Dulce Vis

Seara se asternuse cu profunzimea intunericului noptii peste

multitudinea de blocuri, casute, spitale, magazine, strazi incarcate de
multitudinea masinilor, se asternuse peste toata zarva si galagia orasului.
Stelele ce nu putea fi admirate din cauza arhitecturii orasului, dar si a
plafonului de nori grei, se intrupasera in fulgii fin ice plateau inspre pamant,
aducand atata bucurie copiilor care abia asteptau sa se puna stratul de
zapada pentru a merge la sanius. Totul era cuprins de feeria sarbatorilor de
Craciun, iar milioane de ghirlande multicolore erau aranjate pe vitrine,
ferestre, peste tot iar jocul luminitelor era completat de valsul fulgilor.
Stand in camaruta sa calduta, ghemuita in fotoliul de langa unicul
geam din camera respectiva, cu o cana mare de ciocolata fierbinte, admira
in tacere ninsoarea, care recunoscu ea o umpluse de un sentiment linistitor,
putinele amintiri placute iesind la iveala incalzindu-I si inima. Aceasta
ninsoare, demult asteptata, parca ii alina sufletul, pentru cateva clipe
facand-o sa uite ca singura companie era solititudinea celor patru pereti.
Camera in care locuia, impreuna cu buna sa mama, era destul de mica.
Insa chiar si asa, reusise sa-si faca un coltisor al ei, astfel ca pe peretele ce
se gasea usa, in dreapta ei, unde se afla mai mult spatiu decat in stanga
[ usa nu era plasata in la distante egale de pereti ] avea un birou, masa de
scris, iar deasupra ei si alaturi erau multe etajere pe care se gaseau
multimea cartilor, colectiilor biografice, aranjate. Desi parea multe, in raport
cu incaperea, acestea reprezentau doar un sfert din toate lecturile fetei. Desi
iubea mult cartile, si pe langa faptul ca in biblioteca orasului petrecea mai
mult timp decat acasa, ii placea mult sa colectioneze cartile pe care le citise.
Ca un fel de amintire fizica, o dovada ce va putea demonstra ca acele
destine, situatii, intamplari, nu erau nazuintele imaginatiei sale, ci creatia
extraordinara a unor scriitori geniali. Dat fiind curiozitatea excesiva in
legatura arta, intelepciunea, traditiile, cultura multor popoare, civilizatii ce
vietuiesc pe acest pamant, dar si studierea stiintelor erau o pasiune
nestavilia, dorinta de a cunoaste tot mai multe fiind de neoprit, uneori se
creau confuzii in memoria ei, insa era recunoscatoare ca are o memorie
destul de mare, iar aceste incetosari nu se intamplau ades, decat foarte rar.
Dupa ce finisa savurarea ciocolatei fierbinti si contemplarea creatiei
naturii, decise ca era timpul sa-si continue munca la eseul pentru ora de
istorie, unul din obiectele ei preferate. Incepu sa-si exploreze din nou
enciclopediile, dicionarele ce le avea in biblioteca personala, dar se utiliza si
de faimosul internet, in zilele noastre, devenit indispensabil pentru
majoritatea oamenilor. Desigur insa, nu putea sa nu recunoasca faptul ca era
o sursa destul de buna pentru informare exact de ce avea ea nevoie, insa
oricum, prefera linistea unei biblioteci si sentimentul de a tine o carte in
mana, sa-I tot intorci paginile in timp ce avansezi cu lectura, sa te pierzi in
ea.
Desi era Ziua de Craciun, era singura. Nu o deranja prea mult,
deoarece se resemnase deja, fiindca descoperise si placerile singuratatii. Nu
prea avea de ales, tristetea ar fi sfasit o de tot, si iar fi omorat pana si
ultima farama de spirit, si oricum, era intr-u totul de acorc du spusele lui
Montaigne, ca e mai suportabil sa fii mereu singur decat sa nu poti fi
niciodata singur. Cu siguranta, insa, ca nu s-ar fi opus unei companii placute.

