TEZAURUL ROMANESC DUS LA MOSCOVA IN 1916 SIFURAT DE RUSI A

FOST FURAT DE FAPT DE ROMANI IN IANUARIE 1918. O IPOTEZA CARE

INCEPE SA FIE CONFIRMATA DE DOCUMENTE.
De Ioan Herald
Sursa de la care am preluat acest articol este universulromanesc.ro, publicaie la care Ioan Herald este
colaborator.
Cateva lamuriri introductive
Conform protocolului incheiat intre Victor Antonescu, reprezentantul BNR (Banca Nationala Romana) pe de o
parte si generalul rus Miloradovici, comandantul Frontului de Sud-Vest si al Fortaretei Kremlin in decembrie
1916, tezaurul romanesc depus spre pastrare la Moscova in decembrie 1916 si in august 1917 urma sa fie pazit
si supravegheat permanent (si chiar a fost pazit) de catre reprezentantii autoritatilor romane precum si de o garda
militara romaneasca. Militarii rusi doar au sprijinit si ajutat garda militara romaneasca de la tezaur. Protocolul nu a
fost iscalit la nivel de guvern nici de Rusia, nici de Romania, iar Victor Antonescu l-a iscalit el cu de la sine putere
in numele regelui Romaniei.
Conform documentelor, tezaurul romanesc dus la Moscova in 1916 si in 1917 nu apartine poporului
roman ci este proprietate privata aFamiliei Regaledin Romania acelei vremi si a oligarhiei romanesti. O parte a
acestuia este proprietate a Comunitatii Evreiesti, BNR luand si ducand in Rusia si tezaurul Comunitatii
Evreiesti depus la Marmorosh Bank, cea mai puternica banca din Romania anilor 1916. In caz ca Rusia
returneaza tezaurul, aurul intra automat in proprietatea Familiei Hohenzollern si a altor oligarhi romani, iar o parte
a acestuia se intoarce la Comunitatea Evreieasca din Romania. Ca atare, daca tezaurul va veni in tara, nici un
roman nu va vedea nici macar un atom de aur in buzunarul sau.
Rusii nu au controlat pana in 1960 lazile cu aur depuse la Kremlin de catre romani pentru ca nu au avut timp
de asa ceva: razboaiele in Rusia s-au tinut lant si refacerea tarii in urma acestor razboaie a constituit preocuparea
de baza pentru Moscova. Pe rusi nu i-a interesat nici macar recuperarea tezaurului pe care ei l-au dus la japonezi
(600 de tone de aur) si pe care nu l-au mai vazut niciodata. Cu atat mai putin i-a interesat soarta tezaurului
romanesc. Lenin vorbind despre tezaurul romanesc a vorbit in necunostinta de cauza, citind dupa listele de
inventar.
In 1917 si 1918 partea estica a Rusiei a fost controlata de trupele Albilor si de armatele occidentale ostile lui
Lenin care ajunsesera in fata Moscovei. In ianuarie 1918 Kremlinul era ocupat pur si simplu de garnizoana
romaneasca, in subsolurile lui misunau peste o suta de agenti ai serviciilor secrete romanesti si in jurul Moscovei
se gaseau cateva mii de militari romani. Functionarii BNR si garda militara romaneasca de la Kremlin, precum si
agentii secreti ai serviciilor romanesti de spionaj se prefac a imbratisa ideologia comunista a lui
Lenin. Capitanovici si Henegariu, reprezentanti ai BNR si spioni ai regelui Ferdinand al Romaniei, declara ca ei
vor lua aurul si-l vor returna poporului roman. Intr-o seara din ianuarie 1918 Henegariu aduna intreaga
comunitate romaneasca de la Kremlin, inclusiv pe militarii romani care pazeau tezaurul si le spune cu voce
tunatoare: Frati romani! A sosit ceasul cel mare! Cele 400 de milioane in aur pe care noi le pazim la
Kremlin, Depozitul casei de Depuneri de la Sudnaia Krasna si Tipografia Bancii Nationale sunt
proprietatea poporului roman si adevaratii proprietari ai acestui aur suntem noi, nu oligarhia din
Romania care a jefuit acesti bani de la poporul roman. Ca atare, ofiterul Ardeleanu se numeste din acest
moment comisar al poporului roman pentru Banca Nationala Romana si maine sau poimaine se va
prezenta dlui Capitanovici somandu-l sa-i da cheile de la tezaur. Domnii ofiteri Pescariu si Guiu
reprezinta Armata Romana. In jurul Moscovei sunt cateva mii de militari romani cu care am luat
legatura si care vor inlocui prin buna intelegere garda rusa care pazeste alaturi de noi tezaurul. Vom
incarca maine aurul in vagoane si cu mitralierele pe vagoane ne vom indrepta spre Samara, iar de acolo
vom vedea ce vom mai face.
Acest document este un document original scos din Arhivele rusesti si care a aparut partial si in revista
Magazin istoric, numarul din decembrie 2004, provocand o tulburare enorma la Bucuresti. Ulterior Rusia a
interzis accesul la documentele legate de tezaurul romanesc aflate in arhivele ei. Motivul este lesne de inteles.
Daca lucrurile sunt adevarate si agentii romani si functionarii BNR profitand de starea de colaps a Rusiei si de
haosul de la Moscova din 1918 si 1919 au furat tezaurul romanesc si l-au scos din Rusia iesind cu el pe
la Samara, atunci Romania s-ar putea trezi implicata in cel mai mare proces de escrocherie, rea credinta si
calomnie din istoria mondiala si i s-ar putea cere daune incomensurabile din partea statului rus. Tezaurul

romanesc furat de rusi si legendara comoara romaneasca ar deveni instaneu marea escrocherie
romaneasca si poporul roman nu ar mai scapa de eticheta de hot niciodata. Cum totul se negociaza insa pe
aceasta lume, inclusiv onoarea, s-ar putea ca Rusia sa accepte jocul si sa se prefaca a recunoaste ca trebuie sa
returneze tezaurul romanesc. Si poate chiar il va returna Bucurestiului, oferind lingouri rusesti echivalente. Dar cu
ce pret pentru Romania va face ea asta? Poate sta oare in picioare ipoteza ca tezaurul a fost furat de la Kremlin
de serviciile secrete romanesti? Pentru a verifica aceasta ipoteza trebuie sa ne intoarcem in timp in anul 1917,
luna noiembrie si sa intram la Kremlin in Sala Armelor, acolo unde era depozitat tezaurul.
Cum au furat romanii tezaurul dus la rusi
In octombrie 1917, cand a izbucnit Revolutia Comunista in Rusia, tezaurul romanesc de la Kremlin era depozitat
in Sala Armelor sub paza militara romaneasca de un an de zile. In acest scop, conform protocolului incheiat intre
Victor Antonescu, reprezentantul BNR si generalul rus Miloradovici, la Kremlin fusese detasata o unitate
administrativa speciala romaneasca, partial militarizata. Aceasta era reprezentata de functionari ai BNR si ai altor
banci din Romania, intre care il regasim pe Theodor Capitanovici, oficial functionar al BNR si conducator
al comunitatii romane de la Kremlin, dar in realitate ofiter sub acoperire, pe Gheorghe Dobrovici (expert in
imprimarea bancnotelor), M. G. Vidrascu, Mihail Cantuniari, T. Ardeleanu etc. Mai erau acolo aproximativ 60 de
lucratori romani care desfasurau activitate in tipografia BNR din Kremlin (pe atunci bancnotele romanesti erau
imprimate in Rusia) plus o garda militara care facea de paza la usile Salii Armelor in care era depozitat tezaurul,
alcatuita dintr-un efectiv de circa 30 de ofiteri de jandarmerie, precum si la depozitele din Sudnaia Kasna, unde
se afla depozitata partea documentara a tezaurului (arhive, harti etc). Toti acestia erau la randul lor sub
supravegherea a cel putin 30 de ofiteri romani ai serviciilor secrete despre care cei in cauza nu stiau nimic, dar a
caror prezenta la Moscova era ceruta de practica de securitate obisnuita in astfel de cazuri. Era vorba totusi de o
bogatie imensa, colosala, era vorba de un tezaur! Nici un serviciu secret nu lasa nesupravegheat asa ceva.
In jurul tezaurului romanesc din Kremlin colcaia o adevarata serparie alcatuita din peste o suta de ofiteri si
functionari superiori romani, politisti, capetenii militare, ofiteri jandarmi, ofiteri sub acoperire ai politiei romane
secrete, functionari financiari de stat (despre care vom vedea ca erau si astia fosti ofiteri de armata) plus un
nucleu de agenti deghizati in lucratori tipografi si meseriasi. Unul dintre acesti functionari, D. Draniceanu trimite
imediat dupa Revolutia Bolsevica un memoriu la BNR in care descrie detaliat ce s-a intamplat in acele zile in
randurile comunitatii romanesti de la Kremlin. Documentul a constituit mult timp secret de stat in Romania si chiar
si astazi este foarte putin cunoscut. In el se spune ca in zilele Revolutiei Bolsevice romanii au stat in beciuri
rabdand de foame zile intregi si fiind jefuiti de tot avutul lor. Este vorba, desigur, de avutul personal si nu de
tezaur.Documentul pomeneste de un oarecare Alexandru Henegariu de meserie tipograf, care spune ca a
fost pe vremuri tipograf la tipografia Minerva din Bucuresti si care aici este in gratiile dlui Capitanovici.
Capitanovici era un fost ofiter al Armatei Romane, devenit ulterior inalt functionar BNR. Indeplinea functia de sef
al comunitatii romane de la Kremlin (adica unitatea insarcinata cu paza si supravegherea tezaurului). El detinea si
cheile de la Sala Armelor, unde era depus tezaurul. De fapt detinea o singura cheie. Sala Armelor avea doua usi,
fiecare cu cheia ei. O cheie a luat-o un membru al administratiei ruse, iar cealalta cheie a luat-o Capitanovici.
Exista un mecanism care nu permitea sa se intre doar pe o singura usa. Pentru ca sa se patrunda in sala, unde
era tezaurul, trebuia sa se deschisa amandoua usile in acelasi timp, deci trebuiau sa fie de fata ambii detinatori de
chei: Capitanovici si reprezentantul partii ruse. Trebuie retinut ca niciodata cei doi detinatori de cheie nu s-au
intalnit! Iar acest lucru este foarte important. Si vom vedea mai departe de ce: romanii au avut tot timpul la
dispozitie sa studieze mecanismul usilor si sa patrunda in sala cu ajutorul unor chei false. Cat despre
enigmaticul Henegariu, acesta era un alt ofiter acoperit, probabil ofiter al serviciilor secrete romanesti, om cu
ajutorul caruia BNR cumparase tipografia pe care o instalase in Moscova si cu care tiparea bancnote romanesti.
Henegariu desfasoara in acele prime zile ale Revolutiei Bolsevice o activitate febrila in capitala Rusiei. Alearga la
Guvernul provizoriu de la Moscova, vorbeste se pare cu Kerenski, face drumuri dese la consulul Romaniei la
Moscova (functie detinuta onorific de francezul Pierre Guerin) si in cele din urma aduna unitatea romaneasca de
la Kremlin care supraveghea tezaurul si (atentie!) o arunca in vartejul politic din Rusia, transformand-o
in SOCIETATEA LUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANI (acolo neexistand in realitate nici un lucrator si nici
un taran roman ci doar agenti ai oligarhiei de la Bucuresti, inclusiv ai Casei regale romanesti).
SOCIETATEA LUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANI din Moscova va fi recunoscuta ca organizatie
comunista bolsevica de catre Comisarul Rus al Afacerilor Externe, V.M. Fritsche. Acest lucru se intampla in
noiembrie 1917.
Henegariu incepe sa convoace regulat sedinte de inspiratie leninista la Kremlin cu intreaga comunitate
romaneasca de acolo. Aceste sedinte se tineau in localul tipografiei, la Kremlin sau la Consulatul Roman si ele se

desfasurau in numele SOCIETATII LUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANI, care era recunoscuta acum
oficial. In cursul acestor sedinte el incepe sa propovaduiasca o idee : anume ca tezaurul pe care romanii il
pazeau fusese jefuit de la poporul roman de catre oligarhia si Casa regala din Romania. Aurul fusese,
asadar, furat de fapt de la poporul roman. Gura pacatosului adevar graieste. Lucrurile stateau chiar asa,
dar cainii care pazeau furaciunea erau chiar cei adunati pe langa Henegariu, iar unul dintre caini era chiar
Henegariu, ceea ce da intregii probleme un aspect de fabula rasuflata. Ultimii indreptatiti sa vorbeasca asa despre
tezaurul romanesc de la Kremlin erau chiar Henegariu si cei care ii erau alaturi.
Speriati, functionarii din jurul lui Capitanovici incep sa intrebe cine era acest Henegariu. M. Cantuniari, un alt
functionar al BNR (care fusese de fapt ofiter sub acoperire al Serviciilor romane secrete si apoi directorul
Prefecturii Politiei din Bucuresti) il previne pe Capitanovici ca lucrurile luasera o intorsatura periculoasa si ca
Misiunea Romana de la Kremlin nu trebuia sa se amestece in politica rusa, sarcina ei fiind paza tezaurului.
Capitanovici insa nu reactioneaza. Henegariu, intr-o noua adunare tinuta cu romanii de la Kremlin, tot in
noiembrie, propune in plenul sedintei ca tipografia BNR de la Kremlin sa treaca imediat in proprietatea nou
infiintatei SOCIETATI A TARANILOR SI LUCRATORILOR . Ceea ce adunarea aproba.
In decembrie 1917 soseste la Moscova, in mod ciudat, un numeros grup de ofiteri romani care dau buzna direct
la Kremlin declarand ca fusesera prizonieri la rusi si ca rusii ii eliberasera. Cum, nu au spus. De ce nu se
duceau acasa, daca fusesera prizonieri, iar nu au spus. Ce urmareau, nimeni nu stia. Se oplosisera la Kremlin si
stateau pe capul comunitatii romane. Printre ofiterii romani nou sositi care pretindeau ca fusesera prizonieri se
numarau Ariton Pescariu si Mihai Guiu (Magazin istoric, decembrie 2004), care au fost identificati mai tarziu ca
agenti ai serviciilor secrete romanesti si apropiati ai Camarilei Regale de la Bucuresti. Ofiterii fosti prizonieri nu
se arata deloc dornici de repatriere. Acestia isi stabilesc tabara in jurul Kremlinului. Interesant este ca in toata
acesta perioada de mari framantari in Rusia, nici guvernul Romaniei, refugiat la Iasi, nici serviciile secrete
romanesti, nici Ministerul de Interne si nici Ministerul roman de Razboi nu trimit la romanii de la Kremlin
insarcinati cu paza tezaurului nici macar o telegrama. Nici macar o bomboana!
La Kremlin are loc in decembrie 1917 o noua sedinta a SOCIETATII LUCRATORILOR SI TARANILOR
ROMANI (in care se gaseau de fapt doar ofiteri si agenti romani ai politiei secrete, nici pomeneala de vreun taran
sau lucrator!). La sedinta participa si nou venitii ofiteri romani din grupul recent venit in Moscova. In uralele intregii
adunari, Henegariu se ridica si spune cu voce tunatoare: Frati romani! A sosit ceasul cel mare! Cele 400 de
milioane in aur pe care noi le pazim la Kremlin, Depozitul Casei de Depuneri de la Sudnaia Krasna si
Tipografia Bancii Nationale sunt proprietatea poporului roman si adevaratii proprietari ai acestui aur
suntem noi, nu oligarhia din Romania care a jefuit acesti bani de la poporul roman. Ca atare, ofiterul
Ardeleanu se numeste din acest moment comisar al poporului roman pentru Banca Nationala Romana si
maine sau poimaine se va prezenta dlui Capitanovici somandu-l sa-i da cheile de la tezaur. Ofiterul
Tomescu se numeste comisar al poporului roman pentru Casa de Depuneri si se va prezenta la dl C.
Ionescu somandu-l sa-i predea cheile de la Sudnaia Krasna. Domnii ofiteri Pescariu si Guiu reprezinta
Armata Romana. In jurul Moscovei sunt cateva mii de militari romani cu care am luat legatura si care vor
inlocui prin buna intelegere garda rusa care pazeste alaturi de noi tezaurul. Vom incarca maine aurul in
vagoane si cu mitralierele pe vagoane ne vom indrepta spre Samara, iar de acolo vom vedea ce vom mai
face.
Acest fragment de document a aparut partial si in revista Magazin istoric, din decembrie 2004, provocand
panica in randurile clicii care conduce Romania si in randurile serviciilor secrete. Documentul este extrem de
important pentru ca din acest moment putem vorbi fara exagerare si cu documente clare pe masa despre o
tentativa clara a romanilor de a fura tazaurul depus la rusi. Intr-adevar, in jurul Moscovei existau cateva mii de
militari romani cooptati in operatiunea de sustragere a tezaurului de la rusi precum si un nucleu puternic de ofiteri
romani insarcinati probabil cu sustragerea tezaurului de la Kremlin. Nu era vorba doar de romani ci si de miliatri
polonezi, cehi, germani, bulgari etc. Lenin daduse ordin ca toti prizonierii sa fie eliberati si indoctrinati in ideea ca
oligarhia capitalista era cea care ii manase la moarte (si aici Lenin nu gresea deloc). Pe cat era posibil Lenin
intentiona sa creeze cu acesti militari Briganzi Internationale Proletare care sa lupte alaturi de rusi pe front
impotriva puterilor capitaliste ostile Bolsevismului. Totusi, nimeni nu era obligat sa se inscrie cu forta in aceste
brigazi. Dar totodata in apropierea Moscovei era si frontul albgardistilor (rusii promonarhisti), iar intregul nordvest al Rusiei se afla sub ocupatia trupelor albgardiste, alaturi de care luptau armatele Angliei, Americii, Canadei
si ale altor puteri occidentale, aliate ale Romaniei. O situatie excelenta pentru a sustrage din Moscova, intrata in
haos, un tezaur. Odata ajuns in liniile albgardiste, la aliatii englezi, aurul romanesc ar fi fost uimitor de usor de dus
oriunde in lume (inclusiv in Romania).

Pe de alta parte pozitia Fortului Kremlin era de asa natura ca se putea scoate din el relativ usor tezaurul. Pe sub
zidurile Kremlinului curgeau apele raului Moscova, rau pe care navigau slepuri si vapoare. Nu putea fi nimic mai
simplu decat trecerea aurului peste zidul cetatii si incarcarea lui pe un slep. Iata ca avem de-a face deci nu numai
cu primii hoti care incearca sa fure tezaurul romanesc de la Moscova (si care nu sunt rusi ci romani) ci si cu un
plan precis de actiune al acestora. Intrebarea este : au reusit romanii sa fure de la rusi tezaurul pe care l-au dus la
Kremlin in 1916 si in 1917? Si cand au facut acest lucru?
Informatiile care vin in continuare de la Moscova cu privire la activitatea de dupa 1917 a romanilor care pazeau
tezaurul sunt extrem de bine cenzurate, au caracter secret si sunt ascunse opiniei publice din Romania.
Comisarii poporului roman numiti de Henegariu cer a doua zi, conform hotararilor din sedinta zilei precedente,
cheile de la sala tezaurului si de la Sudnaia Krasna, dar nu au putut intra in posesia acestora fiindca ele
fusesera predate consulului roman de la Moscova, francezul Pierre Guerin, un pesonaj absolut enigmatic
(informatiile despre el sunt blocate) si care indeplinea onorific aceasta functie.
Deci paznicii romani ai comorii se dusesera la Guerin si-i aruncasera pur si simplu cheile pe masa dupa care
plecasera. Si Guerin luase pur si simplu cheile si le bagase in buzunar fara sa zica nimic. Informatia este,
indiscutabil, o minciuna. Nu poate fi adevarata. Tezaurul era obiectiv militar. Cei care aveau cheile erau legati prin
juramant militar sa apere cu pretul vietii obiectivul (adica tezaurul). Abandonarea cheilor tezaurului in mainile unui
cetatean strain, fie el si consul onorific al Romaniei, insemna tradare de tara si dezertare de la datorie. Asa ceva
se pedepsea pe atunci cu moartea. Predarea cheilor catre Pierre Guerin nu se confirma, iar daca ea s-ar
confirma vreodata inseamna ca sederea in continuare a romanilor trimisi de Bucuresti la Kremlin nu mai avea nici
un sens. Romanii de la Kremlin nu numai ca nu pleaca insa ci vor ramane mai departe aici pentru a pazi o sala la
care ei nu numai ca nu mai aveau acces, dar nu mai aveau nici cheile salii respective. Sa nu uitam insa ca si pe
vremea aceea se faceau chei false! Aveau romanii sau astfel de chei? Mai era in acel moment tezaurul in sala
respectiva sau disparuse in directia Samarainsotit de cei cateva mii de romani inarmati cu mitraliere, cum
declarase Henegariu? Singurii care stiu adevarul sunt numai rusii si familia Hohenzollern, potentiala
beneficiara tezaurului. Rusii au refuzat pana in momentul de fata sa vorbeasca despre acest lucru, dar
indubitabil o vor face la momentul potrivit si in modul cel mai senzational.
Deocamdata noi nu putem concluziona decat un singur lucru : conform declaratiilor romanilor de acolo si conform
documentelor istorice a existat un plan al romanilor din Moscova de a fura tezaurul romanesc de la Kremlin si a-l
scoate din Rusia cu trenul blindat pe la Samara. De laSamara, oras aflat la sud-est de Moscova, coborand in jos
pe Volga poti ajunge relativ usor si repede la Marea Caspica si de aici poti trece in Iran. Exista insa o modalitate la
fel de usoara de a ajunge de la Samara in nordul Marii Negre si apoi de a trece in Turcia, fara sa apelezi la tren.
Daca te sui intr-un vapor oprit langa zidul Kremlinului, poti pluti pe raul Moscova pana la Riazan, apoi pe fluviul
Oka pana la Novgorod, unde Oka se varsa in Volga, iar de aici fluviul Volga te duce pe ruta KazanUlianovsk- Samara-Saratov, Astrahan direct la Marea Caspica. De aici treci marea si ajungi in Iran sau in Turcia
fara sa cobori, practic, de pe nava si fara sa fii controlat de prea multe patrule si filtre militare, complet ferit de
priviri indiscrete. Interesant este ca Henegariu nu intentiona sa se indrepte cu tezaurul catre estul Europei, pentru
a ajunge cu el zona ocupata de englezi, americani si albgardisti si de aici in Romania ci intentioneaza sa se
indrepte cu el in partea opusa, catre sud-est de Moscova, spre Iran.
Toate acestea nu sunt speculatii. A existat, conform documentelor un moment in care romanii desemnati cu
paza tezaurului de la Kremlin au ramas fara cheile de la sala in care se afla tezaurul , chei la a caror
detinere au renuntat de bunavoie din motive extrem de obscure. A existat un moment in care ei au intentioant sa
fure tezaurul si au avut chiar un plan in acest sens. Intrebarea este: pana unde au mers cu acest plan?
In mod normal, dupa predarea cheilor catre consulul roman de la Moscova, romanii de la Kremlin trebuiau sa
plece acasa. Ei raman insa in continuare la Kremlin. Ce fac ei acolo? Politica comunista! Asta fac! SOCIETATEA
LUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANI a lui Henegariu se transforma in ianuarie 1918 in PARTIDUL
TARANESC REVOLUTIONAR ROMAN (desi acolo nu era nici un taran roman ci doar agenti sub acoperire ai
Sigurantei din Romania si ofiteri tot sub acoperire ai serviciilor secrete si oameni ai regelui Ferdinand al
Romaniei). Desi, conform declaratiilor, nimeni nu mai avea cheile de la incaperea in care era depozitat tezaurul,
toata lumea sta pe loc si face politica bolsevica, printre noii activisti ai partidului TARANESC REVOLUTIONAR
ROMAN plini de ura impotriva oranduirii criminale burghezo-mosieresti din Romania numarandu-se E.
Deleanu si N. Sticlaru care isi zic proletari si despre care nimeni nu stie de unde au aparut. Documentele arata
insa ca E. Deleanu era de fapt plutonier in Armata Romana si in documentele oficiale apare si acesta
tot dezertor. Este curios insa cum de toti militarii romani dezertori, ofiteri si subofiteri, se duceau glont drept la
Kremlin si intrau in randurile garzii care pazea tezaurul romanesc.

