DUE II Curs 9

Solutionarea cazului de catre CEJ

Punerea in aplicare a deciziei CEJ: la o luna dupa decizia finala a CEJ, Comisia
trimite statului in cauza o scrisoare prin care ii reaminteste obligatia de a lua
masurile necesare pt a asigura respectarea legislatiei comunitare incalcate si de a
raporta Comisiei in termen de 3 luni asupra masurilor luate sau care sunt
preconizate a fi luate.

Observatiile statului membru statul in cauza are posibilitatea de a transmite

un raspuns Comisiei privind masurile pe care le-a luat pentru a se conforma
hotararii CEJ. Aceasta posibilitate reprezinta dreptul statului respectiv de a se
apara si a demonstra modul in care considera necesar sa respecte decizia CEJ.

Opinia motivata in cazul in care Comisia considera ca statul membru nu a luat

masurile necesare pentru a se conforma cu hotararea CEJ, atunci emite o opinie
motivata, in care precizeaza care dispozitii din decizia instantei europene nu au
fost respectate si termenul in care trebuie luate aceste masuri.

Sesizarea Curtii pentru nerespectarea hotararii sale in cazul in care statul

respectiv nu s-a conformat cu decizia CEJ in termenul stabilit, Comisia poate
introduce o actiune avand ca obiect obligarea statului in cauza de a plati o suma
globala sau penalitati pana la data la care se conformeaza cu dispozitivul primei
hotarari.

Hotararea CEJ daca in urma analizarii sesizarii facute de catre Comisie,

instanta europeana considera ca statul in cauza nu a respectat prima hotarare,
poate decide condamnarea statului fie la plata unei sume globale, fie la plata de
penalitati pana la indeplinirea obligatiilor precizate in prima hotarare.
Politica Comerciala Comuna (P.C.C.)

Aspecte generale
Inca de la aparitia Comunitatii Economice Europene, Politica Comerciala a fost inclusa in
categoria politicilor comune, alaturi de politica agricola si cea a transporturilor. Tratatul
de instiuire a Comunitatii Economice Europene (1957- v 1958) prevede dreptul
Consiliului de a decide cu majoritate calificata autorizarea Comisiei de a reprezenta
Comunitatea in cadrul negocierilor comerciale si de a-si stabili singura mandatul de
negociere in domeniu.
Art 3 TFUE: PCC cade sub incidenta competentelor exclusive ale UE.

Sediul actual al materiei il reprezinta TFUE, Partea a V-a intitulata Actiunea externa a
Uniunii, Titlul II denumit Politica Comerciala Comuna, art 206-207 (ex-art 131, 133
TCE).
Art 207 TFUE (ex-art 133 TCE): PCC se intemeiaza pe o serie de principii uniforme, in
special in ceea ce priveste:
- modificarile tarifare
- incheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si
servicii si aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale
- investitii straine directe
- uniformizarea masurilor de liberalizare
- politica exporturilor
- masurile de protectie comerciala, printre care si cele care se adopta in caz de
dumping si de subventii. dif de practici anticoncurentiale: abuzul de pozitie
dominanta, divulgarea secretului comercial.
Politica comerciala comuna se desfasoara in cadrul principiilor si al obiectivelor actiunii
externe a Uniunii.
Executivul UE are rolul de a asigura aplicarea masurilor de PCC astfel:
- Comisia recomanda statelor membre acele metode optime de cooperare intre ele,
astfel incat sa se evite aparitia unor dificultati economice pentru unele dintre
acestea.
- Comisia autorizeaza, daca este cazul, adoptarea unor masuri de protectie
nationala, stabilind in aceste situatii conditiile si modalitatile concrete de aplicare.
TFUE precizeaza insa ca in caz de urgenta, statele membre pot cere Comisiei autorizatia
de a adopta ele insele masurile pe care le considera necesare in vederea remedierii
disparitatilor create de aplicarea PCC, sub conditia ca aceste masuri sa nu perturbe in
mod semnificativ functionarea pietei interne.
Regimul importurilor regl prin intermediul Regulamentelor.
Importurile in cadrul UE au fost supuse unei reglementari dupa criteriul liberalizarii sau
al contingentarii lor. Importurile liberalizate de marfuri, provenind din state terte au drept
sediu al materiei Regulamentul CE nr 260/2009 al Consiliului din 26 febr 2009, privind
regimul comun aplicabil importurilor. Regulamentul se aplica importurilor de produse
originare din state terte, exceptie facand produsele textile, care fac obiectul unei alte
reglementari.
Regulamentul prevede urmatoarele trei proceduri:
- procedura de informare a Comisiei de catre statele membre cu privire la faptul
daca tendinta la importuri impune masuri de supraveghere sau de salvgardare.
- Procedura de consultare, realizata in cadrul unui comitet, numit Comitet
Consultativ, la solicitarea unui stat membru sau din initiativa Comisiei, avand
drept obiect conditiile si modalitatile importurilor, evolutiile acestora, unele
aspecte ale situatiei economice si comerciale privitoare la produsele in cauza, la
care se adauga eventualele masuri de adoptat.

