Factorii noncognitivi ai

invatarii

CREATIVITATEA

Termenul creativitate isi are originea in cuvantul latin creare, care

inseamna a zamisli ,a fauri, a naste.El a fost introdus in vocabularul
psihologic de catre psihologul american Gordon Allport (l937) si inlocuieste
termenii de spirit inovator, inventivitate, telent.
Creativitatea a fost definita ca procesul interpersonal sau intrapersonal
al carui rezultat sunt produse originale, semnificative si de o inalta
calitate.
In Romania studiile de inceput asupra creavitatii se leaga de numele unor
folosofi si psihologi precum : Constantin Radulescu- Motru, Stefan
Odobleja, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Vasile Pavalescu.
Creativitatea este o capacitate complexa. Ea face posibila crearea de
produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul social.
Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia
de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva
nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta
componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si
verificari.

Creativitatea-insusiri
a) Fluidate - posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un
mare numar de imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care
ne surprind prin bogatia de idei, viziuni.
b) Plasticitate consta in usurinta de a schimba punctul de
vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un
procedeu se dovedeste inoperant.
c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se
poate constata, cand vrem sa testam posibilitatiile cuiva,
prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei.
Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ;
caracteristica principala ramane originalitatea, ea garantand
valoarea rezultatului muncii creatoare

TIPURILE CREATIVITATII
I.A.Taylor distinge cinci niveluri ale creativitatii:
a) creativitate expresiva, forma fundamentala a creativitatii care nu este conditionata de
nici o aptitudine si este cel mai usor de surprins in desenele copiilor, caracteristicile
principale ale acesteia sunt spontaneitatea si liberatatea de exprimare;
b) creativitatea productiva, nivelul specific al tehnicienilor, pentru ca presupune insusirea
unor deprinderi care permit imbunatatirea modalitatilor de exprimare a creatiei;
c)creativitatea inventiva , se valorifica prin inventii si descoperiri si pune in evidenta
capacitatea de a sesiza relatii noi si neobisnuite;
d)creativitatea inovativa care presupune intelegerea proufunda a pricipiilor
fundamentale( arta,stiinta ), si apoi modificarea decisiva a abordarii unui fenomen;
e)creativitatea energenta , nivelul suprem al creativitatii la care ajung foarte putini
indivizi,presupune descoperirea unui principiu, aunei idei care sa revolutioneze un inreg
domeniu al cunoasterii.

ROLUL SI FACTORII CREATIVITATII

a) Creativitatea expresiva se manifesta liber si spontan in desenele sau constructiile copiilor
mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de utilizare sau originalitate. Este insa un mijloc
excelent de a cultiva aptitudinile creatoare ce se vor manifesta ulterior.
b)Planul productiv este planul crearii de obiecte, specific muncilor obisnuiti. Un olar sau o
tesatoare de covoare produc obiecte a caror forma se realizeaza conform unei traditii, unei
tehnici consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia accede orice om
muncitor.
c) Planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de inventatori, acele
persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii
contraversate. Intr-o tara mare, cum este Japonia, se inregistreaza anual peste 100.000 de
brevete de inventii, ceea ce asigura un progres_vizibil al productiei.
d)Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind talente.Ei realizeaza opere
a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.
e) Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului care aduce schimbari
radicale, revolutionare, Intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai
multor generatii.

DIMENSIUNILE CREATIVITATII
Creativitatea este un fenomen complex, cu
numeroase fatete sau dimensiuni.
1963 -R.L.Mooney a publicat un model
conceptual ce integreaza patru
perspective de identificare si analiza
creativitatii :
procesul creatiei;
persoana (personalitatea ) creativa;
produsul creatiei (performanta creativa );
mediul din care emerge creatia.

Factorii creativitatii

aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le

cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade
pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a
experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii ce
exagereaza chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas Edison, cunoscutul
inventator, sustinea ca geniul este 99% transpiratie si 1% inspiratie. Acest punct de
vedere se justifica prin specificul domeniului sau, inventiile de ordin tehnic, deoarece
a trebuit sa incerce peste 3.000 de substante pana sa ajunga la cea mai rezistenta la
tensiunea din becul elecric (atunci a fost gasit filamentul de carbune). Dar teza lui
Edison nu se aplica in cazul lui Mozart, capabil sa scrie o sonata in cateva zile. De
munca este nevoie, dar nu chiar in proportia preconizata de renumitul inventator.

Experienta.
a) o experienta drecta, acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin
discutii personale cu specialistii
b) o experienta indirecta, obtinuta prin lectura de carti ori audierea de expuneri.
Prima forma are un mai puternic ecou psihic, ceea ce nu inseamna ca ar fi de neglijat
cartile,care ne pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a lungul multor secole.