PARTIDUL TARANESC REVOLUTIONAR ROMAN al lui Henegariu desfasoara la Moscova o activitate

propagandistica bolsevica editand cu ajutorul tipografiei pe care o avea un ziar intitulatFoaia taranului. Banuielile
serioase incep insa de abia acum. Preocuparea principala a grupului desemnat de autoritatile romane de la
Bucuresti era de fapt paza tezaurului si nu politica si editarea de ziare. Ori grupul roman de la Kremlin se ocupa
de orice numai de paza tezaurului nu. Nu mai detinea nici macar cheile de la tezaur. El editeaza in schimb ziare,
face politica etc. Paza si verificarea tezaurului nu mai constituie preocuparea lui principala. Mai mult decat atat, in
2 martie 1918 (stil nou), Ardeleanu, Henegariu si Capitanovici inainteaza un raport catre
Fritsche, Comisarul Sovietic al Afacerilor Externe cerand aprobare de viza pentru cei 20 sau 30 de jandarmi
romani, instiintandu-l ca acestia trebuiau sa se intoarca urgent in Romania pentru ca nu mai era nevoie de ei la
Kremlin.
Intreaga paza militara romaneasca a tezaurului (toti cei 20-30 de jandarmi romani) este asadar convocata la
Ardeleanu si Capitanovici si eliberata din post nu de rusi ci de catre romani. Militarii romani care alcatuiau garda
de la tezaur se intorc la Bucuresti, fara ca revenirea lor in tara (atentie!) sa produca vreo mirare si fara ca nimeni
sa se alerteze asupra faptului ca la Moscova tezaurul ramasese fara oameni calificati sa-l pazeasca! Singura
explicatie care se poate da acestui comportamanet absolut bizar al autoritatilor romane este ca la ora la care
paza militara romaneasca a tezaurului parasea Kremlinul, tezaurul romanesc nu mai era la Kremlin ci
fusese furat de chiar autoritatile romane de sub nasul rusilor si depus probabil in bancile engleze. Faptul
ca Henegariu, Capitanovici si ceilalti romani vor ramane in continuare langa tipografia BNR in Kremlin si vor face
politica comunista tiparind un fals ziar leninist este aceea ca ei ramasesera pe loc pentru a acoperi cat mai mult
cu putinta furtul tezaurului. In realitate tezaurul fusese furat demult de chiar romanii detasati cu paza lui la
Kremlin. Toate concluziile duc in aceasta directie. Depunerea cheilor de la incaperea tezaurului la consulatul
Romaniei nu inseamna ca nu se facusera intre timp chei false. Gasirea unei modalitati de a scoate intr-o
noapte din fortareata Kremlinului, pe fondul haosului care era la Moscova, cu ajutorul a catorva sute de militari
romani imbracati in uniforme rusesti a catorva mii de lazi cu aur care puteau trece oricand drept lazi de munitie in
acele vremuri tulburi, era floare la ureche. Aurul a fost sustras probabil intr-o noapte geroasa de ianuarie
sau februarie a anului 1918, incarcat pe un slep sau vapor ancorat sub zidul Kremlinului si dus la adapostul
beznei intr-o directie necunoscuta, pe apele raului Moscova. Interesant este ca lucrul acesta nu era ceva peste
puterile omenesti. Sa nu uitam ca in apropierea Moscovei cuprinsa de haos se aflau trupele Albilor, alaturi de
care se aflau armatele engleza, canadiana si americana, plus cele cateva mii de militari romani fosti prizonieri la
rusi. Odata intrat in perimetrul acestor trupe romanesti si occidentalo-americane, aurul romanesc era in
siguranta.
Henegariu, Guiu, Boierescu, Capitanovici si intregul grup roman continua sa activeze la Kremlin ca simpatizanti
ai lui Lenin si ai bolsevismului. Gazeta lor Foaia taranului, este plina de invective la adresa burghezo-mosierimii
romane care suge sangele poporului roman si cer romanilor sa se rascoale si sa-l alunge pe regele
Ferdinand de pe tronul Romaniei. Iata de exemplu ce scriau bolsevicii Guiu si Henegariu in Foaia taranului in
14 aprilie 1918, ziar editat la Kremlin in tipografia Regatului Romaniei: Aici in Rusia, unde ne aflam
acum, se pune fundamentul pacii intre cei nedreptatiti de veacuri, dar se pune totodata si fundamentul
unei lupte crincene si necrutatoare impotriva acelora cari de patru ani de zile, pentru binele lor si al
mosiilor lor, minau pe oameni, ca ciurdele de vite, in focul nimicitor impotriva acelora cari pe spatele
bietului popor istovit de puteri si-au adunat comori si ridicat palate. Intiia oara proletarii Europei mijlocii
fac din piepturile lor zid nestrabatut nu impotriva muncitorilor si taranilor altor tari, ci impotriva
adevaratului jug: adevaratei robii, a capitalului, care afara de cistig nu cunoaste nici mila, nici dureri.
Salutam neobositul razboi cu bogatasii. Proletari din lumea intreaga, uniti-va pentru lupta sfinta a celor
dezmosteniti, uniti-va pentru pacea colibelor si razboiul in contra curtilor domnesti. Tarani si muncitori,
luati puterea in miinile voastre puternice, fiti singuri stapini!(Foaia Taranului, Kremlin, 14 aprilie 1918)
Cu toate acestea, bolsevicii Guiu si Henegariu isi petrec concediul din vara lui 1918 in Romania, unde nu
numai ca sunt foarte bine primiti de catre autoritatile romane (poate chiar de regele Ferdinand!), dar primesc si
niste sume substantiale pentru a se reintoarce in Rusia la Kremlin ca sa pazeasca in continuare tezaurul. Mai
mult chiar, bolsevicul convins Guiu, cel care tuna si fulgera contra burghezo-mosierimii romanesti si impotriva
regelui Ferdinand, revine in Rusia cu un pasaport pe alt nume: Iuliu Grigorescu, fapt care demonstreazaa el era
spion roman. Mai tarziu, atat Guiu cat si Pescariu si alti romani de la Kremlin vor fi avansati in grad de autoritatile
romane. Asta inseamna ca fusesera agenti ai serviciilor secrete romanesti si avansasera ca ofiteri, in ciuda
faptului ca unele rapoarte ale Sigurantei ii infierau ca fiind unii dintre cei mai inraiti bolsevici. Dupa anul 1921
insa, atat Guiu cat si Pescariu si ceilalti vor dispare subit de pe scena publica, iar cariera lor de revolutionari se

incheie brusc. Tot asa de brusc dispare de pe scena istoriei si garda romaneasca a tezaurului precum si toti
romanii de la Kremlin.
Sustragerea tezaurului romanesc depus la Kremlin a constituit probabil cel mai mare furt de aur din istoria lumii si
cea mai mare operatiune de manipulare a unui popor. Intreaga natiune romana este convinsa si astazi, dupa 90
de ani, ca rusii au furat tezaurul Romaniei. S-ar putea ca foarte curand poporul roman sa sufere un soc si sa
afle ca lucrurile stau exact invers: romanii au furat de la rusi nu numai propriul lor tezaur dus la Moscova in 1916.
Romanii au mai furat rusilor in 1916-1918 cantitatea de 274 tone de aur si in 1956 alte 24 tone de aur. Amanunte
mai jos, in continuarea articolului.
Nu cei blanzi stapanesc pamantul ci cei rai, vicleni si mincinosi
Tezaurul Romaniei este tezaurul care a fost trimis in Rusia in timpul primului razboi mondial si care
nu a mai fost returnat niciodata de rusi.
Aceasta fraza absolut imbecila este rostita pe un ton ritos in toate scolile din Romania si induce in mintile
scolarilor si studentilor romani doua informatii mincinoase. Prima ar fi aceea ca Romania este o tara care nu are
la ora actuala tezaur (desi are). A doua minciuna ar fi aceea ca rusii nu ne-au mai returnat nimic din tezaurul dus
la ei in 1916 si 1917, desi ne-au returnat zeci de vagoane din respectivul tezaur si conform documentelor statul
roman a recunoscut in trei randuri ca i-a fost returnat intregul tezaur si nu mai are nici o pretentie in acest caz din
partea Rusiei.
Poporul roman nu prea a avut noroc cu tezaurele lui. Incepand cu regele Decebal si tezaurul dac (luat de legiunile
lui Traian ca prada de razboi) si terminand cu actualul tezaur al Romaniei luat de occidentali ca sa aiba ei grija
de el, de aurul romanesc s-a cam ales praful. Au avut parte de el altii. Talharii nu sunt altii decat conducatorii
poporului roman si diriguitorii politicii romanesti! Totusi, jeluirile sfasietoare ale politicienilor romani cum ca
Romania a ramas saraca de pe urma jafului rusesc sunt mincinoase si provocatoare. Romania avea in iulie
1944 unul dintre cele mai mari tezaure aurifere. Ea dispunea de 244 tone de aur si de peste 2 tone de pietre
pretioase si platina. Maresalul Ion Antonescu a dat ordin ca tot acest aur sa fie pus la adapost in niste ascunzatori
secrete pentru a nu cadea (ati ghicit!) pe mana rusilor care se apropiasera de Iasi. Marele Stat major al Armatei
romane si serviciile secrete au luat hotararea sa duca aurul acesta in grotele de la Tismana, care erau obiectiv
secret. Din pacate aurul nu a cazut pe mainile rusilor ci pe mainile oligarhilor romani, care au jefuit tezaurul de
vreo 33 de tone. Cu ocazia transportarii de la Bucuresti in grotele de la Tismana, Dolj, a acestui tezaur,
operatiune care a avut loc in cel mai mare secret sub supravegherea Armatei romane si a Serviciilor Secrete
Romanesti, o cantitate de peste 33 tone de aur, platina si pietre pretioase a fost furata de catre oligarhia din
Romania in frunte cu regele Romaniei si dusa in bancile din strainatate in septembrie 1944. Voi da amanunte ceva
mai departe despre acest jaf, in cadrul acestui articol.
Regele Carol al II-lea supranumit de legionari Sceleratul a furat si el pe rupte din tezaurul Romaniei, dar a fost
mai abil si nu a lasat urme. Securitatea lui Dej si a lui Ceausescu si capeteniile nomenclaturii comuniste au furat
in perioada 1947-1989 peste 160 (o suta saizeci de tone de aur) si le-au transferat in bancile si ascunzatorile din
strainatate. Regimul de dupa 1989 a furat si fura in continuare pe rupte din aurul tarii. Este in
traditia conducatorilor romani (pe care poporul nu are cum sa-i controleze) de a fura periodioc cantitati imense de
aur din tezaurul tarii, de a jefui acest tezaur si de a spune apoi ca rusii au furat aurul tarii. Asa s-a procedat se
pare si cu tezaurul dus la Moscova in 1917.
Fraza cum ca rusii ne-au furat tezaurul in 1917 si nu ne-au mai restituit nimic din acesta niciodata este rostita pe
un ton grav de la catedra de catre profesorii romani in fata copiilor din scoli la orele de istorie de la nivel de clasa I
primara pana la nivel de facultate si doctorat. Mai mult, respectivul enunt este prezent sub aceeasi forma in multe
enciclopedii, inclusiv in cea mai cunoscuta ecciclopedie, Enciclopedia Wikipedia, accesibila si pe internet.
Rezultatul unei astfel de indoctrinari stupide este acela ca in 2003 si 2005, in afara profesorului Ion Scurtu, istoric
in varsta, Romania nu a fost capabila sa trimita la Moscova specialisti de marca si historologi competenti care sa
trateze cu autoritatile ruse din punct de vedere stiintific problema tezaurului romanesc. Cat despre tezaur,
Romania (cel putin oficial) dispune la ora actuala totusi de un tezaur aurifer, dar care nu se afla la rusi ci se afla in
bancile occidentalilor. Care nici astia nu ni-l dau inapoi si-l tin acolo, fara ca sa se alerteze cineva. Dl Mugur
Isarescu zice ca ni se plateste pentru el o dobanda de nu stiu cat la suta. In ce scop se afla aurul romanesc acolo

si nu in tara, si de ce trebuie sa ne plateasca occidentalii niste dobanzi pentru aurul nostru este greu de spus. Dar
sa nu ne indepartam cu vorba.
Tezaurul dus la rusi in 1917 nu era proprietatea poporului roman ci era proprietate privata
Dl Eugen Anca este fostul reprezentant al firmei germane Capital Consulting LTD din Stuttgart in anii 2003 si
2004. Aceasta firma a fost angajata de Rusia se reprezinte Institutul Rus de Relatii Economice
Externe (VNIIVS) in relatiile lui cu Europa. Institutul Rus de Relatii Economice Externe este, la randul sau,
agentie guvernamentala a Ministerului Dezvoltarii Economice si Comertului din Federatia Rusa.
Capital Consulting LTD a incercat in anii 2005-2006 sa aduca in Romania ce a mai ramas nereturnat din
tezaurul romanesc dus in Rusia in 1916 si 1917 si sa lamureasca pentru totdeauna problema tezaurului
romanesc, insa incercarea sa s-a lovit de refuzul autoritatilor romane, care au respins demersurile Rusiei.
Dl Eugen Anca a facut in legatura cu acest subiect niste declaratii absolut senzationale pe care le voi reda mai
departe. Din declaratiile dlui Anca reiese nu numai ca presedintele BASESCU si autoritatile romane actuale (care
pot fi acuzati de subminarea economiei nationale, din cate spune dl Anca) se opun lamuririi problemei tezaurului,
dar iese la lumina si adevarul privitor la acest tezaur, adevar care este ascuns cu grija poporului roman de mai
bine de 90 de ani, anume ca vestitul tezaur romanesc era de fapt proprietatea particulara a Casei Regale si a
oligarhilor romani si (partial) proprietate a Comunitatii Evreiesti din Romaniaacelor vremi. Comunitatea
Evreiasca depusese aurul la Marmorosch Bank, una dintre cele mai puternice banci romanesti din acea vreme,
precum si la alte banci din Romania, iar de acolo fusese luat de catre BNR pe baza de proces verbal. Sa luam
insa lucrurile metodic.
In aprilie 2005, dupa indelungi tratative, incepute in 1994, Moscova a invitat guvernul Romaniei si pe
reprezentantii BNR, prin Institutul Rus de Relatii Economice Externe (care-l avea ca reprezentant pe Eugen
Anca), sa formeze o delegatie care sa discute, printre altele, si temaproprietatilor Casei regale din Romania in
Federatia Rusa componenta metale pretioase. Dintr-o data, guvernul roman a inceput sa ignore complet
ofertele Moscovei, refuzand sa raspunda la solicitarea acesteia sub pretextul ca tezaurul trebuia sa fie discutat ca
problema oficiala de stat si nu ca problema particulara. Motivele reale insa pentru care Basescu si autoritatile
romane au ales sa procedeze in acest fel sunt numeroase si dureroase, dar cateva dintre ele primeaza. Primul ar
fi acela ca in problema tezaurului a intervenit ceva extrem de neprevazut si extrem de riscant pentru Bucuresti.
Mai mult ca sigur spionajul romanesc (si poate chiar cel american) au avertizat Guvernul de la Bucuresti ca rusii
detineau documente inedite extrem de nefavorabile Romaniei in problema tezaurului, iar acceptarea acestuia de
catre Romania implica riscuri extrem de mari pentru noi.
In al doilea rand, odata rezolvata problema tezaurului, clasa politica romaneasca si presa centrala ar ramane fara
unul dintre cele mai eficace instrumente de manipulare a opiniei publice romanesti impotriva Rusiei in timp ce
imaginea Rusiei ar cunoaste o imbunatatire substantiala in ochii tuturor romanilor, lucru care nu convine nici
Bucurestiului si nici uneia dintre tarile NATO. Al treilea motiv ar fi acela ca in Romania operatiunea de falsificare
a istoriei pana la cele mai inalte niveluri (inclusiv facultate si doctorat) a dus la disparitia specialistilor veritabili si a
istoricilor care sa poata discuta cu mintea limpede si pe baze stiintifice chestiunea tezaurului romanesc. Al
patrulea motiv ar fi acela ca rusii aveau dreptate: tezaurul trimis la ei in 1917 nu era proprietatea statului roman ci
reprezenta averile familiei Hohenzollern si ale camarilei regale de la Bucuresti strans unita in jurul Coroanei
regale, plus economiile Comunitatii Evreiesti. Odata returnat, tezaurul va intra imediat, in mare parte, in posesia
actualei Case regale si in buzunarele adanci ale Hohenzollernilor, o mica parte urmand a fi restituit Comunitatii
Evreiesti careia ii apartine de drept. Nici un roman nu va primi nici macar un atom din acel aur, iar statul roman
nu se va alege cu nimic de pe urma lui. Acest lucru ar avea un impact devastator pentru opinia publica din
Romania, intoxicata de 90 de ani cu minciuni sordide privitoare la Tezaurul care ni l-au furat rusii. Romanii s-ar
trezi in sfarsit la realitate, ar realiza ca au fost mereu condusi in toate epocile istorice de niste banditi si si-ar da
atunci seama ca desi BIBLIA si ISUS spun ca cei blanzi vor stapani pamantul, deocamdata lumea o stapanesc
cei rai, vicleni si mincinosi.
Tezaurul romanesc a devenit un instrument de ponegrire a poporului rus
Returnarea tezaurului romanesc prin demersuri oficiale si discutii la nivel de guvern intre Rusia si Romania este o
imposibilitate tehnica din punct de vedere juridic. Romania a recunoscut in trei randuri ca i s-a returnat tezaurul.
Si asta in documente oficiale, inclusiv in cele doua tratate incheiate de Ceausescu cu URSS. A redeschide
problema aceasta inseamna a declara nule tratatele interstatale incheiate in trecut intre Romania si Rusia, ori
acest lucru ar duce automat la declansarea starii de razboi intre cele doua state. Predarea tezaurului s-a facut de

catre o persoana particulara (Victor Antonescu) catre alta persoana particulara (generalul rus Miloradovici) in
numele unui rege (Ferdinand) si cu specificatia scrisa ca tezaurul reprezenta niste valori private. Este dureros
poate ce spun, dar aici este vorba despre o chestiune strict juridica si care implica doar persoane private. A trage
la raspundere statul rus intr-o astfel de chestiune este o aberatie, pentru ca Rusia nu are aici nici o raspundere.
Pe de alta parte, voi demonstra ca, intr-adevar, Curtea Regala avea tot interesul ca sa depuna tezaurul sub
formula de bun privat fiindca intentiona sa si-l insuseasca si sa fuga cu el in strainatate. Vremurile erau foarte
grele. Armata Romana, prost inarmata si desculta, suferise infrangeri severe in toamna lui 1916 pe intregul front
si statul roman era amenintat cu disparitia. Peste 400 000 de militari romani erau morti, raniti sau disparuti.
Bulgarii anuntasera deja ca vor alipi la Bulgaria intreaga Dobroge plus partea de sud a Munteniei. Guvernul
Romaniei, Curtea Regala si Armata Romana se retrasesera in nordul Moldovei cu tot tezaurul tarii. In primele zile
ale lunii decembrie Armatele Germana si Bulgara au ocupat Bucurestiul si au instituit pe teritoriul Romaniei
administratia militara germana. De altfel, prin Pacea de la Bucuresti (7 mai 1918), Romania era desfiintata ca
stat. In aceste conditii era clar pentru Curtea regala si oligarhia romana inca din decembrie 1916 ca statul roman
era in pericol sa dispara si ca daca depuneau tezaurul in Rusia sub calitatea de proprietate a statului roman,
aveau toate sansele sa ramana fara el. Cea mai buna solutie sa-l recupereze integral era aceea ca tezaurul sa fie
depus ca proprietate privata, ceea ce s-a si facut. Prin disparitia Romaniei ca stat, regele ar fi ramas fara tara si
fara coroana, dar ar fi ramas cu tezaurul statului. Lucrurile erau extrem de clare. Ideea de a-si insusi integral
tezaurul tarii prin furt a incoltit in mintea oligarhiei romane inca dinainte ca tezaurul romanesc sa ajunga la
Kremlin. Acesta este insa un alt aspect al problemei. Cert este ca Federatia Rusa este un stat care a aparut pe
scena lumii in 1991 si este cu totul altceva decat fosta Uniune Sovietica.
Federatia Rusa nu si-a asumat niciodata, in nici o imprejurare, nici un fel de obligatie in ceea ce priveste actele
juridice si obligatiile patrimoniale ale fostului Imperiu tarist care s-a prabusit in octombrie 1917. Acest
lucru permite actualei Federatii Ruse sa se delimiteze perfect de orice obligatie fata de statul roman in ceea ce
priveste tezaurul pe care fosta Casa regala a Romaniei l-a dus la Moscova in timpul primului razboi mondial.
In ciuda acestor aspecte, exista semnale ca Rusia este hotarata sa rezolve problema tezaurului romanesc,
pentru ca Bucurestiul a transformat problema tezaurului intr-un instrument de ponegrire a Rusiei si a poporului
rus. Acuza cum ca Rusia a furat tezaurul Romaniei a capatat nu doar aspecte dramatice la nivel national ci
si proprietati mecanice: se repeta ritmic si strident, la intervale regulate in presa si in mediile politice romanesti,
asemenea tipetelor unei papusi mecanice care intoarsa cu capul in jos incepe sa strige Mama!. Se pare ca
Federatia Rusa este hotarata sa ia aceasta jucarie enervanta din mainile clasei politice si din mainile jurnalistilor
din Romania. Sesizand pericolul, Bucurestiul a rupt brusc orice legatura cu Kremlinul pe tema returnarii
tezaurului.
Oligarhia romana si Casa regala a Romaniei, proprietarii tezaurului romanesc.
Acordul de la Strasbourg pe care Rusia l-a semnat in 28 februarie 1996 cu Comisia Europeana prevedea ca in
termen de zece ani Federatia Rusa sa-si rezolve ca stat toate neintelegerile cu alte state, achitand in
totalitate datoriile si obligatiile materiale restante ale fostei URSS si rezolvand eventualele litigii de frontiera ori de
alta natura cu alte state. Cerinta care a fost indeplinita de Federatia Rusa.
Intrucat Uniunea Sovietica nu avea nici un fel de obligatii fata de fostul Regat al Romaniei, Federatia Rusa nu are
ce tezaur sa returneze Romaniei. Din punct de vedere emotional, ceea ce spun eu acum pare scandalos pentru
opinia publica din Romania (care chiar in cazul returnarii integrale a acestui tezaur in Romania nu va vedea un
banut in buzunarele ei!), dar din punct de vedere juridic este perfect valabil, intrucat in protocolul incheiat in 1916
cu Rusia Tarista este specificat de BNR ca asa zisul tezaur romanesc (inclusiv cele 90 de tone de aur) are calitate
de proprietate privata si nu nationala. Din punct de vedere juridic nu reiese din documente ca el
ar apartine poporului roman ci unor persoane particulare din Romania. Si acest lucru este perfect adevarat,
mare parte a tezaurului (inclusiv aurul) fiind proprietate privata a Familiei Regale din Romania si a gastii din jurul
acesteia. Ca si acum, existau si pe atunci in Romania destui Videanu, Inimaroiu si Cocos(i) care jefuiau banul
public sub diferite pretexte si-l bagau in propriile lor buzunare. Unul dintre aceste pretexte era, cum este si
acum, dregerea stradelor orasenesti si a potecelor tarei. Alt pretext era inarmarea cu tehnica de lupta a
Armatei pentru ca sa nu cumva sa intre rusii in tara si sa-l duca la colhoz intr-o viata de mizerie pe taranul
roman care manca mamaliga de malai stricat, avea botnita la gura cand culegea strugurii de pe mosia stapanului
si era batut cu biciul de boierul devenit colonel in Armata Romana.
Sub pretextul inarmarii si apararii in fata pericolului rusesc s-a furat pe rupte din banii tarii de catre o banda de
olteni smecheri in toata perioada de dinaintea primului razboi mondial, ca si dupa (este celebra de exemplu asa

