OT WAT ys A CULTUL BISERICI] ORTODOXE, MEDIU Als LUCRARILOR SFINTULUI DUH ASUPRA CREDINCIOSILOR Pr. prof. D. STANILOAE Cultul Bisericii Ortodoxe are in centrul lui Sfinta Liturghie, in care se savirseste, prin lucrarea Sfintului Duh, prefacerea piinii si vinului in trupul si singele Domnului si se impart&sesc credinciosii de acestea si de insusi Sfintul Duh care e sdlasluit in trupul ewharistic al Domnului ca intr-un locas si ca intr-o biserica +. Se spune aceasta in rugdciunea ce o rosteste preotul dupa prefa- cerea darurilor, in care se araté c& aceasté prefacere are loc «pentru ca (trupul si singele in care ele s-au prefacut prin Duhul cel Sfint) s& fie celor ce se vor impart&si spre trezirea sufletului, spre iertarea p&- catelor, spre impartdsirea cu Sfintul Tau Duh», . "© alfa parte insemnataé a cultului Bisericii Ortodoxe consti din rinduielile Sfintelor Tairfe, prin care se impart&sesc credinciosilor alte haruri. Dar pe fling& aceste parti, cultul Bisericii Ortodoxe mai const& si din unele ierurgii: de ex.: sfintirea apei mici si mari, iInmormintarea, sfinfirea locasului bisericesc, a icoanelor, a altor obiecte bisericesti, apoi sfintirile unor vesminte si obiecte bisericesti, a unor alimente fo- losite de credinciosi, pentru ca toate acestea si se imbrace in diferite daruri ale Sfintului Duh si prin ele si cei ce se ating sau se folosesc dey ele ; nu mai vorbim de numeroasele binecuvintari ce sint indreptate de Dumnezeu prin preot spre credinciosii insisi, toate_insotite de_semnul sfinfei cruci facut de preot cu crucea sau_cy_mina peste acestia. In plus, cultul Bisericii Orfodoxe thai Cuprinde si cele sapte Laude, it care credinciosii se intilnesc de asemenea cu lucrarea Sfintului Duh. In ge- neral se poate spune ca in cursul intregului cult al Bisericii Ortodoxe se revarsd ca o ploaie darurile Sfintului Duh peste credinciosii prezenti si aflati in stare de rugaciune, Invat&tura ortodoxé despre lucr&rile (in greceste : «energiile») ne- create ale lui Dumnezeu, care iau stingere cu fdpturile si le p&trund pornind din Duhul Sfint, isi are o aplicare practicd in tot cultul Bise- ricii Ortodoxe. 1. Athim, Elie Mastroianopoulos, Ecclesia kai Euharistia kata ton Apostolon Makrakin, in «rev, Anaplasis», mai-iunie 1967, p. 190: «Unde e trupul lui Hristos, acolo e $i Duhul Lui, pentru cd trupul e casa si biserica (naos) Lui», Autorul a avut, {ard fndoialé, in vedere si cuvintul Sfintului Apostol Pavel ci chiar trupul nostra e locasu] Dubului Sfint (I Cor. 111, 16; VI, 19).b . ORTODOXIA Daca in Occident, incepind cu scolastica, crestinismul a devenit mai mult tema de speculatie teologicd, ceea ce in protestanlism a [a- cut din cult aproape numai o predicé si o suma de cintar adresate de comunitate unui Dumnezeu ce persista intr-un transcendent inaccesibil, in ortodoxie cultul este in mod principal mediul de tréire al lucrarilor Sfintului Duh de c&tre credinciosi. Pentru credinciosii ortodocsi Dum- nezeu este aici, e simtit lucrind in mod diferit, potrivit cu trebuintele diferite ale lor si ale fiecérui credincios in parte. Rug&ciunea credincio- silor in comun, sau a fiecdrui credincios in parte, sau accentul pus de fiecare credincios pe trebuinfa lui in insofirea cererii rostite de catre preot pentru toti, sint simtite ca bucurindu-se indatad de o ascultare din