Prin continutul dispozitiilor art. 85 din Legea nr.

188/1999 privind Statutul functionarilor publici au

fost reglementate conditiile si procedura angajarii raspunderii acestei categorii speciale de personal
pentru prejudiciile provocate cu vinovatie institutiilor sau autoritatilor publice in care isi desfasoara
activitatea .

Fiind vorba de o lege speciala, cu aplicabilitate numai in cazul functionarilor publici, nu exista un
drept de optiune intre incidenta acestor norme si cele cu caracter general, care privesc angajarea
raspunderii civile delictuale a oricarei persoane, potrivit principiului ``specialia generalibus
derogant.``
Prin urmare, in conditiile in care nu s-a emis un ordin sau o dispozitie de imputare in sarcina
functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau a institutiei publice in care functionarul
isi desfasoara activitatea, actiunea prin care se solicita angajarea raspunderii acestuia in temeiul art.
998 - 999 Cod civil este inadmisibila.
Nota: Instanta a avut in vedere dispozitiile Legii nr. 188/1999, in forma republicata in M. Of. nr.
365 din 29.05.2007, cu modificarile si completarile ulterioare
Dispozitiile art. 998-999 din Codul civil au fost abrogate prin intrarea in vigoare, la 1 octombrie
2011, a Noului Cod Civil, republicat in M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.
Prin actiunea formulata, reclamanta Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor, in contradictoriu cu paratii BC, AI, TC si VN, a solicitat instantei ca prin hotararea ce se
va pronunta sa se dispuna obligarea in solidar a paratilor la plata sumei de 6.678 lei reprezentand
prejudiciul cauzat reclamantei prin fapta culpabila a acestora.
Prin intampinarile formulate paratii BC si TC au invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de
reprezentant legal al persoanei semnatare a cererii si exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fondul
cauzei, paratii au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr.182 din 16 februarie 2011 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de
contencios administrativ si fiscal a respins ca inadmisibila, actiunea formulata de reclamanta
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca in situatia in care autoritatea sau
institutia publica apreciaza ca au fost produse pagube patrimoniului institutiei, se impune emiterea
unui ordin sau a unei dispozitii de imputare in persoana functionarilor publici considerati vinovati
de producerea respectivelor pagube, act administrativ care poate fi atacat la instanta de contencios
administrativ, potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
In cauza dedusa judecatii, avand ca obiect pretentii decurgand din raporturile de serviciu ale
paratilor, in calitate de functionari publici in cadrul institutiei publice reclamante, nu a fost emis un
ordin sau o dispozitie de imputare in sarcina paratilor, in baza constatarilor Comisiei de ancheta,
cuprinse in Raportul intocmit la data de 16.11.2009, in vederea recuperarii prejudiciului cauzat de
catre acestia prin nerespectarea atributiilor de serviciu .

Prin urmare, raportat la dispozitiile art. 1 si art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit carora se poate
introduce actiune la instanta de contencios administrativ numai in ceea ce priveste acordarea de
despagubiri pentru prejudiciile create prin emiterea unor acte administrative nelegale, situatie care
nu se regaseste in speta, curtea de apel a apreciat ca prezenta actiune in pretentii formulata de
reclamanta pentru obligarea paratilor la plata unei sume reprezentand prejudiciul cauzat prin fapta
culpabila a acestora, este inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si
pentru Siguranta Alimentelor Bucuresti, invocand in drept dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura
civila.
In esenta, recurenta a aratat ca prin procesul verbal de control al Curtii de Conturi a Romaniei
intocmit in temeiul Legii nr. 94/1992 si inregistrat la sediul sau sub nr. 8921 din 17 . 07 2009 s-au
constatat o serie de abateri de la legalitate si regularitate, prin decizia nr. 7 din 3 septembrie 2009
stabilindu-se in sarcina recurentei obligatia in vederea recuperarii prejudiciului creat de persoanele
vinovate de producerea acesteia la pct. 6 al deciziei constatandu-se o paguba in valoare de 6678 lei
produsa de intimatii - parati, prin diminuarea nelegala a veniturilor institutiei, ca urmare a
neactualizarii cu rata inflatiei a tarifelor pentru eliberarea autorizatiilor si certificatelor sanitar veterinare, asa cum se stabilise prin Ordinul 276/2006 emis de recurenta.
S-a invederat ca pentru punerea in executare a Deciziei nr. 7/2009 a Curtii de Conturi s-a constituit
Comisia pentru stabilirea intinderii prejudiciului si a persoanelor vinovate prin Ordinul nr.
69274/2009 emis de Presedintele Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor, raportul Comisiei inregistrat sub nr. 6150 din 16.11.2009 prin care s-a stabilit vinovatia
intimatilor pentru prejudiciul in valoare de 6678 lei fiind inaintat Presedintelui recurentei pentru a
dispune masurile legale, motiv pentru care s-a promovat actiune la Tribunalul Bucuresti, care si-a
declinat competenta in favoarea Curtii de Apel Bucuresti prin sentinta nr. 1252 /16.04.2010.
A concluzionat recurenta ca in mod gresit ca aceasta actiune intemeiata pe dispozitiile art. 998 si
999 Cod civil a fost respinsa ca inadmisibila prin sentinta nr. 1882 din 16.02. 2011 a Curtii de Apel
Bucuresti, deoarece textele invocate in hotararea recurata - art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999
care instituie posibilitatea recuperarii pagube produse unei autoritati sau institutii publice, prin
emiterea unor ordine de imputare, nu inlatura posibilitatea angajarii raspunderii civile delictuale
pentru recuperarea prejudiciului de la cei vinovati.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond,
Curtii de Apel Bucuresti.
Recursul este nefondat.
Problema de drept dedusa judecatii de catre recurenta consta in a se stabili daca raspunderea
functionarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovatie institutiilor la care acestia sunt angajati
poate fi atrasa atat in temeiul art. 85(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, dar si in baza art. 998 - 999 Cod civil, texte care reglementeaza conditiile angajarii
raspunderii civile delictuale a celui vinovat de producerea unei pagube.

Textele legale incidente sunt:

Legea nr. 188 republicata, din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici:
Art. 84 - Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care
functioneaza;
b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte
persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Art. 85 - (1) Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la
art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a
unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau,
dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi
articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.
(2) Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa
instantei de contencios administrativ.
(3) Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de
imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozitiilor legale mentionate rezulta ca, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, conditiile si procedura angajarii raspunderii
acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovatie institutiilor sau
autoritatilor publice in care isi desfasoara activitatea .
Fiind vorba de o lege speciala, cu aplicabilitate numai in cazul raspunderii functionarilor publici, nu
exista un drept de optiune intre incidenta acestor norme si cele cu caracter general, care privesc
angajare a raspunderii civile delictuale a oricarei persoane , care nu este functionar public sau
pentru care nu exista norme legale speciale de angajarea raspunderii, potrivit principiului
``specialia generalibus derogant``.
Prin urmare, in conditiile in care nu s-a emis un Ordin sau o Dispozitie de imputare in sarcina
intimatilor, de catre conducatorul recurentei, in baza Deciziei nr. 7/2009 a Curtii de Conturi,
conform art. 85(1) din Legea nr. 188/1999, actiunea prin care se solicita angajarea raspunderii
intimatilor in temeiul art. 998 - 999 Cod civil, in mod corect a fost respinsa ca inadmisibila de prima
instanta, care a aplicat corect legea la solutionarea cauzei.

Inalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.