Cuprins

1. Scurt Istoric
2. Informatii generale referitoare la metoda de control aleasa si produsul examinat.
2.1. Principiul general al propagarii ultrasunetelor.
2.2. Informatii generale examinare cu ultrasunete
2.3. Rolul functional al produsului examinat.
2.3. Conditii de exploatare.
2.4. Tehnologia de fabricatie.
3. Analiza neconformitatiilor.
3.1. Analiza neconformitatiilor ce poate rezulta in urma procesului de fabricatie.
3.2. Analiza neconformitatiilor ce pot rezulta in urma exploatarii produsului.
4. Studiu de caz. Examinarea cu ultrasunete al produsului.
4.1. Metoda de examinare adoptata.
4.2. Aparatul utilizat.
4.3. Calibrarea aparatului.
4.4. Modul de lucru
4.5. Raportul de examinare.
5. Exemplu de defecte ce pot aparea in urma procesului de forjare a unor arbori si detectarea
lor prin examinarea cu ultrasunete.
6. Bibliografie.

1. Scurt Istoric
Istoria utilizarii ultrasunetelor are ca punct de plecare anul 1880, cnd fratii Pierre si
Jacques Curie descopera efectul piezoelectric. Timp de peste 30 de ani descoperirea fratilor Curie
nu si-a gasit aplicatii practice. Dupa scufundarea Titanicului, la 14 aprilie 1912, multi oameni de
stiinta si-au pus problema detectarii la distanta a obstacolelor submarine. Primul care a propus
folosirea n acest scop a ultrasunetelor a fost englezul Richardson ntr-o cerere de brevet
redactata n 1913 dar ramasa neimplementata n absenta unui suport tehnologic adecvat.
Fizicianul francez Paul Langevin, beneficiind de disponibilitatile tehnologice ale
piezoelectricitatii si ale tuburilor amplificatoare cu vid, este autorul unui prim rezultat practic.
Dupa doi ani de experimentari n laborator si n porturi acesta a brevetat n 1916 sub titlul
Dispozitiv n vederea producerii de semnale submarine dirijate si a localizarii la distanta a
obiectelor submarine rezultatul cercetarilor sale. [Biquad72] Ulterior, a avut loc o rapida
perfectionare a aparaturii, iar ultrasunetelor li s-a dat o larga utilizare n marina si n
defectoscopia metalelor.
Primele ncercari de aplicare a ultrasunetelor n medicina au fost facute de Wood si
Loomis n 1927, urmati de Sokolov n 1937, Pohman, Richter si Parow n 1938 care au
experimentat utilizarea ultrasunetelor n scop terapeutic. ncercarile de utilizare a
ultrasunetelor n diagnostic dateaza din deceniul al 5-lea. n 1942, Karl Dussik detecteaza tumori
intracraniene cu ajutorul a doua traductoare piezoelectrice plasate pe cap. George Ludwing
masoara viteza de transmitere a ultrasunetelor prin tesuturile moi. Douglas Howry nregistreaza
ecourile ultrasunetelor la interfata dintre grasime si muschi.
Aplicarea n diagnostic a ultrasunetelor a luat un mare avnt dupa anul 1955 cnd John
Wild si John Reid au detectat tumori la sn si tumori ale intestinului gros. n continuare s-a trecut
la utilizarea ultrasunetelor n obstetrica si ginecologie. n 1958, Jan Donald a pus n evidenta
chisturi ovariene si a reusit sa masoare diametrul biparietal al capului fatului, iar n 1960, Donald
si Brown au pus n evidenta sarcini multiple. [Szabo 04] Utilizarea larga a metodelor ultrasonice
n medicina clinica dateaza din 1970, si ca urmare a unei experiente bogate si a perfectionarii
aparaturii s-a extins foarte mult cuprinznd diverse ramuri medicale ca: medicina interna,
urologie, endocrinologie, cardiologie, obstetrica si ginecologie, oftalmologie, chirurgie.
Paralel cu extinderea utilizarii ultrasunetelor n diagnoza medicala s-au efectuat studii
fundamentale privind modul si caile de interactiune, precum si efectele ultrasunetelor asupra
materialului biologic. Ultrasunetele fiind un fenomen oscilator elastic si purtnd o energie
radianta, contactul lor cu un mediu biologic produce toate fenomenele caracteristice interactiunii
dintre un cmp radiant si substanta.

