Drepturile omului sunt drepturi pe care omenii le au n
virtutea faptului c sunt oameni, indifferent de sex, ras, naionalitate etc., fiind separate de drepturile pe care oamenii le au prin lege. De aceea, drepturile fundamentale ale omului sunt inalienabile, neputand fiind retrase sau restrictionate. Astfel, drepturile omului sunt intrinseci fiintelor umane, inalienabile (unele dintre ele in limita legilor) si aplicabile in mod legal.
In principiu, ideea de drepturi ale omului si de respectare a
acestora este pusa in relatia individ stat, dar au inceput sa apara discutii si privind respectarea drepturilor omului de catre organizatii, companii si chiar la nivel individ individ. Desi, drepturile omului sunt intriseci oamenilor cu caracteristicile mentionate, sunt si drepturi codificate in conventii, coduri, legi etc. Si aici apare o delimitare care, cel putin in limba romana este mai greu de redat. Vorbim atat de drepturile omului human rights, dar si de drepturile omului in sensul legilor si anume drepturile omului human rights law sau international human rights law. Pentru ca nu exista aceasta delimitare lingvistica in limba romana, oarecum data si de sistemul nostru legal care tinde sa nu se refere foarte mult la drepturi naturale, nu avem o separatie clara intre concept si dreptul international al drepturilor omului. De aceea, trebuie facuta o distinctie intre ceea ce poate fi discutat ca fiind drepturile omului si ceea ce ar putea apartine si drepturile omului codificate prin diverse conventii si legi. I. Scurta istorie a drepturilor omului Conceptul de drepturile omului este relativ nou (raportat la istorie umana), dar au fost incercari de-a lungul timpului de creare a unor drepturi care sa apartina doar oamenilor prin virtutea faptului ca sunt oameni, sa fie universale si aplicate in mod egal tuturor oamenilor. Din cauza structurii istoriei de pana acum razboaie, cuceriri, sclavie este greu de definit acele incercari ca inceputurile conceptului de drepturile omului, dar pot fi luat in considerare astfel. Unele dintre primele idei de conferire a unor drepturi egale sau a unor drepturi pe care azi le denumim drepturile omului au aparut in lumea islamica, odata cu sharia. Astfel, unul din primele documente despre care putem spune ca a inclus drepturi ale omului a fost Magna Carta, urmate de declaratiile de drepturi din Anglia, Statele Unite ale Americii si Franta. Un
mobil puternic ce a dus mai departe ideea de drepturile omului legiferate au
fost conventiile din domeniul dreptului umanitar - Conventiile de la Geneva si protocoalele aditionale. Cel mai important document in istoria drepturilor omului este Declaratia Universala a Drepturilor Omului, un document ce promoveaza o serie de drepturi umane, civile, sociale si economice ce ar trebuie sa reprezinte baza stabilitatii si libertatii in lume. II. O clasificare a drepturilor omului O clasificare internationala a drepturilor omului este cea care imparte drepturile omului in drepturi civile si politice si drepturi economice, sociale si culturale. Instrumentele ce contine aceste drepturi sunt Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Internationala asupra Drepturilor Civile si Politice si Conventia Internationala asupra Drepturilor Economice, Sociale si Culturale.