TEMA II

FACTORI IMPLICAI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI

DEVIANT AL MINORILOR
1.

Aspecte psihologice i sociologice privind tulburrile de

comportament i implicaiile n determinarea fenomenului

delicvenei juvenile
ntruct, din practica profesionala rezulta ca la baza multor infraciuni se
afl disfuncionalitile familiei si de educaie acordate copiilor, abordarea
problemei

delincventei

juvenile

reprezint

importanta

att

pentru

criminologia general, ct i pentru alte tiine, cum ar fi sociologia. Familia

poate

genera

modele

sociale

negative,

care

la

rndul

lor

produc

infracionism, uneori foarte grav i de aceea am considerat s acordm un

spaiu foarte larg acestui subiect.
Dinamica criminalitii, n general, i a delicvenei juvenile, n special
urmeaz dinamica vieii social-economice care exprim stare de anomie
social manifestata:
Macrosocial

inegalitile

economice,

omajul,

recesiunea

economica;
Microsocial dezorganizarea familiilor, amplificarea concubinajului,
anturajul nociv;
Individual agresivitatea, alcoolismul, lipsa de educaie, etc.
Din testele realizate, din discuiile purtate cu minorii n cauza i cu
prinii unora dintre cei implicai n comiterea acestor fapte, din discuiile cu
cadrele didactice, psihologi, lucratori ai poliiei, rezult c principal cauza
care determina tendina spre noncomformism i devian, o constituie
disfuncionalitile existente la nivelul familiei, prima instituie care trebuie
sa asigure socializarea copilului.
Dezorganizarea familiei este factorul determinant al comportamentului
delincvent al tinerilor. Un alt factor negativ l constituie stilul educativ
deficient al familiei manifestat prin insuficiena procesului de socializare
moral i incapacitatea ndeplinirii unor funcii de baza - asigurarea
1

condiiilor corespunztoare de trai. Toate acestea conduc spre delicven.

Majoritatea minorilor infractori prezint serioase deficiente de socializare
a familiala i colara, concretizate prin fuga de acas, abandon colar,
hoinreala, consum de alcool, anturaje negative care, accentuate de
labilitatea psihic, moral i afectiv, se structureaz in comportamente
specifice delincvenilor.
Constituirea unor grupuri si anturaje negative de multe ori spontan sau
ocazional, reprezint un factor favorizant pentru declanarea unor aciuni
delicvente n grup. Apariia acestor grupuri de socializare negativa este
stimulata de o serie de factori, cum ar fi - lipsa relaiilor afective n familie
(intre prini si intre prini si copii), privarea minorilor de bunurile necesare
traiului, inexistenta unor modaliti de comunicare interfamilial i de
petrecere a timpului liber cu prinii, eecul i abandonul colar, frustrarea
colar, permisivitatea comunitii locale (n care sunt inclui prinii, vecinii,
profesorii, autoritatea tutelar etc.).
Trebuie menionat faptul c majoritatea minorilor delincveni sunt fugii
din familie, din instituiile de ocrotire i asisten (case de copii, coli
speciale sau centre de reeducare).
Controlul social nu mai opereaz eficient la nivelul colii i familiei,
pentru c nu se mai bazeaz pe factorul coercitiv. Astfel norma social care
nu a fost nvat de minori n primii ani de via, nu mai devine o parte a
contiinei sociale datorita nelegerii abuzive a libertii i autonomiei
persoanei, a scderii ncrederii n lege, a scderii rapide a unei subculturi
delicvente i a structurrii unui comportament adaptat pe rezolvarea
intereselor prin infraciune.
Cercetarea fenomenului infracional n rndurile tineretului, a dus la
concluzia c o mare parte a celor ce svresc fapte penale dup mplinirea
majoratului, au svrit i mai nainte o serie de fapte antisociale i ca
nrutirea comportrii lor se datoreaz n mare parte mprejurrii, ca
prinii i educatorii nu au luat la timp masuri hotrte, dar potrivite cu
vrsta i personalitatea n curs de formare a acelor tineri.
Copilul

vulnerabilitate

adolescentul
victimal

fac

parte

crescut,

din

categoria
datorit

persoanelor

cu

particularitilor

psihocomportamentale i de vrsta specifice, a capacitii reduse de

anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altor persoane, a
2

unei capaciti reduse de a discerne, a nivelului de sugestibilitate i a

credulitii.
Datorit acestor caracteristici, ei pot fi uor antrenai n aciuni
antisociale, pot fi manevrai, minii, determinai s comit acte ale cror
consecin negativ pentru alii i pentru ei nu pot s le prevad.
ns, nu numai prin cauzalitatea ampl, ci i prin formele ei de
manifestare, delicvena juvenil este un fenomen complex. El este nsoit de
un accentuat proces de stigmatizare social a infractorului, att la nivel
familial, ct i comunitar. Acest proces are la baz percepia i reprezentarea
sociala asupra fenomenului larg asupra criminalitii i personalitii
infractorului adult, structurat pe baza informaiilor din mass-media.
Conform etichetei sociale, minorul delincvent, indiferent de tipul
infraciunii svrite, de cauzele i circumstanele comportamentului sau,
este un posibil infractor nrit. Aceast etichet denot focalizarea percepiei
sociale doar pe anumite aspecte, deseori puin relevant, dar de cele mai
multe ori frapante, mpiedicnd formarea unei viziuni globale i corecte.
Astfel, minorul delicvent este produsul" unor familii dezorganizate, a
neglijentei familiei, a carenelor educaionale si a influenei negative a
anturajelor nocive. El face parte din categoriile aflate la periferia societii,
constituie un real pericol social i nu poate fi reeducat i integrat".
Factorii delicvenei nu sunt numai de ordin individual ci, n special, de
ordin

social.

