Rezumatul nuvelei Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi

Nuvela istoric Alexandru Lpuneanul este o lucrare pragmatic in care este evocat
figura lui Alexandru Lpuneanul in cea de-a doua domnie.
Aparine genului epic, ins compoziional, nuvela respect mai mult cerinele genului
dramatic. Distingem in estura intim a nuvelei 2 planuri. Unul ne anun aciunile lui
Lpuneanu in vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doile ofer, la scen deschis
spectatorului, desfurarea faptelor. Adic cel de-al doilea plan constituie esena dramatic a
nuvelei. Cele patru episoade, ce se succed, implinesc de la inceput pn la sfrit caractereisticile
unei opere menite a fi reprezentate; gradaie, tensiune, izbucniri temperamentale, micri ample,
triri puternice, sfrit spectaculos.
Capitolul I Dac voi nu m vrei eu v vreau, se desfoar sub semnul voinei despotice
a eroului principal care ii expune tranant viitoarele msuri ce le va lua mpotriva boierimii
(Voi mulgei laptele rii, dar au venit vremea s v mulg i eu pre voi. Destul, boieri!). Pactul
incheiat cu Mooc, boierul intrigant i duplicitar, relev, de la inceputul nuvelei, arta lui C.
Negruzzi de a ptrunde psihologia personajelor, de a le caracteriza prin mijlocirea aciunii i
analizei deopotriv.
Capitolul II cu motto-ul Ai s dai sam doamn!, reprezint un tablou ce pare a fi mai mult
rezultatul fanteziei i inventivitii scriitorului, creat cu scopul de a ptrunde in adncime
personajul principal; comportametnul lui alexandru Lpuneanu fa de doamna Ruxanda relev
i mai convingtor un temperament impulsiv, gata s-i njunghie soia, care i cere ndurare i
stvilirea omorurilor boierilor. Eroul ii afieaz acum dominantele psihice. El se ncrunt i-i
fgduiete un leac fr de fric. Lpuneanu, beat de snge, pune la cale un groaznic mcel al
boierilor. El se duce la biseric i, in faa lor, simuleaz pocin, invitndu-i la un osp de
mpcare. Afar de stroici i spancioc, care fug peste grani, toi ceilali boieri cad in curs,
urmnd invitrii. In toiul ospului, lefegii se nustesc asupra boierilor, mcelarindu-i pe toi.

Capitolul III Capul lui Mooc vrem anun cea mai dramatic parte a nuvelei.
Prinznd de veste celel ce s-au petrecut la palat poporul se revars vocifernd spre curtea
domneasc. Lpuneanu il intreab ce vrea. Dup oarecare dezorientare, in cele din urm, toi
unesc glasurile cernd capul lui Mooc, pe care-l socotesc pricina rutilor. Vod il pred furiei
poporului care-l lineaz.
Lpuneanu aaz apoi pe o mas in form de piramid capetele celor 47 de boieri, scen ce
ia proporiile unui masacru, este creat nu numai cu nerv, dar i cu o mare for narativ.
Dinamica frazei fixeaz in fiecare clip alt atitudine: Cei btrni murea fcndu-i cruce; muli
ins din cei mai juni se aprau cu turbare; Unii, dei rnii, se ncletau cu furie de gtul
ucigailor, i, nesocotind ranele ce primeau, i strngeau pn i ndueau
Negruzzi dovedete o rar intuiie in fixarea unor caracteristici succinte, att ale domnului i
boierilor, dar indeosebi ale poporului; ele definesc fie convingere, laitate, ca in finalul replicii lui
Mooc (Eu sunt boier mare! Ei sunt nite proti!), fie luciditate i socotin in faa unei situaii
critice, ce se desprindea din replica domnului: Proti, dar muli, rspunde Lpuneanul cu
snge rece, sau lipsa de orientare, descumpnire in masa de burzuluii.
Capitolul IV intitulat De m voiu scula, pre muli am s popesc i eu, dei reprezint
sfritul unui tiran, nu se ridic la dramatismul i complexitatea situaiilor sociale i psihologice
din cel de-al treilea. Dup scena fcut lui Ruxandra, Lpuneanul nu mai omoar, dar
schingiuiete in mod barbar. De fric s nu fie cclat de boierii pribegii in Polonia, se mut la
Hotin. Aici il apuc frigurile. Vzndu-i aparoape sfritul obtesc cere s fie tuns clugr i s
se rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine clugr i s se rnduiasc de urma fiului su.
Pe urm, revine asupra hotrrii (de m voiu scula, pre muli am s popesc i eu), dar doamna
Ruxandra, sftuit de mitropolitul Teofan i indemnat de boierii pribegi Spancioc i Stroici, ce
scpaser d emcel, il otrvete. Lpuneanu inva s moar, el care tia numai a omor.
Aici eroul principal se manifest natural, mai ales in clipa in care se trezete din delir, i surprins
d esituaie, arunc cu potcapul intr-un clugr. In chinuri grozave ii d sufletul.