Societatea are o influenta deosebit de importanta pentru inflorirea spiritiului creativ

gradul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei.

Factori interni ai dezvoltarii

creativitatii
motivatia si vointa
relatia dintre inteligenta si
creativitate e complexa.

FAZE ALE PROCESULUI DE CREATIE

Cea mai cunoscuta analiza a fazelor procesului de
creatie apartine psihologului Graham Wallas.El sugereaza
existenta a patru faze:
prepararea
Incubatia
iluminarea
verificarea.

Alti psihologi prezinta actul de creatie cu trei fraze:

Faza logica
Faza intuitiva sau iluminarea
Faza critica.

PERSONALITATEA CREATIVA
produsul sau performanta creativa
F.Barron considera ca performanta sau produsul creativ trebuie sa
aiba un grad ridicat de neobisnuit, sa fie rar intalnit in
colectivitatea in care a aparut si sa fie adecvat realitatii.
Creativitatea nu depinde numai de individ, ci si de contextul
social, de mediul cultural si de aceea M. Csikszentmihaly a numit
campuri de productie culturala , care le selecteaza dintre
noutati pe acelea care merita sa fie retinute.
M.Mead arata stransa legatura dintre cultura si creativitate.
Culturile care ii educa pe copii intr-un spirit receptiv si liber in
vederea asimilarii cerintelor mediului, in spiritul libertatii de a
pune probleme, care accepta si valorizeaza gandirea divergenta
si va produce indivizi creativi.

DEZVOLTAREA CREATIVITATII
metode: brainstorming, sinectica,
metoda 6-3-5, philips 6.6., discutia
panel

BLOCAJELE CREATIVITATII
1) blocajele culturare (conformismul )
2) blocaje metodologice -rezulta din
procedeele de gindire (rigiditatea
algoritmilor)
3) blocaje emotive (teama de a nu gresi, de
a nu se face de ras, poate impiedica pe
cineva sa exprime si sa dezvolte un punct
de vedere neobisnuit)

MOTIVATIA
ansamblul factorilor dinamici, care determina conduita
unui individ .
Al.Rosca: prin motivatie intelegem totalitatea mobilelor
interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite,
constientizate si neconstientizate , simple trebuinte
filozofice sau idealuri abstracte.
Motivatia este factorul care determina organismul sa
actioneze si sa urmareasca anumite scopuri. Orice act de
conduita este motivat, chiar daca, uneori, nu ne dam
seama pentru ce motiv facem o actiune sau alta . Nici un
act comportamental nu apare si nu se manifesta in sine,
fara o anumite incitare, directionare si sustinere energica.

ROLUL MOTIVATIEI
Motivatia are rolul de activare si
de mobilizare energetica,
precum si de orientare de
directionare a conduitei intr-un
anumit sens.
Motivatia este o sursa de activitate si
de aceea este considerata motorul
personalitatii

ROLUL MOTIVATIEI
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea
personalitatii:
este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei interna;
semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea
semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sanga sub o anumita
limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este semnalizata de
sentimentul de singuratate);
selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei
satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev
declanseaza activitati de invatare, participare la concursuri);
contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea
si consolidarea unor insusiri ale personalitatii (de ex.interesul pentru
muzica favorizeaza capacitatea de executie a unei a lucrari muzicale).

Componentele sistemului
motivational
motivatia umana include trebuinte, motive, interese, convingeri,
tendinte, intentii, dorinte, aspitatii.
1.Tendintele sunt componente ale motivatiei care semnalizeaza
o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. Ele sunt traite ca
stari de agitatie, alerta interioara, tensiune. Din numeroasele
clasificari ale trebuintelor mai utila in explicarea diferentelor de
comportament dintre indivizi, pare cea realizata de A. Maslow,
psiholog american, numita si piramida trebuintelor(1954)
Ulterior in 1970 el a mai adaugat trei trepte:
- trebuite cognitive: a sti, a intelege, a invata, a descoperi;
- trebuinte estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos,
respuingere
- trebuinte de concordanta: acord intre cunoastere, afectivitare,
actiune

Componentele sistemului
motivational
a. Trebuinte inferioare prezente la om si la animale,
dar satisfacute de primul diferit si trebuinte superioare
specifice omului si plasate spre varful piramidei.
b. Trebuinte homeostazice si trebuinte de crestere.
Homeostazia este o notiune imprumutata din
fiziologie si care denumeste tendinta organismului de a
mentine constanti parametrii mediului intern, asa cum un
termostat mentine temperatura intr-un congelator. Prin
extensiune, s-a utilizat termometrul si pentru relatia
dintre persoana si mediu. Trebuintele homeostazice
explica doar activitatea de adaptare. Trebuintele de
crestere nu urmaresc mentinerea starii date, ci atingerea
unor parametrii superiori, ce presupun perfentionarea