Marea

majoritate

delincvenilor

provin

din

familii

dezorganizate. Un alt factor generator de delicven este grupul ce ntreine

o subcultur bazata pe valori negative, deviante. Alte influente negative pot
fi puse pe seama oamenilor i filmelor ce cultiva violena i ncurajeaz
agresivitatea. n geneza delicvenei juvenile, o condiie importanta este
frustraia. Statistic se constata apartenena tinerilor delincveni, fie la familii
paupere, fie deosebit de prospere, ce conduc la supradimensionarea
trebuinelor, necesitilor, preteniilor. Aceste aspiraii i scopuri sunt
realizate prin ci neacceptate de societate.
Primele ncercri de a gsi o explicaie tiinifica deviaiei, se pot
identifica

in

cercetrile

ntreprinse

asupra

personalitii

care

acorda

individului rolul determinant in producerea actelor deviante. Majoritatea

acestor cercetri ajung la concluzia unilaterala ca violarea normelor sociale
este svrit, cel mai adesea, de ctre indivizi deficieni", caracterizai prin
3

tulburri de comportament sau de personalitate si a cror incapacitate de a

se adapta la cerinele sociale i face sa adopte frecvent comportamente
deviante si antisociale.
Fondata pe orientrile incipiente ale lui FJ.Call (1758), Morel (sec. XIX) si
teoria criminalului nnscut" a lui Lombroso, in perioada moderna, doctrina
lui Kretschmer ncearc sa disting principalele tipuri caracteriale", reinnd
ca elemente principale:
1.

constituia

totalitatea

caracteristicilor

fizice

(morfologice)

individuale pe baza genotipic adic cele care deriva din ereditate;

2.

caracterul totalitatea posibilitilor reacionale afecto-volitive ale

unui individ aa cum au aprut ele

n cursul dezvoltrii existenei sale

pornind de la constituia sa ereditara si de la ansamblul factorilor exogeni:

influente somatice, educaie psihica, mediul si urmele evenimentelor trite;
3.

temperamentul

totalitatea

caracteristicilor

psihice

comportamentale ereditare (nnscute).

n ultimii ani s-a format o nou orientare care subliniaz faptul c
personalitatea nu poate fi privit n mod restrns, ea fiind de fapt o
totalitate, un sistem deschis, care i pstreaz coninutul doar printr-un flux
continuu de schimburi cu mediul n care se manifest.
Pentru noua orientare nu exista nici o dimensiune ideala a normalitii,
dup cum nu poate exista nici o structura ideala de personalitate.
Pe aceasta baza, psihiatria (si psihologia) contemporana, nelege tot
mai bine faptul ca evalurile clinice necesita a fi efectuate nu att in funcie
de dinamica interna a individului, cat mai ales in funcie de dezvoltarea
personalitii in cadrul

sistemului social, comportamentul normal" fiind

interpretat ca o norma ideala" ale crei criterii variaz de la o societate la

alta, de la o epoca la alta, criterii ce se afl intr-o strnsa legtura cu acea
cultura a societii aflata la un anumit nivel de dezvoltare.
Definind cultura ca un ansamblu complex care cuprinde cunoaterea,
credina, arta, morala, legea, tradiia, precum si alte deprinderi dobndite de
individ ca membru al societii, antropologii au oferit un cmp larg de
generalizare a ideii conform creia, modelele culturale ale unei societi
creeaz tipuri particulare de comportament nvat" i nu neostenit".
Grupul social nu este niciodat o suma de constitueni echivaleni,
indivizii

care

formeaz

mprtndu-i

sarcinile.

Adesea,

sociologii
4

asemuiesc individul (ca membru al unui grup social)cu un actor, diversele

funcii corespunznd cu tot attea roluri, supunndu-se la norme sau modele
de comportamente implicite, care influeneaz conduitele tipice i care se
ateapt de la fiecare individ.
Viata grupului se bazeaz pe o anumit comunitate de atitudini, iar cnd
acestea nu coincid cu dorinele individului apare frustrarea. neleasa ca o
necesitate, condiionat afectiv de a reaciona la excitaie sau lai frustrare,
agresivitatea a fost denumita ca un comportament distructiv si violent
orientat spre persoane, obiecte sau spre sine.
Predelicvena juvenil care se refera la ansamblul de acte intrate n
conflict cu norma de comportare morala, care pot in anumite condiii
conduce pe adolescent in fata instanei de judecata, iar in altei cazuri nu.
Unele tipuri de comportament intra necesar in sfera de afeciune a
normativului penal, iar altele in cea a derivaiei sociale nepenale; spre
exemplu, interdicia de a fuma in anumite locuri, poate fi o regula morala sau
una de igiena publica.
Exista

vasta

literatura

privind

creterea

delicventei

si

infractionismului in viata sociala. Statistic se pune in evidenta creterea si

diversificarea formelor de delincventa in perioadele de mutaii sociale. Dup
ce trece perioada dominata de evenimente atipice dezvoltrii normale a
societii, infracionismul scade integrndu-se intr-un fel de regula a
saturaiei si compensaiei sociale" asemntoare celei formulate de Enrico
Ferri, care a considerat ca orice mediu social cuprinde o cantitate constanta
de criminalitate. Toate evenimentele anormale (rzboi, foamete, etc.) produc
o cretere brusca a infracionalismului si criminalitii. Dup consumarea
evenimentului se revine la normal.
Semnalam

cteva

caracteristici

ale

tulburrilor

de

comportament, respectiv:

Comportamentele deviante moral se dezvolta mai ales dup

7 ani, cnd se evalueaz ca atare, deoarece se considera ca maxima

structurare a contiinei de sine - aspectele responsabilitii legate de
conduita

morala

generala

se

stratifica

intens

abia

in

pubertate

si

adolescenta. Prinii si nvtorii, apoi profesorii, sunt mediatorii principali ai

valorilor

culturale

si

morale.

pubertate

si

adolescen,

simul

responsabilitii intra in faze de sensibilizare si inserie in universul valorilor

sociale, situndu-se in zonele contiinei de sine care se afla intr-o faza de
intensa cristalizare si contientizare a conduitelor de conformitate si a celei
aberante sau a celor delincvente. Pn n pubertate, comportamentul
deviant moral se manifesta mai ales ca inadaptare sociala, familiala sau
colara si rareori ca manifestri antisociale. n pubertate si adolescenta
conduitele de predelicvente, infracionismul mrunt, este legat pe de o parte
de imaturitatea socio-afectiva si caracteriala, pe de alta parte, de dificulti
de adaptare in cadrul legislaiei si al restriciilor. Ca atare, este vorba de
nedezvoltare satisfctoare a responsabilitii si de dificulti de adaptare la
cadrul legal" restrictiv si represiv al interrelaiilor sociale largi.

