Mitropolitul Varlaam: sfintenie si cultura

In viata Bisericii au existat mereu oameni alesi de Dumnezeu pentru a schimba istoria comunitatilor de
credinciosi in care au trait. Evenimentele cele mai importante din istoria Bisericii - construirea unor biserici
marete, infiintarea unor institutii de seama, scrierea cartilor importante pentru credinta crestina - sunt toate
marcate de personalitati deosebite, care au avut priceperea necesara si ajutorul haric de a realiza lucruri unice,
innoitoare, care dainuie pana in zilele noastre. Pamantul moldovenesc a fost mereu ocrotit de Dumnezeu, prin
alesii Sai, care au lasat posteritatii pilda unor oameni constienti de misiunea lor.
Un astfel de om, ales de Dumnezeu sa pastoreasca sufletele credinciosilor din Moldova si sa revigoreze viata
spirituala si culturala de pe aceste meleaguri a fost si Varlaam Motoc, un mitropolit ramas in istorie ca cel care
a adus cartea romaneasca tiparita in eparhia sa. Pentru viata sa curata, dar mai ales pentru rezultatele activitatii
sale ca mitropolit al Moldovei, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, pe 12 februarie 2007, ca
mitropolitul Varlaam sa fie trecut in calendarul sfintilor. Proclamarea solemna a canonizarii mitropolitului
Varlaam va avea loc pe 29 august 2007, la Manastirea Secu, unde a fost ingropat mitropolitul si unde se afla
acum osemintele acestuia. Evenimentul, care marcheaza implinirea celor 350 de ani de la trecerea la cele
vesnice a mitropolitului Varlaam, ne determina sa reflectam putin asupra vietii sale, care ne demonstreaza ca
viata noastra cereasca depinde de ce am lasat in urma pe pamant.
Originea mitropolitului
Despre originile si copilaria mitropolitului Varlaam nu se cunosc foarte multe lucruri. Multi cercetatori istorici
au ajuns la concluzia ca mitropolitul ar proveni din partile fostului "tinut al Putnei" din judetul Vrancea, loc
atestat documentar pentru prima data la 2 iulie 1431. Unii istorici indica si localitatea Balotestii Putnei ca locul
unde s-a nascut, in jurul anului 1580, Vasile Motoc, asa cum se numea mitropolitul Varlaam inainte de
calugarie. Insa cea mai mare parte a istoricilor, sustin teoria mult mai plauzibila conform careia mitropolitul ar
fi originar din partile Neamtului, provenind dintr-o familie de razesi din satul Borcesti, de langa Targu Neamt,
localitate care astazi nu mai exista. Teoria este sustinuta si dovedita cu argumente solide de un fost staret al
Manastirii Secu, arhim. Dionisie Udisteanu, intr-o lucrare scrisa in 1957. Faptul ca in 1599, mitropolitul
Varlaam este intalnit in documentele vremii ca monah la Manastirea Secu sustine teoria din urma.
Staret la Secu si duhovnic al domnitorului
Primul contact al tanarului Vasile cu lumea monahala a fost la "Schitul lui Zosin" sau "Schitul lui Zosima",
cum se mai numea asezamantul monahal ridicat de cativa calugari, condusi de staretul Zosima si sprijiniti de
domnitorul Alexandru Lapusneanul (1552-1561 si 1564-1568). Pe locul unde fusese vechea bisericuta de lemn
a schitului, in 1602, marele vornic al Tarii de Jos, Nestor Ureche, impreuna cu sotia sa, Mitrofana, parintii

cronicarului Grigorie Ureche, au ridicat Manastirea Secu. In noua manastire, monahul Varlaam s-a remarcat
prin eruditia sa, capatata cu multa truda sub indrumarea calugarului Dositei, in anii petrecuti la "Schitul lui
Zosin". Ales in scurt timp egumen al manastirii, Varlaam, pe langa cunostintele teologice si cele literare
(invatase greaca si slavona) a dat dovada si de multa intelepciune in conducerea obstii manastirii.