zisa afacere Skoda din 1922). Asa se face ca, in ciuda propagandei oficiale, soldatul roman a plecat la lupta atat
in 1916 cat si in 1941 descult si fara arme. Desi vremurile au trecut, modalitatea de mulgere a poporului de bani si
de jefuire a avutului national de catre conducatorii Romaniei a ramas aceeasi. Daca ne vom uita cu atentie vom
observa ca actuala banda de politiceni care jefuiesc banul public nu s-a ostenit nici macar sa schimbe tehnica
jupuirii populatiei de bani prin impozite si taxe. Pretextele care se servesc romanilor pentru justificarea impozitelor
inrobitoare care li se pun in carca de actuala administratie sunt aceleasi ca in urma cu 80 de ani: reparatul
strazilor si al drumurilor si apararea tarii de pericolul rusesc cu ajutorul NATO si al UE.
Indiscutabil, tezaurul dus in Rusia in 1916 si in 1917 era proprietate privata a regelui Romaniei si a clasei
conducatoare, adica a oligarhiei romanesti. In protocolul incheiat intre BNR si monarhia rusa se specifica deosebit
de clar ca tezaurul depus spre pastrare la Kremlin nu putea fi folosit de bancile rusesti intrucat el era proprietate
privata. In sprijinul acestei ipoteze vine faptul ca o buna parte a inventarului tezaurului este alcatuita din bijuterii
ale membrilor familiei regale, plus cerceii, colierele, bratarile, pantofii si rochiile reginei Maria. Ca atare, dupa
2000, Federatia Rusa a ales calea cea mai indicata pentru a rezolva problema si a angajat in acest sens o firma
privata care sa discute cu Bucurestiul chestiunea tezaurului romanesc, intrucat problema tinea de sfera privata.
Aceasta firma a fost, evident, Capital Consulting LTD.
In istoria mondiala exista mai multe cazuri in care tezaure ale unor state s-au pierdut sau au fost facute
pierdute. Unul dintre cei patiti este chiar Rusia care in 1919 a transferat in Japonia o cantitate de metal pretios de
sase ori mai mare decat tezaurul romanesc. Guvernul provizoriu rus din acea vreme a pus la adapost in bancile
japoneze circa 600 de tone de aur, metal care nici pana in momentul de fata nu a mai revenit in Rusia. Dealtfel,
spre deosebire de Romania, Rusia a considerat acest caz ca si inchis.
Razboiul Civil Rus si soarta tezaurului romanesc in acest razboi
Depozitarea aurului romanesc la Moscova si pastrarea lui acolo s-au facut pe baza unui protocol intre BNR
si comandantul Fortaretei Kremlin. Amanuntul este interesant, iar datele in legatura cu acest act nu s-au dat
publicitatii integral. Se pare ca guvernul tarist si tarul Rusiei si-au dat doar acordul verbal in privinta acestei
chestiuni si nu un acord scris, semnat si parafat. In acest caz Rusia ar fi absolvita total de orice raspundere in
aceasta problema. In intelegerea incheiata cu Kremlinul se specifica faptul ca bunurile tezaurului romanesc
erau proprietate privata si urmau sa fie doar depozitate la Kremlin si nu date spre utilizare temporara bancilor
rusesti (asa cum ar fi fost normal de fapt). Protocolul s-a incheiat in decembrie 1916 si au existat doua transporturi
de bunuri de la Bucuresti catre Moscova: unul in decembrie 1916 si altul in august 1917. Dupa aproximativ patru
luni de la efectuarea ultimului transport regimul tarist a fost rasturnat.
Din acel moment in Rusia vin vremuri extrem de tulburi, dar (atentie!) nu Lenin si Partidul Bolsevic iau puterea
efectiv ci guvernul provizoriu al lui Kerenski. Incepe Razboiul Civil Ruscare tine aproximativ trei ani, din 1917
pana in 1921. Bolsevicii si socialistii sunt vanati de noile autoritati. Lenin este haituit si de abia scapa, in cateva
randuri fiind pe punctul de a fi arestat.Razboiul Civil Rus (unul dintre cele mai sangeroase din istorie) a fost dus
intre fortele neoliberale ruse sau Rosii (comunisti, aliati cu mica burghezie si muncitorimea socialista) pe de o
parte si fortele monarhiste ruse, adica Albii (Armata Sfanta, sau a Voluntarilor, Legiunea Ceha) aliati cu
fortele occidentale si americane pe de alta parte (Anglia, Franta, Canada si SUA, plus armatele altor 17 puteri
occidentale).
In noiembrie 1918 armatele generalilor monarhisti Denikin si Kolceak respinsesera Armata Rosie si ajunsesera
la portile Moscovei. Moscova era in haos. Partea europeana a Rusiei se afla practic sub controlul Albilor pe
care Trotki a reusit sa-i infranga abia in 1920. Asta s-a intamplat pe plan militar. Pe plan politic, imediat dupa
rasturnarea regimului tarist, Kerenski si marea nobilime rusa au reusit sa smulga puterea din mainile comunistilor
si ale lui Lenin si au dezlantuit prigoana impotriva acestora sprijiniti de Rebeliunea Iuncherilor din Petrograd. In
Rusia s-a instalat Guvernul Provizoriu care era in fond promonarhist. Mensevicii si socialist-revolutionarii au trecut
de partea Guvernului Provizoriu. Pentru un scurt timp, in urma victoriilor armatelor Albilor, amiralul Kolceak s-a
intitulat conducator suprem si regent al Rusiei. Situatia comunistilor a fost extrem de dificila, iar instabilitatea
politica a continuat in Rusia pana catre 1921. De abia in 1922, la cinci ani dupa Revolutie, Lenin proclama
Uniunea Sovietica.
Desi in 1918 Romania devenise o putere europeana medie si desi armatele natiunilor alaturi de care ea luptase in
primul razboi mondial (Franta, Anglia, SUA etc) controlau partea europeana a Rusiei pana la Moscova, statul
roman nu a facut absolut nimic pentru a aduce in tara tezaurul, fie si partial! O astfel de atitudine da din
start de banuit. Desi conform protocolului, la Kremlin, unde se pastra aurul romanesc, exista o unitate militara
romaneasca si functionari romani care pazeau tezaurul, nici BNR, nici Guvernul Romaniei, nici Serviciile Secrete
si nici chiar Casa Regala a Romaniei nu au miscat un deget pentru a aduce inapoi la Bucuresti tezaurul. Nu au

facut absolut nici un demers! Observand acest comportament bizar, prima banuiala ar fi aceea ca Regele si
proprietarii de drept ai Tezaurului asteptau un moment prielnic pentru ca sa fure cu adevarat intregul tezaur si sa-l
duca in strainatate, lucru care era mai usor de facut de la Moscova decat de la Bucuresti. In acest fel urma
tezaurului se putea pierde mult mai usor. Se pare ca Lenin a avut informatii in acest sens, pentru ca el da in acel
timp indicatii precise privitoare la tezaurul romanesc, iar pe baza recomandarilor lui Sovietul Comisarilor
Poporului ia urmatoarea hotarare la 13 ianuarie 1918 : Tezaurul din Romania, aflat in pastrare la Moscova, se
declara intangibil pentru oligarhia romana care l-a jefuit de la poporul roman. Puterea sovietica isi asuma
raspunderea de a pastra acest tezaur pe care il va preda in mainile poporului roman. Desi era foarte usor
pentru Lenin si Armata Rosie sa ordone confiscarea tezaurului, ei nu au facut asta ci l-au declarat intangibil.
Lenin era intr-adevar un individ genial, cu o forta de munca uluitoare si proteica si care aborda in aceeasi zi mii de
probleme fara nici o legatura una cu alta si da mii de instructiuni. Totusi, daca Lenin a abordat problema tezurului
romanesc, asta nu inseamna nicidecum ca el coborase in pivnitele Kremlinului si cotrobaise prin lazile BNR-ului,
ca sa numere monezile si lingourile de aur ale romanilor. Nu! Problema ii fusese probabil raportata prin
intermediul serviciilor secrete si el doar pusese o rezolutie pe un raport. Nici Stalin, mai tarziu, nu verificase cat
aur romanesc se afla prin lazile de la Kremlin. Primul care verificase cu atentie lazile (evident, prin oamenii KGBului) fusese Brejnev, care isi daduse seama ca, in ceea ce privea aurul romanesc, Rusia se afla probabil in fata
celei mai mari escrocherii din istoria lumii: in lazile BNR-ului oamenii KGB-ului nu gasisera decat pantofi si rochii
ale reginei Maria precum si alte fleacuri si prea putin aur. Descoperirea fusese atat de uluitoare incat socase pana
chiar si KGB-ul. Tezaurul romanesc fusese furat, in conditiile in care paznicii acestuia nu fusesera decat romanii!
Nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca romanii puteau sa-si fure singuri tezaurul si apoi sa reclame cu tarie sa fie
despagubiti. Asa ceva intrecea imaginatia oricui!
Interesant era faptul ca Rusia nu putea nici sa spuna ca nu gasise aurul, fiindca s-ar fi compromis ca putere
garanta. Acesta este motivul pentru care Rusia nu a spus niciodata ca aurul romanesc nu ar exista. Adevarul era
insa altul si o parte a acestui adevar a rabufnit ulterior la intalnirea cu Ceausescu din 1965, cand Brejnev i-a
strigat : Aceste casete ale voastre n-au fost controlate niciodata, pentru ca aceasta se intampla in timpul
razboiului, ele au fost transmise pe incredere Insa, cand mai tarziu o parte din casete au fost deschise
de catre guvernul nostru, s-a gasit in ele incaltaminte a familiei regale.
Brejnev atinsese cu aceasta ocazie un punct extrem de sensibil fara sa nege insa ca aurul era tot acolo. In
realitate, aurul nu mai era acolo, iar Brejnev studia cu atentie reactiile delegatiei romane si ale lui Ceausescu
pentru ca voia sa stie daca fratii romani comunisti, stiau ca aurul nu mai era la Moscova sau nu. Probabil ca nu
a putut sa traga o concluzie clara in acest sens. Un lucru era sigur insa: aurul romanesc nu mai era la Kremlin si
nici in Rusia.
Conducatorii poporului roman din epoca moderna, specialisti in furturi de aur din tezaurul tarii. Clasa
politica din Romania a furat in secolul al XX-lea 200 de tone de aur din tezaurul Romaniei
Indiferent ce s-ar spune, Lenin avea dreptate. Faptul ca oligarhia din Romania in frunte cu regele isi faurea
averi prin furt de la oamenii simpli in spinarea carora punea taxe si impozite naucitoare (la fel ca si astazi) nu era
o noutate, asa cum nu este nici astazi. Noutate (dar pentru necunoscatori) este faptul ca aceeasi oligarhie a furat
in perioadele politice tulburi tone de lingouri din aurul tarii si l-a dus in strainatate. Romania dispunea in iulie
1944 de un tezaur de peste 245 tone de aur. Ion Antonescu a dat ordin ca acest aur sa fie ascuns pentru a nu
cade in mainile Armatei Ruse care se apropia vertiginos de granitele Romaniei. Pe tot parcursul lunilor iulie
si august 1944 (chiar dupa caderea si arestarea lui Antonescu), sub paza militara draconica, au fost transportate
de la Bucuresti in grotele de langa manastirea Tismana din judetul Gorj 245 de tone de aur. Cu ocazia acestui
transport au disparut peste 32 de tone de aur fara ca nimeni sa stie ce s-a intamplat cu el. Prof. dr. Ioan
Scurtu si prof Gheorghe Buzatu, in studiul lor Istoria romanilor in secolul al XX-lea publicat la Editura Paidea
in 1999 arata ca 245 de tone de aur au plecat in mai multe convoaie din Bucuresti catre Tismana sub paza
militara speciala in iulie si august 1944, pentru a fi pus la adapost de rusi, dar in grotele de la Tismana nu au
ajuns decat 212 tone. Pe drum au disparut aproximativ 33 de tone, plus alte valori. Explicatia care s-a dat (abia
prin anii 1980) a fost aceea (ati ghicit deja!) ca ticalosii de sovietici interceptasera transportul de aur si ne
jecmanisera, furand din convoi 33 de tone de aur. In emisiunea Pro Patria din 14 dec.
1992, doi fosti salariati al BNR pescuiti de militarii televizionisti ai MApN-ului prin apele tulburi ale Bucurestiului
postrevolutionar declarau spre satisfactia romanilor de meserie privitori la televizor ca rusii interceptasera
transportul si luasera din aurul tarii 40 de tone. Inca o dovada, deci, a nemerniciei rusesti. Nici realizatorii
emisiunii militare Pro Patria, nici fostii salariati ai BNR si nici cetatenii romani nu s-au intrebat cum de fusese

posibil sa se multumeasca rusii cei lacomi doar cu o parte din aurul interceptat si de ce nu luasera tot aurul!
Pentru ca ar fi fost in drept s-o faca, erau doar intr-o tara inamica, ocupata, ce doar de cateva zile trecuse de
partea Aliatilor. Legile razboiului le permiteau sa faca asta.
Este evident ca toate aceste minciuni privind furtul aurului de la Tismana de catre rusi nu corespund realitatii si ca
adevaratii hoti ai celor 33 de tone de aur furat de la Tismana trebuie cautati in randurile fostei Case Regale a
Romaniei si ale fostei oligarhii romanesti, daca nu cumva chiar printre fostii generali si colonei ai Armatei,
insarcinati cu transportul aurului. Daca rusii ar fi interceptat tezaurul de la Tismana, ori il luau pe tot, ori nu luau
nimic, sa fie limpede! Ori esti hot si bandit, ori nu esti! Nu merge sa spui despre cineva este bandit asa si
asa! ori a fost un pic talhar. Daca interceptau aurul, rusii ori luau cu japca toata cantitatea de 244 de tone ca
prada de razboi, ori nu se atingeau de ea! Nu exista insa nici un document in acest sens, nici o dovada ca rusii
s-ar fi intalnit cu cei care duceau aurul in ascunzatorile de la Tismana, iar declaratiile unor functionari senilizati,
facute la 60 de ani de la evenimentul in cauza nu au nici o relevanta. Banditii care au furat tezaurul de la Tismana
au fost autohtoni, au fost romani de-ai nostri si nu rusi! Si am adus vorba despre ei pentru ca asa cum voi relata
mai departe, tot oligarhia romana a fost cea care a furat (sau a incercat sa fure) tezaurul dus la Moscova in 1916
si 1917.
Aurul Romaniei nu a fost furat numai de regii si oligarhii romani de dinainte de 1947 ci si de nomenclatura
comunista dejisto-ceausista care a condus Romania dupa 1947.
Privind evolutia stocurilor de lingouri de aur a Bancii Nationale a Romaniei observam urmatoarele. Imediat
dupa abdicarea regelui Mihai I (1948) , stocurile de rezerve de aur ale Romaniei se ridicau la peste 210 tone de
aur. In anul 1951 (anul in care Dictatura dejista a scapat de ultimele ramasite ale vechilor partide politice si s-a
asezat temeinic si definitiv la carma tarii) mare parte din datoria catre Rusia fusese stearsa de rusi sau inlocuita
cu bunuri alimentare si industriale (lapte, unt, grau, petrol etc) necesare Rusiei. Prin Tratatul de pace de la Paris
din 1947Comisia Aliata de Armistitiu fixase Romaniei ca despagubiri de razboi fata de URSS suma de 300 de
milioane de dolari. URSS, scandalizata de suma extrem de mica, echivalase imediat o parte a despagubirilor de
razboi cu tezaurul pe care Romania il dusese la Moscova in 1917 si declarase problema tezaurului inchisa. Nici
Stalin si nici KGB-ul rusesc nu verificasera insa temeinic daca aurul romanesc mai era cu adevarat la Kremlin
sau nu! Ei controlasera doar partea arhivistica si documentara si pe aceasta o restituisera in 1935 Romaniei. De
abia Brejnev ordonase sa se controleze daca aurul romanesc mai era in lazi la Kremlin sau nu, iar rezultatele au
fost tinute secrete de Rusia pana astazi.
Romania se refacuse relativ repede dupa razboi, iar rezervele de aur in lingouri ale ei, in ciuda uriaselor cheltuieli,
atingeau in 1950 impresionanta cifra de 209,4 milioane tone. Totusi, in anul urmator se intampla ceva de-a
dreptul halucinant cu aceste rezerve : scad brusc la 80 de tone! Ati citit bine: 80 de tone! Din 1950 pana in 1952,
in mai putin de doi ani, de tezaurul Romaniei se alege praful! Dispar din el fara urma nu mai putin de 130 de tone
de aur fin. Adica o cantitate aproape dubla decat tezaurul care ni l-au rapit rusii in 1916! Si asta nu este tot.
Timp de 10 ani, rezervele de aur ale Romaniei continua sa scada drastic an de an, cu aproape 2 tone pe an,
pana in anul 1961 cand ajung la cantitatea de 60,8 tone aur . Nimeni nu stie nici acum ce s-a intamplat cu
diferenta de 170 de tone de aur disparuta in doar 10 ani. Istoricii de dupa 1990 au lansat ideea ca ne-au furat
aurul (ati ghicit!) rusii! Lucru total exclus, deoarece inca din anul 1950 Romania comunista devenise deja
dusmana Rusiei. Pe urma, nu exista nici un document si nici o declaratie a lui Dej sau a lui Ceausescu in sensul
ca aurul ar fi fost luat de rusi. Si se stie ca Dej si Ceausescu, atunci cand era vorba de atacuri la adresa Rusiei,
nu se dadeau in laturi de la nimic. Ei insisi cereau rusilor aurul din 1916. Ar fi fost caraghios ca dupa ce ei le-ar fi
dat, sa zicem, 170 de tone de aur din rezervele de la Bucuresti, Dej si Ceausescu sa se fi dus apoi la Stalin si la
Hrusciov sa le ceara aurul din 1916! Este total neverosimil! Si nu exista nici un document in acest sens pe nicaieri.
Cercetatorul Petre Opris in articolul Armata, industria si rezerva de aur a Bancii Nationale publicat in
2006 arata ca intre 1950-1954 Romania care gemea sub ocupatia rusa investise mult in fabricarea de
munitie si armament. El se intreaba daca nu cumva aurul fusese folosit in acest scop. Cercetarile arhivelor arata
insa ca se cumparasera de catre statul roman in acest scop (adica fabricarea de armament si munitie)
doar cateva sute de utilaje din strainatate pentru fabricarea de cartuse sicam atat ! Asta ca sa nu mai punem
la socoteala ca dupa razboi astfel de utilaje erau extrem de ieftine, toata lumea voind sa scape de ele fiindca
razboiul se sfarsise. Dealtfel aceste utilaje nici nu s-au cumparat din Vest sau din America, ele au fost cumparate
( la mana a doua) din Ungaria. In ceea ce priveste aceasta investitie in industria de armament lucrurile sunt dea dreptul stranii, avand in vedere ca rusii nu stiau nimic de asta si ca Romania era oficial sub interdictie de
fabricare de armament din partea Puterilor Aliate. Impotriva cui voia Dej sa porneasca razboi de vreme ce

