Dezvoltarea unui IMM depinde de capacitatea de management, de expertiza personalului, de stiinta a

atrage finantari dar si de viziunea si strategia in aceasta directie.

Un IMM inovativ este perceput ca fiind principalul motor al cresterii competitivitatii, capacitatea fiind
determinat de numeroi factori, cum ar fi:
baza material, mijloace financiare
informaii de pia
staff managerial calificat i competent
potenialul creativ al resurselor umane
nivelul expertizei
capacitatea de a pune expertiza la dispozitia comunitatii
Inovarea ca factor de crestere a competitivitatii
Inovarea reprezinta actiunea al carui rezultat este de a produce altceva sau de a produce altfel.
Conform Comunicarii Comisiei Europene COM 688/1995, inovarea consta in:
a) innoirea si largirea gamei de produse, servicii si piete asociate;
b) stabilirea de noi metode de productie, de aprovizionare si distributie;
c) introducerea de schimbari in management, organizarea muncii, conditiile de munca si
instruirea personalului.
Dezvoltarea sectorului privat are la baza cel putin doua explicatii logice:
modificarea structurala a afacerilor si tendinta de diminuare a marimii firmelor, oferind
oportunitati pentru afacerile de mici dimensiuni de tip nisa care inglobeaza o parte
semnificativa de inovare, noutate;
dezvoltarea unui mediu economic care incurajeaza intreprinderile mici;

Inovarea ca factor de crestere a competitivitatii

Inovarea este procesul creativ prin care introducem (aducem) ceva nou si asiguram cresterea
competitivitatii (la nivel de produs, tehnologie, serviciu, localitate, regiune).
Inseamna noi tehnologii, produse, metode, management, conditii de lucru, abilitati, formare de
personal.
Presupune o noua viziune si abordare
Se poate vorbi despre inovare doar atunci cnd cunotinele sunt aplicate fie ntr-un nou produs,
sistem, proces tehnologic, serviciu sau instrument de management.

De ce inovare?
Oamenii cu spirit inovator sunt factorul determinant in angajarea tehnologiei pentru
dezvoltare. Ei pot sa faciliteze atat dezvoltarea tehnica, cat si cea sociala, ei pot sa asigure
legatura intre cercetare-dezvoltare, industrie si factorii guvernamentali de decizie.
Inginerii, precum si cercetarea inginereasca, pot avea o contributie semnificativa in asigurarea
beneficiilor, in asumarea si solutionarea riscurilor dezvoltarii, in conceperea de solutii
tehnologice, in sprijinirea politicii publice orientate catre dezvoltarea generala.
Uniunea Inovarii, este cheia pentru a atinge scopurile Strategiei Europa 2020 pentru o
economie inteligenta, durabila si competitiva. Aceasta doreste sa imbunatateasca conditiile si
accesul la finantare pentru cercetare si inovare in Europa, sa se asigure ca ideile inovative pot
fi transformate in produse si servicii ce pot determina crestere, competitivitate si locuri de
munca.
Inovarea, asa cum este descrisa in planul Uniunii Inovarii, inseamna pe larg o schimbare ce
grabeste si imbunatateste felul in care percepem, dezvoltam, producem si accesam noi produse
si servicii.

--------------------------------------------------------------------------------Este lesne de constatat ca, pe plan mondial, are loc un proces de reconsiderare a rolului IMMurilor din perspectiva progresului stiintifico-tehnic. Pornindu-se de la numarul impresionant al
intreprinderilor mici si mijlocii, atat la nivelul economiilor nationale, cat si la cel planetar, se
investigheaza potentialul acestora mai ales sub aspectul resurselor umane de a inova. Acesta
este cadrul general in care consemnam o serie de evenimente, masuri si actiuni care prezinta
interes major si pentru colegii ingineri care lucreaza, in diferite ipostaze, dar mai ales ca
antreprenori, in intreprinderile mici si mijlocii.
Sunt cinci tinte principale care sunt centrate pe formarea si consolidarea IMM-urilor inovative:
1) Numeroase IMM-uri se vor afla in crestere in vederea transformarii lor in companii mari sau
isi vor asigura un anumit segment de piata de pe piata locala. Aportul IMM-urilor la formarea
PIB-ului national se va majora la circa 70%, fiind sustinut de progresul microintreprinderilor si
al intreprinderilor mici catre medii/mari. Aceasta evolutie va fi de natura sa dinamizeze
economia nationala si sa sporeasca rezistenta acesteia la eventualele socuri economicofinanciare externe. Programele de sprijinire a IMM-urilor derulate de autoritatile publice
abilitate vor continua sa stimuleze infiintarea de start-up-uri si spin-off-uri.
2) Cu toate ca vor exista IMM-uri cu expertiza tehnica relativ puternica, produsele lor nu vor fi,
probabil, suficient de competitive la nivel mondial, in termeni de calitate si pret. Totusi, prin
politicile de promovare antreprenoriala aplicate de autoritati, in parteneriat cu comunitatea de
afaceri, intreprinzatorii vor beneficia de sprijin pentru obtinerea certificatelor de calitate,
realizarea de investitii in tehnologii care respecta standardele recunoscute la nivel
european/international, participarea la manifestari promotionale internationale si sesiuni de
matchmaking etc. In urma sprijinului acordat pentru retehnologizare, insusirea competentelor
manageriale si instruirea personalului in folosirea noilor tehnologii, IMM-urile vor deveni din
ce in ce mai competitive pe plan local sau regional, insa, la orizontul 2020, nu vor atinge toate
performantele intreprinderilor omoloage din statele membre ale UE, care detin deja un avans
semnificativ din punctul de vedere al CDI si al experientei derularii afacerilor la nivel global.
3) Se apreciaza ca nu vor exista impedimente semnificative in accesul la sectorul financiar
pentru acele IMM-uri care au competente suficiente si sunt producatoare de bunuri si servicii
competitive. Din ce in ce mai multe IMM-uri vor reusi sa castige increderea
creditorilor/investitorilor datorita evolutiei pozitive a indicatorilor lor de profitabilitate, cat si a
perspectivelor de dezvoltare pe termen mediu. Cooperarea mai buna dintre banci si IMM-uri se
va reflecta in relaxarea conditiilor de creditare, in reducerea costurilor acesteia, precum si in
acordarea de asistenta pentru acele intreprinderi care solicita finantare in vederea realizarii
proiectelor
economice
de
anvergura
(retehnologizare/modernizare,
CDI
etc.).
4) Se considera, de asemenea, ca un numar semnificativ de IMM-uri isi vor imbunatati
competitivitatea prin formarea de/accesul la clustere si retele de companii. Prin inlaturarea
disfunctionalitatilor de natura financiar-fiscala (intarzierea platilor, arierate, povara fiscala etc.)

si, respectiv, logistica (indeosebi infrastructura deficitara de transport si depozitare), lanturile

productive si cele de aprovizionare/distributie vor fi mai bine integrate, facilitand derularea
afacerilor pe baza sporirii increderii reciproce intre operatorii economici. IMM-urile vor fi
incurajate sa participe la clustere si/sau retele de intreprinderi din acelasi domeniu de activitate
sau unul conex, precum si dintr-unul aflat in aval/amonte. In cadrul clusterelor si/sau retelelor,
masurile guvernamentale vor urmari sa promoveze interconectarea IMM-urilor, astfel incat
acestea sa se integreze cat mai usor si sa formeze lanturi valorice pe diverse domenii de
activitate, capabile sa determine cresteri semnificative intr-o serie de ramuri economice.
5) Toate aceste estimari se integreaza in viziunea de ansamblu care anticipeaza schimbari in
economie, in principal de natura structurala, care vor determina o crestere a ponderii
intreprinderilor mari si medii in exportul de bunuri si a ponderii intreprinderilor mici si mijlocii
in exportul de servicii.
In vederea formarii unei imagini de ansamblu cu privire la intreprinderile mici si mijlocii
din Romania, cunoasterea naturii activitatilor inovationale desfasurate de acestea ocupa un loc
central. Cercetarea a relevat ca eforturile de inovare din IMM-uri s-au concentrat pe noile
produse (40,22%), noile tehnologii (22,94%), abordarile manageriale si de marketing noi
(22,37%), modernizarea sistemului informatic (4,97%) si pregatirea resurselor umane (4,97%).
Foarte important este faptul ca in una din patru firme se constata absenta abordarilor inovatoare
(26,39%). Daca lucrurile sunt examinate in evolutie, atunci se impune a observa ca, fata de anul
precedent, s-a diminuat cu 11,26 puncte procentuale (p.p.) ponderea IMM-urilor care indica
absenta preocuparilor privind inovarea (o reducere cu circa 43% fata de 2012). Din perspectiva
structurala, se constata urmatoarele modificari semnificative: cresterea ponderii optiunilor
reprezentate de noile tehnologii (+6,49 p.p.), noile produse (+2,99 p.p.) si abordarile
manageriale si de marketing noi (+2,86 p.p.), precum si reducerea retinerilor privind
investitiile
in
modernizarea
sistemului
informatic
(-2,62
p.p.).
Analizandu-se eforturile de inovare din IMM-uri in functie de vechimea acestora, in Cartea Alba
se
fac
mai
multe
remarci
de
ordin
principial
si
practic:
- exista o corelatie pozitiva intre varsta IMM-urilor si frecventa cu care acestea indica
modernizarea sistemului informatic: 6,67% din firmele cu o vechime de peste 15 ani au indicat
aceasta optiune - de 1,73 ori mai mare (+2,82 p.p.) fata de nivelul aferent organizatiilor nou
infiintate;
- componenta de firme nou infiintate presupune ponderi mai mari ale IMM-urilor care indica
concentrarea eforturilor de inovare pentru pregatirea resurselor umane (5,64%) si ponderi mai
reduse
ale
celor
care
mentioneaza
tehnologiile
noi
(19,23%);
- companiile cu o activitate continua de 5 - 10 ani se evidentiaza prin frecvente crescute in
randurile celor care abordeaza noile achizitii manageriale si de marketing (26,21%) si mai
reduse
in
cazul
entitatilor
care
au
mentionat
noile
produse
(36,99%);
- intreprinderile cu o vechime de 10 - 15 ani inregistreaza ponderi mai ridicate ale entitatilor
care
indica
noile
produse
(42,23%)
si
tehnologii
(31,08%);
- agentii economici de peste 15 ani inregistreaza ponderi mai joase ale organizatiilor care au
indicat abordarile manageriale si de marketing noi (16,41%) si pregatirea resurselor umane
(4,62%);
- firmele care au mentionat absenta abordarilor inovatoare se regasesc mai frecvent printre
entitatile cu o vechime de 5 - 10 ani (28,44%) si mai rar printre cele cu varsta de 10 - 15 ani
(22,71%).
In ceea ce priveste repartitia teritoriala a firmelor mici si mijlocii din perspectiva caracterului
lor inovativ, cercetarea sociologica la care ne referim releva urmatoarele elemente principale:
- firmele care au mentionat axarea pe noile tehnologii se regasesc mai frecvent printre entitatile

din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest (35,97%) si mai rar printre cele din Regiunea de
Dezvoltare
Nord-Vest
(8,84%);
- IMM-urile care au indicat concentrarea eforturilor de inovare pe realizarea de produse noi
detin ponderi mai mari in cazul celor din Regiunea de Dezvoltare Sud (53,82%) si mai reduse in
randul
celor
din
Regiunea
de
Dezvoltare
Nord-Vest
(16,02%);
- organizatiile care au promovat noile abordari manageriale si de marketing inregistreaza
ponderi mai ridicate in randul IMM-urilor localizate in Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest
(44,20%) si mai reduse in cazul celor din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (7,22%);
- agentii economici care pun accentul pe fructificarea potentialului inovativ al modernizarii
sistemului informatic se regasesc cu frecvente superioare in Regiunea de Dezvoltare Nord-Est
(9,62%)
si
net
inferioare
in
Regiunea
de
Dezvoltare
Centru
(1,90%);
- IMM-urile care au mentionat pregatirea resurselor umane drept o preocupare majora detin
ponderi mai mari in cazul organizatiilor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (8,84%) si mai
reduse
in
randul
celor
din
Regiunea
de
Dezvoltare
Centru
(2,53%);
- firmele care au indicat absenta abordarilor inovatoare se regasesc mai frecvent printre
entitatile din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest (31,35%) si mai rar printre cele din Regiunea de
Dezvoltare Sud-Est (21,65%).
Raportul
dintre
potential
si
rezultate
Concluzii deosebit de importante pot fi formulate pe baza cercetarii efectuate de CNIPMMR si
in legatura cu locul si rolul dimensiunii firmelor in eforturile inovative ale antreprenorilor.
Acesta este un aspect esential care readuce in atentie una dintre temele esentiale ale Strategiei
referitoare la dezvoltarea IMM-urilor la orizontul anului 2020. Constatarile din Cartea Alba sunt
urmatoarele:
- exista o corelatie pozitiva intre dimensiunea IMM-urilor si frecventa cu care acestea indica
produsele noi, tehnologiile noi, modernizarea sistemului informatic si pregatirea resurselor
umane;
- se identifica o relatie negativa intre marimea companiilor si propensiunea acestora de a-si
directiona eforturile de inovare catre noile abordari manageriale si de marketing, inregistranduse o frecventa de 13,04% in cazul organizatiilor mijlocii - de 1,60 ori mai mica (-7,81 p.p.) fata
de nivelul aferent entitatilor mici si de 1,78 ori mai mica (-10,17 p.p.) fata de cel al
microintreprinderilor;
- ponderea firmelor care au indicat absenta abordarilor inovatoare este corelata negativ cu
marimea IMM-urilor: 28,77% din microintreprinderi nu intreprind actiuni inovatoare, o pondere
de 1,49 ori mai mare (+9,46 p.p.) fata de nivelul aferent entitatilor mici si de 2,84 ori mai mare
(+18,63
p.p.)
fata
de
cel
al
organizatiilor
mijlocii.
Evident, aceste rezultate nu sunt surprinzatoare. Potentialul firmelor indica totdeauna si
capacitatea acestora de a investi in domeniile CDI. Ceea ce, insa, atrage atentia vizeaza
ponderile mentionate, si anume faptul ca exista o zona deosebit de extinsa in care oricat de bune
ar fi intentiile antreprenorilor, starile de fapt obiective nu le permit sa actioneze in directiile pe
care le considera dezirabile. De aici, o tema majora pentru factorii decidenti, intrucat fara apelul
la formele de ajutor de stat agreate de Uniunea Europeana este foarte putin probabil sa se poata
avansa
in
aceasta
directie.
Odata cu tratarea acestui aspect apare necesar sa se releve si rezultatul investigatiei sociologice
privind raportul dintre natura si specificul activitatilor inovationale si forma de organizare
juridica
a
IMM-urilor.
Aceste
rezultate
pun
in
evidenta
urmatoarele:
- societatile pe actiuni consemneaza ponderi mai mari ale IMM-urilor care indica recursul la
noile tehnologii (46,88%), la modernizarea sistemului informatic (18,75%) si la pregatirea

