Descoperirea radioactivitatii

Becquerel, in timpul cercetarilor sale gaseste niste probe de mineral fluorescent(pehblenda)

asezat pe placi fotografice, dar care nu fusesera expuse inca la soare. Din curiozitate , el
cere ca acestea sa fie developate si descopera ca mineralul innegrise si de data aceasta
placa fotografica. Deci , pehblenda emitea radiatii fara ca ea sa fie expusa la lumina
soarelui. Repetand experienta, faptul s-a confirmat : pehblenda emitea in mod natural
radiatii invizbile, care impresioneaza placa fotografica intocmai ca radiatiile X ; cercetarile
ulterioare au arata insa ca ele erau de alta natura, provenind chiar din nucleele unor atomi
ai minereului. Becquerel descoperise radioactivitatea. Aceasta descoperire, datorita unei
intamplari s-a dovedit mai tarziu a avea o importanta covarsitoare, constituind punctul de
plecare pentru o serie de cercetari teoretice si realizari practice care au dus la rezolvarea
importantei probleme a eliberarii energiei enorme continute in nucleele atomilor.
Pehblenda fiind un material constituit dintr-un amestec complex de saruri, se punea
problema separarii elementului radioactiv. Curand dupa descoperirea lui Becqurel, doi
chimisti francezi, Marie si Pierre Curie, au meritul de a fi separat pentru prima data
componentii determinanti ai radioactivitatii pehblendei. Studiind impreuna obtinerea de
uraniu pur din minereuri, sotii Curie descopera doua noi elemente radioactive, si anume
poloniul si radiul. Au urmat patru ani de munca intensa, in conditii improprii si daunatoare
sanatatii lor, in urma carora, prelucrand tone de minereu au obtinut primul decigarm de
radiu pur. In anul 1903 li s-a decernat sotilor Curie premiul Nobel pentru fzica.
Sotii Curie precum si fizicianul Ernest Rutheford si francezul Paul-Ulrich Willard au analizat
mai profound natura acestor radiatii si au ajuns la rezultate foarte interesante, care au
reprezentat un pas enorm in lupta pentru cunoasterea constitutiei atomului.
Marie si Pierre Curie sunt un exemplu de oameni de stiinta care cu abnegatie au pus toata
stiinta si munca lor in slujba progresului omenirii. Perfect constient de pericolul ce l-ar fi
reprezentat folosirea radioactivitatii in detrimentul comunitatii, Pierre Curie socotea cu
optimism ca : "Noile descoperiri vor aduce omenirii mai mult bine decat rau", fiind ferm
convins ca aceasta nu depinde decat de oameni si de modul in care vor fi utilizate toate
aceste descoperiri.
Experienta facuta de Rutheford prin care obtinuse prima transmutatie artificiala a fost atat
de senzationala incat multi fizicieni din toate tarile s-au preocupat de aceasta problema,
folosind particulele alfa ca proiectile, cu care bombardau atomii diverselor elemente
chimice. Urmarind mai departe aceste experiente, doi fizicieni francezi, Frederic Joliot-Curie
si sotia sa Irene studiau efectul particulelor alfa emise de poloniul radioactiv asupra unor
elemente chimice. Ei pastrau intr-un vas de aluminiu, sarea de poloniu pe care o foloseau.
Se stie ca aluminiul retine cu usurinta particulele alfa, totusi au observat ca in afara vasului
existau radiatii care influentau aparatele de masura pe care le foloseau. Analizand radiatiile
acestea, sotii Joliot-Curie au constatat ca ele sunt compuse din neutroni si
pozitroni(electroni pozitivi). In cazul in care din cutia de aluminiu se scotea sarea de
poloniu, desi sursa de radiatii alfa, emisia de neutroni inceta, cutia de aluminiu emitea in
continuare pozitroni. Studierea fenomenului a aratat ca prin bombardarea nucleului de
aluminiu cu particule alfa, acesta absoarbe doi protoni si doi neutroni, un neutron fiind
expulzat. Se formeaza un nucleu al carui element care are deci doi protoni si un neutron
mai mult decat cel al aluminiului : un nucleu de fosfor cu masa 30 si sarcina 15. Energia
acestui nucleu fiind prea mare, el este instabil si emite particule pozitive, trecand cu timpul
1

in elementul siliciu radioactiv cu masa 30 si sarcina 14.

Dupa obtinerea de catre Joliot-Curie a primului element radioactiv artificial, siliciul 30, ceea
ce a constituit descoperirea radioactivitatii artificiale, a urmat prepararea de catre diversi
cercetatori a unei serii intregi de radioizotopi artificiali, astazi fiind cunoscuti radioizotopi
aproape ai tuturor elementelor chimice.
O particularitate a nucleelor unor izotopi radioactivi artificiali o constituie un fenomen care a
parut curios la inceput. In loc sa se observe o emisie gama la unele nuclee cu exces de
energie, se observa o emisie de electroni insotita de o radiatie roentgen. Fenomenul a fost
cercetat si explicat prin aceea ca, la unele nuclee mai grele ce se formeaza, energia
excedentara, in loc sa fie emisa ca radiatii gama, este transmisa unui electron din primul
strat, ce este proiectat in afara atomului. In urma acestui fapt, straturile de electroni se
rearanjeaza, dand nastere radiatiei roengen. Fenomenul este cunoscut su denumirea de
conversie interna.

