RICHARD BACH

PESCRUUL
JONATHAN LIVINGSTON
- o fabul a Zborului

PARTEA NTI
Era dimineata si un soare proaspt strlucea n aer peste clipocitul mrii
domoale.
La o mil de trm, o barc de pescari legase prietenie cu apa, iar chemarea
pentru adunarea micului dejun scnteie n aer pn cnd apru un stol mare de
pescrusi care ncercau zvcnind si zbtndu-se, s obtin cteva firimituri de
hran. ncepea o nou zi de munc.
Dar departe si singur, strin de orice barc si tar, Pescrusul Jonathan
Livingston exersa. La trei sute de picioare nltime, el cobor picioarele palmate, si
ridic ciocul strduindu-se s-si mentin, cu greutate, aripile ntr-un arc dureros.
Aceasta i ngduia s zboare nespus de ncet si acum el ncetinise pn ce
vntul i devenea doar o soapt n obraz, iar oceanul sttea neclintit sub el. si
ngusta ochii ntr-o concentrare cumplit, si tinea rsuflarea, si acorda aripile...,
nc..., nc putin. Penele i se zburlir, se afla la limita de vitez, si czu.
Pescrusii, dup cum stiti, nu sovie, nu ating niciodat acest prag. A se
poticni n zbor este pentru ei o rusine si o mare ocar. Dar pescrusul Jonathan
Livingston, fr a se rusina, si intinse din nou aripile n arcul acela tremurtor, - mai
ncet, si mai ncet, si poticnindu-se din nou - nu era o pasre ca oricare.
Cei mai multi pescrusi nu caut s nvete dect elementele de baz ale
zborului - cum s ajung de pe mal pn la hran si napoi. Pentru cei mai multi
pescrusi nu zborul conteaz, ci hrana. Dar pentru acest pescrus, zborul este totul,
nu hrana. Mai mult dect orice pe lume. Pescrusului Jonathan Livingston i place s
zboare.
Acest fel de a gndi, observase si el, nu era deloc mijlocul prin care s devin
popular printre celelalte psri. Chiar si printii lui se ngroziser vznd c
Jonathan si petrecea zile ntregi de unul singur, fcnd sute de planri joase,
exersnd.
Nu stia de ce, dar zbura deasupra apei, la altitudini mai joase dect jumtate
din nltimea aripilor sale, putea s stea n aer mai mult, cu mai mult usurint.
Plutirile lui nu se mai ncheiau cu obisnuita cdere n picioare care mprosca marea,
ci cu un lung siaj orizontal, n care atingea suprafata cu picioarele strnse
aerodinamic pe lng corp. Cnd si ncepuse glisadele ateriznd cu picioarele sus
pe plaj, strbtnd apoi cu pasul lungimea glisadei sale-n nisip, printii lui se
ngroziser si mai mult.
- De ce, Jon, de ce? l ntreba mama lui. De ce-ti vine asa de greu s fii la fel
cu ceilalti din stol, Jon? De ce nu lasi pelicanii sau albatrosii s zboare asa de jos?
De ce nu mnnci, fiule? Fiule, ai ajuns numai pene si os!
- Nu-mi pas c am ajuns numai pene si os, mami. Vreau s stiu ce pot
realiza n vzduh si ce nu. Atta tot. Vreau s stiu.
- Ascult, Jonathan, i-a spus tatl, nu fr blndete. Iarna nu e prea departe.

Brcile or s fie putine, iar pestele de la suprafat va nota mai la fund. Dac tot
vrei s nveti, nvat despre hran si despre cum se obtine. Povestea asta cu zborul
e bun, nu zic nu, dar nu poti s te hrnesti cu glisade, o stii si tu. Nu uita c zbori
ca s te hrnesti.

Supus, Jonathan a ncuviintat. Zilele urmtoare a ncercat s se poarte ca si

ceilalti pescrusi; a ncercat, ntr-adevr, tipnd si luptnd cot la cot cu stolul, pe
lng diguri si brci de pescuit, plonjnd dup resturi de peste si pine. Dar nu a
reusit deloc.
- Nu are nici un rost, se gndea el, scpnd intentionat un mic hering obtinut cu mult greutate, drept n gura unui pescrus btrn si flmnd care-l
fugrea. Mai bine mi-as petrece timpul sta nvtnd cum s zbor. Sunt attea
lucruri de nvtat.
N-a trecut mult si Pescrusul Jonathan era din nou singur, departe de mare,
flmnd, fericit, nvtnd.
l preocupa viteza si, dup o sptmn de exercitiu, stia despre vitez mai
multe lucruri dect cel mai rapid pescrus n viat.
La o mie de picioare, dnd din aripi cu toat puterea, s-a angajat ntr-un picaj
vertical ametitor, si astfel si-a dat seama c pescrusii nu se lanseaz n picaj. n
numai sase secunde atinsese saptezeci de mile pe or, vitez la care, dac-ti ridici
aripile, ti pierzi echilibrul.
De fiecare dat i se ntmpla la fel. Desi era prudent, desi se folosea de
ntreaga sa ndemnare, la viteze foarte mari, si pierdea controlul.
Se nlt la o mie de picioare. La nceput, cu toat puterea, drept nainte, apoi
si lu avnt, dnd din aripi, si-si ddea drumul vertical. Atunci, de fiecare dat,
aripa stng i se bloca la ridicare, el se rsucea violent spre stnga, si oprea si
aripa dreapt ca s se redreseze, si tsnea ca focul dintr-o vrie slbatic spre
dreapta.
Nu putea s se concentreze ndeajuns cnd si ridica aripile. De zece ori a
ncercat si tot de zece ori - zburnd cu saptezeci de mile pe or, - a explodat ntr-o
mas nvolburat de pene, fr control, prbusindu-se n ap.
- Secretul, si spunea el, ud leoarc, este s-ti tii aripile nemiscate la viteze
mari - s dai din aripi pn atingi cincizeci de mile si apoi s le tii nemiscate.
A ncercat din nou, cu ciocul drept n jos, cu aripile ntinse si nemiscate din
clipa n care a depsit cincizeci de mile pe or. I-a trebuit o fort teribil, dar a
izbutit. n zece secunde a atins peste nouzeci de mile pe or. Jonathan stabilise
recordul pentru pescrusii de vitez.
Dar victoria a fost de scurt durat. n clipa n care a nceput redresarea, n
clipa n care si-a schimbat unghiul aripilor, a czut n acelasi dezechilibru cumplit
care, la nouzeci de mile pe or, l-a izbit cu puterea dinamitei.
Pescrusul Jonathan explod ntre cer si pmnt si se izbi de apa tare ca
piatra.
Cnd si reveni, era noaptea trziu, iar el plutea n lumina lunii pe suprafata
oceanului. Aripile-i erau dou bare zgrunturoase de plumb, dar greutatea
insuccesului atrna si mai greu pe umerii lui. si dorea, vlguit, ca aceast greutate

s-l trag ncet la fund, s pun capt la toate.

