BIOCHIMIA

SANGELUI
Rindasu Elena-Petronela
Anul II Farmacie

ANALIZA BIOCHIMICA A
S A N G E LU I
Sangele uman este alctuit dintr-o parte
lichida, plasma sanguina, in care plutesc o
serie de celule specifice sangelui, si o parte
solida in care se gasesc elementele celulare
(globule albe, globule rosii si trombocite).
Rolul sangelui este acela de a transporta
nutrientii si oxigenul la nivelul tesuturilor
corpului, de unde preia bioxidul de carbon si
produsii de catabolism tisular, transportandu-i
la nivelul organelor de eliminare.

Sangele are proprietatea de

a se coagula la cateva minute
dupa ce a fost recoltat din
vena pacientului, separandu-se
in
ser
si
cheag.
Serul
impreuna cu plasma constituie
baza analizelor de biochimie si
serologie.

CE ESTE ANALIZA
BIOCHIMICA?
Analiza biochimica a sangelui este o metoda de
analiza a nivelurilor glicemiei, a balantei hidroelectrolitice si a functiei renale. Se recomanda a fi
efectuata in analize de rutina sau pentru
monitorizarea unor tratamente, pentru diagnosticul
unor afectiuni. Presupune recoltarea de sange din
vena unui brat al pacientului, dimineata, pe
nemancate.

CE MASOARA?
Principalii parametrii urmariti sunt:
-Analiza zaharului in sange:
Glucoza este cea mai importanta componenta din
sangele uman, dintre zaharuri (alaturi de lactoza si
fructoza). Glucoza este prezenta in dulciuri si
amidonoase (cartofi, paste, orez, cereale de orice
fel). Glucoza poate fi produsa de organism din orice
aliment, fie el chiar si grasime sau proteina. Prin
arderea glucozei se obtin 4 cal.

Valoarea normala a glicemiei (analiza glucozei din

sange) este cuprinsa in intervalul 65-110 mg/ 100 ml
sange. Valori peste normale (hiperglicemie) se
intalnesc in principal in diabetele zaharat si
pancreatic, dar si in boli endocrine, stres intens sau
secretie de hormoni in exces. Hipoglicemia (glicemia
sub valori normale) da transpiratie, slabiciune, tremur
si apare cand organismul este supus unui efort fizic
considerabil, in bolile de ficat, la alimentatie
deficitara, in boli asociate glandelor endocrine si chiar
diabet.

-Analiza proteinelor sanguine:

Cantitatea de proteine sanguine depinde de stilul de
alimentatie, majoritatea fiind de sursa animala
(carne, oua, lapte, branza) sau de origine vegetala
(mazare, fasole, linte, soia). Prin ardere, un gram de
proteine furnizeaza o energie de 4 calorii. Analiza
masoara cantitatea de proteine totale (valori
normale 6.6-8.6g/100ml), proteinograma, raportul
albumina/ globulina, probe hepatice, fibrinogenul
(substanta proteica fabricata de ficat cu rol in
coagularea sangelui), precum si deseurile proteice
(acid uric, creatinina si uree).

Deseurile proteice reprezinta ceea ce ramane in

urma consumului de proteine si nu mai poate fi
utilizat de catre organism, fiind eliminat din sange
prin urina sau transpiratie. Cand valorile acestora
depasesc intervalul admis, devin periculoase pentru
organism. De aceea, trebuie evitat consumul
exagerat de alimente proteice, carne sau organe,
precum si cafeaua, alcoolul, ceaiul si medicamentele
care cresc valorile acidului uric in sange.

Valorile normale sunt:

Acidul uric: in sange 2-5 mg/100ml, in urina 0,300,80 g/24h
Ureea: in sange 20-50 mg/100ml, in urina 15-35
g/24h
Creatinina: in sange 0,6-1,2 mg/100ml, in urina
0,8-1,9 g/24h.

Analiza grasimilor din sange (lipide):

Lipidele constituie cea mai importanta sursa de
energie a organismului, prin arderea unui gram de
grasime obtinandu-se 9 calorii. Constituie 15% din
greutatea corpului, fiind folosite de catre organism
in caz de subalimentare sau la efort fizic intens.
Cresterea depozitelor de lipide duce in timp la
obezitate, surplusul depunandu-se pe peretii
arterelor
(arteroscleroza).
Analiza
masoara
cantitatea totala de lipide, trigliceride, colesterolul si
lipoproteinele.

Analiza bilirubinei:
Bilirubina, substanta verde-galbui
care provoaca icterul la bebelusi,
este secretata de ficat. In cazuri
normale, valoarea bilirubinei din
sange este foarte mica, insa creste
in cazul bolilor de ficat sau al
calculilor biliari.

