Vol.
VIII. Acte si scrisori (1607-1613).
Bucuresti, Cartea Romneasa.,
1935, in-8, XX+352 p. (11 facsi-
mile). (Fundatiunea Regele Fer-
dinand I").
Nat., 1931-1935, VI, p. 674-683.

Cercetri Istorice. Direc699.
tor: I. Minea. Iasi. 1929-1936, An.
Rec.: An. Inst. 1st. Na(.,
VXII.
1931-1935, VI, p. 745-752.
Ion Conea, Tara Lovistei.
700.
Geografie istoric. Bucuresti, M. O.
Imprimeria Nationalil, 1935, in-8,
V1+217 p. (fig., larti), pl.). (Extras din Buletinul Societd(ii Regale Rontdne de Geografie,1934, Torn.
1.111).
1931-1935, VI, p. 664-673.

Mihail Costrichescu, Do701.
cumentele moldovenesti iliainte tie
Stefan cel Mare. Vol. III. Iasi,
Viata
ROm'aneasa, 1931-1932,
in-8, XXXV+557 p.; XXV+956 p.

1935, VI, p. 683-685.
702. _ P. P. Panaitescu, Corespondenta lui Constantin Ipsilanti

cu
guvernul
rusesc,
1806-1810.
Pregrairea Eteriei si a renasterii

politice romnesti. Bucuresti, Cartea Rornameasc5, 1933, in-8, 125 p.

1935. VI, p. 673-674.
Revista Istoricri, RomAn6.
703.
Bucuresti, 1931-1934, Vol. IIV.

1935, VI, p. 740-745.
Tara Blirsei. Condusii, de
704.
Ax. Banciu. Brasov, 1930-1935, An.
Rec.: An. Inst. lst.

Nat., 1931-1935, VI, p. 752-760.
Al. Dobosi, Datul oilor
705.
(quinquagesima ovium). Un capitol din istoria economicA a BornAnilor din Transilvania. Bucuresti,
M. 0. Imprimeria Nationalti, 1937,
www.dacoromanica.ro
PUBLICAT1UNILE $1 COLABORATOR1I
in-8, 96 p. (Acad. Rom., Studii
712.
699
Tara Barsei. Brasov, 1936
Rec.: An.
CercetAri, XXVIII).
Inst. 1st. Na(., 1936-1938, VII, p.
739-741.
706. MOGA (I.). Cercetitri Istord-
1938, An. VIIIX. Rec.: An. Inst.

1st. Na(., 1936-1938, VII, p. 854
ce. Revist de istorie roma.neasca.

Director: I. Minea. Iasi, 1934-1936,
Nagy, L. Makkai si L. Gldi, Documenta historiam Valachorum in

Hurigaria illustrantia, usque ad
annum 1400. Budapest, Tip. Stu.}Orly, 1941, in-8, LXI+636 p. (1
hartri. anexit si numeroase hrtii in
text). (etudes sur l'Europe CentreOrientale).
An. XXII, No. 2.
Rec.:
An.
Inst. 1st. Nal., 1936-1938, VII, p.

837-838.
707.
Dacia Istoria. Director:
Iosif Schiopu. Cluj, 1937, Nr. 1-3,

Rec.: An. Inst.
1938, Nr. 1-2.
Ist. Nat., 1936-1938, VII, p. 838

$39.
708.
855.
713.
E. Lukinich, A. Fekete-
Na(., 19:59-1942, VIII, p. 443-474.

714.
Gheorghe Ciuhandu, Bo-
Frideric Miiller-Langen-
metnii din Ciimpia Aradului de a-
thal, Die geschichtlichen Rechtsgrundlagen der Siichsischen Nationsuniversitiit" in Siebenbtirgen

und ihres Vermgens. Munchen,
curn douA. veacuri. Arad, Tip. Diecezana, 1P40, in-8, 256+320 p. (2

hArti).
1939-1942, VIII, p. 429-432.
715. OLTEANU (P[etrul). Quido
Matejko, SviitostefanskA mv.glienka
predtym a dnes. (Conceptia Sf. Stefan Inainte i astazi). BratislaN a,
Tip. Globus", 1943, in-8, 93 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,
IX. p. 597-598.
in-8, 25 p. (Extras din

Siidostdeutsche Forschungen, Bd.
Rec.: An. Inst.
II, Heft I).
Ist. Na(., 1936-1938, VII, p. 742
1938,
743.
709.
G. Gfindisch, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen
in Siebenbtirgen. Tom. IV (1410

Hermannstadt, Krafft
Drotleff, 1937, in-8, X+726 p.
1437).
pl.).
Rec.: An. Inst.
&
(6
1st. Na(.,
1936-1938. VII, p. 743-744.

710.
P. P. Panaitescu, Mircea
eel Miran si suzeranitatea ungur(asc5. Bucurest. Acad. Rorn., 1938,

in-80, 21 p. (1 pl.). (Mem. Sectiunii
Istorice, S. III, T. XX, Mem. 3).
Rec.: A n. Inst. 1st. Nat., 1936-1938,
VII, p. 738-739.
Revista Istoricri. Romng.
711.
Rec.: An.
Bucuresti, 1937, VII.
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
847-849.
716. ONI$OR (Teodor). Al. Jordan,
Bibliografia scrierilor lui V. A. U-
rechia. Bucuresti, Tip. Carpatii"

P. BArbulescu, 1942, in-8, 63 p. Cu
o prefatii de Prof. Aurelian Sacerdoteanu. (LucrArile Scoalei ne Arhivistia 1).

Na (.. 1945, X, p. 478 482.
717. OPRESCU (G.). Nicolas Tor-
ga, Georges Bals, L'art roumain.

Paris, Boccard, 1922, in-4, 412 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Na(i, 1923,
p. 387-390.
718. PANAITESCU (P. P.). I. MiDespre Dirnitrie Cantemir.
nea,
www.dacoromanica.ro
700
I. CRAC1UN
Omul, Scriitorul, Domnitorul. Iasi,

Viata Romaneasca, 1926, in-8, 422
p.
1930, V, p. 537-541.
719. PANAITESCU (P. P.). 1. Minea, Letopisetele moldovenesti serise slavoneste. Cercetetri Istorice,
Rec.:
Iasi, 1925, I, p. 190-368.
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,
p 535-537.
720.
M. Lascaris, Joachim
mtropolite de Moldavie et les relations de l'glise moldave avec le
pa triarcat de Pe et l'archeveche
d'Achris au XV-e sicle. Bulletin
de la section historique de l'Acadernie roumaine, Bucarest, 1927,
XIII, p. 129-159.
Rec.: An. Inst.
Isf. Nat., 1928-1930, V, p. 541-542.
721. PASCU (St.). Arhiva Somesana. Revist6 istoric6-culturalii.
Nilsaud, 1936-1937, No. 19-22.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938,
VII, p. 836-837.
Arhivele Basarabiei. Chi722.
singp, 1935-1936, An. VIIVIII.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938,
VII, p. 831-833.
Arhivele Olteniei. Craio721
va, 1936-1937, An. XVXVI, No.

83 91; 92-94.
Bee.: An. Inst.
1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 834
8:35.
Branislav Varsik, Nrodnostny problem Trnavskej Univerzity. Le problem() des nationalits

it l'Universit de Trnava. Bratislava, 'Rena. SpoleEnost &Ira rikovb., 1938, in-8, VI1+259 p. (Prate
tgene spolRnosti Snfarikovy v
Rec.: An.
Bratislav, sv. 27).
Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII, p.
724.
812.
N. lorga, Mernorii. In725.

cercarea guvernarii peste partide
(1931-32). Vol. VI. Bucuresti, Tip.
Datina Romaneasca"Valeni-deRec.:
Munte, 1939, in-8, 414 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII,
p. 814-815.
726.
Revue de Transylvanie.
Cluj, 1935-1938, Tom. IIIV.

Rec.: An. Inst. Ist. Nat., 1936-1938,
VII, p. 849-854.
727.
Stefan Manciulea, Gra-
nita de Vest. Blaj, Tip. Seminarului gr. cat., 1936, in-8, 140 p. (2
hArti).
1936-1938, VII, p. 810-811.
328,
T. Nes, Oameni din Bihor, 1848-1918. Oradea, Tip. Die-
Rec.:
cezana, 1937, in-8, 632 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII,
p 812-814.
729.
Arhiva Somesanit RevisUI istoricii-culturall, condus de V.
Sotropa. Nitslud, 1938-1940, No.
23-27.
1939-1942, VIII, p. 506-507.
730.
Cercetilri Istorice.. Bevistrt de istorie romaneascit, condusil,
de I. Mipea. Iasi, 1940, An. XII

XVI, No. 1-2.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1939-1942, VIII, p. 504
505.
731.
D. Bodin, Documente privitoare la legturile economice dintre Principatele Romane i Regatul Sardiniei. Bucuresti, M. 0. Imprimeria Nationalil, 1941, in-8, 375
p. (Uniunea Fundatiilor Culturale

Rec.:
Regale. Sectia Istoridi).
p. 498-499.
7 i2.
Preot Fl. Muresanu, Bi-
www.dacoromanica.ro
701
PUBLICATIUNILE SI COLABORATORH
serica din Deal, sau vechea biseria ortodoxA romana din Kolozsvar-Cluj i slujitorii ei. Cluj, 1942,
in-8, 206 p.
Nat., 1939-1942, VIII, p. 496-498.
733. PASCU ($t.). Revista Istori-
a Honiara. Bucuresti, 1938-1940,

Vol. VIIIX. Rec.: An. Inst. 1st.
Nat., 1939-1942, VIII, p. 512-515.
te privitoare la istoria Romanilor,

7.J4.
Al. Cioranescu, Documen-
culese din arhivele din Simancas.

Bucuresti, Academia RomanA,1940,
in-8, 393 p. (Academia Romana,
Rec.:
Studii si Cercetiiri, XLIII).
An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX,
p. 553-554.
Dr. Gh. Moisescu, Cato735.

licismul in Moldova panA la sfarsitul veacului XIV. Bucuresti, Tip.
.
Bisericesti, 1942, in-8,

Rec.: An. Inst.
XXIV+150 p.
1st. Nat., 1943-1944, IX, p. 551
CArtilor
- M. Ruffini, La scuola latinista romena (1780-1871). Stu553.

