Ce este Comportamentul prosocial

In psihologia sociala, ca si in alte ramuri ale psihologiei, comportamentele se mpart

n comportamente prosociale, i comportamente antisociale.
Atunci cand urmarile comportamentelor indivizilor au urmari pozitive asupra lor sau a
celorlali, urmri care pot fi sau directe sau indirect, putem vorbi de un comportament
prosocial. Comportamentul prosocial, din perspectiva psihologiei sociale se refera la
a actiona in virtutea valorilor promovate i acceptate de societate, acele valori pozitive
care actioneaz implicit sau explicit la nivelul unui, grup, societate, etc. Cand se refera
la comportament, si in special la comportamentele prosociale, psihologia sociala se
refera la comportamentul altruist, comportamentul de ajutorare, atractia inerpersonala,
prietenia, etc.
Comportamentul de ajutorare este o latura a comportamentului prosocial,
deoarece este definit ca un act intentionat, efectuat in folosul altei persoane. Pentru
comportamentul de ajutorare, intentia este un element cheie. De asemenea, si
comportamentul altruist este considerat a fi o subcategorie a comportamentului
prosocial. Acestea se refera la actiunile pozitive ndreptate asupra celorlali actori
sociali, fr ateptarea de ctiguri personale pentru aceste comportamente, cu alte
cuvinte, n psihologia social, comportamentul altruist este o latura a
comportamentului prosocial prin care se face bine unei persoane, fr a atepta ceva n
schimb.
Comportamentele negative, din perspectiva psihologiei sociale pot fi definite ca fiind
opuse celor prosociale: angajarea n comportamente sanctionate au neaprobare de
grup, societate, etc.

Comportamentul de ajutorare
Comportamentul de ajutorare este considerat o parte a comportamentului prosocial si
a fost explicat in psihologia social prin mai multe perspective. Prima abordare a
comportamentului de ajutorare ar fi cea biologica, abordare ce afirma c oamenii au o
predispoziie de a ajuta pe alii. Aceasta perspectiva biologica a comportamenului de
ajutorare vine in contradictie cu teoria evolutionista care leaga supravietuirea speciei
ce egoism.
Dar, ca in orice disciplin, i n psihologia sociala prerile sunt mparite cu privire la
comportamentul
prosocial.
Cnd
se
vorbete
de comportament,
fie
el prosocial sauantisocial, majoritatea pihologilor sociali pun accentul pe latura
social, nvat a comportamentului de ajutorare.

Comportamentul prosocial in teoria invatarii sociale

Prin teoria nvrii sociale, comportamentele i au originea n procesul de
socializare, prin urmare este nvat. Experimentele efectuate (in special pe copii,
aflati la varta invatarii) pentru a demonstra nvarea social a comportamentelor
de ajutorare au relevat faptul ca chiar si simpla solicitare de a se comporta intr-un
mod adecvat, crete probabilitatea comportamentului de ajutorare. De asemenea,
sugestiile privind comportamentul adecvat pot s modeleze conduita ulterioar a
copilului. Studiile au mai aratat ca o alta metoda folositoare in determinarea invatarii
comportamentelor prosociale este si recompensarea. Exist anse mari ca un
comportament recompensat s fie repetat. Dac, ntr-o situaie din viaa cotidian,

copiii sunt recompensai pentru c au oferit ajutor, este foarte probabil c o vor face
din nou n alte situaii.
De asemenea, indivizii pot acorda ajutor doar prin simpla urmarire a unei alte
persoane efectuand un comportament de ajutorare. Eperimentele au aratat ca
urmarirea unui model caredezvolta comportamente psosociale, determina acelasi tip
de comportament si la cel / cei care observ. Acest lucru s-a observat cu precadere la
copii, acestia fiind mai sugestibili, si invatarea ociala si prin imitatie fiind spoecifica
varstei. Dar totodata imitarea unui comportament prosocial nu inseamna simpla
imitare mecanica a acestuia. Indivdul inainte de a aciona, analizeaz comportamentu
i urmrile acestuia, i abia dup aceea acioneaz.
Abordarea normativa, sustinuta de unii psihologi sociali afirm ca un factor important
in modelarea individului si indreptarea acestuia catre un comportament proocial il
constituie normele sociale, morme ce sunt invatate de individ, i nu inscute. n
psihologia social, pe scurt, norma ete un standard de actiune, un criteriu in functie de
care un comportament este acceptat, aprobat sau sanctionat. Definindu-le, am putea
spune ca normele sunt "expectante sociale ce prescriu un comportament adecvat"
(Boncu S, 2000, Curs de Psihologie sociala).

Empatia n comportamentul prosocial

n cazul comportamentului de ajutorare, ea poate fi privit ca un rspuns emoional la
suferina altuia. Empatia nu apare numai n mprejurrile n care cellalt sufer.
Numeroase studii au demonstrat c adulii, ca i copiii, rspund n mod empatic la
suferina altuia. Majoritatea acestor studii arat c pentru fiinele umane este neplcut
s-l vad pe altul suferind. Atunci cnd acordm ajutor, ncercm s facem s dispar
sentimentul neplcut pe care ni-l provoac durerea altuia. Unul dintre modelele cele
mai cunoscute ale comoportamentului de ajutorare se bazeaz pe aceast idee:
indivizii intervin ntr-o situaie de urgen pentru c aceasta declaneaz o stare
neplcut de care ei ncearc s scape. Ca urmare, un astfel de comportament nu este
deloc altruist, fiind declanat mai curnd de interesul personal. Individul acord ajutor
din dorina de a scpa de o emoie neplcut, comportamentul de ajutorare fiind un
comportament ce reduce prompt starea de disconfort psihic.