Prolog

Ar trebui s ne intoarcem, ceru Gared pe cand

desiurile incepur s se intunece tot mai tare in jurul lor.
Ierburile sunt moarte.
Moartea te inspimant? intreb Ser Waymar Royce cu
umbra unui zambet.
Gared nu muc din momeal. Era un om btran, trecut
de cincizeci de ani, i vzuse destui stpani venind i
plecand.
Ce-i mort e mort, zise el. Nu avem nimic cu ce-i mort.
Sunt mori? intreb Royce cu voce moale. Ce dovezi
avem?
Will i-a vzut, rspunse Gared. Dac el spune c sunt
mori, pentru mine asta-i suficient ca dovad.
Will tiuse c-l vor atrage la sfad, mai devreme sau mai
tarziu. i-ar fi dorit s se intample asta cat mai tarziu.
Mama mi-a spus c morii nu cant nimic, interveni el.
Ddaca mea spunea la fel, Will, rspunse Royce. S nu
crezi niciodat ce auzi la aa unei femei. Exist lucruri care
pot fi invate chiar i de la mori.
Glasul su se reverbera, poate prea puternic, prin
pdurea intunecat.
Avem un drum lung inaintea noastr, sublinie Gared.
Opt zile, poate nou. i noaptea se apropie.
Ser Waymar Royce privi spre cer fr nici un interes.
Aa se intampl in fiecare zi pe vremea asta. Ii piere
curajul pe intuneric, Gared?
Will putea vedea incordarea gurii lui Gared, furia abia
stpanit din ochii lui, sub gluga neagr i groas. Gared
petrecuse patruzeci de ani in Rondul de Noapte, brbat i
biat, i nu era obinuit s fie luat in ras. i totui, era mai
mult decat atat. Dincolo de mandria lui rnit, Will putea
simi i altceva inluntrul brbatului mai in varst. O putea
vedea: o tensiune nervoas care se apropia periculos de
mult de fric.
Will ii imprtea nesigurana. Petrecuse patru ani la
Zid. Prima dat cand fusese trimis dincolo, toate vechile
legende ii reveniser in amintire, iar maele i se
transformaser in ap. Rasese de toate astea, dup aceea.
Acum era un veteran cu o sut de ieiri, iar slbticia
2

nesfarit i intunecoas pe care cei din sud o numeau

pdurea bantuit nu-i mai provoca nici o spaim.
Pan in aceast noapte. Ceva era altfel in noaptea asta.
In bezn exista o tensiune care-i ridicase prul de pe ceaf.
Clriser timp de nou zile, spre nord i nord-vest i apoi
din nou spre nord, tot mai departe de Zid, inandu-se cu
incpanare pe urmele unei bande de clrei liberi din
slbticie. Fiecare zi fusese mai rea decat cea dinainte.
Ziua de astzi era mai rea decat toate. Un vant rece btea
dinspre nord, fcand copacii s freamte ca nite vieti.
Intreaga zi, Will nu voise altceva decat s goneasc
mancand pmantul spre sigurana oferit de Zid, dar
acesta nu era un simmant pe care-l puteai imprti
comandantului tu.
i mai ales unui astfel de comandant.
Ser Waymar Royce era fiul cel mic al unei vechi familii
nobiliare, cu prea muli motenitori. Era un tanr chipe de
optsprezece ani, cu ochi cenuii, graios i subire ca un
pumnal. Urcat in aua uriaului su armsar negru de
lupt, cavalerul ii domina pe Will i Gared, clare pe bidiviii
lor mai mici. Purta cizme din piele neagr, pantaloni negri

din lan, mnui negre din moleschin i o cma supl i

strlucitoare de zale negre, aezat peste straturi de lan
neagr i piele intrit. Ser Waymar era Frate Jurat al
Rondului de Noapte de mai puin de jumtate de an, dar
nimeni nu putuse spune c nu era pregtit pentru vocaia
sa. Cel puin in ceea ce privea, pan acum, garderoba.
Mantia era incununarea gloriei sale; zibelin groas i
neagr, moale ca pcatul.
Pun rmag c le-a ucis chiar el, pe toate, povestea
Gared la cazarm, band vin. Le-a smuls capetele lor mici,
mandrul nostru rzboinic.
Toat lumea rasese.
Era greu s primeti ordine din partea unui brbat de
care ai ras la un pahar cu vin, se gandi Will pe cand sttea,
zgribulindu-se, in aua bidiviului su. Gared trebuie c
simea la fel.
Mormont zicea c trebuie s le lum urma i asta am
fcut, spuse Gared. Sunt mori. Nu ne vor mai face nici un
fel de necazuri. Avem un drum lung de strbtut. Nu-miplace vremea asta. Dac ninge, ne
va lua dou sptmani
3