Radioactivitatea naturala
Asa cum s-a aratat, procesul de dezintegrare radioactiva a fost pus in evidenta mai intai la
elementele naturale radioactive.
Radioactivitatea naturala a fost definitiv stabilita la toate elementele care au Z>83. Acestea
apartin unei serii de elemente radioactive care formeaza o familie radioactiva. Una dintre
aceste serii este aceea a uraniului in care capul seriei este 238U.
O alta serie radioactiva naturala este aceea a toriului, care are capul sriei
238Th(1.39*1010ani) si este cunoscuta ca satisfacand o relatie de tip 4n. Produsul final
satbil este 208Pb.
O a-3-a serie are ca element initial parinte 238U(7.1*108ani)si, dupa o serie de transmutatii
successive ca in cazurile precedente, se determina cu izotopul stabil al plumbului 207Pb.
Aceasta serie satiface relatia 4n+3.
In cadrul celor trei serii radioactive exista asemanari interesante. Fiecare are cate un
descendent, gazul radioactiv(emanatia) :radon, thoron,actinon. Descendentii gazosi
radioactivi au permis stabilirea celorlalti membrii ai seriei.
O data cu perfectionarea mijloacelor de detectie a radiatiilor, s-au gasit si alte radioactivitati
naturale, fara sa mai apara insa ultimele serii ca in cazurile anterioare.
In ultima alternativa, elementele radioactive naturale formeaza o singura transmutatie prin
care izotopul radioactiv se dezactiveaza la un nucleu instabil.
Printre izotopii radioactivi ai elementelor care se gasesc in natura amintim :
40K(0.012% ; 1.2*109, beta ; CE)
87Rb(27.8%; 6.2*1010ani; beta)
147Sm(15.1%; 1.3*1011ani;alfa)
115In(95.8%; 6.0*1014ani; beta)
190Pt(0.012% ;1012ani; alfa)
In paranteza s-a notat abundenta in %(continutul de izotop in element al sau), timpul si
emisia(captura electronica,K).
Numarul elementelor radioactive naturale este mult mai mare, insa descoperirea lor este
lenta datorita aparaturii de detectie cu capacitati reduse.

Radioactivitatea artificiala
Pana in 1934 numai elementele radioactive naturale erau cunoscute, insa in anul 1934,
Irene si Frederic Joliot au aratat ca aluminiul si magneziul pot deveni radioactive daca sunt
bombardate cu particule alfa de la poloniu. Dupa aceasta descoperire, a radioactivitatii
induse pe o cale artificiala, s-a pus problema utilizarii unor resurse de particule alfa mai
energice tinand seama de bariera de potential a nucleelor. Astfel s-au construit
acceleratoarele. Dupa descoperirea neutronului, s-a stabilit eficacitatea deosebita a
acestuia(in special a neutronului lent) de a produce izotopi radioactivi, respectiv
radioactiviatatea artificiala. Neutronul prezinta avantajul ca nu are sarcina, deci poate sa
patrunda cu usurinta in nucleul tinta. O data cu folosirea surselor de neutroni ca particule
bombardante, numarul izotopilor radioactivi obtinuti pe cale artificiala a crescut enorm(la 36)
Actualmente, radioactivaitatea artificiala, respectiv izotopii radioactivi sunt produsi prin
bombardarea cu particule cu sarcina, obtinute cu ajutorul acceleratoarelor la energii
convenabile, sau cu neutroni, de cele mai multe ori in reactorul nuclear. Acesta din urma
este sursa principala de izotopi radioactivi. I ambele cazuri, izotopul radioactiv este produs
printr-o reactie nucleara.
Radiatia artificiala este folosita in mai multe ramuri ale activitatii omenesti.De exemplu, n
industrie este folosita pentru controlul proceselor i a calitii produselor, iar in scop de
studiu, este folosita in institute de cercetare i nvmnt superior.