Comportamentele aberante se pot exprima relativ devreme si

au un spectru larg de manifestri, adesea stereotipe (automatizate), ca o

incapacitate evident de progres sub influen educaiei (delincventa
juvenila).

Exista numeroase forme de comportamente de limit intre

comportamente

conforme

si

cele

deviante

moral

sau

legal,

intre

comportamente conforme si aberante. Evaluarea lor este deseori dificila. O

importanta cu totul deosebita trebuie acordata condiiilor nefavorabile de
mediu care pot genera trasaturi psihologice negative ce devin cu timpul
caracteristice dominante ale personalitii si astfel i pun stigma asupra
ntregului comportament al individului. Prin formarea si stabilizarea onor
nsuiri caracteriale deficitare, se ajunge la afirmarea unor comportamente
antisociale, care la nceput se exprima in mod indirect si latent, apoi, din ce
in ce mai direct si intens. Noel Maillone, descrie doua tipuri de adolesceni
delincveni:
-

Primul tip este cel al tinerilor care svresc infraciuni trind

intens pe plan subiectiv intern teama si oroare de a se identifica pana la

urma cu adevraii delincveni. Ei au impresia ca delictele lor sunt consecina
unor situaii speciale in care s-au antrenat inainte ca viata lor sa fi inceput.
-

a doua categorie este aceea a delincvenilor care au o

atitudine antisociala ce le monopolizeaz intraga conduita. In prima

categorie autorul citat considera ca domina un fel de nevroza, pe cnd in al
doilea caz este vorba de exprimri de psihoze.
6

Infracionalismul se raporteaz la vrsta si la structurile

sociale si culturale. Trebuie s avem n vedere ca un comportament

predelicvent nu reprezint un preludiu al comportamentului delincvent, dup
cum nici acesta nu reprezint o consecina fireasca a svririi anterioare a
unor acte predelicvente.
2.

Factori socio-culturali

n sens larg, cultura reprezint totalitatea valorilor materiale si spirituale

create de societatea omeneasca de-a lungul istoriei. n criminologie
intereseaz n mod deosebit acei factori culturali care au un rol predominant
n socializarea pozitiva sau negativa a indivizilor si care, finalmente, i conduc
la svrirea faptelor antisociale.
Conform definiiei lui C. Levi-Strauss, familia este un grup care i are
originea n cstorie, fiind alctuita din so-soie i copiii nscui din unirea
lor (grup cruia i se pot adaug i alte rude), pe care i unesc drepturi i
obligaii \ morale, juridice, economice, religioase i sociale. Dac acceptm
c definiie minimal a familiei pe cea propus de Claude Levi-Strauss,
uniunea mai mult sau mai puin durabila i socialmente aprobat a unui
brbat cu o femeie i a copiilor lor, atunci trebuie sa fim de acord cal aceasta
unitate sociala implica o instituie larg rspndita; am putea spune, o
instituie universala exprimat de-a lungul timpului n felurite forme
concrete. Multe din aceste forme au disprut, altele le-au luat locul, dar
familia a rmas permanena n devenirea umanitii.
Astzi familia tinde tot mai mult s se reduc la un cuplu orientat
unidirecional spre viitor, chiar daca acest viitor are multe incertitudini.
Simbolismul casei strmoeti este loc sacru unde se rennoiesc si ntresc
legaturile de rudenie este din ce in ce mai puin perceput n aglomerrile
urbane. O data cu mobilitatea societii moderne, casa copilriei rmne
pana la urm o simpl amintire.
Opiniile asupra familiei sunt nsoite de numeroase paradoxuri i
contradicii, O parte din studiile pe aceasta tem, precum i pres,
televiziunea repet obsesivi dispariia familiei", familia n buci", familia
asistat", familia destrmat", accentund asocierea ntre familie i criz.

Rmne totui o certitudine

ca

familia

contemporan

i-a micorat

dimensiunile ct i rolurile, restrngndu-se n bunt parte la cuplul conjugal.

Din punct de vedere economic, ea a ncetat s devin o comunitate de
producie, fiind doar una de consum. De menionat faptul c nici funcia de
asistenta pe care o realizeaz alta data ngrijirea btrnilor, a rudelor
bolnave, astzi familia nu o mai ndeplinete fiind alarmanta situaia n care
Moldova, se pare, nu este pregtita sa suporte o astfel de schimbare a
raporturilor sociale interfamiliale.
Remarcant este ca funcia pe care o pstreaz totui (dei chiar i
aceasta este mprit cu alte instituii), n pondere destul de mare este
aceea de socializare i educare a copiilor. Astfel, una din cele mai importante
funcii ale familiei consta in educarea si formarea tinerilor in vederea
integrrii lor optime in viata si activitatea sociala. Dup cum am observat,
familia, celula de baza a societii, cum a mai fost numita, are o serie de
valene, rolul de socializare imprimnd copilului un anumit standard valoric,
precum si atitudini de aderare ori de lipsa de cooperare fata de anumite
valori sociale. Familia asigura copilului sigurana indispensabila atingerii
maturitii intelectuale, sociale si culturale, precum si o identitate proprie in
baza creia va fi acceptat ca partener social.
a)

Familii

dezorganizate.