2. Informatii generale referitoare la metoda de control aleasa si produsul

examinat.
2.1Principiul general al propagarii ultrasunetelor
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice ale particulelor unui mediu elastic ale caror frecvente
de oscilatie sunt superioare pragului de perceptie al urechii umane 20KHz si care se propaga n
mediu sub forma de unde elastice. Undele ultrasonice pot fi directionate si focalizate ntr-un
punct specificat n ipoteza ca mediul n care se propaga este omogen si izotrop. ntr-un sistem
imagistic traductorul piezoelectric este excitat cu un impuls electric si produce modificare de
presiune n mediul nvecinat. Pe masura ce unda emisa se propaga orice discontinuitate din
2

mediu creeaza unde reflectate care sunt mai apoi detectate de catre traductor. Semnalul
receptionat contine informatie referitoare la pozitia si caracteristicile elastice ale
discontinuitatilor (structuri difuzante, difuzori = scatterers).
Pe durata propagarii unda este atenuata att datorita distantei parcurse ct si prin
absorbtia energiei de catre mediul n care are loc propagarea. ntruct n mediile biologice
(corpul uman) atenuarea este semnificativa aceasta va trebui compensata. Se folosesc pentru
aceasta amplificatoare cu cstig variabil n timp (TGC Time Gain Control) a caror amplificare
este minima n momentul transmisiei si creste n functie de distanta parcursa. Procesul poarta
numele de compensare temporala a cstigului. Rezolutia care se poate obtine cu astfel de sisteme
imagistice este cu att mai buna cu ct sunt utilizate frecvente mai ridicate. n prezent sistemele
imagistice de uz general opereaza n domeniul 3-12 MHz.
Principalul obiectiv al investigarii ultrasonice consta n studierea modificarilor pe care
le sufera undele ultrasonore atunci cnd strabat structuri cu proprietati acustice diferite.
La granita dintre astfel de structuri ia nastere un fenomen de reflexie proportional cu diferenta de
impedanta acustica dintre cele doua medii. Ca urmare undele sonore sunt partial reflectate, dnd
nastere la ecouri, iar partial sunt transmise mai departe prin mediu. Pe baza acestui fenomen s-au
dezvoltat trei categorii de tehnici de investigare ultrasonica:
- Tehnicile tip PulsEcou care permit localizarea structurilor difuzante si analiza
densitatii lor pe baza ecourilor ultrasonice
- Tehnicile Doppler si tehnicile corelative cu ajutorul carora se determina
caracteristicile miscarii prin evaluarea frecventei si a gradului de corelare al
ecourilor.
- Tehnicile prin transmisie, n care ultrasunetele traverseaza complet zona examinata iar
semnalele rezultate ofera informatii privind timpul de tranzit si gradul de atenuare datorat
structurii mediului prin care s-au propagat.

2.2 Informatii generale examinare cu ultrasunete

In functie de modul in care se propaga, undele ultrasonore pot fi:
-Longitudinale, la care directia de oscilatie a particulelor mediului este paralela
pe directia de propagare a undelor.
-Transversale, la care directia de oscilatie a particulelor mediului este
perpendiculara pe directia de propagare a undelor.
-De suprafata, cu o traiectorie mai complicata a particulelor, care se propaga
numai in stratul de suprfata a corpului.
Pentru a asigura un control cat mai precis, trebuie asigurate anumite conditii:
- Daca materialul de baza are rugozitate mare, iregularitati de suprafata sau zgarieturi care
reduc sensibilitatea de examinare, suprafata trebuie prelucrata mecanic.
-Prelucrarea mecanica a suprafetei, se face numai daca specificatiile tehnice ale
produsului permit.
- Folosirea cuplantului. Cuplantul este un mediu lichid sau semilichid care asigura
transmiterea energiei acustice de la palpator, in materialul de controlat.
- Vascozitatea mediului cuplant se alege in functie de starea suprafetei materialului,
temperatura mediului si pozitia in care se afla elementul de controlat.

- Se utilizeaza acelasi cuplant atat pentru calibrarea echipamentului cat si la efectuarea