In perioada staretiei la Secu, Varlaam traduce in romaneste primele lucrari: Evangheliar, Psaltirea si Scara
(Leastvita), toate in 1618. Pentru activitatea sa, a primit rangul de arhimandrit, iar domnitorul Miron Barnovshi
(1626-1629 si 1633) l-a facut duhovnicul sau. Se pare ca a fost, pentu o perioada scurta, si staret la Manastirea
Dragomirna, ctitoria lui Anastasie Crimca.
Anu' si voievodul
Dupa moartea mitropolitului Anastasie Crimca, in 1632, staretul Varlaam a fost ales pentru ocuparea scaunului
de mitropolit, desi episcopii de la Roman, Radauti si Husi aveau intaietate. Primii ani de pastorire au fost foarte
grei. Schimbarile dese de domnitori (intre 1631 si 1634 s-au perindat la domnie Alexandru Ilias, Miron
Barnovschi si Moise Movila) nu l-au avantajat pe noul mitropolit. Insa, o data cu venirea lui Vasile Lupu
(1634-1653) in scaunul de domnitor al Moldovei, mitropolitul a gasit sprijinul necesar pentru a incepe o serie
de realizari unice in istoria Moldovei. Hirotonia ca arhiereu a avut loc la 23 septembrie 1632, fiind invitate mai
multe personalitati ale lumii eclesiastice, printre care si cel mai mare teolog al vremii, grecul Meletie Sirigul.
Academia de la Iasi
Cu toate ca scaunul mitropolitan era la Suceava, mitropolitul Varlaam statea mai mult la Iasi, langa domnitorul
Vasile Lupu. Apropierea dintre cei doi a dus la multe realizari marete pentru Moldova. Astfel, la 6 mai 1639, a
fost sfintita Biserica "Sf. Trei Ierarhi", o capodopera a artei romanesti, lacas de cult zidit prin aportul deosebit
al domnitorului. Pictata cativa ani mai tarziu de 4 pictori rusi, biserica a fost mult timp Catedrala mitropolitana.
In 1640, mitropolitul infiinteaza la Iasi o Academie care i-a purtat numele si care a fost organizata dupa
modelul celei de la Kiev, a mitropolitului Petru Movila. Profesorii de la Academia ieseana au fost trimisi de la
Kiev, printre ei fiind si Sofronie Pociatki, fost rector al Academiei kievene, care a devenit si conducatorul
tipografiei de la Iasi.
Desi nu se pastreaza prea multe documente ale vremii, se presupune ca ar fi fost si profesori moldoveni la
scoala lui Varlaam. Nici despre locul unde a functionat nu se stiu prea multe. Exista marturii conform carora, la
15 aprilie 1641, Vasile Lupu a cumparat de la boierul Mihail Furtuna, fost Mare Comis, cu 200 de lei, casa din
Ulita Ciobotareasca, langa "halesteul Bahluiului". O alta parere ar fi ca scoala ar fi functionat chiar la
Manastirea "Sf. Trei Ierarhi".

Materiile predate erau cele de la Kiev, si de la Colegiile iezuite din Apus: gramatica, retorica, dialectica,
aritmetica, muzica, geometria, astronomia si teologia.
In 1646, profesorii rusi au fost inlocuti cu greci, iar limba latina a fost schimbata cu cea greaca. De aici inainte,
pana in secolul al XIX-lea, cand scoala este desfiitata, orientarea profesorilor este una traditionalista,
inlocuind-o pe cea umanista a profesorilor rusi. De-a lungul vremii, la Academia lui Varlaam au predat
profesori renumiti, precum Teodor din Trapezunt sau Ieremia Cacavelas.
Primele carti tiparite in Moldova
Chiar daca la marile manastiri ale Moldovei existau, de multi ani, importante centre de copiere a
manuscriselor, totusi nu exista inca o tipografie, ca in Transilvania, unde la 1508, Macarie tiparea
"Liturghierul". Dorinta de a infiinta tipografia a exprimat-o chiar din 1637, cand cerea ajutorul necesar tarului
Rusiei. Abia in 1640, mitropolitul Petru Movila al Kievului ii trimitea primele matrite si mesteri tipografi,
condusi de ieromonahul Sofronie Pociatki. La 20 decembrie 1642 iesea de sub tiparul din chiliile Manastirii
"Sf. Trei Ierarhi" din Iasi, Scrisoarea de multumire a delegatilor greci la Sinodul de la Iasi, din 1642. In acelasi
an a aparut un Catehism slavon, o copie pastrandu-se si astazi la Sankt Petersburg. Au mai fost tiparite
urmatoarele lucrari: Cazania, Cele sapte Taine, Raspunsul la Catehismul calvinesc, Pravila lui Vasile Lupu si
Paraclisul Nascatoarei de Dumnezeu.