Mult

timp

s-a

crezut

ca

familia

dezorganizata constituie cauza aproape sigura a comportamentului deviant,

aceasta convingere fiind susinuta si de ctre diverse statistici care arata ca
un numr mai mare de delincveni provin din aceasta categorie de familii
(aproximativ 80%). n ultimul timp insa, un asemenea punct de vedere a fost
depit, considerndu-se ca de fapt, n cazul familiilor dezorganizate, nu
structura familiei ca atare se face vinovata de apariia conduitelor deviante,
ci marile ei lipsuri: carena familiei constnd in incapacitatea ei psihologica,
pedagogica si morala. Ce este de fapt familia dezorganizata? Este
familia care i pierde integritatea ca urmare a separrii prinilor datorita
unor motive precum: desfacerea cstoriei prin divor, decesul unuia din
prini.
nc din 1961, W. I. Goode realiza urmtoarea clasificare a familiilor
dezorganizate:
familia incomplet unita sau nelegitima;
familia dezmembrata prin ndeprtarea unuia dintre soi ca urmare
8

a
anularii, separrii, divorului si prsirii;
familia tip cmin gol" in cadrul creia partenerii triesc mpreuna,
ns interrelaionarea si intercomunicarea sunt realizate minimal fr s
constituie, unulpentru celalalt, un suport emoional;
familia n criza, datorita unor cauze care determina absenta
temporar sau permanent a unuia dintre soi: decesul, nchisoarea,
concentrarea, inundaii, rzboi;
Studiile asupra delincventei juvenile au artat ca, n mare msura,
atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritii printeti, a controlului
precum si a afeciunii acestora, ca urmare a divorului, i-au determinat pe
copii la adoptarea unor acte antisociale. Astfel, divorul, care duce la
dezorganizarea familiei, poate contura serioase tulburri afective si tulburri
comportamentale ce conduc la neadaptarea social.
Unii autori, analiznd viaa unor mari criminali, prezentata de acetia
prin autoanaliz, au ajuns s evidenieze ca principala sursa a agresivitii
infractorilor, modelele comportamentale ntlnite n familia dezorganizat de
apartenen.
Iat, spre exemplu, ce relateaz unul din aceti infractori, declaraie
reinuta de T. Bogdan in Introducere n psihologia judiciar: ...La mine,
viata si violenta erau una si acelai lucru; am nvat nc din copilrie c
oamenii trebuie tratai brutal, vzndu-l pe tatl meu brutaliznd-o pe
mama, pe mama, la rndul ei, brutalizndu-mi fraii i brutalizndu-m i pe
mine. Am neles nc de pe atunci ca acesta este limbajul normal, prin care
comunic oamenii i m-am mirat ori de cate ori am ntlnit in viata mea
oameni care nu m-au atacat si care nu au fost violeni fata de mine .
Numeroase

date

de

ancheta

efectuata

pe

copii

delincveni

demonstreaz faptul c, n mare msura, comportamentul deviant este

determinat de dezorganizarea vieii familiale, ca o consecina a divorului.
Exista unele familii care, dei sunt organizate", se caracterizeaz prin
accentuarea strii conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot
ntinde pe perioade diferite de timp. n situaiile n care intensitatea,
coninutul, forma de manifestare si frecventa conflictelor intraconjugale si
intrafamiliale cresc semnificativ, acestea capt valene dezorganizatoare in
microgrupul familial devenind simptome ale sindromului disfuncional"
9

familial. Modul de relaionare intraconjugal difer desigur de la un cuplu la

altul, ceea ce nu i-a mpiedicat pe unii autori s ncerce sa lucreze unele
clasificri ale acestora in funcie de o serie de criterii.
Astfel, L F. Cuber difereniaz urmtoarele cinci tipuri de relaii
intraconjugale:
tipul csniciei celor obinuii cu conflictele, caracterizat prin
frecventa conflictelor, rareori ascunse copiilor, dar puin exteriorizate fata de
prieteni, rude, vecini;
tipul csniciei devitalizate actualizeaz problema discrepanei
intre primii ani" de convieuire i cei care urmeaz. i mai leag nc
interesul comun pentru creterea i educarea copiilor, pentru evoluia
profesionala a celuilalt. Acest tip este extrem de comun i dei relaiei
maritale i lipsete vitalitatea, soii persista n a resimi ceva" ce i leag, fie
acest ceva cminul", casa" sau numai amintirile;
tipul csniciei pasiv-cordiale (binevoitoare) se deosebete de
tipul csniciei devitalizate, cu care are multe puncte comune, prin faptul ca
pasivitatea caracterizeaz nc de la nceput relaia;
tipul csniciei vitale se bazeaz pe o relaie empatic, autentica
intre parteneri, care devine eseniala pentru viata lor. Intre ei exista puine
zone de tensiune, problema principala nefiind cine are dreptate" ci, cum se
poate rezolva mai bine problema fara a strica relaia". Ei nu-si pierd niciodat
sentimentul de unitate sau simul vitalitii si centralitatii relaiei lor, aceasta
fiind izvorul" principal al meninerii csniciei.
Dup cum demonstreaz diferitele cercetri efectuate, efectul principal
al

relaiilor

interpersonale

conflictuale

din

cadrul

familiei

personalitii copiilor, l constituie devalorizarea modelului

asupra

parental

totodat, pierderea posibilitii de identificare cu acest model.

Mai

si,

mult,

modelul parental, in asemenea situaii, poate fi respins activ de ctre copii,

devenind model negativ" care,

treptat,

poate

conduce

la

stimularea

si dezvoltarea agresivitii si comportamentului antisocial.

Desigur, nu de puine ori, copii care resimt puternic influentele
conflictului familial, fug de acas si caut sa gseasc diferite grupuri de
apartenena care , la rndul lor, pot fi orientate antisocial. Situaia este mult
mai dramatica in cazul in I care, in cadrul familiei, sunt cazuri de alcoolism,
imoralitate si promiscuitate. Astfel, dup unii cercettori, alcoolismul in
10

familiile din care provin delincvenii! se manifesta intr-o proporie de aproape

trei ori mai mare dect in celelalte familii. Familiile caracterizate printr-un
potenial conflictogen ridicat si puternic, careniale din punct de vedere
psiho-afectiv si psiho-moral, afecteaz in cea mai mare msura procesul de
maturizare psihologica si psihosocial a personalitii copiilor. Fuga de acas
a copiilor asociata deci cu lipsa de supraveghere parentala, i determina sa
adere la unele medii si grupuri extrafamiliale cu un mare potenial
delicvenial.
b) Familii cu climat hiperautoritar.
Atitudinea hiperautoritara manifestata in cadrul familiei poate fi
adoptata deja