resurselor umane (9,38%). Ponderi mai reduse sunt consemnate in cazul IMM-urilor care
mentioneaza produsele noi (34,38%) si abordarile manageriale si de marketing noi (15,63%);
- SRL-urile se evidentiaza prin frecvente crescute in randul organizatiilor care-si concentreaza
eforturile de inovare asupra noilor abordari manageriale si de marketing (22,91%);
- intreprinderile cu o alta forma de organizare juridica inregistreaza ponderi mai ridicate ale
entitatilor care mentioneaza produsele noi (43,62%) si frecvente mai mici ale firmelor care au
indicat tehnologiile noi (14,09%), modernizarea sistemului informatic (3,36%) si pregatirea
resurselor
umane
(2,68%);
- firmele care au relevat absenta abordarilor inovatoare se regasesc mai frecvent printre
entitatile cu alta forma de organizare juridica (34,90%) si mai rar printre societatile pe actiuni
(12,50%).
Examinarea activitatilor inovationale din IMM-uri pe ramuri de activitate prezinta, la randul ei,
aspecte
de
mare
interes:
- IMM-urile care au indicat concentrarea eforturilor de inovare asupra realizarii de produse noi
detin ponderi mai mari in cazul organizatiilor din comert (48,42%) si mai reduse in randul celor
din
turism
(23,26%);
- organizatiile care au punctat noile abordari manageriale si de marketing inregistreaza ponderi
mai ridicate in randul IMM-urilor cu activitate in transporturi (47,22%) si mai reduse in cazul
celor din industrie (17,14%). In acest punct, apare necesar sa recurgem la cateva remarci. Datele
consemnate sunt intr-o mare masura simetrice, cu ponderea IMM-urilor care au ca obiect de
activitate produsele de tip industrial. Acest fapt pune in evidenta cu mai multa pregnanta
importanta orientarilor strategice mentionate intr-un capitol precedent, respectiv accentul care
se cere pus pe infiintarea si consolidarea IMM-urilor care activeaza in domeniul industriei
prelucratoare;
- firmele care au mentionat axarea pe noile tehnologii se regasesc mai frecvent printre entitatile
din constructii (28,36%) si mai rar printre cele din transporturi (13,89%);
- agentii economici care evidentiaza potentialul inovativ al modernizarii sistemului informatic
se afla in special in industrie (7,62%), iar cei care se situeaza la limite inferioare activeaza in
turism
(2,33%);
- IMM-urile care au mentionat pregatirea resurselor umane in ansamblul preocuparilor inovative
detin ponderi mai mari in cazul organizatiilor din transporturi (8,33%) si mai reduse in randul
celor
din
comert
(2,97%);
- firmele care au indicat absenta abordarilor inovatoare se regasesc mai frecvent printre
entitatile din turism (46,51%) si mai rar printre cele din transporturi (22,22%).
Si aceste rezultate readuc in atentie tema numarului si ponderii IMM-urilor din industrie. Fara
sa subapreciem potentialul creativ din alte ramuri ale economiei, se cere subliniat, din nou, ca
experienta tuturor tarilor avansate atesta rolul preponderent al industriei ca pat germinativ al
celor mai multe si mai valoroase idei creatoare. Asupra acestor aspecte vom reveni si cu alte
elemente in partea a doua a acestei viziuni panoramice a raportului dintre stiinta, tehnica,
tehnologie si IMM-uri, pe care o vom publica in numarul viitor.

Aproape 6.000 de intreprinderi mici i mijlocii au fost declarate ca fiind inovatoare din cele
aproximativ 29.000 cte au existat ntre 2010 i 2012, potrivit informaiilor provenite de la Institutul
Naional de Statistic.

1.1.1 PI 2. STIMULAREA IMM-URILOR INOVATIVE

Obiectiv strategic urmrit

Aceast prioritate de investiie urmrete facilitarea accesului la instrumente financiare cu scopul de

a sprijini investiiile private n cercetare i inovare i de a stimula start-up-urile i spin-off-urile
innovative.
Scopul propus
IMM-urile ntmpin adesea dificulti n a obine mprumuturi sau n a atrage capital privat, datorit
riscului pe care l prezint, capacitii de rambursare sczute pe fondul nrut irii situa iei economicofinanciare, reticenei instituiilor financiare, garan iilor limitate pe care le pot oferi. Pe lng accesul
greoi la finanare, IMM-urile se mai confrunt cu dificult i pentru dobndirea accesului la noile
dezvoltri tehnologice, la transferul de cuno tine i de tehnologie, sau la personal cu competen e
avansate (riscul tehnologic).
n acest context, PI 2 introduce msuri de sprjin pentru mobilizarea/atragerea investi iilor private n
cercetare, dezvoltare tehnologic, cu scopul atingerii inovrii prin stimularea antreprenoriatului,
respectiv cu scopul exploatrii economice rapide a noilor idei rezultate din CD.
Beneficiari eligibili
Beneficiarii eligibili sunt IMM-urile inovative (inclusiv start-up-uri i spin-off-uri), interesate de
dezvoltarea de noi produse i procese inovatoare la nivel de firm, respectiv pe pia .
Pentru instrumentele de creditare i garantare sunt eligibile n mod excepional i organizaiile de
cercetare (instituii de cercetare i de nvmnt superior), care au proiecte finanate prin PO
Competitivitate, exclusiv pentru susinerea acestor proiecte.
Activiti eligibile
Sunt sprijinite activitile de modernizare a IMM-urilor prin dezvoltarea de noi activit i economice,
noi produse, servicii i procese n firm i/sau pe pia , prin intermediul transferului de tehnologii i de
cunotine, generndu-se valoare adugat n sectoarele economice care prezint poten ial de cre tere
economic.
Aciuni
Statele membre ale Uniunii Europene au posibilitatea, prin intermediul autorit ilor de management,
de a utiliza o parte din Fondurile Structurale i de Investi ii 2014 2020 alocate acestora pentru
finanarea IMM-urilor.
Not:
n perioada de programare 2007 2013 a fost nfiinat un fond de participare (holding fund), care
acioneaz ca un fond umbrel.
Aceste sume vor putea fi utilizate de ctre autoritile de management pentru a oferi intermediarilor
financiari instrumente financiare orientate ctre IMM-uri: garanii, co-garanii, mprumuturi, coinvestire la capital de risc. Intermediarii financiari vor oferi IMM-urilor (beneficiarii finali) credite cu
dobnzi subvenionate, garanii, participare la capital.
Not:
Autoritatea de management pentru PO Competitivitate poate delega managementul fondului de
participare n dou moduri: direct ctre Fondul European de Investiii sau ctre o institu ie
naional, sau indirect, printr-o procedur de achiziie public de servicii, ctre o institu ie
financiar. n cazul n care se opteaz pentru delegarea managementului fondului, Autoritatea de
management va face parte din comitetul investitorilor i va putea influena strategia i deciziile care
se iau de ctre managementul fondului. Managementul fondului de participare va structura tipurile
de investiii, va selecta intermediarii financiari, va administra, monitorizara i raporta investi iile,
se va implica n atragerea de co-investitori, i va colabora strns cu autorit ile na ionale i
regionale.
Fondul de participare va fi partenerul unui numr de instituii financiare care se adreseaz IMMurilor (fonduri de capital de risc, fonduri de garantare, bnci,etc), iar fondurile alocate ctre acestea
vor fi utilizate pentru crearea i dezvoltarea de IMM-uri inovative.
Aciunile includ un mix de instrumente financiare inovative, disponibile IMM-urilor inovative in orice
etap de dezvoltare a afacerii, prezentate schematic n tabelul urmtor:

Risc mai ridicat

Figur 1 Corelarea etapelor de dezvoltare a afacerii cu sursele de finan are extern

Faza de dezvoltare A1 Msuri de capital de risc i de A2 Credite cu A3 Garanii
cretere (accelerator)
dobnzi
subvenionate
Pre-iniial
i O1.1 Capital initial i de debut ( Seed
initial (proof of capital) - ajutor de minims
concept - pre-seed
i seed)
Start-up
O1.2 Capital de risc i de cretere
(Venture and growth fund) - ajutor de stat
exceptat de la notificare

Risc mai sczut

Cretere
emergent
(growth)
Dezvoltare
(expansion)
Sursa: Analiza Consultantului
Aciunile destinate stimulrii IMM-urilor inovative nu vor avea o orientare sectorial.
1.1.1.1 Aciunea 2.1: Msuri de capital de risc n favoarea IMM-urilor inovative
Msurile de capital de risc vor conduce la o cre tere net a fondurilor de capital de risc pentru IMMuri, prin atragea de co-investiii din partea investitorilor priva i. Propunerile pentru noul Regulament
general de exceptare pe categorii de ajutoare prevd instituirea unor plafoane minimale pentru
capitalul privat atras i co-investit alturi de cel provenit din surse publice ([10%] pentru capital ini ial
i [40%] pentru capital de risc).
Autoritatea de management va putea investi capital provenind din FEDR si fondurile publice na ionale
prin nfiinarea de fonduri de investiii cu capital de risc , sau prin participarea la fonduri private de
investiii cu capital de risc, unde statul roman va avea calitatea de partener/ investitor.
Operaiuni
Schema de ajutor pentru capital de risc va func iona ca un accelerator cu dou etape, fiind destinat
exclusiv IMM-urilor innovative:
Operaiunea 2.1.1 crearea unui fond de investiii cu capital de pornire i de debut (seed capital), care
va fi destinat antreprenorilor care au o idee inovativ (nefiind necesar existen a un IMM la momentul
depunerii aplicaiei). Investiiile de capital privat i cvasi-capital vor intra sub schema de ajutor de
minimis, sumele maxime acordate pentru un IMM int fiind de maxim [50.000 euro] pe o perioada de
3 ani. Valoarea totala a sumelor care vor fi disponibilizate din surse publice se va ridica la [ milioane
euro].
Operaiunea 2.1.2 crearea unui fond de investiii cu capital de risc i de cretere (venture capital and
growth), care va va fi destinat start-up-urilor inovative (nelistate la burs, cu o durat de func ionare
mai mica de 5 ani de la prima vnzare comercial sau au o cifra de afaceri medie anual de maxim
10% din valoarea total a finarii primite prin intermediul msurii de capital de risc sau care introduc
un nou produs pe pia, renunnd la vechile activit i). Sectorul CDI este un sector caracterizat prin
investiii mari de capital. Investiiile de capital privat i cvasi-capital vor intra sub schema de ajutor de
stat exceptat de la notificarea CE, sumele maxime acordate pentru un IMM int fiind de maxim [..
milioane euro]. Valoarea totala a sumelor care vor fi disponibilizate din surse publice se va ridica la
[ milioane euro].
Complementar asigurrii surselor de finanare, IMM-urile asistate vor putea beneficia de servicii de
sisten tehnic din partea unor mentori agreai de managementul fondului. Printre serviciile oferite
sunt incluse servicii de marketing, servicii de consultan n domeniul CD, servicii de formare a

managerilor i personalului cheie din IMM-uri pe diferite tematici, servicii juridice, servicii de
contabilitate, etc. Acoperirea onorariilor se va realiza din surse diferite, astfel: un procent din infuzia
de capital adus de fond va putea fi utilizat pentru achizi ia de servicii de consultan i / sau prin
cedarea de pri sociale ctre mentorul/mentorii implicai, cuantumul acestora urmnd a fi negociat cu
deintorii de IMM-uri inovative asistate.
Not:
Conform legislaiei, msurile de capital de risc sunt restricionate de un set de condi ii pentru a
putea fi compatibile cu msurile de ajutor de stat exceptat de la notificare, respective ajutor de
minimis, astfel:
-

nivelul maxim al tranelor de investiii msurile de capital de risc pot oferi pentru fiecare
ntreprindere int pn la maxim [10 milioane euro] (n cazul ajutoarelor de stat
exceptate de la notificarea CE), sau pn la maxim [200.000 euro] pentru o perioad de 3
ani (n cazul ajutoarelor de minimis);

gradul de implicare a investitorilor privai (co-investitori) minim [10%] pentru capital

iniial, respectiv minim [40%] pentru capital de risc din fondurile investite trebuie s
provin de la investitori privai atrai;

investiiile de tip capital propriu sau cvasi-capital (equity i quasi-equity) sunt dominante
minim 70% din bugetul total al fondului sunt investii sub form de capital propriu sau
cvasi-capital n ntreprinderile int;

pentru IMM-urile int situate n zone asistate, precum i pentru ntreprinderile mici situate
n zone neasistate, msurile privind capitalul de risc sunt limitate la acordarea de capital
initial (seed capital), capital de pornire (start up) i/sau capital de extindere (extension
financing). Pentru ntreprinderile mijlocii situate n zone neasistate, msurile privind
capitalul de risc sunt limitate la acordarea de capital initial i/sau capital de pornire,
excluznd capitalul de extindere;

deciziile de investiii au drept obiectiv obinerea de profit (baz comercial) realizarea

unui plan de afaceri pentru fiecare investiie, elaborarea unei strategii de ie ire clare i
realiste pentru fiecare investiie realizat);

gestionarea fondului de investiii cu capital de risc pe baze comerciale ncheierea unui

contract ntre un manager de fonduri profesionist i participanii la fond, iar remunera ia
managementului este corelat cu rezultatele obinute; participarea investitorilor ntr-un
comitet al investitorilor; supravegherea prudenial a activitii fondului i gesionarea
acestuia conform celor mai bune practici.

Managerii celor dou fonduri de investiii (capital iniial i capital de risc i de cretere) vor putea
aplica pentru accesarea unui grant care va acoperi maximum 50% din cheltuielile pentru
prospectarea/ identificarea IMM-urilor int. Sprijinul financiar acordat va ncuraja managerii de
fond s intensifice activitile de cutare i identificare de ntreprinderi int. n acest fel, IMM-urile
vor dobndi experiena n urma interaciunii cu managerii de fond.
1.1.1.2 Aciunea 2.2: Credite cu dobnzi subvenionate n favoarea IMM-urilor inovative
n cadrul sprijinului acordat sub form de dobnzi subven ionate, IMM-urile inovative (prin ajutor de
minimis) vor putea beneficia de credite a cror dobnd va fi subvenionat cu [...] puncte procentuale
sub dobnda pieei. Produsul de finanare n lei / euro cu dobnd subven ionat va fi disponibil n mai
multe variante, n funcie de stadiul n care se afl beneficiarul: micro-credit, credit pentru capital de
lucru, credit pentru investiii (de dezvoltare). Cuantumul total al reducerilor de dobnd va fi de
maximum [200.000 euro], echivalent n lei.
Organizaiile de cercetare care deruleaz finanate prin PO Competitivitate pot i ele aplica pentru
credite cu dobnzi subvenionate, dac este necesar pentru susinerea acestor proiecte.
Beneficiarii sprijinului financiar sub forma de dobnzi subvenionate vor fi IMM-urile inovative i
organizaiile de cercetare mprumutate.

1.1.1.3

1.

1.

2.

3.

4.