s ne intoarcem, iar zpada este cel mai bun lucru la care

putem spera. Ai vzut vreodat o furtun de ghea,
stpane!
Nobilul nu prea s-l asculte. Studia lumina
crepuscular, tot mai redus, pe jumtate plictisit i
neatent, ca i inainte. Will clrise impreun cu el destul de
mult ca s ineleag c era mai bine s nu-l deranjezi cand
era in starea asta.
Spune-mi din nou ce ai vzut, Will. Toate amnuntele.
S nu lai nimic pe dinafar.
Will fusese vantor inainte de a se altura Rondului de
Noapte. Ei bine, adevrul era c fusese braconier. Hitaii
lui Mallister il prinseser asupra faptului, in pdurea
Mallister, jupuind unul dintre iepurii lui Mallister, i i se
dduse de ales intre a se inrola sau a pierde o man.
Nimeni nu se putea deplasa prin pdure atat de neauzit ca
Will, iar frailor in negru nu le trebuise mult pan s-i
descopere talentul.
Tabra se afl la trei kilometri i jumtate distan de
aici, dincolo de dealul acela, aproape de un parau, zise Will.
M-am apropiat pe cat am indrznit. Erau opt, brbai i
femei. Nu am vzut copii. Au ridicat o colib lang stanc.
Zpada o acoperise de acum, dar am putut s-o vd destul
de bine. Nu ardea nici un foc, ins vatra era curat lun. Nu
mica nimeni. Nici o fiin vie nu ar fi zcut atat de
neclintit.
Ai vzut sange?
Ei bine, nu, recunoscu Will.
Ai vzut arme?
Cateva sbii, cateva arcuri. Unul dintre brbai avea o
secure. Prea grea, cu lam dubl, o bucat de fier brut.
Era la pmant, lang el, chiar lang mana lui.
Ai studiat poziia cadavrelor?
Will inl din umeri.
Doi stteau ridicai, sprijinii de stanc. Majoritatea
erau la pmant. Czui precum...
Sau poate dormeau, suger Royce.
Erau czui, insist Will. Era o femeie in picioare, in
pdure, pe jumtate ascuns de crengi. O iscoad. Zambi
uor. Am avut grij s nu m zreasc. Ins cand m-am
apropiat, am vzut c nici ea nu se mica.