unul dintre prini (cel mai frecvent de ctre tat) sau de

ctre ambii.
Severitatea excesiva, cu multe rigiditi, cu interdicii nu lipsite uneori
de brutalitate, cu comenzi ferme pline de ameninri, cu privaiuni de tot
felul, si las puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitii
copilului.
Meninerea copilului intr-un climat hipersever determina, treptat,
modificri

serioase in

una

din

cele mai importante

dimensiuni

ale

personalitii, traduse in fenomene de apatie si indiferen accentuat fa

de ceea ce trebuie sa ntreprind sau in ce privete relaionarea cu cei din
jur, atitudini de protest i de revolta chiar fata de noile influente exercitate
asupra sa, toate acestea ca urmare a unei suite de frustraii acumulate in
timp.
La agresivitate si ostilitate, copilul nu rspunde direct in raport cu
printele agresor, ci indirect, prin atitudinile si chiar aciunile agresive
orientate ctre alii. Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor
stri de frustraie, se va elimina prin descrcri brute, prin forme de
conduita agresiva i exploziva la adresa altora. De altfel, cercetrile
efectuate de ctre V. Dragomirescu arata ca 72% dintre delincvenii minori
studiai, provin din familii in care se practica un sistem disciplinat strict sau
haotic.
c) Familii cu climat hiperpermisiv.
Daca hiperautotarismul reprezint o exagerare a exercitrii rolului
parental

in

direcia

impunerii

totale

voinei

prinilor

si

limitrii
11

posibilitilor

de

exprimare

iniiativei

si

independentei

copilului,

hipermisivitatea creeaz in mod exagerat condiii de aprare" a acestuia

mpotriva pericolelor si prejudiciilor".
Una din consecinele imediate ale exercitrii influentelor negative in
maniera

superprotectoare

este

detaarea

intre

imaginea

de

sine si

posibilitile reale ale copiilor. Se pot contura atitudini de ngmfare, de

exacerbare a eului, de supraevaluare a propriilor posibiliti cu tendina de asi impune in fata celorlali voina si sistemul lor de preri si opinii in mod
dominator, persuasiv, fara insa ca acestea sa aib, de cele mai multe ori,
acoperire in ce privete ansamblul de capaciti si aptitudini, experiena de
viata. Prinii hipermisivi si hiperprotectori opereaz cu imagini mentale de
tipul copilului idiot. La un asemenea tip,
R,Vincent adaug pe cel al copilului-rege", ale crui dorine sunt
porunci care necesita toate sacrificiile si care este totdeauna pe primul plan.
Din nefericire, asemenea tratament" educaional, poate conduce la
conduitei delincvente, explicabile in cea mai mare msura prin rezistenta
sczuta la frustrare.
d) Impactul activitilor din timpul liber.

Chiar daca nu in totalitate, un mod de validare a strategiilor

educaionale utilizate in cadrul familiei l constituie adaptarea si integrarea

colara. Nivelul de adaptare si integrare colara, la rndul lui poate fi analizat
in funcie de doi indicatori mai importani: randamentul colar (note, medii,
rezultate, procedee, etc);

gradul de satisfacie resimit de elev (motivaie, interese, atitudini

pozitive, atractie-preferinta in raport cu viata si activitatea colara).

Desigur exista mari diferene interindividuale in ceea ce privete
adaptarea i integrarea colara. Practic, aceasta poate fi conceputa ca un
continuum, ce are la o extremitate nivelul maxim de integrare (randament
colar crescut si grad inalt de satisfacie) si la cealalt extremitate,
inadaptarea scolara(randament colar foarte slab si lipsa nivelului de
satisfacie). Copiii inadaptati sau dezadaptati colar, intra in categoria
copiilor problema" care adopta o conduita devianta in raport ci cerinele
vieii si activitii colare.
Aceti copii se caracterizeaz de obicei prin:
12

- insubordonare in raport cu regulile si normele colare;

- lipsa de interes fata de cerinele si obligaiile colare;
- absenteismul de la ore;
- repetenia;
- conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.
Cercetrile efectuate confirma faptul ca exista o corelaie intre conduita
delincventa si nivelul pregtirii colare in sensul ca delincvenii minori, de
regula, prezint un nivel de pregtire colara foarte sczuta.
Pentru copiii si tinerii din Moldova, o mare parte a timpului liber l
constituie: vacantele colare, srbtorile, smbta si duminica dar si timpul
liber zilnic. Jocul este activitatea fundamentala a copilului pana la intrarea in
scoal. Interesul pentru joc satisface si impregneaz distanta intre realitate si
posibilitate cu activiti si conduite, triri intense si un fel de fericire a
acestora. Interesele culturale (fata de produsele culturii) se dezvolta si sub
influena mijloacelor mass-media, prin crile cu povesti, povestiri, teatru,
etc. O data cu introducerea televiziunii prin cablu, singura modalitate de a
petrece timpul liber de ctre mulii copii, o constituie programele TV, in
special desene animate. Un alt centru de interes mult mai benefic dect
televizorul l constituie calculatorul; putini insa; beneficiaz de un calculator
personal.
Timpul liber este petrecut din ce in ce mai puin in cadrul familiei. De
asemenea, au fost identificate noi potenial - periculoase forme de petrecere
ai timpului liber, cum ar fi asocierea in grupuri de bande care se angajeaz
deliberat in comiterea de infraciuni. Cercettorii afirma ca aceste fapte
trebuie vzute ca forma de infraciune intre tineri, altfel spus, ca o forma de
petrece timpul liber mpreun.
n multe din aceste cazuri, aceste activiti rmn la un nivel limitat, la
stadiul neimplicrii infracionale. Totui aspectul criminogen trebuie reinut
pentru ca se remarc, printre anumite situaii, aderent la spiritul violentei,
cu efecte grave in plan social. De menionat este i faptul ca aceasta
cretere a delicvenei juvenile ca urmare a activitilor din timpul liber, este
inseparabil legat de problemele sociale ale integrrii. Aceste probleme par
sa-i uneasc pe tineri si sa conduc la constituirea unor grupuri si anturaje
negative, formate de multe ori, spontan sau ocazional, ducnd intr-un
nefericit final la declanarea unor aciuni violente in grup. Apariia acestor
13