examinarii.
- Ca mediu cuplant se foloseste una din urmatoarele substante: glicerina, apa, ulei,
vaselina.
Tehnologia ultrasonica s-a mbunatatit semnificativ n ultimii ani, datorita tehnicilor
de fabricare a dispozitivelor semiconductoare integrate si a integrarii pe scara larga. Aparate
complet numerice cu arii de traductoare cu numar mare de canale, se gasesc pe piata, asigurnd o
rezolutie foarte buna imaginii si o multime de modalitati de imaginare 2D si chiar 3D. Datorita
costurilor relativ mari acestea coexista momentan cu un set de aparate ultrasonice portabile cu
performanta mai scazuta, care folosesc tehnici analogice de formare a fasciculului ultrasonic si
traductoare cu numar mic de canale. Este doar o chestiune de timp pna cnd aparate ultrasonice
portabile, complet digitale sa fie disponibile pentru ambulatoriu si clinici rurale n ntreaga lume.
Diagrama bloc prezentata n Schema 1 ilustreaza structura de generica a sistemelor
imagistice ultrasonice digitale actuale.
Interfata utilizator
Reprezinta acea parte a sistemului prin care utilizatorul poate configura sistemul
pentru a opera n modul dorit. Sistemul afiseaza meniuri sort configurabile si elemente de
control virtuale care opereaza n combinatie cu elementele de control hard potentiometre,
comutatoare. Imaginea de pe monitorul principal ofera confirmarea vizuala a functionarii n
modul dorit. Interfata utilizator ofera conexiunile adecvate pentru extragerea sau introducerea
informatiei din/in sistem. Principalele conexiuni sunt cele la reteaua locala sau la una
specializata (DICOM), la dispozitive de stocare (CD-ROM, DVD) precum si la diverse
periferice cum ar fi imprimanta.

Schema 1. Arhitectura generala a sistemelor ultrasonice digitale

Controlerul
Un sistem tipic are unul sau mai multe microprocesoare sau PC-uri care conduc
functionarea ntregului sistem. Controlerul preia setarile furnizate prin dispozitivele de intrare
si elementele de control si executa comenzile care pun structura hardware n modul de operare
dorit. Totodata controlerul initializeaza functionarea formatoarelor de fascicul la emisie si
receptie, a procesoarelor de semnal, a dispozitivelor de afisare si iesire. Interactiunile
complicate dintre procesoarele din sistem necesita un protocol de comunicatii de date robust
si de viteza mare.
Interfata cu procesul (Front end)
Aceasta sectiune din interiorul sistemului reprezinta poarta semnalelor spre si dinspre
elementul traductor selectat. Sub controlul microprocesorului responsabil cu generarea si
formarea la emisie, semnalele de excitatie sunt aplicare elementelor traductoare de catre
blocurile emitatoare. Semnalele ecou din mediu sunt receptionate de catre elementele ariei si
aplicate la intrarile amplificatoarelor cu cstig variabil pentru compensarea atenuarii n mediu
si a difractiei pe durata propagarii. Semnalele rezultate sunt trimise apoi la formatorul
receptor.
Dispozitivul de baleiere (Scanner)
Contine acele componente de pe calea de semnal care asigura functia fundamentala de
compunere coerenta a semnalelor livrate de fiecare element traductor pentru a crea fiecare
linie a imaginii. Formatorul de emisie trimite pulsurile electrice spre elemente n secventa
temporala necesara. Semnalele ecou convertite digital sunt dirijate spre formatorul receptor
pentru sinteza digitala de fascicul.
Procesarea Post Scanare (Back end)
Aceasta grupare de functii este asociata cu formarea (sinteza), afisarea si evaluarea
cantitativa a imaginii. Intrarea acestei sectiuni este un set de anvelope de semnale ecou extrase
din liniile sintetizate la nivelul formatorului receptor pe baza semnalele de RF returnate de
traductoare. Formarea imaginii este asigurata prin convertirea acestor semnale ntr-un
convertor de format de scanare (scanconvertor) pentru a se obtine date n formatul afisabil pe
video monitor sau PC. Pe calea de semnal, n acest bloc sunt realizate o serie de operatii de
postprocesare, compresie logaritmica, mapare color sau pe scara de gri. Peste imaginea de
baza se pot suprapune imagini continnd caractere alfanumerice sau alte informatii si se pot
rula anumite programe de masura pentru evaluari dimensionale la nivelul regiunii explorate.
Sunt de asemenea prezente elemente de control virtuale pentru modificarea formatului
informatiei afisate.

Pentru a pune in evidenta aceasta metoda, am ales sa verific un sector al unui inel de
rulment.

Fig. 1. Produsul examinat- Sector de rulment.

2.3. Rolul functional.

Lagrele sunt organe de maini avnd funcia de susinere i ghidarea arborilor i a osiilor
cu micare rotativ sub aciunea sarcinilor care acioneaz asupra lor.
2.4.

Conditii de exploatare.
-utilizare in conformitate cu destinatia
-se foloseste ulei
-se incalzeste uleiul doar daca este convenit
-se raceste uleiul folosind racitoare de ulei/aer

2.5.

Tehnologia de fabricatie.