Analiza enzimelor din sange:

Enzimele sintetizeaza substantele alimentare (lipide,
proteine, glucide) in unele mai simple. Enzimele (sau
fermentii) sanguine sunt prezente in toate celulele si
lichidele din organism (sange, bila, urina, sucuri
digestive), fiind importante de urmarit in cazul
bolilor de ficat, inima, oase, rinichi, prostata,
pancreas.
Cel mai des se analizeaza fosfataza alcalina (creste
in boli de oase sau calculi renali), fosfataza acida
(creste in bolile oaselor si ale prostatei), aldolaza
(arata prezenta hepatitei virale), transaminazele
(importante in prevenirea bolilor de inima, ficat,
muschi sheletici), colinestaraza, amilaza, lactat
dehidrogeneza si creatinin kinaza.

Analiza hormonilor:
Hormonii sunt produsi de glandele endocrine si
eliberati in sange cu scopul de a regla buna
functionare a tuturor organelor din corp. In cadrul
acestei analize sunt urmariti parametrii hormonului
de sarcina (hCG gonadotropina corionica umana,
hormon prezent in urina femeii insarcinate la 12-14
zile de la conceptie, responsabil de pozitivarea
testului de sarcina, sau in sange la 11 zile de la
conceptie), hormonii grandei tiroide (cantitatea de
iod din sange) sau ai glandei suprarenale.

Analiza
mineralelor
(ionograma):
Se
analizeaza
concentratia
principalelor elemente prezente
in sangele organismului sodiu,
clor, calciu, fosfor, potasiu, fier,
magneziu, plumb, iod. Valorile
ionogramei depind de stilul de
alimentatie, de sezonul in care
se face analiza, de varsta
pacientului.

Sodiul retine apa in organism. Creste daca mancam

foarte sarat sau avem afectiuni renale (sarea nu se
mai elimina prin urina, ramanad stocata in
organism).
Scade
in
sezonul
cald
datorita
transpiratiei si cantitatilor mari de apa baute, daca
adoptam o alimentatie cu continut mic de sare, in caz
de efort fizic intens.
Clorul trebuie interpretat prin asociere cu sodiul
(clorura de natriu este sarea de bucatarie), intrucat
scade sau creste odata cu acesta.
Calciul este cel mai intalnit mineral din organism,
de o importanta cruciala, intrucat contribuie la
formarea oaselor si a dintilor. Lipsa lui da
osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie
(inmuierea oaselor), rahitism si contractii involuntare
ale muschilor (nesuferitii carcei).

Calciul patrunde in organism prin intermediul apei

baute si ale alimentelor bogate in calciu (lapte,
branza, paine), surplusul fiind eliminat prin urina si
fecale. Valorile crescute de calciu provoaca calculii
renali (pietre la rinichi); sa nu uitam ca profilaxia
rahitismului la copii presupune administrarea
vitaminei D si expunerea solara zilnica, ceea ce face
sa creasca nivelul calciului din sange. Exista cateva
categorii de indivizi care trebuie sa ia suplimente de
calciu regulat: copiii, femeile insarcinate si batranii.

Fosforul contribuie la buna functionare a

sistemului nervos, a inimii si a enzimelor sanguine,
el fiind strans legat de calciu cu care formeaza
fosfatul de calciu necesar cresterii si mentinerii
integritatii oaselor si dintilor. Excesul de fosfor se
elimina prin urina, formand calculi urinari. Niveluri
scazute de fosfor in sange intalnim in rahitism, in
boli cu diaree cronica. Alimentele cu continut mare
de fosfor sunt carnea si ouale, icrele, lactatele.

Potasiul ajuta la buna functionare a inimii si a

muschilor scheletici. Este prezent in toate
alimentele, indeosebi in fructe (pere, mere, cirese) si
legume. Nivelul potasiului din sange scade la
consum regulat de paine alba, dulciuri rafinate, in
cazul administrarii de medicamente pe baza de
cortizon, laxative si purgative.
Fierul este principalul mineral din compozitia
globulelor rosii, de aici si culoarea rosie a acestora.
Fierul ajunge in organism prin intermediul apei si al
alimentelor bogate in fier. Scaderea fierului din
sange duce la anemie feripiva.

I N D I C AT I I
Analiza
biochimica
a
sangelui este indicata in
analize
de
rutina,
in
urmarirea
efectelor
unor
tratamente
(de
exemplu
diureticele
date
pentru
afectiunile
cardiace)
sau
pentru a diagnostica anumite
afectiuni.