Romania era sub ocupatie rusa ? Nu cumva impotriva rusilor? Cum era atunci posibil ca el, care era un
antirus convins sa le dea rusilor tezaurul Romaniei? In al doilea rand, chiar sa fi dorit sa le dea eusilor 170 tone de
aur, rusii ar fi refuzat sa-l primeasca. Exista si pe atunci spionaj. Indiscutabil, Vestul ar fi auzit de o astfel de
tranzactie si postul de radio Europa Libera ar fi vorbit cinci decenii la rand fara sa se opreasca despre jefuirea
Romaniei de catre rusi. Totusi, spionajul occidental si spionajul american nu pomenesc nimic despre o eventuala
cantitate de 170 de tone de aur luata de rusi de la romani dupa 1947. Cu atat mai putin Europa Libera. Pe de
alta parte, statul roman dispunea si de teren si de cladiri si de detinuti pentru felurite munci. Ridicarea unei fabrici
de munitie in astfel de conditii era cel mai usor lucru si nu costa aproape nimic. Costau doar utilajele. Sa fi costat
cele 712 utilaje aduse din import pentru fabricarea cartuselor si a pustilor 91 de tone de aur ? Imposibil! Astfel
de utilaje erau de fapt strunguri de inalta precizie . Nu se poate ca un astfel de strung sa fi valorat 126 de
kilograme de aur. Unde a disparut atunci pe timpul lui Dej si al lui Ceausescu aurul tarii ? Raspunsul este:l-au
furat capeteniile partidului comunist si ale Securitatii.
Dar intre 1950 si 1954 nu disparusera doar cele 90 de tone cat se spune ca s-ar fi investit in fabricarea de
armament ci disparusera 160 de tone de aur! Tezaurul sazuse de la 210 tone (in 1951) la 49,7 tone in
1954. Chiar daca s-ar admite faptul incredibil ca in cativa ani statul roman (aflat sub infioratoarea ocupatie
ruseasca) cheltuise (fara stirea rusilor!) 90 de tone de aur pe fabricarea de cartuse, tot mai trebuia sa justifice
alte 70 de tone de aur. Cu astea ce se facuse ?
Incercarea unor cercetatori de a justifica cheltuirea acestui aur cu construirea Canalului Dunare-Marea
Neagra sau cu colectivizarea nu sta in picioare. Cel mai probabil este ca Banda Securista DejistoCeasusista a furat peste 160 de tone de aur si le-a acuns in strainatate. Acel aur, impreuna cu aurul furat de
securisti pe vremea lui Ceausescu, avea sa inceapa a iesi la suprafata in dupa decembrie 1989. Si probabil iese
si acum, fiind retras treptat de un grup restrans de initiati. Sa nu uitam ca Nicolae Ceausescu a fost impuscat si
pentru ca avea conturi de miliarde in strainatate. Acele conturi existau, dar nu erau ale lui ci ale Securitatii. Nici
astazi nu se stie unde sunt acei bani.
Nicolae Ceausescu si stabii comunisti au gasit repede o explicatie pentru disparitia aurului: aurul fusese furat de
rusi. Este o traditie in tara noastra ca toti cei ajunsi la carma tarii sa fure aurul Romaniei si finantele tarii si dupa
asta sa strige ca hotii sunt rusii. Acest lucru se face si in prezent cu metode extrem de sofisticate si incredibil de
viclene. Amintesc doar ca pretul gazelor rusesti si scumpirea gazelor rusesti anuntate cu mare tam-tam
periodic de catre presa si guvernele de la Bucuresti nu sunt nimic altceva decat o noua modalitate a
conducatorilor actualei Romanii de a spune poporului roman ca rusii ne fura din nou aurul tarii. Tocmai din
aceasta cauza Romania este la ora actuala singura tara cu care Rusia a refuzat sa incheie contracte de livrare de
gaze sau petrol. Dupa cum se stie, aprovizionarea cu gaze a Romaniei o fac niste firme private occidentale. Asta
nu-i impiedica insa pe guvernantii de la Bucuresti sa insinueze mereu ca Rusia ne fura valuta scumpind pretul la
gaze. In realitate aurul tarii este furat in continuare de oligarhia romana. Chiar la ora la care scriu acest randuri,
intregul tezaur al Romaniei se afla in bancile occidentale unde a fost trimis de BNR imediat dupa 1990,
chipurile pentru a produce dobanda. Adevarul este ca nici nu poate fi tratat (de fapt batjocorit) altfel un
popor caruia ura inepta fata de un alt popor (rus) ii intuneca ratiunea si-l impiedica sa vada
adevarul. Jefuirea ruseasca a poporului roman din perioada 1947-1957 este o gluma pe langa jafurile
nemtesti dintre 1916-1918 si dintre 1939-1944 cand germanii au secatuit practic Romania de petrol si resurse
agricole! Numai in perioada 1916-1918 nemtii reusesc sa extraga din Romania si sa transporte in Germania, ca
prada de razboi, peste doua milioane de tone de petrol romanesc in ritmul de o suta de mii de tone de petrol la
fiecare 30 de zile. In aceeasi perioada au rechizitionat fara nici un fel de plata de la taranii romani circa 4 milioane
de tone de cereale si milioane de tone de alte produse agricole. Taranii romani insa isi amintesc cu bucurie si
satisfactie si astazi de loviturile de pat de pusca pe care le primeau peste gura in acea perioada de la soldatii
Caizerului care le luau din curte vaca, porcul si dubla de grau, dar sunt plini de ura atunci cand vine vorba de
comunismul rusesc. Un astfel de popor nu merita tratat altfel decat ca suspect si dubios din punct de vedere
istoric. Spun acest lucru cu regret si cu parere de rau, dar o spun cu convingerea ca sunt obiectiv.
Rusii incearca in mai multe randuri sa stinga conflictul tezaurului, returnand romanilor o mare parte a
tezaurului
In ceea ce priveste problema tezaurului dus la Moscova, se ascunde cu abilitate faptul ca, pe parcursul anilor,
Rusia Sovietica a returnat o buna parte din cele 94 de tone de aur. Profesorul Ion Scurtu face o declaratie in data
de 20 februarie 2007 in ziarul Evenimentul Zilei in care dezvaluie ca Romania mai are de recuperat de la rusi
doar 70 de tone de aur din cele 94. Declaratia este menita sa ridice o noua serie de intrebari. Daca rusii nu mai

au sa ne dea inapoi decat 70 de tone de aur, de unde au luat cele 24 de aur pe care ni le-au returnat? Inseamna
fie ca hotii nu putusera sa fure tot tezaurul in 1918 (si mai lasasera la Kremlin 24 de tone, fie ca rusii dadusera
din buzunarul lor cele 24 de tone, in speranta ca romanii vor inceta cu revendicarea tezaurului.
In 16 iunie 1935, din ordinul lui Stalin, rusii au returnat in Romania 16 vagoane din componenta tezaurului dus in
Rusia in 1916. Conform obiceiului romanesc al pamantului, operatiunea de returnare s-a petrecut la adapostul
puzderiei de jde mii de trupe si jandarmi si nu s-au dat amanunte in privinta continutului vagoanelor returnate
de rusi. Se banuieste insa ca ar fi fost mai putin aur in ele si mai mult documente, arhive, harti si obiecte de
patrimoniu, inclusiv tablouri. Toate, la fel de pretioase ca aurul, daca nu cumva mult mai pretioase. Toate
ambalate in 1436 de lazi sigilate cu sigiliile originale. Acestea au ajuns in Gara Obor din Bucuresti la 16.30 si au
fost predate de militarii Armatei Rosii lui G. Paraschivescu, reprezentant al Guvernului Roman. Operatiunea s-a
incheiat pe 28 iunie 1935 si a fost intocmit chiar un proces-verbal de predare-primire, dupa care militarii sovietici
s-au intors acasa.
In data de 6 septembrie 1956, o alta parte din tezaur, inclusiv tezaurul Closca cu Puii de Aura sosit in tara in
alte zece vagoane, sovieticii predand guvernului roman un numar de 39320 de piese romanesti de patrimoniu,
tablouri pretioase, picturi, desene, gravuri, obiecte bisericesti, medalii, precum si o cantitate de monezi si lingouri
de aur. Conform aceluiasi sanatos obicei al pamantului operatiunea s-a executat in cel mai mare secret si
asupra ei s-a pastrat o tacere profunda. Mai tarziu s-a recunoscut ca rusii au adus printre altele si au
predat Bucurestiului o cantitate neprecizata de aur si aproximativ o tona de argint.
Returnarea acestor bunuri avea sa iste insa un scandal la nivel de partide fratesti intre PCR si PCUS deoarece
dupa returnarea a 26 de vagoane din fostul tezaur, in loc sa auda ceva de bine, rusii au auzit injuraturi si au fost
informati ca romanii erau foarte nemultumiti si murmurau pe la colturi ca Rusia si-a batut joc de ei si nu le-a
returnat nimic din tezaur. Cu toate acestea, in septembrie 1956, academicianul Mihail Ralea, imputernicitul
Guvernului Roman, semnase o anexa la Protocolul ultim de returnare a bunurilor tezaurifere in care se specifica
foarte limpede:Guvernul Republicii Populare Romania multumeste poporului sovietic si Rusiei pentru
bunurile restituite si declara in mod oficial ca nu mai are nici o pretentie materiala sau de orice alta natura
aferenta operatiunii de transport si depozitare a valorilor BNR in depozitele Kremlinului ce a avut loc in
1916 si august 1917.
Totusi, dupa 1990, Romania a atacat documentul pe motiv ca pe el erau cinci semnaturi din partea rusilor si
numai una din partea romanilor : a lui Mihail Ralea. Din partea rusilor iscalisera Mihailov Nikolai Alexandrov
(ministrul Culturii din URSS), general-locotenent Vedenin, comandantul Kremlinului, Krftanov, Orvid si Pahomo.
Din partea Romaniei semnase doar academicianul Mihail Ralea. Actul nu este valabil a concluzionat dupa
19990 Bucurestiul, adaugand ca trebuia sa mai semneze macar un delegat roman. Indiscutabil insa, daca pe
document ar mai fi fost o semnatura a unui roman, s-ar fi creat un alt pretext: de ce sunt doar doua semnaturi
romanesti si nu trei, sau chiar cinci, ca sa fie egale cu numarul de semnaturi rusesti? O astfel de atitudine ne
caracterizeaza. Exista inca dascali de istorie prin Romania care spun scolarilor caDimitrie Cantemir a iscalit
tratatul cu Rusia in 1711 fiindca Petru cel Mare adusese cu el o sticla cu vin din care a dat sa guste atat
voievodului cat si celor 200 de boieri din Sfatul Tarii Moldovei prezenti la iscalirea tratatului, plus la jumatate din
ostirea Moldovei, asa ca respectivul tratat nu era valabil fiindca Dimitrie Cantemir si boierii moldoveni erau beti
turta in momentul iscalirii tratatului, fiindca gustasera vin din sticla adusa de tarul Petru cel Mare. Era probabil
vorba, dupa cum v-ati putut da seama, de o sticla uriasa!
Se trece cu vederea ca in acel moment din 1956 academicianul Mihail Ralea era o personalitate recunoscuta in
Europa si indeplinea, in momentul semnarii documentului si primirii bunurilor din tezaur, functia de sef al
delegatiei romane si imputernicit al Guvernului Romaniei. Nu exista nicaieri scris ca pe un act de predare-primire
trebuie sa fie cinci semnaturi pentru fiecare parte.
Ceea ce se ascunde in spatele unor astfel de gesturi ignobile este insa altceva. Se incearca sa se anuleze un
gest. Este vorba de bunavointa rusilor, pe care Bucurestiul incearca s-o eclipseze prin diferite tertipuri. Nu se
poate contesta ca sovieticii, in ciuda pacatelor lor, au avut, iata, in vedere returnarea tezaurului romanesc. S-au
aplecat asupra acestei chestiuni. Au studiat-o. Si nu numai ca au studiat-o. Chiar au existat, iata, doua
transporturi substantiale cu bunurile acestui tezaur, dinspre Moscova catre Romania. Reprezentantii Romaniei au
semnat si au spus ca au primit tot. Azi, ni se spune ca nu am primit nimic si ca rusii nu ne-au returnat nimic.
Spunem copiilor nostri ca Tezaurul Romaniei este tezaurul care a fost trimis in Rusia in timpul primului
razboi mondial si care nu a mai fost returnat niciodata. Daca nu putem sa distingem adevarul in
intregime, putem, in schimb, sa vedem cu limpezime o parte a minciunii romanesti privitoare la tezaur.

Totusi, obiectivi fiind, nu putem sa nu ne punem intrebarea: ce i-a facut pe rusi sa stopeze returnarea tezaurului
romanesc? De ce s-au oprit dupa doua transporturi si nu au trimis si lingourile si monezile in aur? Pentru Rusia
90 de tone de aur nu inseamna nimic. Kremlinul, prin CC al PCUS aloca in 1977 numai pentru suplimentarea
importurilor ruse de carne din Europa, 47 de tone de aur anual. Este inutil de subliniat ca suplimentarea
importurilor de carne era un fleac fata de adevaratele importuri de carne pe care le facea Rusia! In cea mai
dificila perioada de dupa razboi (anul 1953) rezervele de aur ale Rusiei se ridicau la peste doua mii de tone de
aur rafinat turnat in lingouri, mai precis 2045,7 tone de aur de 24 de carate (Dmitri Volgonov - Lenin- a new
biography publicata in 1994), iar productia de aur a Rusiei este astazi de aproape 500 de tone pe an in conditiile
in care sunt exploatate doar jumatate din zacamintele aurifere, anume cele mai profitabile, cu filoane de aur
consistente. Si asta in situatia in care productia mondiala de aur este de 1400 de tone de aur pe an. Cu putin
inainte ca giganticul trust minier rusesc NORILSK NICKEL sa cumpere corporatia canadiana Lion Ore Mining
International Ltd , un inginer rus de la N.N. declara pe internet ca productia de aur a Rusiei era in realitate de
peste 700 de tone de aur pe an. Adica peste jumatate din productia mondiala! Ce putea sa faca Rusia cu
bijuteriile reginei Maria cand numai productia de diamante a Rusiei se ridica la peste 20 de tone de
diamante anual ? Nu ar fi fost nimic mai simplu pentru conducatorii de la Kremlin ca sa ordone returnarea
tezaurului catre Bucuresti si sa incheie tigania care dura de peste 50 de ani. Ceva i-a facut insa pe rusi sa se
razgandeasca. Ceva ce depaseste orice putere de imaginatie! Ceva ce noi doar banuim astazi si il luam
deocamdata ca simpla ipoteza de lucru privitoare la soarta tezaurului romanesc de la Moscova! Rusii au
descoperit ca tezaurul romanesc fusese furat de la Kremlin de romani!
Asadar rusii au procedat, pentru prima oara dupa 60 de ani, la controlul lazilor aduse la Kremlin de BNR si au
descoperit ca in lazile sigilate in care trebuia sa se afle aurul nu era de fapt nimic! Lazile erau goale sau pline cu
pantofi si rochii ale reginei Maria. Descoperirea i-a socat probabil, dar i-a si ambitionat pe rusi. Si-au dat seama
ca erau insultati pe nedrept de 60 de ani de catre Romania. Se aflau in fata celei mai mari escrocherii a mileniului
si totodata in fata celui mare furt de aur al mileniului!
Brejnev stia ca aurul romanesc fusese furat de romani in 1918
Ipoteza falsificarii de inventar (adica aceea ca BNR venise cu lazile goale la Kremlin si-i pusese pe rusi sa
iscaleasca de primire ca si cand ar fi fost pline cu aur) a fost inlaturata. In lazile aduse de BNR fusese aur. Dovada
ca vreo suta de lazi mai contineau monezi si lingouri de aur (aur care fusese returnat Romaniei in 1956). Mai
ramanea cealalta varianta:furtul. Rusii se aflau in fata celui mai mare furt al mileniului: 94 de tone de aur furat!
Aurul fusese furat din incinta Kremlinului, din Sala Armelor, in care fusese depozitat. Cine putuse sa-l fure? Unde
il dusese?
In Rusia comunista nu aveai ce face cu aurul. Presupunand prin absurd ca un cetatean care sapa in curtea casei
lui ar fi descoperit acolo pe timpul lui Lenin sau al lui Stalin o comoara din bani de aur, aceasta nu l-ar fi ajutat cu
nimic. Nu i-ar fi facut viata mai usoara. Dimpotriva! Cui sa fi vandut el comoara intr-o tara in care aurul nu avea
nici un fel de valoare? Unde sa se fi dus el cu un lingou de aur de un kilogram? Cui sa-l vanda intr-o tara in care
KGB-ul stia si ce visai noaptea? Sa nu uitam ca in Romania comunista chiar, posesorii de aur au infundat
inchisorile pentru un cocosel (taler austriac) de aur.
Nici un raport al Militiei Ruse ori al KGB-ului nu pomenise vreodata de descoperirea vreunei monezi romanesti de
aur sau a vreunui lingou de aur romanesc asupra vreunui cetatean pe intinderea imperiului rus. Era cu totul exclus
ca militarii ori civilii rusi din Kremlin sa fi furat tezaurul romanesc. Pe de alta parte rusii de fapt nici nu facusera de
paza non stop cum s-ar spune acum, la usa tezaurului romanesc din Sala Armelor de la Kremlin ci doar
cateodata. Nu fusesera prezenti mereu in sala. Singurii care nu se miscasera de la usa salii in care se afla
incuiat tezaurul fuseseraromanii.Ei chiar dormeau acolo. Statusera acolo ani intregi! Paznicii rusi faceau de paza
impreuna cu romanii, dar nu alternativ ci doar intareau garda romana care sta permanent acolo. Uneori rusii nici
nu intrau in post si ramaneau atunci de paza doar romanii. Concluzia era una singura: daca aurul fusese furat,
hotii nu puteau fi altii decat romanii care pazisera ani la rand aurul si care erau familiarizati perfect cu interiorul
Kremlinului si cu secretele acestuia. Problema care se punea acum pentru rusi era daca tovarasii romani (recte
Dej si Ceausescu, care cereau inapoi aurul) stiau ca aurul fusese furat de chiar romanii care-l pazisera sau se
prefaceau ca nu stiu. Mai era in joc, indiscutabil, prestigiul Rusiei nu doar ca ca putere garanta ci si ca putere
politieneasca. Si mai era ceva. Daca returnau romanilor echivalentul unui tezaur care le fusese furat de sub
mustati de chiar romanii din garda Kremlinului, rusii erau in pericol de a ajunge nu doar bataia de joc a romanilor

(care ar fi inceput imediat sa se laude ca i-au fraierit pe rusi) ci riscau sa se compromita definitiv si sa ajunga
pentru secole intregi de rasul intregii lumi ca eroii celei mai mari cacialmale care fusese trasa vreodata unei mari
puteri. Brejnev avea dreptate cand ii spunea lui Ceausescu in 1965 ca nu este vorba de 90 000 de kilograme
de aur, aici este o problema politica, dar este greu de stiut daca Ceausescu realizase la ce se refera Brejnev.
Intrucat Romania cerea zgomotos aurul inapoi, Moscova a luat hotararea sa traga de timp si sa nu sufle nici o
singura vorba in legatura cu faptul ca descoperise ca aurul fusese furat de romani. Stalin ii ajutase din acest
punct de vedere fara sa vrea. Nici Stalin nu stia ca in lazile romanesti nu mai era nici macar a zecea parte din
tezaur, dar cu siretenia lui innascuta facuse altceva: inchisese problema tezaurului romanesc. In urma acordului
de pace de la Paris din 1947, statul roman a fost obligat de Aliati sa plateasca Rusiei suma de 300 de milioane
de dolari drept despagubiri de razboi, lucru ce a produs nemultumire la varful conducerii sovietice si a pecetluit
soarta regelui Mihai, rusii decizand ca puteau sa capete despagubirile reale cerute doar inlaturand monarhia din
Romania si instaland la Bucuresti un guvern prosovietic. Ceea ce s-a si facut. Stalin, furios, a declarat ca in
schimbul daunelor facute de Armata Romana in Rusia, tezaurul romanesc va fi oprit la Moscova drept despagubiri
de razboi.
Spre deosebire de Stalin, Brejnev stia ca tezaurul romanesc fusese furat de romani, dar nu stia daca si
Ceausescu stie asta. Ca atare nu a facut nici el nimic altceva decat sa urmeze exemplul lui Stalin si sa-i spuna lui
Ceausescu ca distrugerile provocate de Armata Romana in Rusia pe timpul celui de-al doilea razboi mondial
intreceau cu mult valoarea tezaurului, asa ca problema tezaurului ramanea inchisa.
Respectand adevarul si cautand sa fim obiectivi, vom observa ca rusii aveau dreptate totusi. Asa cum incearca sa
faca si acum, cand ne aflam in pragul celui de-al Treilea Razboi Mondial, Romania intrase in 1941 intr-un razboi
in care nu avea ce sa caute si provocase Rusiei distrugeri si daune uriase. Distrusese din temelii orase precum
Odessa si Sevastopol si stersese practic de pe suprafata pamantului, alaturi de germani, orasul
Stalingrad. Odessa, Sevastopol si Stalingrad erau (cum sunt si acum) orase mari ale lumii. Numai distrugerea
acestor trei orase trecea de o mie de miliarde de dolari. In discutia cu Ceausescu, din septembrie 1965, Brejnev si
conducerea de la Kremlin aveau sa reproseze violent delegatiei romane acest lucru, atunci cand aceasta a ridicat
din nou problema returnarii tezaurului. Mai mult decat atat, KGB-ul descoperise in Arhive datoriile Romaniei fata
de statul rus care-i furnizase armament si tehnica de razboi in anii 1916-1917 in valoare de sute de milioane de
dolari (la valoarea de atunci) fara sa primeasca nimic din partea Romaniei. Brejnev i-a strigat lui
Ceausescu: Dumneavoastra ridicati problema tezaurului in conditiile cand s-a reusit sa fie inlaturata
amaraciunea provocata de cel de-al doilea razboi mondial iar dv. stiti ca aceasta a fost o amaraciune
grea pentru noi, comisiile de imputerniciti care au stabilit pierderile pricinuite de razboi la Odessa si
Crimeea. Din documente referitoare la actiunile trupelor romane, pierderile pricinuite Rusiei depasesc de
sute de ori ceea ce discutam noi azi! De aceea, consideram aceasta problema nu pur si simplu o
problema financiara. Nu este vorba de 90000 kg de aur sau 300 milioane dolari, aici este o problema
politica! Sa presupunem insa ca nu am fi avut asemenea motive juridice; atunci cum s-ar putea explica
partidului si poporului rus ca noi platim sau dam Romaniei aur care a fost primit in asemenea conditii de
la regele roman? Este o chestiune foarte grea. Intregul popor, intregul partid stie ca reparatiile de razboi
de 300 milioane dolari platite de Romania au fost doar simbolice! Oare pentru refacerea Crimeei si a
Odessei au ajuns numai 300 milioane dolari?
Partea rusa a anuntat Romania ca din acel moment considera inchisa orice problema legata de tezaur. Dar
chestiunea avea sa se repete. Dupa caderea lui Brejnev, Bucurestiul a pus din nou arcusul pe vioara si a inceput
sa cante la poarta Moscovei balada tezaurului.
In 1965 Nicolae Ceausescu a semnat in cadrul primei sale vizite la Moscova un acord prietenesc si de
intrajutorare reciproca intre Romania si URSS.
Acordul, semnat de delegatiile celor doua tari stipuleaza ca din momentul semnarii lui erau eliminate in totalitate
orice pretentii mutuale reciproce ale unui stat fata de celalalt. Privite unilateral, lucrurile par in dezavantajul partii
romanesti in ceea ce priveste tezaurul, dar ne schimbam imediat parerea daca luam in considerare ca Rusia nu
mai insista prin acest acord ca Romania sa-i plateasca integral despagubiri de razboi pentru daunele uriase
provocate in 1941-1944. Iar acest lucru era, intr-adevar, un lucru extraordinar de avantajos pentru
Bucuresti. Dupa un timp, in ciuda celor doua acorduri semnate, Bucurestiul si-a adus din nou aminte ca Rusia i-a
furat tezaurul si a inceput din nou sa ceara inapoi tezaurul. Ca atare, Rusia a incheiat un nou acord cu