Dezintegrarea nucleelor
Dupa ce Becquerel face observatia ca sarurile de uraniu emit o radiatie invizibila care trece
prin hartie, lemn, sticla etc., iar mai apoi innegreste hartia fotografica, urmeaza
descoperirea radioactivitatii, sotii Curie observand o comportare similara la saruri ale
toriului. Ei separa radiul din U3O8. Proprietatile radiatiilor emise sunt studiate de Rutheford,
Curie, Bragg, iar mai tarziu, prin separari chimice, se stabileste si comportarea izotopilor
rezultati. Astfel s-a ajuns la definitivarea unei teorii privind radioactivitatea unor izotopi ai
uraniului si toriului, ai descendentilor acestora, care de asemenea sunt produse radioactive,
adica emit si ele radiatii, fie ele de natura corpusculara(alfa, beta), fie de natura
electromagnetica(gama). Totodata Soddy emite legea de deplasare prin care se prevede
descendentul rezultat in urma emisiei unei radiatii nucleare.
Studiile respective au relevat ca radiatia emisa are ca origine nucleul atomului si ca in urma
dezactivarii, nucleul isi schimba continutul energetic trecand de pe un nivel energetic
superior pe altul inferior.
Ca o concluzie a celor enuntate se poate spune ca, prin dezintegrare, nucleul initila va trece
in alt nucleu(adica emite radiatii corpusculare) sau daca trece in izometrul sau se va afla pe
un nivel energetic inferior.
Procesul prin care se face aceasta dezactivare se numeste dezintegrare radioactiva,
radioactivitatea fiind proprietatea unor nuclee de a emite radiatii nucleare.
Felul in care are loc acesta dezintegrare variaza de la un izotop la altul. Astfel s-a observat
ca unii izotopi proaspat separati pe cale chimica se dezintegreaza foarte repede.
Fiecare nucleu are o viata a sa si deci o probabilitate de a se dezintegra. Aceasta
probabilitate nu depinde de modul in care a aparut nucleul si nici nu poate fi influentata in
3

prezent de orice mijloc s-ar folosi(presiune, temperatura, reactiv chimic etc). Singurul factor
care-l influenteaza este timpul. Se poate astfel atribui o constanta de dezintegrare care
indica numarul de nuclee dezintegrate in unitatea de timp.
Inceputul erei atomice
Dupa cum am spus pana nu demult am fost "sclavii soarelui" ,dar primul pas catre
dezrobirea fost facut de fizicianul Becqerel pe 26 feb. 1898 cand acesta a lasat cateva placi
fotografice ferite de lumina , in apropierea unui minereu de uraniu . developandu-le le
descopera innegrite, ca si cand ar fi fost expuse la lumina De aici, el a tras concluzia ca
minereul de uraniu emite radiatii necunoscute. De aceea fizicienii francezi Marie Curie si
Pierre Curie si-au dedicat multi ani cercetarii radiatiilor radioactive . Impreuna, acesti 3
cercetatori au primit premiul Nobel pentru fizica in 1903. Identificarea si cercetarea acestor
radiatii incepe sa-i pasioneze pe cercetatori.
Asa ca la inceputul secolului nostru Ruthefort si elevii lui , Chadwick, Cockfroft si Walton au
investigat proprietatile nucleelor cu ajutorul unor particule accelerate artificial la energii
cinetice mai mari decat cele ale radiatiilor, emise de substante radioactive.
Fuziunea sta la baza obtinerii energiei nucleare. Acest proces consta in absorbirea unui
neutron de catre un nucleu atomic de dimensiuni mari cum este cel de uraniu, care va
deveni astfel instabil. El se va sparge in mai multe fragmente, cu degajare mare de energie
termica, ceea ce accelareza puternic fragmentele rezultate, care ating viteze foarte mari.
Datorita vitezei lor mari, aceste fragmente, in urma fisiunii pot patrunde, la randul lor in alti
atomi, unde provoaca alte fisiuni.

Efectele biologice ale radiatiilor

Fr radiaii nu am fi fost i nu am putea fi, dar cu prea multe radiaii nu

putem tri
Activitatea vital a tuturor sistemelor organizate biologic i n special a omului, se
desfoar ntr-un univers supus aciunii unei multiple i variate game de
radiaii, de la cele sesizabile direct cu simurile noastre, pn la cele sesizabile
doar prin intermediul unei aparaturi, uneori foarte complicate.
Mediul nconjurtor conine surse naturale de radiaii, existente de miliarde de ani
pe planeta Pmnt nc de la formarea acestuia, nsoind apariia i evoluia
vieuitoarelor, inclusiv a omului. Prin activitatea sa economic i social de-a
lungul timpului, omul a modificat i modific sursele naturale de radiaii, crend
astfel o radioactivitate natural suplimentar.
Radiaiile nucleare pot aciona asupra organismului n trei moduri: aciune
direct, aciune indirect i aciune la distan.
Prin aciune direct sunt lezate macromoleculele de mare importan, chiar vital
(proteine, acizi nucleici) care sufer transformri datorit ionizrii sau excitrii
4

directe.
Aciunea indirect este datorat elementelor care apar n urma proceselor
radiochimice. Mediul principal n care se desfoar procesele biologice fiind
apa, efectele apar datorit ionizrii acesteia (apar ioni sau radicali) care
acioneaz ca ageni oxidani i reductori asupra unor componente eseniale
celulare, perturbnd funcionarea normal a acestora.Efectele biologice care apar n
urma iradierii, sunt dependente de: doza de radiaii i debitul dozei. Efectele biologice
ale radiaiilor pot fi grupate astfel:

Efecte somatice care apar la nivelul celulelor somatice i acioneaz asupra fiziologiei
individului expus, provocnd distrugeri care duc fie la moartea rapid, fie la
reducerea semnificativ a speranei medii de via. Leziunile somatice apar n
timpul vieii individului iradiat i pot fi imediate sau tardive efectele somatice
imediate sau pe termen scurt, se manifest la cteva zile , sptmni sau luni
de la iradiere. Aceste efecte sunt de regul nestochastice (nealeatorii) adic se
produc la toi indivizii expui la o doz superioar dozei de prag. Efectele
somatice tardive sunt cele care apar dup o perioad mai lung de timp, de
ordinul anilor, numit perioad de laten i se manifest n special sub form
de leucemie sau cancer. Aceste efecte sunt de natur stochastic
(ntmpltoare) n sensul c este imposibil de evideniat o relaie cauzal direct
probabilitatea producerii unui efect este proporional cu doza de iradiere.
Efecte genetice care apar n celulele germinale sexuale din testicule sau ovare aceste
mutaii letale sau subletale la descendeni se datoreaz unor efecte imediate ale
radiaiilor cum ar fi: alterarea cromozomilor (translocaii, apariia de
extrafragmente) ruperea unor segmente de cromatin, alterarea chimic a
codului genetic, fie prin aciunea radicalilor liberi asupra bazelor azotate ale
acizilor nucleici, fie prin ruperea lanului acelorai acizi. Gravitatea efectelor
mutagene apare prin transmiterea la descendeni a unor translocaii
cromozomiale, efect biologic, care apare i la doze mai mici.
Dozele de radiaii care pot produce apariia unui minim de mutaii ntr-o generaie
de indivizi, ntr-un ecosistem, dac sunt meninute n permanen pot conduce
la adevrate catastrofe ecologice n generaiile urmtoare.

Diziomerie si radioprotectie
Dozimetria reprezint totalitatea metodelor de determinare cantitativ a dozelor
de radiaii n regiunile n care exist sau se presupune c exist un cmp de
radiaii, cu scopul de a lua msuri adecvate pentru protecia personalului ce i
desfoar activitatea n acea zon.
Radioprotecia = totalitatea metodelor i mijloacelor de reducere a efectelor nocive
ale radiaiilor. Sursele de iradiere pot fi: surse externe aflate n afara
5

organismului i surse interne aflate n interiorul organismului.

Protecia mpotriva efectelor nocive ale radiaiilor, produse de sursele externe,

poare fi:
protecie fizic realizat prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca:
distana, ecranarea, timpul de expunere;
protecie chimic prin folosirea unor substane chimice (cistamina, gamofos,
etc.), care se administreaz nainte sau dup iradierea persoanei;
protecie biochimic realizat prin folosirea unor preparate sau macromolecule
biologice (snge, plasm, etc.) care administrate imediat dup iradiere, ajut la
refacerea celular;
protecie biologic se realizeaz prin transplantul de celule viabile n mduv
(hematoformatoare).
Reducerea gradului de contaminare radioactiv se poate realiza prin: decontaminare
ndeprtarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de sodiu, fosfat
de aluminiu, etc.) i din arborele traheobronic (prin splri cu ser
fiziologic; decorporare eliminarea izotopilor radioactivi fixai n diferite organe (cu
sare de Zn sau Ca a acidului dietilen triamino pentaacetic); diluie izotopic
administrarea iodurii de potasiu mpotriva Iodului 131, consumarea unor
cantiti mari de ap pentru reducerea fixrii tritiului n organism, etc.
Msurile de radioprotecie, pot fi grupate n:
-msuri preventive;
-msuri de supraveghere;
-msuri de limitare i lichidare.
Efectul nociv al radiaiilor asupra materiei vii este datorat proprietii de a ioniza
mediul prin care trec, ionizarea fiind modul dominant de pierdere a energiei de
ctre radiaii cnd traverseaz mediul material. Materia vie este caracterizat
prin existena unor molecule deosebit de mari ale cror proprieti i
funcionalitate biochimic pot fi ireversibil perturbate. Astfel, un act de ionizare,
de trecere a unui electron pe un alt nivel n acest ansamblu, sau de smulgere a
lui, provoac mari schimbri n caracteristicile moleculei respective, schimbri
care acumulate la nivelul celulei se pot traduce prin grave dereglri ale
metabolismului, culminnd cu moartea celulei sau cu erori de structur i
funcionare a aparatului genetic celular, de tip cancerigen sau mutagen.

Efectele radiatiilor
Datorit efectului cumulativ al iradierii, normele prevd c o persoan care la o
singur iradiere a acumulat toat doza permis, s zicem ntr-un an, nu mai are
voie s suporte alt iradiere n acel an. Iradierea accidental cumulat maxim
admis este de 25Rem. Datorit efectelor genetice, pentru femeile gravide,
dozele admise sunt mai mici fa d cele artate mai sus. Deoarece nu toate
prile organismului sunt la fel de rezistente la iradiere, s-au stabilit doze
maxime pentru diferite organe i pri ale organismului, precum i cazul n care
radiaia nu atinge ntregul organism, ci doar poriuni din el.

-pentru organe izolate, exceptnd cristalinul i gonadele, doza este de 15Rem/an

- pentru oase, tiroid, pielea ntregului organism, cu excepia extremitilor, doza

este de 30Rem/an

- pentru mini, antebrae, picioare i glezne doza este de 75Rem/an.

