Sunteți pe pagina 1din 4

Incepand cu anul 1980 se constata o tendinta tot mai mare in Consilierea Pshihologica si

Pshihoterapie spre Psihoterapia Integrativa, astfel tot mai multi terapeuti preiau si utilizeaza
tot mai multe tehnici de diverse orientari, tehnici care si-au dovedit utilitatea in pratica.Astfel
in anul 1983 se infiinteaza in S.U.A. Asociatia pentru Explorarea Tendintei de Integrare In
Psihoterapie.In sensul ei pozitiv, tendinta spre integrare se caracterizeaza prin studierea atenta
a mai multor curente si scoli terapeutice, pentru a identifica ce se poate invata din ele si apoi
ulterior a le aplica clientului. Norcross si Newman au identificat mai multe motive care au dus
la aparitiei psihoterapiei integrative:
-Proliferarea sistemelor terapeutice
-Incapacitatea unei singure teorii de a raspunde tutror problemelor pe care le ridica pacientii
-cresterea interesului pentru terapiile de scurta durata, centrate pe solutii si rezolvarea de
probleme
-posibilitatea de a experimenta in plan stiintific eficienta diferitelor tehnici de terapie
-diferentele intre diversi terapeuti in ceea ce privesti eficacitatea tehnicilor utilizate
-recunoasterea rolului factorilor comuni in succesul psihoterapiei
-dezvoltarea unor asociatii profesionale care isi propun integrarea unor tehnici de psihoterapie

n cadrele de lucru specifice psihoterapiei integrative pot fi utilizate metode i tehnici


aparinnd oricrei orientri psihoterapeutice, n funcie de problematic, pacient, etapa n
care se afl procesul terapeutic, i mai ales n funcie de obiectivul de lucru stabilit.
Abordarea noastr este, deci, foarte aliniata cu psihoterapia relaional contemporana.
1. n primul rnd, consideram teoria inter-subiectiv ce subliniaz conceptul de influenta
reciproca (Stolorow si Atwood, 1992). Ei folosesc termenul de co-determinare pentru a
descrie procesul reciproc att n dezvoltare ct i n psihoterapie.
2. n al doilea rnd, suntem asociai cu dialogurile moderne din terapia gestalt ce se
concentreaz asupra dialogului de vindecare din psihoterapie i subliniaz importanta
spaiului dintre terapeut i client ca spaiu n care are loc vindecarea (Hyener, 1993).
dac consideram cu adevarat conceptul de mijloc, atunci exista o realitate mai mare dect
suma tuturor experienelor, att ale terapeutului ct i ale clientului. mpreuna ei formeaz o
totalitate ce furnizeaz context pentru experienele fiecruia. Poate ca aceasta este cea mai
succinta explicaie a mijlocului. (Gilbert, Evans, 2005).
3. Ne inspiram si din psihanaliza relaional contemporana cu doctrina centrala:
Abordarea relaional pe care eu o avansez vede relaia analist-pacient ca fiind stabilita i
restabilita printr-o continua influenta mutuala n care att pacientul ct i analistul, n mod
sistematic, afecteaz i sunt afectai de cellalt (Aron, 1999).
Aceste trei abordri contemporane subliniaz reciprocitatea procesului terapeutic ca un proces
de co-construcie ntre terapeut i client. Trebuie sa evideniem totui c tehnicile folosite,
folosirea de sine a terapeutului, puncte de vedere asupra transferului i contra-transferului,
punctul de vedere asupra folosirii i dezvluirii propriilor sentimente, modul de relaionare la
ntlnirea cu clientul toate acestea variaz foarte mult.