Romania. Acest acord a fost semnat in 1986, tot de Ceausescu si delegatia romana care recunosc in el, pentru a
treia oara, ca Romania nu mai avea nici o pretentie de la Uniunea Sovietica intrucat toate diferendele dintre cele
doua tari, inclusiv problema tezaurului, gasisera o rezolvare multumitoare pentru ambele parti.
Desi discutiile care au avut loc atunci intre cele doua delegatii constituie inca un secret diplomatic, ele neputand fi
date publicitatii decat peste 22 de ani, se pare ca rusii l-au inspaimantat pe Ceausescu ridicand problema
acordarii de despagubiri platite de catre Romania catre Republica Moldova pentru ocuparea ilegala a
Basarabiei in perioada 1918-1944. De asemenea, se pare ca acum are loc lamurirea lui Ceausescu ca tezaurul
nu apartinea statului roman ci era proprietatea privata a foste Casei Regale si a oligarhiei din Romania si ca
poporul roman nu avea de castigat nimic de pe urma acestui tezaur decat dureri de cap. Pe de alta parte
delegatia romana a mai fost informata despre ceva ce a ramas pana in ziua de astazi un secret extrem de bine
pastrat si care a blocat definitiv orice revendicare romaneasca in privinta tezaurului. Cei care au fost prezenti
acolo refuza si astazi sa vorbeasca despre asta. Se pare ca rusii l-au informat, in sfarsit, strict secret, numai pe
Ceausescu, ca tezaurul fusese furat de la Kremlin de catre trimisii Curtii Regale de la Bucuresti si scos peste
granitele Rusiei pe la Samara, in 1918, pentru ca Ceausescu, din acel moment, pune imediat batista pe tambal si
nu mai ridica in nici un fel problema tezaurului.Ca atare delegatia romana semneaza noul tratat in care
recunoaste din nou ca nu mai are nici o pretentie de la Rusia in privinta tezaurului.
Dupa cum spunea insa Hitler, tratatele exista pentru ca sa fie incalcate. Iata ca in 1994 presedintele Iliescu solicita
Rusiei returnarea tezaurului romanesc. Romania a ridicat din nou pretentii asupra tezaurului, in ciuda faptului ca
din punct de vedere oficial afacerea era clasata demult, atat de Rusia cat si de Romania si nu are nici o sansa de
a fi repusa vreodata din nou pe tapet din punct de vedere oficial. Tocmai pentru a pune capat unui deferend care
tinde sa se intinda insa la nesfarsit si care este folosit de Romania in mod calar ca un instrument de ponegrire a
Rusiei si a poporului rus, Moscova a sugerat ca tezaurul, fiind proprietate particulara conform documentelor din
1916, actiunea de recuperare a acestuia poate fi redeschisa doar de o firma privata.
Rusii vor sa returneze tezaurul, dar Bucurestiul nu-l mai vrea!
Asa a ajuns Eugen Anca, reprezentant al firmei germane Capital Consulting LTD din Stuttgart, sa poarte trative
cu Romania in numele Rusiei pe tema tezaurului. El a declarat public, dealtfel, la venirea la Bucuresti :Tezaurul
trimis de Romania in 1916 si 1917 la Moscova este proprietate privata. Asa a fost definit si certificat chiar
de Victor Antonescu in anul 1916, omul care a si semnat protocolul cu Kremlinul pentru pastrarea si
depozitarea tezaurului.Faptul ca tezaurul este proprietate privata si nu proprietate publica a statului
roman este dovedit cu documente. Oricine poate consulta Arhiva Ministerului Afacerilor Externe din
Romania, fond 71/1914 si 1916, E2, partea I, fila 50-53, vol 183. Deci aceasta afacere a debutat inca din
1916 ca afacere privata si sub titulatura de actiune privata. Rusia a decis ca atare ca problema tezaurului
nu mai poate fi deschisa de Romania decat in plan privat, tocmai pentru a se termina odata cu aceasta
pretentie continua a Romaniei de a-si recapata tezaurul!.
Cu alte cuvinte, tocmai pentru a se termina odata cu tigania romaneasca privitoare la tezaur, Rusia este dispusa
sa redeschida tratativele, dar numai prin abordarea lor ca problema privata. In acest scop au fost angajati de
catre Moscova Capital Consulting LTD din Stuttgart si Eugen Anca. Faptele devin insa cu adevarat interesante
tocmai de aici incolo. Se pare ca Romania nu este interesata insa de recuperarea tezaurului si urmareste sa faca
din acesta un instrument de sicanare permanenta a Federatiei Ruse, pentru ca iata ce declara in continuare dl
Eugen Anca:
-Eu am intrat tarziu in aceasta ecuatie, dar totul a inceput in 1994, cand domnul presedinte Ion Iliescu a
solicitat Kremlinului sa gaseasca o solutie de rezolvare a acestei probleme. In baza acestei solicitari
oficiale a Bucurestiului, rusii au raspuns ca problema asa-zisului Tezaur al Romaniei este inchisa. Punct.
Subiect inchis! Dar iata ca cineva, la Kremlin, a analizat cum se poate rezolva problema si imediat rusii au
pus la punct un plan ingenios si benefic pentru toate partile implicate, care sa duca la dezvoltarea
relatiilor de colaborare dintre entitati private din Rusia si Romania si totodata sa rezolve si problema
respectiva. Mai intai au facut un raport catre departamentele lor de analiza si sinteza, apoi au infiintat o
Comisie Mandatara in cadrul Dumei de Stat, care a si dat o astfel de decizie, in 1996, care permitea
rezolvarea acestei probleme in cadrul unor pachete de proiecte economice, comerciale si financiare, cu
conditia desfasurarii lor in plan privat, adica sa nu aiba nici o tangenta cu regimul oficial si diplomatic.
Aceste proiecte comerciale au fost apoi predate spre derulare catre Ministerul Dezvoltarii Economice si
Comertului din Federatia Rusa, care le-a repartizat ulterior Institutului de Relatii Economice Externe

(VNIIVS).
Chiar la inceputul anului 1995 rusii au discutat cu presedintele Romaniei, domnul Ion Iliescu, iar din
discutiile avute a rezultat ca problema respectiva este mai delicata si a fost desemnat s-o coordoneze
domnul Ioan Talpes. Pe scurt, s-a ajuns la concluzia ca ar fi mai bine ca rusii sa infiinteze o banca privata
in Romania, prin care sa aduca Tezaurul. Zis si facut! Asa a luat fiinta banca comerciala Fortuna, care
avea insa capital si investitori americani! Au transferat 2,5 milioane USD sub forma de capital social in
Bancorex (care, la acea vreme, era banca recomandata pentru astfel de tranzactii), au depus 2 tone de aur
in Elvetia in numele Fortuna Bank si au dotat banca cu echipamentele necesare. Apoi au solicitat BNR sa
inceapa procedurile de aducere a Tezaurului prin Banca Fortuna. Numai ca Bancorex s-a opus, reclamand
faptul ca numai prin Bancorex se poate aduce Tezaurul Romaniei. Dar, intrucat Bancorex era banca de
stat, rusii nu au permis implicarea in aceasta tranzactie a nici unei entitati care sa se afle sub controlul
statului. Intre timp BNR a retras licenta de functionare a Bancii Fortuna, iar investitorii americani au
pierdut cele 2,5 milioane USD depozitate la Bancorex si au ramas si cu cele 2 tone de aur blocate in
Elvetia pe numele bancii, dar care nu pot fi deblocate decat cand situatia juridica a Bancii Fortuna va fi
rezolvata. Situatie care nici macar astazi, la circa 12 ani de la infiintarea bancii, nu s-a rezolvat!
In 1997 a venit la putere regimul Constantinescu. Rusii au venit din nou la Bucuresti, de data asta aceasta
data problema fiind atribuita doamnei Zoe Petre. Din pacate dansa a conditionat restituirea Tezaurului
catre BNR de condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov si anularea prevederilor din acest pact.
Delegatia rusa i-a explicat doamnei Zoe Petre ca actuala Federatie Rusa a denuntat inca din decembrie
1989 acest pact si ca in prezent rusii nu mai au in posesia lor acele teritorii care au facut obiectul pactului.
In plus, rusii nu pot accepta interferarea unei probleme politice (pactul) cu una privata (Tezaurul). Deci
nu s-a facut nimic.
La putin timp de la aceasta intrevedere cu doamna Zoe Petre, ambasadorul roman la Moscova, domnul
Diaconu, a afirmat ca Rusia este datoare 23 de miliarde USD catre Romania in problema Tezaurului, iar
drept raspuns rusii au inchis imediat acest proiect! Dar nu definitiv, fiindca in anul 2003 venise o noua
generatie de functionari publici la Kremlin, mai tineri, mai deschisi si mai inteligenti decat cei din epoca
lui Boris Eltin. Astfel ca s-a hotarat in 2003 redeschiderea proiectului, dar, de aceasta data, a fost
mandatata o firma germana, Capital Consulting Ltd. din Stuttgart, pe considerentul ca atat rusii, cat si
romanii au relatii foarte bune cu germanii. Directorul firmei germane, Claus Rayhle, coordona la Stuttgart
reprezentanta Institutului de Relatii Externe de la Moscova, care avea in lucru acest proiect.
Mandatul lui Rayhle era doar de a informa autoritatile romanesti despre beneficiile acestui proiect,
urmand ca autoritatile romanesti sa decida cum vor sa actioneze mai departe. Primul drum l-a facut, cam
prin luna mai 2003, la domnul amiral Cico Dumitrescu, care era consilier prezidential la Cotroceni. Inainte
de a veni in Romania, Rayhle s-a dus la Ambasada Romaniei din Germania, care i-a recomandat sa
mearga direct la domnul Cico Dumitrescu, motivand ca, fiind vorba de o problema de o asemenea
anvergura si sensibilitate, este nevoie de acceptul Administratiei Prezidentiale de la Cotroceni.
Amiralul nu l-a crezut deloc, i se parea ca totul este o fantasmagorie, ca neamtul are intentii necurate, ca
rusii vor sa creeze o diversiune, in fine numai lucruri rele
Abia in ianuarie 2004 am fost primiti la domnul Cristian Diaconescu, care in acea vreme era secretar de
stat la MAE, dar discutia cu domnia sa a fost un esec total! Domnul Diaconescu a refuzat de la bun
inceput sa discute posibilitatea ca Tezaurul Romaniei sa fie rambursat sub forma privata, mentionand ca
Rusia are obligatii clare, iar Romania nu va accepta niciodata o alta abordare a problemei respective
decat sub forma ei oficiala, de la stat la stat, fara implicarea nici unei entitati private. La BNR am fost ceva
mai norocosi. Pe data de 8 aprilie 2004 am fost primiti chiar de domnul guvernator Mugur Isarescu, care a
fost mult mai receptiv si mai interesat in solutionarea problemei. Cu ocazia acestei intrevederi, Capital
Consulting Ltd. a depus la cabinetul guvernatorului prima oferta scrisa, semnata si stampilata, care era
extrem de edificatoare. Dl Mugur Isarescu nu ne-a raspuns niciodata pentru ca eu eram reprezentantul in
Romania al lui Claus Rayhle, care era considerat suspect de serviciile secrete romanesti! Iar, daca
Claus era suspect, eu cum puteam fi catalogat, decat tot suspect, fiindca lucram impreuna, nu? Or,
toate autoritatile romanesti au obligatia sa solicite serviciilor speciale date si rapoarte despre persoanele
si firmele care le propun diferite proiecte si afaceri. Dar noi eram deja incondeiati de la bun inceput, asa
ca nici o autoritate romaneasca nu se oboseste sa ne mai raspunda! M-am adresat Parlamentului
Romaniei si am avut ocazia sa fim ascultati de domnul senator Adrian Paunescu. Atunci cand am discutat
cu domnia sa, la intrevederea care a avut loc cam prin luna septembrie 2004, a participat si un om de

afaceri roman, care de asemenea dorea sa sprijine initiativa noastra. La sugestia acestui om de afaceri, ni
s-a cerut sa aducem in favoarea BNR o dovada de buna executie a proiectului, din partea Moscovei,
fiindca altfel e greu sa convingem Bucurestiul de buna noastra intentie. Dovada era un Performance
Bond de 20 milioane USD. Adica o garantie de buna executie, calculata la o valoare de 2% din valoarea
totala a cantitatii de 93,4 tone de aur, care, la acea vreme, avea o valoare de circa 1 miliard USD. Adica
rusii sa ne dea cele 93,4 tone de aur si sa ne mai dea si o garantie de 20 de milioane USD!
Totusi, rusii au vrut sa dea un mesaj de incredere Bucurestiului si au emis pe 18 octombrie 2004 o
confirmare bancara de 350 milioane USD! Cu precizarea ca 20 milioane USD sa fie retinuti de BNR sub
forma de Performance Bond, iar restul de 330 milioane USD sa fie utilizati sub forma infiintarii unui fond
de garantare a efectuarii platilor catre companiile romanesti care exporta produse si servicii in Federatia
Rusa. Ideea era sa se incurajeze agentii economici romani sa exporte direct in Federatia Rusa si sa fie
platiti imediat, fiindca una din temerile firmelor romanesti era ca le este frica sa exporte in Federatia Rusa
deoarece nu sunt siguri ca-si mai incaseaza banii de la extern! BNR nici nu i-a primit pe cei 350 de
milioane de dolari! Nici macar nu a acceptat sa discutam acest subiect! De fapt nici pe mine nu m-au mai
primit la discutii! Domnul Talpes m-a primit in biroul domniei sale de la Guvern si a avut rabdarea sa
asculte pana la capat toata istoria. A durat vreo 3 ore discutia cu dansul! Si-a dat seama de avantajele
proiectului si, la terminarea discutiei, cu un fair play pe care nu i-l banuiam, mi-a spus ca e convins acum
ca a fost informat gresit, ca si serviciile se mai insala uneori si ca trebuie neaparat sa continuam acest
proiect in beneficiul ambelor parti. Din asta insa nu a iesit nimic fiindca discutia am purtat-o pe 3
decembrie 2004, iar pe 5 decembrie 2004 Traian Basescu a castigat alegerile, iar domnul Talpes si-a
incheiat mandatul!
Din acel moment am renuntat sa mai solicit audiente la autoritatile romane. Dar am trimis petitii. Am
primit drept raspunsuri 7 adrese de genul: Petitia dvs. a fost redirectionata la Ministerul Afacerilor
Externe, care urmeaza a va raspunde.
In luna martie 2005 am propus Institutului de Relatii Externe din Moscova (VNIIVS) o varianta de
solutionare a acestui proiect, ceva mai laborioasa si mai sofisticata, varianta care a fost acceptata. De
aceea fosta mea firma, SC Profact SRL, a primit aprobare pentru derularea acestui proiect, care a primit
indicativul D-02/122. Pe 28 aprilie 2005 VNIIVS Moscova informeaza Ambasada Romaniei la Moscova de
faptul ca Institutul nostru a acordat firmei romanesti SC Profact SRL o invitatie cu urmatoarea
confirmare de participare la tratativele privind proiectul D-02/122 Tezaurul component al proprietatii
Regatului Romania in Federatia Rusa. Si mai departe se precizeaza in adresa: Noi suntem pregatiti sa
primim delegatia firmei sus-mentionate si sa organizam tratativele in scopul discutarii si concordarii
tuturor problemelor principiale, privind respectivul proiect. Participarea in procesul tratativelor a
reprezentantului oficial al BNR este considerata oportuna. In acelasi timp cu adresa sosita la Ambasada
Romaniei din Moscova am prezentat noi adrese autoritatilor romanesti, solicitandu-le cooperarea cu
partea rusa. Din pacate, la fel ca in trecut, nici o autoritate romaneasca nu a binevoit sa dea curs ofertei
Moscovei.
Ambasadorul Romaniei la Moscova, Dumitru Prunariu, l-a informat pe ministrul Afacerilor Externe al
Romaniei, domnul Mihai-Razvan Ungureanu, care i-a transmis, printr-un secretar de stat de la MAE, sa
nu se mai implice deloc in problema Tezaurului. Domnul ambasador a cerut lamuriri suplimentare la
Bucuresti, iar pentru insistenta sa in favoarea solutionarii problemei Tezaurului, domnul presedinte Traian
Basescu l-a retras de la post, semnand decretul prezidential la 4 saptamani de la data la care Moscova
trimisese ambasadei noastre adresa de confirmare a inceperii procedurii pentru finalizarea proiectului
Tezaurului. Ordinul presedintelui Romaniei a fost de a boicota acest proiect, prin retragerea mandatului
de ambasador al domnului Dumitru Prunariu, exact in perioada in care respectivul proiect trebuia
finalizat. Cred ca domnul presedinte poate fi acuzat de mai mult decat lipsa de interes pentru retrocedarea
Tezaurului romanesc aflat la Moscova! Sunt foarte constient de ceea ce spun si o pot demonstra cu
documente si probe evidente. De fapt toate declaratiile de presa, precum si tot comportamentul domnului
presedinte Traian Basescu, de la data destituirii ambasadorului Romaniei la Moscova si pana in prezent,
sunt o dovada clara ca domnul Basescu a actionat impotriva intereselor legitime ale Romaniei, si anume
impotriva aducerii Tezaurului la Bucuresti si pentru subminarea economiei nationale.
Prin 1995, cand se incepusera discutiile la Cotroceni cu prima echipa de la Moscova, romanii au solicitat
rusilor, ca o dovada suprema de credibilitate, sa le predea un set de 12 monede de aur, impreuna cu lista
de inventar din lazile unde au fost depozitate, cu confirmarea originala a existentei Tezaurului. Asa ca

rusii mi-au predat cele 12 monede de aur, editiile 1859-1907, denumiti in limbaj popular cocosei sau
napoleoni. Am incercat de nu stiu cate ori, cu adrese oficiale si prin diferiti intermediari, sa predau
aceste monede la BNR, dar nu am avut nici un succes! Nu mi-au dat nici un raspuns concret, ci doar un
singur raspuns, foarte evaziv, in care imi comunicau ca BNR are un membru in Comisia Mixta RomanoRusa, iar dansii sunt foarte multumiti de prestatia partii ruse in aceasta comisie. Dar culmea este ca
aceasta comisie s-a desfiintat de un an de zile! Adica practic nu mai exista! Si BNR imi scrie ca este
multumita de prestatia partii ruse dintr-o comisie care nu mai exista! Asta chiar este o bataie de joc! Am
cerut Parlamentului, adica Senatului, dar si Camerei Deputatilor, sa preia mostrele de aur si sa le
depoziteze unde cred ei de cuviinta. Ba chiar am cerut si conducerii SRI sa preia monedele de aur si sa-mi
acorde si o audienta pentru a le solicita colaborarea. SRI mi-a raspuns ca directorul serviciului are
agenda incarcata si nu are timp sa va primeasca, iar despre monedele de aur nu s-a precizat nimic!
Apoi au inceput sa curga pe capul meu si al familiei mele zeci de controale si de perchezitii, facute de
politisti sau de falsi politisti, de organele fiscale si financiare, de cei de la protectia muncii, de la Sanepid,
de la pompieri, de la OPC. M-am trezit cu o groaza de reclamatii penale, in care eram acuzat ca as fi spalat
sute de milioane de dolari, ca as fi primit garantii bancare de la diferite organizatii mafiote din Rusia, ca
sunt suspect de implicare in actiuni organizate criminale, ca m-am asociat cu indivizi suspecti care
actioneaza impotriva intereselor Romaniei si cate si mai cate. Au fost zile cand m-am trezit la 6 dimineata
cu grupuri de cate 2 sau 3 asa-zisi politisti, care imi spuneau ca au informatii ca eu detin persoane
suspecte in casa mea, cerandu-mi sa le deschid usa si sa intre in apartament. Apoi au inceput o
activitate de agasare a vecinilor mei, pe care-i intrebau daca eu aduc straini la mine acasa si daca vin
masini inmatriculate in strainatate sa ma ia si tot felul de bazaconii dintr-astea, de parca ne-am fi intors in
timp in urma cu 50 de ani! In final am fost amendat cu 10 milioane de lei vechi pentru ca m-au gasit
pompierii fara stingator la birou. In rest totul a fost legal si nimeni nu a avut ce sa-mi reproseze. Nu am
nici o amenda penala, nu am dosar penal si nici macar in faza de cercetare penala nu sunt!
Am avut norocul sa ma intalnesc cu niste oameni de afaceri din Olanda, care au observat munca mea in
acest proiect. Initial nici ei nu au crezut nimic si chiar ma compatimeau. Totusi au avut curiozitatea sa
verifice la Moscova toate aspectele proiectului si la intoarcerea lor de la Moscova erau pe deplin
convinsi ca totul este real si fezabil, asa ca au decis ca merita sa se implice total in acest
proiect. Olandezii au preluat proiectul principal si au acoperit toate costurile necesare, iar eu am devenit
reprezentantul lor in Romania si persoana de contact a partii ruse in raport cu autoritatile romanesti.
In 25 august 2006 olandezii au trimis prima adresa la BNR, prin care solicitau conducerii BNR sa
inceapa procedurile de predare a documentelor originale privind rambursarea componentei de metale
pretioase a proiectului D-02/122, adica Tezaurul, precum si mostrele de aur aferente. BNR nu a raspuns
nimic, ca de obicei! Olandezii au revenit cu a doua adresa catre BNR pe 10 octombrie 2006, dar iarasi BNR
nu a dat nici un raspuns! Pe 16 noiembrie 2006, olandezii se adreseaza Tribunalului International de la
Haga, solicitand ca cea de-a treia adresa catre BNR sa fie transmisa romanilor numai prin intermediul
Tribunalului, care sa constate refuzul permanent si continuu al BNR si implicit al autoritatilor romanesti in
a primi documentele de restituire a Tezaurului, urmand ca mai apoi sa se solicite Tribunalului sa constate
ca olandezii si-au indeplinit misiunea, iar Tribunalul sa emita un document prin care sa se ateste acest
lucru. Ministerul Justitiei din Romania a raspuns ca nu este posibila solutionarea cererii procuraturii din
Rotterdam deoarece documentele de notificat nu intra in sfera de aplicare a Conventiei din 1965. M-am
adresat catre Administratia Prezidentiala, Guvernul Romaniei, BNR, ambele Camere ale Parlamentului
Romaniei, prin mai multe comisii de specialitate, ba chiar si catre SRI. Nu am primit absolut nici un
raspuns. Absolut nici unul, cu toate ca am fost insotit in demersurile mele de oameni ca domnul Gelu
Voican Voiculescu, generalul Mircea Chelaru, avocatul Liviu Trandafirescu, care este si avocatul
Institutului de Relatii Externe de la Moscova.
Olandezii au contactat o firma de avocati din Haga, cu scopul de a gasi o solutie legala pentru a intra in
posesia celor 93,4 tone de aur, pentru a utiliza aceasta valoare in diferite proiecte investitionale, atata timp
cat respectiva cantitate de aur constituie subiectul unui proiect privat si care nu are nimic in comun cu
solicitarile oficiale ale autoritatilor romanesti adresate Moscovei. Asta inseamna ca tezaurul nostru ar
putea ajunge la firma olandeza!
Gandirea olandezilor este una strict comerciala. Ei considera ca, atata timp cat respectiva afacere este
privata, Romania refuza sa participe la acest proiect, iar Moscova este de acord cu propunerea
olandezilor, atunci ce i-ar impiedica pe olandezi sa preia aurul Romaniei ? Nu este vorba sa si-l