Sunt cazuri cnd unele elemente radioactive pot ajunge s fie integrate de oameni prin
apa de but sau alimente, sau inhalate odat cu aerul. Elementul radioactiv
poate intra n circuitul metabolic i n aceste cazuri nsi sursa radioactiv se
afl n organism i singura protecie posibil este folosirea de substane care
elimin i insolubilizeaz elementul respectiv. Poate aprea situaia ca un
element radioactiv, cu toate c este cantitativ sub limita admis pentru ntregul
organism, concentraia sa ntr-un anume organ s fie suficient de ridicat pentru
ca doza de radiaie permis pentru organul respectiv s fie depit. Astfel de
organe care concentreaz preferenial un anume element se numesc organe
critice, ca de exemplu: glanda tiroid
pentru iod, sau sistemul osos pentru stroniu, care este omolog clinic pentru
calciu. Pentru a exclude astfel de cazuri, normele de protecie admit
concentraia limit ale acestor substane n ap i aer.

Se tie de mai muli ani c doze mari de radiaii ionizante, mult mai mari dect
radiaiile de fundal pot cauza cancer i leucemie la mai muli ani de la expunere.
Se presupune, datorit experimentelor pe plante i animale, c radiaiile
ionizante pot provoca mutaii genetice care afecteaz generaiile descendente,
cu toate c nu exist dovezi n legtur cu radiaii care provoac mutaii la om.
La nivele foarte mari de radiaii, ele pot provoca stri de disconfort i moartea la
sptmni de la expunere.
Nivelul efectelor cauzate de radiaii depind de mai muli factori: doza, frecvena
dozrii, tipul radiaiei, organul expus, vrsta i sntatea. De exemplu,
7

embrionul uman este deosebit de sensibil la radiaii.

Dar care sunt ansele de apariie al cancerului de la doze mici de iradiere?
Teoria cu cea mai larg rspndire este c orice doz de iradiere ct de mic
presupune riscuri asupra sntii omului. Cu toate acestea, nu exist dovezi
tiinifice n legtur cu riscul dozelor sub 50 mSv pe o durat scurt de
aproximativ 100 mSv pe an, cercetrile arat c efectele benefice sunt la fel de
posibile ca i cele adverse.
Doze mari, acumulate de radiaii pot produce cancer, care ar fi observat peste
civa (pn la 20) ani de la expunere. Acest decalaj face imposibil de precizat cu
certitudine care din mulimea de posibili ageni au cauzat cancerul respectiv. n rile
occidentale aproximativ un sfert din populaie moare datorit cancerului, avnd
fumatul, factorii dietetici, genetici i puternica expunere la lumina solar ca
principale cauze. Radiaiile sunt un factor cancerigen slab, dar la expuneri
ndelungate cu siguran cresc riscurile asupra sntii.

Organismul are mecanisme de aprare mpotriva pagubelor produse de radiaii, la

fel i mpotriva altor factori cancerigeni. Acetia pot fi stimulai prin expuneri la
doze mici de radiaii sau dimpotriv la doze foarte mari.
Pe de alt parte, doze mari de radiaii direcionate spre o tumoare sunt folosite n
terapii de iradiere mpotriva celulelor canceroase i prin urmare, deseori se
salveaz viei omeneti. Adesea se folosete mpreun cu chimioterapia i
operaia. Doze mult mai mari sunt folosite pentru nlturarea bacteriilor
duntoare din mncruri, pentru sterilizarea pansamentelor i a altor
echipamente medicale.
Zeci de mii de oameni din rile dezvoltate lucreaz n medii n care pot fi expui la
doze mari de radiaii (mai mari dect nivelul radiaiilor de fundal). Prin urmare ei
poart ecusoane care monitorizeaz nivelul radiaiilor la care sunt expui. Fiele
medicale ale acestor categorii de angajai arat c ei au o rat mai mic de
mortalitate datorit cancerului sau altor cauze dect restul populaiei i n unele
cazuri, rate mai mici dect angajaii care lucreaz n medii similare fr a fi
expui la radiaii. Ce cantitate de radiaii ionizante prezint pericol?
-10.000 mSv (10 Sv) pe durat scurt asupra ntregului corp ar cauza stri de vom
i scderea brusc a celu-lelor albe din snge i moartea n cteva sptmni;
ntre 2 i 10 Sv pe durat scurt ar cauza boli de iradiere cu posibilitatea
crescut c doza ar putea fi fatal;
-1.000 mSv (1 Sv) pe o durat scurt este chiar deasupra limitei de a cauza boli de
iradiere imediate la o persoan cu un fizic mediu, dar cu siguran nu ar provoca
moartea; dac o doz mai mare de 1.000 mSv acioneaz o perioad mai lung
de timp, nu exist posibilitatea unor probleme medicale imediate, dar creeaz
cu certitudine posibilitatea apariiei cancerului n anii care vor urma;
-peste 100 mSv probabilitatea apariiei cancerului (n contrast cu severitatea bolilor
8

de iradiere) crete direct proporional cu doza;