Pe cnd se scufunda usor, o voce seac, stranie, se ridic din strfundul lui.
"N-am ce s fac. Sunt un pescrus. Sunt mrginit prin nssi natura mea. Dac as fi
nvtat att de multe despre zbor, as avea n cap diagrame, nu creieri! Daca m-as fi
nscut s zbor cu vitez, as avea aripi scurte ca soimul si m-as hrni cu soareci n
loc de pesti. Avea dreptate tata. Trebuie s uit astea. Trebuie s m ntorc la stol si
s fiu multumit cu ceea ce sunt, un biet pescrus mrginit."
Vocea se stinse, si Jonathan aprob.
Noaptea, locul pescrusului e pe mal, si din clipa aceea el jur c va deveni
un pescrus normal. Asa, toat lumea va deveni multumit.
Se desprinse cu greu de apa ntunecat si zbur ctre trm, multumit de ceea
ce nvtase despre zborul jos care usureaz munca.
- Nu, si spuse. Am terminat cu ceea ce am fost, s-a terminat cu tot ceea ce
am nvtat. Sunt un pescrus ca oricare alt pescrus si voi zbura ca un pescrus de
rnd. Se ridic cu greu, pn la o suta de picioare, si ddu cu putere din aripi,
grbindu-se spre trm.
Hotrrea de a se comporta ca oricare alt pescrus din stol l fcea fericit. Nu
va mai avea nici o legtur cu forta care-l ndemna s nvete, nu va mai cunoaste
nici ispita, nici nfrngerea. Si era att de bine s nu se mai gndeasc la nimic si s
zboare spre ntuneric, ctre luminile de pe plaj.
"NTUNERIC!" Vocea seac scrsni alarmat. "Pescrusii nu zboar niciodat
pe ntuneric!"
Jonathan nu-i ddu ascultare.
- E att de bine, si spunea. Luna si luminile licreau pe apa, aruncnd mici
reflexe de far n noapte, iar n jur atta liniste, atta nemiscare...
"COBOAR! Pescrusii nu zboar niciodat pe ntuneric! Dac ai fi fost nscut
s zbori pe ntuneric, ai avea ochi de bufnit! Ai avea diagrame n loc de creier. Ai
avea aripile scurte ale soimului!"
Acolo, n noapte, la o nltime de o sut de picioare, Pescrusul Jonathan clipi.
Dispruser toate, si durerile lui, si durerea.
Aripile scurte. Aripile scurte ale soimului!
- Iat rspunsul! Ce prost am fost! Am nevoie de aripioare minuscule, trebuie
s-mi ndoi aripile si s zbor numai cu vrful lor! Aripi scurte!
Se nlt la dou mii de picioare deasupra apei ntunecate si, fr s se mai
gndeasc la insucces sau la moarte, si strnse aripile pe lng corp, si ntinse
numai vrfurile lor, pumnale nguste si ascutite, si se lans ntr-o cdere vertical.
Vntul i huruia monstruos n cap. Saptezeci de mile pe or, nouzeci, o sut
douzeci, si mai repede: cu o zvcnire usoar a aripilor, abia simtita, se redres n
picaj si zbur deasupra valurilor, ca o ghiulea cenusie de tun sub lumina lunii.
nchise ochii mpotriva vntului, cuprins de fericire. O sut patruzeci de mile pe or!
- Dac as plonja de la cinci mii de picioare, n loc de dou mii, m ntreb...
oare ct de repede...

Jurmntul de mai nainte fusese uitat. Pierise odat cu vntul. Si totusi nu

se simtea vinovat c nu se tinuse de cuvnt. Asemenea fgduieli sunt pentru
pescrusii de rnd, dar cel care a atins miestria nu are nevoie de asemenea
jurminte.
La rsritul soarelui, Pescrusul Jonathan exersa din nou. De la nltimea de
cinci mii de picioare, brcile de pescari preau mici puncte pe suprafata albastr a
apei. Stolul pentru micul dejun era un nor difuz din fire de praf, care se roteau.
Era viu, cuprins de un tremur de plcere abia simtit, mndru c si stpnea
frica. Atunci, fr ceremonie, si strnse aripile, ntinzndu-si numai vrfurile
ascutite, si plonj n ap. Dup ce trecu de patru mii de picioare, atinsese viteza
maxim: vntul era un zid puternic de sunet. Nu mai putea mri viteza. Zbur drept
n sus, cu dou sute paisprezece mile pe or. nghiti n gol, stiind c dac i s-ar fi
desfcut aripile la o asemenea vitez, s-ar fi transformat ntr-un milion de firimituri
de pescrus. Dar viteza era putere, viteza era bucurie, viteza era frumusete pur.
ncepu redresarea la o mie de picioare, iar vrfurile aripilor tremurau si vuiau
nbusit n vntul acela cumplit, barca si multimea de pescrusi se cltinau si
veneau cu iuteal de meteorit, chiar n ntmpinarea lui.
Nu se putea opri: nici mcar nu mai stia cum s se ntoarc, la viteza asta.
Ciocnirea nsemna moartea fulgertoare. Asa c nchise ochii.
n dimineata aceea, ndat dup rsritul soarelui, Pescrusul Jonathan trecu
ca o sgeat prin stolul de micul dejun, depsind dou sute dousprezece mile pe
or, cu ochii nchisi, ntr-un tipt vjitor de vnt si de pene. Pescrusul Norocului ia zmbit de data aceasta, nimeni nu a fost omort.
Cnd si ridic ciocul drept spre cer, nc mai gonea cu o sut saizeci de mile
pe or. Cnd cobor la douzeci de mile pe or si desfcu din nou aripile, barca
prea o firimitur pe ap, la patru mii de picioare sub el.
Gndul l duse la triumf. Viteza maxim. Un pescrus zburnd cu dou sute
paisprezece mile pe or! Era un record, cea mai mare clip din istoria stolului; si n
acea clip n fata lui se deschise o nou er. Zburnd spre locul pustiu unde exersa,
strngndu-si picioarele pentru picaj de la nltimea de opt mii de picioare, se hotr
deodat s studieze cum s se ntoarc.

Descoperi c o singur pan din vrful aripii, miscndu-se mai putin de un

centimetru, provoca la viteze mari o ntoarcere corecta, dar fulgertoare. nainte de
a nvta aceasta, descoperise, oricum, c dac misca mai multe pene la o
asemenea vitez, se rostogolea ca un glonte... si astfel Jonathan realiz primele
exercitii de acrobatic aerian ale unui pescrus de pe Pmnt.
n ziua aceea, nu-si pierdu vremea n conversatii cu alti pescrusi, ci zbur
fr ntrerupere pn dup apusul soarelui. Descoperit looping-ul, tonoul lent,
tonoul strns, buntul pescrusului, roata.
Cnd pescrusul Jonathan se ntoarse la sol, pe plaj era noaptea trziu. Se
simtea ametit si grozav de obosit. Totusi, mbtat de plcere, mai fcu un looping la
aterizare, nsotit de un tonou rapid, chiar nainte de a lua contact cu solul.
- Cnd vor auzi de recordul meu, se gndea el, vor nnebuni de fericire. Viata
are o alt semnificatie acum! n locul zborului nostru istovitor pn la brcile de
pescari si napoi, iat adevrata noim a vietii! Ne putem ridica noi nsine din

ignorant, putem deveni noi nsine fiinte ale perfectiunii, inteligentei si talentului.
Putem fi liberi! Putem s explorm zborul!

i stteau n fat ani, cntnd si strlucind de promisiuni.