Aciunea 2.3: Garanii individuale pentru acoperirea riscului tehnologic n favoarea IMMurilor inovative (garanii acordate per produs de crediare)
Garaniile dau posibilitatea IMM-urilor inovative s se mprumute n condi ii financiare mai bune
dect cele care sunt disponibile n mod normal pe pie ele financiar-bancare, oferind astfel mai pu ine
garanii pentru contractrarea de credite i niveluri mai sczute ale dobnzii. Garan iile vor fi destinate
garantrii facilitilor noi pe termen mediu i lung.
IMM-urile inovative vor beneficia de garanii care vor avea un procent maxim de garantare de 80%
din valoarea facilitii, sub forma unor ajutoare de minimis / ajutoare regionale / ajutoare exceptate de
la notificarea CE). Costul garaniei va fi 0 euro, iar valoarea garan iilor proprii care vor fi aduse de
IMM-urile innovative vor fi mai mici.
Organizaiile de cercetare care deruleaz proiecte finanate prin PO Competitivitate pot i ele aplica
pentru garanii dac este necesar pentru susinerea acestor proiecte.
Beneficiarii ajutorului sub forma de garanii vor fi IMM-urile inovative i organizaiile de cercetare
mprumutate.
Teritoriul acoperit
Aciunea acoper ntreg teritoriul naional.
Rezultate ateptate
Tabel 1 Rezultate ateptate n cadrul aciunilor 2.1., 2.2, 2.3.
ID
Indicator
U.M.
Categoria
Valoare
Anul de int
int
Sursa
Frecvena
de regiune de baz
baz
(2018) (2022/
datelor
raportrii
(unde este
2023)
relevant)
Indicatori de realizare
Cheltuieli
Lei/
anuale CD din euro
fonduri
private
Indicatori de rezultat
IMM-uri
Numr
sprijinite
pentru
a
introduce pe
pia
noi
produse
i
procese
ntreprinderi
Numr
start-up
sprijinite
pentru
a
introduce pe
pia
noi
produse
i
procese
ntreprinderi
Numr
spin-off
sprijinite
pentru
a
introduce pe
pia
noi
produse
i
procese
Numr
de Numr
ntreprinderi
inovative

5.

Nivelul
investiiilor
private n CDI

Lei/euro

Stimularea inovaiei n IMM-urile din Romnia este un element deosebit de important n contextul
asigurrii unui proces de convergen sustenabil. De asemenea, trebuie menionat faptul c inovarea se
refer, pe lng produsele i serviciile, inclusiv la noile tehnologii, sistemele ITC i abordrile
manageriale i de marketing noi.
Astfel, eforturile de inovare ale IMM-urilor din Romnia12(Figura 1) s-au concentrat cu precdere
spre noile produse (40,22%), noile tehnologii (22,94%), abordrile manageriale i de marketing noi
(22,37%), modernizarea sistemului informatic (4,97%) i pregtirea resurselor umane (4,97%). Cu
toate c se nregistreaz o evoluie pozitiv fa de anul precedent - diminuarea cu 11,26 p.p. a
ponderii IMM-urilor care indic absena preocuprilor privind inovarea (o reducere cu cca. 43% fa
de 2012), n 2013, una din patru firme vizeaz abordri inovatoare n activitatea sa (26,39%). Din
perspectiv structural, constatm urmtoarele modificri semnificative: (1) creterea ponderii
opiunilor reprezentate de noile tehnologii (+6,49 p.p.), noile produse (+2,99 p.p.) i abordrile
manageriale i de marketing noi (+2,86 p.p.), precum i (2) reducerea propensiunii de a investi n
modernizarea sistemului informatic (-2,62 p.p.).

Figura 1 Natura activitilor inovaionale n cadrul IMM-urilor

Din perspectiva principalelor modaliti de realizare a inovrii n cadrul IMM-urilor sunt reprezentate
de: adaptarea i modificarea elementelor de noutate dezvoltate iniial de alte organizaii (43,86%),
derularea individual a activitilor de cercetare-dezvoltare (26,90%), preluarea integral a elementelor
de noutate dezvoltate iniial de alte organizaii (24,78%) i cooperarea cu alte organizaii privind
derularea activitilor de cercetare-dezvoltare (4,46%). n comparaie cu anul trecut, constatm
urmtoarele modificri semnificative:
creterea ponderii opiunilor reprezentate de adaptarea i modificarea elementelor de noutate
dezvoltate iniial de alte organizaii (+13,81 p.p.);
creterea procentului IMM-urilor care preiau integral elementele de noutate dezvoltate iniial de
alte organizaii (+2,83 p.p.);
reducerea disponibilitii de a derula individual activitile de C-D (-13,62 p.p.) i de a coopera cu
alte entiti n domeniul cercetrii-dezvoltrii (-3,02 p.p.).
Astfel, aceste evoluii mai degrab un caracter negativ, subliniind scderea nclinaiei IMM-urilor de a
se angaja intens n activiti de cercetare-dezvoltare, individual sau alturi de de ali parteneri, acestea
limitndu-se la preluarea unor elemente de noutate produse de alte organizaii. Putem concluziona

faptul c n 2013, IMM-urile din Romnia au adoptat un comportament care s le asigure conservarea
afacerii, diminundu-i expunerea n materie de investiii n cercetare-dezvoltare. Unul dintre
potenialii factori care au declanat o astfel de reacie rezid inclusiv n lipsa unor soluii viabile de
finanare a cercetrii-dezvoltrii i activitilor inovative, n special pentru IMM-uri.

Figura 2 Modalitile de realizare a inovrii n cadrul IMM-urilor

Aspectele evideniate mai sus, sunt susinute i de evoluia principalelor surse de finanare a
investiiilor n cercetare-dezvoltare i inovare din cadrul IMM-urilor, care sunt ntr-o proporie
covritoare provenite din surse proprii (88,72%), fiind urmate de mprumuturile i creditele bancare
(12,43%), fondurile de la Uniunea European (1,53%) i fondurile de la autoritile publice centrale
(0,32%) i locale (0,13%) (Figura 3). Analiza evoluiei acestor elemente fa de anul trecut surprinde o
nrutire consistent a situaiei - diminuarea numrului mediu de surse de finanare a investiiilor n
cercetare-dezvoltare de la 1,17 la 1,05 - care se transmite la nivelul structurii prin diminuarea
frecvenei incidenei tutror categoriilor cercetate. In continuare prezentm modalitile de finanare n
ordine descresctoare a abaterilor procentuale fa de anul precedent: mprumuturile/creditele bancare
(-6,54 p.p.), fondurile de la Uniunea European (-4,30 p.p., respectiv o reducere de 3,81 ori), fondurile
de la autoritile publice centrale (-1,17 p.p.), resursele proprii (-0,52 p.p.) i cele puse la dispoziie de
autoritile publice locale (-0,23 p.p.).

Figura 3 - Principalele surse de finanare a investiiilor n cercetare-dezvoltare i inovare

n ceea ce privete principalele bariere n derularea activitilor de cercetare-dezvoltare i inovare,

IMM-urile au indic urmtoarele elemente: costul ridicat al activitilor de cercetare- dezvoltare
(48,63%), insuficiena fondurilor proprii (40,09%), incertitudinea privind cererea pentru produse

inovative (35,37%), lipsa unor scheme publice de finanare/co-finanare a activitilor de cercetaredezvoltare i/sau rigiditatea criteriilor de eligibilitate (28,11%), accesul dificil la informaii relevante
privind pieele (cercetri de marketing, statistici etc.) (28,04%), accesul dificil la informaii relevante
privind noile tehnologii (19,69%), dificultatea de a gsi parteneri n vederea cooperrii privind
activitile de cercetare-dezvoltare (14,53%), lipsa unor previziuni pe termen mediu i lung privind
evoluia sectorelor de activitate (11,47%) i lipsa unor resurse umane adecvate (11,03%).
n comparaie cu anul trecut, distingem o evoluie negativ, dat fiind faptul numrul mediu al
dificultilor indicate a crescut de la 2,08 la 2,37. Aceast deteriorare se transpune la nivel structural
astfel:
- diminuarea importanei dificultilor privind C-D, reprezentate de costul ridicat al activitilor de CD (-7,69 p.p.), incertitudinea privind cererea potenial (-3,78 p.p.), lipsa unor previziuni pe termen
mediu i lung (-1,72 p.p.) i insuficiena fondurilor proprii (-0,68 p.p.);
- creterea incidenei urmtoarelor bariere asociate derulrii activitilor de cercetare- dezvoltare: lipsa
unor scheme publice de finanare/co-finanare sau rigiditatea criteriilor de eligibilitate (+14,91 p.p.),
accesul dificil la informaii relevante privind pieele (+14,10 p.p.), accesul dificil la informaii
relevante privind noile tehnologii (+8,42 p.p.), dificultatea de a gsi parteneri n vederea cooperrii
privind activitile de C-D (+2,64 p.p.) i lipsa unor resurse umane adecvate (+2,54 p.p.).

Figura 4 - Principalele bariere n derularea activitilor de cercetare-dezvoltare i inovare

- See more at: http://www.amosnews.ro/evolutia-imm-urilor-inovative-din-romania-2014-0928#sthash.HHAweuvK.dpuf

actori si mecanisme privind finantarea IMM inovative
Specificul finantarii IMM inovative
Unul dintre punctele forte ale Cartei de la Bologna se refera la accesul la finantare ca
ingredient esential al dinamizarii procesului inovativ in cadrul IMM. Incertitudinea si asimetria
informatiilor care caracterizeaza IMM sunt amplificate in cazul IMM inovative, ceea ce face mult mai
dificil accesul lor la finantare. In primul rand, efectele economice rezultate din activitatile inovative au
un inalt grad de incertitudine. In al doilea rand, antreprenorii au mai multe informatii despre natura si

caracteristicile produselor si proceselor lor tehnologice decat potentialii lor finantatori. In al treilea
rand, activitatile inovative sunt, de regula intangibile, ceea ce face dificila evaluarea lor ex ante, in
termeni monetari, inainte ca ele sa aiba succes comercial. De aceea, finantarea IMM inovative este
foarte riscanta si are un mare grad de incertitudine, inducand retineri din partea finantatorilor si
impunand suplinirea surselor private de finantare prin programe specifice.
Structura financiara a IMM difera de structura financiara a unei companii de dimensiuni mari care
opereaza pe piata. Orice companie combina resursele financiare proprii cu resursele financiare atrase.
Lipsa unor garantii reale din partea IMM face ca accesul la resurse in cazul companiilor mici sa fie
diferit fata de companiile mari. Structura financiara a IMM inovative si modul in care acestea isi
finanteaza dezvoltarea depinde in mare masura de:
eficienta institutionala a pietelor de capital;
reglementarile in domeniu cu privire la supravegherea institutiilor implicate in finantarea
afacerilor cu risc ridicat;
experienta si capacitatea celor care trebuie sa analizeze riscurile asociate IMM inovative;
aversiunea la risc de pe o piata.
Studiile au demonstrat ca, in cazul IMM, rata de profitabilitate este mai ridicata decat in cazul
companiilor de mari dimensiuni (un lucru normal avand in vedere riscurile mai mari pe care trebuie sa
le si asume investitorii). IMM acceseaza mult mai usor piata privata de actiuni, in comparatie cu piata
publica, accentul in finantare fiind pus pe finantarea directa (fara intermediari).
Asa cum fiecare intreprindere isi stabileste sumele de care are nevoie pentru finantare, in
functie de necesitati - pe termen scurt sau pe termn mediu si lung - tot asa trebuie facuta o clasificare
clara intr modlaitatile de finantare. Cu alte cuvinte, nu in orice stadiude dezvoltare o companie poate
apela la orice sursa de finantare, respectiv: banci, piata de capital, leasing sau fonduri de investitii. O
afacere de tip start-up are nevoie de o finantare initiala care de regula vine de la fondatori, in masura in
care acestia au suficienta capacitate financiara, sub forma capitalului de risc (venture capital) sau de la
asa numitii "angel investors". In acest din urma caz, un antreprenor care are o idee incepe sa caute
parteneri dispusi sa partivcipe cu bani la afacerea respectiva si sa-l ajute in dezvoltarea proiuectului.
Nu in cele din urma se poate apela si laresursele proprii; acestea fiind limitate, ingusteaza posibilitatile
ulterioare de crestere a afacerii. De regula, start-up-urile nu au acces la finanatari banare decat foarte
rar, tocmai pentru ca in general bancile solicita un istoric al activitatii repsective. Pe langa acest istoric
sunt necesare si garantii substantiale pentru creditele pe care le acorda - garantii imobiliare sau
numerar de care in mod normal o intrepridnere aflata la inceput nu dispune.
Dar pe masura ce firma creste, se deschid noi porti catre alte optiuni de finantare. Astfel, daca
intreprinderea inregistreaza o crestere importanta si are o situatie financiara corecta, poate apela la
sistemul de finantare bancara. Iar mai devreme de 2-3 ani de prezenta pe piata poate accesa serviciile
de leasing pentru a-si finanta acgizitiile de echipamente. In momnetul in care companiile ating deja un
anumit stadiu de dezvoltare si de maturizaresi au nevoie de cofinantare mai mare pentru a putea cerste,
ele intra in vizorul fondurilor de investitii. Iar dupa o prezenta ceva mai indelungata pe piata, exista si
varianta finantarii pe bursa printr-o emisiune de actiuni sau obligatiuni. Aceasta forma de finantare
necesita insa ca firma sa aiba un istoric solid, situatii financiare destul de transparente pentru
investitori si un grad de risc al afacerii ceva mai mic.
Figura. Tehnicile de finantare utilizare de IMM din UE