-50 mSv este limita minim la care exist dovezi c produce cancer la aduli, este
de asemenea cea mai mare doz permis prin lege ntr-un an de expunere la
locul de munc;
-20 mSv/an timp de 5 ani reprezint limita angajailor la radiologie, industria
nuclear, extracia uraniului;-10 mSv/an reprezint doza maxim la care este
supus un miner din minele de uraniu din Australia;
-3 mSv/an este doza tipic (mai mare dect cea de fundal) natural la care este
expus populaia n America de Nord, inclusiv o medie de 2 mSv/an datorit
radonului din aer;
-2 mSv/an reprezint radiaia de fundal din surse naturale. Aceasta este aproape
de doza minim la care este expus orice om, oriunde pe planet;
-0,3-0,6 mSv/an este intervalul tipic al dozelor de la surse artificiale, cum ar fi cele medicale;
-0,05 mSv/an este o fraciune mic a radiaiei de fundal care este inta pentru
nivelul maxim de radiaie la gardul unei centrale nucleare (doza real este mult
mai mic).

Radiaiile de fundal care apar n mod natural sunt principala surs de expunere
pentru cei mai muli oameni. Nivelele osci-leaz ntre 1,5 i 3,5 mSv/an, dar poate
depi 50 mSv/an. Cel mai mare nivel de expunere la radiaii de fundal care a
afectat un numr mare de oameni a avut loc n Kerala i statul Madras (India)
unde, aproximativ 140.000 oameni au fost expui la o doz de peste 15 mSv/an
de radiaii pe lng o cantitate similar datorit radonului. Nivele comparabile
s-au msurat n Brazilia i Sudan cu o expunere medie de pn la 40 mSv/an. n
mai multe locuri din India, Iran i Europa nivelul radiaiilor de fundal depete
50 mSv, pn la 260 mSv (n Ramsar, n Iran). Dozele acumulate de-a lungul
vieii datorate radiaiilor de fundal ajung la mii de mSv. Cu toate acestea, nu
exist dovezi c ar exista probleme de sntate datorate nivelului ridicat de
radiaii.
Radiaiile ionizante sunt generate de industrie i de medicin. Cea mai
cunoscut surs de radiaii sunt aparatele de radio-grafie, folosite n medicin.
Radiaiile din surse naturale contribuie cu aproximativ 88% din doza anual
asupra oamenilor, pe cnd procedurile medicale cu 12%. Efectele radiaiilor
naturale nu difer de cele artificiale.
Pentru c expunerea la un nivel ridicat de radiaii ionizante produce un anumit
risc, ar trebui s ncercm s le evitm n ntregime? Chiar dac am vrea, acest
lucru este imposibil. Radiaiile au fost ntotdeauna prezente n mediul i n corpul
nostru. Cu toate acestea, putem i ar trebui s minimalizm doza de expunere
care nu ne este necesar.
Radiaiile sunt foarte uor de detectat. Exist o varietate de instrumente simple,
sensibile, capabile s detecteze mici cantiti de radiaii naturale sau artificiale.
Exist patru ci prin care oamenii se pot proteja de sursele cunoscute de
radiaii.
9

-limitarea duratei expunerii: pentru oamenii care sunt expui la radiaii pe lng cele de
fundal datorit naturii muncii lor, doza este micorat i riscul mbolnvirii n
principiu eliminat prin limitarea duratei expunerii;
-distana: la fel cum cldura unui foc este mai mic cu creterea distanei, i
intensitatea radiaiilor descrete direct proporional cu distana de la surs;
-bariere: barierele de plumb, beton sau ap ofer o protecie bun mpotriva
radiaiilor penetrante cum ar fi radiaiile . Prin urmare, materialele radioactive
sunt adesea depozitate sau mnuite n ap sau cu ajutorul roboilor n camere
construite din beton gros sau cu perei mbrcai n plumb;

-depozitare: materialele radioactive sunt izolate i inute n afara mediului. Izotopii

radioactivi (de ex. cei pentru medicin) sunt eliminai n ncperi nchise, n timp
ce reactoarele nucleare funcioneaz ntr-un sistem cu bariere multiple care
mpiedic scurgerile de material radioactiv. Camerele au o presiune atmosferic
sczut, astfel nct orice scurgere ar avea loc nu ar iei din ncpere.
Standardele de protecie mpotriva radiaiilor sunt bazate pe mentalitatea conservativ c riscul este direct proporional cu doza, chiar i la nivele mici, cu
toate c nu exist dovezi despre riscurile la nivele mici. Aceast presupunere,
numit ipotez liniar nelimitat (linear no-threshold hypothesis) este
recomandat ca protecie mpotriva radiaiilor, propus pentru stabilirea
nivelelor admise de expunere la radiaii a peroanelor. Aceast teorie presupune
c jumtate dintr-o doz mare (unde efectele au fost observate) va cauza efecte
de dou ori mai mici, .a.m.d. Aceasta duce n eroare dac este aplicat unui
numr mare de oameni expui unei doze mari de radiaii ar putea duce la
msuri inadecvate mpotriva iradierii.
Cele mai multe dovezi care au condus la standardele de azi provin de la supravieuitorii
bombei atomice din 1945 care au fost expui la doze foarte mari pe o durat
scurt de timp. Pentru stabilirea riscului estimativ, s-a presupus c organismul
uman poate vindeca efectele expunerii la doze mici, dar pentru nivele mici de
iradiere, gradul de protecie este indiscutabil conservativ.
Protecia mpotriva radiaiilor este bazat pe recomandrile ICRP att pentru
categoriile ocupaionale i cele publice.
Expunerea maxim nu trebuie s depeasc 1 mSv/an, n medie, timp de 5 ani.