Cnd ateriz, pescrusii erau adunati n Consiliu, parc se adunaser mai
demult. De fapt, asteptau.
- Pescrusul Jonathan Livingston! n Centru!
Cuvintele Btrnului vibrau de o adnc solemnitate. n Centru nsemna fie
ocar, fie onoare. Cnd se alegeau cei mai importanti conductori ai pescrusilor,
acestia erau chemati n Centru pentru Onoare.
- Cu sigurant, se gndi el, stolul de la micul dejun a urmrit recordul meu de
azi dimineat! Dar eu nu am nevoie de onoruri. Nu vreau s fiu conductor. Vreau
doar s le mprtsesc experienta mea, s le art orizonturile care ni se deschid
nou, pescrusilor. Psi n fat.
- Pescrus Jonathan Livingston, spuse Btrnul, n Centru pentru Ocar, n
vzul tuturor pescrusilor.
Parc-l pocnise cineva n cap cu o scndur. I se muiar genunchii, i se
pleostir aripile, urechile i tiuiau.
- Pentru ocar? Nu se poate! Si recordul? Nici nu-si dau seama ce spun! Nu au
dreptate! Nu au dreptate!
- ...pentru cumplita sa nesbuint, inton vocea solemn, pentru violarea
demnittii si traditiilor neamului pescrusilor.
A fi chemat n centru pentru ocar nsemna alungarea din obste si exilarea pe
Stncile ndeprtate.
- ntr-o zi, Pescrus Jonathan Livingston, vei ntelege c orice nesbuint e
fr rost. Viata este cunoscutul si incognoscibilul: noi am fost adusi pe lume ca s
mncm si s supravietuim ct mai mult.
Un pescrus nu are dreptul s replice n fata Consiliului, dar vocea lui
Jonathan se auzi:
- Nesbuint? Fratilor! strig el. Oare un pescrus care descoper si urmeaz
un sens n viat, un tel mai nalt, este nesbuit? Mii de ani ne-am abtinut s
obtinem mai mult; acum, ratiunea vietii noastre e alta - s ne desvrsim, s
explorm, s fim liberi! Mai dati-mi o sans, lsati-m s v art ce am descoperit...
Stolul era ca de piatr.
- Frtia noastr a ncetat! au intonat pescrusii ntr-un singur glas si,
astupndu-si solemn urechile, i-au ntors spatele.
Pescrusul Jonathan si petrecu restul zilelor singur, zburnd dincolo de
Stncile ndeprtate. Singura lui suferint nu era singurtatea, ci faptul c ceilalti
pescrusi nu voiau s cread n strlucirea zborului care-i astepta; nu vroiau s
deschid ochii si s vad.
n fiecare zi se desvrsea mai mult. Aflase, de pild, c picajul aerodinamic

de mare vitez l fcea s ajung la pestele rar si gustos care se gsea n bancuri,
la zece picioare adncime; nu mai avea nevoie de pescari si de resturile de pine
pentru a supravietui. Deprinsese s doarm n vzduh, plutind noaptea pe vntul
care btea spre trm, acoperind o sut de mile de la apusul pn la rsritul
soarelui. Gratie aceluiasi control interior, zbura prin pcla deas a mrii, si se ridica
deasupra ei spre zrile clare, orbitoare... n timp ce ceilalti pescrusi adstau pe
pmnt, umiliti de ceat si ploaie. Se deprinsese s nainteze mai mult pe uscat,
clare pe vntul puternic, si s se hrneasc acolo cu delicate insecte.
Ceea ce visase cndva pentru stol, dobndea acum doar pentru el; si
desvrsea zborul si nu regreta pretul pe care-l pltise. Pescrusul Jonathan
descoperi c pescrusii triesc att de putin din cauza plictiselii, fricii si mniei, si
c acestea odat alungate din minte, viata lui era lung si frumoas.

Venir n amurg, si-l gsir pe Jonathan plutind linistit si solitar pe cerul mult
iubit. Cei doi pescrusi care-si fcuser aparitia erau curati ca lumina stelelor.
Lumina pe care o rspndeau n naltul cerului de noapte era blnd si prietenoas.
Dar mai frumos ca orice era ndemnarea cu care zburau, plutind la aceeasi
distant de el.
Fr s le spun vreun cuvnt, Jonathan i supuse probei sale de zbor, aceea
pe care nici un pescrus nu o trecuse vreodat. si rsuci aripile, ncetini zborul
pn la limit. Cele dou psri luminoase ncetinir si ele, lin, pstrndu-si simetric
pozitia. Zborul ncet nu le era strin. si strnse aripile, fcu un tonou, si se angaj
ntr-un picaj, la o sut nouzeci de mile pe or. Ei plonjar mpreun cu el, brzdnd
cerul n formatie perfect. n sfrsit trecu, din vitez, ntr-un tonou ncetinit, pe
vertical. Zmbind, ei se rostogolir odat cu el. Reveni la zborul orizontal si, dup
cteva minute de tcere, vorbi:
- Bine, cine sunteti voi?
- Suntem din stolul tu, Jonathan. Suntem fratii ti. Cuvintele lor sunau ferm
si linistit. Am venit s te lum mai sus. Am venit s te lum acas.
- Nu am cas. Nu am stol. Sunt un Proscris. Iar acum zburm peste Muntele
Marelui Vnt. De aici, trupul sta al meu se mai poate ridica doar cteva sute de
picioare.
- Ba se poate mai mult, Jonathan. Pentru c te-ai desvrsit. Ai terminat o
scoal, e timpul s ncepi alta.
n acel moment se declans ntelegerea care plpise n el toat viata. Aveau
dreptate. Putea s zboare mai sus si era timpul s ajung acas. Arunc o ultim
privire cerului, minunata ntindere argintie unde nvtase attea lucruri.
- Sunt gata, spuse ntr-un sfrsit. Si Pescrusul Jonathan Livingston se nlt,
mpreun cu cei doi pescrusi scnteind ca stelele, si disprur cu totii n ntunericul
deplin al cerului.

PARTEA A DOUA
- Iat, dar, si paradisul, se gndea el si zmbea. Nu prea se cuvine s critici
paradisul tocmai atunci cnd te ndrepti spre el.
Pe msur ce se nlta de la pmnt, pe deasupra norilor, n formatie strns
cu cei doi pescrusi, vedea cum propriul su trup ncepea s strluceasc. E
adevrat, era acelasi tnr Pescrus Jonathan care trise ntotdeauna ndrtul
ochilor si aurii, numai c aspectul exterior se schimbase.
Era tot un trup de pescrus, dar ncepea acum s zboare mult mai bine ca
nainte.
- Ei, se gndea, cu jumtate de efort am s zbor de dou ori mai iute si o smi dublez recordul celor mai bune zile ale mele de pe Pmnt!
Penele i se fcuser albe si strlucitoare, iar aripile-i erau netede si fr
cusur, ca niste foi de argint slefuit. ncepu s le pun la ncercare cu voluptate,
pulsnd vigoare n aripile cele noi.
La dou sute cincizeci de mile pe or, simti c se apropie de viteza maxim
pe orizontal. La dou sute saptezeci si trei de mile pe or i se pru c nu poate
zbura mai repede si ncerc o usoara dezamgire. Deci, chiar acel trup nou si avea
limita lui si... desi zbura mult mai iute ca nainte, exista totusi o limit de vitez pe
care cu greu ar fi putut-o depsi.
- n paradis, se gndea el, nu ar trebui s existe limite.
Norii se desfcur, cei doi nsotitori l strigar.
- Noroc la coborre, Jonathan, si disprur fr urm.
Plutea deasupra mrii, spre trmul crestat. Rarii pescrusi aduceau pestele
prins pe stnci. Mai ncolo spre nord, chiar la orizont, zburau alti ctiva. Privelisti
noi, gnduri noi, ntrebri noi.
- De ce att de putini pescrusi? Paradisul ar trebui s fie ntesat de
pescrusi. Si oare de ce sunt att de obosit dintr-o dat?! n paradis n-ar trebui s te
simti obosit sau s dormi vreodat.
Dar de unde stia el toate lucrurile acestea? Memoria vietii lui de pe pmnt l
prsea. Pmntul fusese, fr ndoial, locul unde nvtase attea lucruri, dar
detaliile nu-i mai erau clare - parc luptase pentru hran, parca fusese Proscris.
Cei ctiva pescrusi de pe mal l ntmpinar fr s-i adreseze nici un
cuvnt.
Simtea doar c era binevenit si c aici era acas. Fusese o zi mare pentru el;
nu-si mai amintea cum ncepuse.
Execut o ntoarcere pentru a ateriza pe plaj, btnd putin din aripi, n
vzduh, dup care cobor lin pe nisip. Ceilalti pescrusi aterizar si ei, dar fr ca

