Capitalismul: Dezagregarea economiei

feudale. Geneza burgheziilor europene

Capitalismul comercial a fost prima forma de dezvoltare a
capitalismului. Primele forme ale sistemului capitalist au aparut in
tarile islamice medievale de la inceputul secolului IX si in europa
medievala de la inceputul secolului XII. In Europa, capitalismul
comercial ajunsese o forta economica foarte mare, acesta se
distinge de capitalismul propriu zis prin lipsa industrializari si
comertului financiar.1
Capitalismul se formeaza in sanul societatii negustoresti si
monetare din Europa Occidentala la mijlocul celui de-al doilea
mileniu in aceasta mica peninsula slaba si divizata.
Capitalismul este un proces complex in care formarea burgheziei
se imbina cu afirmarea ideii nationale si cu constituirea statelor
moderne cu extinderea schimburilor si dominatia la scara
mondiala, cu dezvoltarea tehnicilor de transport si de productie,
cu instituirea unor noi moduri de productie si aparitia noilor
mentalitati.
Dezagregarea economiei feudale.
La inceput feudele insemnau doar armament milidar sau armuri si
cai insa dupa anull 1000, feudele s-au transformat in bucati de
pamant. Deoarece europa feudala se baza in mare parte pe
agricultura deci bogatia si puterea economica se trage din
marimea feudelor de pamant. Acest lucru insemna ca bucata de
pamant nu insemna doar un simplu dar primit de catre vasal ci
era o modalitate de a transforma in vasal intr-un membru al clasei
superioare.
Declinul feudalismului si centralizarea puterii politice deschid
calea schimbarilor culturale, sociale dar si economice.
In secolele XII-XIII, folosirea banilor in detrimentul bunurilor ca
metoda de schimb a condus la inflorirea comertului. Datorita
acestui lucru a aparut si clasa negustorilor care isi inchiriau
pamant langa castele sau biserici si dupa scurt timp aceste
1 J.L. van Zanden, The rise and decline of Holland's economy: merchant capitalism
and the labour market, 1993.

asezari s-au transformat in piete de desfacere pentru tot felul de

bunuri. Pentru o anumita suma comerciantul primea un document
de atestare ca oras din partea lordului acest lucru oferindu-i
autoritatea de a guverna acel oras.
Declinul feudalismului poate fi marcat de inceperea cruciadelor.
Dupa cruciade a crescut cererea de productie si a fost introdus
sistemul monetar. Multi fermieri care munceau pamanturile
nobililor s-au mutat in orase pentru un trai mai bun. Acest lucru a
facut ca vasali cu pamanturi mai putine sa nu mai poata
compensa muncitorii ramasi. Ca urmare vasalii au fost nevoiti sa
se intoarca spre domeniul militar si sa lupte in serviciul nobililor in
schimbul banilor. Chiar si asa, traiul lor era mult mai greu
deoarece nobililor le era mult mai usor sa angajeze pe cineva sa
organizeze o armata decat sa angajeze fiecare cavaler in parte
mai ales datorita faptului ca vasalul nu era obligat sa lupte decat
40 de zile dintr-un an.
Dupa aceasta perioada un nou sistem de plata a fost introdus
astfel ca fiecare vasal era platit cu o anumita suma pe fiecare an.
In acest fel vasali erau loiali mai multor lorzi pentru a primi mai
multi bani. Datorita acestor lucruri feudalismul avea sa fie in
curand inlocuit de catre bani.
Dupa secolul al XVI-lea economia europeana, in special cea din
Europa Occidentala, inregistreaza anumite metamorfoze spre o
epoca moderna. Insa asa cum apreciaza specialistii, in zona
Europei aflate la rasarit de Elba economia cu trasaturile evului
mediu s-a prelungit pana spre jumatatea secolului al XVIII-lea,
ceea ce evidentiaza existenta unui decalaj, a unei ramaneri in
urma a tarilor est europene fata de cele centrale si vestice ale
continentului.
Intre principalii factori care au determinat evolutia economica a
Europei mentionam: marile descoperiri geografice si cuceririle
coloniale; instaurarea statului monarhic in principalele tari (regim
care garanta securitatea bunurilor, a transporturilor, percepea
impozite, avea monopolul comertului exterior, etc.) ceea ce a
adus inceputurile formarii pietei mondiale;
mercantilismul;constituirea pietei financiare; Renasterea si
Reforma; prima revolutie industriala, cea care a schimbat lumea
cum putine evenimente au facut-o pana atunci.

autonomiei Moldovei i rii Romneti.