Cernobal
"Omenirea ar trebui sa-si schimbe
optica asupra a ceea ce se poate
numi calamitate mondiala"
Dillwyn Williams
Am comemorat, de curnd, 15 ani de la catastrofa de la Cernobl, cel mai mare dezastru
nuclear din istoria omenirii. Explozia reactorului de la aceasta centrala nucleara din Belarus,
10

n 1986, a dus la eliberarea unor cantitati enorme de izotopi radioactivi, aproximativ 1 019
becquereli, iar norul radioactiv a afectat zone ntinse din Belarus si nordul Ucrainei si o mica
parte a teritoriului Rusiei; un grad mai scazut de radioactivitate a fost depistat pe toata
emisfera nordica. La nceput, raspunsul organizatiilor internationale fata de necesitatea de
a studia consecintele exploziei pe termen lung asupra sanatatii a fost lipsit de coordonare si
nu este nici in prezent adaptat cerintelor. n 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a primit,
din Japonia, 20 de milioane $ (14 milioane ) pentru a investiga efectele asupra sanatatii,
dar donatia a fost controlata efectiv de catre un singur oficial, multi bani au fost cheltuiti fara
justificare, iar rezultatele au fost dezamagitoare. Tot n 1990, Agentia Internationala pentru
Energie Atomica a efectuat o investigatie separata. Rezultatele cu privire la posibilele
consecinte asupra sanatatii au fost, n general, linistitoare, cu toate ca se cunosteau cazuri
de neoplasme tiroidiene la copii. SUA si Uniunea Europeana au semnat tratate separate cu
guvernele implicate, permitndu-le sa investigheze efectele asupra sanatatii. La nceput,
Uniunea Europeana si filiala europeana a OMS au jucat un rol principal n atragerea atentiei
asupra incidentei neoplasmului tiroidian la copii, dar ulterior au aparut studii separate ca, de
exemplu, cel al Fundatiei Memoriale pentru Sanatate Sasakawa din Japonia. S-au implicat,
fiecare in parte, si Unesco, Crucea Rosie Internationala, precum si mai multe alte
organizatii si state. Au fost obtinute mostre de tesut tiroidian de catre diverse grupuri de
cercetatori care, uneori, nici nu aveau vreo aprobare guvernamentala; au existat si situatii n
care diferite colective de cercetare si-au publicat rezultatele experimentelor pe tumori fara
sa stie ca aceleasi date fusesera obtinute si de alti autori.
n cele din urma, corpul medical al oamenilor de stiinta reprezentnd asociatiile
internationale pentru studierea tiroidei a luat initiativa unei coordonari a cercetarilor in
domeniu. La treisprezece ani de la data petrecerii incidentului s-a ajuns la un acord ntre
guvernele din Belarus, Federatia Rusa si Ucraina, mpreuna cu Institutul National de
Cancer al SUA, Fundatia Memoriala pentru Sanatate Sasakawa din Japonia si OMS, ceea
ce a dus la crearea bancilor pentru tumori. n prezent, prin intermediul unui centru de
coordonare din Cambridge, cercetatorii au acces la o documentare completa asupra ADNului si ARN-ului din tesuturile tiroidiene normale si tumorale.
Lipsa de cooperare dintre organizatiile internationale, manifestata n primii ani de dupa
accidentul de la Cernobl, a fost influentata de mai multi factori. Unele organizatii nu
doreau sa sprijine studiile pentru care nu primisera fonduri suficiente, pe de-o parte si din
cauza conflictelor dintre personalitati. OMS Geneva a considerat oportun sa controleze
coordonarea internationala, dar corpurile de finantatori s-au opus ideii de a renunta la
control, date fiind problemele cu care se confruntasera programele OMS anterioare. O
prima dificultate majora a reprezentat-o faptul ca multe persoane au anticipat un ritm scazut
de crestere a incidentei neoplasmului tiroidian, cu o perioada de latenta de 10 ani; ei au
manifestat o atitudine reticenta n ceea ce priveste acceptarea rapoartelor unei cresteri
accentuate la patru sau cinci ani dupa explozie. In anumite situatii, reticenta parea sa
reflecte regula generala conform careia gradul de rigurozitate a datelor necesare pentru a
accepta existenta unei legaturi intre cauza si efect este strns corelata cu interesul
manifestat de indivizi sau de organizatii fata de rezultatul cercetarii.