vreunul din ei s miste o pan mcar. Se legnar n vnt, cu aripile luminoase

desfcute, apoi si schimbar cumva unghiul aripilor, oprindu-le chiar n clipa n care
atingeau pmntul cu picioarele. Control admirabil, dar Jonathan era prea obosit ca
s mai insiste. Stnd acolo, pe plaj, fr s schimbe un cuvnt, adormi.

n zilele urmtoare Jonathan vzu c si acolo avea de nvtat la fel de multe

lucruri despre zbor ca si n lumea pe care o lsase n urm. Cu o deosebire. Aici,
pescrusii gndeau ca si el. Pentru fiecare dintre ei, cel mai important lucru din
viat era s nzuiasc s ating desvrsirea n ceea ce le plcea mai mult, zborul.
Erau niste psri magnifice, toti pn la unul, si petreceau fiecare zi
exersnd, testnd metode avansate de aeronautic.
Jonathan uitase demult lumea din care venise, locul acela unde Stolul lui
tria, strin de bucuria zborului, folosind aripile doar ca un mijloc de a obtine hrana.
Dar din cnd n cnd, fie si numai pentru o clip, gndul l purta napoi, la ei.
Si-a amintit de ei ntr-o dimineat cnd, mpreun cu instructorul lui de zbor,
se odihnea pe plaj, dup o lectie de tonouri rapide, cu aripile strnse.
- Unde sunt ceilalti, Sullivan? - ntreb el, tcut, pe deplin familiarizat acum cu
telepatia care se stabilea ntre acesti pescrusi n loc de piuit si crit. De ce nu
suntem mai multi aici? Acolo de unde am venit, erau...
- ...mii si mii de pescrusi. Stiu. Sullivan ddu din cap. Singurul rspuns pe
care ti-l pot da, Jonathan, este c psri ca tine sunt una la un milion. Cei mai multi
dintre noi au atins acest prag foarte greu. Noi am trecut dintr-o lume ntr-alta si,
desi aceasta nu se deosebeste cu nimic de prima, uitm imediat de unde am venit,
ne este indiferent ncotro mergem. Bnuiesti prin cte vieti am trecut pn s ne
dm seama c viata nseamn mai mult dect hrana, lupta si puterea n Stol? O mie
de vieti, Jon, zece mii! Si apoi, nc o sut de vieti, pn am nceput s ne dm
seama c exista perfectiune, si nc o alt sut, pn ne-am dat seama c scopul
nostru n viat este s atingem acea desvrsire si s-o dezvluim celorlalti. Aceeasi
lege se aplic si acum: ne alegem lumea urmtoare, n functie de ceea ce nvtm
n aceast lume. Dac nu nveti nimic, lumea urmtoare este ntocmai ca aceasta,
cu aceleasi limite si cu aceleasi apstoare greutti pe care trebuie s le biruim.
si ntinse aripile si si ndrept fata spre vnt. Dar tu, Jon, spuse el, ai nvtat
att de multe lucruri nct n-ai avut nevoie de o mie de vieti ca s ajungi aici.
n clipa urmtoare erau din nou n vzduh si exersau. Tonoul strns, n
formatie, era greu de realizat, pentru c n timpul rostogolirii Jonathan trebuia s
gndeasc pe dos, inversnd unghiul aripilor, si anume inversndu-l n armonie
perfect cu instructorul su.
- S ncercm din nou, repeta mereu Sullivan. S ncercm din nou. Apoi, n
sfrsit: Bine. ncepur s exerseze buclele inverse.
ntr-o sear, pescrusii care nu fceau zboruri de noapte stteau pe nisip si
meditau. Jonathan si lu inima-n dinti si se apropie de Pescrusul Staroste, care,
cum se spunea, urma s treac n curnd hotarele acestei lumi.
- Chiang... i spuse el, putin emotionat.
Btrnul pescrus l privi cu buntate.
- Spune, fiule.

10

n loc s-l vlguiasc, btrnetea l nvrtosise, putea s ntreac n zbor

orice pescrus si dobndise n zbor o miestrie pe care ceilalti abia acum ncepeau
s si-o nsuseasc.
- Chiang, lumea asta, de fapt, nu e Paradisul, nu-i asa?
Btrnul zmbi n lumina lunii.
- Te desvrsesti mereu, Jonathan, spuse el.
- Bine, dar ce se va ntmpla acum? Unde mergem? Oare Paradisul nu exist
nicieri?
- Nu, Jonathan, nu exist. Paradisul nu este un loc sau un timp. A fi desvrsit
- iat Paradisul. Tcu pentru o clip. Tu zbori foarte iute, nu-i asa?
- mi... mi place viteza, spuse Jonathan surprins, dar mndru c Starostele
observase asta.
- Vei ncepe s atingi Paradisul, Jonathan, n clipa n care atingi viteza
perfect. Si asta nu nseamn o mie de mile pe or sau un milion, sau viteza luminii.
Pentru c orice numr este o limit, iar desvrsirea nu are limite. Viteza perfect,
fiule, este s fii acolo.

Fr nici o vorb, Chiang dispru si apru, ntr-o sclipire de secund, la

marginea apei, la cincizeci de picioare deprtare, Apoi dispru din nou si apru,
chiar n aceeasi fractiune de secund, pe umrul lui Jonathan. E destul de plcut,
nu?
Jonathan era uluit. Uitase s-l mai ntrebe despre Paradis.
- Cum reusesti s faci asta? Ce senzatie ti d? Ct de departe poti merge?
- Poti s mergi oriunde n timp si spatiu, spuse btrnul. Eu am fost oriunde
mi-a trecut prin minte, oricnd. Strbtu marea cu privirea. Ciudat. Pescrusii care
dispretuiesc desvrsirea de dragul cltoriei nu ajung nicieri, chiar asa ncet cum
zboar ei. Cei care renunt la cltorie de dragul desvrsirii ajung peste tot
imediat. Nu, Jonathan, paradisul nu este un loc sau un timp, pentru c locul si timpul
nu au sens. Paradisul este...
- Ai putea s m nveti s zbor asa?
Pescrusul Jonathan tremura la gndul c va nvinge din nou necunoscutul.
- Dac vrei, sigur c te pot nvta.
- Vreau. Cnd ncepem?
- Dac vrei, putem ncepe chiar acum.
- Vreau s nvt s zbor ca tine, spuse Jonathan, n timp ce ochii i strluceau
ciudat. Spune-mi ce trebuie s fac.
Chiang vorbea ncet si-l urmrea pe tnrul pescrus cu mult atentie. Ca s
zbori repede ca gndul, adic oriunde, spuse el, trebuie s ncepi prin a-ti da seama
c deja ai ajuns acolo...
Dup prerea lui Chiang, secretul consta n a-l face pe Jonathan s nu se mai

