Parabola Semanatorului

Ieit-a semntorul s semene smna sa. i semnnd el, una a czut lng drum i a fost clcat cu
picioarele i psrile cerului au mncat-o. i alta a czut pe piatr, i, rsrind, s-a uscat, pentru c nu avea
umezeal. i alta a czut ntre spini i spinii, crescnd cu ea, au nbuit-o. i alta a czut pe pmntul cel bun i,
crescnd, a fcut rod nsutit. Acestea zicnd, striga: Cine are urechi de auzit s aud. i ucenicii Lui l ntrebau:
Ce nseamn pilda aceasta? El a zis: Vou v este dat s cunoatei tainele mpriei lui Dumnezeu, iar celorlali
n pilde, ca, vznd, s nu vad i, auzind, s nu neleag. Iar pilda aceasta nseamn: Smna este cuvntul lui
Dumnezeu. Iar cea de lng drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul i ia cuvntul din inima lor, ca nu cumva,
creznd, s se mntuiasc. Iar cea de pe piatr sunt aceia care, auzind cuvntul l primesc cu bucurie, dar acetia
nu au rdcin; ei cred pn la o vreme, iar la vreme de ncercare se leapd. Cea czut ntre spini sunt cei ce
aud cuvntul, dar umblnd cu grijile i cu bogia i cu plcerile vieii, se nbu i nu rodesc. Iar cea de pe
pmnt bun sunt cei ce, cu inim curat i bun, aud cuvntul, l pstreaz i rodesc ntru rbdare (Luca 8: 5-15).

Parabola vamesului si a fariseului

Pe vremea Mantuitotului nostru Iisus Christos era un grup de oameni numiti farisei care se credeau sfinti si drepti
inaintea lui Dumnezeu si se laudau cu credinta si cu faptele lor bune. Foarte adesea ei se rugau pe la colturi de strada si isi
puneu pe cap sac si cenusa, doar ca sa fie vazuti, laudati si respectati de catre trecatori. In fata oamenilor se aratau ca fac
numai fapte bune, dar pe ascuns faceau pacate si nedreptati nenumarate. Erau mandri si aroganti si dispretuiau pe toti
ceilalti frati ai lor, dar mai ales pe cei pe care ii considerau pacatosi.
Tot in acele timpuri, vamesii erau dispretuiti si urati de ceilalati semeni ai lor, fiind considerati nedrepti si pacatosi.
De nenumarate ori Iisus a vorbit impotriva fatarniciei fariseilor. Iar pentru unii ca acestia, care se credeau drepti si
priveau cu dispret pe ceilalati, le-a spus pilda aceasta:
Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.
Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti,
adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe
stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.
Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar
cel ce se smereste pe sine se va inalta. (Luca 18, 10-14)

Parabola oii cele pierdute

i se apropiau de El toi vameii i pctoii, ca s-L asculte. i fariseii i crturarii crteau, zicnd:
Acesta primete la Sine pe pctoi i mnnc cu ei. i a zis ctre ei pilda aceasta, spunnd: Care om dintre
voi, avnd o sut de oi i pierznd din ele una, nu las pe cele nouzeci i nou n pustie i se duce dup cea
pierdut, pn ce o gsete? i gsind-o, o pune pe umerii si, bucurndu-se; i sosind acas, cheam prietenii
i vecinii, zicndu-le: Bucurai-v cu mine, c am gsit oaia cea pierdut. Zic vou: C aa i n cer va fi mai
mult bucurie pentru un pctos care se pociete, dect pentru nouzeci i nou de drepi, care n-au nevoie de
pocin. Sau care femeie, avnd zece drahme, dac pierde o drahm, nu aprinde lumina i nu mtur casa i
nu caut cu grij pn ce o gsete? i gsind-o, cheam prietenele i vecinele sale, spunndu-le: Bucurai-v

cu mine, cci am gsit drahma pe care o pierdusem. Zic vou, aa se face bucurie ngerilor lui Dumnezeu
pentru un pctos care se pociete. (Luca 15, 1-10)