Procedura comunitara de ancheta, la sfarsitul careia Comisia prezinta un raport

Comitetului Consultativ. In cazul in care apreciaza ca este necesar, Comisia poate
adopta masuri de supraveghere sau de salvgardare.

Masurile de salvgardare pot fi adoptate atunci cand:

- un produs este importat in Uniune intr-o cantitate mult sporita.
- Printr-un astfel de import sunt generate prejudicii grave producatorilor
comunitari.
In aceste conditii, Comisia poate:
- sa rezolve, sa initieze masuri in sensul de a limita perioada de valabilitate a
documentelor de import
- sa modifice regimul de import pentru produsul in cauza, specificand ca acesta
poate fi pus in libera circulatie numai dupa obtinerea unei autorizatii de import,
care este acordata potrivit modalitatilor si limitelor pe care le defineste Comisia
Regimul exporturilor
Sediul derivat al materiei: Regulamentul CE nr 1061/2009 al Consiliului din 19
octombrie 2009, privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor.
In principiu, exporturile produselor din Uniune catre state terte sunt libere, acestea nu
sunt supuse niciunei restrictii cantitative. Sunt exceptate de la aceasta regula acele
restrictii care sunt stabilite potrivit prevederilor Regulamentului.
Regulamentul organizeaza o procedura de informare si de consultare atunci cand urmare
a unei evolutii neobisnuite inregistrate pe piata un stat membru considera ca este necesara
adoptarea unor masuri de protectie aplicabile potrivit Regulamentului. Masurile de
protectie pot fi adoptate in primul rand de catre Comisie.
Masurile adoptate pot fi limitate la exporturile spre anumite state ori din anumite regiuni
ale Uniunii. Acestea insa nu afecteaza produsele care se gasesc deja in circulatie spre
frontierele externe ale UE.
Un stat membru poate adopta masuri unilaterale de protectie in cazul in care apreciaza ca
pe teritoriul sau se confrunta cu o situatie critica. Masurile vor avea insa caracter
provizoriu si se refera la cerinta producerii unei autorizatii de export.
Regulamentul 1061/2009 nu impiedica adoptarea sau aplicarea de catre un stat membru a
unor restrictii cantitative la export pe motiv de:
- moralitate publica
- ordine publica
- securitate publica
- protectia sanatatii si a vietii oamenilor, animalelor sau plantelor
- protectia tezaurelor nationale care au valoare artistica, istorica si arheologica
- protectia proprietatii industriale si comerciale

Remarcam faptul ca prin Regulamentul CE nr 717/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008,

privind instituirea unei proceduri comunitare de administrare a contingentelor cantitative
s-a prevazut pentru produsele neliberalizate sau supuse restrictiilor contitative la import
si/sau export o noua procedura de gestionare a contingentelor cantitative. (vechiul
regulament 520/1994)
Regulamentul nu se aplica produselor care sunt supuse unui regim specific de import sau
de export, prevazand dispozitii determinate in materie de gestionare a contingentelor.
Potrivit acestui nou sistem, exista urmatoarele metode de gestionare a contingentelor:
- luarea in considerare a curentelor de traditionale de schimb
- ordinea cronologica de introducere a cererilor metoda primului venit
- repartizarea in proportia cantitatilor cerute in timpul introducerii solicitarilor