11

considere ferecat ntr-un trup limitat, cu o deschidere fix a aripilor si o putere de

zbor care ar putea fi nregistrat pe o diagram. Secretul consta n a sti c
adevrata ta natur - perfect ca un numr nescris - trieste oriunde, simultan n
spatiu si timp.
Jonathan exersa cu ncrncenare, zi de zi, din zori pn dup miezul noptii. Si
cu tot efortul pe care-l depunea, nu reusea nici ct negru sub unghie.
- Las la o parte credinta! i tot spunea Chiang. Ca s zbori, n-ai avut nevoie
de credint. Ai avut nevoie s ntelegi zborul. Acum e la fel. Hai, ncearc din nou...
Dar ntr-o zi, n timp ce sttea pe mal, cu ochii nchisi, concentrat, Jonathan
ntelese ntr-o clip ceea ce-i spusese de attea ori Chiang.
- Da, a avut dreptate! Sunt un pescrus desvrsit, fr limite!
Simti iuresul unei imense bucurii.
- Bravo! spuse Chiang, si glasul lui rsun de triumf.
Jonathan deschise ochii. Se afla, cu btrnul, pe trm. Copacii cresteau pn
aproape de malul apei, iar deasupra capului strluceau doi sori galbeni ngemnati.
- n sfrsit, ai nteles! i spuse Chiang, dar ai nevoie de mai mult control...
Jonathan era uluit.
- Unde ne aflm?
Cu totul nepstor la imaginile ciudate din jur, Btrnul trecu peste aceast
ntrebare. Suntem, evident, pe o planet cu un cer verde si cu dou astre n jurul
soarelui.
Jonathan scoase un strigt ascutit de plcere, primul strigt de cnd prsise
Pmntul.
- AM REUSIT!
- Sigur c ai reusit, Jon, spuse Chiang. ntotdeauna reusesti cnd stii ce faci.
Si acum s revenim la control...
Cnd s-au ntors, se ntunecase. Cnd ceilalti pescrusi se uitau la Jonathan,
n ochii lor aurii se citea veneratie si team; cci l vzuser cum dispruse din locul
n care prea tintuit.
Nu i-a lsat s-l felicite prea mult.
- De-abia am venit aici! Sunt un nceptor! Eu am de nvtat de la voi!
- M ndoiesc c asa stau lucrurile, spuse Sullivan, care sttea alturi. n zece
mii de ani nu am mai vzut un alt pescrus mai curajos ca tine.
Stolul amutise, iar Jonathan nu-si mai gsea locul de stnjenit ce era.

- Dac vrei, putem s ncepem s nvtm cum s nvingem timpul, spuse

Chiang, pn vei ajunge s zbori n trecut si n viitor. Atunci vei fi n stare s nveti
lucrul cel mai greu si cel mai plcut. Vei fi n stare s pornesti n sus si s cunosti ce
nseamn buntatea si dragostea.

12

Trecu o lun - sau ceva ce semna cu o lun - si Jonathan nvt ntr-un

ritm impresionant. ntotdeauna prindea repede, n experienta obisnuit, dar acum,
cnd devenise elevul favorit al Starostelui nsusi, nghitea idei ca un computer
aerodinamic cu pene.

Dar veni si ziua cnd Chiang dispru. Vorbise linistit cu ei, ndemnndu-i s
nu renunte la nvttur, la exercitiu, la efortul de a ntelege ct mai mult din
principiul invizibil, dar perfect, al vietii. Apoi, n timp ce vorbea, penele i se fcur
att de strlucitoare, c nici un pescrus nu putea s-l mai priveasc.
- Jonathan, i-au fost ultimele cuvinte, nu uita s te desvrsesti n iubire.
Cnd au putut s vad din nou, Chiang nu mai era acolo.
Zilele trecur si Jonathan si ddea seama c se gndea tot mai des la locul
de unde venise, la Pmnt. Dac pe vremea cnd tria acolo ar fi stiut mcar o
frm din cte stia acum, viata ar fi avut o alt semnificatie. Sttea pe nisip si se
ntreba dac exist vreun pescrus, acolo, pe Pmnt, care ncearc s evadeze din
limitele sale, s vad sensul zborului, dincolo de folosirea acestuia ca un simplu
mijloc pentru a ciuguli o firimitur dintr-o barc de pescar. Ba poate c unul dintre
ei a si fost Proscris pentru c a ndrznit s spun adevrul n fata ntregului Stol. Si
cu ct exersa mai mult buntatea, cu ct ncerca mai mult s cunoasc natura
iubirii, cu att dorea mai mult s se ntoarc pe Pmnt. Pentru c, n ciuda
trecutului su singuratic, Pescrusul Jonathan Livingston era sortit s fie dascl. si
manifesta iubirea, mprtsind cunostintele lui oricrui pescrus care dorea s
cunoasc adevrul. Sullivan, care era acum n stare s zboare cu viteza gndului si
care-i ajuta si pe ceilalti s ptrund tainele, se ndoia.
- Jon, tu ai fost proscris odat. De ce crezi c unul dintre cei care te-au
proscris atunci te va asculta acum? Doar ntelegi adevrul proverbului: Cu ct zbori
mai sus, cu att vezi mai departe. Pescrusii de la care ai venit stau pe Pmnt
crind si luptndu-se ntre ei. Sunt la o mie de mile de Paradis si tu vrei s le arti
Paradisul de acolo, de jos! Jon, ei nu-si vd nici mcar vrfurile aripilor! Stai aici.
Ajut-i pe noii veniti de aici, pe cei care sunt destul de sus ca s priceap ce ai tu de
spus. Tcu o clip, apoi spuse: Ce s-ar fi ntmplat dac si Chiang s-ar fi ntors n
vechea lui lume? Unde ai fi tu astzi?
Ultimul argument fu hotrtor. Sullivan avea dreptate. Cu ct zbori mai sus,
cu att vezi mai departe.
Jonathan rmase s lucreze cu noii veniti; toti erau inteligenti si nvtau
foarte repede. Dar vechiul sentiment reveni; nu putea s nu-si spun c poate si pe
Pmnt era vreun pescrus care ar fi n stare s nvete. Ar fi naintat cu mult mai
repede pe calea desvrsirii, dac Chiang ar fi venit la el n ziua n care fusese
Proscris.
- Sully, trebuie s m ntorc, spuse el, ntr-un trziu. Elevii ti merg bine, te
pot ajuta ei nsisi s rzbesti cu noii veniti.
Sullivan suspin, dar nu se mpotrivi.
- ti voi duce lipsa, Jonathan - acestea au fost ultimele lui cuvinte.
- Rusine, Sully!, i spuse Jonathan, cu repros, nu te mai purta prosteste! Oare
ce exersm n fiecare zi? Dac prietenia noastr depinde de spatiu si timp, atunci n
ziua cnd vom nvinge n sfrsit spatiul si timpul, ne vom fi distrus si propria noastr

13

frtie. Dac nvingem spatiul, rmnem numai cu Aici. Dac nvingem timpul
rmnem numai cu Acum. Si intre Aici si Acum, oare nu crezi c ne-am mai putea
vedea din cnd n cnd?
Pescrusul Sullivan nu se putu mpiedica s rd.
- Pasre nebun, spuse el, cu buntate. Dac va fi cineva n stare s le arate
celor de pe Pmnt cum s vad la o nltime de o mie de mile, acela va fi
Pescrusul Jonathan Livingston. si cobor privirea. La revedere, Jon, prietene!
- La revedere, Sully, ne vom revedea!