grupuri de socializare negativa este stimul eta de o seri de factori printre

care subliniem inca o data inexistenta unor modaliti de petrecere a
timpului liber.
Dintr-un studiu efectuat de politia judeului Iai, a rezultat ca 68% dintre
minorii delincveni au fcut parte din asemenea grupuri si au comis o serie
de delicte - unele foarte grave - furturi, tlharii, violuri, vtmri corporale,
etc.
Semnificativ este faptul ca in 35% dintre cazuri, aceste grupuri au fost
alctuite att din minori cat si din majori, iar in 18% din situaii, erau
organizate si conduse de infractori recidiviti.
Singura, Politia nu poate stpni fenomenul. Societatea civil prin
organizaiile sale, trebuie s se implice att prin studii asupra fenomenului
cat i prin adoptarea i realizarea practica a unor soluii. Este o realitate pe
cat de dura, pe att de dureroas; rmne deocamdat sperana.
3.Factori interni. Dezvoltarea psihic a copiilor
Din aceasta categorie fac parte, dup cum afirma unii autori, urmtorii
factori:
I. Disfuncii cerebrale - relevate de EEG. Majoritatea cercetrilor arata
ca nu se poate vorbi de o specificitate a traseelor EEG la delincvenii minori,
dei unele anomalii ale acestor trasee bioelectrice care apar la unii
delincveni demonstreaz existenta unei patologii cerebrale a acestor
subieci. Autorii francezi G. Verdeaux si J. Verdeaux (1963), in urma
comparrii traseelor bioelectrice cerebrale ale unui grup de subieci
(delincveni minori) in vrsta de 14-18 ani (120 de subieci) cu cele ale unui
lot de 123 minori nedelicveni (aceeai vrsta si acelai sex), au ajuns la
concluzia ca diferenele gsite intre cele doua grupe, vizeaz caracteristici
funcionale care pot traduce, fie o ntrziere de civa ani in maturizare, fie
tulburri de ordin psihologic. n Romnia, ambele cercetri au fost efectuate
de ctre V. Dragomirescu. Printre alte obiective, autorul a urmrit si
compararea frecventei si aspectelor anomaliilor de traseu EEG la psihopai,
cu aspectele in tainie in urma studiului unui lot de 111 minori cu tulburri de
comportament, traduse in consuite deviante delictuale. Cei 111 minori
examinai EEG, cu vrste intre 12 si 17 ani, au fost reprezentai de 96 biei
14

si 15 fete, iar analiza traseelor EEG a permis urmtoarele constatri: traseele

de aspect normal s-au gsit la numai 20 de cazuri, reprezentnd un procent
de 18 %; traseele EEG cu anomalii electrografice de diverse tipuri la 91 de
cazuri, reprezentnd 82 %. De asemenea, V. Dragomirescu, in baza datelor
de cercetare recoltate, face si alte recomandri si anume:
- data fiind frecventa relativ mare a anomaliilor de traseu EEG la
preadolescenii si adolescenii delincveni, apare necesitatea smnalizarii
acestora

din timp, chiar din momentul descoperirii lor, in scopul repetrii

EEG-urilor pentru control, a supravegherii de specialitate si aplicrii

tratamentului adecvat (medical si psiho-pedagogic);
- trebuie studiate antecedentele heredo-colaterale precum si climatul
familial in care triete subiectul.
II. Deficiente intelectuale. n cadrul grupurilor de delincveni minori si
tineri regsim un numr relativ mare de cazuri ce prezint carene serioase
in

ceea

ce

privete

dezvoltarea

lor

psiho-intelectuala.

Capacitile

intelectuale reduse i mpiedica mai ales n anticiparea consecinelor si

implicaiilor aciunilor ntreprinse. Cercetrile efectuate, att la nivel mondial
cat si cele din tara noastr, au scos in evidenta cteva aspecte cu caracter
mai general:
in rndul delincvenilor, procentajul ntrziailor mintali creste pe
msura ce ne ridicam de la delicte uoare la delicte grave;
pentru recidiviti, procentajul debililor mintali este mult mai mare
dect pentru nerecidiviti;
procentajul

infractorilor

cu

deficiente

intelectuale

este

aproximativ tot att de ridicat ca si cel al infractorilor cu tulburri emotivactive.

De altfel, in legtura cu ultimul aspect, unii autori au subliniat faptul ca
nivelul mintal sczut reprezint o premisa a infracionalitii, mai ales daca
este asociat cu perturbri emotiv-active ale personalitii si cu condiii
defavorabile de mediu. In concepia autorului, delincventul minor prezint o
serie de caracteristici specifice:
triete mai mult in prezent, aciunile sale desfurndu-se in
mod precumpnitor sub presiunea tiranica a impulsurilor si trebuinelor
prezente;
15

criticismul redus al gndirii;

dificultile sau imposibilitatea de anticipare pe plan mintal a
urmrilor inevitabile ale infraciunii;
lipsa frnelor condiionate" ce se afla la baza incapacitii de
a-si controla si infrana tendinele 1 si impulsurile care-l imping la acte
antisociale;
sugestibilitatea mrita, etc.
Nu nseamn ns ca toi minorii care prezint aceste caracteristici
psihice in mod absolut cert vor comite acte antisociale. De asemenea,
prezenta unor capaciti intelectuale normale nu constituie ntotdeauna o
garanie sigura a abinerii minorului de a aluneca pe panta delincventei.
III. Tulburri ale afectivitii. Afectivitatea joaca un rol deosebit de
important in viata si activitatea individului uman si orice abatere de la
normal creeaz probleme, uneori destul de serioase, pe linie adaptiva. n
ceea ce-i privete pe delincvenii minori, dup cum afirma majoritatea
cercettorilor, se pare ca acetia se caracterizeaz fie printr-un nivel
insuficient de maturizare afectiva, fie prin diferite stri de dereglare a
afectivitii.
Insuficienta maturizare afectiva se caracterizeaz prin:
lipsa unei autonomii afective, ceea ce duce la creterea sugestibilitii;
insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv, legat de insuficienta
cunoatere si capacitate de stpnire a reactivitii emoionale;
slaba dezvoltare a emoiilor si sentimentelor superioare, ndeosebi a
celor morale.
Asemenea caracteristici psihocomportamentale, conduc la lipsa unei
capaciti de autoevaluare si evaluare adecvata, la lipsa obiectivittii fata de
sine si fata de alii. n categoria strilor de dereglare a afectivitilor sunt
incluse strile de frustraie afectiva i sentimentele de frustraie, conflicte
afective;
-

instabilitatea (labilitatea afectiva);

ambivalen afectiv;

indiferenta afectiva;

absenta emoiilor si a nclinaiilor altruiste si simpatetice.