.
11

Dupa explozia de la Cernobl au aparut aproximativ 2 000 de cazuri de neoplasm tiroidian

la persoanele care, n perioada expunerii la niveluri radioactive crescute, erau copii sau
adolescenti.7-9 Din fericire, nu s-au inregistrat dect putine decese n cazurile respective (E
Demidchik, comunicare personala). Nu trebuie sa ne limitam, nsa, numai la efectele la nivel
tiroidian, desi primele emanatii nocive aveau o concentratie foarte mare de iod radioactiv. Sa pretins ca in rndul populatiei expuse s-a inregistrat att o crestere a incidentei
afectiunilor de natura imunitara si a malformatiilor congenitale, ct si o diversitate a formelor
de cancer; lipsesc, nsa, studiile adecvate. La fel, la copiii ai caror parinti au fost expusi la
radiatii, exista dovezi ale cresterii instabilitatii microsatelite.10 Nu sunt cunoscute efectele
pe termen lung ale traiului ntr-un mediu contaminat cu cesiu-137; ar putea aparea si efecte
tardive ale iodului radioactiv ca, de exemplu, la nivelul snului.
Este necesar sa se studieze, la nivel international, toate efectele pe care explozia de
la Cernobl le-a exercitat pe termen lung asupra sanatatii; trebuie incluse confirmari ale
diagnosticelor initiale, rolul unor determinari sigure si corelarea incidentului cu valorile
dozimetrice. Pentru desfasurarea unui astfel de studiu ar fi necesar sa se aloce doar o mica
parte din fondurile pe care Occidentul le ofera Ucrainei pentru a nchide si ultimul dintre
cele patru reactoare de la Cernobl. n lipsa unui studiu adecvat nu se va putea face o
evaluare autorizata a tuturor consecintelor; drept urmare, s-ar putea ca unele grupuri sa
accepte neconditionat cele mai grave dintre efectele pretinse, iar altele sa afirme ca pe
termen lung nu au fost decelate dect cazuri de neoplasm tiroidian.
Un alt exemplu al corelatiei dintre gradul de rigurozitate a datelor stiintifice si interesul fata
de rezultatele cercetarii ni-l ofera raspunsul la problemele ncalzirii globale. Este important
sa ne intrebam nu daca exista efectiv o corelatie intre cauza si efect, ci daca este sau nu
posibil ca influenta activitatii umane asupra fenomenului de ncalzire globala sa justifice
modificarea acestei activitati. Raspunsul este, categoric, da, si, in acest sens, gradul n care
contributia activitatii nucleare ar putea reduce ncalzirea globala trebuie supus unei
dezbateri serioase, bazate pe compararea tuturor efectelor exercitate de generatoarele de
energie conventionala si nucleara asupra sanatatii. Sunt, insa, greu de depasit dificultatile
create att de exagerarea pretinselor consecinte ale Cernoblului asupra sanatatii, ct si
de erorile si musamalizarile care apar chiar la nivelul industriei nucleare.

Este putin probabil ca explozia de la Cernobl sa reprezinte ultimul dezastru nuclear major;
indubitabil, vor mai aparea si alte evenimente care sa impuna o reactie la nivel mondial.
Agentiile internationale au ntmpinat dificultati considerabile n gestionarea unui eveniment
cu semnificatie mondiala, survenit n cadrul unui puteri mondiale izolata stiintific si supusa
ea insasi unor uriase schimbari economice si politice. Pentru a evita astfel de confuzii, pe
viitor e bine sa fie avuta in vedere posibilitatea aparitiei unor situatii conflictuale ntre
suveranitatea tarii unde s-a produs incidentul si importanta lui pentru restul lumii,
asigurndu-se o investigatie impartiala. n ceea ce priveste consecintele unor atare
incidente asupra sanatatii, este evident rolul conducator al OMS care, fata de 1986, si-a
schimbat considerabil optica in aceasta privinta. Este oportuna implicarea organizatiei nu
12

att in coordonarea, ct in facilitarea cercetarilor, care ar putea sa fie controlate de grupuri

de experti independente, selectate de organizatiile stiintifice internationale de profil, precum
si de statele care fie sunt interesate direct, fie doar finanteaza studiile.
Este necesar sa tragem nvataminte din accidentul de la Cernobl si sa hotarm cum
anume sa coordonam implicarea statelor lumii n investigarea unor dezastre majore, astfel
nct de beneficiile obtinute sa se bucure att tara afectata, ct si ntreaga omenire. Vom
reusi, astfel, sa reducem riscul producerii unor noi dezastre si sa ne dezvoltam capacitatea
de-a gasi solutiile adecvate in cazul in care apar consecinte nedorite.
Cercetarile efectuate de DW au fost finantate de Comisia Europeana. Participarea lui la
conferinte a fost sprijinita de Comisia Europeana, OMS si Fundatia Sasakawa. A fost
implicat n infiintarea Bancii de Tumori de la Cernobl (sprijinita de organizatiile
mentionate, precum si de NCI), fiind si presedinte al proiectelor ei stiintifice. Nu a primit nici
o recompensa personala de la nici una dintre organizatiile mentionate n editorial.

13