Si zicnd acestea, Jonathan vzu n gnd imaginea unui stol de pescrusi de

pe trmul unui alt nisip; stia, n urma unui exercitiu foarte ndelungat, c el nu era
pene si os, ci ideea desvrsit a liberttii zborului, nengrdit de nimic.
Pescrusul Fletcher Lynd, desi era nc foarte tnr, stia c nici o alt pasre
nu fusese mai brutal si mai nedrept tratat de Stolul su, ca el.
- Nu-mi pas ce spun, se gndea el cu ochii nversunati, pe cnd zbura spre
stncile ndeprtate. Zborul nseamn mai mult dect s dai din aripi de colo, colo!
Asta poate s fac si un ...tntar! Doar un tonou n jurul Btrnului Pescrus, n
glum, si iat-m Proscris! Oare sunt orbi? Nu-si dau seama? Nu-si pot imagina ce
extaz este s zbori cu adevrat? Nu-mi pas ce gndesc. O s le art eu ce
nseamn s zbori! O s fiu pur si simplu un proscris, dac asa vor ei! O s le par
ru...
O voce rsun n el si, desi foarte blnd, l fcu s tresar att de puternic,
nct se cltin, mpiedicndu-se n vzduh.
- Nu fi prea aspru cu ei, Pescrus Fletcher. Izgonindu-ne, ceilalti pescrusi siau fcut ru numai lor si, ntr-o zi, si vor da seama de asta. ntr-o bun zi, vor
vedea si ei ce vezi tu acum. Iart-i si ajut-i s nteleag.
Chiar lng aripa lui dreapt zbura cel mai strlucitor pescrus alb din lume,
plutind cu usurint, fr s-si miste vreo pan, si asta la viteza maxim pe care el,
Fletcher, o putea atinge.
Pentru o clip, tnra pasre fu cuprins de panic.
- Ce se ntmpl, am nnebunit? Am murit? Ce-i asta?
Joas si calm, vocea i ptrunse gndul, cernd un rspuns.
- Pescrus Fletcher Lynd, vrei s zbori?
- DA, VREAU S ZBOR !
- Pescrus Fletcher Lynd, doresti att de mult nct s fii n stare s-ti ierti
Stolul, s te desvrsesti si, ntr-o zi, s te ntorci din nou la ei ca s-i ajuti s se
desvrseasc?
Nu ncpea minciuna n fata unei asemenea fpturi magnifice si miastre,
orict de mndru si de jignit s-ar fi simtit Pescrusul Fletcher.
- Doresc, spuse el.
- Atunci, Fletch, i spuse fptura strlucitoare, si vocea era nespus de blnd,

s-ncepem cu zborul orizontal...

14

15

PARTEA A TREIA
Jonathan se rotea ncet, peste stncile ndeprtate, urmrindu-l pe Fletcher.
Acest tnr neinstruit era un elev aproape perfect. n vzduh era puternic,
usor, iute, dar cu mult mai important dect acestea, o dorint arztoare l ndemna
s zboare.
Iat-l acum venind, o siluet cenusie, neclar, tsnind cu fort dintr-un picaj,
trecnd ca un fulger pe lng instructorul su, cu o sut cincizeci de mile pe or, se
angaj brusc ntr-un alt tonou lent de saisprezece puncte, numrnd cu glas
tare, ...opt... nou... zece... vezi, Jonathan, sunt n pierdere de vitez... unsprezece...
vreau s capt sigurant la opriri, ca tine... doisprezece... doamne, nu merge de
loc... treisprezece... ultimele trei puncte... fr... paispr... au!
Pierderea de vitez fu cu att mai nereusit cu ct Fletcher era peste msur
de furios la gndul esecului. Czu pe spate, se rostogoli, se izbi ntr-o vrie invers si
si reveni ntr-un trziu, gfind, la o sut de picioare mai jos de instructorul su.
- ti pierzi vremea cu mine, Jonathan! Sunt un prost! Sunt un dobitoc! ncerc,
ncerc si nu iese nimic.
Pescrusul Jonathan se uit jos la el si ddu din cap.
- N-o s-ti ias atta vreme ct pornesti prea brusc. Fletcher, ai pierdut
patruzeci de mile pe or la pornire. Trebuie s pornesti mai lin! Hotrt, dar lin, nu
uita!
Cobor si el la nivelul pescrusului mai tnr.
- Hai s ncercm mpreun, n formatie. Si fii atent la pornire. O pornire
usoar, lin.
Dup trei luni, Jonathan mai avea sase elevi, toti Proscrisi, dar curiosi s afle
ce este zborul, bucuria pe care ti-o poate oferi.
Le era mai usor s exerseze la nltimi mari dect s nteleag sensul
zborului.
- Fiecare dintre noi este, ntr-adevr, o idee a Marelui Pescrus, o nesfrsit
idee de libertate, le spunea Jonathan seara, pe plaj, si zborul perfect este numai un
pas n directia exprimrii adevratei noastre naturi. Trebuie s nlturm tot ce ne
poate limita. De aceea, toate aceste exercitii de zbor rapid sau lent, acrobatie
aerian...
... dar elevii lui dormeau, extenuati n urma unei zile de zbor. Le plcea s
exerseze, pentru c iubeau viteza care le ddea senzatii tari si le domolea foamea
de nvttur, care crestea cu fiecare lectie. Dar nici unul dintre ei, nici mcar
Pescrusul Fletcher, nu ajunsese s cread c zborul ideilor putea s fie la fel de
real ca si zborul vntului sau al penelor.
- ntregul vostru trup, de la o arip la alta, le spunea altdat Jonathan, nu

este altceva dect gndul, ntr-o form vizibil. Dac spargeti lanturile n care v
este ferecat trupul...