Sursa: European Commision, Flash Eurobarometer: SME Access to Finanace, October 2005
Principala sursa de finantare pentru IMM (inclusiv cele inovative) ramane insa in continuare
creditul pe termen scurt si descoperirea de cont (overdraff). In plus, aceasta orientare cu precadere
catre fonduri proprii sau fonduri private (inclusiv credite bancare) este motivata si de intentia
antreprenorilor IMM inovative de a detine un control direct asupra tehnologiei sau ideii de afaceri
inovative. Experienta a demonstrat ca in cazul IMM inovative, tocmai datorita riscului mare implicat,
investitorul nu asteapta doar sa-si recupereze investitia ci se implica activ in dezvoltarea firmei. Fara
aceasta activa implicare, eficienta investitiei scade , riscul nerecuperarii ei creste iar antreprenorii sunt
descurajati sa solicite finantare din cauza costurilor mari. O modalitate prin care investitorii sunt activi
implicati este exercitarea controlului prin intermediul instrumentelor de finantare, prin imbinarea
actiunilor de creditare cu cele de actionariat, care permite investitorului sa ia controlul performantelor
firmei.
Implicatiile politice care survin in cazul finantarii IMM inovative sunt importante si ele
trebuie avute in vedere in elaborarea oricarei strategii in acest domeniu. Este vorba in primul rand
despre faptul ca investitia de capital intr-un IMM inovativ nu asigura un succes rapid si facil. In al
doilea rand, nu exista o relatie directa intre succesul finantarii unui IMM inovativ si gradul de
dezvoltare al pietelor financiare, pietelor bursiere sau sectorului bancar. In al treilea rand,
instrumentele traditionale ale politicilor guvernamentale sunt inadecvate pentru finantarea IMM
inovative. Si nu in ultimul rand, elementul critic este disponibilitatea expertizei antreprenoriale,
tehnice, manageriale a finantatorilor.
Imbunatatirea accesului la finantare al IMM este cruciala pentru impulsionarea
antreprenoriatului, competitiei, inovarii si cresterii economice in Europa. Accesul la capital suficient si
adecvat dezvoltarii viitoare a IMM constituie inca o problema pentru multe tari europene, intrucat
numerosi finantatori considera ca activitatea IMM aer un inalt grad de risc care genereaza costuri ale
tranzactiilor inalte si o rata redusa de recuperare a investitiilor. Pe de alta parte, IMM trebuie sa se
adapteze schimbarilor din mediul financiar, sa-si diversifice si sa creasca gradul de complexitate al
activitatii lor.
Finantarea se poate face din surse proprii (autofinantare, majorari de capital, conversiunea
datoriilor, aport in natura si amortizarea mijloacelor fixe) sau din surse externe (credite, actiuni sau
obligatiuni) si este specifica diferitelor faze de dezvoltare a IMM inovative.
Sursele interne de finantare
In cazul IMM, credibilitatea redusa indeamna de cele mai multe ori antreprenorii catre sursele
interne ca unica solutie de supravietuire intr-un mediu concurential.
Capitalurile proprii ale intreprinderii, pe care aceasta le poate mobiliza de o maniera relativ
simpla prin metoda autofinantarii, inteleasa ca directionare a unor fonduri pentru realizarea
investitiilor, se constituie in principal pe seama:
a) profitului net obtinut de firma in exercitiul financiar anterior si reinvestit intr-o masura
agreata de societate, fiind influentat de politica de dividend a societatii.
b) emisiunii de actiuni de catre societate, care obtine astfel contravaloarea lor pe baza
achizitionarii acestora de catre actionari. Metoda reprezinta un mijloc de autofinantare,
cunoscut sub numele de aport de capital si este folosita pe scara larga, nu numai pentru

obtinerea fondurilor necesare investitiilor, ci si pentru a se iesi dintr-o situatie de criza de

lichiditati, intrucat practica demonstreaza ca este dificil sa se atinga o rata de crestere a
investitiilor productive care sa depaseasca nivelul ratei dobanzii.
c) amortizarii si provizioanelor. Ele reprezinta resursele necesare pentru reconstituirea
capitalurilor angajate permanent in activitatea societatii, fiind numite generic autofinantare de
mentinere.
d) veniturilor din dezinvestitii. Aceasta expresie se refera la fondurile banesti obtinute din
vanzarea imobilizarilor corporale achizitionate initial prin realizarea investitiei.
In ciuda avantajelor aparente, sursele proprii sunt intotdeauna cele mai scumpe (la
impozitarea aplicata profitului reinvestit adaugandu-se si costul de oportunitate).
IMM inovative se confrunta in diferitele faze de dezvoltare cu nevoi diferite de finantare, care
pot fi acoperite din surse multiple. In faza de lansare, pentru cele mai multe IMM inovative, sursa de
finantare (capitalul de inceput sau capitalul "samanta") provine de la economiile prietenilor sau
familiei.
Sursele externe de finantare
La scurt timp dupa lansare, unele IMM incep sa inregistreze primele fluxuri financiare
pozitive. Investirea resurselor proprii devine din ce in ce mai redusa, recurgerea la surse externe de
finantare fiind predominanta.
Finantarea externa apare ca o completare si nu ca o substituire a resurselor procurate prin
autofinantare. Capitalurile imprumutate, numite si surse externe, sunt de o mare diversitate, imbracand
forma creditului, a leasingului si a capitalului de risc.
Dupa diverse criterii de definire (care au in vedere: obiectul creditului si domeniul de utilizare,
persoana creditorului, persoana debitorului, modul de formare si utilizare al capitalului disponibil de
catre creditor, durata de angajare a creditului amploarea si dinamica nevoilor de finantare ale
debitorului, precum si modul de utilizare al capitalului imprumutat) principalelecategorii de
credite sunt urmatoarele:
a) Creditul bancar, care apare sub forma produselor bancare specifice, cum ar fi:
a.1) Creditarea cheltuielilor de exploatare ale societatilor prin:
- acordarea de credite de trezorerie: credite specializate (credite de campanie, creditele pentru
stocuri, creditele de prefinantare) si credite de tipul avansului in contul curent al firmei (sau
in descoperit de cont);
- creditarea creantelor comerciale: scontarea, factoringul, imprumuturile pe efecte
comerciale de gaj, pensiunea siimprumuturile lombard;
a.2.) Creditarea necesitatilor de investitii;
a.3.) Creditarea activitatilor de comert exterior: credite furnizor si credite cumparator;
b) Creditul comercial;
c) Creditul obligatar;
d) Creditul ipotecar.
Bazandu-se pe o idee initiala a antreprenorului, IMM inovative au inalt grad de risc, oferind
doar active intangibile si perspectiva unor randamente asteptate negative. In functie de prioritati,
evaluarea IMM inovative aflate in faza primara care solicita finantarea prin creditare se face pe
urmatoarele criterii, in ordinea importantei lor: management (capacitatea antreprenoriala), produs/
serviciu, piata, rentabilitate financiara. Pot sa apara o serie de probleme in legatura cu dificultatea
analizei pietei in cazul produsului unic (insuficienta dezvoltare a produsului - fiind uneori in faza de
concept - face dificila evaluarea necesitatilor financiare, planificarea financiara se bazeaza, de obicei,
pe multe variabile, obisnuite in aceasta faza a afacerii). In absenta unui istoric al relatiilor cu
intermediarii financiari si a unor dovezi concrete legate de capacitatea antreprenoriala a celor care au
initiat un astfel de afaceri (masurata prin profitabilitatea pe ultimii ani), bancile asociaza riscuri mult
mai mari pe care nu sunt dispuse sa si le asume. Pentru a compensa acest inconvenient, in unele tari,
guvernele acorda garantii guvernamentale IMM-urilor inovative, in cadrul diverselor programe de
dezvoltare, in aceasta etapa, rata succesului fiind foarte mica pentru start-up-uri.
In aceasta etapa de dezvoltare, nevoia de capital devine tot mai mare, generata fiind de
dezvoltarea capacitatilor de productie si de distributie, dar si de necesitatea finantarii activitatii viitoare
de cercetare-dezvoltare. Cu toate acestea, ponderea ridicata a activelor necorporale si incertitudinea
legata de fluxurile de numerar viitoare pun IMM in situatia unui candidat mai putin dorit pentru

finantare bancara (riscurile mari asociate se traduc in dobanzi mari percepute). Atitudinea rezervata a
bancilor in privinta asumarii riscurilor implicate de afacerile aflate in prima etapa de dezvoltare este
dublata si de lipsa unor specialisti care sa fie capabili sa evalueze corect sansele de profit. Din cauza
nivelului inca redus de profitabilitate, este inca dificil de listat la bursa compania creata initial (chiar
daca succesul comercial este tot mai evident). Mai mult, incertitudinea legata de fluxurile de numerar
viitoare explica aversiunea ridicata a antreprenorilor fata de creditele bancare care presupun
rambursarea cu regularitate a sumelor imprumutate si a dobanzilor aferente.
Intreprinderile aflate in perioada de lansare in principiu nu pot beneficia de finantare bancara,
inturcat termenii finantarii bancare sunt stabiliti in functie de stadiul de dezvoltare a intreprinderii si de
marimea acestia. In aceste conditii o sursa de finantare mai adecvata o constituie "ingerii afacerilor",
care sunt persoane particulare (numite si "providentiale") de pe piata locala sau internationala (mai rar)
care ofera sprijin financiar in schimbul detinerii de capital intr-o afacere si/sau ofera alte forme de
finantare pentru inceputul afacerii sau finantari de risc.
Caracteristicile[1] generale ale investitorilor angels sunt:
persoane care motivatia si forta financiara necesara;
au un trecut care sa-i ajute in luarea deciziilor pentru investitiile cu risc mare;
au capital si expertiza, pe care le pot pune la dispozitia intreprinzatorului, in
schimbul a 25-51% din actiuni, a unui drept de veto sau a unor modalitati de control.
investitiile facute de ei fiind de obicei mici (sub un milion de USD) in companii care
sunt in stadii de inceput (2-3 angajati);
printre motivatiile cele mai importante sunt industria si tehnologia;
tind sa investeasca in afaceri aflate in faza primara, furnizandu-le capital si
consultanta;
isi evalueaza singuri planurile de afaceri si echipa de management;
nu investesc in mai multe afaceri deodata si nu sustin financiar mai mult de doua
runde:
investitiile dureaza in general intre 5-8 ani, iar profitul anula estimat, dupa
impozitare, este de 30-40% (IMM inovative cu o rata mai redusa sunt excluse);
fac investitii directe.
La noi, astfel de afaceri s-au dezvoltat doar de doi-trei ani, iar managerii care au incredere in micile
investitii sunt inca prea putini.
Investitorii individuali isi aduc si ei contributia formal sau informal la dezvoltarea IMM prin
expertiza manageriala sau infuzie de capital. Fondurile de investitii cu capital de risc (venture
capital) devin si ele interesate de dezvoltarea ideii de afaceri promovate de IMM inovative. Achizitiile
si fuziunile, incheierea de aliante strategice permit cresterea fortei pe piata a intreprinderilor.
Capitalul de risc, conform definitiei legale pe care o regasim in Ordinul Consiliului
Concurentei nr. 16/2003, reprezinta finantarea prin participare la capitalul intreprinderilor in scopul
infiintarii si/sau dezvoltarii acestora (subscriere de actiuni la constituire sau la majorarea capitalului
social). Capitalul de risc consta in fondurile banesti provenite din exteriorul firmei puse la dispozitia
unei societati de putere financiara redusa (deseori fiind vorba de o firma nou infiintata), care in mod
normal nu poate atrage subscrieri de capital sau finantari prin forme traditionale si care actioneaza in
domeniul tehnologiilor industriale de varf, de catre investitori care devin astfel actionari si accepta sa
preia un risc aferent foarte mare aferent unei investitii potential foarte profitabila.
Din ancheta realizata de Comisia Europeana, prin Directoratul General pentru Intreprinderi si
Industrie, reiese ca leasingul si imprumuturile in descoperire de cont sunt cele mai utilizate tipuri de
finantare utilizate de catre IMM iar capitalul de risc este foarte rar folosit. Situatia finantarii IMM
difera foarte mult de la un sector de activitate la altul (fiind mai satisfacatoare in industrie si in
constructii) si de la o firma la alta in functie de vechimea ei, de fluctuatia numarului de angajati.
Capitalul de risc, desi este forma de finantare cea mai adecvata, este si cea mai putin dezvoltata.
Nevoile de fonduri ale companiilor (si implicit ale IMM) sunt variate: de la nevoi de lunga
durata si valoare ridicata, legate de achizitionarea sau modernizarea proceselor de productie, la nevoi
de scurta durata si valoare redusa, mult mai frecvente, care vizeaza finantarea activelor circulante
(acordarea de creante unor clienti, finantarea stocurilor).
Finantarea acestor nevoi tine seama de caracterul permanent sau temporar si de durata in timp
a acestora. Decizia de finantare vizeaza optiunea companiilor de a-si acoperi nevoile de finantare a

proiectelor fie din fonduri proprii, fie prin imprumuturi sau prin participatie (atragerea de noi
capitaluri prin majorarea numarului de actiuni si/ sau actionari). Decizia de finantare este proprie
fiecarui proiect si fiecarei companii in parte, fiind adaptata la specificul proiectului si la structura
financiara a companiei.
Cea mai mare parte a resurselor financiare provine din surse private (fiind mobilizate de
institutii de intermediere private - banci comerciale, banci de investitii, fonduri de investitii), sursele
publice intervenind de regula in finantarea unor proiecte de investitii de anvergura si de interes general
(investitii in infrastructura de transport, in telecomunicatii). Intr-o economie de piata functionala,
orientarea firmelor se face cu precadere catre surse private, credibilitatea companiei (inclusiv in ceea
ce priveste finalitatea proiectului de investitii) in fata investitorilor privati fiind esentiala pentru
succesul finantarii.
Fondurile cu capital de risc (venture capital) reprezinta astazi forma cea mai intalnita de mobilizare a
capitalului privat al unui grup de investitori care cumpara actiuni intr-o firma nou infiintata, nelistata,
dar cu potential de crestere rapida (datorat caracterului puternic inovativ al IMM). Prin aceasta forma
de intermediere, sunt finantate companii/ proiecte din domenii de risc ridicat,d ar cu potential de
crestere, oferind o gama diversificata de tehnici de finantare (actiuni, obligatiuni, credite). In principiu,
aceste incheie contracte directe cu antrepernori care detin o tehnologie de varf, finantatorul percepand
un dividend anual. De regula, cei care finanteaza astfel de afaceri nu au cunostinte avansate cu privire
la procesul tehnologic, punand la dispozitia antreprenorului capitalul si expertiza manageriala de care
acesta dispune.
In faza initiala, principalul beneficiar este antreprenorul (care are la dispozitie resursele financiare
necesare si sprijinul direct al finantatorului in gestionarea afacerii), in timp ce in faza ulterioara, daca
lucrurile merg bine, principalul beneficiar devine finantatorul care are dreptul sa preia integral
afacerea respectiva.
Caracteristicile finantarii prin fondurile cu capital de risc sunt urmatoarele:
investitiile cu grad mare de risc;
rata mare a castigului asteptat - obiectiv ROI (return on investment) de minim 20%30%;
detinerea firmei in portofoliu de la 1 la 7 ani;
achizitionarea intre 5-30% dintre actiunile firmei;
iesirea din investitie prin oferta publica pe pietele internationale, vanzarea catre o
alta companie, preluare;
implicarea activa a investitorului.
In cazul IMM, aceasta forma de finantare este preferata finantarii prin bancile comerciale datorita:
riscului implicat mult mai mare; faptului ca bancile evita uneori implicarea directa si ca, de cele mai
multe ori, existenta unui istoric al relatiilor cu o banca este determinant in acordarea finantarii. In plus,
in contractul incheiat cu antreprenorul, finantatorul poate restrictiona/ conditiona obtinerea de fonduri
din alte surse si poate impune obligativitatea supravegherii directe a activitatii antreprenorului si a
modului in care acesta gestioneaza fondurile primite.
Finantarea in etapa de expansiune a IMM inovative are urmatoarele caracteristici:
se face in companii mature, mai putin riscante decat companiile in faza primara;
castiguri mai mici, cu scadente mai apropiate pentru investitori si cerinte financiare mai mari
decat in prima faza.
Aceasta etapa poate fi impartita in teri faze: second stage (faza a doua); third stage (faza a treia);
bridge stage (faza de punte). In cea de a doua faza a dezvoltarii IMM inovative, volumul vanzarilor,
precum si al activelor si al obligatiilor devin semnificative. Companiile ating pragul minim de
profitabilitate si este atrasa o noua echipa de management. Este explorata pita de export si se
perfectioneaza sistemul de management.
Obiectivele urmarite de IMM inovative sunt:
obtinerea unei profitabilitati consistente;
vanzari semnificative;
extinderea pietei de desfacere de la nivelul local la national;
crearea unui plan de expansiune pe pietele internationale;
antrenarea de forta de munca necesara expansiunii pe piata;

