Sunteți pe pagina 1din 5

Explicarea fluctuatiilor in nivelul ratei nominale a dobanzii poate fi realizata

prin studierea pretului obligatiunilor (pentru a evidentia raportul dintre cererea si


oferta de fonduri pe termen lung) precum si prin studierea preferintei pentru
lichiditate (care reflecta raportul dintre cererea si oferta de fonduri pe piata
monetara).
Cererea si oferta de fonduri pe piata de capital
Cererea si oferta de titluri pe termen lung, de tipul obligatiunilor poate fi
reprezentata potrivit figurii:
Graficul nr. 2 Cererea si oferta de fonduri pe piata de capital

Daca
se
reia
exemplul unei obligatiuni
cu
discont
care
are
valoarea
nominala
de
5.000 u.m. si pretul curent
de 4.800 u.m. rezulta o
rata a dobanzii (ca produs
la maturitate) de 4,16%.
Daca
valoarea
obligatiunii pe piata scade
(la 4.500 de exemplu),
volumul
ratei
dobanzii
inregistreaza o diminuare,
pana la 11,11%.
Daca rata dobanzii
estimata
de
investitori
pentru obligatiuni inregistreaza un nivel inalt, in timp ce alte variabile din economie
(venit, rata rentabilitatii, risc, lichiditate) raman constante, atunci cantitatea de
titluri trebuie sa sporeasca, in conformitate cu teoria cererii. Figura prezentata arata
ca, in punctul B cantitatea de titluri cerute, sporeste de la 100 la 200, ca urmare
a rentabilitatii sporite pe care o confera detinatorilor acest tip de active. Daca pretul
obligatiunilor, se modifica, in sensul diminuarii pana la 3.800 u.m. (cu o rentabilitate
de 31,57%) cantitatea ceruta va avea cel mai ridicat nivel, in punctele D si E.
Dreapta care uneste toate punctele care reflecta cererea de titluri, este denumita
curba cererii pentru obligatiuni (dreapta AE).
In mod similar se construieste curba ofertei, care evidentiaza relatia dintre
cantitatea oferita si pretul titlurilor, atunci cand celelalte variabile raman constante.
Daca pretul unei obligatiuni este 3.800 u.m., rata rentabilitatii este 31,57%.
Cresterea pretului la 4.000 u.m., conduce la scaderea ratei dobanzii la 25%.
Datorita acestei modificari a ratei dobanzii, firmele vor emite titluri, preferand sa se
imprumute prin emisiunea de obligatiuni, comparativ cu alte forme de obtinere a
resurselor. Astfel, cantitatea de titluri aferente sporeste de la 100 (pct. F) la 200
(pct. G). Cea mai mare cantitate de titluri oferite se constata in punctele H si I, ca
urmare a celei mai scazute rate ale dobanzii. Dreapta care uneste toate punctele ce
exprima de titluri si numeste curba ofertei (dreapta F.I.).

In conditii de echilibru, cantitatea de titluri cerute este egala cu cantitatea


oferita, ceea ce permite scrierea egalitatii dintre cerere si oferta, astfel: D c = Do
In figura prezentata, echilibrul se manifesta in punctul C in care curba cererii
intersecteaza curba ofertei la pretul de 4.200 si pentru o cantitate de 300.
Acest pret P* = 4.200 la care cantitatea ceruta egaleaza cantitatea oferita, este
denumit pret de echilibru al pietei.
In mod similar, rata dobanzii (rd=19%) corespunzatoare acestui pret este
denumita rata de echilibru a dobanzii.
Conceptele pret de echilibru si nivel de echilibru al ratei dobanzii prezinta
deosebita utilitate, intrucat in functie de nivelul acestora se realizeaza anticipari ale
evolutiei pietei.
Daca pretul obligatiunilor ajunge la 4.800 u.m., atunci cantitatea de titluri
oferite in punctul I este mai mare decat cantitatea ceruta in punctul A. O asemenea
situatie, in care cantitatea oferita este mai mare decat cea ceruta este denumita
exces de oferta. Daca pretul titlurilor scade la 4.000 u.m. de exemplu, atunci
cantitatea ceruta in punctul D este mai mare decat cantitatea oferita in punctul G.
O astfel de situatie este cunoscuta sub denumirea de cerere exces.
Intrucat reprezentarea grafica a diagramei cererii si ofertei se realizeaza prin
utilizarea axei verticale pentru pret, si a axei orizontale pentru cantitate, rezulta ca
este posibil a se analiza factorii de influenta asupra ratei dobanzii. Uneori este
dezavantajoasa situarea ratei dobanzii pe aceeasi axa verticala pe care este
reprezentat si pretul obligatiunilor. Solutia la aceasta problema s-a gasit prin
redarea pe axa verticala numai a ratei dobanzii. Astfel, pentru orice tip de
obligatiune, este posibil a se construi diagrama cererii si ofertei de fonduri
imprumutabile.
Graficul nr.3 Modificari in echilibrul ratei dobanzii