insuseasca ci doar sa-l preia. Ei doar vor avea dreptul de a-l utiliza in proiectele lor comune cu rusii, adica
in proiecte investitionale, urmand ca Romania, daca vreodata ar mai dori sa-si recupereze aurul de la
Moscova, sa fie indrumata sa negocieze cu olandezii, nu cu Kremlinul. Am discutat despre acest
pericol cu majoritatea sefilor partidelor parlamentare, cu exceptia PRM, ba chiar si cu o parte din sefii
partidelor neparlamentare. Am incercat sa discut si cu dl Corneliu Vadim Tudor, dar domnia sa a refuzat
sa stea de vorba cu mine, desi parlamentari ai PRM m-au condus pana in secretariatul cabinetului
senatorial al domniei sale.
Singurul sef de partid din Romania care a fost interesat sa verifice afirmatiile mele a fost domnul Cozmin
Gusa, presedintele PIN. M-am intalnit de foarte multe ori cu domnia sa, iar dansul mi-a cerut sa-i facilitez
mai multe intalniri la Moscova, la un nivel cat mai inalt, pentru a i se confirma valabilitatea unui astfel de
proiect privat.
Interesant este ca a fost distrusa Banca Fortuna, tocmai pentru a nu se putea aduce Tezaurul prin
intermediul bancii sprijinite de rusi. Din informatiile noastre, se pare ca unul din conducatorii Bancii
Fortuna, in iunie 1996, a fost instruit de anumite cercuri influente din Bucuresti sa emita o garantie
bancara in valoare de 1 miliard dolari USD, in baza documentelor originale de restituire a Tezaurului, pe
care Banca Fortuna le detinea. Aceasta operatiune s-a petrecut in rastimpul de trei zile in care BNR a
efectuat controlul la Banca Fortuna si data la care aceasta decizie a fost publicata in Monitorul Oficial.
Beneficiarul acestei uriase valori a garantiei bancare era Bancorex. O banca care deja incepea sa se
scufunde. Probabil ca factorii de decizie din acea perioada din Romania aveau intentii bune, chiar vroiau
sa salveze Bancorexul de la faliment. Dar aveau nevoie de o capitalizare rapida si masiva. Or, nici o
institutie bancara internationala nu mai vroia sa crediteze Bancorexul fiindca rezultatele financiare ale
celei mai mari banci de stat din Romania erau total necorespunzatoare. Si atunci anumite persoane cu
mari functii de raspundere din stat au gasit solutia, ingropand Fortuna si salvand Bancorexul. Adica au
apelat la serviciile lui Zaher Iskandarani si ale lui Omar Hayssam, solicitandu-le acestora sa gaseasca
fonduri pentru Bancorex, contra garantiilor bancare pe care Bancorex le-a oferit. Acestia au conditionat
aducerea dolarilor in Bancorex din surse private din tarile arabe de acordarea unor ajutoare ale statului
roman in privinta privatizarilor sau a neimplicarii organismelor de control in afacerile lor private. Asa au
aparut aceste persoane ca fiind salvatori ai Romaniei, ei fiind facuti apoi membri PSDR si fiind inclusi in
lumea buna din jurul presedintelui Romaniei. Desi din decembrie 2004 avem un nou presedinte si un
nou Guvern, iata ca si actualele autoritati refuza aceasta oferta a Moscovei! Fiindca noi, cei care ne-am
ocupat in ultimii 12 ani de aceasta problema, am fost incondeiati ca fiind suspecti de acele persoane
care lucreaza in serviciile speciale si care au avut un interes evident sa ne ponegreasca, tocmai pentru ca
nici o autoritate romaneasca sa nu poata sa stea de vorba cu noi, iar toate adresele noastre sa nu fie
tratate corespunzator. O buna parte din actualii lucratori ai serviciilor speciale care inca lucreaza in
aceste structuri au beneficiat de credite preferentiale de la Bancorex, credite pe care ei nu le-au mai
rambursat sau le-au rambursat partial. Or, daca s-ar descoperi adevarul in aceasta problema, ei ar fi primii
care ar avea de suferit fiindca nu numai ar fi obligati sa restituie creditele astfel obtinute, dar ar fi pasibili
sa suporte si deschiderea unor dosare penale.
O mare problema, extrem de delicata si sensibila, e legata de faptul ca Tezaurul Romaniei este de fapt
o proprietate privata, dar aurul care au luat calea Kremlinului nu a fost 100% numai romanesc, ci o buna
parte din el apartinea Comunitatii de afaceri evreiesti de la acea data, care isi tinea economiile la
Marmorosch Bank din Bucuresti, o banca foarte puternica a acelor vremuri. Din pacate nu pot dezvolta
acest subiect fiindca as putea aduce atingere intereselor Romaniei si nu doresc sa provoc un scandal
international. Desi intr-un articol publicat in Evenimentul Zilei, in 2007, presedintele Romaniei, domnul
Traian Basescu, afirma ca i-as fi cerut 2 milioane de dolari ca sa recuperez Tezaurul, niciodata nu am
cerut nici o suma de bani, ba chiar am precizat, de foarte multe ori, ca nici eu si nici vreo alta persoana
din grupul meu nu am cerut nici un fel de comision sau vreo alta facilitate financiara sau fiscala. Eu
traiesc din derularea proiectelor comerciale pe care le realizez cu partea rusa, bineinteles altele decat
proiectul Tezaurului.
Daca era un adevarat lider, un patriot si un spirit national, asa cum se pretinde a fi, domnul Basescu ar
fi dat ordin sa se exploateze imediat toate informatiile pe care le detin pentru a profita de ocazia unica
aparuta in perioada mandatului sau si pentru a prelua toate avantajele in favoarea Romaniei. Dar domnul
presedinte a renuntat inca din prima zi in care a pus piciorul la Cotroceni, in calitate de presedinte, sa se
mai ocupe de problema Tezaurului. De altfel domnia sa a declarat de nenumarate ori ca problema

Tezaurului apartine trecutului si ca ar fi bine s-o lasam in seama istoricilor! Pentru mine faptele si
spusele domnului presedinte inseamna, cum am mai spus-o de multe ori, tradare de tara, tradarea
intereselor nationale si chiar subminarea economiei nationale.
Un astfel de comportament al actualelor autoritati romanesti este neobisnuit si in totala contradictie cu
atitudinea de pana mai ieri a fostelor autoritati comuniste care reclama cu insistenta returnarea tezaurului. Sa nu
uitam ca in septembrie 1965 delegatia romana condusa de Nicolae Ceausescu a fost pe punctul de a se incaiera
la Moscova cu delegatia rusa condusa de Brejnev, motivul discutiilor extrem de aprinse fiind tocmai returnarea
tezaurului. Faptul ca azi Bucurestiul incearca prin diferite tertipuri sa evite primirea tezaurului pe care vor sa-l
returneze rusii denota insa nu numai faptul ca odata returnat tezaurul clasa politica si jurnalistii romani vor
ramanme fara unul dintre cele mai eficiente instrumente de propaganda antiruseasca ci si altceva. Inapoia
refuzului romanesc se ascunde teama Bucurestiului de a nu cade a intr-o capcana mortala. Este posibil ca Rusia
sa detina la ora actuala toate informatiile in sprijinul ipotezei ca tezaurul a fost furat de romani in ianuarie 1918 de
la Moscova. Prefacandu-se ca returneaza tezaurul, este posibil sa trimita din rezervele 93 de tone de aur in
Romania. Acest aur este insa aur otravit. El joaca rolul cascavalului cu care este atras soarecele in cursa.
Odata repatriat tezaurul rusii vor pune pe masa in fataBucurestiului argumentele si dovezile ca aurul a fost furat
de romani inca din 1918 si fie ca vor face publice toate dovezile in acest sens si vor compromite grav Romaniape
plan international, transformand poporul roman intr-un popor de escroci, de hoti si de profitori, fie vor accepta sa
taca si vor santaja la randul lor Bucurestiul cu aceasta problema. Si intr-un caz si in celalt compromiterea
Romaniei este asigurata pe o durata de timp indelungata, daca nu chiar definitiv.Separe ca Bucurestiu a presimtit
acest lucru si refuza la ora actuala sa continue tratativele cu Rusia pe tema retrocedarii tezaurului romanesc.
Aceasta situatie nu face nimic altceva decat sa continue discutiile exact din punctul in care au fost abandonate in
1965 de Ceausescu si Brejnev, dar de pe pozitii inverse: acum rusii sunt aceia care insista sa returneze tezaurul
si romanii sunt cei care taraganeaza discutiile.
Duelul Ceausescu Brejnev din 1965 pe tema tezaurului
Incercarile delegatiei romane si ale lui Ceausescu de a-l face pe Brejnev sa ordone in 1965 returnarea tezaurului
romanesc se lovesc de un zid extrem de bine argumentat. Rusii ridica probleme extrem de interesante, cum ar fi
de exemplu datoriile pe care Romania le are de platit Rusiei tariste pentru materiale de razboi pe care aceasta lea furnizat Armatei Romane in 1914-1917 sau distrugerile provocate de Armata Romana in anii 1941-1944 in Rusia
pe timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Merita redate frazele pe care Ceausescu le-a rostit catre Brejnev cu
aceasta ocazie, fraze care denotat ca, intr-adevar, Ceausescu era un politician deosebit de inteligent si de
viclean:
NICOLAE CEAUSESCU:- Eu vreau sa continui aceasta problema. Sigur, tovarasi, nu este vorba aici
numai de cantitatea aceasta de aur in monede si lingouri si nici de valori. Este vorba, in primul rand, de o
problema politica care arata in ce fel tarile socialiste stiu sa rezolve problemele care exista intre eleIn
hotararea din 1918 se spune asa: Consiliul Comisarilor Poporului hotaraste: Fondul de aur al
Romaniei care se pastreaza la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia romana. Partea sovietica
isi asuma raspunderea pentru pastrarea acestui fond si il va preda in mainile poporului roman. Deci, aici,
nu este vorba numai de o intelegere intre doua guverne care au fost rasturnate de revolutie. Aici este
vorba si de un angajament public al Puterii Sovietice. La noi, problemele acestea sunt cunoscute,
tovarase Brejnev, si nu numai la noi. Oamenii ne intreaba: cum ati rezolvat problema? Este clar ca la
aceasta nu se poate raspunde decat ca noi ne-am adresat Puterii Sovietice cu rugamintea de a-si
respecta angajamentul luat in 1918. Alt raspuns nu putem da. Si, sigur, o sa ne intrebe: ce-a raspuns
Puterea Sovietica? Va trebui sa raspundem, asa cum ati raspuns dv., ieri, sau sa spunem: n-am primit
inca un raspuns si asteptam.
Noi, deocamdata, consideram ca raspunsul trebuie sa fie acesta: se asteapta ca Puterea Sovietica sau
mai bine zis reprezentantii din conducerea sovietica sa mai analizeze lucrurile pentru ca aceasta va
constitui intr-adevar un act politic de mare importanta pentru relatiile dintre noi si pentru autoritatea
actelor Puterii Sovietice Noi nu putem fi de acord cu felul cum au fost ridicate problemele de catre
tovarasul Brejnev in legatura cu tezaurul. Noi aici nu ridicam decat problema de a se restitui ceea ce a
fost depozitat si ceea ce Puterea Sovietica a spus ca va restitui poporului roman. Nu intelegem de ce sa
ridicam problema decontarilor. Aceasta, intr-adevar nu are nici un rost. Nu intelegem de ce sa legam
problema aceasta simpla de problemele celui de-al doilea razboi mondial Daca vreti sa stiti parerea
mea, in legatura cu ce ar spune poporul sovietic, iata: ar spune ca guvernul nostru (sovietic) indeplineste

una din obligatiile asumate din primele timpuri ale Puterii Sovietice. Dar asupra acestei probleme am
putea discuta mai mult..
Uluit, dar si infuriat, Leonid Brejnev a replicat dur, dar extrem de argumentat, spunand in cursul tratativelor: Inainte de toate am vrea sa va spunem ca punerea problemei cu tezaurul romanesc prezentata de tov.
Barladeanu ne-a provocat nedumeriri. De ce? Aceasta problema are o vechime de 50 de ani si ea se refera
la socotelile dintre Rusia tarista si Romania regala. Acum insa discutiile au loc intre doua state socialiste,
care in acest timp au incheiat diferite acorduri, au stabilit relatii fratesti, prietenesti, au trecut impreuna
perioada neplacuta a celui de-al doilea razboi mondial, au gasit si forta necesara ca aceste neplaceri sa
fie stinse si cu toate pierderile poporului sovietic in acest razboi si nenorocirile poporului roman,
partidele noastre au educat popoarele in spiritul respectului reciproc, fata de prietenia noastra. Ne-au
trebuit decenii pentru a risipi amaraciunea si durerea care s-au strans de-a lungul timpului in sufletul
oamenilor Si iata ca dupa 50 de ani, deodata, doua state socialiste incep sa-si aminteasca de relatiile
dintre guvernul tarist si guvernul regal. Pe noi ne-a uimit insasi punerea acestei probleme Cum arata
chestiunea la noi? Din materialele care exista reiese, intr-adevar, ca in decembrie 1916 un reprezentant
necunoscut, o figura nu prea reprezentativa, el, chipurile, in numele Curtii Regale a Romaniei, a transmis
comandantului frontului de sud-vest, generalul Miloradovici, aceste casete cu tezaurul. Este interesanta
istoria acestora. Se spune ca aceste casete n-au fost controlate niciodata, pentru ca aceasta se intampla
in timpul razboiului, ele au fost transmise pe incredere. In general, cantitatea totala corespunde cu aceea
aratata de tov. Barladeanu. Insa, cand mai tarziu o parte din casete au fost deschise de catre guvernul
nostru, s-a gasit incaltaminte a familiei regale romanesti. Exista o lista care indica ce era in aceste
casete: coliere, pantofi, imbracaminte. Se arata ca o parte din aur era in monedeAu fost si lingouri.
Numarul total al casetelor corespunde. Ce s-a intamplat apoi? Tarismul a fost inlaturat si toate aceste
casete au cazut in mainile guvernului provizoriu. Aici sfarsesc informatiile. Nu mai gasim nici un fel de
date din partea vreunei comisii, pentru ca a inceput razboiul civil si atunci o parte din aur a fost trimis la
Perm, Omsk, Kazan, Saratov, pentru a se pastra In felul acesta, o parte din aur, in timpul razboiului civil,
a fost jefuit de armatele alb gardiste, care probabil ca l-au dat tarilor occidentale pentru imbracamintea
pe care care au primit-o, iar bancherii care au livrat aceste haine si armament desigur l-au luat. Asadar,
am cautat sa cercetam lucrurile in mod amanuntit, insa din arhive nu reiese o situatie clara. O parte a
tezaurului care a fost dat s-a aflat in Sala Armelor. Acolo aveau chei un reprezentant al dv. si unul al
nostru si desi sala avea doua usi, unul nu putea intra fara celalalt. Era o situatie de asa natura incat daca
nu se intalneau, nici unul nu putea sa intre. Cred ca lucrul acesta il cunoasteti. Probabil tocmai datorita
acestui fapt ele lucrurile depozitate s-au pastrat, intrucat in aceasta perioada cei doi reprezentanti nu sau putut intalni. Dupa aceea, cand tov. Gheorghiu-Dej si dv. ati pus problema inapoierii acestui tezaur, vam inapoiat aceste casete, pentru care existau listele complete.
Dar daca este sa vorbim asa, atunci trebuie sa stiti ca la arhiva exista insa si alte documente.
Exista documente din care reiese ca Romania regala are datorii fata de Rusia tarista pentru livrari de
armament si alte lucruri in suma de 300 milioane dolari, ceea ce corespunde cu 274 tone aur. Daca este sa
ridicam o problema, trebuie ridicata si cealalta. Cred ca avand in vedere cele spuse de mine pana acum
ca este o problema cu o vechime de 50 de ani, ca in aceste conditii exista pretentii reciproce, ca in
conditiile desfasurarii unei activitati serioase de educare a poporului, actiune desfasurata de catre partid,
in spiritul prieteniei, in conditiile cand s-a reusit sa fie inlaturata amaraciunea provocata de cel de-al
doilea razboi mondial iar dv. stiti ca aceasta a fost o amaraciune grea pentru noi, comisiile de
imputerniciti care au stabilit pierderile pricinuite de razboi la Odessa si Crimeea, precum si din
documente referitoare la actiunile trupelor romane, pierderile pricinuite depasesc de 100 de ori ceea ce
discutam noi azi. De aceea, consideram aceasta problema nu pur si simplu o problema financiara. Nu
este vorba de 90000 kg de aur sau 300 milioane dolari, aici este o problema politica. Cum s-ar putea
explica partidului si poporului ca noi platim sau dam Romaniei care a atacat Rusia aur care a fost primit
in asemenea conditii de la rege? Este o chestiune foarte grea. Intregul popor rus, intregul partid stiu ca
reparatiile de razboi de 300 milioane dolari platite de Romania au fost doar simbolice. Oare pentru
refacerea Crimeei si Odessei au ajuns numai 300 milioane dolari?Tovarase Barladeanu, ati citat just
ceea ce a spus Lenin in legatura cu tezaurul, dar hai sa il folosim exact pe Lenin. Desigur, au fost
depozitate la Herson si Nikolaev si lazi ale dv. Lenin spune ca trebuie pastrare arhivele romanesti, insa el
nu s-a referit la aceste casete. Nu. Pentru ca a inceput razboiul si acest teritoriu a fost cucerit. Nu stim
daca au fost acolo depozitate sau au fost scoase, insa dupa asemenea evenimente serioase este greu de

restabilit ce s-a intamplat Daca si noi vom incepe sa rascolim aceasta problema veche, ceea ce ar fi
impotriva dorintei noastre si a dv., aceasta ar putea duce in mod inevitabil la aparitia unor fenomene
nedorite si la atatarea patimilor. Dupa ridicarea acestei probleme, noi am avut nevoie nu de putin timp
pentru ca sa descoperim istoria intregii chestiuni si dupa ce am reflectat, noi, ca si dv. astazi, am apreciat
just esenta acestei probleme: este vorba nu de 93000 kg de aur, ci este o problema politica. Documentele
au fost citate just; si noi le-am vazut, ati expus just si obiectiv. Noi v-am aratat ce s-a intamplat in esenta
cu acest tezaur, unde s-a aflat, adica latura faptica a problemei. Ceea ce s-a pastrat aici la Kremlin, v-a
fost in intregime restituit
De aceea, noi am cantarit multilateral, vazand toate materialele de care dispunem, si consideram ca
restituirea unor lucruri care au o vechime de 50 de ani si care se refera la o perioada cand exista vrajba
intre tarile respective, nu corespunde interesului dezvoltarii prieteniei noastre si colaborarii dintre noi.
Cu toate acestea este greu de crezut ca Brejnev si KGB-ul au pus toate cartile pe masa. Ei si-au pastrat, evident,
cateva atuuri in maneca. Si-au dat seama ca problema era departe de a fi lamurita. Cu toate acestea, delegatia
romana a fost potolita. S-a adus vorba probabil si despreocuparea ilegala a Moldovei de catre statul
roman si datoriile pe care acesta ar fi trebuit sa le plateasca statului moldovean pentru exploatarea timp de 27
de ani a teritoriului moldovenesc, fapt ce a infricosat probabil delegatia romana. Intrucat nu era prost, Ceausescu
si-a dat seama ca era pe cale sa ia capacul de pe un butoi plin cu vipere si a batut rapid in retragere.
Rusii ne vor baga pe gat aurul cu forta
Datoriile pe care Romania le are catre Rusia tarista pentru armele primite intre 1915-1917 se ridica la fix 300 de
milioane de dolari USA (cursul din 1917) si reprezinta peste 274 de tone de aur la cursul de atunci. Adica mult
peste valoarea tezaurului. Despre aceste datorii nu se sufla in Romania nici o vorba. Asa se face ca lucrurile, in
mod bizar, stau exact invers: Romania a furat de la Rusia 274 de tone de aur (datoria neplatita pentru armele
furnizate de Rusia tarista in perioada 1915-1917). Daca ipoteza ca Romania a furat din Kremlin in ianuarie 1918
sau in 1919 cele 93 de tone de aur se confirma si daca rusii ne vor restitui cele 93 de tone de aur pentru a doua
oara, atunci acel aur pe care-l vom primi de la rusi este furat de la ei a doua oara. Deci la cele 274 de tone de aur
pe care romanii le-au furat de la rusi se vor adauga alte 94 de tone de aur tot furat de la rusi (tezaurul chipurile
restituit), plus cele 24 de tone de aur de care prof. Ion Scurtu ne spune indirect ca ne-au fost returnate in contul
tezaurului, atunci cand declara ca Romania mai are de recuperat de la Rusia 70 de tone de aur. Ar rezulta
ca Romania a furat pana acum de la statul rus 392 de tone de aur. Este un lucru extrem de grav si care
poate pune Romania si poporul roman in fata unor consecinte la care numai gandindu-te te cuprind fiorii. Cazut
in capcana propriei lacomii, Bucurestiul incearca disperat acum sa refuze oferta Moscovei de returnare a
tezaurului, dandu-si seama ca este o oferta otravita. Dar este deja prea tarziu. Probabil ca rusii vor insista sa
primim acel aur si ni-l vor baga pe gat cu forta. Ne vor pune sa semnam pentru el. Din acel moment se va
produce deflagratia care va arunca in aer nu doar intreaga Banca Nationala a Romaniei ci si 90 de ani de
minciuna privitoare la aurul furat de rusi: Rusia va scoate la iveala dosarul si documentele care atesta ca
tezaurul romanesc dus la Moscova in 1916 si 1917 fost furat de fapt de romani.
Atat Hrusciov cat si Stalin s-au jurat pe toti sfintii (vorba vine) ca tezaurul romanesc a fost luat (in haosul care a
urmat Revolutiei din 1917) si a disparut nu se stie unde. Se pare ca Stalin si Hrusciov au fost sinceri,
dar Brejnev a descoperit ca asa zisul tezaur romanesc a fost furat de chiar serviciile secrete romanesti si de
catre oligarhia romaneasca (plus Casa Regala) si depus la bancile din strainatate, tot pe fondul haosului
dezlantuit in Rusia in acele vremuri!
Dupa cum am vazut mai sus, clasa conducatoare de la Bucuresti era specializata in jefuirea (la propriu) a
tezaurelor romanesti, confirmand ce a spus Prudhon in operele lui filosofice, anume caproprietatea privata
dincolo de limitele confortului este un furt. (Prudhon, Ce este proprietatea? ). Acest aur, precum si cel furat
in tot cursul secolului al XX-lea circula in jurul nostru astazi pe filiere nevazute. Puzderia de miliardari romani si
de multimilionari proveniti din aceleasi structuri (in principal PCR-ul si fosta Securitate) si care au aparut si apar
peste noapte intr-o tara complet saracita si sleita de resurse nu este nimic altceva decat confirmarea ca exista
oameni care manevreaza cantitati de aur care le vin pe filiere secrete cunoscute numai de ei. Este destul sa-ti
arunci ochii pe lunga lista a unor astfel de multimilionari si miliardari romani si vei vedea ca in mod absolut
enigmatic toti isi pastreaza locurile in top si nici macar nu saraceste vreunul dintre ei cu vreo centima, desi asa
zisele afaceri ale lor sunt dubioase si falimentare. Astazi se stie clar ca apucarea cu japca a unei fabrici, a unei
rafinarii, a unei echipe de fotbal, a unui teren, a unor hoteluri sau a unor societati de asigurari nu inseamna
nicidecum ca vei deveni automat miliardar. Dimpotriva! Este posibil sa nu te alegi cu nimic din toata afacerea, sa