Rulmentul este un organ de masina, componentul principal al unui lagar cu rostogolire.

Randamentul lagarelor cu rostogolire este foarte mare, ajungand la 0,995.
Un rulment se compune din doua inele, unul interior, iar celalalt exterior, care impreuna
formeaza calea de rulare, din corpurile de rostogolire, colivie, care are rolul de sustinere a
corpurilor de rostogolire, eventual si din alte elemente cu rol de asamblare sau etansare.

3. Analiza neconformitatilor
3.1. Analiza neconformitatiilor ce poate rezulta in urma procesului de fabricatie.
In urma procesului de fabricatie pot aparea anumite defecte precum:
sufluri
fisuri
Incluziuni

3.2. Analiza neconformitatiilor ce pot rezulta in urma exploatarii produsului.

In urma exploatarii produsului pot aparea urmatoarele defecte:
Crapaturi
Fisuri
Deformatii

4. Studiu de caz. Examinarea cu ultrasunete al produsului.

4.1. Metoda de examinare adoptata.
Metoda examinare cu prin ultrasunte este bazat pe undele mecanice (ultrasunete)
generate de un element piezo-magnetic excitat la o frecven cuprins de regul ntre 2 i 5 Mhz.
Controlul presupune transmiterea, reflexia, absorbia unei unde ultrasonore ce se propag
n piesa de controlat.
Fasciculul de unde emis se reflect n interiorul piesei i pe defecte, dup care revine
ctre defectoscop ce poate fi n acelai timp emitor i receptor. Poziionarea defectului se face
prin interpretarea semnalelor.
Metoda prezint avantajul de a gsi defectele n profunzime datorit unei rezoluii
ridicate, ns este lent datorit necesitii de scanare multipl a piesei.
Uneori este necesar executarea controlului pe mai multe suprafee ale piesei. Metoda de
control prin ultrasunete este foarte sensibil la detectarea defectelor netede.
Metodata de examinare adoptata examinarea cu ultrasunete.
4.2. Aparatul utilizat.
Aparatul USM 35 este conceput pentru investigarea cu ultrasunete a diferitelor tipuri de
produse din domeniul industrial. Aparatul poate fi utilizat atat in conditii de laborator cat si in
conditii de lucru de teren.

Fig.2 Aparatul USM 35 pentru examinare cu ultrasunete

Fig.3. Prezentare functii aparat USM 35

1 - tasta de pornire; 2 - tasta pentru grupurile de funcii; 3- tasta pentru selectarea nivelului de
operare; 4 - tasta pentru nregistrarea datelor; 5 - tasta pentru transfer date; 6 - tasta pentru
redarea mrit a zonei de afiare a semnalelor; 7 - tasta pentru captarea oscilogramelor; 8 - buton
rotator pentru reglarea amplitudinii semnalelor; 9 - tasta pentru stabilirea pasului de varia ie a
amplitudinii; 10 zona mufelor pentru alimentarea de la reea i pentru transfer de date; 11
mufele de racordare a palpatoarelor; 12 leduri de avertizare; 13 taste pentru selectarea
funciilor; 14 buton rotitor pentru atribuirea valorilor funciilor; 15 linie (zon) de dialog sau
de afiare a datelor
Programul utilizat de aparat este conceput pe trei niveluri de operare. Fiecare nivel de
operare contine grupuri de functii, fiecare grup continand la randul lui patru functii. Nivelurile de
operare sunt notate cu cifrele 1, 2 si 3, afisiate dupa primul grup de functii.
4.3. Calibrarea aparatului
Calibrarea reprezinta acel ansamblu de procese care stabilesc in anumite conditii,
legatura dintre valorile indicate de un anumit aparat sau de catre un sistem de masura sau valorile
date printr-o masurare materiala si acele valori corespunzatoare cunoscute ale unui anumit
standard de referinta.
Etalonarea se efectueaza si pe parcursul examinarii, pentru a se verifica daca
sensibilitatea ramane constanta, indiferent de modificarea caracteristicilor componentelor
electronice ca urmare a variatiilor de temperatura.
Bloc de calibrare- piesa cu anumite dimensiuni si cu proprietati fizice cunoscute,
utilizata pentru etalonarea, calibrarea, verificarea si reglarea defetoscoapelor ultrasonice.
Blocurile de calibrare au forma si dimensiuni standardizate, sunt confectionate din otel acrbon
calmat cu granulatie uniforma (marimea grauntelui 8).

Tipuri de blocuri de calibrare.

