Ce este adevrul?

Adevrul este un concept general uman, care poate fi determinat numai la nivelul
contiinei umane. Omul caut aceast valoare cu un anumit scop, dar care este acesta?
Valoarea adevrului este privit prin intermediul valorii cunoaterii, care de cele mai multe
ori l conduce pe acesta spre calea fericirii, dac nu pe cea a celei absolute, cel puin pe calea
unei fericiri pariale.
Adevrul nu poate avea o definiie fix, universal valabil, deoarece de la un anumit
punct acesta este subiectiv, n sensul c fiecare l concepe/filtreaz prin prisma fondului su
aperceptiv, prin prisma contiinei sale; din aceast perspectiv, adevrul pentru unii, poate
reprezenta mult pentru unii, puin sau nimic pentru alii. De aceea cnd se vorbete de adevr
se iau n calcul i stadiile dezvoltrii psihicului uman, acesta avnd un rol fundamental n
prelucrarea informaiilor i dirijarea lor nspre o cunoatere ct mai eficient a adevrului.
O dat cu trecerea timpului, sfera adevrului s-a lrgit, n prezent putndu-se vorbi despre
adevrul tiinific, care nu poate fi combtut, efectele sale fiind tangibile. Viaa cotidian,
tehnologia, ns, au limitat adevrul la un nivel mrginit, n care se reflect doar lipsa de
implicare ntr-un stadiu de dezvoltare superior a omului, termenul fiind folosit de multe ori
doar pentru a reflecta stri de fapt i trectoare, pe cnd problematica adevrului este mult
mai complex.
nc din prima treapt a evoluiei sale, omul a fost pus n faa unui adevr relevat prin
simuri, fiind capabil s surprind realitatea din jurul su, crendu-i o imagine a mediului
nconjurtor, avnd posibilitatea s discerne ntre ce e real i ce nu. Pe de alt parte, pe lng
capacitile senzoriale, a existat i o dezvoltare a raiunii umane, latur definitorie pentru om,
ca fiin inteligent i component central a universului filosofiei. ntre cele dou a existat o
interdependen, simurile, limitate n esen, oferind o baz adevrului, fundamentat pe
raiune, la rndul ei nelimitat. Aceasta din urm l face pe om s i schieze propriul adevr
i s l individualizeze.
Avnd, deci, implementat n contiin mecanismul adevrului, ine numai de noi cum l
folosim i n ce scopuri, responsabilitatea pe care ne-o confer fiind una mare, cci la un
moment dat, adevrul nu ne va mai privi pe noi, ci pe toi cei din jurul nostru. Astfel, se poate
vorbi i de o latur altruist a acestuia, pentru c, folosit n scopuri egocentriste, adevrul nu
ar mai putea fi mprtit i am deveni proprii notri prizonieri, nchii n petera propriei
noastre cunoateri...