te ruinezi si chiar sa ai mari probleme cu Justitia. Falimentul este ceva firesc intr-o societate capitalista si zilnic
dau faliment miliardari de renume in toata lumea capitalista. Dar nu si in Romania, unde miliardarii si milionarii
romani raman in continuare batuti in cuie pe locurile lor, indiferent ca hotelurile lor sunt falimentare sau puse sub
sechestru (vezi fratii Paunesti) ori ca echipele lor de fotbal si rafinariile nu produc nimic. Iar aceasta minune este
posibila datorita faptului ca ei sunt subventionati din surse tezaurifere secrete. Aceste surse nu sunt nimic altceva
decat sutele de tone de aur furat din trezoreria tarii, fie in trecut, fie in prezent.
In cazul tezaurului dus la Moscova in 1916 si disparut fara urma, exista sanse de peste 80 la suta ca Rusia sa
dispuna de suficiente date si documente care sa confirme ca aurul a fost furat de comandourile secrete romanesti
in 1918 sau in 1919 si depus la bancile din strainatate. Unul dintre cele mai clare semnale in acest sens este
faptul ca Puterea de la Bucuresti a renuntat brusc la orice revendicare a tezaurului, Basescu declarand ca
tezaurul este o problema care tine de istorie, care trebuie rezolvata de istorici si nu mai are prea multa importanta
partea ei materiala. Asta in timp ce Moscova face presiuni puternice pentru returnarea tezaurului. Daca ipoteza
furtului tezaurului se confirma, atunci aurul pe care rusii ni-l vor returna este aur rusesc si nu romanesc, pentru ca
rusii nu au de unde sa ne mai dea inapoi aurul pe care l-am dus la ei in 1916. Problemele Romaniei vor incepe
insa cu adevarat de abia dupa returnarea tezaurului. Atunci rusii vor scoate la lumina documentele care atesta
furtul aurului de catre romani si le vor face publice.
Problema este insa de asa natura incat ar fi mai bine de mii de ori pentru poporul roman ca rusii sa faca publice
documentele care confirma ca aurul romanesc a fost furat in 1918 sau 1919 de la Kremlin de catre comandourile
secrete romanesti, decat sa taca. Pentru ca altfel rusii vor alege sa-si recupereze pierderile pe calea santajului. Si
nu exista pe lume clasa politica mai pretabila santajului decat actuala clasa politica romaneasca. S-ar putea chiar
ca acest santaj al Rusiei sa fi inceput deja. Cine priveste foarte atent evolutia economiei in Romania va observa
ca ramuri intregi ale economiei noastre nationale din zonele cele mai sensibile au trecut deja in mainile Rusiei.
Un exemplu ilustrativ este industria aluminiului din Romania care a fost cumparata in intregime de Rusia.
Asa ca ar fi mult mai bine pentru Romania daca Rusia ar face publice documentele furtului tezaurului de la
Moscova de catre romani. Chiar daca va urma un proces international rasunator din care Romania va iesi cu
pierderi ireparabile pe linie de imagine si cu un stigmat de nesters imprimat pe frunte, vom fi obligati doar sa
inapoiem rusilor aurul pe care ni-l vor retroceda probabil in 2009 sau 2010 si cele 274 de tone de aur carora
Romania le este datoare pentru armele furnizate Romaniei de Rusia tarista in 1915-1917. In schimb, daca vom
cere rusilor sa pastreze tacerea asupra chestiunii tezaurului, vom fi suspusi de catre acestia unui santaj
distrugator la ale carui consecinte morale si economice, pe termen indelungat, noi, romanii nici nu este bine sa
ne gandim.
Ioan HERALD
PENTRU INFORMAREA DUMNEAVOASTRA
Rspunsuri
1. Care e situaia Tezaurului de la Moscova?
La nivel oficial, adic de la stat la stat, situaia este complet ngheat, asta dup gafa incredibil a lui
Cristian Diaconescu din februarie 2009, cnd a minit opinia public cu informaia c a discutat cu Lavrov
despre reluarea lucrrilor Comisiei Mixte, dar, de fapt, tema Tezaurului nu a fost discutat la intlnirea
oficial Lavrov Diaconescu ! La nivel privat, situaia este nfloritoare ! Dar n favoarea altora, nu a romnilor
! Proiectul restituirii Tezaurului a fost predat de rui, n februarie 2006, ctre firma olandez Ajeka
Investment Bergambacht B.V., cu indicaia ca Tezaurul, mai exact proiectul componentei de metale
preioase s fie predat, integral, adic 93,4 tone de aur, ctre BNR. Pn n noiembrie 2006 olandezii au
fcut mai multe oferte ctre BNR, prin adrese nregistrate la registratura BNR, prin care olandezii ofererau
cele 93,4 tone de aur, fr comision, fr discount i fr nici o pretenie financiar din partea BNR sau a
statului romn, dar BNR ul nu a rspuns la nici una din ele ! Atunci olandezii au deschis n decembrie
2006 o procedur judiciar, prin Ministerul Justiiei din Olanda, care a decis s acioneze prin trei ci diferite,
astfel: au deschis o procedur de solicitare de nfiinare, ctre Ministerul Justiiei din Romnia, a unei comisii
rogatorii romno-olandeze, prin Procuratura din Rotterdam i Tribunalul din Dordrecht. Ministerul Justiiei din
Romnians a respins, n dou rnduri aceast solicitare. A doua cale a fost prin ambasada Romniei de
la Haga. Olandezii au predat actele originale de restituire a Tezaurului ambasadorului Romniei din Olanda,

dar acesta a returnat olandezilor, dup 7 zile, actele originale, motivnd c proiectul respectiv este un
proiect privat, iar ambasada Romniei nu poate accepta imixtiunea ntr-un proiect privat ! Ulterior
ambasadorul romn din Olanda a fost ridicat in funcie, el devenind secretar de stat la MAE ! A treia cale a
fost prin DHL, procuratura din Rotterdam trimind setul de acte direct ctre Mugur Isrescu. Acesta a
semnat de primire dar n-a dat curs solicitrii olandezilor, astfel c dup trecerea termenului legal de 30 de
zile, stabilit de Tribunalul din Dordrecht, olandezii au intrat, legal, n posesia refuzului oficial al autoritilor
romneti de a prelua cele 93,4 tone de aur. Cu acest refuz n mna lor olandezii au primit o parte din
aurul BNR ului, l-au gajat apoi n favoarea unor bnci elveiene, au luat un credit nesperat de mare, cu
care au construit dou spitale, o cre, o gradini, o coal pentru infirmi i vreo 4 complexe de cmine i
locuine sociale, toate n Olanda, n parteneriat cu diferite consilii locale i municipale din Olanda. Toate
documentele care certific aceste lucruri sunt publice i pot fi consultate liber.
2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?
Descoperirea lui Radu Golban a fcut ceva vlv, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecinele
acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Romnii ns au aruncat
problema n derizoriu, nedorind s supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea,
cu 7 zile nainte de vizita lui Angela Merkel la Bucureti, cei doi minitri de externe ai Romniei i Germaniei,
au semnat un Addendum la Nota de Discuii pe care Angela Merkel ar fi urmat s le aib n Romnia cu
autoritile de la Bucureti i Cluj, prin care aa-zis problem a creanei BNR fa de Casa German de
Compensaie s nu fie abordat de ambele pri, cel puin pn la ncheierea actualului mandat de
preedinte al lui Traian Bsescu ! O curs abil esut de ambele servicii de informaii de la Berlin i
Bucureti, fiindc aceast crean nu mai poate fi solicitat Germaniei dup anul 2012, cnd se va prescrie !
Factorul de decizie n aceast problem a fost Traian Bsescu, care a preferat s obin sprijinul decisiv al
Germaniei n obinerea aprobrii ajutorului Germaniei pentru intrarea Romniei n spaiul Schengen, n
aprilie 2011, contra renunrii la tema soldului. Singura problem ramas nerezolvat o constituia
ncpnarea i ndrjirea lui Radu Golban n dovedirea realitii acestei teme. Omul trebuia compromis,
ntr-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindc omul e curat, n-are trecut dubios, n-are probleme cu justiia, nu
are amante i nici vicii ascunse. Vznd c Radu Golban e cam prea insistent serviciile noastre, n
cooperare cu serviciile de informaii germane, i-au ntins o curs lui Radu Golban. L-au chemat la Bucureti,
l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Preedinie, BNR i Ministerul Finanelor, dup care i-au aruncat nada i
i-au propus, prin portavocea Cotrocenilor, recte Radu Moraru, s devin consilier al lui Ialomiianu la
Ministerul Finanelor, urmnd ca apoi nsui Radu Golban s rezolve problema soldului, din postura de
consilier al Ministrului Finanelor ! Se spera ca, n acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al
serviciilor romneti, fiind apoi mult mai uor de corupt. Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele
serviciilor specializate n astfel de diversiuni subtile, a mucat momeala i a revenit urgent la Bucureti,
ateptnd s-i ia postul n primire. Dar ntre timp a intervenit acordul lui Bsescu cu Merkel i varianta
compromiterii lui Radu Golban nu-i mai avea rostul, fiind considerat o pierdere colateral, neimportant.
Aa c totul a cazut, iar Ialomieanu a primit ordin s-l resping imediat pe Radu Golban, s-i dea cu flit,
chiar n prima zi lui de munc la minister. Sigur c totul a fost o strategie euat, dar Radu Golban nu a
gustat gluma i acum se rzboiete cu Radu Moraru pentru a-l face pe acesta s-i plteasc daunele
suferite. n ceea ce privete soarta acestui sold problema nu mai poate fi rezolvat la nivel de state,
deoarece nelegerea Bsescu Merkel a pus capac acestei teme. Singura variant rmas ar fi una nonoficial, poate una a societii civile, eventual a implicrii unor mari firme internaionale de recuperri de
daunei creane, dar ansele sunt extrem de mici, fiindc timpul rmas pn n 2012 este foarte scurt.
3. Ce s-a ntmplat ntre 1947 i 1953 cu cele 150 de tone de aur care au disprut?
N-au disprut deloc ! Iat ce putem descoperii
pehttp://www.sfin.ro/articol_18386/goana_dupa_aur_adauga_peste_500_de_milioane_de_euro_la_rezerva
_bnr.html: n septembrie 2007, guvernato rul BNR, Mugur Isrescu, a afirmat c a devenit superstiios cnd,
du p 1990, rezerva de aur a bncii centra le a crescut rapid, avnd n vedere c, n istorie, situaia Romniei se complica atunci cnd cantitatea de aur depea 100 de tone. Guver na to rul a adus n discuie momentul cedrii tezaurului Ro m niei ctre Ru sia, pentru proteja re, precum i pro ble mele economice ale
rii dup Al Doilea Rz boi Mondial. nainte de rzboi am avut neinspiraia s ducem aurul la rui, pentru
protejare. n perioada interbeli c, rezerva a atins vrful istoric de 220 de tone de aur i apoi am p it-o, iar
n 1953 rezerva era doar de 20-30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca n Primul Rzboi Mon dial, ci
altfel, pltind datoriile, a spus Isres cu. El a menionat c, dup ce a preluat postul de guvernator, a

cobort s vad rezerva de aur a BNR, preci znd c imaginea aceea este una pe care nu poate s o uite.
Guverna to rul fcea aceste afirmaii ntr-o pre le gere avnd ca te m argumentele pro i contra u nui sistem
bazat pe eta lo nul aur, n cadrul creia Is res cu pu nea la n doial calitatea aurului de scut m potriva
inflaiei. Deci, dup spusele lui Isrescu, s-au pltit datoriile. Care datorii, vei ntreba ? Pi cele ale
Romniei, ca urmare a Tratatului de Pace din februarie 1947. Un articol extrem de sugestiv, tot al lui Radu
Golban, explic pe larg toate aceste obligaii de plat ale statului romn. Dac nu m nel articolul se
referea la rolul sovromurilor in ara noastr.
BNR a fost o entitate privat pn la rzboi, acum este o entitate public. Cum au fost compensai
fotii acionari?
Nite precizri, tot din rapoartele BNR: Legea de nfiinare a Bncii Naionale a Romniei, sub form de
societate anonim cu participarea statului, reproduce, cu unele modificri, modelul de organizare aBncii
Belgiei. Prin legea de funcionare i statutul adoptat n 1880, Banca Naional a Romniei este o banc
privat deplin autonom n exercitarea funciilor de emisiune i reglementare a creditului. Aidoma
corespondentelor sale din Europa, BNR exercit privilegiul de emitere a bancnotelor convertibile n metal
preios (ca mijloace de plat legale, echivalente n prerogative cu moneda statului), pe baza rescontrii
efectelor comerciale oferite i garantate de bncile comerciale. Astfel, BNR i exercit rolul de central a
creditului comercial, al crui pre l orienteaz prin fixarea ratei scontului. Capitalul bncii a fost stabilit la 30
milioane lei, din care 12 milioane depui la nfiinare, sum considerat suficient n acel moment pentru a
asigura funcionarea instituiei, particularii participnd cu 2/3, iar statul cu 1/3. Ulterior, legea organic a
Bncii Naionale a Romniei va fi modificat n funcie de situaie. n 1901, statul i vinde participarea la
acionarii existeni, pn n anul 1929 BNR funcionnd cu capital exclusiv particular, dup care statul va
reveni la participare. ns, n permanen BNR va funciona ca instituie pe deplin autonom,
exercitndu-i prerogativele cu care a fost investit n colaborare, de pe poziii de egalitate cu statul, pentru a
rspunde, potrivit cu mprejurrile, multiplelor cerine ale evoluiei economice i politice a societii
romneti. Aranjamentele dintre stat i banc sunt precizate prin convenii, ale cror rezultate sunt negociate
pentru a fi reciproc avantajoase. Articolul 11 al Legii de nfiinare a BNR specific: Banca va face serviciul
de casierie a Statului, fr nici o indemnisare n condiiunile stabilite prin o lege special. Anterior
efectuate prin intermediul bancherilor, plile n strintate pentru achitarea anuitii datoriei publice sunt, de
asemenea, efectuate prin Banca Naional. Banca a fost autorizat s cumpere fonduri publice romneti,
scrisuri funciare i alte valori garantate de stat pn jumtate din capitalul social vrsat (Prin Legea din
1882, egal cu capitalul social vrsat.). Aprnd pe pia n calitate de cumprtoare de obligaiuni ale
statului, banca de emisiune sprijinea cursul obligaiunilor i, n felul acesta nlesnea guvernului
procurarea de bani prin mprumuturi publice. De asemenea, banca avea dreptul de a sconta bonuri de
tezaur, n limita a 1/5 din capitalul social vrsat. Primul mprumut pe bonuri de tezaur acordat de Banca
Naional a Romniei (4.000.000 lei) a fost efectuat de ctre stat pentru acoperirea vrsmntului prii din
capitalul bncii pentru care subscrisese. O important operaie a BNR a reprezentat-o retragerea din
circulaie a biletelor ipotecare emise n baza Legii din 12 iunie 1877, prin nlocuirea cu propriile bancnote,
contravaloarea acestora fiind scutit de garania portofoliului de scont sau de acoperirea metalic. Utiliznd
serviciile bncii, statul a putut s evite vnzarea masiv a moiilor statului, care reprezentau acoperirea
biletelor emise n 1878, iar BNR a evitat cheltuielile de emisiune. Ulterior, statul a rscumprat biletele
ipotecare stocate la BNR prin produsul unui mprumut acordat n acest scop chiar de ctre banc, a crui
restituire a fost ealonat pe 27 de ani. n 1901 statul obine din partea BNR un avans de 15.000.000 lei fr
dobnd, restituibil n 30 de ani, bancnotele emise n acest scop fiind scutite de acoperirea metalic.
5. Care este suma exact pe care o are BNR n rezerv, dup ce eliminm banii bncilor comerciale
i datoriile?
Suma exact este cam greu de contabilizat, dar ea se poate estima undeva ntre 2,2 i 2,3 miliarde de Euro.
Doar att, din pcate.
6. Care este motivul pentru care ntrunirea Trilateralei a avut loc la Bucureti?
Unul din motive l constituie condescendena factorilor decizionali ai Trilateralei fa de serviciile aduse, dea lungul timpului, de Mugur Isrescu. Mugur a cerut mai mereu membrilor board-ului s ia n calcul
organizarea la Bucureti a unei astfel de ntlniri. El a fost mai tot timpul amnat, dar dup ce BNR a decis
achiziionarea de bonduri FED abia atunci s-a luat decizia de a organiza una din edinele trilateralei la
Bucureti. Mai sunt i alte motive, dar ele nu pot fi devoalate. Nu nc !

7. Care este cantitatea de aur aflat n ar? Ct i unde se afl restul din rezerva de aur?
n scripte BNR are 103,7 tone de aur.
Din care 61,9 la Londra, 34,8 la Zurich i Geneva, iar restul la Bucureti. Pentru aceste cantiti aflate n
strintate BNR primete o dobnd de 4 % pe an, calculat la valoarea medie lunar a aurului de la bursa
din Londra. Este o procedur corect i legal a BNR-ului, fiindc ntreinerea, paza i asigurarea stocului
de aur cost al naibii de mult. Astzi o ton de aur cost 10.000 Euro / lun, doar ca s-o depozitezi, s-o
asiguri i s-o pzeti n spaii bine definite, aflate sub control internaional. Dac ar fi ca BNR ul s decid
depozitartea celor 103,7 tone de aur doar n beciurile sale de la Bucureti, ar nsemna s cheltuiasc cam
1.037.000 Euro / lun ! Ar fi o prostie s procedezi astfel, aa c BNR ul a luat o decizie corect i
nteleapt de a depozita o mare parte din aur n strintate, cu beneficii pentru ea i n condiii de garanie
depline.
8. De ce am cumprat bonduri americane?
Cea mai grea ntrebare Nu fiindc nu tiu rspunsul, ci fiindc adevrul, dac ar fi spus integral,ar
produce mari bulversaii financiare pe piaa politic i economic romneasc. Parial pot s spun
doar cteva lucruri: Isrescu a fost nevoit s ia o astfel de decizie, salvnd practic Romnia de la faliment.
Nu a vrut s-o fac, dar n-a avut ncotro ! Politicile guvernamentale ale ultimilor 3 ani (mai ales din 2008
i 2009) au fost catastrofale. Vocea lui Isrescu n-a contat n faa decidenilor politici din ultimul an de
mandat al lui Triceanu i al primului an de mandat al lui Boc. Din pcate aciunea de cumprare de bonduri
americane a fost supapa care a permis Romniei s obin banii de la FMI i, mai ales, s aloce o parte
important din ei ctre fondul de salarii i pensii, lucru de neacceptat pn azi de nici un alt acord ntre FMI
i oricare alt ar din lume ! Isrescu este cel care a salvat ara, realmente, de la faliment ! Sunt singurele
rspunsuri pe care le-am primit, fr 3 surse, aa c trebuie tratate ca atare. N-am s comentez. Atept
rspunsurile oficiale.
Agenii mogulilor Patriciu i Vntu l ncadreaz strns pe noul mason-ef
Smbt sear, dup dou tururi de scrutin, s-a decis efia masoneriei romneti. Scaunul luiChirovici a
fost adjudecat de Radu Blnescu, care a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naionale din
Romnia. Blnescu, directorul Spitalului pentru copii Grigore Alexandrescu i ef al catedrei de
Chirurgie Ortopedie Pediatric din cadrul Facultii de Medicin, este, din 2006, Pro Mare Maestru al
marii Loji Naionale din Romnia i membru de onoare al mai multor Loji din ar Lafayette, Leonardo da
Vinci, Novus Ordo, Pitagora, Cavalerii Sfntului Gheorghe, Cavalerii Luminii. Medicul Radu Blnescu,
noul ef al masoneriei, va trebui s se reprofileze pe chirurgie estetic i s taie n carne vie, dac nu vrea
s fie asociat cu oamenii lui Chirovici i mai ales cu mnriile acestora, via oligarhia rusofil reprezentat
de Patriciu i Vntu, frai n rele care ar trebui s-i gseasc un loc onorabil de trai n comun la Loja
Jilava.Conform relatrilor unuia dintre insiderii masoneriei, Florin Ghiulbenghian: Radu l are alturi peAdi
Stnciulescu, recunoscut pentru excelentele relaii cu Marea Loj a Statului Israel. O mare Loj cu influen
n ntreaga lume. i cred c e de ajuns pe aceast tem.
Ghiulbenghian mai adaug: Din pcate, pentru a-i asigura linitea n final, Radu Blnescu a fost forat
s negocieze cu Chirovici pstrarea n echipa sa a celor doi loiali parteneri ai, de acum, fostului Mare
Maestru, m refer la Dnu Tnasie i Cristi Unteanu.
Secondanii lui Radu Blnescu - uneltele lui Chirovici.
Cine sunt cei doi principali secondani ai lui Blnescu, sfetnicii cei mai apropiai ai lui Chirovici, cel care a
plecat ca s rmn, practic, atta vreme ct principalii si gnditori rmn pe poziii? Mai ales c Eugen
Ovidiu Chirovici, n calitate de Mare Maestru din Trecut va fi Preedintele Consiliului Luminilor organism
cu rol executiv.
Cei doi principali apropiai ai lui Chirovici i de acum i ai lui Blnescu sunt reprezentanii lui Patriciu,
respectiv Sorin Ovidiu Vntu. Dnu Tnasie, fost cadru DIE, face parte din logistica lui Dinu Patriciu,
dup ce anterior a fcut parte din logistica Securitii.
Ioan Dnu Tnasie este absolvent al Facultilor de Drept (1970) i ASE-Relaii Economice Internaionale
(1980), a lucrat n perioada 1968-1992 ca ofier operativ n Direcia de Informaii Externe (diviziunea TS),
actualul SIE, de unde s-a pensionat i a trecut n rezerv n mai 1992, cu gradul de locotenent-colonel.
Tnasie, devenit mna dreapt a lui Chirovici, a fost i subordonat direct, i omul de ncredere al lui Mihai
Caraman, primul ef SIE dup 89, (cel care a reuit s penetreze cartierul general al NATO n beneficiul

Moscovei, n anii 60). Chiar dac povetile moscovite par din negura timpului, iat c alte noi poveti ruseti
s-au mbrligat prin preajma lui Tnasie, angajat ca director al distribuiei de motorin la rafinria Vega a lui
Patriciu. Tnasie i Patriciu, membri ai lojii Phoenix a MLNUR, alturi de alt subordonat patrician, Clin
Popescu Triceanu, l-au secondat strns pe Chirovici, iniiat n 1997 i care fcea parte dintr-o Loj
disident (MLUNR), unde a fost ales Mare Maestru, n 2000, n ciuda faptului c nu avea vechimea
necesar (7 ani ca Maestru i unul ca Maestru Venerabil). Chirovici s-a transferat n 2001 din MLNUR n
MLNR; n 2003 avea s fie ales Mare Maestru al MLNR, n locul lui Comnescu, dei nici atunci nu
ndeplinea cutuma amintit.
Vrfuri ale Marii Loji Naionale a Romniei (MLNR), instalate la conducere n 2003, au fost strns legate de
exponeni ai masoneriei ruse, cu care au colaborat promovndu-le interese economice sau de sistem.
Colaborarea a ajuns s se intersecteze direct cu politicul i s-l influeneze, uneori decisiv. Referendumul
din 2007, n timpul cruia Kondiakov s-a afiat pe la biroul de la guvern al colegului Triceanu, a fost un
moment de ieire la lumin a frailor ntru orulee cu broderie ruseasc. Chirovici - lumina de sub scaun
i-a venit de la MoscovaChirovici a primit practic Lumina, cum zic ei, de la Rsrit, adic chiar de la masonul
rus Kondiakov. Fostul cadru KGB Anatol Andreevici Coman, ef al Marii Loje Masonice din Republica
Moldova, l-a adus la Conventul de la Bucureti al Marii Loje Romne de la Sala Palatului pe Alexander
Kondiakov, ofier al serviciilor ruseti, artizan al ntlnirii de tain dintre Adrian Nstase i Vladimir Putin din
anul 2004 i directorul general al firmei Novokom, un cover discret, un fel de orule al serviciilor ruseti de
spionaj. n vremea URSS, Kondiakov a fost corespondent al Ageniei de tiri TASS i consilier al
preedintelui Comitetului Organizaiilor de Tineret din URSS (Komsomol). A lucrat n rezidena serviciului
sovietic la Londra. Chirovici, pilotat din spate de Ady Nstase & Comp. (Tataia Ilici), este acela care a
deschis pe ci masonice drumul capitalului estic ctre Romnia, n schimbul unor oportuniti n spaiul CSI
pentru un grup de afaceri transpartinic (PSD-PNL-PC). Acest grup, ai crui membri sunt masoni de frunte n
Romnia, a rspuns intereselor unor oligarhi din Rusia care, la rndu-le, urmreau scopuri personale, dar i
strategice, de acaparare nu doar a pieei energetice din Romnia, ci i a altor sectoare economice
importante. Dosarul de spionaj i trdare din 2006 deschidea doar o mic fereastr asupra ansamblului
combinaiilor care se deruleaz i astzi, pe filiere neschimbate.
Reprezentanii culoarului moldovenesc ctre mamuska Rusia sunt bine aezai i n Romnia, fiind
nzestrai cu toii i cu cetenie romn. Fostul ef al masoneriei de Moldova, Anatol Coman, avea patru
firme la vedere n Romnia, dintre care dou nregistrate n aceeai zi (31 august 2005), n Capital:
Interenergo Group Company i Inter Resources Company axate pe comerul de combustibili. n prima,
Coman e asociat cu o firm din Donek, Ucraina. Prietenia sa cu Dinu Patriciu i Eugen Ovidiu Chirovici era
de notorietate n mediile masonice i de business. Fratele lui Anatol Coman era director n Rompetrol
Chiinu, iar soia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Mihaela Chirovici, director la Rompetrol Bucureti. Un alt
personaj de frunte al masoneriei moldoveneti cu strnse legturi la Bucureti, mai ales la Grupul
Rompetrol, este Ion Sturza, fost premier n 1999, tot cetean al Romniei i cu afaceri mari aici.
Ion Sturza, de asemenea kaghebist la baz, a fost o pies de marc a gruprii Lucinschi. n 1987, l gsim
ca participant la nfiinarea Organizaiei de Comer Exterior Moldex (OCEM), de pe lng Guvernul RSS
Moldoveneti, instituie controlat de KGB. Sturza, fost director general al Rompetrol-Moldova i fost consul
onorific al Kazahstanului n Republica Moldova, este unul dintre intermediarii principali ai afacerii secolului,
vnzarea Grupului Rompetrol ctre KazMunai Gaz. Patriciu s-a grbit s vnd nc de la finalizarea
dosarului procuraturii, n septembrie 2006, i a folosit la maximum intervalul nesfritelor amnri pentru a
finaliza tranzacia de predare a Rompetrol n mna adevrailor stpni ruii, contra unei valijioare cu bani
cam un miliard dus la pstrare tot n Moldova.
Eterna valiz cu bani ruseti se regsete i la cellat oligarh penal - Sorin Ovidiu Vntu, cel care l-a ajutat
pe Patriciu s pun mna pe Rompetrol i n ale crui afaceri se regsesc numeroi ceteni moldoveni, cu
sau fr orulee.
Printre purttorii de valize cu bani ale lui Vntu se gsete Cristian Unteanu, mnuitorul banilor oengistului
SOV, respectiv administratorul fundaiei Vntu, de la Bruxelles, ONG intrat n atenia publicaiei Curentul
pentru anumite miculaii de fonduri, bani pe care Vntu i utiliza pentru a-i cumpra imagine sau pentru a
intra n graiile cercului Tismneanu. Unteanu, acuzat de relaii cu vechea Securitate, a fost primul ef
de cabinet al lui Petre Roman n 1990, a ajuns ziarist, corespondent Ziua la Bruxelles, actual trimis al
Realitii TV i un fel de ministru de externe ad-hoc al masoneriei romne, ocupnd demnitatea de Mare

Secretar de Externe al MLNR.

