FUNCTIILE MANAGEMENTULUI

Orice organizatie, indiferent de profilul si obiectul de activitate, nu poate fi analizata si

condusa decat daca se identifica, pe baza unor criterii stiintifice, structura si activitatea sa. In
acest scop un prim pas il reprezinta identificarea functiilor managementului firmei.
Functia managementului poate fi definita ca fiind o activitate indreptata spre un
anumit scop, specifica din punct de vedere al caracterului sau, care interactioneaza cu alte
activitati de care se deosebeste prin caracter si directie, fiind obiectiv necesara pentru
realizarea dirijarii eficiente a unei organizatii.
Din punct de vedere al delimitarii functiilor managementului este necesar 646b17g
precizarea continutului si caracterului intregului proces de management. Fiecare functie a
managementului poate fi privita din doua puncte de vedere:
- al continutului, raspunzandu-se la intrebarea ce trebuie facut?;
- al naturii si volumului lucrarilor ce trebuie efectuate, raspunzandu-se la intrebarea
cum se desfasoara activitatea?.
Fiecare functie a managementului se regaseste in fiecare domeniu de activitate din
cadrul firmei (in cadrul fiecarei functiuni a acesteia).
Pentru prima data, notiunea de functie a managementului a fost folosita de H. Fayol care a
definit managementul prin aceste functii. In viziunea acestui specialist, a manageriza
inseamna a previziona, a organiza, a comanda, a coordona si a controla. Rezulta astfel, ca cele
cinci functii ale managementului stabilite de H. Fayol, sunt:
1.

Previziunea

2.

Organizarea

3.

Comanda

4.

Coordonarea

5.

Controlul.

Evolutia stiintei managementului a facut ca in timp, aceasta problema sa fie subiect de studiu
pentru o multime de specialisti, numarul si denumirea functiilor managementului fiind diferit
definite de catre acestia.
Consideram astazi ca functii ale managementului urmatoarele:
1.

Functia de previziune (planificare)

2.

Functia de organizare

3.

Functia de decizie

4.

Functia de reglare-antrenare

5.

Functia de control si evaluare

1.Functia de previziune (planificare), consta in ansamblul proceselor de munca prin

intermediul carora se determina:
-obiectivele firmei;
-resursele si mijloacele principale necesare pentru realizarea obiectivelor firmei.
Aceasta functie raspunde la intrebarea Ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul firmei?,
determinandu-se simultan si resursele necesare pentru aceasta.
Din punct de vedere al orizontului de timp, rezultatele previziunii sunt:
-prognozele- se elaboreaza pentru perioade de la 5 la 10 ani. Au un caracter explorativ si sunt
obligatorii. Au importanta pentru organizatie pentru ca indica tendintele posibile ale evolutiei
ramurii, domeniului in care aceasta isi are obiectul de activitate.
-planurile- se elaboreaza pentru perioade de la 1 luna la 5 ani. In functie de obiectivele pe
care le urmarim prin planificare si de orizontul de timp, planurile au un grad de detaliere care
creste invers proportional cu durata perioadei la care se refera.

-programele- se elaboreaza pentru perioade de pana la o luna. Ele pot fi pentru o decada, o
saptamana, o zi, o ora. Sunt foarte detaliate si au un caracter obligatoriu de indeplinit. Se
caracterizeza printr-un grad ridicat de certitudine.
Obiectivele reprezinta caracterizari cantitative sau calitative ale scopurilor urmarite de
organizatie. Ele se pot imparti in functie de sfera de cuprindere si de importanta, in mai multe
categorii.
Obiective fundamentale, care exprima principalele scopuri ale organizatiei in ansamblul ei.
Obiective derivate de gradul I, care se deduc din obiectivele fundamentale si a caror realizare
implica o parte importanta a proceselor de munca din organizatie.
Obiective derivate de gradul II, se deduc din cele de gradul I si sunt definite mai concret, prin
implicarea in realizarea lor a unor procese de munca restranse, de regula cu aceleasi
caracteristici.
Obiective specifice, ce sintetizeaza mobilurile sau utilitatea unor lucrari sau actiuni care
contribuie la realizarea obiectivelor derivate.
Obiective individuale, care concretizeaza obiectivele specifice la nivelul persoanelor.
Ansamblul acestor obiective constituie un sistem ce poate fi reprezentat sub forma unei
piramide. Pentru realizarea acestora se initiaza si integreaza un ansamblu de procese si
actiuni, intervine deci organizarea de ansamblu a firmei.