Daca in conditiile de echilibru intervin modificari, respectiv se produc variatii


ale ratei dobanzii, curbele cererii si ofertei se deplaseaza ca raspuns la modificarile
produse.
A. Factorii care determina modificarea nivelului cererii pentru obligatiuni
sunt urmatorii:

averea detinuta (venitul investitorilor);

rata de rentabilitate comparativ cu cea a altor active;

riscul obligatiunilor comparativ cu al altor active;

lichiditatea titlurilor.
a) Averea detinuta de catre investitori conduce la majorarea cererii de titluri.

Dupa cum se observa pe diagrama cererii in conditiile unei rate a dobanzii de


11,11% cererea de titluri este situata la 200 (in punctul B). Daca averea
investitorului sporeste, atunci cantitatea ceruta, pentru acelasi nivel al ratei
dobanzii, creste la 400. La randul sau, cresterea averii genereaza cresterea
cantitatii cerute pentru un nivel superior al dobanzii de 25%. Acest rationament
poate continua pentru fiecare punct initial al curbei cererii. Astfel, curba cererii se
deplaseaza spre dreapta, iar concluzia este urmatoarea: in conditii de crestere
economica si de majorare a averii, cererea de titluri creste, iar curba cererii se
deplaseaza spre dreapta. In perioadele de recesiune, atunci cand venitul si averea
sunt in declin, cererea pentru titluri scade, iar curba cererii se deplaseaza spre
stanga.
Grafic nr.4 Modificari ale dreptei cererii in raport cu venitul investitorilor

Ceilalti factori au urmatoarea influenta asupra cererii de titluri.

cu cat rata dobanzii anticipate descreste, cu atat cererea de titluri pe termen


lung descreste, iar curba cererii se deplaseaza spre stanga. Cresterea
nivelului ratei dobanzii are ca efect cresterea cererii de titluri si conduce la
deplasarea curbei spre dreapta;

modificarile in nivelul ratei inflatiei au urmatorul efect: cresterea ratei


anticipate a inflatiei cauzeaza declinul cererii pentru obligatiuni, conditii in
care curba cererii se deplaseaza spre stanga.

Din punct de vedere al riscului, respectiv al volatilitatii titlurilor, cu cat acesta


este mai ridicat, cu atat scade cererea, iar curba se deplaseaza spre stanga.
Pe de alta parte, cresterea riscului la activele alternative (celelalte titluri ale
pietei de capital), va determina ca cererea pentru obligatiuni sa creasca, iar
curba cererii sa se deplaseze spre dreapta.

Lichiditatea este un factor care influenteaza nivelul cererii in modul urmator:


cu cat nivelul acesteia este mai mare, cu atat cererea de titluri sporeste, iar
curba se deplaseaza spre dreapta.

Cresterea lichiditatii activelor alternative (de exemplu, actiunile) diminueaza


cererea de titluri si deplaseaza curba cererii spre stanga. Reducerea comisioanelor
la intermedierea actiunilor (1975, in SUA), sporeste lichiditatea actiunilor
comparativ cu a obligatiunilor.
B. Modificarea ofertei de titluri pe termen lung, poate fi explicata prin
analizarea urmatorilor factori:

profitabilitatea asteptata a investitiei;

rata anticipata a inflatiei;

activitatile guvernamentale.

a) Profitabilitatea investitiei. In perioadele de crestere economica rapida, in


faza de
expansiune, oferta de titluri creste, iar curba ofertei se deplaseaza spre dreapta. In
schimb, in perioadele de recesiune, investitiile nu sunt profitabile, ceea ce conduce
la scaderea ofertei.
Grafic nr.5 Modificari ale dreptei ofertei in raport cu profitabilitatea
investitiei

b) Inflatia estimata
Cea mai corecta masura a costului imprumuturilor este data de rata reala a
dobanzii, egala cu rata nominala a dobanzii diminuate cu rata estimata a inflatiei.
Pentru o rata a dobanzii date, atunci cand inflatia sporeste, costul real al
imprumuturilor scade, iar cantitatea de titluri oferite sporeste. Astfel, cresterea ratei
estimate a inflatiei determina cresterea ofertei de titluri si deplasarea curbei spre
dreapta.
c) Activitatile guvernului pot influenta oferta de titluri in mod substantial.
Astfel, in perioada deficitelor bugetare, guvernele pot emite titluri: cand deficitele
inregistreaza un nivel sporit, cantitatea de titluri emise este mai mare, deci oferta
sporeste. Astfel cresterea deficitelor bugetare majoreaza oferta de titluri si
deplaseaza curba spre dreapta.