Se zgribuli fr s vrea.
i-e frig? intreb Royce.
Puin, murmur Will. Vantul stpane.
Tanrul cavaler se intoarse spre armurierul su crunt.
Frunze ingheate, czute, opteau in urma lor i armsarul
lui Royce se mica nervos.
Ce crezi c i-a rpus pe aceti oameni, Gared? intreb
Ser Waymar cu pruden, potrivindu-i faldurile mantiei
sale lungi, din zibelin.
A fost frigul, zise Gared cu o siguran de
nezdruncinat. Am mai vzut oameni ingheai, iarna
trecut, i atunci cand eram un bietan. Toat lumea
vorbete de zpad de cincisprezece metri adancime i
despre cum se npustete, urland, vantul de ghea
dinspre nord, ins adevratul duman este frigul. Te fur
mai pe nesimite decat Will, iar prima dat tremuri i-i
clnne dinii, bai din picioare i visezi la vin fiert i un foc
bun, care s te inclzeasc. Arde, aa face. Nimic nu arde
mai tare decat frigul. Dar numai pentru o vreme. Apoi se
strecoar inluntrul tu i incepe s te amoreasc, iar
dup o vreme nu mai ai putere s lupi impotriva lui. i-e
mai lesne s te intinzi sau s adormi. Se spune c nu mai
simi durerea, spre sfarit. In primul rand, te moleeti i
devii somnoros, totul incepe s fie ters i apoi este ca i
cum te-ai afunda intr-o mare de lapte cald. Pare ceva
panic.
Cat elocven, Gared, remarc Ser Waymar. N-a fi
bnuit niciodat c ai aa ceva.
Am avut i frigul in mine, stpane. Gared ii ddu gluga
jos, oferindu-i lui Ser Waymar o bun privelite a cioturilor
care-i fuseser urechile. Dou urechi, trei degete i degetul
mic de la mana stang. Am scpat ieftin. L-am gsit pe
fratele meu degerat in schimbul lui de gard, cu un zambet
pe fa.
Ser Waymar ddu din umeri.
Ar trebui s te imbraci mai gros, Gared.
Gared se incrunt spre nobil, iar cicatricile din jurul
fostelor sale urechi se aprinser inroindu-se de furie, acolo
unde Maester Aemon i le tiase.
Vom vedea cat de gros te poi imbrca atunci cand
vine iarna.
5Ii ridic gluga i-i imboldi bidiviul, tcut i imbufnat.
Dac Gared a spus c a fost frigul..., incepu Will.
Ai mai fcut cateva grzi in aceast sptman, Will?
Da, stp'ne.
Nu trecea nici o sptman fr s nu aib parte de vreo
duzin de afurisite de grzi. Unde intea omul sta?
i cum i s-a prut Zidul?
Umezit, zise Will incruntandu-se. Acum ii ddea
seama clar, dup ce nobilul ii atrsese atenia. N-ar fi putut
inghea. Nu dac Zidul era umezit. Nu era destul de frig.
Royce ddu din cap.
Iste biat. Am avut cateva ingheuri uoare
sptmana trecut i cate o fulguial rapid, din cand in
cand, dar in mod sigur nu a fost destul de frig ca s ucid
opt oameni in toat firea. Brbai imbrcai in blnuri i
piele, dac-mi dai voie s v reamintesc, cu un adpost landeman
i mijloace s-i fac un foc.
Zambetul cavalerului era arogant i increztor.
Will, condu-ne acolo. Vreau s-i vd cu ochii mei pe
aceti brbai rpui.

Nu mai era nimic de fcut din acel moment. Ordinul

fusese rostit, iar onoarea-i obliga s se supun. Will trecu in
frunte, bidiviul lui cu pr los avansand cu pruden prin
desiuri. Cu o noapte inainte czuse un strat subire de
zpad i sub crust se ascundeau pietre i rdcini,
pandindu-i pe cei nepstori sau imprudeni. In urma lui
venea Ser Waymar Royce, armsarul su negru, masiv,
fornind de nerbdare. Calul de rzboi era prost ales
pentru ieire, dar incearc s-i spui asta lordului. Gared
incheia irul. Btranul armurier clrea mormind in barba
lui.
Intunericul se adanci. Cerul lipsit de nori se color in
purpuriu-inchis, culoarea unei rni vechi, apoi se innegri.
Incepur s rsar stelele. Se ridic i luna, la jumtate.
Will era mulumit de lumin.
Putem merge mai repede de atat, sunt sigur, zise
Royce cand se arat luna plin.
Nu cu bidiviul sta, rspunse Will. Frica il fcuse
obraznic. Poate c stpanul meu ar vrea s conduc el?
Ser Waymar Royce nu catadicsi s rspund. Undeva, in
pdure, urla un lup. Will ii conduse calul sub un arbore
6

btran i incovoiat i descleca.

