REFERAT

Diareea cronica la copii

Diareea cronica la copii este definita ca diareea ce persista mai mult de doua
saptamani . Diareea reprezinta cresterea frecventei, fluiditatii si volumului
scaunelor (> 10 g/kg/zi pentru sugari si copii sau > 200 g/zi pentru adulti).
Tractul gastrointestinal al copiilor poate absorbi aproximativ 285 ml fluide/kg/zi
(provenite din alimentatie si secretie intestinala) rezultand o cantitate normala de
scaun de 5-10 mg/kg/zi.
Evaluarea copilului cu diaree cronica
Anamneza
- Varsta debutului diareei si durata acesteia
- Antecedente heredo-colaterale (sindroame de malabsorbtie genetica)
- Crestere si dezvoltare; curba ponderala
- Antecedente personale patologice (infectii recidivante, trenante,
imunodeficiente, interventii chirurgicale digestive)
- Felul scaunelor (aspect, culoare, miros, consistenta, volum, prezenta
produselor patologice sange, mucus, puroi sau a alimentelor nedigerate)
- Felul alimentatiei (consumul de fluide apa, lapte, suc de fructe- fibre,
grasimi) si influenta asupra evolutiei diareei
- Prezenta manifestarilor extraintestinale (febra, manifestari respiratorii
recurente/cronice, fatigabilitate)
- Tratamente medicamentoase
- Calatorii recente sau expunere infectii
Examenul obiectiv
- Stare generala, greutate, talie, stabilirea percentilelor pe hartile de crestere,
perimetru cranian
- Tegumente si mucoase - culoare (paloare, icter, echimoze, eruptii cutanate),
gradul de deshidratare, edeme
- Sistem muscular (atrofie musculara)
- Sistem osteoarticular (degete hipocratice)
- Sistem respirator (wheezing, raluri)
- Sistem digestiv abdomen (meteorism, sensibilitate abdominala, formatiuni
abdominale, oragnomegalii), rect (prolaps rectal, prezenta bolilor perianale)
Examinari paraclinice
Legea lui Sutton (pentru ca acolo sunt banii) preluata si adaptata in medicina,
afirma ca in vederea diagnosticarii unei boli, trebuie sa fie luate in considerare in

primul rand lucrurile evidente; sugereaza, practic, faptul ca initial este necesar sa
se efectueze testele care confirma sau exclud patologiile cele mai probabile,
minimizand astfel costurile inutile. Investigarea unui pacient cu diaree cronica
trebuie sa fie in primul rand individualizata. Evaluarea primara a cazului cu
particularitatile sale ajuta la formularea diagnosticului diferential, iar de cele mai
multe ori indiciile simple descoperite pe parcursul explorarilor initiale
orienteaza clinicianul spre etiologia diareei cronice la copil.
Particularitati in diareea cronica la copil. Orientare diagnostica
Diareea cronica la copii poate reprezenta o problema dificila pentru medicul
pediatru datorita multitudinii etiologiilor implicate si a incertitudinilor legate de
evaluarile diagnostice de finete. Totusi, de cele mai multe ori, o anamneza
amanuntita si un examen obiectiv complet si repetat asigura diagnosticul in cele
mai multe cazuri.

Curba ponderala deficitara malabsorbtie de diverse tipuri

Infectii repetate in antecedente respiratorii si digestive (fibroza chistica),
sindroame de imunodeficienta (infectia HIV-SIDA)
Corelatia intre diaree si alimentatie intoleranta la proteinele laptelui de
vaca sau la carbohidrati
Factori precipitanti - antibiotice (disbioza intestinala), introducerea
glutenului (boala celiaca)
Anorexia malabsorbtie intestinala; bulimia insuficienta pancreatica
exocrina;
Aspectul scaunelor apoase (infectie cu Rotavirus, intoleranta la
proteinele laptelui de vaca, intoleranta la proteinele de soia, diaree clorata
congenitala), cu sange (infectii cu - Salmonella, Shigella, Campylobacter
jejuni, boli inflamatorii intestinale), grasoase (steatoree boala celiaca,
fibroza chistica, colestaza)
Febra infectii
Tegumente - paloare (anemii de diverse tipuri), icter (sindroame de
colestaza), eruptii cutanate intra-infectioase, edeme (malabsorbtie de
proteine)
Mucoase glosita, stomatita, cheilita (carente de fier, acid folic, vitamina
B12)
Sistem muscular topirea maselor musculare (boala celiaca)
Sistem osos degete hipocratice (fibroza chistica)
Sistem digestiv dureri abdominale post prandiale (deficit de
lactaza), varsaturi (intoleranta la proteinele laptelui de vaca), tenesme (boli
inflamatorii intestinale)
Sistem nervos neuropatie periferica (deficit de B12)

Tratament in diareea cronica la copii

Tratamentul diareei cronice vizeaza, desigur, rezolvarea cauzei acesteia, fiind
individualizata in functie de etiologie. Insa, in prezenta unui pacient cu diaree
cronica sunt necesare in primul rand cateva masuri generale, menite sa corecteze
eventualele consecinte ale acestei patologii, inaintea stabilirii oricarei etiologii.

La pacientii care prezinta doar diaree, fara varsaturi, se pot administra

solutii orale ce contin glucoza si electroliti, pentru corectarea tulburarilor
hidro-electrolitice si acido-bazice; terapia de reechilibrare prin PEV (perfuzie
endo-venoasa) se instituie in cazul pacientilor care prezinta varsaturi sau care,
dintr-un motiv sau altul, nu pot fi alimentati per os;

Pacientii care prezinta deshidratare marcata sau pacientii malnutriti

trebuie internati pentru reechilibrare hidro-electrolitica si/sau nutritionala.
Atentie, insa! Reinitierea alimentarii la un copil cu malnutritie severa poate
determina aparitia sindromului de realimentare, manifestat prin scaderea
acuta a nivelelor serice de potasiu, magneziu, calciu si fosfor, datorita
reintrarii bruste a acestora in celula. Daca aceste tulburari nu sunt corectate in
timp util, pacientul poate dezvolta patologie cardio-respiratorie severa cu
posibila evolutie rapida spre deces.

Administrarea unei formule de lapte fara lactoza sau a unei formule

speciale, in functie de cauza si severitatea diareei;

Consultarea unui pediatru gastroenterolog si a unui nutritionist pentru

pacientii care prezinta patologii precum: malabsorbtie de diverse tipuri, boala
celiaca, enteropatii alergige, etc.
Recomandari generale pentru parinti

Avand in vedere numeroasele infectii digestive cu transmitere fecal-orala

ce determina diaree cronica la copii, se recomanda respectarea in primul rand
a normelor de igiena, incepand cu practicile corecte de spalarea a mainilor si
de preparare a alimentelor;
Administrarea unei formule de lapte adaptate varstei si nevoilor sugarilor,
cu evitarea laptelui de vaca sub varsta de 1 an;
Dieta diversificata corespunzatoare varstei, cu evitarea administrarii
sucurilor de fructe si dulciuri concentrate la sugari si copiii mici;
Evitarea alergenilor la pacientii ce prezinta alergii alimentare;
Respectarea regimurilor alimentare la pacientii cu intolerante de diverse
tipuri (intoleranta la lactoza, intoleranta la proteinele laptelui de vaca,
intoleranta la soia);
Evitarea (pe cat posibil) a curelor lungi de antibioterapie (in special pe
care orala) si asocierea unui probiotic pe toata durata tratamentului cu
antibiotic;

Evitarea abuzului de laxative;