Fig. 4.2. Piramida obiectivelor firmei (dupa O. Nicolescu Management Ed. Economica
1995)
Organizatiile moderne trebuie sa acorde o importanta deosebita functiei de previziune si chiar
se constata in prezent o tendinta de crestere a importantei acestei functii a managementului.
2.Functia de organizare, consta in ansamblul proceselor de management prin intermediul
carora se delimiteaza si se stabilesc procesele de munca fizica si intelectuala, componentele
acestora, gruparea lor pe posturi, formatii de munca si compartimente, precum si atribuirea
personalului corespunzator pe posturi si diviziuni organizatorice, in vederea realizarii in cat
mai bune conditii a obiectivelor previzionate.
Raspunde la intrebarea:Cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei?
Raspunsul il reprezinta combinarea nemijlocita a resurselor umane, materiale si financiare la
nivelul locurilor de munca, al compartimentelor si organizatiei in ansamblul ei.
In cadrul functiei de organizare se identifica doua grupe mari de activitati:
-organizarea procesuala, se refera la procesele de munca fizica si intelectuala din firma.
Elementele organizarii procesuale sunt: operatia, sarcina, atributia, activitatea si functiunea.
-organizarea structurala a firmei are ca elemente: postul de munca, compartimentul de munca,
nivelul ierarhic, structura organizatorica.
Aceasta functie se realizeaza indeosebi de managerii de la nivel mediu si de varf ai
organizatiei.
3.Functia de decizie
Decizia reprezinta punctul central al activitatii manageriale. Ea se regaseste in toate celelalte
functii ale managementului. Decizia presupune alegerea dintr-o multime de variante de
actiune, tinand cont de anumite criterii, a unei singure variante care este considerata a fi cea
mai avantajoasa in atingerea obiectivelor firmei.
Alegerea poate avea loc doar daca exista minim doua elemente componente ale multimii
variantelor decizionale.

4.Functia de reglare-antrenare consta in ansamblu proceselor de munca prin care

personalul unei organizatii este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor
firmei.
Scopul antrenarii este implicarea cat mai profunda si cat mai eficienta a personalului in
realizarea obiectivelor organizatiei.
Raspunde la intrebarea: De ce participa personalul organizatiei la acest proces?
Fundamentul antrenarii il constituie motivarea, care consta in corelarea dintre gradul de
satisfacere a necesitatilor si intereselor personalului cu sarcinile de serviciu atribuite.
Motivarea poate fi:
-pozitiva, se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului care participa la procesul
muncii.
-negativa, se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiei in cazul
nerealizarii obiectivelor si sarcinilor repartizate: sanctiuni, amenzi, penalizari.
In organizatiile moderme, performante, se foloseste cu preponderenta motivarea pozitiva.
Aceasta se bazeaza pe satisfacerea necesitatilor personalului in mod gradat, in functie de
interesul pe care il prezinta pentru realizarea obiectivelor.
Pentru a se realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa
indeplineasca simultan mai multe caracteristici:
-

sa fie complex, adica sa se utilizeze combinat atat stimulente materiale cat si

stimulente psihologice;

sa fie diferentiat, adica motivatia sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane

si ale fiecarui colectiv de angajati, urmarind sa se obtina participare maxima la
realizarea obiectivelor;

sa fie gradual, adica sa satisfaca succesiv necesitatile persoanei in stransa

corelatie cu aportul sau, tinand cont de interdependentele dintre diferite categorii de
necesitati.

5.Functia de control evaluare

Poate fi definita ca fiind ansamblul proceselor prin care performantele organizatiei sunt
evaluate, masurate si comparate cu obiectivele si standardele initial stabilite.
Aceasta functie raspunde la intrebarea: Cu ce rezultate s-a finalizat munca depusa?
Controlul si evaluarea incheie un ciclu managerial prefigurand deschiderea unui nou ciclu.
Procesele de control si evaluare implica patru faze:
-

masurarea rezultatelor;

compararea realizarilor cu obiectivele si standardele initial stabilite, evidentiinduse abaterile produse;

stabilirea cauzelor care au determinat aparitia abaterilor;

efectuarea corecturilor care se impun in vederea compensarii abaterilor

constatate.

Pentru a fi eficient procesul de control si evaluare este necesar sa fie continuu, nelimitandu-se
numai la perioade de incheiere a planului sau programului.
Functia de control si evaluare trebuie sa aiba intr-o proportie cat mai mare un caracter
preventiv, adica un caracter de prevenire a abaterilor si daca acestea s-au produs, un caracter
corectiv.
In organizatiile moderne controlul si evaluarea de tip constatativ a fost inlocuita cu o evaluare
axata pe analiza cauza-efect.
Se recomanda ca exercitarea functiei de control evaluare sa aiba un caracter mai flexibil,
mai adaptiv, fara insa sa piarda din rigurozitate.