De ce te-ai oprit? intreb Ser Waymar.
E mai bine s mergem pe jos restul drumului, stp'ne.
E dincolo de colina aceea.
Royce se opri o clip, uitandu-se in deprtare, cu o
expresie ganditoare. Un vant rece uier printre copaci,
Mantia de zibelin se involbur in spatele lui de parc s-ar
fi trezit la via.
Ceva nu-i bine aici, mormi Gared. Tanrul cavaler ii
oferi un zambet dispreuitor.
Aici e?
Nu simii? intreb Gared. Ascultai bezna.
Will putea simi. Patru ani in Rondul de Noapte i nu-i
fusese niciodat fric. Ce putea fi acum?
Vantul. Copacii fonind. Un lup. Care dintre aceste
zgomote te face s-i pierzi curajul, Gared?
Cand Gared intarzie cu rspunsul, Royce alunec cu
graie din a. Ii leg armsarul de o creang aplecat,
destul de departe de ceilali cai, i-i trase sabia lung din
teac. Pe maner licreau pietre preioase, iar lumina lunii
aluneca pe oelul strlucitor. Era o arm frumoas,
confecionat la castel, i nou, dup aspect. Will se indoia
c fusese vreodat folosit in lupt.
Copacii sunt dei aici, avertiz Will. Sabia aia v vangreuna,
stpane. E mai bun un cuit.
Dac-mi trebuie sfaturi, am s le cer, zise tanrul nobil.
Gared, rmai aici. Pzete caii.
Gared descleca.
Ne trebuie un foc, am s m ingrijesc de asta.
Cat poi fi de smintit, btranule? Dac sunt dumani in
pdure, focul este ultimul lucru pe care l-am vrea.
Sunt unii dumani pe care focul ii ine departe,
rspunse Gared. Uri i lupi strvechi i... i alte vieti...
Gura lui Ser Waymar deveni o strambtur aspr.
Nici un foc.
Gluga lui Gared ii umbrea faa, ins Will putea vedea
licrirea dur din ochii si pe cand se uita la cavaler. Pentru
o clip, ii fu team c btranul va trage sabia. Era un
obiect scurt i urat, cu manerul decolorat de transpiraie,
cu muchia tirbit de atata folosin, ins Will n-ar, fi dat

nici o ceap degerat pentru viaa nobilului dac Gared ar

7

fi tras-o din teac. In cele din urm, Gared privi in jos.

Fr foc, murmur el, cu o voce joas.
Royce consider asta drept o acceptare fr cracnire i-i
intoarse spatele.
Ia-o inainte, ii zise el lui Will.
Will ii croi drum prin desi, apoi o lu in sus pe pant,
pe colina domoal unde-i gsise punctul de observaie sub
un arbore mre. Sub crusta subire de zpad, pmantul
era reavn i noroios, alunecos, cu pietre i rdcini
ascunse, care te impiedicau. Will nu fcu nici un zgomot pe
cand urca. In urma lui auzi clinchetul metalic, uor, scos de
zalele nobilului, fonetul frunzelor i blesteme optite cand
crengile apuctoare ale copacilor ii infcar sabia lung i
traser de frumoasa sa mantie de zibelin.
Copacul cel mare era acolo, chiar in varful colinei, acolo
unde Will tia c trebuia s se afle, crengile sale cele mai
de jos fiind la treizeci de centimetri distan de pmant.
Will se strecur pe dedesubt, tarandu-se pe burt, prin
zpad i noroi, i se uit spre poiana pustie de jos.
Inima i se opri in piept. Pentru o clip nici nu indrzni s
respire. Lumina lunii coborase peste poian, peste cenua
din vatr, peste coliba acoperit de zpad, stanca cea
mare, paraul pe jumtate ingheat. Totul rmsese ca
acum cateva ore.
Numai c nu mai erau acolo. Toate cadavrele
dispruser.
Zeilor! auzi el in spatele lui.
Sabia retez o creang cand Ser Waymar Royce urc pe
culme. Rmase acolo, lang copacul singuratic, cu sabia
lung in man, mantia fluturand in spatele lui in btaia
vantului npustit in sus, scoandu-l in eviden cu mreie
pe cerul instelat, sub privirile tuturor.
Jos! opti Will cu grab. Ceva nu este bine.
Royce nici nu se clinti. Privi in jos, spre poiana pustie, i
incepu s rad.
Morii ti par s-i fi mutat tabra, Will.
Pe Will il prsi vocea. Cut, bajbaind, cuvinte care nu
mai venir. Nu era posibil. Ochii si privir de la un capt la
altul al taberei abandonate, se oprir asupra securii. O
uria secure de lupt, cu lama dubl, zcand acolo unde o
vzuse ultima dat, neatins. O arm de valoare...
8

Ridic-te, Will, ordon Ser Waymar. Nu-i nimeni. Nu tea

mai lsa s te ascunzi sub tufe.
Will se supuse fr nici o tragere de inim. Ser Waymar
il privi cu o dezaprobare fi.
Nu m intorc la Castelul Negru cu un eec la prima
mea ieire. Il vom gsi pe aceti brbai. Se uit imprejur.
Urc-te in copac. F-o repede. Caut un foc.
Will se intoarse, fr nici un cuvant. N-avea nici un rost
s comenteze. Vantul se inteea. Il ptrundea peste tot. Se
duse la copac, un brad boltit, verde-cenuiu, i incepu s
urce. Foarte repede mainile i se nclir de rin i se
pierdu printre acele bradului. Frica-i umplea mruntaiele ca
un pranz pe care nu-l putea digera. opti o rugciune ctre
zeii netiui ai pdurii i-i scoase pumnalul din teac. Il
puse intre dini, ca s aib mainile libere pentru crat.
Gustul fierului rece din gur il imbrbta. Jos, pe pmant,
lordul strig deodat:
Cine-i acolo?