Desigur, oarecum o durea, in adancul sufletului ca era nevoita sa

petreaca aceasta sarbatoare de una singura, insa intelegea prea bine ca
mama sa nu putuse sa-si schimbe cele 24 ore de garda pe care le avea in
meseria sa de medic, cu atat mai putin nu era in puterea ei sa schimbe data
in care indeplinea aceste servicii. Tatal insa, probabil era la vreo petrecere cu
noua sa prietena, ce avea jumatatea varstei sale si probabil petreceau pe
undeva, prin centrul orasului, unde se tineau concerte si petreceri cu ocazia
sarbatorilor mari.
Mai lucra o vreme asupra eseului, formuland diferite opinii, puncte de
vedere, moduri in care sa introduca toate faptele stiintifice si informatiile, si
pe la jumatatea lui hotara totusi sa ia o pauza.
Deodata, auzi un ciocanit in usa. Asa cum era cu ochii atintiti in tavan,
inima ii tresari un pic la gandul ca ar putea fi tatal ei , sau poate mama, insa
se calma rapid stiind ca asta nu ar fi posibil. Atunci, oarecum bucuroasa,
incepu sa mediteze , incecand sa-si dea seama cine ar putea fi. Ah! Probabil
era vecina de alaturi, o doamna intre doua varste care de foarte multe ori o
ruga sa aiba grija de pisoiul ce parea extreme de atasat de ea, sau dorea sa
imprumute vreo carte. Evident, era posibil si sa doreasca sa-si impartaseasca
impresiile asupra ultimei carti citite. Da, cu siguranta era ea.
Un al doilea ciocanit o trezi din reverie, din fosta reverie fiindca
sentimental de saltarea al inimii pierise in fata realitatii, amintundu-si ca o
lasase sa astepte cam mult. Se indrepta fara prea mult entuziasm spre usa
care desi era la doar doi-trei pasi de masa ei de lucru, aceasta ii parcurse
foarte incet. Adevarul e ca desi doamna Maria era o femeie in varsta destul
de carismatica, ce o inveselea mereu, in momentul respective nu se simtea
in stare sa stea cu ea si sa se confrunte cu compatimirea ei pentru faptul ca
statea de una singura in acea seara magica.
Deschise usa, iar uimirea, extazul, neasteptarea si bucuria se
imprimasera pe fata ei. Nu s-ar fi asteptat niciodata, in veci, ca El sa fie la
usa ei.
Ah, buna seara, Magda. Scuze ca dau buzna asa, fara sa te fi
anuntat, insa ma gandeam sa-ti fac o vizita, totodata sa profit
de ocazie si sa-ti aduc micul meu cadou.
Salut, Marius. Chiar nu ma asteptam sa te vad aici acum in
fine, intra, te rog.
Multumesc, raspunde baiatul cu obrajii inca rosii. Adevarul e ca
afara e un frig destul de mare, insa ninge atat de frumos.
Nu ma indoiesc, replica ea. Imi pare rau ca o sa te las putin
singur, insa tocmai mi-a venit o ide minunata pe care daca nu
o voi scri o voi uita.
Dar despre ce? Intreba el oarecum mirat, in timp ce se descalta
si lasa jos paltonul negru.
Referitor la concluzia ce as putea o scri la eseul meu, si se
aseza indata la masa, scriind de zor, destul de entuziasmata, de
parca era o ide geniala care statuse tot timpul sub nasul ei.
Se concentrase atat de mult asupra carnetului in care scria, incat
uitase cu desavarsire de prezenta tanarului. O liniste profunda se
asternuse. Marius isi spuse siesi ca ar fi mai bines a n-o deranjeze,
astfel ca in acele catva minute incepu sa studieze camera mica, foarte
mica, mai ales in raport cu castelul in care locuia el, insa remarca
faptul ca desi era destul de putin spatiu, multele lucruri erau aranjate
cu gust iar camera degaja o atmosfera calda, linistita, cam ceea ce