Avantaje pentru preoti
O alta realizare importanta a mitropolitului Varlaam a fost obtinerea unor drepturi pentru preoti. Astfel, la
cateva zile dupa hirotonia sa, mitropolitul obtine, de la domnitorul Alexandru Ilias, dreptul preotilor de a fi
judecati numai de instantele bisericesti, fara amestecul "dregatorilor domnesti". Aceste drepturi, pe langa
scutiri de impozite si alte privilegii, au fost reinnoite in 1652, printr-un hrisov al domnitorului Vasile Lupu.
Masurile luate in favoarea preotilor au schimbat mult viata acestora si au contribuit din plin la imbunatatirea
vietii parohiilor.
Mitropolitul Moldovei, candidat la Patriarhia de Constantinopol
Legaturile Mitropoliei Moldovei cu alte Biserici au fost intarite in timpul mitropolitului Varlaam. Astfel, in
1645, mitropolitul Kievului, Petru Movila a fost primit la Iasi, cu prilejul nuntii fiicei lui Vasile Lupu cu
principele lituanian, Janusz Radzwil. In acelasi an, mitropolitul, impreuna cu episcopii din Moldova au semnat
o scrisoare de recomandare pentru mitropolitul Transilvaniei, Ilie Iorest, indepartat din functia sa de principii
calvini. Scrisoarea era adresata tarului Rusiei si prin ea, Varlaam adresa rugamintea ca Ilie Iorest sa fie primit
in Rusia. In 1639 a fost consemat un fapt unic in istoria Bisericii Romane: Varlaam era printre cei trei candidati

pentru alegerea patriarhului ecumenic. In ultimii ani ca mitropolit a primit vizita patriarhului Macarie al
Antiohiei, care era insotit de fiul sau, arhidiaconul Paul de Alep, de la care ne-au ramas multe insemnari legate
de locurile si atmosfera din Moldova veacului al XVII-lea.
Retras la Manastirea Secu
In martie 1645, mitropolitul a hirotonit arhiereu pe ierom. Paisie, egumenul Manastirii Galata. Acesta a devenit
mai tarziu patriarh al Ierusalimului. Dintre uceniicii sai de la Manastirea Secu, Varlaam a ales egumeni si chiar
episcopi, cum ar fi Ghedeon, episcop la Husi, iar mai tarziu chiar mitropolit. In 1653, atat mitropolitul
Varlaam, cat si domnitorul Vasile Lupu s-au retras din scaunele lor, primul la Hotin, al doilea la Secu. Prin
testamentul din 18 august 1657, mitropolitul a lasat Manastirii Secu toata agoniseala sa.
Prietenia dintre doi sfinti ierarhi: Varlaam si Petru Movila
Ajuns unul dintre oamenii de incredere ai domnitorului Miron Barnovschi, Varlaam, in timpul staretiei sale la
Secu, a fost trimis intr-o misiune la Kiev. Scopul misiunii era procurarea unor icoane pentru ctitoriile din
timpul mitropolitului Anastasie Crimca. In aceasta calatorie, Varlaam l-a cunoscut pe viitorul mitropolit de
Kiev, staretul Petru Movila, de la Lavra Pecerka. Acesta era un moldovean provenit din familia de domnitori cu
acelasi nume, iar intre cei doi s-a leagat o stransa prietenie. Cu aceasta ocazie, Varlaam i-a daruit manuscrisul
unui Octoih slavon de la Neamt, cerut de Petru Movila pentru a retipari o editie indreptata a lucrarii (aparuta
mai tarziu, in 1630 la Liov).