Will sesiz nesigurana din glas. Se opri din crat;

ascult; privi. Pdurea rspunse: fonetul frunzelor,
clipocitul ingheat al izvorului, un ipt indeprtat al unei
bufnie de zpad.
Ceilali nu fceau nici un zgomot. Will percepu o micare
in colul ochilor. Forme nedesluite strecurandu-se prin
pdure. Intoarse capul, vzand o umbr alb in intuneric.
Apoi dispru. Crengile tremurau uor in vant, frecandu-se
una de alta ca nite degete de lemn. Will deschise gura s
strige o avertizare, ins cuvintele preau c-i ingheaser
in gatlej. Poate c greea. Poate c fusese doar o pasre, o
reflectare a zpezii, vicleug al luminii selenare. De fapt, ce
vzuse oare?
Will, unde eti? strig Ser Waymar. Poi vedea ceva?
Se mica incet, in cerc, ingrijorat deodat, cu sabia in
man. Trebuie s-i fi simit i el, aa cum ii simise Will Nu
era nimic de vzut.
Rspunde-mi! De ce-i aa de frig?
Era frig. Zgribulit, Will se prinse mai strans de trunchi.
Faa i se lipi cu putere de lemnul bradului. Putea simi pe
obraz rina dulce i lipicioas.
Din intunecimea pdurii se ivi o umbr. Se opri inaintea
lui Royce. Era inalt, ciolnoas i tare precum oasele
9

btrane, cu pielea alb ca laptele. Armura sa prea s-i

schimbe culoarea cu fiecare micare; ba era alb precum
zpada proaspt czut, ba era neagr ca o umbr, i
mereu ptat cu verdele-inchis al copacilor. Modelele
dnuiau ca lumina lunii atingand apa, cu fiecare pas pe
care-l fcea.
Will auzi rsuflarea lui Ser Waymar Royce ieind intr-un
suspin prelung.
Nu te apropia mai mult, avertiz nobilul.
Vocea ii rsuna spart, ca a unui bietan. Ii azvarli
mantia lung, de zibelin, peste umr, pentru a-i elibera
braele, i apuc sabia cu amandou mainile. Vantul se
oprise. Se fcuse foarte frig.
Cellalt alunec inainte, pind fr zgomot. In mainile
sale apruse o sabie lung cum Will nu mai vzuse
niciodat. Nici un metal prelucrat de oameni nu ar fi putut
lua forma acelei lame. Parc se trezise la via sub lumina
lunii, transparent, un ciob de cristal atat de subire incat
prea c dispare cand o vedeai dinspre muchie. O licrire
albstruie acoperea obiectul, o lumin fantomatic juca pe
conturul su i, cumva, Will tiu c era mai ascuit decat
orice alt lam.
Ser Waymar il infrunt cu curaj.
Atunci, danseaz cu mine.
Ii inl sabia deasupra capului, sfidtor. Mainile ii
tremurau sub greutatea ei, sau poate din cauza frigului.
Totui, in acel moment, Will se gandi c nu mai era un
bietan, ci unul dintre brbaii din Rondul de Noapte.
Cellalt se opri. Will ii zri ochii; albatri, mai adanci i
mai albatri decat ochii omeneti, un albastru care ardea
precum gheaa. Se oprir pe sabia lung, tremurand in
vzduh, privir lumina lunii alunecand rece pe metal. Pre
de o clip, indrzni s spere.
Ieir in tcere din umbr, la fel ca primul. Erau trei...
patru... cinci. Ser Waymar trebuie s fi simit frigul care
venea cu ei, dar nu-i vzu niciodat, nu-i auzi niciodat.
Will ar trebui s-l previn. Era datoria sa. i moartea sa,
dac o fcea. Se zgribuli, imbria copacul i rmase

