n valea noastra s-a ivit o sfnta. n preajma ei mereu vazduhul cnta. Si umbla zvon ca noaptea cteodata cnd sta pe ntuneric n chilie vapaie i se-aprinde pe la tmpla. Nu banuieste sfnta ce se-ntmpla. Nu banuieste aureola vie ce-njurul capului i lumineaza, zvcnind si ntetindu-se-n visare. Ea simte numai si se mira treaza cum fluturii de noapte-o cerceteaza, cum sfrind prin par ca-n lumnare i cad pe rnd, cenusa, la picioare.