Componentele sistemului
motivational
Dupa criteriul genezei, psihologii diferentiaza trebuintele primare, innascute,
care tind sa se manifeste la toti indivizii, in toate timpurile si trebuinte
secundare dobandite numai de unii indivizi. S-a presupus ca trebuintele
secundare se dezvolta din cele primare, dar dupa formare funcioneaza
independent de ele. Satisfacerea trebuintelor fiziologice ale unui sugar este
asociata cu aprobarea mamei. Treptat, aprobarea adultilor este folosita pentru
a sustine invatarea mersului sau a vorbirii. Copilul devenit elev invata la
inceput pentru a face placere parintilor, apoi este absorbit de studiu. La
preadolescenti fumatul sau consumul de alcool sunt initial activitati realizate
pentru satisfacerea nevoii de afilierea la grupul de egali si apoi devin
obisnuinte. In funcie de oferta comrciala sau culturala apar trebuinte noi care
sunt doar mijloace pentru satisfacerea unor trebuinte devin ulterior motive ale
altor activitati. De exemplu automobilul a fost la inceput un mijloc pentru
satisfacerea trebuintei de confort, dar a devenit treptat un motiv pentru ore
de lucru suplimentate din care sa se castige mai mult. Astfel, aria trebuintelor
uname este in continua diferentiere si extindere, determinand aparitia unor
comportamente anterioare cat si fata de etapele instoriei trecute.
Nesatisfacerea trebuintelor duce la stingerea lor.

Dorinta este trebuinta constientizata

Tendinta (impulsul sau propensiunea) este trebuinta aflata
in starte de exicitabilitate accentuata care determina o
portiune spre miscare, actiune spontana
Intentia este tendinta cu un grad superior de alaborare
mentala, orientata spre un scop.
Valenta este forta de atractie sau de respingere exercitata
de lucruri, persoane, activitati (obiecte psihologice)
asupra unui subiect, rezulta din interactia proprietatilor
obiectelor cu trebuinte le subiectului; este pozitiva cand
proportiile obiectului corespund unei trebuinte; este
negatica in caz contrar, determinand respingerea.

Motivele
sunt treuinte atat de puternice incat determina, declanseaza actiunile, activitatiile
prin care se satisfac. Ele poseda doua segmente corespunzatoare functiilor
motivatiei:
- segmentul energizant, forta cu care este declansata si sustinuta activitatea
(aspectul orientativ - directional)
Vectorii-motive nu exista izolati ci formeaza grupuri sau constlatii de motive. Intr-o
constelatie relatiile dintre motive sunt analog celor dintre fortele fizice:
- motive diferite pot avea aceeasi directie si acelasi sens, energia lor cumulanduse; un elev invata pentru a primi o nota mare, pentru ca doreste sa se afirme in
grup sau pentru ca este interesat de un domeniu;
- motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand realizarea altei activitati; poti
dori sa vizionezi un spectacol sau sa mergi in excursie la munte. Uneori aceste
activitati se ordoneaza in timp, satisfacandu-se succesiv; cand nu este trait pe plan
subiectiv ca o stare de tensiune foarte puternica, care se cere inlaturata.
Cea mai buna sistematizare a conflictelor este si azi considerata cea a lui Kurt
Lewin (1931) El diferentiaza:
1.conflicte de apropiere - apropiere
2.conflicte de evitare - evitare
3. conflicte de apropiere - evitare

PERFORMANTA
joaca un rol important in dinamica motivationala
este o consecinta a motivatiei, deoarece cu cat un elev este mai motivat cu atat
performanta va fi mai buna. Un elev motivat va persevera mai mult , va utiliza
stategii de invatare adecvate, care -i vor influenta performanta. Relatia dintre
motivatie si performanta nu trebuie privita unilateral, caci performanta poate
influenta motivatia.Performanta, care rezultat complet al activitatii de invatare
devine pentru elev o sursa de motivatie care inluenteaza perceptiile acestuia
despre propria competenta.Daca un elev reuseste, intr-o sarcina de invatare, el
va estima ca performanta a fost meritata. Acest fapt va imbunatatii opinia
elevului cu privire la propria activitate. In acelasi timp, un esec poate avea un
efect negativ asupra perceptiilor elevului privind propria competenta, facandu-l
sa se indoiasca de posibilitatile sale de reusita. Performanta nu reprezinta,
asadar, o simpla demonstratie a ceea ce elevul a invatat, caci este un
eveniment prin care el judeca, se evalueaza, se valorizeaza ca persoana.
Reglarea relatiei dintre motivatie si performanta se realizeaza prin intermediul
nivelului de aspiratie.Cand un elev indeplineste o sarcina de invatare, el poate
avea un sentiment de reusita sau nereusita.Acest sentiment rezulta din
compararea unei informatii actuale cu o informatie de referinta numita nivel de
aspiratie.