tcut.
Sabia alb strbtu aerul tremurand. Cand lamele se
lovir, nu se auzi nici un dangt de metal lovind metalul;
10

doar un sunet ascuit, discret, la limita percepiei, ca un

animal gemand de durere. Royce par o a doua lovitur, o
a treia, apoi fcu un pas inapoi. O alt avalan de lovituri
i se trase din nou inapoi.
In spatele lui, la dreapta, de jur imprejurul lui, privitorii
stteau rbdtori, fr chipuri, tcui, modelele in micare
ale armurilor delicate fcandu-i invizibili in pdure. Totui,
nu fceau nimic ca s intervin.
i iari sbiile se ciocnir, pan ce Will vru s-i
acopere urechile s nu mai aud zgomotul ciudat, furios i
ascuit al luptei lor. Ser Waymar gafaia acum din cauza
efortului, rsuflarea lui aruncand aburi sub lumina lunii.
Sabia lui era alb de ghea; pe a Celuilalt dansa lucirea
albastr, palid.
Apoi, Royce par puin prea tarziu. Sabia alb muc din
zalele de sub braul lui. Tanrul nobil strig de durere.
Printre zale mustea sangele; inla aburi in frig, iar
picturile preau roii ca focul, atunci cand atingeau
zpada. Degetele lui Ser Waymar se frecar de coaste.
Mnua sa de moleschin iei la iveal nclit de sange.
Cellalt spuse ceva intr-o limb pe care Will nu o
cunotea, cu un glas aidoma gheii crpate pe un lac
ingheat, iarna, iar cuvintele sunau batjocoritoare. Ser
Waymar Royce ii regsi furia.
Pentru Robert! strig el i se avant cu un marait,
ridicandu-i sabia lung, acoperit cu ghea, cu ambele
maini, rotind-o intr-o lovitur lateral, cu toat greutatea
sa in ea.
Cellalt par aproape cu lene. Cand lamele se atinser,
oelul se sfram. Un ipt se reverber prin pdure in
noapte, iar sabia cea lung se spulber in sute de buci
sframicioase, achiile imprtiindu-se ca o ploaie de ace.
Royce czu in genunchi, scancind, i-i acoperi ochii.
Printre degetele sale se scurgea sange.
Privitorii avansar impreun, de parc primiser un
semnal. Sbii se ridicar i czur, intr-o tcere de
mormant. Era un masacru in lege. Sbiile albicioase tiau
prin zale de parc ar fi fost mtase. Will inchise ochii. La
mare distan sub el le auzi vocile i rasul rsunand ascuit
precum ururii.
Cand ii regsi curajul s priveasc din nou, trecuse mult
11

timp, iar dealul era pustiu. Rmase in copac, ia indrznind

s respire, in vreme ce luna se tara cu incetineal pe cerul
intunecat. In cele din urm, cu muchii cuprini de carcei i
cu degetele amorite de frig, cobori.
Trupul lui Royce zcea cu faa in jos in zpad, cu un
bra intins lateral. Mantia groas de zibelin era strpuns
in zeci de locuri. Cum zcea mort, in acest fel, ii ddu
seama cat fusese de tanr. Un bieandru. Gsi, la caiva
pai distan, ceea ce rmsese din sabie, captul ei
zdrenuit i rsucit ca un arbore lovit de trsnet. Will
ingenunche, se uit in jur cu team i il infac. Sabia rupt
va fi dovada sa. Gared va ti ce s fac cu ea, sau cel puin
btranul urs, Mormont, ori Maester Aemon. Oare Gared mai
atepta inc, pzind caii? Trebuia s se grbeasc.
Will se ridic. Ser Waymar Royce se inla deasupra lui.
Vemintele sale alese erau zdrene, faa sa, zdrobit. O

achie din sabia lui ii strpunsese pupila alb oarb a

ochiului stang. Ochiul drept era deschis. Pupila ardea
albastr. Vedea.
Sabia frant scp dintre degetele amorite. Will inchise
ochii s se roage. Maini lungi, delicate, ii terser obrajii,
apoi se incletar in jurul gatului su. Erau inmnuate in
cea mai fin piele de moleschin, nclite de sange, i totui
atingerea era ingheat.
12