Cantec vechi de luna noua Nichita Stanescu

Iesise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar searagrea de stele si de lut ardea pe strazi si nu l-am cunoscut. In felinarele cu iz de scrum ochi de pisica-mi licareau in drum si pasul greu mi se-asternea natang ...si fluieram asa, ca sa nu plang Dar tot credeam ca poate viermii moi nu cresc in ochii mei pustii si goi, nici in surasul meu nedaruit si tot credeam ca poate n-am murit. Iesise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu dar nu l-am cunoscut si, gol de gand, trecui asa'nainte, fluierand. Bucuresti, Luni 23 Ianuarie 1956