partea lui Dumnezeu si dé ajutorul dat de El imediat sau de asigurarea ci se va impart&si de acest ajutor in momentul cind va avea nevoie de el, Ba intr-o rugdciune de la vecernia din Duminica Rusaliilor adresata Sfintului Duh, preotul spune: «Tu, Cel ce implinesti cererile noastre inainte de a le indrepta cdtre Tine». Cultul nu e numai o lauda a credinciosilor adresaté unui Dumne- zeu ce se tine la distanfa de ei si e ascuns intr-o indlfime neapropiata, ci un dialog real intre ei si Dumnezeu, credinciosii adresindu-i ruga- ciunea si Dumnezeu care e simtit prezent $i lucrator, raéspunzind cu min- gfierile, int&ririle, cu implinirile efective ale celor cerule de ei. Ei nu cinté numai psalmi de cuprins general, de preamarire comuna a lui Dumnezeu, ci se roagd pentru implinirea trebuintelor concrete $i proprii ale lor si ale celor impreuna prezenti in biserica sau si ale celor absenti dar apropiati-lor. Deosebirea aceasta intre cultul Bisericii Ortodoxe si cultul celor- lalte confesiuni o simte oricine intra alternativ in locasurile de cult ale lor, Credinciosii protestanti stau fn baci si cinté impreund un numar de psalmi, indicafi de intlisttatorii cultului, iar apoi asculta o predica ‘care dezvolt& teologic o laturé a operei lui Hristos savirsit’ odinioara pentru toti. Totul decurge foarte impresionant si lotusi departat de tre- buinfele reale ale credinciosilor. Credinciosii catolici fac cam acclasi Jucru, doar c& urmaresc in plus citeva gesturi ale preotului prin care acesta aduce hostia pentru prefacere si, dupa o anumita pregétire a ci sia potirului, rosteste cuvintele de odinioard ale Domnului de la Cina cea de Taina, socotite ca avind putere de prefacere, apoi se insiruie in faté pentru primirea disciplinata, dar lipsita de prea adinci emotii, a hostiei prefScute. Credinciosii ortodocsi insofesc insé, adincind in “Shima Tor, uheorl, pina Ja Jacrimi, cererile ecteniilor preotului si raspun- surile stranei, cind nu dau aceste rdspunsuri impreund, Unii aratd pe fata lor transfiguraté pina la extaz cit de mult adincesc aceste cereri $i r&spunsuri fn inima lor; alii ingenunche pe la icoane, adresindu-si cererile proprii Domnului lisus Hristos sau Maicii Domnului sau vreu- nui alt sfint cu tot dinadinsul, cu ochii inlacrimati, asteptind ajutor ca de Ja o suprema instanté. Multi sdrutd crucea.cu-care trece preotul-prin- {re ei, se ating de odajdiile 2 sfinfite-ale preotului; tofi vin sé se miru-ORTODOXIA ayi Oo. 7 . iasc& la sfirsitul slujbei, iar cei ce n-au mincat inca in ziua aceea pri- mesc 0 particicd de anafura, sau de piine binecuvintaté, sau_un_paha-_ rel de apa sfinjita. Tofi isipleacd capetele la orice binecuvintare a preo- ” tulur Tacuté_peste. ef_in semiul-crucit,”facthdu-si $f i semnul crucii, convinsi c& atit prin cuvint cit si prin semnul ‘crucii le vine un ajutor de la Dumnezeu. Ei stiu ci crucea are in ea puterea lui Hristos care s-a jertfit pentru ei dintr-o iubire care continua sd li se arate si acum si facindu-si si ei semnul crucii isi manifesta aceeasi pdrasire a egois- mului lor din iubirea fata de Domnul si intreolalta, fapt care e in ma- Sura si aduca intre ei pacea Ia care ii indeamna preotul si pe care le-o daruieste Hristos prin cuvintele rostite de preot: «Pace tuturor», Nu mai vorbim de marea cutremurare cu care se apropie cei ce se