736.
dio storico-filologico. Roma, Angelo Signore lli, 1941, in-8, 192 p.

(Piccola Biblioteca Romena).
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,
IX, p. 554-558.
737.
S. Dragomir, Studii si
documente privitoare la revolutia
Romftnilor din Transilvania in anii 1848-49. Documente din arhivele Ministerelor de Razboiu, Justitie si Interne din Viena. Vol. I.
V. Netca, Dela Petru Ma7,18.

ior la Octavian Goga. Studii i evocri istorice. Bucuresti, Cugetarea", 4914, in-8, 341 p.
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1913-1944, IX, p.
605-607.
739.
CercetAri Istorice. Revis-
t de istorie romaneasa. Iasi,1943,

Vol. XVIIXVIII.
Rec.: An.
Inst. Ist. Nat.,
508.
740.
1945, X, p. 505
E. Hodos, Cerceetari cu
privire la trecutul scoalelor confesionale ortodoxe romane din Ardeal.
Sibiu, Tip. Arbidiecezanii,

1944, in-8, 212 p. (Serie Didactica).
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1945, X.
p. 436-439.
741.
- E. Hodos, Literature zi-
lei. Articole diverse. Sibiu, Tip.

Oct. L. Votemean, 1941, in-8, 179
p. (il.).
1945, X, p. 436-439.
742.
E. Hodos, 0 viatA de luptA, suferinta si nAdejde. Insemniiri
biografice. Sibiu, Tip. Oct. L. Vestemean, 1941, in-8, 152 p.
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 436
439.
743.
E..Flodos, Scrisori. Sibiu,

Tip. Oct. L. Vestemean, 1940, in-8,
127 p.
1945, X, p. 136-439.
744.
_ Factorii transikani ai U-
din Cluj", 1944, in-8, LV+354 p.

(Academia RomanA).
Rec.: An.
Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX, p.
nirii. 6 conferinte pentru comemorarea unui sfert de veac dela Unirea din Alba-Iulia. Brasov, Astra", 1944, in-8, 177 p. (Extensiunea Academia). (Extras din Analele Academiei de Ina lte Studii Comerciale si Industriale Regele Mi-
559-562.
hai I", Cluj-Brasov, 1940-1943, Vol.
Sibiu,
Tip. Cartea Romaneascrt
www.dacoromanica.ro
I. CRACIUN
702

II).
1945, X, 439-441.
715. PASCU (St.). P. P. Panaites-
cu, Mircea cel Bittran. Bucuresti,

Casa Scoalelor, 1944, in-8, 363 p.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1945, X,
p. 430-436.
746.
S. Dragomir, Studii si
documente privitoare la Revolutia

'Romani lor din Transilvania in ani 1848-49. Vol. II. Sibiu, Cartea
Romaneasch din Cluj, 1944, in-8,
XXII+602 p. (Academia Romang).
Rec.: An .Inst. Ist. Na(., 1945, X,

p. 427-430.
747,
PETRANU
(Coriolan).
Be-
sprechungen (In: Ars Transilvaniae, cf. No. 332, p. 472-506).

748. PODEA (0.). R. W. SetonWatson, A History of the Rou-
manians from Roman Times to

the Completion of Unity. Cambridge, University Pres, 1934, in-8, 596
p. (pl., 1 barth).
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 563
- Vernon John Puryear,

England, Russia and the Straits
756.
749.
Question. (Anglia, Rusia si chestiunea stramtorilor, 1844-1856).

California, Univ. of Callifornda
Press, 1931. (Univ. Of California)
Publications in History. Vol, 20).

-- Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1931
1935, VI, p. 707-710.
750. PRODAN (David). Andrei ye-
nea Regale Ferdinand I"). Rec.:

An. Inst. Ist. Nat., 1928-1930, V,
p. 684-087.
751.
Ioan C. Filitti, Proprietatea solului in Principatele Ro-
mane pang. la 1864. Bucuresti, Bucovina, 1935, in-8, 304+XV p.

Dec.: An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935,
VI, p. 643-647.
752.
loan Fruma, Problems
Universithtii Ssesti si a institutiei celor Sapte Juzi. Sibiu, Cartea Romaneasch din Cluj, 1935,
in-8, 110 p.
Na(., 1931-1935, VI, p. 642-643.

753.
Marczali Henrik, Erdly tOrtnete. (Istoria Transilvaniei). Budapest, 1935, in-8, 276 p.

1935, VI, p. 648 650.
754.
I. Mateiu, Vechi institu-
tii de drept privat la Roinanii din

Transilvania.
Brasov,
Astra",
a., in-8, 128 p. (Extras din Ana/dee Academiei de Matte Studii CoI.
merciale si Industriate din ClujVol. II, 1940-1943).
Brasov.
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944,

IX, p. 604-605.
755. ' Dr. Thirring Gusztv,
Magyarorszg npessge II Jozsef

korban. (Populatia Ungariei in
timpul lui Iosif II). Budapest, 1938,
in-8, 192 p.
Nat., 1945, X, p. 404-410.

756.
Juhsz Lajos, A porta
ress, Documente privitoare la 4storia Ardealului, Moldovei si Trii
trtnete, 1526-1648. Jobbagygazdalkodasunk egysge es az adbegy-
Romanesti. Vol. I. Acta
seg. (Istoria portii, 1526-1648. U-
scrisori
Bucuresti, Tip. Car-
nitatea gospodhriei noastre iob5.-
tea Romaneascg, 1929, in-80, XXXII

4 370 p. (4 facsimile). (Fundatiu-
gesti i unitatea de dare). Budapest, 1936, in-8, 84 p.

Rec.: An.
(1527-4572).
www.dacoromanica.ro
PUBLICAT1UNILE il COLABORATOR1I
Inst. 1st. Na(., 1945, X, p. 410-412.

757. PRODAN (D.). Mihai Sanzia-
nu, Resolutia lui Horia in rapoartele ambasadorilor regelui Sardiniei. Bucuresti, f. tip. 1944, in-4", 9
p. (Extras din: In amintirea luci C.
Rec.: Au. Inst. 1st.
Giurescu).
Nat., 1945, X, p. 422-423.
Octavian Beu, Bibliogra758.
fia rgscoalei lui Horia. Sibiu, Tip.
Cartea Romneasa din Cluj, 1944,
in-8, 37 p. (Bibliotheca Rerum
Rec.: An.
Transsilvaniae, XIV).
Inst. 1st. Nat., 1945, X, p. 414-422.
Octavian Beu, L'empereur
759.
Joseph 11 et la rvolte de Horia.
Sibiu, Tip. Cartea Romaneasa din
Cluj, 1944, in-8, 122 p. (Bibliothe-
ca Rerum Transsilvaniae, XI).

Rec.: An. Inst. 1st. Na(., 1945, x,
p 412-414.
760. RUSSU (I. I.). Alfldi A., A
got mozgalom es Dacia feladsa.
(Miscarea gotica si pilrsirea Daciei). Budapest, Egyet. Phi lol. KOzlOny, 1930, in-8, 70 p. (Extras din
Kztony,
Egyeternes Philologiai

Nat., 1931-1935, VI, p. 636-612.
761. STOICA (E.). I. Lupas, Ni1929-1930).
colae Popea si loan M. Moldovanu. Discurs de receptiune rostit iii

sedinta solemnil a Academiei lloramp la 8 Iunie 1920 cu rrispuns
de N. Iorga. Bucuresti, Tip. Cultura Neamului Romanesc, 1920,
in-4, 53 p.
(Academia Rorminil,
Discursuri de receptie, XLVIII).
Rec.:
An. inst.
1st. Nat.,
1921
p. 392-394.
762. SURDU (Bujor). Mihai Cos-
1922, I,
703
tachescu, Documente moldovenesti

dela Bogdan Voevod (1504 1517).
Bucuroti, Fundatia Regele Carol
I, 1940, in-8. XXIII+559 D. (5 pl.).
Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1939-1942, VIII, p. 492-495.
763.
Mihai Costilchescu, Documente moldovenesti dela Stefiinit
Voevod (1517-1527). Iasi, Fundatiunea Regele Ferdinand I, 1943, in-80,
VI+640 p.
Nat., 1945, X, p. 482-485.
764.
Studii si documente bitnritene de istorie, arta i etnografie.
Prezentate de Ion Stoia-U-
drea. Timisoara, 1943, Vol. I, fasc.

1.
X, p. 485-491.
TRAPCEA (Teodor). Ferdo
Jugoslovenska misao. Istoi ija
ideje
jugoslovenskog narodnog
Ujadinjenja i Oslobodjenja od
765.
1790-1918.
(Conceptia jugoslavil.
Istoria ideii unirii si eliberArii na-
tionale jugoslave dela anul 1790

1918). Beograd, 1937.
Rec.: An.
Inst. 1st. Na(., 1936-1938, VII, p.
806-810.
766.
loan Lupas, Istoria Unirii Romanilor. Bucuresti, Fundatia
Culturalii Principele Carol", 1937,
in-8, 406 p. (XLII pl.). (Cartea satului, 18).
Na(.,"1936-1938, VII; p. 806-810.

767.
Andrei Otetea, Renasterea
Reforma. Bucuresti, M. 0. Imprirneria Nationali1, 1941, in-80, 359
p. /flec.: Am Inst. 1st. Nat., 1939

1942, VIII, p. 489-492.
768.
Maior A. Dumitrescu Jip-
pa si Octasian Metea,
Thnoeul.
BucurW, Unix ersul, 1943, in 8, 70
www.dacoromanica.ro
704
1. CRACiUN
Rec.: An. Inst. ist. Nat., 1943
p.
1944, IX, p. 598-601.

769. TRAPCEA (T.). N. A. Con-
rales valaques. (Transilvanie, dis-
trict de 'Velma, Tergoviete et region de Bucarest). Paris, Geuth-
stentine:cu, Chestiunea timoceanrt.