Datorita nivelului crescut al egocentrismului (si al egoismului) si

totodat, datorita existentei unui nivel sczut al tolerantei la frustraie,
16

formularea si atingerea unor obiective acionale, se face prin apelul la

mijloacele ilegale.
T. Bogdan arata ca una din cele mai frecvente caracteristici psihice ale
delincvenilor - si in special a delincvenilor minori - este instabilitatea
emotiv-acional. Delincventul se prezint ca un instabil emotiv-activ, un
element care in reaciile lui trdeaz discontinuitate, salturi nemotivate de la
o extrema la alta, inconstanta in reacii fata de stimuli, inconstanta de
origine endogena specifica.
Spre deosebire de alte caracteristici, instabilitatea emotiv-acional
apare ca o trstura emoionala a personalitii deformate a delincventului
adult sau minor, ea fiind o latura unde traumatizarea personalitii se
evideniaz mai bine dect pe planul componentei cognitive. Instabilitatea
emotiva, la rndul ei se asociaz destul de frecvent ca agresivitatea, ducnd
la scderea pragului delicvenial si la svrirea unor infraciuni prin acte de
violenta.
IV. Tulburri caracteriale. Caracterul, in calitatea lui de nucleu al
personalitii, se formeaz si se dezvolta in ontogeneza, fiind de aceea
puternic dependent de ansamblul de condiii si mprejurri n care triete
individul uman n mod nemijlocit, precum si de ansamblul de factori de ordin
socio-cultural, luat ntr-un sens mai larg.
Gradul

nalt

personalitate,

de

este

complexitate
redat

de

al

caracterului

multitudinea

ca

formaiune

ncercrilor

de

de

preciza

principalele coordonate de definiie ale acestor noiuni. Astfel, caracterul a

fost definit ca : o mbinare dintre trasaturi nnscute si dobndite (I.P.Pavlov,
W. Mc. Dougall), intelectul si voina (Th. Ribot, P. Malapert, A. Fiuilee).
Trasaturile caracteriale ndeplinesc, la nivelul personalitii, n special funcii
de reglare a caracterului, determinnd in general un mod constant de
manifestare, chiar daca in anumite situaii, caracterul individului I poate
suferi abateri" mai mari sau mai mici de la modelul comportamental
etalon" al individului respectiv.
Cercetrile efectuate asupra delincventului minor, au scos in evidenta
faptul

ca

acesta

se

caracterizeaz

printr-un

nivel

de

imaturizare

caracterologic, care se manifesta prin urmtoarele :

autocontrolul insuficient;

17

 impulsivitate si agresivitate;
subestimarea greelilor si actelor disociale sau antisociale comise
indolenta, indiferenta si dispreul fata de munca;
opoziie si respingere a normelor social-juridice si morale; tendine
egocentriste;
exacerbarea unor motive personale egoiste;
absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare, de
ordin social si a sentimentelor etico-morale;
dorina realizrii unei viei uoare", fr munc.
Dezvoltarea psihic a copiilor.
Conceptul de dezvoltare psihica a primit mai multe accepiuni in care fie
ca s-a pus accentul pe sensul dezvoltrii psihice care este ascendent,
progresiv, care presupune treceri de la simplu la complex, de la inferior la
superior, fie ca accentul a czut nu att pe coninutul dezvoltrii psihice
(formarea

de

nsuiri

si

structuri

psihocomportamentale),

cat

pe

caracteristicile acestuia, subliniindu-se faptul ca numai noutatea acestor

structuri ne permite sa le consideram ca fiind rezultat al dezvoltrii sau intr-o
alta accepiune, accentul a czut pe caracterului dinamic al psihicului, pe
necesitatea intelegerii faptului ce fenomenele psihice nu sunt date odat
pentru totdeauna in forma finita, ca ceva invariabil. Ca o sinteza a acestor
accepiuni s-a spus ca dezvoltarea psihica este procesul de formare si
restructurare

continua

unor

insusiri,

procese,

funcii

si

structuri

psihocomportamentale prin valorificarea subiectiva a experienei socialistorice, in vederea amplificrii posibilitilor adaptive ale organismului.
In stabilirea stadiilor dezvoltrii psihice se pornete de la un ansamblu
de criterii, printre care mai importante sunt: locul ocupat si rolul ndeplinit de
individ in sistemul relaiilor sociale, tipul de activitate dominanta; vrsta
cronologica. In funcie de aceste criterii au fost desprinse urmtoarele stadii
de dezvoltare psihica:
1. Stadiul copilului mic (sugar)de ia natere pana ia I an
2. Stadiul copilului anteprescolar (1-3 ani)
3. Stadiiil copilului precolar (de la 3-6/7.ani)
4. Stadiul copilului colar, care se subdivide in:
5. Stadiul colarului mic (6/7 ani- 10/11 ani)
18

6. Stadiul colarului mijlociu (puberul: 10/11 ani - 14/15 ani)

7. Stadiul colarului mare (adolescentul: 14/15 ani-18/19 ani)
8. Stadiul vrstei adulte, ce cuprinde urmtoarele substadii:
9. Tinereea
10. Maturitatea
11. Btrneea
Dezvoltarea psihica se difereniaz de la individ la individ prin: ritm
(accelerat sau lent), viteza (mare sau mica); coninut (bogat, simplu,
diversificat sau srccios si limitat), consum energetic (mare sau mic,
raional

echilibrat

sau

dezechilibrat

bazat

pe

economie

sau

risipa

energetica), rezonanta (puternica, siaba); sens (ascendent sau sicopat);

durata

(normala,

ntrziata);

efecte

(pozitive,

negative

).

