Balada motanului

Motan m-as fi dorit s� fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare si mustete lungi,
c-un ochi verzui si-un ochi caprui.

La ora c�nd tiris-grapis

zapada noptii se aduna
eu, cocotat pe-acoperis,
s� urlu a pustiu la luna.

Si-atuncea, sapte gospodine

s� dea cu bolovani �n mine
si s� m�-njure surd, de Domnul,
ca le-am stricat, urlind, tot somnul.

De sus, din virful saptaminii,

s� le rinjesc urlat, scirbos:
iubesc doar locul nu stapinii,
precum fac ciinii pentr-un os.

Si iarasi sapte gospodine

s� dea cu bolovani �n mine,
iar eu s� urlu, urlu-ntruna
at�t c�t n-o apune luna.

Motan m-as fi dorit s� fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare si mustete lungi
c-un ochi verzui si-un ochi caprui.

C�nd zorii ziua o deznoada

s� m� tot duc, s� m� tot duc
si tinicheaua prinsa-n coada
s-o zdranganesc pe strazi, nauc.

Jegos si obosit, apoi,

cu matele �n liturghie,
s� m� adun, s� m�-ncovoi
prin albiturile-n fringhie.

Ca-n fata unui sobolan

spinarea s� mi-o fac colan
s� scuip, s� scuip si-n urma iar
hai-hui s� plec pe strazi, hoinar.

Pisicile de prin vecini

s� le gonesc pe la pricini,
s�-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui si-un ochi caprui.

Iar c�nd o fi uitat s� mor

la circiuma din mahala
sorbita-n calea pumnilor
posirca acra viu s� stea.

"Hei... viata, viata... iesi din cort

hai, pune-mi-te iar pe dant...
te uita... zace colo-n sant
motanul mort, motanul mort..."

11 August 1955