definea pentru el cuvantul acasa, spre deosebire de vila in care

locuia el, atat de mare, atat de frumos construita, aranjata, insa atat
de rece, lipsita de amprenta personalitatii lui. Marius era fiul unui
afacerist de succes, care reusise sa faca o avere considerabila, insa
banii nu-I puteau oferi caldura unui camin, a unui parinte. Iar faptul ca
era incorestat in diferite reguli stupide, obligat sa I se supuna era o
adevarata tortura pentru el deoarece era un rebel innascut.
Privirea ii aluneca asupra siluetei palide, subtire a Magdei, iar
parul de culoarea ciocolatei, usor ondulat ii acoperea practic tot
spatele. Ah! Cat de mult si-ar fi dorit el sa-si plimbe degetele lungi de
musician prin el! Isi distrase insa atentia inainte de a fi luat de val
asupra bibliotecei personale a fetei, unde vazu atat de multe
enciclopedii, dictionare, carti beletristice, filosofice, de psihologie O
multime de enciclopedii, carti, tratate despre medicina desigur,
parintii ei erau medici era sigur ca 99 % din toate acele carti fusesera
citite. Probabil biblioteca tatalui sau ar fi fost paradisul pentru ea, pe
cand el ei bine , el prefera sa-si petreaca timpul in compania
flatului.
Se lasa insa din nou cuprins de admiratie, cand privi postura ei
demna, cu spatele drept, in timp ce scria. Daca nu se insela, facuse
balet o perioada de timp, insa in urma unui accident si a sanatatii
fragile, a fost nevoita sa renunte. Stia ca dupa asta, trecuse la
studierea unui instrument, insa nu stia care. Sa fi fost pianul, vioara?
Mai erau atatea lucruri ce voia sa le descopere. Totusi, pe masura ce
descoperea mai mult, devenea si mai intrigat, si mai atras, si mai
intoxocat.
Gata! Exclama ea in timp ce se intoarse spre el, si se intinse ca
o pisica dupa un somn bun. Oh, imi cer scuze, Marius. M-a cam
luat valul si am uitat de tine pentru cateva clipe. Sper ca nu
te superi prea mult.
O, nicidecum, raspunse acesta degajat.
Ai dori ceva de baut?- un ceai, cafea, cappuccino, ciocolata
fierbinte? Nimic nu te va incalzi mai bine decat una din ele.
Ar fi bine un cappuccino, dar nu e mare deranjul, spuse el cam
fastacit, incercand sa fie politicos, ca un gentleman.
Marius, te porti cam ciudat in ultima vreme. Stii bine ca nu e nici
un deranj dar treci mai repede pe canapea. E chiar asa de moale
scaunul ala?
Acesta incepu sa rada. Ciudat, acest zambet ii facu sa cante inima de
bucurie fetei. Ciudat
Totusi Marius Cum ai stiut unde locuiesc si carui prilej ii
datorez aceasta vizita? Nu-mi amintesc sa-ti fi spus.
Pai Mi-a spus Valentina te rog sa nu o mustri, replica el
deodata cand vazu privirea dezaprobatoare din ochii ei cafenii,
insa stii cat de persistent si incapatanat pot fi, relua acesta cu o
sclipire jucausa, usor amuzat, iar coltul gurii se undui intr-un
zambet siret, dezvaluind gropita din obrazul stang, dupa care
suspinau atatea fete. Deasemenea, am aflat ca vei fi de una
singura si ar fi fost pacat sa ratezi o asemenea sarbatoare.
Valentina a vrut sa vine si ea, insa a mers sa-si viziteze familia,
stii ca nu le-a facut nici o vizita inca de aceasta vara

