1 Generalitati.

Instalatiile de transport si ridicat contribuie prin caracterul lor la marirea productivitatii

muncii si eficientei economice prin includerea lor n linii tehnologice, ceea ce impune
mecanizarea manipularii, transportului si depozitarii.
Dezvoltarea si modernizarea proceselor de productie implica mecanizarea si
automatizarea productiei, prin operatii de containerizare, paletizare, extinderea fronturilor de
ncarcare descarcare, alimentare continua cu semifabricate si modernizare tranporturilor.

CAP.2 MACARALE.CLASIFICAREA MACARALELOR

2 CLASIFICARE

Macaralele sunt masini de ridicat complexe, cu unul sau mai multe mecanisme cu
ajutorul carora efectueaza miscarile de deplasare a sarcinilor. Actionarea macaralelor se face cu
unul sau mai multe motoare.
Macaralele sunt instalatii de ridicat utilizate la manipularea sarcinilor prin ridicarea
neghidata pe vertical si deplasarea pe orizontala a acestora. Gradul de complexitate al unei
macarale depinde de numarul miscarilor si de mijloacele cu care se realizeaza aceste miscari,
adaptate n general la necesitatile tehnologice ale fluxului de lucru n care este integrata
macaraua.
Dintre acestea putem aminti:
a) Macarale rotitoare stationare: cu contrafixa; de perete cu tirant; cu coloana rotitoare; cu
coloana fixa; cu placa turnata.
b) Macarale cu deplasare pe sina de ghidare: macarale consola; macarale de tavan; macarale
velociped; macarale turn; macarale portal.

c) Macarale cu deplasare pe cai fara sina: macarale montate pe carucioare manuale sau
mecanice; macarale montate pe autocamioane macarale montate pe tractoare; macarale
autopropulsate.
d) Macarale de cale ferata sau pe senile:
e) Macarale cu platforme rulante; cu grinda suspendata; poduri rulante cu o singura grinda
principala; poduri rulante cu doua grinzi principale; macarale capra si semicapra;

1.5. PARAMETRI INSTALATIILOR DE RIDICAT

Sarcinile si fortele sunt marimi caracteristice ale instalatiilor de ridicat, standardizate prin STAS
9064/2-82. Capacitatea de ridicare Qs, este valoarea maxima a masei care este admisa a fi
ridicata de mecanismul sau instalatia de ridicat, n cazul functionarii n cel mai usor regim de
lucru, exprimata n Kgf sau tf.
Caracteristica de sarcina (fig.1.8), reprezinta dependenta dintre capacitatea de ridicare a
instalatiei de Ridicat si raza de actiune Qs = f(R). Sarcina nominala QN, este valoarea maxima a
masei (inferioara capacitatii de ridicare) admisa a fi ridicata de mecanismul sau instalatia de
ridicat n cazul functionarii n conditiile date de grupa de functionare conform STAS 4662-79.
Sarcina utila Qu, este
valoarea masei maxime care poate fi preluata, dupa caz de dispozitivul de
prindere, dispozitivul de legare sau direct de dispozitivul de ridicare.
Sarcina variabila admisibila, este valoarea maxima a masei care este admisa sa fie
ridicata de instalatia cu brat, functie de raza de actiune, rezultata din caracteristica de sarcina.
Sarcina de ncercare este valoarea sarcinii la care este ncercata o instalatie de ridicat, un
dispozitiv de prindere, un dispozitiv de legare a sarcinii, etc. cu ocazia probelor si receptiei
pentru un scurt interval de timp.
Masa organului de prindere este masa dispozitivului de apucare nedemontabil (mufla cu
crlig, clestele macaralelor speciale, etc.).

Masa dispozitivului de ridicare (portant) exprima masa dispozitivului de apucare

demontabil (bena, graifer, electromagnet, etc). Forta de tractiune la tambur este suma fortelor
rezultate din eforturile n cablu care actioneaza asupra tamburului. Astfel pentru proiectare, in
functie de caracteristicile constructive, sarcina la instalatiile de ridicat este :
Q = Qu + Qo [Kgf]; uzuall [tf]; (1.15)
unde:
Qu - sarcina utila ;
Qo-sarcina data dupa caz de masa organului de prindere, a dispozitivului deridicare, legare, etc
(masa moart).
Cinematica are ca obiectiv calculul elementelor diagramelor de micare n timp, daca se
cunoaste sau se impune una dintre dependentele :

acceleratia liniar a = f1(t) - acceleratia unghiulara = f4(t)

1 viteza liniara v = f2(t) - viteza unghiulara = f5(t)
1 spatiul liniar x = f3(t) - spatiul unghiular = f6(t)

Determinarea se face pe baza relatiilor diferentiale sau integrale tinnd seama de : restrictii
impuse de instalatie sau procesul tehnologic; conditii initiale si finale; indice de performanta, etc.
Regimurile de functionare ale unei masini de lucru, sunt determinate de ansamblul valorilor
variabilelor de intrare-stare-iesire care caracterizeaza functionarea instalatiei la un moment dat.
Regimul de lucru este o caracteristica importanta a instalatiilor de ridicat de care trebuie sa se
tina seama att n proiectare ct si n exploatare.
Cunoasterea regimurilor de functionare este necesara
pentru alegerea corecta a mecanismului de transmisie, a motorului
electric de actionare si a ansamblului de comanda.
Pe baza regimurilor de functionare se aleg rezistentele admisibile, coeficientii dinamici si
coeficientii de siguranta, care stau la baza dimensionarii
mecanismelor si constructiei metalice.
Specific instalatiilor de ridicat sunt regimurile de functionare intermitente, caracterizate
de o succesiune de cicluri, cu durata mai mica de zece minute, fiecare ciclu fiind format din
intervale de lucru la sarcina constanta si intervale de pauza (fig.1.9).
Regimurile nominale de functionare ale instalatiilor de ridicat si ale mecanismelor
componente sunt standardizate (STAS 4662-79,tab.2.1): regimul de functionare usor, mediu si
greu.
Pentru o instalatie, regimul de functionare este determinat n general de regimul de
functionare al mecanismului principal de lucru.
Regimurile de funcionare ale instalaiilor de ridicat sunt determinate de:
a) Durata relativ de funcionare

DF =

ti
100[ ]
tc

Unde:
t i

suma timpilor efectivi de functionare;

t c timpul ciclului (maxim zece minute ).

Durata ciclului este data de :

t c = t i+ t 0 ,
t o

Unde:

suma timpilor de pauza.

Durata relative de functionare este standardizata la valorile: 15% , 25%, 40%, 60%.
Functie de valoarea duratei relative, regimurile de functionare sunt: regimul de functionare usor:
10% < DF% 25%; regimul de functionare mediu: 25% < DF% 60%; regimul de functionare
greu: 60% < DF% 80%.
b) Factorul de incarcare, se determina cu relatia:
Ki

Q med
QN

Unde :

Qmed [Kgf ]

- sarcina medie transportata in timpul unui an;

QN [Kgf ] - sarcina nominal.

c) Numarul de conectari pe ora, se determina cu relatia:
3600
con
nC =
[
]
t 1+ t r + t c +t des h
Unde:
=1 ,1

coeficient de corectie care tine seama de posibilitatea cumularii timpilor

intermediary;
t 1 [ S] timpul de legare a sarcinii;
t r [S ] timpul de ridicare a sarcinii;
t d [S ] timpul de deplasare a sarcinii;
t c [ S] timpul de coborare a sarcinii;
t des [ S]

timpul de deslegare a sarcinii.

d) Coeficientul relative de utilizare anuala, determinat de:

k ra =k z k a

[ore/an]