In aceasta faza, este atrasa o a doua runda de finantare cu capital de risc, iar fondatorii si investitorii
pregatesc primele planuri de culegere a roadelor. Companiile aflate in faza a doua, caracterizata prin
productia la scara larga si expansiunea pietei de desfacere, adesea primesc infuzii aditionale de capital
care provin din a doua, sau chiar din a treia runda de capital de risc, de la companii mai mari care
urmaresc oportunitati de distributie, investitori institutionali, alte companii de leasing (pentru
echipamente de fabricatie), si parteneri strategici care, in general, cauta drepturi secundare de
fabricatie si de distributie, atat pentru piata nationala cat si pentru cea internationala (comercializarea
in sistem de franciza, coproductia, subproductia, licentierea).
Obiectivul principal al fondurilor de risc in aceasta etapa este acela de maximizare a ratei de
profitabilitate. Gradul de implicare a fondurilor cu capital de risc depinde foarte mult de existenta unor
mecanisme de iesire rapida din afacere prin care fondurile pot sa transforme actiunile in lichiditati.
In faza a treia, compania trebuie sa faca alegeri importante intrucat investitorii initiali (fondurile cu
capital de risc, "ingerii", investitorii strategici) urmaresc cu precadere culegerea roadelor investitiilor
si, in final , vanzarea acestei companii pe piata. In aceasta faza sunt foarte frecvente finantarile prin
credite bancare acare trebuie sa fie recuperate pana in momentul listarii la bursa a companiei si
vanzarea acesteia prin oferta publica.
Iesirea din IMM a investitorilor se poate realiza prin: vanzarea prin oferta publica initiala (IPO- initial
public offerings) catre publicul larg si absorbtia IMM de suces de catre o companie mai puternica de
pe piata.
Succesul procedurilor de iesire dintr-un IMM inovativ este fundamental: de o parte, randamentele se
reduc pe masrua ce compania sau afacerea atinge maturitatea si astfel IMM devin mai putin atractive
pentru investitorii dispusi sa-si asume riscuri suplimentare si, pe de alta parte, abandonarea IMM de
catre fondurile cu capital de risc in momentul in care succesul afacerii devine o certitudine permite o
realocare a fondurilor catre alte proiecte inovative similare. Oferta publica initiala (IPO) asigura
resursele necesare dezvoltarii pe scara larga a unei idei de afaceri inovative la costuri mai reduse
(decat creditele bancare) si in conditii de eficienta maxima.
Etapa finala a investitiilor realizate de fondurile cu capital de risc o constituie iesirea din firma in care
s-a investit. Momentul si modalitatea de iesire sunt deosebit de importante pentru inregistrarea unui
profit cat mai mare. Modalitatile de iesire sunt:
vanzarea pachetului de actiuni prin oferta publica de cumparare lansata de acestea;
vanzarea catre investitor, ca raspuns la oferta publica de cumparare lansata de acesta;
firma vizata alege acea modalitate pe care o considera ca o oportunitate pentru afacerile sale;
vanzarea catre managementul firmei sau firma; contractul initia dintre fond si societate
prevazand aceasta posibilitate si definind conditiile de cumparare a actiunilor.
Literatura de specialitate mentioneaza ca, pentru fondurile cu capital de risc sa se dezvolte pe o piata,
este necesar ca mecanismul de iesire din IMM inovative (prin vanzare publica sau prin absorbtia de
catre o companie mai mare) sa fie functional si foarte eficient. Acest lucru necesita o piata de capital
functionala, eficienta si lichida cu institutii puternice si reglementari menite sa usureze accesul pe
piata. In acest caz este vizata atit piata primara, dar mai ales piata secundara (NASDAQ in SUA,
Never Markt in Gemrnaia, Nouvo Mercato in Italia, etc.). Sunt evidente inca diferentele majore care
exista intre diferitele piete financiare din lume, gradul redus de integrare a acestora si stadiul diferit de
dezvoltare. Cu cat gradul de capitalizare bursiera este mai mare, cu cat piata este mai dezvoltata si mai
lichida, cu atat variantele de iesire din IMM inovative pentru fondurile cu capital de risc sunt mai
multe, in timp ce tarile cu o piata de capital subdezvoltata ofera un potential limitat de dezvoltare
tehnologica pentru companiile mici. Imbunatatirea calitatii antreprenoriale, diminuarea barierelor de
acces pe pietele de capital, protejarea intereselor investitorilor minoritari pot avea un impact mult mia
direct asupra imbunatatirii accesului la resursele de capital indispensabile progresului tehnologic.
Este evident ca implicarea fondurilor cu capital de risc in finantarea IMM inovative este inca in
faza initiala in Romania, accesul la resursele financiare fiind ingreunat de o serie de bariere
institutionale si legislative.
Comisia Europeana va continua sa promoveze, impreuna cu statele membre, un mediu cat mai
favorabil capitalului de risc si difuzarea informatiilor despre conditiile de investitii, se considera
necesara cooperarea intre sectorul public si industria capitalului de risc din fiecare tara[2].
Se intentioneaza crearea unei baze electronice de date si informatii, accesibila atat decidentilor politici
cat si industriei interesate in practicarea investitiilor de capital de risc. Scopul principal al dezvoltarii

capitalului de risc este de a contribui la dezvoltarea antreprenoriatului si inovarii, considerate factoricheie ai succesului in dezvoltarea economica, crearea de bogatie si crestere a standardului de viata.
Comercializarea rezultatelor inovarii si cresterea firmelor antreprenoriale necesita capital de risc, mai
ales in stadiile initiale[3]. Disponibilitatea capitalului de risc este esentiala pentru a permite firmelor
inovative sa se dezvolte in locatia lor initiala, prevenind brain-drain-ul spre locuri in care conditiile de
finantare sunt mai bune.
Increderea publica in capitalul de risc este diferita in SUA fata de UE. In SUA, cultura antreprenoriala
si cea orientata spre actionariat sunt bine construite si privite ca o buna alternativa de finantare, mai
ales la nivel regional. In Europa, clusteringul si capitalul de risc sunt la un nivel redus, nepermitand
publicului sa aiba o perceptie clara asupra beneficiilor investitiilor efectuate prin aceste mecanisme de
finantare.
Fondurile de capital de risc sunt concentrate asupra afacerilor de mare anvergura, datorita recuperarii
m mai atractive a investitiilor si a riscurilor reduse mai reduse in stadiile tarzii ale investitiilor in
firmele mai stabile. Are loc un cerc mai vicios: intrucat sunt putine fonduri cu captial de risc active in
stadiile de inceput ale firmelor, ele nu se pot dezvolta pe terme lung, iar putinele fonduri de business
angels care isi asuma riscul sa investeasca in caeste stadii de dezvoltare a afacerilor sunt insuficiente
pentru acoperi cererea de investitii.
Beneficiile recunoscute pe care le aduc economiei micile firme inovative sunt un argument pentru
sectorul public sa suplineasca aceasta imperfectiune a pietei si sa investeasca in stadiile de inceput ale
firmei. In plus, orice actiune a sectorului public de stimulare a investitiilor ar trebui sa contribuie la
eficienta si sustenabilitatea pe termen lung a sectorului de capital de risc.
Finantarea activitatii intreprinderilor inovative in vederea derularii investitiilor necesare
realizarii obiectului de activitate, dezvoltarii afacerii si consolidarii cotei de piata se poate realiza pe
seama unor categorii de surse financiar-banesti, delimitate dupa domeniul de provenienta in capitaluri
proprii (interne) si capitaluri imprumutate (externe). Un instrument de finantare nou si inca in faza de
pionierat in economia romaneasca il constituie capitalul de risc, ca varietate a capitalurilor
imprumutate.
Asadar, sursele de finantare la care poate apela o intreprindere inovativa se structureaza in
doua mari categorii:
Capitaluri proprii;
Capitaluri imprumutate.
Leasingul cunoaste doua forme: leasingul operational (de exploatare) si leasingul
financiar sau contractul de inchiriere si cumparare in rate (daca se adreseaza persoanelor fizice).
2.6. Scontarea, forfetarea, factoringul, leasingul
Atunci cand exista o neconcordanta intre existentul de fonduri pentru procurarea unor utilaje, spre
exemplu si costul acestora, managerul firmei, impreuna cu serviciul financiar, poate lua decizia de a
apela la forme specifice de finantare a investitiei respective, cum ar fi leasingul. De asemenea, atunci
cand firma isi imobilizeaza fondurile in creante peste posibilitatile reale de finantare, se apeleaza
la decizia de scontare a titlurilor ce atesta aceste creante.
A. Sursele interne de finantare sunt reprezentate de:
- Contributiile proprietarilor sau membrilor organizatiei;
- Resursele excedentare generate de activitatea organizatiei (autofinantare).
B. Sursele externe de finantare sunt reprezentate de:
Finantare rambursabila;
Finantare nerambursabila;

1.1.1.3.1.1.1.1.1
SURSELE INTERNE DE FINANTARE
1.1.1.3.1.1.1.2
A.1. Contributiile proprietarilor sau membrilor organizatiei.
1.1.1.3.1.1.1.3
Capitalul social reprezinta o sursa importanta de finantare[4] constand in
contributia asociatilor la constituirea capitalului economic (totalitatea bunurilor pe termen scurt capital circulant, si a bunurilor pe termen mediu si lung - capital fix ) prin aportul in numerar sau in
natura.
A.2. Resursele excedentare generate de activitatea organizatiei (autofinantare).
Autofinantarea reprezinta retinerea de catre intreprinderi a unei parti din rezultatele obtinute
din desfasurarea activitatii lor. Autofinantarea unor intreprinderi deja existente depinde, asadar, de
capacitatea de a atrage venituri.
In principiu, diferenta dintre venituri si cheltuieli (profitul) se repartizeaza astfel:
impozit pe profit;
dividende;
participarea la profit a salariatilor;
fondul de amortizare;
provizioane;
rezerve;
fondul de investitii.
Autofinantarea are ca surse:
profitul net;
amortismentele;
rezervele;
fondul de investitii.
Autofinantarea este cea mai utilizata metoda de finantare a activitatii agentilor economici
datorita avantajelor conferite intreprinderii si actionarilor:
Avantajele si dezavantajele utilizarii surselor interne de finantare.
Avantaje:

mentinerea independentei si autonomiei financiare, deoarece nu se creeaza obligatii

suplimentare (dobanzi, garantii);

pastrarea capacitatii de contractare de credite;

cointeresarea managementului;

dezvoltarea urmeaza evolutia rezultatelor activitatii

constituie un mijloc sigur de acoperire financiara a necesitatilor organizatiei.

Dezavantaje:

proprietarii dispun de fonduri mai reduse pentru a investi in alte activitati mai profitabile
decat activitatea care a generat excedentul financiar.

1.1.1.3.1.1.1.3.1
SURSELE EXTERNE DE FINANTARE
Finantare rambursabila
Creditul
Creditul reprezinta o finantare rambursabila prin care un finantator - autoritate publica, agent
economic (cel mai adesea de tipul unei banci), ONG - care dispune de un excedent banesc, hotaraste
sa-l investeasca in diverse activitati (fie activitati cu o rentabilitate mai ridicata, fie pentru a sprijini un
anumit sector de activitate a carui dezvoltare ii poate aduce in viitor avantaje importante, fie pentru a
raspunde unor nevoi sociale - de exemplu, constructia de locuinte). Aceste sume sunt destinate
sprijinirii temporare a acestor activitati; in schimbul acestui sprijin, finantatorul solicita, pe
langa creditul acordat initial, si o plata suplimentara (dobanda).
Dobanda este influentata de diversi factori determinanti, cum ar fi: dezvoltarea pietei de capital,
capacitatea de refinantare a creditorilor externi, riscul de creditare individual etc. si se stabileste de
banci in mod diferit pentru imprumuturile acordate in Lei si in valuta. Valoarea exacta poate fi
negociata intre client si banca.
Dobanzile pot fi:
dobanda nominala care de regula nu se modifica pe toata durata contractului.

dobanda efectiva include costuri anuale efective ale unui credit, adica costurile totale de
finantare cum ar fi dobanzile curente si costurile suplimentare pe toata durata derularii contractului.
Dobanda se calculeaza dupa urmatoarea formula:
D=

unde: S - creditul acordat,

R - rata dobanzii
P - perioada de acordare a creditului (luni)
Solicitantul creditului trebuie sa detina o garantie. Garantia poate fi:
personala, daca o alta persoana se angajeaza sa plateasca in locul celui care a contractat
creditul in cazul in care acesta nu mai poate rambursa creditul;
reala, care consta intr-o valoare materiala (casa, autoturism, utilaje, terenuri etc.), ce poate fi
valorificata (vanduta) de catre banca, in cazul in care cel care a imprumutat creditul nu-l mai
poate inapoia.
Caracteristicile creditului
In principal, creditul se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

cel care da cu imprumut suma de bani (de ex. banca) nu isi pierde dreptul de proprietate
asupra sumei imprumutate, ci numai dreptul de folosinta, care este transferat celui care solicita
creditul (de ex. persoana care doreste sa-si deschida o afacere, sa cumpere un imobil etc.);
creditul este acordat pe o perioada de timp determinata, pana la o data stabilita de la inceput
(scadenta sau termen de rambursare), transferarea dreptului de folosire a sumei imprumutate
fiind temporara;
creditul trebuie rambursat (inapoiat) creditorului respectandu-se metodologia stabilita
in contractul de creditare (lunar, anual etc., cu rate egale, crescatoare sau descrescatoare);
solicitantul creditului trebuie sa plateasca celui de la care a imprumutat suma de bani
o dobanda, un pret pentru faptul ca foloseste suma de bani respectiva. Dobanda poate fi platita
odata cu ratele de credit sau lunar, anual etc. Ea se calculeaza in functie de rata
dobanzii exprimata sub forma de procent.
solicitantul creditului trebuie sa detina o garantie. Garantia poate fi personala, daca o alta
persoana se angajeaza sa plateasca in locul celui care a contractat creditul in cazul in care
acesta nu mai poate rambursa creditul, sau reala, care consta intr-o valoare materiala (casa,

autoturism, utilaje, terenuri etc.), ce poate fi valorificata (vanduta) de catre banca, in cazul in
care cel care a imprumutat creditul nu-l mai poate inapoia.
Formele creditului