Da, asa este, aproba Magda. Nastrusnica aia de Valentina, gandi

ea, se pare ca optimismul ei si dorinta de a o vedea fericita o
faceau sa recurga si la astfel de tertipuri inocente.
Valentina era prietena lor comuna, si unica prietena mai apropiata a Magdei
care vorbea aceeasi limba. O intelegea, o sustinea, isi oferea de fiecare data
sfaturile bune si niciodata nu o judeca. Deasemenea, gasea personalitatea
Valentinei foarte interesanta si benefica atat pentru proprietara, cat si pentru
prietena. Desi uneori pareau total opuse, aveau si multe gusturi commune.
Independeta, curajul, rezistenta, optimismul ei realist si vointa de nestavilit
erau extraordinare, iar perceptiile, opiniile, sinceritatea, increderea si
afectiunea ei o faceau o prietena extraordinara si de neinlocuit. Familia sa
locuieste intr-un oras departat, iar ea, prin clasa a 8-a sau a 9-a si-a luat
inima in dinti si bagajele, si a intrat in jungla capitalei pentru a-si indeplini
visul, stiind exact cum avea sa faca acest lucru, nimic neputand sa-I stea in
cale.
O admira mult pe Valentina, dar se pare ca aceasta o admira la randu-I,
desi Magda se indoia de veridicitatea calitatilor pe care le vedea blonda in
ea.
Facuse cappuccino-ul lui Marius, iar ei o ciocolata calda, din nou, si-I
duse intai cana lui, dupa care lua loc pe canapea, mentinandu-si aceasi
postura plina de demnitate si gratie. Dupa parerea tanarului, era gratioasa si
eleganta chiar si in hainele de casa.
Marius ii complimenta cappicinno-ul, proclamandul cel mai delicious
din toate pe care le-a gustat pana acum, insa Magda, oscila intre doua pareri
total paralele fata de cea a baiatului: ori o flata, ori inghetase atat de mult
incat cappuccino-ul fu una din salvarile vitale.
Stii, daca tot e sarbatoare, ti-am adus un cadou. Ii spuise el pe
un ton profund, dupa care scoase un pachet auriu, cu o funda
violet, pe care il puse in brate. Reusise intr-o clipa si ceasca s-o
puna pe masa, sa scoata pachetul din sacosa, si sa-l puie in
bratele fetei placut surprinse in intr-o oarecare incurcatura
deoarece ea nu-I pregatise nici un cadou, in mod special, pentru
el.
Iti multumesc mult, raspunse Magda foarte vesela, oare c ear
putea fi? Se intreba retoric si incepu sa desfaca atent, cu grija,
insa totodata cu nerabdare funda si folia aurie. Deodata pusa
insa cadoul la o parte, si incepuse sa-I spuna intristata ca ea nu
are un cadou pregatit, insa nu sfarsi fraza si porni cu viteza
sunetului spre un sertar marisor, de unde scotoci prin mai multe
pachete ce pareau a fi cadouri, si intr-un final exclama plina de
satisfactie! Cel putin, Marius nu va ramane cu mana goala.
Am si eu ceva pentru tine, spuse ea aproape fericita in timp ce
analiza cutia incercand sa-si aminteasca ce puse acolo Dup
ace privi cutia pe mai multe parti, analizand-o isi aminti ca puse
acolo o corabie destul de marisoara, facuta manuala, cu vele si
tot tacamul. Mai pe scurt, una din acele corabii maiestuoase de
pe vremea piratilor medievali-moderni.
Dar parca spuneai ca nu ai un cadou si pe deasupra, ce e cu
toate acele cutii? Presupun ca si ele sunt cadouri, nu?
Intr-adevar.

Wow! Dar de ce , pregatesti cadourile pentru toate aniversarile

cu ani inainte? Interba acesta amuzat si totodata vessel ca se
facuse si el cu un cadou, si nu de la oricine, ci de la Ea.
Pai , asa este.
La raspunsul ei si vocea usor incurcata nu putuse sa nu izbucneasca in
ras. Din nou, acel ras fin, binevoitor.
Nu rade! Ii spuse ea prefacandu-se suparata, incercand sa-si
ascunda stropul de timiditate si de faptul ca micul ei secret
fusese scos la iveala. Deobicei, am o mare dilema cand vine
vorba de alegerea cadourilor. Fiindca, imi doresc mult ca acesta
sa fie pe placul persoanei care il va primi, insa dupa multe
framantari, am ajuns la concluzia ca un prieten adevarat va
pretui mai mult cadoul daca va veni din inima. Ca sa nu alerg cu
o zi inainte de aniversare, deasemenea incercad sa rezolv
dileme, prefer sa le pregatesc de mai inainte, ca sa am timp sa
ma razgandesc, sa ma mai gandesc, insa deobicei, alegerea o
data facuta, daca ma satisface, asa ramane. Pana acum, teoria
mea n-a dat gres.
Interesant! Zise il ganditor, insa zambind pe sub mustatile
inexistente. Si ce cadou ai pregatit pentru ziua de nastere a
Valentinei? Ma intreba el curios.
Iti voi spune dar imi promiti ca pastrezi secretul, bine? aproba
printr-un semn al capului. I-am ales culegerea de partituri ale
Celor 24 de Capricii de Paganini, stii cat de mult vrea sa le
cante la vioara, insa nu mai are timp sa mearga sa le ia de la
bibilioteca, o felicitare, si un souvenir. Vezi, sa nu-I iei si tu
acelasi lucru.
Normal ca nu! Ai vazut tu vreodata sa-mi stric titlul de a fi
absolute original si unic?
Marius!
Bine, bine.
Adevarul era ca, Magda obisnuia sa impacheteze unele lucruri drept
cadouri, in caz ca aparea vreo aniversare, vreo sarbatoare neasteptata,
ca sa se salveze de alte dureri de cap sau situatii jenante. Cadoul care
ajunse in posesia lui Marius era unul din acelea, dar totusi, se bucura
ca putuse saI dea ceva de al ei. Se va revansa cu un cadou absolute
special pentru el de ziua sa.
Se amuza bucuros cand vazu cum Marius topaia in jurul
pachetului ca un copil mic, si se tot intreba ce e acolo. Cand auzi rasul
cristalin al fete ce nu se mai putea abtine, se opri pentru o clipa,
privind-o ca in transa cat de mult ii dezmierda auzul si inima
zambetul sincer al fetei, nu acel zambet politicos, diplomatic, si rece pe
care il afisa la cursuri cand era necesar. Cat de mult pretuia el acea
fiinta frageda din fata lui, ce il asculta, il intelegea, il suporta, fiindca
nici asta nu o putea face oricine. Cat de mult pretuia el acea pace
sufleteasca, acea liniste a noptilor de vara pe care ea i-o dadea in zilele
pline de zgomot, de vartejul responsabilitatilor, de lantul obligatiilor.
Cat de mult ii placea sa se cufunde in ochii ei profunzi, limpezi, sa-si
vada reflectia in acei ochi ce erau poarta spre un taram fermecat,
magic, plin de mistere dar si de placeri. Cat de mult adora clipele
petrecute cu ea, impreuna, la patinoar, la cinema, in sala de lectura, la