Bucureeti, Tip. Bucovina, I. E. ToRec.:
routfiu, 1941, in-8, 88 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1943-1944, IX,
p. 601-604.
ner, 1928, in-4, 90 p. (Orient et

Byzance, III).
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1928-1930, V, p. 701 -705.
775.
J. D. Stefiinescu, L'volu-
770. VATASIANU (V.). Dr. Corio-
Bucovine et en Moldavie depuis les

origines jusqu'au
XIX-e siecle.
Preface de Charles Diehl. Texte et
Album. Vol. III. Paris, Geuthner, 1928, in-4, XII+ 338 p.; 11+
XCVI p. (Orient et Byzance).
Rec.: An. Inst. Ist. Nab., 1928
1930, V, p. 700-703.
lan Petranu, Bisericile de lemn din
jud. Arad. Les glises de bois du

dpartament d'Arad (Roumanie).
(Rsum). Sibiu, Tip. los. Drotleff,
1927, in-8, 58 p. (56 il.).
Rec.:
An. Inst. Ist. Nat., 1928-1930, V,
p. 696 698.
771.
Coriolan Petranu. Die
Kunstdenkmaler der siebenbUrger
Rumenen im Lichte der bisherigen
F'orschung. Cluj, Cartea Ronnineasell, 1926, in-8, 67 p. (33 il.). (Extras din Mel. Hist. Gn., 1927, I).
Rec.: An. Inst. 1st. Na(., 1928
1930, V, p. 698-699.
772.
G. Bale, Bisericile lui
Stefan cel Mare. Bucureeti, Tip.
Cartea Romfineasca, 1926, in-4,
331
Cu un rezumat in limbs
p.
francezd. (Extras din Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Bucureeti, 1925, fasc. 43-46).
Rec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,
p. 690-692.
773.
G. Bale, Bisericile Moldoveneeti din veacul al XVI-lea. Bucureeti, Tip. Culture Nationalit",
1928, in-4, 397 p. (Extras din
Buletinul Comisiei Monumentelor
Istorice. Bucuresti, 1928). -- Pec.:
An. Inst. 1st. Nat., 1928-1930, V,
p. 692-696.
774.
J. D. Stefitnescu, Contri-
bution a l'tude des peintures mu-
tton de la peinture religieuse en
- 0. Tafrali, Le trsor byde Poutna. Paris, Paul Geuthner,

Rec.: An. Inst. 1st. Nat., 1928i930,
776.
zantin et roumain du Monastere

1925,
in-4, X +87 p.
(60 pl.).
V, p. 700.
777. VINULESCU (Gh.).
Arhivele
Baserabiei. Revist de tistorie si

geografie a Moldovei dintre Prut
ei Nistru. Chisinhu, 1930-1934, An.
IIVI. Rec.: An. Inst. 1st. A at.,
1931-1935, VI, p. 761-766.
778.
Arhivele Olteniei. Publicatie bimestrial. Director: Prof. C.
D. Fortunescu. Fondator: Dr. Ch.
Laugier. Craiova, 1930-1935, An.
IXXIV, No. 47-82.
Rec.: An.
Inst. 1st. Na4., 1931-1935, VI, p.
775-778.
779,
D. Georg Hoffmann, Die
griechisch-kathotische
Gemeinde
in Breslau unter Friedrich d. Gr.

Breslau, Druck und Verlag Will.
Gottl. Korn, 1925, in-8, 107 p.
Hee,: An. Inst. 1st. Nat., 1931-1935,
VI, p. 608-609.
www.dacoromanica.ro
705
PUBLICATIUNILE ?I COLABORATORII
780. VINULESCU (G.). Documents

(1871
francais
diplomatiques
1914), 1-re srie, Vol. 1-6; 2-e srie,
Vol. 1-5; 3-e srie, Vol. 1-7. Paris, Imprimerie Nationale, 1929
1934, in-8, 18 vol.
Rec.: An. I-nst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 711-716.

781.
Dr. D. I. Popovici, Des-
pre Arornani. 0 Tintarima. Contributiuni cu privire la chestiunea

formArii negotului nostru. In tomiineste de C. Constante. Bucuresti, Tip. Dorneanu, 1934, in-8,
176 p.
1931 1935, VI, p. 654-655.
Hermann Tontsch, Die

in 400 Jahren.
Festschrift der Buchdruckerei Johann Gtts Sohn. Brasov, Bruchdruckerei Johann Gtts Sohn, 1933,
in-8, 113 p.
Nat., 1931-1935, VI, p. 605-607.
782.
Honteruspresse
783.
Ilie Corfus, Coresponden-
ta ineditA asupra relatiunilor intre Mihai Viteazul i Polonia. kCu-
leasil din arhivele din Varsovia).

Cernauti, Tip. Glasul Bucovinei,
1935, in-8, 67 p.
Rec.: An. Inst.
1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 603
604.
784.
torici
I. Lupas, Cronicari si isromani
din
Transilvania.
Scoala ardeleanrt. Vol. III. Craiova,
Scrisul
in-8, 472 p.
Romanesc,
[1933],
(Clasicii romani co-
mentati). e Rec.: An. Inst.
1st.
Nat., 1931-1935, VI, p. 655-657.

785.
loan Lupas, Ursprung
und Enwicklung der bedeutend-
sten konfessionellen Minderheiten

in Romnien. Vortrag gehalten im
Aulagebaude
der
Friederich Vil-
helms-Universitat in Berlin am 11
Jena-Leipzig, Wilhelm
Gronau, 1936, in-8, 23 p. (Vom
Mai 1934.
Leben und Wirken der Rumanen,

II. Rumanische Reihe, Heft 8).
1935, VI, p. 650-651.
I Martian, Tara NAsAu786.

dului inainte de instituirea regimentului
de
grAniceni.
NasAud,
Tip. Cultura, 1933, in-8, 48 p (2

hArti, fig.).
Nat., 1931-1935, VI, p. 604-605.
I. Minea, Din istoria cul787.
turii romanesti. Lectii tinute la
Universitatea din Iasi. Vol. I. lasi,
Tip. Ing. G. Bejan, 1935, in-80, 190
p.
1935, VI, p. 662-664.

788.
Nicolae Popowschi, Isto-
na Bisericii din Basarabia in veacul al XIX-lea, subt Rust Chisinrtu, Tip. Eparh. Cartea RomaneascA, 1931, in-8, XII+512 p. (21 fig.).

1935, VI, p. 657-662.
Petru Gherghina,
789.
Ex-
pansiunea maghiarA in Banat pa(1526).

n5 la lupta dela Mohacs
Monografie istoricA. Resita, Glasul muncitorului roman", 1934,
in-8, 58 p.
Nat., 1931-135, VI, p. 653-654.
Pr. Gheorghe Cotovnan,

790.
Din trecutul BAnatului. Tim;soara, f. tip., 1934, in-8, 390 p. (CarRec.: An. Inst. 1st.
tea 4III).
Nat., 1931-1935, VI, p. 610-613.
Revue de Transylvanie.
791.
Publi sous les auspices de l'Astra,
Association littraire et scienti46
www.dacoromanica.ro
I. CRACIUN
706
fique. Cluj, 1934-1935, Tom. I, No.
1-4.
1931-1935, VI, p. 778-780.

792. VINULESCU (G.). Stefan Me-
tes, Istoria bisericii si a vietii religioase a Romamilor din Transilvania si Ungaria. Vol. I. Ed. II.
Sibiu, Ed. Arhidiecezand, 1935, inRec.: An.
8", XXXVI+596 p.
Inst. 1st. Nat., 1931-1935, VI, p. 598
603.
Traian Birdescu, Banatul
793.
sub Turci. Timisoara, Vrerea",
Rec.: An.
1934, in-8, 52+XII p.
Inst. 1st. Na(., 1931-1935, VI, p.
Carlo Rosett,i, II Danubio

795.
fiume internazionale. Milano, Instituto per gli Studi di Politic-I. Internazionale, 1937, in-8, 342 p. (2
hrti). (Manuali di Politica InterRec,: An. Inst.

1st. Nat., 1936-1938, VII, p. 797
nazionale, 5).
798.
796.
Eugen Wolbe, Ferdinand

der Begriinder Grossrumfiniens.
Ein Lebensbild. Locarno-Leipzig,
I,
Verbano, 1938, in-8, 319 p.
An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938, VII,

p. 795-797.
797.
Renzo U. Montini, Ido

I Processi Spielber-
651
Zaniboni. I.
Assen Smedovski, La
Roumaine et la Triple Alliance,
1883-1913. Revue d'histoire diplo-
ghiani. II. I fogli matricolari dello

Spielberg. Introduzione di Enrico
Scodnik. Roma, Tip. del Senato,
matique, Paris, 1937, LI,
Rec.:
1937, in-8, IX-258 p. (pl.).
An. Inst. 1st. Nat., 1936-1938, '11,
p. 794-795.
652.
794.
56.
p. 39
1938, VII, p. 827-830.
www.dacoromanica.ro
METODA DE MUNCA STIINTIFICA

LA INSTITUTUL DE ISTORIE NATIONALA
DIN CLUJ-SIBIU
IN PRIMUL SFERT DE VEAC (1920-1945)
de STEFAN PASCU
Pentru a completa lipsurile atat de viu simtite in Tamura

transilvana a istoriografiei romane, pentru a spulbera teoriile
tenklentioase referitoare la aceasta istoriografie si pentru a prezenta trecutul poporului roman, mai ales al oelui din Transilvania, int lumina adevarului istoric, s'a simtit imperloasa necesitate de a se infiinta, deodata cu deschiderea Universitatii romanesti a Daciei Superioare, un Institut de Istorie Nationala
in Cluj.
Mijloaoele, prin care au crezut conducatorii Institutului:
Alexandru Lapedatu i loan iupas, profesori de Istoria Romanilor la Universitatea din Cluj si membri ai Academiei Romane,
cal ar putea fi atins scopul aoesta, au fost: a) alcatuirea unei

biblioteci de specialitate in care studenttii i cei ce vor SA-0 Inchine =Inca studiului istoriei nationale sa-si poata galsi informatiunile neoesare lucrarilor intreprinse; b) intocmirea unei bibliografii istorice, care sa inlesneasea munca ceroetatorilor; c)
publicarea unui Anuar in care ceroetatorii sa-si poata tipari contributiunile originale i meritorii; cf) redaearea unei Bibliotect
a Institutului in care oeroetatorii sa-si poata tip ari lucraxile
mai intinse, precum i tezele cle doctorat din domeniul Istoriei
Nationale, pregatite in cadrele Institutului si sustinute la Universitatea dlin Cluj; e) stimularea oeroetarilor istorice si a interesului public pentru ele, prim' trimiterea in strainatate a elemen-
www.dacoromanica.ro
708
STEPAN PASCU
telor valoroase, prin acordarea de premii autorilor unor scrieri