16

Dar orice le spunea el, prea doar o plcut nscocire, iar ei aveau nevoie de
somn.
De abia peste o lun, Jonathan le spuse c era timpul s se ntoarc la Stol.
- Nu suntem gata, spuse Pescrusul Henry Calvin. Nu vom fi bineveniti,
suntem Proscrisi. Dar nu putem s ne impunem cu forta ntr-un loc unde nimeni nu
ne doreste!
- Suntem liberi s mergem unde vrem si s fim ceea ce suntem, rspunse
Jonathan, ridicndu-se pe nisip si ntorcndu-se spre est, ctre locul unde tria
stolul.
Printre nvtcei se simtea o oarecare neliniste, pentru c Legea Stolului
spunea c un Proscris n-are voie s se ntoarc acas si, de zeci de ani, aceast
lege nu fusese niciodat clcat. Legea spunea - STAI!, Jonathan spunea - DU-TE!; si
el strbtuse deja o mil din drum. Dac ei mai zboveau mult, te pomenesti c
Jonathan va nfrunta de unul singur Stolul dusmnos.
- Dar dac tot nu mai facem parte din Stol, de ce s mai respectm Legea?
spuse Fletcher, destul de sfios; si apoi, dac se isc vreo lupta, cine o s fie acolo,
cu Jonathan?
Pornir n zbor, dinspre vest, opt pescrusi, cte patru asezati n romb, arip
lng arip. Ajunser pe plaja unde se tinea Sfatul Stolului, cu o sut treizeci de
mile pe or, Jonathan n frunte, Fletcher tinndu-se precis n dreapta lui, Henry
Calvin jucus la stnga. Apoi ntreaga formatie fcu un tonou spre dreapta, perfect
sincronizati... orizontal... invers, n fat cu vntul care-i biciuia pe toti.
Tioliturile si criturile obisnuite ale Stolului fur tiate brusc, parc formatia
de pescrusi ar fi fost un cutit urias, si opt mii de ochi de pescrusi i urmreau fr
s clipeasc. Unul cte unul, cei opt pescrusi se avntar cu putere n sus, ntr-un
looping complet, dup care zburar de jur mprejur, ateriznd ncet, n picioare, pe
nisip. Apoi, ca si cum asta se ntmpla n fiecare zi, Pescrusul Jonathan ncepu s
critice zborul.
- n primul rnd, spuse el, zmbind cam strmb, ati cam ntrziat la alctuirea
formatiei...
Vorbele lui trecur ca un fulger prin Stol. stia erau Proscrisi! Si s-au ntors!
Una ca asta... nu s-a mai ntmplat! Proorocirea lui Fletcher n legtur cu o
eventual lupt se topi n confuzia Stolului.
- O.K, stim cu totii c sunt Proscrisi, spuse un pescrus mai tnr, dar fir-ar s
fie, de unde or fi nvtat s zboare att de bine?
Fu nevoie de o or ntreag pn ce porunca Btrnilor ptrunse n Stol:
- Ignorati-i, pescrusul care st de vorb cu un Proscris va fi el nsusi Proscris.
Pescrusul care acord atentie unui Proscris ncalc Legea Stolului.
Din acea clip, pescrusii le ntoarser spatele. Dar Jonathan nu prea prea
impresionat. si tinu orele de zbor chiar deasupra plajei unde se ntrunea Sfatul, si
pentru prima dat ncepu s-si sileasc elevii s zboare ct puteau mai bine.

- Pescrus Martin, striga el n vzduh. Zici c stii s zbori ncet. Nu stii nimic
pn nu-mi dovedesti! ZBOAR!

17

Tcutul Pescrus Martin William, surprins de iesirea instructorului, se depsi

pe sine, devenind expert al zborului ncet. n briza abia simtit, el si ndoi penele si
se ridic, fr s dea din aripi nici mcar o singur dat, de pe plaj pn n nori si
napoi.
Tot asa Pescrusul Charles Roland zbur peste Vntul Marelui Munte, la
douzeci si patru de mii de picioare, si cobor albastru de aerul rece si rar, uluit si
fericit, hotrt s zboare mai sus n zilele urmtoare.
Pescrusul Fletcher, care ndrgea acrobatia aerian ca nimeni altul, reusi s
fac un tonou lent de saisprezece puncte, iar a doua zi si dobor propriul record cu
o tumb tripl, cu penele aruncnd raze strlucitoare spre plaja de unde era urmrit
pe furis, de mai multe perechi de ochi.
Clip de clip, Jonathan se afla alturi de fiecare dintre elevii si,
demonstrnd, ndemnndu-i, dndu-le sfaturi. Zbura cu ei, prin ntuneric, printre
nori, prin furtun, din pur plcere, n timp ce Stolul se nghesuia pe Pmnt.
Dup ce-si terminau programul de zbor, elevii se odihneau pe nisip si, cu
timpul, ncepur s dea tot mai mult ascultare celor spuse de Jonathan. Avea el tot
felul de idei nstrusnice, pe care ei nu le puteau ntelege, dar mai avea si unele idei
bune pe care le ntelegeau cu totii.
Treptat, treptat, noaptea, n jurul elevilor se form un alt cerc de pescrusi
curiosi, care-i ascultau ore n sir, pe ntuneric, ferindu-se s se vad sau s fie vzuti
unul de cellalt, disprnd nainte de revrsatul zorilor.
La o lun dup Rentoarcere, un prim pescrus din Stol trecu linia si ceru s ia
si el lectii de zbor. Spunnd acestea, Pescrusul Terrence Lowell deveni, dintr-o
dat, o pasre osndit, un Proscris, dar n acelasi timp, un al optulea elev al lui
Jonathan.
Noaptea urmtoare, din Stol se desprinse Pescrusul Kirk Maynard care,
mpleticindu-se pe nisip, trndu-si aripa stng, se prbusi la picioarele lui
Jonathan.
- Ajut-m, spuse el ncet, cu o voce de muribund. Mai mult ca orice pe lumea
asta, vreau s zbor...
- Hai atunci, spuse Jonathan, hai s ne ridicm mpreun, s ncepem.
- Dar nu vezi? Aripa... nu pot s misc aripa.
- Pescrus Maynard, ai libertatea s fii tu nsuti, cu adevrat, aici si acum.
Nimic nu-ti poate sta n cale. Este Legea Marelui Pescrus. Adevrata Lege.
- Vrei s spui c pot s zbor?
- ti spun c esti liber.
Si pur si simplu, Pescrusul Kirk Maynard si desfcu aripile, fr efort, si se
ridic n vzduhul ntunecat al noptii. Strigtul lui puternic, de la cinci sute de
picioare nltime, trezi Stolul.

- Pot s zbor! Ascultati! POT S ZBOR!

18

La rsritul soarelui, aproape o mie de psri se adunaser lng elevi,

privindu-l cu curiozitate pe Maynard. Acum nu se mai temeau c sunt vzuti.
Ascultau, ncercnd s-l nteleag pe Jonathan.
El le vorbea despre lucruri foarte simple: c e drept ca un pescrus s zboare,
c libertatea este chiar natura fiintei lor, c tot ceea ce se opune acestei libertti ritual, superstitie sau orice alt fel de spectacol - trebuie nlturat.
- nlturat - se auzi o voce din multime - chiar dac este Legea Stolului?
- Singura lege adevrat este cea care ne conduce spre libertate, spuse
Jonathan, alta nu este.
- Cum ti nchipui c o s putem zbura cu tine? se auzi o alt voce. Tu esti
ales, tu esti nzestrat si divin, esti deasupra celorlalte psri.
Priviti-l pe Fletcher! Pe Charles Roland! Pe Judy Lee! Sunt oare si ei alesi,
nzestrati si divini? Sunt la fel ca voi, ca mine. Singura deosebire, dar chiar singura,
este c ei au nceput s nteleag ceea ce sunt cu adevrat, si au nceput s treac
la fapte.
Elevii lui, cu exceptia lui Fletcher, se foiau ncurcati. Nu-si ddeau seama ce
fel de drum strbtuser.
Multimea se mrea n fiecare zi, veneau s pun ntrebri, s cad n extaz,
s-i batjocoreasc.
ntr-o dimineat, dup lectia de zbor rapid pentru avansati, i spuse Fletcher
lui Jonathan:
- n Stol se spune c tu, dac nu esti Fiul Marelui Pescrus, esti cu o mie de
ani naintea vremii tale.
Jonathan suspin.
- Iat ce duce la o ntelegere gresit, se gndi el. Pentru ei, ori esti Diavol, ori
esti Dumnezeu. Tu ce crezi, Fletch? Suntem oare naintea vremii noastre?
Tcere lung.
- M gndesc c zborul, asa cum l ntelegem noi, a existat dintotdeauna si a
asteptat s fie descoperit de cineva; nu are nici o legtur cu timpul. Putem s
spunem c suntem naintea comportamentului general. Zburm altfel dect alti
pescrusi. Cam asa ceva, spuse Jonathan, terminnd cu o planare lin. n orice caz,
e o mult mai bun explicatie dect aceea cu vremea noastr.
ntmplarea avu loc peste o sptmn. Fletcher tocmai demonstra tehnica
zborului rapid unui grup de elevi noi. Se redresase dintr-un picaj de la sapte sute de
picioare nltime, tinnd ca o dung cenusie, foarte aproape de plaj, cnd un pui
de pescrus, la primul lui zbor, plan n calea lui, strigndu-si mama. Avnd doar o
zecime de secund pentru a evita, Pescrusul Fletcher se izbi spre stnga, cu o
vitez de peste sute de mile pe or, de o falez masiv de granit.
Stnca i se pru o us de piatr care ducea spre o alt lume. O explozie de
team, de durere si de ntuneric, dup care se trezi purtat la ntmplare pe un cer

foarte ciudat, uitnd, amintindu-si din nou; era nfricosat, trist si, mai ales, i prea
ru, nespus de ru.

