Islamul este mai mult decit o religie.

Este si a fost de la bun inceput o intreaga

civilizatie, un intreg sistem social stabilind in detaliu norme de conduita in toate aspectele
vietii. Islam, in araba, inseamna stare de supunere, de ascultare, de daruire, iar musulman
este "cel care s-a supus lui Allah", singurul Dumnezeu. Toti credinciosii sint egali in fata
lui Allah, acest principiu determinind la vremea respectiva depasirea ierarhiilor tribale
sau de clan, lucru cutremurator si la propriu si la figurat din cauza mentalitatii acelor
timpuri. In Islam nu exista o delimitare intre politica si religie, Profetul
Mohammad/Mohammed/Mahomed fiind nu numai mesagerul Cuvintului lui Dumnezeu,
ci si conducator de osti, judecator, guvernator si administrator. Din acest motiv, pentru a
intelege Islamul trebuie mai intii sa intelegem cum a trait si ce a facut Mohammed, ce a
reprezentat la vremea respectiva pentru semenii sai si, mai ales, ce s-a intimplat in anii ce
au urmat mortii sale.
Mohammed s-a nascut la 22 aprilie 570 (sau 20/22 aprilie 571 dupa alte surse), ca
fiu al Aminei si al lui Abdullah. Tatal sau era membru al clanului Hasim (Hashim), parte
a unui trib de negustori din Mecca. La vremea respectiva, Mecca era un centru comercial
cu aproximativ 5.000 de locuitori si, in acelasi timp, loc de pelerinaj pentru cei ce se
inchinau idolilor din Kaaba - un micut templu patrat, in care se afla sacra Piatra Neagra
(probabil un fragment de meteorit). Ca infatisare, Mohammed era "de statura mijlocie,
dar impunatoare. Pe capul sau mare avea par negru, putin cret, sub gene lungi si grele
sclipeau fara odihna ochii cei negri, nasul se ridica in forma ciocului de secera din fata sa
ovala, galbuie, inconjurata de o barba deasa. Capul sau era postat pe umeri largi si el avea
un piept puternic si totusi era statura lui mai mult zvelta Temperamentul sau era aplecat
spre melancolie, totusi era amabil, elocvent si cu mare popularitate. Intre umeri avea un
semn curios: pecetea profetiei".
Fiind prin natura sa introvertit si inclinat spre meditatie, pe la 40 de ani a inceput
sa se retraga periodic intr-o pestera din dealurile inconjuratoare pentru a se cufunda mai
adinc in ginduri, in deplina singuratate. In timpul uneia din aceste retrageri solitare, el a
constientizat o "Prezenta" care l-a informat ca este "Mesagerul lui Allah". Se pare ca
aceasta prima revelatie a avut loc in noaptea de 26 spre 27 a lunii Ramadan, a noua luna
din calendarul islamic. Au urmat aproximativ douazeci de ani in care Mohammed a avut
astfel de revelatii, formulate intr-o proza ritmata si dictate discipolilor sai, care le-au
gravat pe bucatele de piele sau le-au incrustat pe oase de camila sau, pur si simplu, le-au
notat pe frunze de palmier. Revelatiile au fost structurate in 114 sure sau capitole, de
dimensiuni diferite, totalizind aproximativ 6.600 de versete, care formeaza Coranul
(literal - discursul, vorbirea, recitarea).
In 620, Mohammed si discipolii sai fideli - aproximativ patruzeci de barbati si
douazeci de femei - au convins citiva pelerini din oaza Iathrib, venitii din Kaaba, sa
imbratiseze Islamul. Iathrib era cunoscuta in aramaica drept Medina. La intoarcerea in
Medina, acesti pelerini au reusit sa cistige mai multi adepti, astfel incit in anul urmator iau adus la Mecca si pe noii convertiti. Medina se transforma astfel, rapid, in cel mai
puternic bastion musulman.

In 627 Mohammed pune bazele ummei islamice printr-un document numit

Constitutia din Medina. Potrivit Constitutiei din Medina, credinciosii si dependentii lor
formeaza un tot unitar, o singura comunitate numita umma. Comunitatea este mai presus
de orice, fiecare clan sau parte a ummei raspunzind de "pretul singelui" si de
rascumparari in numele membrilor sai. Membrii ummei trebuie sa arate solidaritate
impotriva crimei si sa nu tolereze nici un criminal, fie el cea mai apropiata ruda, daca
acesta a comis o crima impotriva altui membru al comunitatii. Membrii ummei trebuie sa
ramina solidari atit pe timp de pace, cit si pe timp de razboi, iar in cazul unei dispute intre
ei, situatia trebuia inaintata "lui Dumnezeu si lui Mohammed pentru a hotari".
La scurt timp dupa intoarcerea la Medina din pelerinaj, in 8 iunie 632,
Mohammed a murit, nelasind vreun fiu. Fara indoiala ca, daca ar fi avut un fiu, umma l-ar
fi ales pe acesta drept succesor, evitindu-se astfel sutele de ani de conflicte ce au urmat.
Obiceiul arab prevede ca, in situatia in care moare un sef de trib, succesorul lui sa fie cea
mai competenta persoana din trib, unanim recunoscuta si acceptata de comunitate, ai
carei membri se aduna si decid in acest sens. Moartea lui Mohammed a aprins o rivalitate
apriga intre cei mai apropiati colaboratori ai sai