de specialitate znai meritorii i prin organizarea unor cicluri de
conferinte publioe; f) participarea Istitutuhti la congresele istorice internationale; g) colaborarea Istitutului cu alte asezaminte
de cultura precum si la publicatii de specialitate, etc.
Inca Idin primii ani ai existentei sale, Institutul de Istorie
Nationala a trecut la infaptuirea partial& a programului de activitate mentionat in punctele indicate mai sus. Daca in Luna
celor 257ini de activitate, Institutul se poate prezenta in fata
lumii intelegatoare cu rezultatele indicate in cupriusul studiilor
precedente, explicatia se gaseste in atmosfera ookgiala i in oolaborarea armonioasa ce a domnit tot timpul intro oonducatorii
si membrii Institutului. Profesorii i asistenntii, se sf&tuiau reciproc, ii impartaseau in mod oolegial rezultatele ceroetarilor,
astfel incat aceasta atmosfera. senina a dat roadele oe se pot
vedea.
De cateori vreun student dovedea Incinri i aptiitudini de

cercetator in domeniul istoriei nationale, era cheanat printre
membri Institutului, fiind indrumat, sfaltuit i ajutat atat moraliceste cat si materialioesti sa-si continue si perfectioneze studiile,
fie in tara fie in strainatate. Astfel au fost trimii oa
bursieri la studii in Italia si in Franta, unde Romania avea cate

o scoala, urmatorii fosti sau actuali membri ai Institutului: boachim Craclun, Nicolae Buta, Joan Moga, Aurel Decei, Gheorghe
Vinulescu, Marina Lupas, Joan Podea si Stefan Pascu. Ajutorul
material acordat studentilor a oonstat in premii pentru lucrarile
meritorii, atunci cand Insitutul dispunea de fondurile necesare.
S'au invrednicit de astfel de premii urmatorii fosti studlanti la
speoialitatea istoriei: Th. V. Pacatianu pentru lucrarea: Indicate ziarulut Telegralul Roman" din Sibiu (1923)1) ; N. Buta,
pentru luorarea: Avram lancu i epoca sa (1924), I. Moga, Monografia istoricd a comunei Seilifte din jud. Sibiu (1925); I. Crachin, Cronicarul Szamoskzi i insemndrile lui privitoare Ia Ro1) Th. V. Piatianu este dintre cei enumerati singura exceptie, aci nu
era student and i s'a acordat premiul.
www.dacoromanica.ro
w esassirw.,
wwwwwww
ins
rust:num
'row
r,"
1
2
11 III
i III
). r,
___
.41
!.?.
;,,,,_.
Mr;
a-
ALIC,',
-,
..t
tl
CI
,.
412,dr
;
"
'2,
7,4:0-s7i;5
Biroul Directorilor Institutului din clidirea central a Universititii, 1924-1935.
www.dacoromanica.ro
METODA DE MUNCA STIINTIFICA LA INSTITUTUL DE !STORM NATIONALA
'209
ineini (1926); A. Decei, Analiza piirfilor din Veranele" cari privesc istoria Romani lor in sec. XVI (1926); El. Sigheartau, Calinele f i cetatea Ciceului (1929); M. Lupe* si I. Sabau pentru
lucrarea, Analiza criticei a izvoarelor fi a literaturii istorice priv4toare la Mitropolitul Sava Brancovici (1935), Tot dintre membri Institutului, doi an obtinut premii dela Min. Educatiei Nationale pentru sintezele de Istoria Transilvaniei (St. Pascu, M.
Lupas-Vlasiu). Institutul are in timpul de fatal doua funclatiuni
pentru premii: a) cea daruita de Patriarhul Miron cu prilejul

jubileului 42 10 ani dela infiintarea Universitatii romanesti din
Cluj, pentru studii de istorie biserioeasca si b) cea daruita de
Prof. I. Lupas cu prilejul itnplinirii unui sfert de veac .de activitate stiintifica a Institutului nostru, pentru premii de istorie
nationala.
Pe langa munca interioara, Instittitul nostru de Istorie a

socotit necesara o cat mai stransa colaborare, prin membri sai,
cu Ioate asezanintele culturale, cari urmaresc scopuri identioe
sau similare. In primul rand trebue amintita Academia Romana,
uncle directorii Institutului nostru AL Lapedatu si I. Lupas nu
numai ca au desvoltat o activitate intensa prin numeroasele lor
comunicari istorice (I. Lupas dela 1915 si Al. Lapedatu dela
1920 pan'a azi) qi prin participarea activa la lucratile ei, dar
au si condus-o in calitate de presedinte dela 1935-1938 si

secretar general dela 1938 pinta azi (Al. Lapedatu.) si ca presedinte al sectiunii istorice in anii 1932-35 (I. Lupas).
La fel Sectiunea istorica a Astrei" a gasit in Institutul de
Istorie nu numai un pretios ajutor, dar i-a fost cel mai de

seama sprijin in ultimul sfert de veac. Printre cei mai devotati
conducatori si colaboratori ai Secthmii istorice ai ,,Astrei" au
lost membrii Institutului. Prof. I. Lupas a fost vicepresedinte
al Sectiunii din 1920 pang in 1941, iar dela aceasta data, murind presedintele Th. V. Pacatianu, i s'a incredintat demnitatea
de presedinte; prof. I. Moga este secretarul, iar prof. I. Craciun
casierul Sectiunii dela 1930 pang azi. Cele trei numere din
Biblioteca istorica a ,,Astrei" au fost scrise de membrii Institutului: I. Lupas si M. Lupas-Vlasiu, (Studiile sunt pomenite in
www.dacoromanica.ro
710
STEFAN PASCU
acolele precedente). In Biblioteca Astra" prof. I. Lupas a

publicat studiul: Contribufiuni la istoria ziaristicei romemesti
ardelene. Sibiu, Asociatiunea, 1926, in-8, 102 p. In Biblioteca
populara a Astrei" au publicat dintre membrii Institutului studii urmalorii: I. Lupas, Trecutul nostru romeinesc. Scurt manual
de istorie nationala-. Sibiu, Astra, 1934, in-16, 256 p.; A. Decei, Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. Sibiu,
Asociatiunea, 1926, in-16, 42 p.; St. Pascu, Alexandru Chioreanu alias Biltreineanu i rolul sew in revolufia Romani lor dWn
Transilvania in anul 1848. Sibiu, Astra, 1939, in-16, 76 p.

Sedintele hmare ale Sectiunii istorioe a Astrei" se tineau in
Ioialul Institutului atat io Cluj cat si In refugiul sibian, iar
comunicarile lunare in mare parte erau facute de membrii Institutului. Biblioteca istoricei Astra" incepand cu Nr, 3 este publicala de Institut in colaborare cu Secfiunea istoricei a Asociafiunii.
In afara de Astra", unii dintre membri (I. Lupas, I. Mcga

si I. Craciun) au desvoltat o activitate intensa in cadrele Extensiunii Universitare, condusa de prof. S. Dragomir, tinand numeroase conferinte publice au caracter istoric atat in oentrul universitar cat si In alte centre ale Transilvaniei. Mai ales dupa dictatul dela Viena din 30 August 1940 Institutul de Istorie Nationala i-a facut o preocupare de capetenie din combaterea, Cu
argumente stiintifice, a odiosului dictat. Astfel si in cadrele

Extensiunii Universitare in aceasta perioaida de refugiu problema desbatuta in conferinte publice de catre membrii Institutului a fost dovedirea drepturilor romanesti asupra Transilvaniei
intregi.
Cei trei membri ai Institutului amintiti mai sus fiind invitati, au tinut comunicari cu caracter istoric si la Institutul ide
Istorie Nationala precum si la Institutul de Istorie Univers& l
N. lorga", din Bucuresti.
Informarea streinatatii despre adevrul referitor la drepturile Romanilor asupra teritoriului IOT etnic si mai ales asupra
Transilvaniei a lost facuta in buna parte si de catre membrii
Institutului ide Istorie Nationa la. La acest loc trebue amintit
www.dacoromanica.ro
METODA DE MUNCA STIINTIFICA LA INST1TUTUL DE ISTORIA NATIONAL A
711
activitatea deosebit de importanta a profesorului Al. Lapedatu,

desfasurat'a intre anii 1918-1920. Insarcinat sa," pregateasca.
un memoriu cu privire la reverildicarile teritoriale ale RomAniei,
la Conferinta de Pace, a scris i publicat, in timpul ca,t a stat
la Paris in calitate /de consilier tehnic pentru problemele istarice
si etnografice pe langa Delegatiunea romanal la Conferinta Pacii, 19 memorii, studii i articole, privitoare la revendicarile teritoriale ale Romaniei.
Tot astfel la revista menit a. sa informeze streingtatea despre problemele ardelene Revue de Transylvanie de sub directia
profesorului Silviu Dragomir, im prima cinci ani Ide aparitie
(1934-1939) dintre cei 92 de colaboratori 9 au fost membri ai Institutului (I. Lupas, I. Maga., I. Cfaciuni, A. Demi,
St, Pascu, Gh. Vinulescu, D. Braharu., H. Georgescu, I. Podea), iar in anii 1938-1940 conducerea redactiunii a avut-o
tot un membru al Institutului nostru (I. Craciun). Corespondentul pentru Romania la publicatiunea International Bibliography
of Historical sciences, clAn Washington-Paris, intre 1926-1940,
prectun si la alcatuirea celar aloud bibliografii ale periodicelor
mondiale: Liste mondiale des periodiques historiques, Paris,
1936 si la World list of Historical periodicals and bibliographies, Oxford, 1939, esite tot un membru al Institutului (I. Cradun),
Unii dintre membrii Institutului nostru se numa.ra printre
colaboratorii altar periodice destinate streinatatii: Bulletin de
la section historique de l' Academie Roumaine (Al. Lapedatu si
I. Lupas) L'independance Roumaine (Al. Lapedatu), cat si
printre colaboratorii unor reviste streine: AmericaRomdnia,

Jahrbiicher fiir die Geschichte Osteuropas, Prudy (I. Lupas),
Leipziger Vieteljahrschrift (I. Maga). La revistele italiene l'Europa Orientate i Arhivi, intre colaboratorii rom&nti este deasemenea i un membru al Institutului niostru (st. Pascal),
Cand in 1938 s'a cerut publicarea unei poligrafii despre