4. Incontientul relaional : persoana ter analitic


Ogden, vorbind despre inter-subiectivitatea terei analitice, ia acest concept de mixtura i l
duce chiar mai departe, atrgnd atenia asupra unui proces incontient co-creat de ctre
terapeut si client ce poate furniza un insight important n procesul clientului. Persoana ter
analitica provine din interaciunea dintre subiectivitate si inter-subiectivitate ce genereaz ca
si cum ar fi o a treia persoana n camera. Ogden (1994) susine ca orice reverii sau preocupri
din partea analistului pe parcursul orei terapeutice, chiar dac par frivole sau distrageri de
atenie de la subiectul n discuie, au totui un sens pentru ntlnire. Ceea ce de obicei
punem n paranteza sau ne mustr pentru ca ne distrage, poate avea legtur cu tera
analitic i poate conine comunicri ale incontientului valoroase despre calitatea relaiei
terapeutice.
Gerson (2004) vorbete despre incontientul relaional, pe care l descrie ca legtura
nerecunoscut ce leag fiecare relaie, penetrnd expresia i construcia subiectivitii
fiecruia i incontientul individual din acea relaie. Conceptul de incontient relaional
subliniaz interconectarea fiecrei perechi terapeutice i formeaz un pod nevzut ntre ei
(Gerson, 2004).
Aceasta definiie a conceptului de tera analitica adaug nc o dimensiune co-creaiei sau codeterminrii relaiilor menionate anterior, sugernd ca noi ne cream reciproc relaiile, la
nivel att contient ct si incontient. n procesul terapeutic este deci important sa fii deschis
la mesajele filtrate prin rmitele incontientului relaional. Pot aprea fie de la terapeut
fie de la client - n mai multe forme, ca visuri, fantezii, distrageri, preocupri obsesive,
simptome fizice sau alte forme de manifestare. Psihoterapeuii relaionali vor fi ateni n mod
special la aceste fenomene, furniznd, pe ct posibil, insight-uri n momentele din terapie ce
par a fi mpotmolite.
Propria noastr abordare a psihoterapiei integrative, dei recunoate importanta unei abordri
de prim-plan specifice sau a combinaiilor de abordri ale unor probleme specifice, plaseaz
totui n centrul prioritilor acele elemente care sunt comune tuturor psihoterapiilor, n
special relaia psihoterapeutica n toate dimensiunile ei. O astfel de abordare relaional a
integrrii afirma importanta oferirii unui mediu protector n care creterea i vindecarea au
loc ntr-un spaiu inter-subiectiv creat n cooperare de psihoterapeut i de pacient.
Practica realizrii sinelui
O tema cheie n abordarea integrrii este concentrarea pe dezvoltarea sinelui, deoarece
armonia luntrica alimenteaz puterea exterioara. Evans si Gilbert abordeaz n lucrarea An
introduction to Integrative Psychoterapy, 2005 diferitele aspecte ale sinelui n diverse relaii,
pentru ca credem ca schimbarea n psihoterapie poate avea loc n una, mai multe sau toate
aceste arii. La un moment dat, pentru orice client, unul din aceste puncte va fi mai important
dect altele, iar la alt stagiu la vieii altele vor fi n centru.
Vedem, de asemenea, ca toate aceste arii de experiena proprie sunt n mod inevitabil interrelaionate, dar consideram ca este mai util sa ne concentram pe fiecare separat pentru a
evidenia anumite aspecte unice ale propriei experiene.
n procesul dezvoltrii conceptului deschis de sine-n-relaie, vom explora sase domenii
diferite legate de sine:
1.Domeniul biologic: relaia sinelui cu corpul. Acesta se refer la relaia pe care Eu o am cu
propriul meu corp. Aici exploram experiena de sine a unei persoane ca fiin vie; modul n
care persoana si nsufleete propriul corp i relaia pe care o are cu sinele trupesc.
2.Domeniul intra-psihic: relaia sinelui cu sinele. Acesta se refer la lumea interioara a
experienelor unei persoane, inclusiv dialogurile ntre diferitele pari ale sinelui si cum

acestea se constituie si se dezvolta cu timpul. Cautam moduri de nelegere a naturii si


funcionrii cadrului de referin al unei persoane care formeaz baza experienei sinelui-nlume.
3.Domeniul interpersonal: relaia sinelui cu ceilali. Aici vom urmri domeniul relaiilor
interpersonale i modul n care negociem legtura noastr cu cei din jur. Vom cerceta
importanta procesului de ataare si calitatea relaiilor inter-subiective timpurii reciproce si
interactive ce creeaz modelul relaionrii ulterioare si al nevoilor personale n cursul vieii.
4.Domeniul intercultural si contextual privete relaia dintre sine si context, urmrind
integrarea experienei sinelui n context. Vom studia influentele sociale, politice, istorice,
economice, culturale si organizaionale asupra dezvoltrii simului de sine.
5.Domeniul ecologic: relaia sinelui cu mediul nconjurtor si natura. Aici vom studia relaia
persoanei cu mediul sau natural si modul n care sensibilitatea sa (ori lipsa acesteia) poate
influenta existenta ei n lume.
6.Domeniul transcendental: relaia sinelui cu lumea transpersonala si spirituala. Aici avem n
vedere maniera n care omul cauta sa dea un sens mai larg existentei sale si modul n care
acesta poate fi dobndit prin dezvoltarea sinelui spiritual al persoanei.
n formrile noastre, este de datoria noastr sa stimulam dialogul dincolo de diferene prin
respectarea individualitii, a sistemelor de credine si convingeri i a gndirii.
Tendina integrrii si n acelai timp a respectrii individualitii abordrilor psihoterapeutice
ntr-un context al armonizrii se face simit n mediul profesional si la nivel european: La
nivel european, pe parcursul ultimilor 20 ani sau cam asa ceva, am asistat la o importanta
tendina spre un spirit mai ecumenic n rndul psihoterapiilor reprezentate n Regatul Unit al
Marii Britanii a Consiliului de Psihoterapie (UKCP) si Asociaia Europeana pentru
Psihoterapie (PAM) si evideniat n gama de probleme explorate profesional n cadrul
conferinelor precum si al publicaiilor de specialitate ca Psihoterapeutul, Jurnalul UKCP,
Jurnalul International de Psihoterapie EAP si Jurnalul despre Integrarea Psihoterapiei (SEPI).
Toate cele trei dintre aceste organizaii au nevoie de niveluri nalte de cooperare printre si
ntre diferitele abordri reprezentate de meninerea colaborrii si dialogului., (Evans si
Gilbert, 2005).
Armonia este principiul secret care controleaz viata si fr de care ntreaga existenta s-ar
dezintegra. Respiraia se desfoar nencetat si ea menine sntatea corpului atta timp ct
organele funcioneaz armonios. n clipa n care apare o problema, boala si face apariia si
respiraia nceteaz, lsnd n urma ei o carcasa inerta formata din carne si oase. Acelai lucru
este adevarat si pentru organizaiile create de om pentru orice structura constituita din pri
care interacioneaz ntre ele, de la natura la ntregul ei si pana la relaiile interumane, de la
marile corporaii i concern-uri industriale si pana la cele mai mici societi spirituale.
Armonia este sufletul oricrei organizaii. Armonia nseamna fructul nelegerii. Armonia
ntre fiinele umane si popoare sau naiuni nu se va instaura niciodat doar pe baze de
egalitate economica, ori prin impunerea acesteia cu ajutorul forei militare. nelegerea este
negreit sortit eecului dac atenia ne este focalizata numai asupra lucrurilor efemere.
Pacea n lume nu poate fi creata nici prin egalitate economica si nici prin alte mijloace, ci
numai prin dezvoltarea, cultivarea armoniei inerenta sufletelor care alctuiesc naiunile si
structurile sociale. Este necesara acea nelegere superioara al crei unic tel este meninerea si
elevarea fericirii trupeti, mentale si sufleteti a tuturor fiinelor (Yogananda, 1986).
n drumul fiecruia ctre sine nsui, prin iubire, empatie si adevr putem crea armonia
reuind sa aducem n viata noastr i a celor cu care interacionm n procesul
psihoterapeutic o scnteie de iluminare, iar ca terapeui, prin altruism i druire, prin iubire,