cantina, oriunde , atat timp cat erau impreuna si o putea vedea

fericita.
Dintr-un impuls, merse spre ea si o ridicase de talie in bratele lui
puternice in sus, invartind-o prin micuta camera.
Marius! Marius! Esti nebun! Lasa-ma jos! Vrei sa ma omori?
Spuse aceasta printer hohote de ras, iar dupa ce o ameti
putintel, o puse jos, stand in continuare cu bratele incolacite in
jurul taliei sale subtire, frumos sculptata. Se cufunda din nou in
acei ochi mari de ciocolata neagra, simtitnd ca ii cresc aripi.
Desi trasaturile fetei nu erau de o frumusete rara, acestea erau
armonioase si placute. Stand cu fata foarte aproape de a sa,
observa un cos micut drept pe varful nasului si izbucni in ras.
Hei, de ce razi? Intreba ea, dar Marius nu se putea opri de ras si
ii dadu un bobarnac pe varful nascului lui.
Magda nu intelegea si il privea mirata, asa ca merse sa se priveasca in
oglinda mare ce state ape usa, cat aceasta de mare. Cand descoperi
prezenta cosului, desi nu-I era in fire, scoase un imc tipat de groaza!
Era chiar pe varful nasului, iar el il remarcase.
Fir-ar! De unde s-a luat acolo? Se intrebase ea in timp ce-l privea
indignata. Adica na, trebuia sa apara taman atunci, chiar in
perioada asta cand venise Marius.
Ei, lasa, se spune ca te iubeste cineva daca ai un cosulet pe
varful nasului.
Si de cand esti tu specializat in superstitiile femeiesti referitor la
cosuri?
Pai nu e o superstitie, remarca Marius serios in timp ce se
apropia in spatele ei.
Eu te iubesc.
Magda ii privi socata reflectia din oglinda. Glumea, nu-I asa?
Incerca ea sa disimuleze, insa vocea sa serioasa nu ar fi putut sa
glumeasca in acest mod. In plus, privirea lui directa, sigura pe
sine, acei ochi albastri ce o fixau intens, nu ar fi putut minti. Acei
ochi albastri incadrati de suvite rebele de culoarea mierii care o
puteau tenta precum un demon, dar o si protejau ca un inger.
Continua sa-I priveasca reflectia in oglinda pana cand acesta ii
inalntui mijlocul si isi sprijini capul pe umarul ei, astfel ca sa-I
poate sopti inca o data la ureche:
Te iubesc

*
-

Magda, Magda! De ce dormi cu capul pe masa? Magda?

Mama ? Dar ce? Cum ? Unde e ?
Unde e patul? Mergi drept inainte si la stanga, draga. Nu stiam
ca ai nevoie de o harta pentru propria-ti camera. Eu merg la
bucatarie sa pregatesc pranzul.
Pranzul ?

Nu intelegea ce se intamplase. Sa fi fost oare un vis? Dar daca nu, cum

a adormit cu capul pe masa? Era total confuza. Dar cutia pe
jumatate despachetata de folia aurie si cana de cappuccino nefinisat o
asigurara ca totul fusese real. Un zambet de usurare I se schita pe fataI obosita, asa ca decise sa mearga sa se odihneascain pat, dar hotara
sa arunce o privire asupra caietului deschis pe care dormise Fu din
noi aruncata intr-un labirint cand cities ultimile randuri:

Te iubesc
Te iubesc pentru ceea ce devin cand sunt cu tine.
Marius.