im- partasesc, de sfintul potir, la invitatia preotului « «Cu_frici de Dumne- zeu, cu credint& si cu_dragoste-s’—v4--apropiatiy, sau CU Cita sitttires rostesc dupa preot cuvintele prin care cer lui Hristos s&-i invredni- ceascé de iertarea pacatelor ca sa se impartdseascé cum se cuvine de trupul si singele Lui. Ei s-au preg&tit mai multe zile sau Saptamini mai inainte pentru acest moment de_virf al vietii_lor duhovnicesti si vin spre impdrtdsanie cu luminarea aprinsa, ca semn c& ins&$i constiinta lor este ]Juminaté de infelegerea a ceea ce se sdvirseste cu ei si ca toaté fiinta lor e luminata, sau transfiguraté de simtirea prezentei si a venirii in ei a Celui,ce este lumina lumii. Ei simt cé Duhul Sfint de care e plin trupul lui Hristos vine s&-i lumineze gi sd-i curdteascé de toat& intindciunea si sé le dea putere s&-si transforme cu adevdrat viata lor. In general in tot timpul Sfintei Liturghii credinciosii traiesc in mod concret si intens simfirea ci stau sub ploaia darurilor sau ale lucra- , rilor necreate ale Sfintului Duh, de care,se umplu in m&sura credin- | tei lor si de care se impartasesc in‘mod treptat, pe m&sura cresterii \ lor duhovnicesti, pind la impart&sirea de insusi trupul Domnului um- plut de Duhul Lui Cel Sfint. Dumnezeu n-a devenit, precum se vede, pentru ortodoxie o tema de speculatie teologica abstracta,,sau de teologie speculativ’® si informa- fia pur istoricd, n-a luat locul experientei vii, anamnezei retrdite,a lu- craérii mintuitoare a lui Hristos, comunicaté credinciosilor prin ener- giile Lui necreate, aduse in ei de Duhul Sfint, in’ tot cultul Bisericii. Credinciosii ortodocsi nu sint indemnati s& incerce a binui modul de- a fi al unui Dumnezeu ce rdmine distant de ei, folosindu-se de ingus--- timea infima a ratiunii lor, ci se scald in oceanul nemijlocit prezent ‘ al puterilor lui Dumnezeu, lucrétor prin nenumiratele si tainicile Lui energii, care raspund trebuintelor lor mereu altele si mereu crescute duhovniceste si mult diferentiate. : Criza crestinismului occidental isi are explicatia ei tocmai in aceas+ t& reducere a preocuparii de Dumnezeu la o speculatie, de care nu pot fi capabili decit putini insi, cu o preg&tire speciala, sau care par omu- lui modern depasite de intelegerea cu mult mai complexa astézi a lui-8 ORTODOXIA Cuvintele singure, care mai mult exprima idei, decit sd transmita puteri, nu pot comunica pe Dumnezeu, in indefinitu) Lui viu si lucra- tor, oricit de m&estrite si de sentimentale ar fi ele. Sentimentele ce in- sofesc aceste cuvinte, fard convingerea lucrarii concomitente a lui Dum- nezeu, sint insofite atit in sufletul celui ce le rosteste cit si ale celor ce Je asculté mai mult de impresia ca au un caracter subiectiv, sau isi datoresc accentele lor mai remarcabile talentului predicatorului, care nu-! Jasi totdeauna ferit de impresia proprie si a celor ce le asculta ca nu sint ferite de o oarecare umbra de mindrie. Aceasta nu inseamna ca ortodoxia nu acorda $i ea o putere cuvin- telor Tostite sau cintate. Fara sa considere cuvintul ca singurul mijloc al-lucrarii crestine, cum se intimpl& aceasta in protestantism, ci soco- tind Tainele mijloace mai eficiente ale aceste: lucraér1 — asa cum im- br&tisarea fubitoare e mai mult decit lungile declaratii de iubire — ortodoxia vede totusi fn cuvintul rostit sau cintat