Ajunsi mitropoliti la Kiev si respectiv la Iasi, cei doi au continuat colaborarea, Petru Movila trimitand la Iasi
profesori, tipografi, material tipografic si matrite pentru tipografia lui Varlaam. Mai mult decat atat, Petru
Movila a facilitat toate demersurile pentru nunta dintre fiica lui Vasile Lupu cu principele lituanian. Acest
lucru, dupa opinia unor istorici, a avut un scop politic, si anume acela de a apropia Moldova de Polonia, in
scopul de a intari Liga antiotomana condusa de regele Vladislav al IV-lea.
Cazania, un cadou facut limbii romane
Ideea de a tipari o carte de invatatura pentru popor s-a nascut inca din 1629, cand Varlaam pregatise deja
manuscrisul, impreuna cu medelnicerul Pavel Ureche. Propaganda protestanta era un pericol in sud-estul
ortodox si de aceea, o carte de predici, de invatatura ortodoxa era necesara in Moldova. Cazania, cu titlul
complet Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la praznicele imparatesti si la sfintii mari, a
aparut in 1643, ca o capodopera a limbii romane. Intr-o "Predoslovie" intitulata Cuvant impreuna catre toata
semintia romaneasca, domnitorul Vasile Lupu "Domn a toata Tara Moldovei", a aratat ca "face acest dar limbii
romanesti fiind carte de invatatura pre limba romaneasca".

Inspirata din mai multe surse, principala fiind Comoara lui Damaschin Studitul, Cazania are doua parti: prima
cu 54 de "invataturi" la perioada Triodului, a Penticostarului si la 32 de duminici de dupa Rusalii, iar a doua
contine 21 de "cazanii" la praznicele imparatesti si sfinti mai mari. Cartea a fost raspandita si in Transilvania,
unde s-au gasit, potrivit cercetarilor lui Florian Dudas, 345 de exemplare tiparite si 42 de copii manuscrise.
Lucrarea a fost retiparita de-a lungul vremii, pastrand cea mai mare parte a lucrarii initiale care purta pecetea
personalitatii autorului.
Sinodul de la Iasi
In timpul pastoriei mitropolitului Varlaam, a avut loc, la Iasi, in perioada 15 septembrie-27 octombrie 1642, un
sinod prin care s-a analizat si aprobat, cu unele modificari, Marturisirea de credinta a lui Petru Movila.
Informatii despre acest sinod avem din consemnarile grecului Meletie Sirigul, participant la sinod precum si
dintr-o scrisoarea in limba italiana a medicului danez Scocardi, de la curtea lui Vasile Lupu.
Lucrarea sfantului Petru Movila fusese verificata de un sinod local de la Kiev din 1640, dar existau doua
puncte asupra carora sinodalii nu au cazut de acord: existenta purgatorului si momentul prefacerii darurilor.
Sinodul de la Iasi, chiar daca a fost contestat de unii, considerandu-l o simpla adunare de episcopi,
nereprezentativa pentru intreaga Ortodoxie (Nicolae Iorga il numea "soboras", iar Alexandru Elian il considera
"conferinta panortodoxa) a fost recunoscut mai tarziu in intreaga Ortodoxie, iar hotararile sale au fost primite
in toate Bisericile.
Insusi patriarhul ecumenic Partenie I a aprobat atunci deschiderea sinodului, trimitand ca delegat pe Porfirie,
fost mitropolit de Niceia si pe Meletie Sirigul. Kievul a trimis la Iasi o delegatie formata din Isaia Kozlovshi,
primul rector al academiei movilene, Iosif Gornitki, rectorul in functie, si Ignatie Starusici, predicator la
Catedrala "Sf. Sofia".
Lucrarile sinodului s-au tinut in limba latina, cunoscuta de toti participantii, iar Meletie Sirigul traducea in
greceste hotararile, dar si cele 261 de intrebari si raspunsuri in latina din Marturisirea lui Petru Movila, cu
modificarile aduse de sinodali. Corectand cele doua puncte contestate, participantii au trimis la Constantinopol
textul lui Petru Movila, iar sinodul patriarhal din 1644 a hotarat ca acesta sa devina Marturisirea Ortodoxa a
Bisericii sobornicesti si apostolesti a Rasaritului. Aceasta lucrare este a treia marturisire de credinta a Bisericii
Ortodoxe, dupa Simbolul de Credinta si Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul. A fost publicata pentru prima data
in limba latina la Amsterdam in 1643, iar in limba romana a aparut prima oara la Buzau in 1691.