Inc de la mijlocul secolului al XVIII-lea, se vdesc semne ale
dezintegrrii relaiilor de producie feudale i de apariie a unor
noi relaii, procesul accentundu-se mai tarziu.
Intre fenomenele specifice ale acestui proces:
- sporirea diviziunii sociale a muncii, implicit a produciei
meteugreti, manufacturiere i n final mainiste.
- formarea i dezvoltarea economiei de pia, exprimat prin
lrgirea pieei interne i nlocuirea economiei naturale cu cea de
schimb.
- intensificarea relaiilor economice i culturale ntre rile
romne, etc.
Toate aceste elemente ale noului se petrec paralel i n
contextul procesului de constituire a naiunii romne, cnd se
afirm i o ideologie naional ce viza rennoirea social i
emanciparea.

Geneza burgheziilor europene

Termenul de burghezie deriva de la numele intariturilor militare
(burgus, bourg, Burg) pe care nobilimea a fost silita sa le ridice in
secolul al X-lea pentru a se apara impotriva navalirii dusmanilor.
Locuitorii acestor puncte militare au luat numele de burgenses,
forma de provenienta a cuvantului burghezie, spre deosebire de
locuitorii satelor care se ocupau cu munca pamantului. Cuvantul
burghezie (bourgeoise) a aparut intai in Franta, apoi in secolul al
XI-lea in Tarile de Jos, de unde a trecut in Germania.
Prin burghezie se intelege clasa sociala care se ocupa cu valori de
schimb, adica cu marfuri.Ea se deosebeste de acele clase care
produc pentru satisfacerea nevoilor proprii. Bughezia cuprinde
industriasi (cei care produc marfuri), negustori (cei care le pun in
circulatie) si bancheri (cei care,cu mijloace banesti, ajuta atat
circulatia cat si producerea marfurilor). Aceste categorii sociale
ajung
stapanitoare de capital, clasa burgheza numindu-se si clasa
capitalista2.
Burgheziile europene au reprezentat o minoritate sociala, cu o
proportie variind intre 5 si 15% din intreaga populatie, cu o usoara

tendinta de crestere si era compusa din proprietari funciari,

antreprenori si proprietari de intreprinderi, precum si din membri
ai profesiunilor liberale. Se poate vorbi de o burghezie propriuzisa, adica varfurile economice, categoriile liber-profesioniste si
birocratice ale clasei, numita si clasa de mijloc sau micaburghezie, dar si de marea burghezie, categorie a rentierilor,
gruparea cea mai inzestrata din punct de vedere financiar,
gruparea care cuprindea negustori si patroni retrasi din afaceri,
membri ai burgheziei economice, cu o situatie materiala
exceptionala3.
Dezvoltarea burgheziei europene isi are originile in relatiile
comerciale stabilite intre Europa si Asia cu prilejul cruciadelor.
Burghezia europeana a avut in faza incipienta, forme modeste,
alcatuita de meseriasi, organizati in bresle, la orase. Mica
burghezie incipienta din orasele libere, nu producea pentru
capitalizare, ci producea atata marfa cat pentru a acoperi din
vanzarea acesteia, nevoile proprii. Mica burghezie s-a dezvoltat
de prin sec. XI pana in sec. XV. A aparut in forma tipica in Italia,
apoi s-a dezvoltat in Tarile de Jos si in sudul Germaniei.
Franta si Anglia au avut de asemenea o mica burghezie, dar aici
ea nu a jucat un rol social.Istoria cunoaste nu doar o clasa
burgheza ci si o societate burgheza, creata de aceasta patura
sociala. Burghezie manuieste valori de schimb, si pentru care
relatiile de schimb sa se poata largi in toate straturile sociale,
trebuie sa coerespunda cerintelor schimbului. Relatiile de schimb
sunt creatoare de raporturi libere intre oameni. Acestea au
existat, dupa scrierile lui Herodot, pana si la sciti, care aveau
piete in care oamenii se bucurau de o pace speciala: "umblau
liberi in ele, neinarmati, fara ca cineva sa-i supere in
indeletnicirile lor comerciale".