Isotorisirile lunare

Octombrie: Micul Patriot padovan

Profesorul ne-a promis ca ne va citi in fiecare luna o poveste,si sa
fie intotdeauna istoria unei fapte frumoase si adevarate a vreunui
baiat.
Prima poveste este despre baiatul care se afla pe un vaport
francez ce pleca din Barcelona, catre Genova. Parintii sai il
vindusera unei capetenii de comedianti care in mare parte nu-i
dadeau mincare si il bateau. Baiatul fugi de pe corabie si se duse
la consulul Italiei. Aceluia fiindu-i mila de baiat porunci sa-i dea o
scrisoare catre prefectul din Genova, care trebuia sa trimita
baiatul la parinti. Ajuns din nou pe vapor, calatorii incepuse sa-l
descoase si sa-l intrebe despre viata sa. Citiva calatori din mila ii
dadusera si ceva parale. Baiatul fericit, strinse banii si incepu sa
viseze pe ce ar putea sa-i cheltuie.
La un moment dat auzi cum 3 calatori vorbeau despre aventurile
in lor in diferite tari.In mare parte criticau Italia, ca fiind un popor
ignorat, murdar si de tilhari. In acel moment baiatul, le arunca
monedele pe masa si le spuse ca nu primeste pomana de la cei
care ii ponegresc tara.
Noiembrie: Micul cercetas lombard
Istoria se desfasoara in anul 1850.Un pluton de ofiteri se
indreptau spre zare. La un moment dat s-au apropiat de o coliba,
in care locuia un baietel de 12 ani.Plutonierul l-a intrebat daca a
vazut trecind austrieci si il intreba de asemenea pe baiat daca are
ochi buni. Raspunsul copiluluiu fu afirmativ si in citeva secunde se
urca in virful copacului pentru a vedea armatele inamice. Stind in
copac si urmarind la dreapta si la stinga, se auziera citeva
suruieturi si impuscaturi. Dupa a 3a impuscatura, copilul fu atins
si cazu din copac. Baiatul murise. Plutonierul decise atunci ca
baiatul sa fie inmormintat soldateste, caci a murit ca un soldat,
indeplinindu-si datoria.
Decembrie: Scriitorasul florentin

Aceasta este poveste despre Gulio din clasa a 4a primara. Tatal

sau il iubea mult pe baiat, insa punea un mare accent pe
invatatura, caci dorea ca fiul lor sa le vina curind in ajutor familiei.
Tata lucra in orele sale libere scriind adresele abonatilor la ziar.
Gulio dorea foarte mult sa-si ajute tatal, de aceea cind batea ora
12 si tatal sau se culca, Gulio venea la masa si incepea sa scrie in
locul tatalui . Astfel o munca tripa era implinita fara ca tata sa
stie. Din pacate zilele nedormite se rasfringeau asupra invataturii
baiatului. El a inceput sa invete mai prost. Tata il dojenea intr-una
pe baiat, caci nu vrea sa invete si munca sa se duce pe apa
simbetei. Baiatul plingea si se ruga sa nu fie mustrat, insa nu-I
spunea nimic tatei. Baiatul incepu sa creada ca propiul tata nu-l
mai iubeste, insa oricum continua sa-l ajute in taina. Intr-o
noapte, lucrind baiatul dete jos o carte. Acest zgomot il trezi pe
tatal sau si acesta, intrind in camera si vazidu-l pe baiat ca scria, i
s-au inlacrimat ochii si si-a cerut iertare de la Gulio pentru toate
cele spuse.
Ianuarie: Micului tobosar sard
In istorioara se spunea ca 60 de soldati italieni au fost inconjurati
de austrieci intr-o casa parasita de pe un deal.Capitanul soldatilor
nu stia ce sa faca, caci soldatii sai mureau ii mureau in fata
ochilor. Atunci el a rugat tobosarul ( un copil de 14 ani ) sa
coboare prin spatele casei pe o franghie intr-o rapa si sa mearga
sa ceara ajutoare. Tobosarul a reusit sa fuga insa a fost impuscat
in picior de austrieci si pentru ca si-a fortat piciorul insa totusi a
reusit sa sa cheme ajutoare. Datorita faptului ca micul tobosar a
reusit sa aduca ajutor, inamicii au fugit. In urma luptei capitanul
se duse sa-l caute pe locotenent, insa la un moment dat auzi
vocea toborasului care il striga. Discutind, capitanul dori sa-l ajute
pe baiat sa-si schimbe bandajele insa el era prea slabit. Cind
sosise medicul, ii anuntase capitanului ca saracului baiat a fost
nevoit sa i se amputeze piciorul. El putea fi salvat, insa fiindca si
la fortat a fost nevoie deodata sal taie. Atunci locotentul, duse
mina la cap si isi scoase chipiul si ii zise baiatului ca el este doar
un capitan, pe cind baiatul este un erou.
Februarie: Infirmierul tatii

In istorisire se spunea ca un baietel a venit de la tara la oras, la

un spital sa-si ingrijeasca tatal care venise din Franta.Tatal se
imbolnavise si nu a mai ajuns acasa.Astfel baiatul venise si
descoperise patul bolnavului, care parea nici sa nu-l mai
recunoasca. El s-a ingrijit de el citeva zile si ii vorbea constat.
Medicii nu mai aveau spreante fata de acest bolnav.Peste citeva
zile, baiatul descopera de fapt ca acel bolnav nu e tatal sau care
de altfel se facuse bine. Insa baiatul nu pleaca acasa cu tatal ci
ramase sa ingrijeasca de batran inca cateva zile pana cand
acesta moare.