lucrind puterea lui Dumnezeu, Caci prin binecuvintarea preotului ~- care e un cuvint ros- tit de preot cdtre credinciosi in numele Iui Dumnezeu — sau prin cu- vintele rugaciunilor adresate de preot sau de credinciosi lui Dumne- zeu, sau prin cuvintele de chemare a Duhului Sfint, vin de fapt pute- nile dumnezeiesti producatoare de efecte binefdcaloare asupra credin- ciosilor $i obiectelor aduse de ei in bisericé in acest scop. Si bine ar fi dac& si cuvintul de propovaduire al preotului ar lua forma binecu- vintarii, a rug&ciunii, a invoedrii Sfintului Duh, asa cum este orice cu- vint al Sfintei Scripturi si al Sfintilor Parinfi, si n-ar raminea o simpla expunere speculativé despre Dumnezeu, Chiar prima pogorire a Sfintului Duh in ziua Cincizecimii nu s-a produs peste un ins singuratic si nu in vremea vreunei alte indeletni- ciri, ci peste grupul celor adunati impreuna cu Apostoli, strins legati intre ei prin credinta in Hristos si uniti in stare de rugdciune, in «fo- isorul de sus», adic& intr-un locas ridicat peste incdperile destinate trebuintelor de natura obisnuita. Biserica in calitate de trup obstesc al lui Hristos ia fiint&’ intr-o incapere capabilé sé devina locas biseri- cesc prin intilnirea intre adunarea credinciosilor si lucraérile Sfintului Duh. . Pogorirea Sfintului Duh nu se limiteazd insé la adunarea Aposto- lilor si a celor impreund cu ei, ci indaté dupa predica lui Petru, adevd- rat& laud& a lui Dumnezeu si a Fiului Sau Cel inviat, rostité din pu- terea Lui, are ca urmare impartasirea a trei mii de suflete de harul Lui prin Sf. Botez, care le deschide putinta sa trdiasc& prin toate darurile Lui ca membri ai Bisericii, fapt care se manifesta prin adunarea credin- ciosilor zi de zi la rugdciune, la fringerea piinsi, care nu putea avea loc {ar& lucrarea Sfintului Duh si fara «multe minuni si semne ce se {a- ceau de c&tre (sau prin) Apostoli», datoritaé Aceluiasi Duh Sfint (Fapte I, 42—43), Orice Sfint& Liturghie, orice Taina a Bisericii, orice ierurgie si orice sfint slujba, e o continuare a Cincizecimii, sau pogoririi Sfimtului DuhORTODOXIA -9 $1 @ lucrarii Lui peste cei adunati «in Incdperea de sus», in rugdciune. Poporul credincios se aduna plin de frica de Dumnezeu sau patruns de constiinta si de simtirea lucrdrii mai presus de fire a Duhului Sfint, in jurul Apostolilor, cdci «prin miinile Apostolilor se faceau multe semne $i minuni in popor» (Fapte V, 12). Pina si umbra Apostolilor, trecind peste ‘cei bolnavi, le aducea vindecare prin Duhul Sfint Iucrator in et (Fapté V, 15—16), pentru cd si umbra fine de persoana celui din care porneste, cum tine orice lu- crare pornitaé din el. Si lucrarile necreate ale ui Dumnezeu erau im- primate in lucrarile sfintilor Apostoli si de aceea sint imprimate in lucrarile sfinte primite sau sdvirsite de toti cei ce traiesc in unire cu Dumnezeu. E ceea ce se petrece si azi in poporul credincios adunat in jurul preofilor ca urmasi ai Apostolilor si sdvirsitori ai aetelor acelora, la rug&ciunea inchinaté lui Dumnezeu. C&ci la aceste ocazii se infap- tuieste o adevarata unire a sufletelor cu Duhul Sfint si o revarsare a puterilor Lui peste cei credinciosi. . Aceasta impletire intre rugaiciunea poporului credincios adunat in jurul preotilor si intre lucrarea Sfintului Duh «in incdperea cea de sus», {in locasul