19

Auzi o voce, vocea pe care o auzise si atunci cnd l ntlnise pentru prima
dat pe Jonathan Livingston.
- Fletcher, s nu uitm c noi ncercm s ne depsim limitele una cte una,
cu rbdare. Programul nostru prevede zborul prin stnc ceva mai trziu, nu acum.
- Jonathan!
- Cunoscut si sub numele de Fiul Marelui Pescrus, i replic Jonathan sec.
- Ce faci, aici? Faleza! Cum... eu... am murit?
- Ei, Fletch, fii serios. Gndeste-te. Dac-mi vorbesti nseamn c n-ai murit,
nu? Ai reusit s faci altceva: ti-ai modificat brusc nivelul de constiint. Acum, alege.
Poti s rmi aici, s nveti la acest nivel - care, de altfel, e mult mai nalt dect cel
pe care l-ai prsit - sau te poti ntoarce s lucrezi cu Stolul. Ce-i drept, Btrnii
sperau s se ntmple o catastrof, dar nu credeam c o s mearg chiar asa de
usor.
- Sigur c vreau s m ntorc la Stol. De-abia am nceput lectiile cu noul grup
de elevi!
- Foarte bine, Fletcher. Tine bine minte ceea ce spuneam, c trupul nostru nu
e altceva dect gndirea nssi!...
Fletcher ddu din cap, si desfcu aripile si deschise ochii la poalele stncii, n
mijlocul Stolului care se strnsese acolo.
O larm de tiviituri si crituri se strni din multime, cnd fcu prima
miscare.
- Trieste! Cel care a murit trieste!
- L-a atins cu vrful aripii! L-a adus la viat! Fiul Marelui Pescrus!
- Nu! El neag asta! Este un diavol! UN DIAVOL! A venit s distrug Stolul!
n multime erau patru mii de pescrusi, ngroziti de ceea ce se ntmplase, iar
strigtul DIAVOL! trecu prin ei ca o furtun pe ocean. Cu ochii strlucitori si cu
ciocurile ascutite se adunar n jurul lui ca s-l ucid.
- Te-ai simti mai bine dac am pleca, Fletcher?, l ntreb Jonathan.
- Nu m-as mpotrivi prea mult...
n aceeasi clip se aflau la jumtate de mil deprtare, iar ciocurile
scnteietoare ale pescrusilor nimerir n gol.
- De ce oare, spuse Jonathan, nedumerit, cel mai greu lucru de pe lume este
s convingi o pasre c e libera si c, cu putin efort, si-o poate dovedi sie nssi? De
ce oare o fi att de greu?
Brusca schimbare de scen l fcea nc pe Fletcher s clipeasc.
- Ce-ai mai fcut? Cum ai ajuns aici?

- Doar tu ai vrut s pleci din mijlocul multimii, nu?

20

- Da! Dar cum ai...?

- Simplu, Fletcher. Prin exercitiu.
Spre dimineat Stolul se potolise, nu ns si Fletcher.
- Jonathan, ti amintesti c mi-ai spus, odat demult, c cine si iubeste Stolul
ndeajuns se ntoarce la el si-l ajut s se desvrseasc...
- Da, sigur.
- Nu nteleg cum poti iubi un crd de psri care tocmai au ncercat s te
ucid.
- Dar, Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rutatea. Trebuie s te
strduiesti s vezi adevratul pescrus, partea bun din fiecare. Trebuie s-i ajuti si
pe ei s-o vad n ei nsisi. Asta nteleg eu prin dragoste. E grozav cnd ntelegi asta.
mi aduc aminte, de pild, de un tnr si aprig pescrus, pe nume Fletcher
Lynd. Tocmai fusese Proscris. Era gata s-si distrug ntregul Stol, ncepnd s-si
construiasc propriul su Iad cumplit pe Stncile ndeprtate. Si iat-l c, astzi, si
construieste propriul Paradis, si conduce ntregul Stol de acolo.
Fletcher se ntoarse spre instructor, cu teama n ochi.
- Eu s conduc? Adic, cum s conduc? Tu esti dascl aici. Doar n-ai s pleci?
- Zu? Nu crezi c s-ar putea s mai existe si alte stoluri, si alti Flecheri care
s aib mai mult nevoie de un dascl dect cel de fat, care, oricum, e pe drumul
cel bun spre lumin?
- Eu? Jon, eu nu sunt dect un pescrus obisnuit, iar tu esti...
- ... unicul Fiu al Marelui Pescrus, nu? Jonathan suspin si se uit n larg. Nu
mai ai nevoie de mine. n fiecare zi trebuie s descoperi cte putin din adevratul,
nemrginitul Pescrus Fletcher. El ti este dascl. Trebuie s-l ntelegi, trebuie s-i
urmezi nvttura.
O clipa mai trziu, trupul lui Jonathan se cltin n aer, plpind si devenind
transparent.
- Nu le da voie s umble cu zvonuri prostesti despre mine, s fac din mine
un zeu. Ne-am nteles, Fletch? Sunt numai un pescrus. mi place s zbor, nu zic
nu...
- JONATHAN!
- Srmane Fletch, s nu crezi ce-ti spun ochii. Ei oglindesc numai piedicile.
Priveste cu gndul, descoper ceea ce stii deja si vei vedea cum trebuie s zbori.
Plpirea ncet. Pescrusul Jonathan dispruse n vzduh.
Nu peste mult timp, Fletcher se ridic cu greu spre cer si ddu de un grup
nou de elevi, gata pentru prima lectie.
- Pentru nceput, spuse el apsat, trebuie s ntelegeti c un pescrus este

ideea nelimitat a liberttii, imaginea Marelui Pescrus, iar ntregul vostru trup,
de la o arip la alta, nu este dect gndul vostru nsusi.

21

Tinerii pescrusi l priveau nencreztori

- Ce s spun, se gndeau ei, oare asta e o regul pentru un looping?!
Fletcher suspin si o lu de la capt.
- Bun... Foarte bine, spuse el aruncndu-le o privire critic. S ncepem cu
zborul orizontal.
Si zicnd acestea, ntelese dintr-o dat c prietenul su nu fusese cu nimic
mai divin dect el nsusi.
- Fr limite, Jonathan?, se gndi el. Ei, atunci nu va mai trece mult vreme si
voi aprea ca din senin pe plaja ta ca s-ti art cte ceva din tehnica zborului!
Si, desi ncerca s par n ochii lor sever, asa cum s-ar fi cuvenit, pescrusul
Fletcher si vzu dintr-o dat elevii, pentru o clip numai, asa cum erau ei de fapt;
si-i plcu la nebunie ceea ce vzu.
- Fr limite Jonathan? si spuse n gnd si zmbi.
Pornea pe calea lui spre desvrsire.