Masonii Venerabili din Bucuresti si pozitiile lor in stat si societate dupa V.R.
Lista semnificativa a celor mai importanti venerabili din Bucuresti cu tot cu Lojele de care apartin si
afacerile sau functiile lor in institutii publice, pentru a demonstra nivelul penetrarii unor sectoare
importante ale societatii si structurilor statului de catre membri ai unei organizatii cu caracter secret.LISTA
LUI RONCEA
1. Alexandru Descu (Loja Concordia) director n cadrul Institutului Ana Aslan
2. Pierre de Hillerin (Loja Delta Dunrii) director al Institutului Naional de Cercetare pentru Sport
3. Vlademir Georgescu (Loja Nicolae Blcescu) profesor universitar
4. Nicu Alifantis (Loja Nomine Mircea Sion) artist
5. Mihai Oancea (Loja Ieroboam) afaceri imobiliare
6. Bogdan Prvanu (Loja Bucureti) arhitect ef al Primriei sector 2 Bucureti
7. Adrian Blan (Loja Meterul Manole) afaceri imobiliare
8. Andrei Toma (Loja Romnia Unit preedinte de regiune la Asociaia Naional a Cluburilor Lions
9. tefan Chiocinaru (Loja I.C. Brtianu) profesor de tiine politice, jurnalist, doctor n drept internaional
10. Mircea Neaca (Loja Carol Davila) director n cadrul Televiziunii Romne 11. Victor Teodor
Iovici (Loja Scara lui Iavov) viceprimar al Municipiului Bucureti, membru n conducerea PRM
12. Bogdan-Dimitrie Niculae (Loja Cavalerii Sf. Raphael) medic specialist dermatolog, preedinte Asociaia
Romn Anti-Aging Lasermed
13. Cornel Hagiescu (Loja Echerul de Aur) manager casa de producie IMAGINA
14. Mircea Perpelea (Loja William Preston) director n cadrul Bncii Naionale a Romniei, fost prefect al
judeului Vlcea
15. Octavian-Mircea Grozea (Loja Romana) om de afaceri, MTG MANAGEMENT SOLUTIONS, PRICE
JOY i LCT OPTICAL COMMUNICATION
16. Liviu Poenaru (Loja Lumina) avocat
17. Ionel-Cristinel I. Deaconescu (Loja Etica) consilier PDL n Consiliul General al Municipiului Bucureti,
om de afaceri
18. Adrian Dimitriu (Loja Memphis) om de afaceri, RCS INTERNATIONAL FORWARDING
19. Nicolae Efimov (Loja Gheorghe Comnescu) director Spitalul CFR 2, doctor n tiine medicale
(ortopedie)
20. Florin Stoenescu (Loja Calea Inimii) secretarul Comisiei de Istorie a Centrului Academic de Studii
Hermeneutice 21. Dinu Albu (Loja Albert Pike) medic primar obstetric-ginecologie, Spitalul Clinic Panait
Srbu
22. Cristian Piedone Popescu (Loja Lumin i Adevr) primar al sectorului 4 Bucureti
23. Dan Dumitru (Loja Templul Umanitii) reprezentant al firmei americane ENRON n Romania, fost ofier
SIE, fost ef al Oficiului pentru Gestionarea Relaiilor cu Republica Moldova din Guvernul Romniei
24. Leonard Lucian Bdic (Loja Lux et Veritas) om de afaceri, BIP TELECOM, fost ofier M.Ap.N.
25. Liviu Ionescu (Loja Excelsior) om de afaceri, Creativit Biz i imobiliare
26. Aurel Teodorescu (Loja Solomon) director al Direciei Migraie din Oficiul Romn pentru Imigrri din
cadrul Ministerului Administraiei i Internelor (detaat din funcia de consilier n cadrul M.A.I. n subordinea
secretarului de stat pe Relaia cu Parlamentul i Afaceri Europene), soul Danielei Nicoleta
Andreescu (Secretar General al Guvernului), fost ofier de securitate nainte de 1989, fost director de
departament n Primria Municipiului Bucureti (demis urmare unui scandal cu spaii comerciale), fost
comisar n Garda Financiar (demis urmare unui dosar penal de contraband cu ceteni arabi), fost director
adjunct la Direcia de Supraveghere i Control Financiar din Direcia General a Vmilor (demis urmare
faptului c a fost cercetat penal n dosare cu Omar Hayssam i implicrii ca cercetat penal n Dosarul
igareta II), fost director al Direciei de Audit din cadrul Casei Naionale de Asigurri de Sntate (demis n
2003 i anchetat de Parchetul Naional Anticorupie mpreun cu Preedintele CNAS Eugen urlea), fost
director adjunct i director al Oficiului pentru Migraia Forei de Munca n perioada 2003 2006 (implicat n
scandalul contractelor de munc cu strintatea i n cel al adeverinelor medicale de la CARITAS), fost
membru PD (a demisionat urmare faptului c CNSAS a emis decizie de fost ofier de securitate)
27. Jenic Poenaru (Loja Demnitate i Frie) om de afaceri, Atlas Airlines i preedinte al Confederaiei
Patronatului Romn, fost director al Aeroportului Bneasa n 1989, fost director general al Autoritii

Aeronautice Civile Romne

28. Constantin Mincu (Loja Luceafrul Libertii) avocat
29. Narcis Copc (Loja Novus Ordo) Managerul Spitalului Sf. Maria din Bucureti, prof. univ. dr. n tiine
medicale
30. Constantin Onior (Loja Grifin) general de brigad (n rezerv), fost comandant al colii Militare de
Aplicaii pentru Tancuri Mihai Viteazu, fost comandant al Garnizoanei Piteti (destituit urmare unui scandal
de hruire sexual) 31. Marius Chervase (Loja Logos) ofier de poliie, conf.univ.dr. la Academia de
Poliie, vicepreedinte al Corpului Naional al Poliitilor Departamentul Academia de Poliie
32. Corvin Nedelcu (Loja Izvorul nelepciunii) secretar general al Autoritii Naionale pentru Sport i
Tineret, fost ofier M.Ap.N., fost ofier S.P.P., fost jurist al UPETROM Ploieti (utilaj petrolier fost 1 MAI
Ploieti), fost vicepreedinte al ROVIT S.A. Valea Clugreasc (vinuri), fost consilier i secretar general
adjunct la Ministerul Dezvoltrii Regionale
33. Mihnea Paul Popescu (Loja Iris) om de afaceri, preedinte CASINO LIFE & BUSINESS MAGAZINE
34. Marc Huot (Loja Memento Mori) preedinte Wirquin Romania (parte a holdingului Wirquin Plastiques
din Frana care a cumprat Urbis Sanitare)
35. Ioan Grigore Popa (Loja Enoch) consilier PDL la Consiliul General al Municipiului Bucureti, fost
viceprimar al Municipiului Bucureti, fost director al O.P.S.P.I., fost proprietar al Rasco Traffic (vndut
grupului UTI, actual UTI Rasco, firm care gestioneaz semaforizarea Capitalei)
36. Mihai Butucaru (Loja Morphosis) Arhitect, Preedintele Fedraiei Romne de Yachting
37. Dacian Cernetean (Loja Heliopolis) om de afaceri, societatea de brokeraj n asigurri Eos Risq
Romania
38. Enache Jiru (Loja Adrian Dohotaru) om de afaceri, membru n Consiliul de Administraie la CEC, fost
secretar de Stat n Ministerul Finanelor Publice, fost preedinte al CEC, fost preedinte al MKB Romexttera
Fond de Pensii, fost preedinte al comisiei de selecie a administratorului pentru Fondul Proprietatea
39. Dumitru-Stoica eicaru (Loja Edmond Nicolau) om de afaceri, Constyle Company
40. erban Savu (Loja Lumina Lex) artist 41. Adrian Oghin (Loja Costin Mihescu) om de afaceri
imobiliare, fost viceprimar al Primriei sector 1 Bucureti, membru PNL
42. Ion Prgaru (Loja Nat Granstein) om de afaceri, fost preedinte al Camerei de Comer i Industie, fost
deputat PDSR, fost director general n Ministerul Economiei, actual membru PNL Gorj
43. Dan Medeanu (Loja Atlantida) scriitor i ziarist
44. Ionel Dumitru (Loja Hermes Trimegistus) om de afaceri (papetrie i birotic), Dumitru Business House
45. Ion Biri (Loja Noua Romnie) om de afaceri, Clubul Office
46. Daniel Goea (Loja Philadelphia) director n Ministerul Afacerilor Externe
47. Viorel ignescu (Loja Cezar Bolliac) profesor, fost inspector adjunct al Inspectoratului General al
Municipiului Bucureti
48. Dan Docan (Loja Legenda lui Hiram) om de afaceri, cafeneaua Otro Cafe, agenie plasare dansatoare
i femei pentru escort n strintate printr-o firm din Braov mpreun cu un patron de hotel local, fost
informator al Securitii, fost director general Imprimeria Naional, fost secretar la Primria Sector 3 i la
Primaria Sector 5 din Bucureti, fost judector
49. Herve Madramany (Les 3 Lys) om de afaceri, arbitru internaional de tenis
50. Petre Terzi (Loja Academica) profesor universitar 51. Stelian-Alexandru Panescu (Loja Benjamin
Franklin) om de afaceri, Smart Sigma
52. Daniel Mihail Tudor (Loja Luca Pacioli) Director Executiv Adjunct pentru Activitatea de Inspecie
Fiscal la Direcia General a Finanelor Publice a Municipiul Bucureti
53. Alexandru Vitlaru (Loja Constantin Mavrocordat) medic veterinar, profesor Facultatea de Medicin
Veterinar
54. Ion-Bogdan Teodor Georgescu (Loja Cantacuzino) doctor n tiine medicale, ef disciplin la
Facultatea Titu Maiorescu, medic primar stomatolog
55. Dan Brebeanu (Loja Sothis) om de afaceri, Ghmc-Mineral Grup
56. Eugen Matzota (Loja Lanul Masonic) om de afaceri, MATZOTA Group
57. Mihai Neicu (Loja Veritas) om de afaceri, Nei Guard, membru PDL, membru n Consiliile de
Administraie la RATB i REBU
58. Constantin Dinulescu (Loja Magistri Lapidum) artist

59. Adrian Petre Pascu (Loja Osiris) om de afaceri, Geotop 2001 (implicat n scandalul cu cadastrarea
judeului Constana, legat de Miron Mitrea i Nicuor Constantinescu)
60. Nicuor Dedu (Loja Ulpia Traina) om de afaceri, Deltarom (implicat n scandalul incineratorului de la
Bod, Braov) 61. Mihail Viceniu Ivan (Loja Noua Europ) profesor universitar
62. Florian Pin (Loja Giuseppe Garibaldi) general-locotenet n rezerv, fost ef de stat major al Armatei
1 (1998-2000), fost ef al Corpului 1 Armat Teritorial noua denumire a Armatei 1 (2000-2001), fost
comandant al Brigzii 282 Mecanizate (2001-2003), fost director al Statului Major al Forelor Terestre (20032004) i lociitor al efului Statului Major General (2004-2006), fost comandant al Comandamentului 2
Operaional ntrunit Mareal Alexandru Averescu (fosta Armat a II-a), dislocat n Buzu (2006 2008)
63. Eugen Gheorghe (Loja Clugreni) fost director n Direcia General a Vmilor, consilier PDL la
Consiliul Local Sector 6
64. Virgil Nadolu (Loja Agora) vicepreedinte Uniunea Practicienilor de Protecia Mediului din Romnia
65. Alberto Matei (Loja Tatra) om de afaceri, A&E Audit Financial Consulting
66. Dinu Sraru (Loja Luceafrul) romancier, publicist i dramaturg, fost redactor la Radiodifuziunea
Romn, fost secretar general de redacie la Revista Secolul 20, fost jurnalist, la ziarul Scnteia
Tineretului, fost secretar general de redacie la revista Luceafrul, fost ef al Publicaiilor Televiziunii
Romne, fost redactor-ef adjunct si apoi redactor ef al Redaciei Culturale a TVR, fost director al
Teatrului Mic i Teatrului foarte Mic anii (1977-1990), fost director al Teatrului Naional Ion Luca
Caragiale din Bucureti (2001 2004)
67. Vasile Condoiu (Loja Anderson 1723) ef birou la Oficiul Romn pentru Imigrri din cadrul
Ministerului Administraiei i Internelor, fost director interimar al Oficiului
68. Mihai George Staicu (Loja Opera Magna) om de afaceri, LUNA COMMUNICATIONS
69. Aurel Curdov (Loja Cavalerii Sf. Andrei) secretarul general al sindicatului de la Tarom
70. Dan Anghel (Loja Constantin Brbulescu) bioterapeut 71. Ioan Lixandru (Loja Cavalerii Romniei)
vicepreedinte al Uniunii Naionale a Transportatorilor Rutieri din Romnia, fost director general al Tarom
72. Relu Leonid Manguta (Loja Tracia) om de afaceri, Maneuro
73. Gabriel Mihalache (Loja Lna de Aur) director al Sucursalei de Transport Bucuretii Noi a Regiei
Autonome Administraia Patrimoniului Protocolului de Stat
74. Andrei Slurencu (Loja Hiram) om de afaceri, ROBINSON TURISM
75. Cornel Purcrea (Loja Constantin Brncui) om de afaceri cereale, fost director executiv al societii
Romagro, fost ofier M.Ap.N.
76. Gabriel Giurgiu (Loja Sf. Ioan) jurnalist
77. Gheorghe Gogescu (Loja Les Sages dHeliopolis) artist decorator
78. Raymond Marin (Loja Millenium) vicepreedinte Vodafone
79. Emil Sndulescu (Loja Toleran i Fraternitate fizician, membru al Academiei Romne, fost deputat
PNCD
80. Lucian Diaconescu (Loja Columna) medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic de Urgen Sf. Ioan din
Bucureti 81. Eduard Matei (Loja Gaudeamus) om de afaceri, fost preedinte la Autoritatea Naional
pentru Protecia Consumatorilor
82. Mircea Gheordunescu (Loja Server Freniu) fizician, fost adjunct al directorului Serviciului Romn de
Informaii (1997-2001), fost consul general al Romniei la Milano (2002-2007)
83. Gheorghe Vlceanu (Loja Humanitas) avocat
84. Florin Ghiulbenghian (Loja Sfinx) om de afaceri, casele de schimb valutar i consignaiile Edmond,
revoluionar
85. Paul Popovici (Loja Titu Maiorescu) profesor universitar
86. Valentin Lolea (Loja Dreptate i Frie) om de afaceri, Loreto Exim (Tatra Romania)
87. Nicu Rdulescu (Steaua Polar) om de afaceri turism, preedinte la Organizaia Patronal a Turismului
Balnear din Romnia
88. Mircea Vasile Popescu (Loja Romnia Modern) vicepredinte Curtea de Conturi
89. Traian Popescu (Loja Demnitatea Romneasc) om de afaceri, ARBOmedia
90. Nicolae Rdulescu-Botic (Loja Egalitatea) avocat 91. Daniel Gruia (Loja Steaua Romniei)
Director General Adjunct al Direciei Generale de Tehnologia Informaiei din Agenia Naional de
Administrare Fiscal

92. Adrian Panaghianu (Loja Lumina Masonic) director Apa Nova

93. Doru Dragomir (Loja Fiii Romniei) om de afaceri, Innerlook
94. Constantin Berevoianu (Loja Prometeu) director Apa Nova
95. Mircea Chelaru (Zamolxis) general de corp de armat cu patru stele n rezerv, fost ef al Marelui
Stat Major, fost comandat al Corpului 10 Armat tefan cel Mare din Iai, fost preedinte ale PUNR, fost
vicepreedinte al Partidului Conservator
96. Mugurel Drago Jianu (Loja Horus) avocat
97. Mustafa Oral (Loja Isik) om de afaceri n domeniul consultan, acuzat n dosarul spionilor economici
(Stamen Stancev, Vadim Benyatov)
98. Iuliu Stocklosa (Loja C.A. Rosetti) om de afaceri, East Electric
99. Cristian Turculeasa (Loja Cavalerii Templului) om de afaceri, ALCRIS TRANSCOMEXIM 100. Victor
Racola (Loja Balcani) om de afaceri, ENEAS
101. Adrian Motomancea (Loja Kogaion) profesor universitar
102. tefan Blaj (Loja Hermes) general de brigad medic, ef de secie la Spitalul Militar Central,
confereniar universitar doctor la UMF Carol Davila din Bucureti, specialitatea boli interne i
gastroenterologie
103. Marian Nasty Vldoiu (Loja Tcerea) avocat, preedintele Camerei de Comer Romnia Israel,
preedinte Asociaia Romn de Lupt Antiterorism; s-a lansat n masonerie ca ginere al lui Dorin Voinea,
fost Pro-Mare Maestru al MLNR n perioada Bebe Comnescu; dup ce Dorin Voinea a pierdut funcia, a
divorat dei avea 2 copii gemeni; n prezent Dorin Voinea este membru al Tribunalului Masonic;
104. Ion Smeeianu (Loja I.G. Duca) om de afaceri IT&C i telecom, fost secretar de stat la Ministerul
Comunicaiilor i Tehnologiei Informaiei, fost preedinte al Autoritii Naionale de Reglementare n
Comunicaii .
Cel mai tare om din lume
Putem schimba cu China bani i mrfuri, dar mai puin valori politice?A devenit aproape un clieu de limbaj
s-l numim pe preedintele Statelor Unite drept cel mai puternic om de pe planet.
E momentul pentru o abordare nou. Topul Forbes al celor mai puternici oameni ai lumii tocmai l-a aezat
n prima poziie pe preedintele Chinei, Hu Jintao. Schimbarea la vrf este, bineneles, nc o mrturie
(a cta?) a ascensiunii Chinei, dar i a dependenei tot mai accentuate a economiei americane de cea
chinez. Este i un semn al multiplicrii polilor de putere pe glob, dup dou decenii de supremaie
american. S nu ne mire dac, ntr-o bun zi, vom ntlni n vrful clasamentului oameni precum
preedintele Braziliei, premierul Indiei sau, cine tie, poate chiar preedintele Consiliului European.
Dar prezena chinez de azi ridic i cteva ntrebri. Cum ar fi aceea dac modelul chinezesc de
dezvoltare se va dovedi suficient de atractiv pentru tot mai multe guverne i chiar popoare. Dup prbuirea
comunismului, singura cale spre bunstare prea aceea a economiei libere, democraiei i drepturilor
omului. S se fi terminat aceast epoc? S nu uitm c dincolo de nveliul ideologic avem, totui, o Chin
a unui capitalism slbatic, demn de crile lui Dickens. Iar n Occident, modelul chinez ajunge s fie privit cu
simpatie, paradoxal, chiar n zona celor mai duri neoconservatori, crora le place s cread c prea mult
democraie i prea multe drepturi pentru oameni stric. n lumea liber, i nu altundeva, oamenilor de rnd li
se cere s fac sacrificii i s renune la drepturi sociale pentru a repara ceea ce alii au distrus, aruncnd
lumea n criz. i nimeni nu garanteaz c, odat trecut hopul, nu ne vom ntoarce la capitalismul de
cazinou ce a dus lumea pe buza prpastiei. Aa c nainte de a ne mira, de a ne bucura sau de a ne speria,
e bine s vedem aceast nou dovad a ascensiunii Chinei i ca pe o ncercare pentru propriile noastre
valori: libertate individual, economie deschis, sisteme sociale solide. Ne place s zicem despre ele c
sunt universale, dar chiar aa s fie? Astzi, liderii europeni (de la Atena la Paris, de la Budapesta i
Varovia pn la Lisabona nu i din Bucuretii adormii) discut cu China despre bani i investiii. Nu
despre disideni arestai i internet cenzurat. E posibil o asemenea coabitare, bazat pe interese, ntre
lumea liber i ara celui mai puternic om de pe planet? Putem schimba cu China bani i mrfuri, dar mai
puin valori politice? Un lucru e clar: epoca expansiunii democraiilor pare s se fi terminat sau cel puin s fi
luat o lung pauz. Atunci, mcar s ne aprm valorile democratice la noi acas. i ce va fi vom mai
vedea.
Ascensiunea Chinei este i o ncercare pentru propriile noastre valori.