Transilvania, pentru a fi impartita vizitatorilor marei expozitii din Paris, i s'a incredintat Institutului tiprirea pallcatiei La Transylvanie (857 p.), care s'a tiparit la Bucuresti sub
www.dacoromanica.ro
712
STEFAN PASCU
auspiciile Acadetniei Romane. Tot asa cand la 1943 s'a pus

problema tiparirii odor cloud volume despre Transilvania, ca
un raspuns la publicatia Societatii istorice maghiare: Siebenbiirgen, s'a facut din nou apel la membri Institutului nostru.
Dintre nurnerosii colaboratori ai publicatiei, editata sub egida
Institutului de Istorie Nationala din Bucuresti, Siebenbrgen,
trei sunt membri ai Institutului nostru (I. Lupas, I. Moga si
I. Cr a'ciun).
Concomitenit, and Ministerul Minoritatilor, Ministerul Propagandei i Ministerul de Externe au sirntit necesitatea de a
informa opinia publica a streinatatii si de a pregati materialul
documentar, care sa poata servi la tratative pentru incheierea

pacii, privitor la problemele transilvane s'a facut iarsi apel la
membrii Institutului nostru, cafi au si pregatit numeroase memorii si documente I. Lupas, I. Moga, I. Craciun, t. Pascu). In
acelas timp, presimtindu-se pregatirile ce au dus la Idictatul
dela Viena, la care Italia fascista a contribuit in mod egal cu
Germania nazista, la Roma se multiplica zilnic la masina Gestether un buletin Notiziario Romeno, partea documentard a
caruia a fost sustinuta tot timpul de un membru al Institutului
nostru, care se afla in acel timp la studii in Roma ($t, Pascu).
In aceea0 ordine de iidei se poate aminti i participarea
In.stitutului prin membri si ha congresele internationale istorice facand comunicari din domeniul specialitatii fiecaruia si
trezind astfel interesul savantilor streini pentru probleme de istorie romaneasca. La congresul international tinut la Zurich in
anul 1938 a luat parte prof. I. Lupas, iar la congresul international de documentare tinut tot la Zurich in 1939 a participat
prof. I. Crachm.
Curn insa nu era de prisos nici chiar In tara o campanie
pentru trezirea i mentinerea interesului asupra problemelor istwice romane, Institutul a crezut util s organizeze cicluri de
conferinfte saptamanale, asa numite saptamani istorice".
In refugiul sibian, la inceputul anului universitar 1943-44,
Institutul a organizat intainl cielu de 6 confer)Inte cu subiectul:
Persona litati reprezentative din Istoria Romdnilor, dintre care
www.dacoromanica.ro
Q1.1.0"
a
ri
Biblioteca Instill:dub:Li cu Sala de lecturi si de exercitii seminariale din Cluj, Str. N. Iorga Nr. 11.
www.dacoromanica.ro
METODA DE MUNCA STIINTIPICA LA INSTITUTUL DE ISTORIE NATIONALA
713
4 au fast tinute de membrii Lnstitutului (I. Lupas, I. Maga, T.

Bad.ogae i t. Pascu). Implinindu-se o jumtate de veac dela
procesul Memorandului, Institutul a organizat in refugiul dela.
Sgiliste, in Mai 1944, al doilea ciclu de 8 conferinte cu titlul:
MiKarea memorandiski, dintre care 7 au fast tinute de membri
ai Institutului (I. Lupas, I. Moga, I. Cfaciun, T. Badogae, t.
Pascu i M. Lupas-Vlasiu).
Toate acestea sunt probe convingatoare pentru oricine, ca"
saimanta aruncat la intemeierea Institutului a cazut pe pamant
bun si c necesitatea creierii unui astfel de Institut a lost im.perioasai, iar mentinerea i desvoltarea lui este de neaparat tre-
buintl, unical scop al existentii sale fiind intetnsificarea cercetarilor inchinate adevandui, stlintei i neamului.
www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA
DIN CLUJ-SIBIU IN CEL DINTAI

SFERT DE VEAC, 1920-1945
de SEPTIMIU MARTIN
Institutul de Istorie National a fost intemeiat de Regele

Ferdinand I la 1i Februarie 1920, cu prilejul inaugurrii solemne
a Universitatii romanesti din Cluj.
In prinnii ani de functionare, el a fost adapostit I cldirea
central a Universitatii, in daub.' camere dela etajul I, uncle
este astzi instalatai o parte din Administratia universitara. Intr'una .din camere isi aveau birourile profesorii Alexandru Lapedatu i Joan Lupas, Directorii Institutului, iar cealalta camer a. era destinatai bibliotecii si personalului stiintific al Institutului.
Acest local devenind cu vremea neincApator, Institutul a

fast mutat in anul 1923 in. locul Casieriei, in dona camere la
parter, cu geamurile spre Strada Kogalniceanu.
An de an ins a. numarul volumelor bibliotecii a sporit i localul a devenit neincapator, desi s'au suprapus dou randUri de
dulapuri. Nu mai era loc nici pentru carti, nici pentru studentli
can frecventau in numar tot mai mare biblioteca, in vederea

lucrairilor ce aveau de facut pentru exercitiile de seminar sau
pentru tezele de licenta si de doctorat. Din, aceasta cauza." o
parte a bibliotecii a trebuit s' fie asezatal in dou camere ale
Academiei Teologice Ortodloxe din Str. Avram Iancu, puse la
dispozitie in acest scop de regretatul episoop Nicolae Ivan.
Aceasta nu putea fi insa o solu-tie de durat.
www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA INSTITUTULUI DE I STORIE NATIONALA DIN CLUJ
71 6
Pentru ca un institut de invatamant superior si die cercetari stiintifice sa-0 poata indeplini misiunea lui esentiala, are
neaparata trebuinta, in afara de un personal stiintific i administrativ bine pregatit, si de un local coraspunzator.
Institutul a primit in cursul timpului diferite idonatitmi in
valoare de 5.000.000 Lei, in renta de Stat 5%. Cu ajutorul acesteia si-a putut cumpara imobilul .din Str. N. Iorga 11, achitand
jumatate din cost cu pretul valorii efective a acestei rente, in
anul 1929, iar restul din veniturile anuale ale acestui imobil.
Mai ramasese de plata pana jil anul 1936 suma de Lei 800.000,
care a putut fi achitata din partea Ministerului prin staruinta
personala a d-lui Alex. Lapedatu, pe atunci Presedintele Senatului.
In noul local Institutul s'a mutat la 22 Decemvrie 1935,

ocupAnd aproape juinatate din etaj. Pentru buna organizare si
functionare a Institutului in noul sdu local au lost nevoie de numeroase transforrnari. Astfel s'a amenajat o sala mare pentru
biblioteca, doua birauri pentru directori, doua pentru asistenti,
unul pentru secretariat si un depozit, uncle sa se pastreze publicatiunile editate de Institut.
Inaugurarea solemna a noului local s'a facut mai tarziu, la
13 Iunie 1937, in prezenta M. S..Regelui, a membrilor guvernului, a reprezentantilor Universitatii si a oficialitatiilor clujene.
In acest local Institutul a ftmctionat timp die aproape 5 ani,
organizanidu-se din toate punctele de vedere dup modelul institutelar similare din Apus, pentru ca refugiul din toamna anului
1940 sa-1 gaseasca Ini plina desvoltare, intrerupandu-i pe ctva
timp activitatea in toate domeniile.
Evacuarea s'a facut in canditiuni foarte grele, de oarece

jumatate din personal era concentrat. A putut fi totusi salvata
in intregime biblioteca i publicatiunile proprii. S'a evacuat si
mobilierul, abed de dulapurile din biblioteca cari n'au putut
fi transportate, din cauza dimensiunilor prea mari. A ramas la
Chij in imobilul din Str. N. Iorga Nr. 11 o parte din rnobilier,
chteva sute de dublete i combustibil, in valoare totala de Lei
8.347.640,
www.dacoromanica.ro
716
SEPTIMIU MARTIN
Primul popes s'a Mout la Turda, in localul coaIe1 Primare

de stat, din spatele Primariei, -uncle paza fiind insuficienta, incaperile in cari etrau depozitate lazile cu carti i manuscrise nu
au prezentat siguranta deplina. De aci s'a continuat drumul la
Sibiu, orasul care urma sa gazduiasca vremelnic Universitatea
noastra pribeaga.
Evaouarea i peripetiile ei au pricinuit Institutului pier-
derea unui numar de aril si manuscrise. Dar mai ales a lipsit Institutul de un apreciabil venit anual, rezultat din chirlile
imobilului, principalul san izvor de venituri. Caci cele 13 locuinte si 4 pravalii inchiriate, ad-LK:eau in cassa Institutului, in
momentul evacuarii, un venit anual de Lei 513.648. Din acest
venit se acopereau cheltuelile de tipar pentru publicatiunile editate de Institut qi se cumparau carti pentru irnbogatirea bibliotecii.
La Sibiu, grin bunavainta Directorului Liceului Gheorghe