devoiune si sinceritate, vindecam, devenind noi nine lumina n templul contiinei


celuilalt.
DR. Gina Chiriac
Editura LiberMundi
Revista INSIDE
Institutul IESTCA
Resurse
o Psihoterapeuti integrativi absolventi ARPI
o Articole
o Departamente ARPI
o Istoria ARPI
o Filiale ARPI
o Ce este Psihoterapia Integrativa?
Intrebari si raspunsuri video
1. Evans, Kenneth R i Gilbert, Maria C Introducere n psihoterapia integrativ, Ed.
Liber Mundi, Bucureti, 2010
2. Moreau, Andr Viaa mea aici i acum
3. 1. Evans, Ken i Gilbert, Maria, Introducere n psihoterapia integrativ, Editura Liber
Mundi, Craiova, 2010
Descoperirile tiinice din domeniul neuroiinelor au impact n fenomenologia relaiei clientterapeut din cadrul psihoterapiei integrative. Dr. Kenneth Evans arat n Introducerea n
psihoterapia integrativ rolul neuroplasticitii n teoria ataamentului privind relaia mamcopil. El spune c procesul de interaciune ntre copil i mam conduce la constituirea unor
conexiuni neuronale ce vor forma baza tiparului ataamentelor ulterioare ale persoanei,
capacitatea lui de reglementare eficient a afectivitii i procesare meta-cognitiv.
Datele neurologice sugereaz existena posibilitilor de a reconfigura obiceiurile emoionale,
n mod special la copii. nelegerea interaciunilor structurilor creierului care comand
emoiile negative i cele pozitive dezvluie cum putem dobndi comportamentele emoionale
care s ne ajute s ne stpnim emoiile distructive i demoralizatoare. Circuitul creierului
presupune neuroplasticitate, iar nvarea leciilor emoionale ne ajut s dobndim inteligena
emoional, altfel spus cum exprimm i adecvm emoiile care ne vor domina ntreaga
existen.
Psihoterapia integrativ vindec traumele emoionale care amprenteaz creierul emoional.
Practic, n timpul terapiei, neocortexul inhib nucleul amigdalian. Clientul poate controla
durata i intensitatea unei emotii negative. Reactivarea emoiilor negative, fie numai la nivel
cognitiv, ntrete traseele neuronale corelate cu gndurile negative i ulterior apar credine
subcontiente negative despre via. Schimbarea circuitelor neuronale prin modificarea
credinelor, a atitudinilor, a comportamentelor duce la vindecarea traumelor i la modelarea
creierului emoional. Toate acestea schimbri se pot ntmpla n cadrul edinelor de
psihoterapie integrativ, respectnd realitatea clientului .
n psihoterapia integrativ, relaia terapeutic este reciproc, dar nu simetric. Terapeutul,
atent permanent la contra-transfer i la ce ar putea el nva, ofer, n acelai timp, atenie
respectuoas i plin de grij clientului. Practic, terapeutul evolueaz pe msur ce practic.
Un alt atribut care face din terapeutul integrativ un instrument al eficacitii, l constituie
obligativitatea de a se menine la curent, de a-i actualiza cunotinele i de a stabili relaii cu
alte tipuri de terapeui, ba chiar i cu alte tipuri de specialiti medici, sociologi, fizicieni,
ciberneticieni, etc. n acest fel, adaptarea la nou este mai favorizat, ca i atitudinea flexibil
i perspectiva holistic.