Terapia interpersonala este considerata a fi cea mai utila forma de terapie pentru femeile cu depresie post-natala.

Se poate folosi atat

individual, cat si in asociere cu medicatia, insa in cazul acestor femei se pune o problema aparte legata de tipurile de medicamente ce
se pot prescrie deoarece cele mai multe mame alapteaza si astfel medicatia pe care o iau mamele ii afecteaza si pe copii.
In cadrul terapiei interpersonale se face apel la strategiile de orientare spre evaluarea simptomatologiei depresive, focalizarea pe
probleme tinta, ameliorarea relatiilor interpersonale si prevenirea recaderilor. Este o metoda care si-a dovedit eficacitatea atat in terapia
episoadelor depresive acute, cat si in prevenirea sau amanarea instalarii unor episoade ulterioare (David, 2006).
Intr-un grup de femei cu venituri financiare mici sau modeste s-a demonstrat ca terapia interpersonala a avut rezultate optime in
prevenirea depresiei post-partum (Pearlstein et al, 2009).
Intr-un alt studiu (O`Hara et al., 2009) aceeasi terapie interpersonala a contribuit la remisia simptomelor depresive in situatia de depresie
post-partum. Astfel s-au redus simptomele depresive si au fost imbunatatite relatiile sociale si astfel aceasta forma de terapie este una
potrivita pentru femei in tratamentul depresiei post-partum ca alternativa la femeile care alapteaza.
Efecte pozitive in tratamentul depresiei post-partum au fost observate in cazul terapiilor de scurta durata, cum este terapia cognitivcomportamentala, terapia interpersonala, consilierea non-directiva si terapiile dinamice de scurta durata (Kurzweil, 2008 ). Studiile
privind eficacitatea terapiilor in remiterea simptomatologiei depresive se centreaza pe terapiile non-medicamentoase deoarece femeile
care au nascut alapteaza si efectele trebuie sa nu se resimta negativ asupra copiilor lor.
David, D. O. (2006). Psihologie clinica si psihoterapie: fundamente. Polirom.