Lazar", dl profesor Joan Popa, Institutul a putut fi adapostit
in doua camere din subsolul liceului, iar mobilierul imprastiat
prin coridoarele pivnitelor. Din cauza umezelii, atat cartile, cat
si mobilierul au inceput sa se deteriareze.
Intre limp s'au f gout amenajerile neoesare, iar pe la sfarsitul lunii Februarie 1941, Institutul a fast mutat la periferia
orasului in fosta infirmerie a Cazarmei Dragalina.
In aoest local conditiunile die munca nu mai puteau fi nioi de-
cum asemanatoare cu cele dela Cluj. De aceea s'a ivit necesitatea de a se pune la dispozitia Institutului alt local, mai. aproape de cladrea oentrala a Uriversitatii. Lucrul aoesta nu s'a putut infaptui in graba, de oareoe Universitatea avea marl nevoi
de indeplinit. Abia in hma Noem.vrie 1942 Universitatea a reusit sa cumpere tin irnabil In Shr. Funarilor Nr. 20, ou suma de
Lei 9.800.000. Imabilul a avut trebuinta de marl transformari,
cari n'au putut fi terminate Idiecat in vara anului uomatar. La
16 August 1943, totul hind terminat, Institutul s'a putut muta
in acest local, impartindu-1 cu Centrul de studii transilvane".
Pentru amenajarea Iocaluhii, Institutul a cheltuit din subventia
sa prevazuta in bugetul anului 1943-44, suma de Lei 1.160.993.
www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONAL A DIN CLUJ
717
La 4 Oatomvrie Directiunea Institutului a intervenit la Primaria Municipiului pentru schimbarea numehti strazii Funarilor
in Strada Universiteifii, motivand aoeasta prin faptul Ca Inca
dela 1526 Sibiul avea un inceput de invatamnt superior, amintit in documentele vremii cu numirea de Stadium generale Cibieniense", pe langa faptul ca gazduirea Universitatii noastre
la Sibiu va lasa urme nesterse i ca aminthiea aoestui trecator
popas merit& sa fie perpetuata prin inlocuirea numelui strazii.
Dupa intfiintarea Institutului ide Istorie Nationala din Bucuresti (Martie 1942), Directiunea Institutului nostru s'a adresat, pe ca1e ierarhic, Ministerului, aratand grelele conditiuni
in care se sbate Institututt in refugiul sibian, oerand sa fie asimilattau cel dela Bucuresti. Dar aoest lucru s'a intamplat numai
dupa un an, la 15 Februarie 1943, cand a aparut in Monitortd
Oficial Deoretul-lege Nr. 82 pentru organizarea i functionarea
Institutului nostru ca persoana juridica de drept public, sub

autoritatea &recta a Ministerului. La 1 Decemvrie a aparut si
Regulamentul Institutului de Istorie Nationall din Cluj-Sibiu,
Atat Legea cat i Regulamentul sunt reproduse la sfarsitul acestei publicatiuni.
In noua sa organizare, Institutul este condus de tin director.
Profesorul titular de istoria Romanilor dela Untiversitatea din
Cluj, este de drept directorul Institutului. Institutul are trei

sectiuni:
1. Sectiunea pentru istoria veche a Romandar,

2. Sectiunea pentru istoria medic a Romanilor,
3. Sectiunea pentru istoria moderna a Romanilor si bibliografie istorica. Fiecare sectiune are un director, un sef
cic lucrari i un asistent. In afara de aoeasta Institutul mai are
si
personahd administrativ si de serviciu necesar tmei bune
functionari.
In primaivara antdui 1944, munca stiintifica la Institut nu
mai era posibila din cauza prea deselor alarme aeriene. De

aceea Directiunea a idlispus sa fie dispesata o parte din averea
Institutului. Astfel in hma Aprilie au fost clispersate in. suhsolui
Bibliotecii Mitropolitane din Sibiu lazile cu documente si car-
www.dacoromanica.ro
718
SEPTIMIU MARTIN
tile de mai mare valoare. Tot aci au mai fost aduse o parte
din publicatiunile editate de Institut si intreagd colectia dle ziare
vechi. Incepand cu data de 15 Mai cea mai mare parte a bibliotecii a fost insa evacuata la SA liste, in localul pus la dispozitie de Reuniunea Economilor", in Strada Buouresti.
0 parte din personal lucra la Sibiu, iar alta la Sall*, wide
Institutul a ramas pan.A in ziva de 23 Septemvrie, candl aceasta
localitate a fost evacuata pentru nevoile armatei sovietice, fund
instalat acolo comandamentul, in cursul lunei Octomvrie 1944.
Revenit la Sibiu, Institutul si-a continuat cu si mai mutt
zel activitatea, a.steptand sfarsitul razboiului si intoarcerea la
Cluj, ca o izbavire dupa aproape cinci ani de refugiu.
BIBLIOTECA Institutului s'a format din donatitmile facute
de Academia Romana, de Casa $coalelor, de Societatea Regala
Romana de Geografie si de Administratia Bisericii. La aoestea
s'au mai adaugat cumparaturile facute an de ani de Institut si
apoi donatiunile particularilor intre earl amintim pe Vintild

Bratianu cu colectia Cronicarilor bizantini, eclitia dela Bonn;
apoi pe Dr. Valeriu Branisce cu o pretioasa colectie de ziare
vechi. Biblioteca s'a mai imbogatit i cu o serie de carti diu
Legatul profesorului Vasile Bogrea i cu o serie din dubletele
mecenatelui Gheorghe Sion. La acestea mai trebue adaugata recenta donatiune a profesorului loan Lupa,s, care a daruit pentru
biblioteca Institutului un numar de 3.515 volume. In total biblioteca dispune astazi ,de un nium6" de 17.915 volume carti si
314 periodice in 1520 volume,
PUBLICATIUNILE editate de Institut si aflate astazi in

depozitul sau se tidied la valoarea de 7 milioane Lei.
FUNDATIUNI. Institutul are urmatoarele fundatiuni:
1. Fundatiunea Regele Ferdinand I", al carui sold este

de 634.000 Lei in efecte si 74.938 Lei in numerar,
2. Fundatiunea Patriarhul Miron Cristea", al carui sold

este de 300.000 Lei in efecte si 29.850 Lei in numerar,
www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA INSTITUTULUI DE ISTORIE NATInNALA DIN CLUJ
719
3. Fundafiunea Prolesor loan Lupaf" de 286.000 Lei in

efecte de stat.
PERSONALUL stiintific al Institutului in aoesti 25 de ani

a fost urmaloral:
Dela 1920-1943:
Direct ori:
Alexandru Lapedatu, 1920-1938.

Joan Lupas, 1920-1943.
Asistenfi:
Ioachim Cralciun, 1924-1937.
Nicolae Buta, 1927-1929,

Joan Moga, 1929-1942.
Gheorghe Duzinchevici, 1937-1942.
$tefan Pascu, 1943.
Rolf Kutschera, 1943.
Preparatori:
Natalia Braharu, 1926-1929.
Dimitrie Braharu, 1929-1930,
Ana Hertia, 1930-1931.
Hortensia Georgescu, 1931-1942.
Alexandru Neamtiu, 1943.
Secretari-bibliotecari:
Dimitrie Braharu, 1920-1924,

Natalia Braharu, 1924-1926.
Constantin CArranescu, 1924-1926.
Olimpiu. Bo itos, 1927-1929.
Joan Fluous, 1929-1931,

Aural Deoei, 1930-1932.
Ontario Podea, 1930-1933.
Gheorghe Vinulescu, 1931-1940.
Septimiu Martin, 1936-1943.
www.dacoromanica.ro
720
SEPTIMIU MARTIN
Dela 1943-1945:
Director: Prof. Ioan Lupas.

Director onorar: Prof. Alexandru Lapedatu.
Directori de secfle: Prof. Ioani Moga, Prof. Ioachirn Craciun
si Prof. Teodor Bodogae.
$eft de lucreiri: tefian Pascu, Marina Lupas-Vlasiu si David Prodan,
Asistenfi: Septimiu Mart* Rolf Kutschera si Bujor Surdu.
Preparator: Alexandru Neamtiu.
www.dacoromanica.ro
N1
Clidirea, proprietate a Institutului de Istorie Nationali din Cluj, Str. N. Iorga Nr. 11.
www.dacoromanica.ro
CUVANT DE INCHEIERE
de Prof. I. LUPA$
Exprimand in numele Institutului de Istorie National& din

atat D-lui Rector pentru bungvointa colegiala de a fi primit sa prezideze sedinta festiva de
azi si s rosteasca entusiastul cuvant introductiv, precum si tuturor participantilor la aceasta manifestare a recunostintei cuVa rog sa-mi permiteti a sublinia si
venite regescului Ctitor
de astadata adevarul, pe care am avut prilej sa-I rostesc si
Cluj-Sibiu cordiale Inultumiri
s6-1 argumentez de repetate ori in cursul celor 25 de ani de

activitate universitara:
Pentru tot ce nazueste sa clacleasca o epoca sau o generalie noug, vrand nevrand, se simte indemnata sa-si caute aideseori sprijinul de trebuinta in temeliile asezate prin intelepciunea, munca i staruinta nepregetata a inaintasilor.
De valoarea acestui posttdat fiind patruns in masura deplina, Regele Ferdinand a simtit necesitatea urgenta sa astearna in ziva de I Februarie 1920 teinelia unui Institut de lstorie
Nafionalei pe langa Universitatea Daciei Superioare. Data fiind
cunoscuta sa pasiune exceptionala pentru stiintele naturale, indeosebi pentru botanic& nu ar fi fost decat prea firesc sa fi
decis atunci infiintarea unui Institut pentru specialitatea-i predilecta.
Hotarirea suverana a preferit, cu toate acestea, sa se ros-,

teasca, in caclrele unei memorabile cuvantari festive, pentru
Institutul nostru de Istorie National& Explicatiunea acestei
prioritti poate fi descoperit In constiinta neaparatei necesi46
www.dacoromanica.ro
172
I. LtA3A$
taj
care s'a si ivit, cu prisosint, In cursul celui dintai sfert

de veac de activitate stiintifica-romneasca, a Universitatii din
Cluj de a se area putinta sa." fie culese din depozitul sacru al
trecutului nostru cele mai folositoare indenmturi spre muned si
lupt izbanditoare, spre neklesmintita virtute straimoseascal a
rabdgrii si-a increderii ca, valorificand aceste potente spirituale
in serviciul Patriei si al Neamului, tinerele generatii in succesiune sal poat aduce contributiuni esentiale la realizarea progresului obstesc al romanismului transilvan, tinut prin vitregia
destinului timp prea indelungat &parte de isvoarele stiintei.
Valoarea unui Institut stiintific nu se afirma numai prin
formularea si semnalarea problemelor din specialitatea respectiva, nici prin eventuala sohrtionare ce II s'ar putea da integral
sau in parte, ci in mare masur prin interesul ce izbuteste sd-I
trezeasch in randurile studentilor Cu tragere de inima pentru
studii mai adancite, prin felul cum ei inte1eg sa beneficieze de
mijloacele multiple, pe cari institutele speciale nazuesc s le
purra de tirnpuriu ia indeman6 viitorilor cercetatori, pentru o
cat mai temeinied pregatire in domeniul lor de prodilectiune.
Am deosebita pldcere s pot constata, ca in cursul celui
dintai sfert de veac al activitatii Institutului nostru o buna.' parte din studentimea Facultatii de filosofie i litere a lucrat cu nvn laudabild si cu nepretuit folos in cadrele acestui Institut. Nu
mai putin decat 30 de infi au venit sa-si pregateasca ad tezele
de doctoral, total sau in parte, cu ajutorul mijloacelor ftiinfifice
i indrumdrilor rnetodice, oferite (de calre membri acestui Institut, in orice vreme, cu cea mai larga bunavo'nta, cu discerndmant critic si cu cel mai deplin sims de colegialitate. Iar numdrul Canditdatilor, earl si-au trecut in acest rastimp examenul
de llcenid din Istoria Romemilor ca specialitate principald se
urca pang, acum la 201 i ca specialitate secundard la 189. Un
total de 390 profesori de istorie a putut deci pregdti intr'un