bisericii) are loc si azi in cultul Bisericii Ortodoxe. Impletirea aceasta ‘intre rugiciunea adunarii credinciosilor in loca- sul anume rinduit pentru aceasta si lucrarile Sfintului Duh se poate ur- méri in tot cuprinsu} Faptelor Apostolilor. Dar despre lucrarea sfinti- toare si intaritoare a lui Hristos prin Duhul Sfint vorbesc si Epistolele Sfintilor Apostoli. Dupa Sf. Apostol Pavel, «Hristos lisus s-a facut sfin- tire de la Dumnezeu» (I Cor. I, 30). Si tot dupa Sf. Apostol Pavel, pro- povaduirea lui nu-si are intemeierea in mestesugul intelepciunii ome- nesti, «ci in dovedirea Duhului si a puterii». Sfintul Apostol Pavel nu desfasura expuneri speculative, care s&-i ‘atrag& lui ca om admiratia ascultatorilor, ci rostea din constiinta prezentei lui Dumnezeu in el cu- vinte de laud& nemaiauzite a lui Dumnezeu, de binecuvintare, presd- _ fate cu rugaciuni fierbinti, care toate faceau s& se reverse puterea lui Dumnezeu peste ascultadtori si acestia s& simt& in ei puterea Lui. De aceea credinfa ascultatorilor sai nu-si avea izvorul si temeiul in inte- lepciunea omeneasca naturala, deci in dib&cia speculatiei ratiunii obis- nuite, «ci in puterea lui Dumnezeu» {I Cor. II, 4, 5). Caci numai Duhul lui Dumnezeu face inimile in stare si patrunda in «adincurile lui Dum- nezeu», si sd se incdlzeasca de ele si numai prin Duhul lui Dumnezeu se experiaza «darurile lui Dumnezeu» (I Cor. II, 11—12). De aceea Du- hul umple de slavé sau de stralucire duhovniceasca, netrupeasca pe cei smeriti, prin credinta si prin simtirea prezentei Lui care le umple fiinta (I Cor. IV, 10). Sfintul Apostol Pavel socoteste de la sine inteles c& credinciosii cunosce (din experient&, din simfire) ci trupul lor este locasul Duhului Sfint (I Cor. III, 19). Nu era credincios care si nu se impartseascé de un dar sau altul al lui Dumnezeu. Intre ele era si darul vindecdrilor, al facerilor dé10 ORTODOXIA minuni, al proorociei. Dar toate le aveau ca sa se foloseasca 51 ceilalti de ele ca intr-un trup, in care toate madularele se folosesc de darurile fiecdruia din ele, cdci toti alcituiau impreund trupul de nedesfacut al lui Hristos si toate erau de la unul si acelasi Duh al lui Hristos care s&lasluia in trupul lui Hristos s1 facea ca aceste daruri s& treacé de Ja un madular la altul, nici un madular neoprind in folosirea sa exclu- sivd, egoisté, daru! primit, ci.facind parte de el tuturor (I Cor. XIII). Nu putem spuhe cé nu primesc $i azi credinciosii diferite daruri de la Duhul Sfint, cu deosebire in timpu! adunarii lor lg sfintele slujbe, la Tugdciunea comunéa, in jurul preofilor. Unul primeste darul iubirij cu fapta fafa de oameni, altul pe al intelepciunii, altul pe al rugdciunit mai fierbinti, unul pe al vindecdrii de o boala sau puterea intaritoare $1 “indecatoare pentru semenii lor bolnavi prin rugdciunea lui mai staru- itoare si prin puterea ce o insufld celui bolnav. Biserica Ortodoxa isi marturiseste aceasté convingere si se dovedeste c& e continuatoarea Bi- sericii din vremea Apostolilor prin credinta si prin practica ei. Intrucit este evident tuturor ceea ce primim prin Sfinta Liturghie prin sfintele Tainé si prin diferitele ierurgii, ne vom opri putin in cele ce urmeaza la unele din darurile ce le primim prin Laudele bisericesti, constatatoare din rugaciuni rostite sau cintate si din binecuvintari ale