Creditul bancar este un credit sub forma baneasca acordat de bancheri intreprinzatorilor. El
poate fi acordat indiferent de domeniul de activitate unde functioneaza solicitantul de credite,
indiferent de marimea activitatii acestuia (intreprindere mare, mijlocie, mica). Modalitatile
tehnice de creditare a activitatii curente a agentilor economici pot fi:avansurile in cont
curent, linia de credit simpla, linia de credit confirmata, credite cu destinatie speciala.
Creditul comercial este creditul pe care il acorda intreprinzatorii la vanzarea marfurilor sub
forma amanarii platii. Astfel, un furnizor - vanzatorul - livreaza marfa clientului cumparatorul - fara ca acesta din urma sa plateasca imediat. Ei se inteleg ca, dupa cateva zile,
clientul sa plateasca marfa. In schimb, cumparatorul, pentru a garanta buna sa credinta, va
emite o cambie, un document, unde e specificata suma pe care o datoreaza, termenul la care va
plati si faptul ca se angajeaza sa plateasca la acel termen. De asemenea, acest document
contine data emiterii si semnatura celui care o emite. Avantajele sunt de ambele parti:
Creditul de consum este creditul folosit la vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum
personal de valori mari si folosinta indelungata - poate fi vorba de bunuri electrocasnice
(frigidere, aragaze etc.), mobilier, automobile etc.
Creditul obligatar este un credit pe care il obtine o intreprindere care doreste sa realizeze
finantarea unei investitii, cumpararea unor active fixe etc. El consta in vanzarea
de obligatiuni catre persoane fizice, alte intreprinderi, banci, societati de asigurari etc.,
obtinand sume de bani. Termenul de rambursare pentru acest tip de credit este lung (peste 5
ani), cel care imprumuta creditul trebuind sa plateasca o dobanda de obicei fixa, numita
si cupon. Avantajele celui care obtine acest tip de imprumut constau in faptul ca cel care
achizitioneaza obligatiunile emise de el nu au drept de vot in Adunarea Generala a
Actionarilor, deci nu devin actionari. De asemenea, de regula, dobanzile la obligatiuni sunt
mai mici decat dividendele care ar trebui platite in cazul in care s-ar alege emisiunea de
actiuni drept modalitate de procurare de capital suplimentar.
Creditul ipotecar este creditul contractat pentru constituirea de proprietati imobiliare (case,
sedii etc) fiind garantat cu aceste proprietati. Acesta este contractat pe termen lung (peste 5
ani).
1.1.1.3.1.1.2 Caracteristicile finantarii unui credit
La alegerea unui produs potrivit si atractiv pentru creditare, din partea intreprinderii care solicita
creditarea exista aspecte importante privind durata de rambursare, dobanda, modalitatile de achitare in
rate, formele de asigurare, si alti factori cum ar fi posibilitatea oferirii de consultanta.
a) Termenul de rambursare convenit trebuie sa depinda in primul rand de scopul investitiei: in
timp ce finantarile circulante se realizeaza prin credite pe termen scurt, pentru investitii in utilaje care
au durata de amortizare mai mare sunt adecvate contractele de creditare pe termen lung. Perioadele de
rambursare pot fi pentru:

credite pe termen lung: peste 4 ani

credite pe termen mediu: 1-4 ani
credite pe termen scurt: sub un an

De asemenea, la contractarea unui credit se are in vedere urmatoarele:

stabilirea dobanzilor: daca dobanzile au fost fixate sau sunt variabile si pot fi modificate
oricand.

termenele de achitare a dobanzilor: scadenta dobanzilor fiind lunara, trimestriala, de doua ori
pe an, anuala sau la sfarsitul contractului.

b) Taxele si comisioanele pot apare in diverse variante. De regula, se percepe inaintea primirii
primei transe, o singura data, un comision ( flat-commission) de 3-4% pentru administrare, prelucrare
si altele. Alte taxe sunt cele specifice bancii si pot apare pentru:

solicitarea creditului sau solicitarea analizei;

analizarea firmei si a garantiei;
comisioane pentru avizare;
asigurare s.a.

c) La modalitatile de rambusare in rate a creditului sunt avute in vedere perioada si valoarea

ratei creditului si a dobanzii. Pot fi convenite:

modalitatile de rambursare in rate, adica restituirea creditului in transe egale;

rate anuale adica restituirea, in transe egale in timp, a ratei si dobanzilor sau;
alte modalitati de achitare in rate cu sau fara perioada de gratie.

d) Perioada de gratie se caracterizeaza prin aceea ca pe durata respectiva sunt achitate exclusiv
dobanzile scadente, fara rate. Perioada de gratie este, de asemenea, negociabila si variaza in general
intre 6-12 luni.
e) Felul si volumul garantarii creditului depind atat de produsul pentru care se acorda creditul
cat si de reputatia firmei care solicita creditul. Este perceputa minimum valoarea nominala a creditului
plus dobanda pe un an. La evaluarea obiectelor oferite ca garantie se efectueaza anumite reduceri de la
pretul de cumparare, in functie de vechimea si felul obiectului. In principal, pot fi formate patru grupe
pentru garantarea creditului, care difera in functie de forma de asigurare:

teren si pamant: ipoteca, garantie abstracta

bunuri mobile, creante si drepturi: gajarea de obiecte de valoare, preluarea de asigurari,
cesiunea de creante si drepturi, exceptia de proprietate
scrisori de garantie: gaj, bilete la ordin, garantie, clauza la asigurare
persoana care solicita creditul: incredere personala, gajarea averii personale si a veniturilor
personale.

Daca garantiile puse la dispozitie nu sunt suficiente pot fi oferite garantii suplimentare de catre
institutii specializate .
f)

'Alti factori' care prezinta avantajele finantarii unui credit sunt:

felul si volumul unei oferte de consultanta in probleme de finantare;

durata prelucrarii unui credit, adica durata de la solicitarea unui credit pana la plata primei
transe;
volumul documentelor ce urmeaza a fi prezentate;
limita de creditare;

Documente necesare pentru contractarea unui credit

O solicitare tipica pentru acordarea unui credit cuprinde o serie de documente obligatorii:
I. Cerere de credit (furnizata de catre agentia de implementare, banca, ONG-ul care acorda creditul).
II. Documente juridice de constituire a societatii:

copie a statutului societatii;

copie a contractului de societate;
hotararea judecatoreasca de infiintare a societatii;
copie a Certificatului de Inmatriculare la Registrul Comertului;
copie a Certificatului de Inregistrare Fiscala - Cod fiscal;
copii dupa Actele Aditionale inregistrate la Registrul Comertului cu modificarile ulterioare
datei de infiintare;
hotararea Adunarii Generale prin care au fost imputerniciti reprezentantii sa contracteze
credite bancare in numele societatii.

III. Documente financiare:

ultimul bilant anual (sau bilantul contabil anual) pentru ultimii 2-3 ani si, dupa caz, ultimul
bilant semestrial (cu toate anexele);
balanturile de verificare pe ultimele trei luni, situatia patrimoniului si rezultatele financiare
pentru semestrul anterior;
situatia bugetului de venituri si cheltuieli (contul de profit si pierderi) pentru anul in care se
solicita creditul;
situatii financiare curente ale debitorului si ale oricarui garant al acestuia.
IV. Plan de afaceri (studiu de fezabilitate incluzand proiectii financiare pe urmatorii 5 ani) intrucat
activitatea de creditare se bazeaza pe viabilitatea planului de afaceri din care reiese capacitatea
imprumutatului de a genera venituri, care constituie principala garantie si surse de rambursare a
creditelor si de plata a dobanzilor. Planul de afaceri trebuie sa cuprinda ca anexe, functie de tipul
proiectului, urmatoarele documente:
autorizatii si avize necesare functionarii, proiect de constructie, aviz de mediu;
cereri de oferta de produse si servicii de la principalii clienti;
oferte de la furnizori pentru achizitionarea de echipamente si materii prime;
lista garantiilor propuse de solicitantul creditului;
rapoarte de evaluare si dovada proprietatii asupra acestora;
acte privind situatia juridica a terenului.
Independent de documentele prezentate, solicitantul trebuie sa posede o viziune clara asupra
felului si volumului investitiei planificate, a consecintelor care rezulta din aceasta (folosirea resurselor
financiare si personale, perspectiva pe care o are intreaga afacere) ca si asupra unui concept de
rambursare la timp a creditului.

Criteriile de acordare a unui credit

Pentru a putea beneficia de finantare prin credit bancar, IMM-urile trebuie sa indeplineasca o serie de
criterii obligatorii.

Clasificate[5] dupa natura lor, aceste criterii sunt:

administrative;
financiare;
Criterii administrative
Pentru a putea solicita un credit, intreprinderea trebuie sa fie legal infiintata si sa desfasoare o
activitate licita fara sa fi inregistrat incidente majore identificabile prin consultarea Centralei
Incidentelor de Plati (CIP) ori a Centralei Riscurilor Bancare (CRB), si sa nu aiba datorii restante catre
fondurile statului.
Criterii financiare
Aceste criterii constituie baza deciziei de creditare, fiind in principiu cele mai importante:
Indicatorii financiari (rentabilitatea, gradul de indatorare, solvabilitatea);
Cifra de afaceri;
Fondul de rulment si necesarul de fond de rulment;
Averea societatii (capital social, rezerve, fonduri, active imobilizate si circulante);
Evolutia contului de profit si pierderi;
Capacitatea de rambursare
La acordarea unui credit se urmaresc unele aspecte legate de:
Verificarea intreprinderii cum ar fi de exemplu:
rating: se are in vedere atat existenta unor probleme cu platile pe care le-a avut solicitantul de
credite in trecut sau a unor obligatii/datorii externe cat si politica sa de plati in trecut.
domeniul afacerilor: se urmareste daca solicitantul creditului se afla in domeniul unor afaceri cu
sanse de viitor sau daca intreprinderea se afla in restructurari, care i-ar influenta negativ activitatea.
structura capitalului: se verifica daca este asigurata valoarea sumei solicitate de valoarea capitalului
social existent, care este valoarea utilajelor si prin ele capacitatea de adaptare la fluctuatiile de
personal conjuncturale.
existenta firmei si experienta manageriala: de cat timp se afla firma (cu succes) in domeniul de
activitate actual si daca managerul dispune de suficiente cunostinte de piata si profesionale.
Obiectul investitiei solicitate, cum ar fi de exemplu:
economicitate / rentabilitate: se asteapta ca investitia sa aduca un castig corespunzator, precum
si amortizarea finantarii proiectului sa fie realizata intr-o perioada de timp utila.
durabilitate: se urmareste daca se asigura continuitatea proiectului si dupa incetarea finantarii
externe, si daca resursele sunt suficiente pentru exploatarea profitabila de medie si lunga durata.
aspecte economice de ansamblu (mai ales in cazul programelor de promovare): in masura sa
evidentieze modul in care proiectul contribuie la crearea de noi locuri de munca si venituri, si care
sunt efectele previzibile asupra mediului inconjurato, dupa implementarea proiectului.
1.1.1.3.1.2 EVALUAREA DOSARULUI DE CREDIT
Finantatorul isi stabileste grupul de beneficiari potentiali si elaboreaza un sistem de evaluare si
ierarhizare
a
acestora,
dupa
criterii
care
sa-i
asigure
atingerea
obiectivelor
vizate. Evaluarea presupune, de regula, elaborarea unui dosar de credit, care cuprinde o prezentare a
solicitantului si a scopului pentru care solicita finantarea rambursabila.
Dosarele prezentate sunt evaluate de finantator, luandu-se decizia acordarii creditelor solicitantilor ale
caror dosare au obtinut punctajele cele mai mari. Acordarea finantarii presupune incheierea
unui contract de creditare, in care se stabileste si modalitatea in care este acordat creditul si forma sub
care va fi el rambursat de beneficiar.
Avantajele si dezavantajele contractarii unui credit
Avantajele obtinerii unui credit:

timp scurt de acces la resursele financiare necesare;

accesibil in orice moment;

poate fi obtinut un volum variabil de resurse financiare, functie de necesitati;

posibilitate de negociere a conditiilor de rambursare.

Dezavantajele solicitarii unui credit:
aparitia unor obligatii suplimentare (dobanda, garantii);

 existenta unor formalitati obligatorii de indeplinit (documentatii, rapoarte periodice

etc.).
1.1.2 Scontare
Operatiunea de scontare este efectuata de o banca comerciala. Aceasta operatiune
presupune cumpararea unor documente care atesta proprietatea detinatorului asupra unor marfuri,
cumparare
care
se
realizeaza
inainte
de
scadenta
titlurilor
respective.
Caracteristica principala a operatiunii de scontare este data de faptul ca banca care realizeaza
scontarea nu preia de la vanzator riscul de neplata. Ultimul posesor al titlului negociat ramane solidar
la plata cambiei respective, in cadrul actiunii de regres. BCR efectueaza scontarea de titluri de creanta,
o conditie impusa de BCR fiind cea legata de perioada ramasa pana la scadenta titlului (cel putin 15
zile
lucratoare).

1.1.3

Forfetare
In schimb, operatiunea de forfetarepresupune cumpararea de titluri de creanta, in conditiile in
care banca cumparatoare preia asupra sa toate riscurile de neplata. De aceea, obiectul forfetarii este
reprezentat de titluri cu un grad mai ridicat de garantie (cambii avalizate, trate cu garantie separata,
garantii
bancare
etc.).
Forfetarea reprezinta o forma de comert de export/finantare comerciala care implica
scontarea obligatiilor legate de comert datorita scadentei la o data ulterioara fara a face
recurs la vanzator/exportator pentru perioade de maturitate de pana la 10ani si pe baza
unei
rate
fixe,
daca
este
cazul.
Prin
1.
2.
3.

Forfetare

exportatorii/vanzatorii

pot:

Sa
indeparteze
cele
mai
multe
riscuri
care
implica
vanzarea
Sa
ofere
termeni
de
creditare
clinetilor
lor;
si
Sa-si
imbunatateasca
situatia
fluxul
de
numerar.

Aceasta permite exportatorilor/vanzatorilor sa se concentreze asupra a ceea ce stiu sa faca

mai
bine
promovarea
si
vanzarea
produselor.
Unul dintre cele mai importante avantaje ale Forfetarii este simplitatea documentatiei
solicitata. Acest lucru faciliteaza incheierea rapida a tranzactiei.

CE ESTE FORFETAREA
Caracteristicile

Forfetarii

In mod obisnuit, Forfetarea reprezinta un curs (de schimb) fix si pe termen mediu (3-5
ani), totusi poate fi aranjat pe baza unei dobanzi cu curs fluctuant si pe termene lungi si
scurte.
Reprezinta un produs flexibil care poate fi modificat sa corespunda cerintelor speciale ale
exportatorului/vanzatorului.
Principalele
caracteristi
sunt:
*Finantare
100%
fara
a
recurge
la
vanzator
din
obligatie.
*Obligatia importatorilor/cumparatorilor va fi suportata in mod normal de o garantie
bancara locala, dar in cazul in care importatorul/cumparatorul are o buna evaluare a

bonitatii,
poate
credita
el
insusi.
*Datoria este dovedita de obicei prin Cambii, Bilete la Ordine sau Acreditive.
*Tranzactiile se incheie pe baza unei rate a dobanzii fixe sau fluctuante.

BENEFICIILE FORFETARII
Forfetarea reprezinta un instrument simplu, deja dinamic, de finantare comerciala care
ofera
o
serie
de
avantaje
vanzatorului/exportatorului,
incluzand:
ELIMINAREA

RISCULUI

*Indepartarea
riscului
politic,
de
transfer
si
comercial
*Protectia impotriva riscului cresterii ratei dobanzii si fluctuatiilor ratei de schimb
*Se
poate
finanta
pana
la
100%
din
valoarea
contractuala.
SPORIREA

AVANTAJELOR

COMPETITIVE

*Capacitatea de a oferi credit comercial, facand produsele mai atractive

*Capacitatea de a incheia afaceri in tarile in care riscul de creditare este mare.
IMBUNATATIREA

SITUATIEI

FLUXULUI

DE

NUMERAR

*Forfetarea converteste o tranzactie bazata pe creditare intr-o tranzactie in numerar.