Se pot folosi urmatoarele tipuri de blocuri de calibrare(notatii standardizate):
-A1
-A2
-A3
-A4

Fig.4. Blocul de calibrare A1.

Fig.5. Blocul de
calibrare A2.

Fig.6. Blocul de calibrare A3

Fig.8. Bloc de referinta pentru

calibrarea aparatului

Fig.7. Blocul de calibrare A4

Blocul de referinta utilizat pentru a

calibra aparatul este chiar piesa examinata.
(Fig. 8). A fost masurata in prealabil, avand dimensiunile:
H=60mm

L=30mm

4.4. Modul de lucru.

Modul de lucru pe care l-am ales pentru inspectia piesei cu ajutorul metodei de examinare
ultrasune este modul A.
4.5. Raportul de examinare.

Fig.9.

Palpator
normal si cablu de conexiune la aparat.

10

Fig. 10. Palpator MB4S-cu seria 57749-19361 care lucreaza la o frecventa de 4MHz cu un piezoelctric
de dimensiunea

10

Fig.11. Palmator inclinat MWB Seria 56921 - 51031 45 care lucreaza la o frecventa de 2MHz

In imaginea urmatoare este prezentata calibrarea aparatului cu blocul de etalonare (in

cazul nostru fiind tot sectorul de rulment). Calibrarea aparatului cu blocul de etaloanare se face
pentru a verifica daca aparatul functioneaza in parametri doriti.
Stiind ca inaltimea piesei noastre este de 60mm, asezam palpatorul pe fata piesei, si
reglam intensitatea aparatului astfel incat semnalul de fund sa se regaseasca la dimensiunea de
60mm.

11

Fig.12. Calibrarea aparatului USM 35.

Dupa ce s-a realizat calibrarea si suntem siguri ca aparatul functioneaza in parametrii

doriti, se trece la verificarea piesei si cautarea de defecte. In urmatoarea imagine se vede ca la
adancimea de aproximativ 25mm, apare un defect. Ne putem da seama de acest lucru analizand
imaginea afisata de aparat. Se observa ca la adancimea de 60mm (in prima parte a oscilogramei)
apare un semnal de fund, ceea ce inseamna ca nu avem nici un defect. In cea de-a doua parte a
oscilogramei, se vede un alt semnal, inaintea celui de fund, care ar trebuii sa se afla la o distanta
tot de 60 de mm. Acest lucru de semnaleaza noua prezenta unui defect in piesa. Analizand axa
ordonatei, putem calcula adancimea la care se afla defectul.

12

Defect.
Fig.13. Depistarea unui defect.

Pentru a verifica mai departe piesa noastra, facem o analiza a acesteia si pe latime. Se
recalibreaza aparatul conform imaginii urmatoare.

13

Fig.14. Calibrare pentru masurarea pe lateral

Se observa ca pe un interval de 100mm, semnalul de fund se repeta de 3 ori, piesa noastra

avand o grosime de 30mm, ramanand o mica parte la finalul oscilogramei, ceea ce inseamna ca
aparatul este bine calibrat pentru a efectua urmatoarea masuratoare.

Fig. 15. Fara defect

14

5. Exemplu de defecte ce pot aparea in urma procesului de forjare a unor

arbori si detectarea lor prin examinarea cu ultrasunete.

Defect datorat forjarii la temperatura

prea scazuta. Aici se vede pe capat dar sunt
situatii in care defectul se vede doar cu US
pentru ca este dispus axial, fara evazare pe
capat.

Fig. 16. Defect din forjare

Impaturire din forjare: vizibila cu ochiul

liber la suprafata dar pentru determinarea
adancimii reale este nevoie de control US

Fig. 17. Impaturire vizibila dupa strunjire

Fig. 18. Defect din forjare (impaturire)

Fig. 19. Defect din forjare (impaturire)

15

Fig. 20. Defect din forjare (impaturire)

16

Bibliografie
1. Inspectia Calitatii-Metode nedistructieve de examinare Alexandrina
MIHAI, Alexandru DUMITRACHE-RUJINSKI, Gabriela MATEIASI,
Stefan FUNAR, Constantin DUMITRASCU- Editura Printech Bucuresti
2011
2. Teza de doctorat - CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA METODELOR SI
ECHIPAMENTELOR ELECTRONICE DE INVESTIGARE CU
ULTRASUNETE- Ing. Ioan Lie; Universitatea Politehnica Timisoara, 2006
3. http://www.resist.pub.ro/Cursuri_master/MNEIS/curs5_MNEIS.pdf
4. https://www.scribd.com/doc/143181321/Examinarea-Cu-Ultrasunete

17