preotului, deci din cuvinte pline de puterea lui Dumnezeu. Intr-o ruga- ~ ziune de la Miezonoptica de fiecare zi se cere, si n-avem nici un motiv s& ne indoim ci cerem degeaba: «Hristoase Dumnezeule... primeste si cererile noastre in ceasui acesta si indrepteaz viata noastra spre po- tuncile Tale; sfinteste sufletele noastre, curdteste cugetarile noastre, indrepteaz& gindurile noastre, izbaveste-ne pe noi de tot necazul, de rele ‘si de dureri. Acopere-ne cu sfintii tai ingeri, ca, apadeati si calau- ziti de paza lor, s& ajungem la unitatea credinfei si la cunostinta slavei Tale neapropiate». Acestea nu sint numai speculatii teologice, ci strigdte de ajutor jzvorite din convingerea ca sint auzite si cererea lor implinita; izvo- rite din simtirea trebuintei de ajutor si din convingerea ci la Dum- nezeu este ultima nadejde a mintuirii noastre, nu numai in viata de | aici ci si in viata de veci. Toate slujbele bisericesti sint alcdtuite din | rugdciuni in care se exprima o neclintita incredere jn cfectul lor, in | ascultarea lor de c&tre Dumnezeu si in raéspunsul lui Dumnezeu cu fapta Ja cererile exprimate in ele. , Dar prin rug&ciunile slujbelor credinciosul cere cu convingerea as- . cultarii lor darul iertarii si bunatatii vietii vesnice nu numa: pentru persoana proprie, si pentru cei apropiati, prezenti 1 absenti, aflati inca ‘In viata, ci si pentru cei adormiti. Intr-o rugaciune rostité de preot spre sftrsitul Miézonopticli de simb&ta seara, se cere : «Pomenesle, Doamne, pe p&rinfii si fratii nostri, adormif: intru nddejdea invierii spre viate de veci si pe tofi cei morti intru binecredinciosie si credinta, si le iartd Jor toat&é gresala cu cuvintul, cu lucrul sau cu gindul, Si-i sdlisluicste ‘ pe ei fn locuri luminoase, in Jocuri de verdea{a, in locurt de odihnd, deMf ORTODOXIA ‘ . sul funde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea, unde privirea fefei Tale veseleste pe toti Sfintii Tai din veac. Déruieste-le lor imparatia Ta, impartasirea de bunatafile Tale negrdite si vesnice si bucuria de viata Ta nesfirsita si fericita». In toate rugdciunile BiSericii se exprima o adinci convingere des- pre faptul c& fericirea vesnic& e produsé de comunjunea cu Dumnezeu ca persoand, de privirea fetii Lui iubitoare. Asa cum in viata aceasta - numai o alté persoanad ne poate procura bucurie si o fericire relativa, asa in viata vesnicé numai Dumnezeu ca persoana ne poate procura \_bucuria netrecatoare a iubirii Lui nesfirsite, Cereri de inalt continut duhovnicesc se adreseazi lui Dumnezeu la slujba Vecerniei. In rug&ciunea a saptea de Ja inceputul ei preotul se roagé: «Insufi, Iubitorule de oameni, indrepteazé rugaciunea noastré ca timiia inaintea Ta si o primeste ca pe o mireasma de bun miros si da-ne noua pasnic& seara de acum si noaptea ce vine ; imbracd-ne cu armele luminii, izbaveste-ne de frica nopfii si de tot lucrul ce se petrece in intuneric si ne daruieste somnul pe care ni l-ai dat spre odihna ne- putintelor noastre, izbavit de toata nalucirea diavoleasca», Omul trece prin zi $i prin noapte inconjurat de stihiile naturi:, de miscarea lor napraznic&, iar din acestea pot lucra asupra lui energiile dumnezeiesti care le potoleste si le indrepteazi spre folosul lui, dar din ele pot lucra si puterijle diavolesti. Credinciosul se roag& lui Dum- nezeu nu pentru