siert de veac Secfiunea istoricd a .Facultalii moastre,
tot
atati muncitori seriosi, devotati si bine inarmati, spre a-si face
cu cinste datoria in serviciul invaIdmantului secundar, cativa
dintre ci chiar si in cel superior al Romaniei intregite,
www.dacoromanica.ro
CUVANT DE INCHEIERE
723
In zarea crepusculara a unui apropiat sarsit de cariera

universitard doua sunt fortele spirituale, cari pot contribui s'a"
risipeasca perdeaua umbrelor ce ameninta sa-1 impresoare pe
celce nu se desparte cu inim tocmai usoard de fostii sai studenti i actuali colegi-oolaboratori:
1. Conftiinfa unei datorii implinite in limitele imprejurarilor date si ale posibilitgilor de creatiune, ce i-au fast harazite prin milostivirea divind; apoi
2. Speranta ca urmasii lui irmediati vor fi sortiti s-i poata
continua munca stiintifica, in brazda despicat impreund, avand
prilej s-si desfasoare activitatea in conditiuni mai prielnice
si mai scut-ite de numeroasele izbeliti, cari n'au fost nicidecum
crutate generatiei actuaie.
La aceast mangaitoare sperantai permiteti-mi, iubitii mei co-.
legi i colaboratori, s adaug din parte-mi urarea sincer, sa pu-
teti fi pairtasi bucuriei de-a prezenta la sarsitul celui de al cloilea sfert de veac, un bilant de activitate stiintifica si de rezultate positive mult mai irnbelsugate decAt cele infatisate sumar in
cursul acestei festivitali comemorative, la implinirea celor 25
de ani dela infuntarea Institutului nostru de Istorie National&
www.dacoromanica.ro
DECRET-LEGE Nr. 82
pentru organizarea 0 funcjianarea Institututui de lstorie

Najionald de pe leingd Universitatea din Cluj, cu sediul
in Sibiu.
Art. I.
Aetna lttl Institut de Istoria Romani lor de pe Ianga Universitatea din Cluj, cu sediul la Sibiu, fondat la I Februarie 1920, din initiativa si cu sprijinul material al Regelui
Ferdinand I, capata denurnirea de Institutul de Istorie Nationala de pe langa Universitatea din Cluj-Sibiu".
Art. 2.
Dispozitiunile legii Nr. 192 din 1942, publicate
in Monitorul Oficial Nr. 61 din 12 Martie 1942, se aplica si
Institutului de Istorie Nationala de pe langa Universitatea din
Cluj cu sediul la Sibiu.
Atit. 3.
Persona lul Institutului va fi acel prevazut in tabelul ce face parte integranta din prezen:ta lege.
Dat in Bucuresti, la 12 Februarie 1943.
www.dacoromanica.ro
ver
kir,
'
arid4T- 714
14.
tal
fu
Institutul de Istorie Nations l din Sibiu, Str. Universititii Nr 20.
www.dacoromanica.ro
REGULAMENT
pentru aplicarea legiti Nr. 821943, privitoare la organizarea

si luncjionarea Institutului de Istorie Na(ionald depe langei
Universitatea din Cluj, cu sediul in Sibiu.
Institutul de Istorie Nationald Regale Ferdinand I" din Cluj este persoand juridical de drept public, cu
Art. 1.
sediul in Sibiu, la sediul vremelnic al Universitatii Regele Ferdinand I".

Institutul stal sub autoritatea directa a MinisArt. 2.
terului Culturii Nationale si al Cultelor.
Art. 3.
Scopul Institutului este:
a) S5 contribue la desvoltarea si progresul ceroetarilor si
studiilor referitoare la Istoria Nationialal;
b) SA contribue la raspfindirea cunostintelor de Istorie
National in marele public;
c) SA combata stiintific afirmatiile eronate ale istoricilor
straini asupra istoriei noastre;
ct) SI asigure participarea istoricilor romani La manifestarile stiintifice internationale.
Art. 4.
Pentru atingerea scopului urmarit, Institutul:
a) Va procura, edita si raspandi gratuit sau contra pretului de cost, publicatiuni istorice in tar si strainatate;
b) Va organiza cursuri si conferinte din domeniul istoriei
romane, cu deosebital privire la trecutul Transilvaniei;
c) Va participa prin reprezentantii sal la congrese de specialitate istorical;
cl) Va populai iza prin viu graiu si lucrari tiparite, cunosflute privitoare la trecutul romanesc.
www.dacoromanica.ro
726
REGULAMENT
Art. 5.
Institutul este condus de un director. Profesorul
titular al catedrei de istorie a Romani tor dela Universitatea

din Cluj, este de drept directorul Institutului.
Directorul reprezinta Institutul in justitie, fata de autoritati i particulari.
Directorul indrumeazd s i coordoneaza activitatea intregului personal stiintific si administrativ al Institutului. In caz de
lipsa sau impiedecare a directorului, atributiunile sale vor fi indeplinite de directorul de sectiune delegat de acesta.
Institutul este campus din trei sectiuni:
Art. 6.
1. Sectiunea pentru Istoria veche a Romani lor,
2. Sectiunea penitru Istoria medie a Romani lor.
3. Sectiunea pentru Istoria moderna a Romani lor i pentru
bibliografia istorica.
Numarul sectiunilor poate fi sporit grin decizia Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor pe baza propunerii directorului Institutului.
Fiecare sectiune are un director de sectiune, un
Art. 7.
sef de lucrari i un asistent, numiti de Ministerul Culturii Nationale si al Cultelor, dintre membrii corpului didactic universitar, pe baza recomandarrii directorului Institutului.
Direatorii dIe secti,une unnaresc publicatiunite
Art. 8.
romane i straine privitoare la specialitatea fiecaruia i ingrijesc
ca ele sa fie procurate de cahe bibliotecarul Institutului, controlarnd ta sfarsitul fiecarui an completarrea futuror publicatiunilor periodice.
Ei fac propuneri pentru sporirea materialului didactic, arhivistic, fotografic i iconografic necesar pentru inlesnirea activitatii stiintifioe si didactice in domeniul fiearei specia-
Matt
Sefii de lucrari i asistentii au obligatiunea de
Art. 9.
a ajuta pe directorii de sectiune In indeplinirea obligatiunilor
lor, potrivit unui program de activitate stabilit die directorul de
sectiune respectiv si aprobat de directorul Institutului.
Bibliorteca si arhiva istorica vat- fi comune tuArt. 10.
turor sectiunilor Institutului.
www.dacoromanica.ro
RE6ULAMENT
$27
Art. 11.
Bibliotecarul organizeaza biblioteca Institutului,
ingrijind de tinerea in ordine a registrelor, a fisierului si a inventarului bibliotecii.
El are sarcina procurdrii cartilor si colectiilor iraicate de

membri i aprobate de directorul Institutului, inlesnind membrilor cercetarea bibliotecii.
Art. 12.
Personalul stiintific, administrativ si de serviciu al Institutului, este oel prevazut in tabloul anexat acestui
regulament.
Personalul stiintific are dreptul la gradatiile prevazute in

legea invAtaimantulid superior.
Personalul adminislrativ se numeste de ogre Ministerul

Culturii Nationale si al Cultelor, pe baza recomandarii directorului
Personalul de serviciu se numeste de directorul Institutului.
Dispozitiunile din Codul functionarilor publici sant aplicabile si personalului administrativ si de serviciu al Inslitutului.
Art. 13.
Publicatiunile Institutului sunt:
1. Colectia Anuarul Institutului de
Isitorie Nationala"
,din Cluj.
2. Colectia Biblioteca Institutului de Istorie Nationala".

3. Colectia Documente istorice transilvane",
4. Colectia Biblioteca Istorica Astra", reclactata in colaborare cu sectiunea istorica a Asociatiunii Transilvane".
5. Monografii ci. continut relativ la istoria religioasa, culturala, politica, economica, juridica sau sociala a poporului
roman.
6. Bibliografie istoric6-romana.
7. Literatura didactica i alte publicatiuni in sensul art, 4,
lit. d.
Publicarea oricarei lucrari se va face cu aprobarea directorului Institutuiui pe baza mini ref erat al directorului respeotiv
de sectiune.
Art. 14.
Institutul va inainta in fiecare an un raport
asupra activitatii sale Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor, precum i Rectoratului Universirtatii din Cluj,
www.dacoromanica.ro
itEduLAMENT
128
Patrimonial Institutului se compune ding

Aet. 15.
1. Bunuri mobile:
a) Fondul Regele Ferdinand I" in -ialoarea initiald de

Lei 400.000 in efecte ale Imprumutului National din 1916;
b) Fondul Patriarhul Miron", in valoare de Lei 300.000

in rental de improprietdrirre, ale cdrui venituri se intrebuinteazd potrivit regulamentului special aprobat de fundator cu
adresa Nr, 9263 din 24 Noemvrie 1932;
c) Biblioteca Institutului,
2. Bunuri imobile:
Imobilul situat in Cluj, strada Nicolae Iorga Nr. 11, inscris in cartea funduara a Municipiului Cluj sub Nr, 10.689 din
1930.
3. Donatiuni, cotizatiuni
i orice
venituri intamplartoare
(ca cele rezultate eventual din desfacerea publicatiunilor Institutului).
Operartiunile financiare ale Institutului sunt

Art. 16,
supuse legii contabilitatii publice.
Cheltuielile de personal si material vor fi inArt. 17,
scrise in. bugetul Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor.
La punerea In aplicare a regulamentului
Aet. 18.
timp de un an dela intrarea lui in vigoare, completarea posturilor vacante in personalul stiintific se poate face si dintre persaanele care nu sunt membri ai Corpului didactic universitar,
dar care au o activitate tiii4iIic deosebit in domeniul specialitdtii istorice.
Numirea se va face pe baza unui concurs ce se va trece

maintea unei comisiuni alcdtuite din directorul Institutului oai
presedinte i doi directori de sectiune deseinnati de Ministerial
Culturii Nationale si al Cultelor, Ia propunerea dinec:orului Institutului. Condtitmile se vor stabili printr'un regulament.
Fostii directori ai Institutului, dupA retrageArt. 19.
nea din invdtmtint, ramdn directori onorari ai Institutului.
Dat in Bucuresti, la 30 Noemvrie 1943.
www.dacoromanica.ro
PUBLICATIIINILE INSTITUTULIJI BE ISTORIE NATIONALA

111111
a) ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA
Vol. I (1921-1922). Cluj, XIV+434 p.