*Bilantul nu raspunde pentru contutrile debitoare, imprumuturi bancare sau pasive
conditionate.
ASIGURAREA

VITEZEI

TRANZACTIEI

* EuroFinance*
ofera
solutii
de
finantare
rapide.
*Angajamentele pot fi luate in decurs de cateva ore/zile in functie de tara.
ASIGURAREA

SIMPLITATII

TRANZACTIEI

*De
obicei,
documentatia
este
concisa
si
cuprinzatoare
*Degreva exportatorul/vanzatorul de problemele de administrare si colectare
*Nu
exista
nici
o
restrictie
de
origine
a
exportului
ASIGURAREA UNUI AVANTAJ DE MARKETING

Va

rugam

INITIEREA
Cerinte
*Tara de
*Numele
*Numele
*Suma

contactati-ne

pentru

perioade

UNEI
de

totala

maxime

de

creditare

TRANZACTII
baza:
destinatie
cumparatorului
garantului
implicata

*Termenul
si
programul
de
rambursare
*Natura
bunurilor
de
exportat
*Data
transportului
*Felul documentatiei (Cambie/Bilet la Ordin/Acreditiv si Scrisoare de Garantie).
Impreuna cu datele de mai sus,EuroFinance* poate oferi un indice de dobanda intr-un
timp foarte scurt.

DOCUMENTATIE
Instrumentul

folosit

Instrumentele financiare care pot fi prezentate pentru Forfetare trebuie sa fie documente
abstracte - este important ca instrumentul sa fie o pretentie neconditionata pentru banca
garanta/garant. Principalele tipuri de instrumente/documente folosite sunt:
z
a
n
t

u
O

In toate aceste cazuri, amintite mai sus, odata ce suntem hotarati sa achizitionam,
documentul a fost corect desemnat sau andosat in favoarea Agentului si trimis Agentului in
conditiile intelegerii Agentului, vom aranja ca Agentul sa achite castigurile nete actualizate
in contul vanzatorului/exportatorului.

CALCULELE SCONTARII

In Forfetare, costul dobanzii platibil exportatorului/vanzatorului ia forma unei scontari

pentru intreaga perioada a creditului implicat si se deduce de catre Agent din valoarea
nominala a Biletelor la Ordin sau Cambiilor inainte de a plati la exportator/vanzator.
Taxele de scont se bazeaza de obicei pe taxele oferite de Inter-Bank Londra (LIBOR) pe
perioada creditului si implica programul de rambursare, impreuna cu o marja
corespunzatoare
care
sa
acopere
riscurile
asumate
de
Agent.
Principalele doua metode de sconatre sunt:
* Scontare la productivitate exprima taxa de scont ca un cost real al dobanzii pe baza unui
an.
(Rata dobanzii x Zile) : (100 x 360) + 1 = Impartirea dividendelor in mai multe parti
Valoarea nominala : Impartirea dividendelor = Castiguri nete

* Scontare nominala - exprima taxa de scont ca si scont procentual din valoarea nominala
bazat
pe
maturitate/scadenta
specifica.
(Rata dobanzii x valoare Nominala x Zile) : (100 x 360) + 1 = Cheltuieli de scont
Valoarea nominala - Cheltuieli de scont = Castiguri nete

1.1.4

Factoring
Contractul de factoring realizeaza o operatiune de finantare a firmei prin faptul ca permite cedarea
creantelor detinute de un agent economic (numitaderent), creante pe care le are asupra clientilor sai,
unei persoane numita factor; acesta se obliga sa incaseze aceste creante, fiind subrogat, in acest scop,
in
toate
drepturile
pe
care
aderentul
le
are
impotriva
debitorilor
sai.
Creantele, care fac obiectul contractului de factoring, se materializeaza in facturile nationale sau
internationale care atesta expedierea marfurilor. Si in acest caz, riscul insolvabilitatii debitorilor si
riscul neplatii la termen (risc de trezorerie) sunt in sarcina factorului, fara posibilitatea pentru acesta de
a se intoarce cu recurs impotriva aderentului.
Factoring-ul este un contract comercial de creditare la care participa o societate specializata (societate
bancara sau o institutie financiara specializata) in incasarea de facturi denumita factor si o societate
comerciala furnizoare de produse sau servicii denumita aderent. Aderentul urmareste sa-si incaseze
pretul facturilor inainte de termenul de scandenta, iar factorul urmareste sa obtina un beneficiu, de
regula un anumit procent din facturile pe care le deconteaza in avans.In activitatea de factoring ia
partea si beneficiarul (clientul) care va notificat ca trebuie sa plateasca factura la scadenta factorului.
1.2

[MODIFICA] FORME DE FACTORING

1.3

Factoring traditional (old

line factoring) - factorul
plateste
facturile
in
momentul in care intra in
posesia lor
Factoring la scandenta
(maturity
factoring)
factorul plateste facturile la
momentul scadentei lor
Factoring fara notificare factorul se comporta ca un
madatar si nu suporta riscul
neplatii facturii

[MODIFICA] CONTRACTUL DE FACTORING

Prin incheierea unui contract de factoring nu se are in vedere o operatiune izolata ci se urmareste de
regula exclusivitatea pe un anumit segment de clienti, regiune, sau tara. Avantajul aderentului este unul
major pentru ca acesta nu trebuie sa incaseze facturile de la o multitudine de clienti, ci le incaseaza
direct de la societatea de factoring. Factorul accepta facturile pe riscul sau, iar in cazul in care
debitorul nu plateste acesta nu poate cere plata de la aderent(cu exceptia cazului in care aderentul nu
furnizeaza catre beneficar serviicile sau marfurile care fac obiectul facturii). Pentru a-si asuma riscul
neplatii unei facturi, factorul trebuie sa o accepte mai intai, altfel spus acesta va lucra doar cu clientii
care-i agreeaza si care prezinta garantii. Daca nu accepta facutura, factorul o poate incasa in virtutea
unui contract de mandat, fara sa-si asume riscul neplatii. Aderentul are obligatia de a-i notifica pe
clienti ca a cedat creanta sa factorului, si acestuia din urma trebuie sa-i plateasca.

Factoring-ul este o modalitate de finantare a afacerilor, in mod special a tranzactiilor de importexport, mai putin cunoscuta inRomania. Poate si din cauza unei slabe popularizari in mediul de
afaceri, termenul este la fel de putin cunoscut cum era acum cativa ani cel de leasing. Daca intre
timp ne-am familiarizat cu achizitionarea in leasing, tendinta pietei va conduce logic spre
modernizare si in ceea ce priveste finantarea comertului. Aceasta implica si adoptarea factoring-ului
ca
mijloc
de
finantare,
in
dauna
clasicelor
credite.
Prezent in legislatia romaneasca inca din 2002, factoring-ul se prezinta ca un contract incheiat intre o
parte (denumita aderent), furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii si o societate bancara sau o
institutie financiara specializata (denumita factor), prin care aceasta din urma asigura finantarea,
urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu
de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.
Explicatii
concrete
Intr-un limbaj mai comun, operatiunea de factoring consta in vanzarea de catre banca sau o societate
specializata a creantelor generate din facturile comerciale. In cadrul tranzactiei, banca (sau firma de
factoring) ofera finantare imediata. Astfel, la prezentarea de catre client a facturilor pentru produsele
sau serviciile achizitionate, se achita imediat un procent de 85% din valoarea acestora. Dupa
recuperarea contravalorii facturilor, factorul va achita diferenta de 15%, din care isi retine
contravaloarea
comisionului
si
a
dobanzii.
Concret, factoring-ul este mecanismul de finantare prin care se obtin rapid lichiditati prin vanzarea de
facturi a caror scadenta are termen scurt (cuprins de obicei intre 180 si 360 de zile). Intrucat factorul
este cel care isi asuma riscul de neplata al debitorului, trebuie sa aiba in vedere seriozitatea
partenerilor externi. In acest sens, banca (sau firma de factoring) va solicita situatii financiare si
rapoarte despre creditele importatorilor, pentru a le putea verifica situatia. Factorul va lua in
considerare si calitatea datoriei preluate. Daca unele creante se vor dovedi riscante din punctul de
vedere
al
incasarii,
acestea
nu
vor
fi
preluate.
Factoring-ul se aplica in special in operatiunile de import-export, unde nevoia rapida de lichiditati si
recuperarea in timp relativ scurt a fondurilor investite sunt in echilibru. De aici rezulta si succesul
acestui
mecanism
de
finantare.
Avantaje
Pe primul plan in aceasta privinta se situeaza posibilitatea de a obtine finantarea intr-un termen foarte
scurt. Astfel, bancile sau firmele de factoring acorda finantarea in ziua prezentarii facturilor, desigur in
urma
semnarii
acordului
de
factoring.
Printre avantaje se regaseste si o imbunatatire a cash-flow-ului, datorata perioadei de obtinere a
lichiditatilor mult mai scurte decat in cazul unui credit. In plus, spre deosebire de credit, fondurile
obtinute nu trebuie sa respecte o anumita destinatie, putand fi investite in functie de necesitatile
imediate
ale
clientului.
Pentru comerciantii care apeleaza la factoring, facilitatile sunt completate de faptul ca numarul
documentelor ce trebuie prezentate bancii sau firmei de factoring este mult mai redus decat in cazul
solicitarii unui credit. In urma analizarii documentatiei, factorul poate refuza acordarea serviciilor
numai in cazul existentei unor legaturi de actionariat intre aderent si debitor sau in cazul conditionarii
platilor
de
vanzare,
plata
in
avans
ori
la
livrare.
Prin factoring, firmele angrenate in tranzactii comerciale mai beneficiaza si de faptul ca se pot
concentra pe dezvoltarea afacerii prin extinderea productiei si a vanzarilor, in timp ce factorul se ocupa
de
urmarirea
incasarii
si
evidenta
facturilor
derulate
prin
factoring.
Cat
costa?
Costul perceput pentru operatiunile de factoring se imparte in taxa pentru administrarea tranzactiei si o
taxa separata pentru finantarea propriu-zisa a operatiunii. Astfel, exista un comision de factoring si
unul
de
finantare.
Comisionul de factoring se aplica la valoarea nominala a facturilor achitate si reprezinta 0,5-1% pentru
serviciile de factoring intern (in lei) si 1-2% pentru serviciile de factoring de export (in valuta).
Comisionul pentru serviciile de factoring de export este stabilit de cotatia bancii sau societatii de
factoring externe si depinde in mare masura si de volumele ce se vor derula prin factoring. De

asemenea, conteaza numarul de debitori, precum si numarul de facturi tranzactionate.

Comisionul de finantare se aplica la valoarea finantata, respectiv la 80-90% din contravaloarea
facturilor, pe perioada derularii contractului. Acesta este comparabil cu dobanda aplicata la creditele
pe termen scurt (in lei sau valuta) si este negociabil in functie de fiecare tranzactie.
In
lume
Prima piata importanta pe care factoring-ul si-a facut aparitia a fost cea a Statelor Unite, unde, pana in
anii 60, majoritatea firmelor de specialitate au fost familiale. Din 1980, bancile au sesizat
oportunitatea promovarii unor asemenea servicii si au demarat o masiva achizitie a societatilor de
factoring.
Cheia succesului nu o reprezinta insa marimea pietei, deci o raportare la SUA este inadecvata in
context. De asemenea, nu conteaza prea mult nici cunoasterea conceptului de factoring. Ceea ce
conteaza este organizarea corespunzatoare a companiilor specializate si constientizarea faptului ca
factoring-ul are propria cultura in domeniu. De exemplu, schimburile de cunostinte intre membrii unor
retele de factoring, precum Factors Chain International, au contribuit la cresterea profesionalismului.
Ca urmare, companii nationale din domeniu au devenit capabile sa opereze pe plan international.
Made
in
Romania
Cu toate avantajele substantiale oferite de factoring, firmele romanesti nu au apelat intr-o mai mare
masura la aceasta categorie de produse pana in 2001. Abia atunci tranzactiile au depasit 100 de
milioane de euro. In acelasi timp, in Polonia volumul tranzactiilor masura 3.000 de milioane de euro.
De asemenea, in Cehia, Ungaria si tarile baltice se inregistra un volum superior. Cauzele acestui
decalaj tin atat de conditiile macroeconomice, cat si de oferta sistemului bancar. Lipsa ofertei bancare
a constituit o frana in expansiunea factoring-ului, insa tendinta actuala este de crestere accentuata.
Ritmul rapid de crestere a veniturilor obtinute de banci din operatiuni de factoring (de aproximativ
zece ori in ultimii sase ani) indica intensificarea schimburilor comerciale si a nevoii de lichiditati a
agentilor
economici,
confruntati
cu
o
concurenta
tot
mai
puternica.
In prezent, piata autohtona a serviciilor de factoring bancar este impartita intre BRD (27%), BCR
(23%),
Raiffeisen
(19%),
UniCredit
(19%)
si
ABN
Amro
(12%).
Doar cateva sute de IMM-uri apeleaza la finantarea prin factoring a afacerilor, piata romaneasca a
factoringului fiind de peste 400 de ori mai redusa decat cea din UE', a afirmat ieri Mihaela Dimitriu,
directorul de factoring al BRD, cu ocazia intalnirii anuale a companiilor de factoring grupate in jurul
Societe Generale. Astfel, daca piata romaneasca a factoringului este de circa 1 miliard de euro, in UE
incasarile anuale din factoring ating 400 de miliarde de euro. Putin cunoscut la noi, factoringul este 'pe
val' in Europa. Concret, firma de factoring cumpara facturile pe care le are de incasat o companie,
platindu-i acesteia, pe loc, 80% din valoarea bruta a facturilor. Restul de 20% se va achita in momentul
platii lor, de catre debitor. De pilda, o companie poate avea de incasat 100 de facturi, in valoare de 100
de milioane de euro, dar are in acelasi timp nevoie de lichiditati pentru derularea afacerilor. In acest
caz, se adreseaza firmei de factoring, care ii plateste pe loc 80 de milioane de euro, urmand ca
diferenta sa o achite dupa ce debitorii platesc la randul lor. In plus, firma de factoring poate sa asigure
si protectia contra riscului de neplata al debitorilor pana la 80% din contravaloarea facturilor la intern
si pana la 100% din contravaloarea facturilor de export. Clientii trebuie sa aiba in vedere doua costuri
care se solicita in cadrul contractului de factoring: dobanda (care se aplica la partea finantata a facturii,
de 80%), similara cu cea practicata de bancile comerciale (BUBOR sau EURIBOR, plus marja). In
schimb, comisionul de factoring se aplica la valoarea totala a facturii, care este negociabil. 'Clientul
vine la noi, isi depunde cererea, noi analizam dosarul, vedem care e vulnerabilitatea afacerii, cine sunt
debitorii, iar apoi stabilim un plafon de factoring', explica Dimitriu. In fapt, se face o analiza financiara
a fiecarui client, in urma careia se acorda un rating bazat pe bilantul clientului respectiv (lichiditate,
profit net etc). Cele mai vandute produse de factoring pana in prezent au fost cele in moneda nationala
(factoring intern). In prezent, principalii jucatori de pe piata de factoring sunt BRD, BCR, Raiffeisen
Bank, ING Bank, Compania de Factoring si Unicredit. Lider de piata este BRD, cu o cota care ar putea
ajunge la 42 la suta. Dezavantaje pentru IMM: Factoringul implica costuri ridicate, sumele alocate
pentru aceasta operatiune putand fi altfel folosite de IMM pentru eficientizarea afacerii Apare un risc
indirect, de natura comerciala. Pe parcursul recuperarii creantelor, mai ales daca apar intarzieri de
plata, firma de factoring poate avea o atitudine transanta fata de debitori, ceea ce poate conduce pe

termen lung la pierderea unor clienti Factoringul este un contract de 'adeziune' la cateva conditii
impuse si nu lasa prea mult loc de negociereRiscuri ale companiei de factoring: Odata cu preluarea
creantelor, compania de factoring isi asuma riscul insolvabilitatii debitorilor, ceea ce uneori da
adevarate batai de cap cu recuperarea banilor In cazul factoringului clasic, trebuie sa-si asume si riscul
creditului. Dar cum toate acestea se fac pe bani, companiile de profil considera ca este un risc pe care
merita sa si-l asume.
1.3.1 Beneficiari
Scontarea si forfetarea realizate de bancile comerciale romanesti au ca beneficiari societatile
comerciale si regiile autonome autohtone, precum si societatile mixte cu participarea capitalului strain.
Titlurile de creanta care pot constitui obiectul operatiunilor de scontare si forfetare sunt reprezentate
de conosamente, scrisori de trasura, trate, bilete la ordin, alte documente care atesta titlul de
proprietate
asupra
unor
marfuri.
Titluri negociate
Firmele care vand titlurile de creanta primesc contravaloarea in valuta, prin creditarea contului
firmelor respective in maximum 2 zile lucratoare de la data incheierii conventiei de scontare /forfetare.
In acest mod, pentru firmele in cauza se elimina efectele riscurilor economice si valutare ce puteau sa
apara
pana
la
scadenta
titlurilor
vandute
bancii.