Aceasta

caracteristica a dezvoltrii psihice va conduce spre necesitatea tratrii

difereniate a minorilor in procesul instructiv-educativ. Totodat, cunoaterea
dezvoltrii psihice a minorilor prezint importanta in ceea ce privete
rspunderea penala (mai ales pentru vrsta cuprinsa intre 14-16 ani), dar si
pentru individualizarea pedepselor.
Astfel, in ascultarea martorilor minori pentru apropierea minorului sunt
necesare discuii prealabile, cteodat destul de lungi, pe teme care ii sunt
familiare, potrivit vrstei sale. Astfel se creaza posibilitatea cunoaterii mai
exacte a nivelului intelectual si de cunotine, a modului de exprimare, a
temperamentului, etc. Pot fi, deasemenea, depistate unele deficiente psihice
sau de dezvoltare intelectuala.7
Perioada de la 3 la 6 ani este caracterizata prin instabilitate, percepie
inegala a nsuirii obiectelor, a spaiului si timpului, diferita de la un copil la
altul, un grad mare de sugestibilitate, categoriile de adevr si minciuna
nefiindu-le clare. Perioada de la 6 la 10 ani este definita de o dezvoltare
psihica mai accentuata, caracterizata prin echilibru, ceea ce favorizeaz
creterea funciilor cognitive.8 Atitudinea morala a copilului devine mai
complexa si ncepe sa fac distincie intre adevr si rhinciuna.Perioada
colara mijlocie, de la 10 la 14 ani este determinata de strbaterea
pubertii, cu numeroase modificri biologice, reflectate si pe planul
psihicului.
Factorii care influeneaz invatarea devin mult mai numeroi si mai
difereniai:

gradul

de

pregtire

profesionala

si

psihopedagogica

a
19

profesorilor, modelele de lecii practicate de acetia, modalitile de

evaluare. In fata puberului apar probleme legate de adaptarea la toate
aceste noi solicitri, de modificare a stilului relaiilor interpersonale. Practic,
pubertatea este perioada care marcheaz ncheierea copilriei si inceputul
adolescentei, ea constituind un fel de punte de legtura intre ele.
Puberul "este inca un copil, dar un copil care din cnd in cnd tinde sa-si
depeasc copilria si care, mai mult dect in oricare din perioadele
precedente, prelungete aceasta copilrie spre viitor5' (Paul Osterrieth).9
Aceasta este vrsta la care apare "banda", "clica", "bisericua" formate dup
criterii prefereniale. Este vorba despre ceea ce "Criminoiogia" ii denumete
"anturaj" si ii trateaz in anumite condiii ca un factor criminogen. Atracia
puberului pentru viata de grup este att de mare incat, uneori, cnd este
neglijat, neinteles, ignorat sau poate respins de grup, apar reacii violente de
protest fata de grup si membrii sai. Astfel, aceste momente favorizeaz
acceptarea altor grupuri orientate negativ, conformarea la o serie de norme
care adeseori sunt in discordanta cu propriile convingeri. Relaia dintre
individ si grup genereaz o multitudine de efecte negative. Totui, grupul
genereaz si efecte pozitive: el apare ca mijloc si teren de socializare si
solidarizare a membrilor, da posibilitatea copiilor sa fac experiena primei
societi, ii dezvolta sub raport intelectual si moraL
Adolescenta (14-18 ani)
Adolescenta

este

subiectul

privilegiat

si

controversat

ai

psihopedagogilor, generat de opinii si discuii contradictorii. Unii o considera

"vrsta ingrata", alii dimpotriv, "vrsta de aur", pentru unii ea este "vrsta
crizelor, anxietii, nesiguranei, insatisfaciei", in timp ce pentru alii este
"vrsta marilor elanuri, este vrsta contestaiei, marginalitatii si subculturit"
dar si vrsta integrrii sociale.10
Legiuitorul reglementeaz felurite capaciti de exerciiu ale persoanei
fizice, si anume: a

Lipsa capacitii de exerciiu (care caracterizeaz

discernmntul minorului sub 14 ani si al alienatului ori debilului mintal pus

sub interdicie judectoreasca);
b

Capacitatea de exerciiu restrns (pentru minorul intre 14-18 ani), si c

Capacitatea de exerciiu deplina (persoana care a ndeplinit vrsta de 18 ani

si femeia care s-a cstorit inante de aceasta vrsta).
Perioada adolescentei, de la 14 la 18 ani, este marcata de nceperea
20

introducerii minorului in viata sociala, cu toate caracteristicile acestui proces.

Devine pregnanta dezvoltarea sensibilitii, caracterizata si de erotizarea
acesteia. Spiritul de observaie se dezvolta mult, iar potenialul de percepie,
fixare si redare este foarte ridicat.
Totui adolescentul oscileaz din punct de vedere al comportamentului
intre copilrie si maturitate, fiind insa intors mai mult cu fata spre adult.
Adolescenta nseamn nu numai ieirea tnrului din pubertate ci si ieirea
din societatea de tip tutelar familial si colar pentru a se integra in viata
sociala, cu toate caracteristicile ei, mai mult, pentru a se integra in generaia
sa.
In acest timp nevoia de grupare "se sparge", se destram, pentru a las
loc nevoii de prietenii elective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Nevoia de
originalitate este att de mare la adolescent, incat uneori acesta si-6
manifesta cu orice pre, ceea ce i-a si determinat pe unii autori sa vorbeasc
despre "criza de originalitate" a adolescentului.
Adolescenta este marcata si de tulburri psihocomportamentale care isi
pot avea cauza in eecurile afirmrii de sine. Apare tendina de a mima
unele personaje, de a se da in spectacol. Personajele din anturaj, care au
caracter negativ, antisocial si si-au format o reputaie in acest sens, devin
pentru adolescent modele care pot fi uneori atinse. Depresiile, ca expresii ale
crizei

de

dezvoltare,

produc

adevrate

rupturi

in

comportamentul

adolescentului, influentandu-i viata familiala si sociala.

21