VoL II (1923). Bucuresti, XV+544 p.
Vol. III (1924-1925), Cluj, X +1045 p.
Vol. IV (1926-1927). Cluj, XXXII+ 751 p.
Vol. V (1928-1930). Cluj, XI+793 p.
Vol. VI (1931-1935). Cluj, XII+ 844 p.
Vol. VII (1936-1938). Bucuresti, XI+ 935 p.
Vol. VIII (1939-1942). Sibiu, VI1+582 p.
Vol. IX (1943-1944). Sibiu, IX+672 p.
Vol. X (1945). Sibiu, XII+728 p.
b) DOCUMENTE ISTORICE TRANSILVANE
VoI. I (1599-1699). Cluj, 1940, XVI+522 po

Vol. II (1700-1781) in pregitire.
c) BIBLIOTECA ISTORICA ASTRA, publicatii de Institutul de Istorie Na

tionalii, in colaborare cu Sectiunea Istoricii a Asociatiunii"
1. I. L u p a, Epocele principale 19 Istoria Romdnilor. Ed. I, Cluj, 1928,
143 p.; Ed. II. Cluj, 1928, 144 p.
2 I. Lap a , Riiscoela laranilor din Transilvanid la 1784. Cluj, 1934, 230 p.
3 Marina Lupas-Vlasim, Aspectd
din istoria Transilvaniei. Sibiu,
1945, 328 p.
d) PUBLICATIUNI OCAZIONALE
1. Frarilor Alexandru 0 Ion I. Lapedatu la implinirea viirstei de 60 de ani.

Bucuresti, 1936, LXXIV+905 p.
2. La Transylvanie, volum tipiirit sub auspiciile Academiei Romine. Bucuresti, 1938, 857 p.
3 Omagiu lui loan Lupg la implinirea viirstei de 60 ani. Bucuresti, 1943,

LXVIII+926 p.
e) MONOGRAFII ISTORICE
1. I. Lup a s, Studii istorice. VoL III. Sibiu, 1941, 312 p.

2
I. L u p a 13, Studii istorice. Vol, IV. Sibiu, 1943, 392 p.
3, C. Pet r an u, Ars Transsilvaniae. Etudes d'histoire de l'art transylvain.

Studien zur Kunstgeschichte Siebenbiirgens. Sibiu, 1944. VII+523 p.
www.dacoromanica.ro
'
f) BIBLIOTECA INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA
I. Nicolae Dr5 ganu, Toponimie *i istorie. Cluj, 1928, I1+178 p.

II. Ioachim Craciun, Cronicarul Szamoshazi i insemnarile lui
privitoare la Romani, 1566-1608. Cluj, 1928, 214 p.
III. Io an Moga, Rivalitatea polono-austriaca i orientarea politica a
Tarilor Romane la slartitul secofului XVII. Cluj, 1933, 1V+240 p,
IV. David Prodan, Riiscoala lui Horia in comitatele Cluj i Turda.
Bucuresti, 1938, 205 p.
V. Aural Decei, Romanii din veacul al IX-lea 'rand in al XIII-lea

in lumina izvoarelor armeneoi, Bucuresti; 1939, 197 p.
Mitropolitul Sava Brancovici, 1656-1683. Cluj,
1939, 126 p.
VII. Sebastian Stanca, Viola i activitatea Episcopigui Vasile Moga,
1774-1845. Cluj, 1939, 127 p.
VI Marina I. Lupa s,
VIII. Dimitrie Braharu, Chestiunea romana in Italia in timpul Memorandului. Sibiu, 1942, 143 p.
IX. Al. Papiu-Ilarian, Istoria Romanilor din Dada Superioara.

Schita tomului III, publicatii cu o introducere i cu note de Stefan
Pascu. Sibiu, 1943, XIX+172 p.
4,1
X.Rolf Kutschera, Guvernatorii Transilvaniei, 1691-1774. Sibiu,

1943, 103 p.
XI. Helmut Klim a.
Guvernatorii Transilvaniei, 1774-1867. Sibiu,
1943, 113 p.
XII. Stefan P a 8 C U, Petru Cereal
Tara Romaneascd la slarfitul
sec. XVI. Sibiu, 1944, 313 p.
XIII. Mihail P. Dan, Cehi, Slovaci i Romani in veacuWe XIIIXVI.

Sibiu, 1944, 477 p.
XIV. Enea Hodo s,
Din corespondent@ lui Simeon Barnutiu
a con-
temporanilor sai. Sibiu, 1944, 134 p.
XV. Teodor Baler, Activitatea
ref ugiatilor moldoveni in Bucovina,
1848. Sibiu, 1944, 130 p.
XVI.Nicolae Albu, Istoria invatamantului romanesc din Transilvania pang la 1800. Blaj, 1944, 368 p.
XVII.Ioan Moga, Voevodatul Transilvaniei. Fapte
i interpretari isto-
rice. Sibiu, 1944, 100 p.
7t
'
r
XVIII. D. Pr o da n, Teoria imigratiei Romanilor din Principatele Romane

in Transilvania in veacul al XVIII-lea, Sibiu, 1944, 173 p.
XIX.5tefan Pascu, Contributiuni documentare la istoria Romanilor
in sec.XIII i XIV. Sibiu, 1944, 77 p.
XX. Institutul de Istorie Nationala din Cluj-Sibiu, 1920-1945. Activitatea
stiintific5 prezentatii in sedinta comemorativi din 4 Februarie 1945
de Al. Borza, I. Lupas, I. Moga, I. Cr5ciun, $t. Pascu si S. Martin.
7
Sibiu, 1945, 121 p.
I
S
www.dacoromanica.ro
I

Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Volumul 10, 1945

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Volumul 10, 1945

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4.

UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I" CLUJ-SIBIU

TIPOGRAFIA CARTEA ROMANEASCA DIN CLUJ",

UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I" CLUJ-SIBW

Pentru volumul IX al acestui Anuar" incheiasem cuvantul

pe frontul transilvan au luptat impreund trupele romeine cu

Imprejurdrile vremii, incd neasezate, au zdddrnicit insd

prolesorul Dr. Alexandra Borza, in Sala Simion Banuitiu, a

ln sensul dispozijiunilor legate desparjirea de catedrd nu

I. Muslea, Al. Neamfiu, V. Netea, St. Pascu, I. 0. Podea, D.

T. Man, Eudoxiu Hurmuzachi si colectia lui de do-

Coriolan Petranu, Biserica Sf Nicolae din Brasov

Alexandru Neamtiu, Un capitol din relatiile Tarii

lea. Relatiile lui Neagoe Basarab cu Sibiul

tefan Pascu, 0 conscriptie dela 1773

greci i bizantini (de I. Creiciun) . . . . 398-404

zsef koraban (de D. Prodan)

gazdalkodasunk egysege es az acklegysg

siunta germana a lui Schaedel (de I. Lupa0 423-424

S. Dragomir,Studii i documente privitoare la Revolutia Romamilor din Transilvania in anii

1848-49. Vol. II (de .t. Pascu) . .

Literatura zilei (de ..t. Pascu)

veche, 1508-1830. Tom. IV (de I. Craciun) 441-945

XI-eine sicle (de Mihail P. Dan) . . . 464-466

unter Maria Theresia. Nach den Akten des

fAnit Voevod (1517-1527) (de B. Surdu) 482-485

INSTITUTUL DE ISTORIE NATIONALA DIN CLUJS1BIU

tul de Istorie Nationala din Cluj Sibiu in

Nationala din ClujSibiu in cel dintai sfert

de veac, 1920 1945

Legea pentru organizarea si funetionarea Institutului

EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI

Necesitatea unui criteriu propriu, transilvan, pentru cercetarea

Cu toate cd istoriografia Transilvaniei a putut inregistra

datului i Principatului transilvan sau la aceea a Regatului ungar,

Aceste dinastii nu aveau ins& nimic comun cu pturile adanci

cente incercari de sinteza a istoriei transilvane, aparute in

Istoria oricarei intocmiri de stat este insa cu totul altceva

Die Geschich te Siebenbiirgens. Budapest,

-FAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI

sufleteste, deci sa le asimileze nici gerrnanismul dominant din

cesiune. Alii Ii dau si1ina sa patrunda

rilor, in rostul feluritilor factori personali i impersonali, din

Istoriografia de pand acum a pacatuit tocmai printr'o

istoric budapestan intr'un studiu tiparit in lirnba englezal si

dintai contact nedocit cu descalecatorii lui Arpad, ci si mai

si noul nume de Tard transilvand (Terra ultrasilvana), nume care a

FAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI

eliminat cu totul din graiul obstesc vechia numire a Daciei superioare.

1. Faza prenatald a Statului transilvan cuprinde tirile

2. Faza ducatelor qi a Voevodatului transilvan (veacurile

putut desvolta Transilvania sub seculara ocrotire a Sultanului din Constantinopol

le lui etnice romnesti i saxone, cari in toate domeniile vietii

fata de fiinta lor etnica, pe care exponentii asa zisei idei de

Faza prenatalti a Statulut transilvan.

1. In faza prenatala, din ale carei ramasite iesite la iveala

FAZELE ISTORICE IN EVOLUTIUNEA CONSTITUTIONALA A TRANSILVANIEI

s, capabila sa contribue la infiriparea

apreciabile civilizatiuni populare, cu larga raspandire, Inca din

tru pregatirea obiectelor de lux, puse in circulatiune i spre

milenii inainte de era crestina se poate constata o inflorire a

gatite in cuprinsul Daciei, care atinsese prin produsele ei o

ramasite de import artistic facut in regiunea aceasta atat din

pdmdnt de darnicd si blind ocrotire, la adapostul caruia au