o viata a lui trait& pasnic In izolare, ci pentru ferirea ei de tot felul de primejdii si pentru inaintarea prin aceastd paza& si in- tSrire spre Dumnezeu, spre cunoasterea Lui, spre lumina Lui, spre feri- cirea vesnica sub privirea Lui biruitoare. Toate darurile ii vin credin- ciosului in viata aceasta si in viata viitoare din iubirea lui Dumnezeu ca persoana, toate sint mingfietoare pentru c& izvordse din supremui Minglietor care este Duhul Sfint. Rugiaciunile sfintelor slujbe au si un confinut care vizeazi tot me- diul cosmic vazut si nevazut, prin care lucreazd puterile lui Dumne- zeu care ne apaérd de puterile vrajmasilor. Caci in mediul acesta cos- mic trdieste si inainteazé viata omului si el se roaga ca acest, mediu cosmic sa-i fie facut de Dimnezeu favorabi] sporirii lui duhovhicesti, sd nu-l impiedice de a rdmine in comuniunea cu Dumnezeu, sub pri-., virea fefei Lui iubitoare, singura care poaté intari si ferici. Caci cultul este mijlocul principal care ajuté viafa-omului sA fnainteze neabdtut pe calea catre unirea cu Dumnezeu si spre vesnica fericire in lumina fetii Lui. Iar intrucit aceasta apropiere de Dumnezeu cere o sporire a credinciosului fn cur&tia trupului si a sufletului, in luminarea ce o aduce aceasta minfii, in bundtatea adusd de ea inimii, credinciosul se roagd si pentru aceastd sporire duhovniceascd. Cultul este de aceea mijlocul principal de crestere spiritualé a omului si prin aceasta o anticipare a fericirii eshatologice, sau o arvuna a acestei fericiri. El ne obisnureste cu o tot mai accentuata trdire cu Dumnezeu, sau fn Dumnezeu, sub ploaia de raze a iuoirii Lui care lumineaza, intdresc, inalfé viata noas-42 ORTODOXIA tra, fara sd o facé nepasdtoare fafa de viata semenilor, ci indemnind-o s& devindé un factor de tot mai mare ajutorare, sustinere, mingiiere si dreapta sfatuire a lor. In cele anterioare s-a presupus cd energiile necreate ale lui Dum- nezeu lucratoare in cult\in forma de daruri nu sint numai energiile cre- atoare si sustinatoare ale firii, sau ale creatiei, ci energiile care por- nesc prin Duhul Cel Sfint aflator in umanitatca Fiului Jui Dumnezeu Cel intrupat, inviat si Indljat ca om, Care deci asa cum au indumnezeit si invegnicit intru slavé umanitatea asumataé de El, sint menite sé duca spre indumnezeirea si fericirea intru slavaé si umanilatea celor ce cied in El. Astfel energiile necreate din cultul crestin ortodox lucreaza in acelasi scop si au _aceeasi putere de a indumnezei pe credinciosi trep- taf, prin tot mai deplina unire cu Hristos, in masura in care ei insisi fac eforturi de a se curaf{i de patimile care fi leagé de tele pamintesti considerate ca singurele bunuri si de interesele lor egoiste care repede se vestejesc. Dar energiile necreate ale Jui Dumnezeu isi extind lucrarea 51 in casele credinciosilor, umplindu-le de darurile cerute. Ele lucreazi nu numai prin rugiciunile credinciosilor, ci si prin mijloacele sfintite de preot in biseric{ sau chiar in casele lor. Femeia credincjoasa stropeste cu apa sfinfita patucul copilulm, hainutele lui, tamiiazi prin casa ros- tind rug&ciuni, se roag& in fata icoanelor din casé pentru insdnatosirea celui bolnav din casa, pentru ajutorarea copiilor in viataé. Tot mediul de viata al credinciosilor sta sub puterea energiilor necreate, sub ploaia de daruri aduse de ele.