NIVELUL DE ASPIRATIE
asteptarile,scopurile, ori pretentile unei persoane privind realizarea
viitoare a unei sarcini date sau scopurile pe care subiectul isi propune
sa le atinga intr-o activitate sau sefera de activitate in care este
angajat profesional, social, intelectual. Nivelul de aspiratie trebuie sa
fie in concordanta cu posibilitatile individului.
Cunoasterea propriilor posibilitati este foarte importanta.Un nivel de
aspiratie mult prea inalt in raport cu posibilitatile reale este daunator,
deoarece il va angaja pe elev in activitati pe care nu le poate
indeplini. El va atrage dupa sine pierderea increderiui in fortele
proprii, frustrarea si chir resemnarea. Esecul este resimtit cu atat mai
puternic cu cat aspiratiile sunt mai mari.
Scoala, profesorii pot contribui la formarea unei imagini de sine
corespunzatoare, la o mai buna autocunoastere, astfel incat nivelul
de aspiratie al elevului sa fie in concordanta cu posibilitatile sale
reale.

CATEGORII ALE MOTIVATIEI

a) Motivatia intrinseca isi are sursa in insasi activitatea desfasurata si se
satisface prin indeplinirea acelei activitati. Ea il determina pe individ sa
participe la o activitate pentru placerea si satisfactia pe care aceasta i-o
procura ,fara a fi constrans de factori exteriori.
Forma de baza a motivatiei intrinseci este curiozitatea, ce exprima nevoia de
a sti, de a-si largi orizontul de cunoastere. Activitatea de invatare este motivata
intrinsec, este sustinuta de o nevoie interioara de cunoastere, de pasiune
pentru un anumit domeniu, de placerea de a invata.
b) Motivatia extrinseca este aceea a carei sursa se afla in interiorul
individului si a activitatii de invatare. Angajarea in activitate e vazuta ca un
mijloc de atingere a unor scopuri si nu ca un scop in sine.Daca un elev invata
pentru a primi anumite recompense, din dorinta de a fi primul in clasa, ori din
teama unui esec sau din teama de pedeapsa, atunci spunem ca activitatea de
invatare este motivata extrinsec.
In practica educationala putem constata ca activitatea de invatare este
motivata atat extrinsec cat si intrinsec. Un elev poate sa invete la o disciplina
pentru ca-l intereseaza si il pasioneaz, dar si pentru ca vrea sa obtina note
bune sa faca placere parintilor.

MOTIVATIA IN SCOALA

Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita elevului in activitatea

scolara.
Cat de puternica trebuie sa fie motivatia pentru a obtine performante
superioare in realizarea sarcinilor scolare?

Cercetarile au aratat faptul ca ata motivarea prea intensa cat si motivarea

prea scazuta intr-o activitate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la
esec.Supramotivarea determina o mobilizare energetica maxima si o tensiune
emotionala ce poate avea drept consecinte blocajul psihic,stresul, si in final
esecul. Submotivarea conduce la o insuficienta mobilizare energetica, la
tratarea cu superficialitate a sarcinilor, iar in cele din urma rezultatul este
nerealizarea scopului propus. Ar trebui sa existe un echilibru intre cele doua
,care sa conduca elevul catre obtinerea de performante in activitatea de
invatare.

Profesorii pot avea un rol important in ceea ce priveste gasirea unui

echilibru motivational daca il va obisnui pe elev sa precieze corect dificultatea
sarcinii didactice cu care se confunta si daca va lua in consideratie
particularitatile psihologice individuale atunci cand concepe stategiile didactice
in articularea demersului metodic al lectiei.

COMPONENTELE MOTIVATIEI
D.Ausubel,F.Robinson spun ca, motivatia in mediul scolar ar avea
trei componente: impulsul cognitiv, trebuinta afirmarii puternice a
eului si trebuinta de afiliere.
a)impulsul cognitiv este centrat pe trebuita de cunoastere si
intelegere, de stapinire a cunostintelor,de formulare si rezolvare
de probleme.
b)trebuinta afirmarii puternice a eului este orientat spre
obtinerea unui randament scolar ridicat deoarece aceste realizari
asigura un prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar.
c)trebuinta de afiliere este orientata catre realizari care sa-i
asigure individului aprobarea din partea unor persoane sau a unui
grup cu care el se identifica.
D.Ausubel si F.Robinson atrag atentia asupra faptului ca toate
cele trei componente ale motivatiei scolare pot intra in joc, in
orice moment, in comportamentul concret al elevului.