1.3.2

Cost
Costul operatiunilor de scontare, forfetare sau factoring este determinat de conditiile pietei
creditului si are in vedere dobanda de baza practicata de banca ('prima rate'), marja de risc,
comisionul de gestiune a titlurilor de catre banca respectiva.
Contractul de leasing
Prin intermediul contractului de leasing, utilizatorul bunului exportat beneficiaza de un credit
(finantare) in mod indirect sau sub forma valorii bunurilor pe care le foloseste fara sa le achite in
momentul procurarii. Achitarea se realizeaza de o firma (organizatie financiara) care cumpara bunurile
respective cu scopul inchirierii lor.
Tipuri
de leasing

de

contracte

Aceasta societate financiara va incheia cu utilizatorul efectiv al bunurilor un contract de locatie,

prin intermediul caruia se stabilesc conditiile de inchiriere, nivelul chiriei etc.
Sunt cazuri in care contractul de leasing este facut direct de firma producatoare (Contractul de
lease-back), sub forma inchirierii de utilaje pentru unele servicii (Contractul de renting), sub forma
inchirierii de aparatura electronica de calcul pe timpi
partajati la mai multe firme (Contractul de
time-sharing).
Prin sistemul de cote de chirie lunara, beneficiarul bunurilor procurate prin contractul de leasing
plateste o suma care depaseste pretul de catalog al produselor, dar, in schimb, beneficiaza de serviciile
integrale ale bunurilor imediat dupa inchiriere.
Desi situatia variaza considerabil de la o tara la alta, se pot gais totusi anumite puncte in comun:
. IMMurile nu sunt instiintati de existenta diferitelor instrumente financiare (factoring, leasing,
credite pentru furnizori si capital de risc, ingerii afacerilor etc.) datorita unei lipse de consiliere si
servicii de informare.
. Pe de alta parte, cele mai multe instrumente financiare existente pe piata nu sunt adaptate
necesitatilor specifice ale IMMurilor;

. IMMurile si in special companiile mici, sunt adesea obligate sa gaseasca surse private de
finantare (familie etc), deoarece accesul la imprumuturi bancare este dificil din urmatoarele
motive:
1. Cererea de a prezenta inregistrari pe o perioada relativ lunga;
2. Cerinte colaterale extrem de ridicate;
3. Rate mari ale dobanzilor (Polonia:intreprinderile mari: WIBOR + 1%, IMMuri fara
inregistrari anterioare - predominante la WIBOR + pana la 5%; Ungaria: IMMurile platesc o
rata a dobanzii de 7-7,5% in plus peste prima rata);
4. Dificultati in a obtine imprumuturi pe termen lung.
. In multe tari uvernele nu ofera subventii la ratele dobanzilor pentru IMMuri, pentru a reduce
pretul imprumutului.
. In mod uzual exista surse de finantare publice sau private partial functionale , menite sa spriine
lansarea afacerilor;
. Unele tari au infiintat scheme de garantare a imprumuturilor mutuale la nivel regional sau
national. Insa acestea sunt adesea decapitalizate, fara a avea nici un mecanism de regarantare
disponibil. Schemele de garantare nu sunt de obicei apte sa indeplineasca cererea.
. In lumina unei deosebite importante acordata accesului la finantare pentru crearea si
dezvoltarea de IMMuri, asociatiile de IMMuri central si est europene isi invita guvernele si UE
pentru a implementa urmatoarele masuri:
Scheme de garantare a imprumutului - eficiente si eficace sub raportul costului
Prima si cea mai importanta recomandare este crearea unor scheme de garantare a imprumuturilor in
fiecare din tarile CEE. In cele mai multe tari vest europene, aceste scheme se dovedesc un excelent
instrument de reducere a riscului pentru banci, ceea ce se traduce in rate ale dobanzii mai reduse si
cerinte colaterale. In plus fondurile de garantare a imprumututrilor nu presupun poveri financiare dure
asupra bugetelor statului.
Aceste scheme trebuie sa fie suficient capitalizate pentru a raspunde necesitatilor pietei. VA fi de aceea
necesar ca guvernele nationale, bancile si UE sa contribuie la finantarea acestora. Intr-o faza ulterioara
si companiile trebuie sa-si aduca aportul.
Sprijin public pentru anumite credite si imprumuturi
IMMurile au nevoie de un anumit spatiu de actiune pentru a concura marile companii. Faptul ca
acestea platesc rate ale dobanzilor considerabil de ridicate creaza un serios dezavantaj competitiv si
aceasta va impiedica capacitatea de a investi in conformitate cu Acquis-ul comunitar.
In cooperare cu UE, tarile CEE ar trebui sa ofere initiative de genul "Cresterea si Mediul" si "Cresterea
si Forta de munca", cu orientare asupra implementarii Acquis-ului comunitar.
Pentru a evita denaturarile la nivelul competitiei, guvernele ar trebui sa limiteze suportul lor la doar
cateva scheme importante din punct de vedere politic si general accesibile. In mod egal aceste masuri
ar putea fi insotite de reduceri de taxe intr-un mod in care rambursarea creditelor (inclusiv a
dobanzilor) pentru investitii in Acquis-ul comunitar sa fie deduse din povara fiscala.
Sprijin public pentru initierea de afaceri
Crearea de noi intreprinderi este esentiala pentru a face fata restructurarii industriale si cerintelor
cresterii procesului inovational. Guvernele tarilor CEE ar trebui sa dovedeasca un profund interes in
acest proces. Doua masuri de sprijinire sunt propuse:
Micro-credite
Credite mici de deschidere pentru crearea de microintreprinderi, in specialin sectorul serviciilor.
Experienta a dovedit ca astfel de scheme incurajeaza in special femeile sa-si deschida propria afacere.
Fonduri pentru implementarea de capital/incubatoarele
Asa numita economie noua si alte companii care se dezvolta rapid pot aea perspective excelente pentru
obtinerea de profituri viitoare, dar au de asemenea cerinte financiare considerabile. Fondurile pentru
implementarea de capital si incubatoare pot raspunde eficace si eficient la aceste cerinte. Oriunde este
posibil, finanatarea de fonduri private ar trebui inclusa.
Cresterea constientizarii diferitelor instrumente financiare

Programul Phare si guvernele nationale ar trebui sa finanteze un program de instruire pentru

consultantii de afaceri din asociatiile pentru IMMuri din tarile CEE, pentru a le permite acestora sa
insoteasca IMMurile in eforturile acestora de a accede la cele mai potrivite surse de finantare.
PARTICIPAREA LA DIALOGUL SOCIAL
Dezvolatrea unui dialog autonom si activ social reprezinta o conditie esentiala pentru stabilirea unei
economii de piata sociale in tarile candidate. Partenerii sociali joaca un rol
major in cadrul procesului european de largire si integrare, in conformitate cu responsabilitatile si
competentele acestora. Prin dialog social, ei pot contribui activ la definirea reformelor economice si
sociale, inclusiv implementarea Acquis-ului comunitar, intr-o maniera eficienta economic si
acceptabila social.
Dialogul social devine de asemenea o componenta a Acquis-ului comunitar in domeniul fortei de
munca si a politicii sociale. Prin tratatul de la Amsterdam, care garanteaza dreptul partenerilor sociali
europeni de a negocia acorduri care ar putea conduce la legislatie europeana, partenerii sociali fiind
actorii unei reale "subventii sociale".
Practc in toate tarile candidate exista dialogul social, care se poate regasi sub forma unei consultatii
tripartite cu guvernul, sau sub forma unui dialog social bilateral intre organiyatiile patronale si
sindicatele comerciale. In cele mai multe tari, asociatiile de IMMuri sunt implicate direct sau indirect.
Considerand ca toate reformele concepute vor afecta de asemenea puternic IMMurile, asociatiile de
IMMuri din centrul si estul Europei invita guvernele sa:
. recunoasca importanta unor asociatii de IMMuri puternice si independente in impulsionarea
reformelor reformelor economice si sociale;
. asigure ca IMMurile pot participa direct si independent la dialogul social prin intermediul
asociatiilor nationale de IMMuri care le reprezinta. Daca exista intr-o tara mai multe asociatii de
IMMuri, participarea ar trebui limitata la cele mai reprezentative;
. sprijine articularea si distribuirea corecta a responsabilitatilor intre diferite nivele de actiune
(national, sectorial, teritorial sau la nivel de companie)
. intareasca autonomia partenerilor sociali si a spatiuluiin care acestia isi pot exercita pe deplin
responsabilitatile.
PREGATIRE VOCATIONALA, CALIFICARE PROFESIONALA SI INOVARE
Daca Europa va deveni cea mai dinamica si competitiva economie din lume in 10 ani, cu o crestere
economica sustinuta, cu locuri de munca mai multe si mai bune, atunci un numar de obiective trebuie
atinse. Societatea bazata pe cunostinte trebuie construita pe educatie, instruire si o noua cunoastere
derivata din cercetare. Avand educatia si pregatirea, ca chestiuni nationale exista necesitatea unei
strategii comune in care sistemele nationale sa transpara si un numar de criterii ale calitatii este stabilit
pentru masurarea sistemului national.
Atunci cand schimbarile in sistemele educationale au loc, reprezentativii IMMurilor, ar trebui de
asemenea sa fie implicati in proces. Intreprenoriatul ar trebui sa fie parte a curiculumuluiinca din
scoala primara. Pregatirea vocationala ar trebui sa aiba loc atat in centre de instruire, cat si in
intreprinderi, pentru a avea succes. Continuarea pe mai departe a pregatirii si repregatirii poate, in cele
mai multe cazuri, sa aiba loc in intreprinderile mici. Trebuie sa recunoastem abilitatile dezvoltate in
cadrul intreprinderiloe, ambale ca rezultat al pregatirii vocationale si a pregatirii pe mai departe si a
repregatirii. Diferite sisteme ale

pregatirii vocationale la nivel secundar, incluzand ucenicia, trebuie promovate in mod egal catre forme
de educatie continua si pregatire si sa beneficieze de finantare egala.
Educatia si calificarile sunt de o importanta vitala pentru functionarea pietelor fortei de munca atat in
UE cat si in tarile CEE. O ofensiva de calificare si educare este necesara pentru a furniza noi abilitati
si pentru a imbunatati calitatile si aptitudinile existente pentru provocarile unei economii in rapida
schimbare care sa creeze chiar mai multe posibilitati complexe de angajare. UE si tarile CEE trebuie
sa faca fata unei competitii ridicate din partea celorlalte colturi ale lumii. Intreprinderile si guvernele
ar trebui sa caute cai de calificare continua nu numai a angajatilor, dar si a somerilor.
O atentie deosebita trebuie acordata educatiei si pregatirii tinerilor. Ar trebui promovat incepand inca
de acum schimbul de ucenici si practicanti, intre tarile CEE si statele membre UE. Toate programele
nationale si europene de interschimburi ar trebui sa includa tarile candidate. Schimburiel intre
intreprinderi s-au docedit a fi de mare succes, si prin urmare ar trebui sa fie continuate si pe mai
departe.
Pentru a recunoaste importanta participarii IMMurilor la pregatirea vocationala, la instruirea la locul
de munca si instruirea continua, precum si necesitatea de noi si imbunatatite aptitudini/abilitati,
sfatuim guvernele din tarile CEE sa:
. asigure implicarea organizatiilor de IMMuri in structurarea si imbunatatirea sistemelor
nationale de pregatire;
. recunoasca necesitatea includerii IMMurilor in luarea deciziilor, alocarea resurselor, si
implementarea pregatirii vocationale, uceniciei si perfectionarea la locul de munca;
. promovarea si sprijinirea programelor de interschimb pentru practicanti, cat si pentru traineri
si intreprinzatori;
. sisteme de sprijin a evaluarii instruirii non formale la nivelul IMMurilor;
. asigure ca programele de dezvolatare-cercetare ale UE au un accent puternic asupra
proiectelor de cercetare flexibila la nivel mic (IMM), orientate pe crearea de retele regionale de
institutii de cercetare, universitati si IMMuri.

[1] Potrivit unui studiu al European Business Angels Network (EBAN)

[2] Dept. of Commerce - USA and European Commision Directorate General for Enterprise and
Industry: Working group on venture capital - Final report, October 2005
[3] Pentru a promova competitivitatea IMM, Directoratul General pentru Intreprinderi si Industrie al
Comisiei Europene si Departamentul de Comert al SUA au stabilit un grup de lucru pe problema
capitalului de risc, care este o parte a programului:Innovation and Entreprenurship Initiative. Scopul
acestui grup este de a imbunatati modul de intelegere, de catre factorii politici, a rolului pe care il au in
economie actionariatul privat si capitalului de risc din industrie; de a analiza standardele de
transparenta, datele, definitiile si metodele de evaluare utilizate de fondurile cu capital de risc; de a
intelege structura actuala ti tendintele fondurilor cu capital de risc; de a revedea sarcinile sectorului
public in acest domeniu.
[4] Sandu, Gheorghe, Formarea capitalurilor firmelor private, Ed. Economica, Bucuresti, 2000, p. 39
[5] Katona Levente, Finantarea intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Expert, Bucuresti, 2004, p.51